Facultatea de Teologie Andrei aguna

Elevii pasivi n clas

Student:Ionescu Angelo-George

SIBIU2015Elevii pasivi n clas

n practica pedagogic am vzut muli, poate prea muli elevi pasivi, care nu doreau s se implice n ceea ce nsemna ora, i erau acolo, dar se temeau s ridice mna.Comportamentul pasiv, non-asertiv implica negarea drepturilor proprii ce reiese din refuzul exprimarii gandurilor si convingerilor. Aceasta este un stil autodistructiv, de scuza, de autonegare, lipsa de consideratie fata de propria persoana, dispret, abuz, manipulare din partea celorlalti. Oamenii pasivi sunt inspaimantati ca afirmarea de sine ar putea displace celorlalti iar ei s-ar putea sa nu fie acceptati, ar putea pierde aprobarea celorlalti.Cel care este pasiv permite altora sa treaca peste el, lasa pe altii sa ia hotarari in locul lui, nu cere nimic pentru sine, nu permite nevoilor proprii sa treaca inaintea nevoilor celorlalti sau sa fie la fel de importante, chiar daca presiunea acestora este resimtita dureros. Pasivitatea este un raspuns invatat la abuzuri, la negliarea din partea celorlalti.Comportamentul verbal si nonverbal al persoanelor pasive au cateva strategii de comunicare, de a se invarti in jurul subiectului, a evita sa spuna ceea ce isi doresc, de a fi vag, neclar in formularea unei cereri, foloseste formule exagerate de politete toate acestea exprimate cu o voce moale, nesigura, cu umerii lasati, cu o postura de retragere. Arata de parca ar fi rusinati de ceea ce spun. Aceste persoane isi pot frange mainile, arata de parca ar fi pierdute. Scopul comportatamentul pasiv este de a evita orice ciocnire sau conflict. Mesajul comunicat este "eu nu contez". In spatele acestei supuneri exista mesajul ascuns "ai grija de mine, eu nu vreau sa pierd afectiunea ta si pentru asta te protejez de orice ar putea sa te atinga". Asteapta rasplata celorlalti pentru lipsa de egoism. Fiind un personaj fara initiativa, va fi considerat fara responsabilitati si nu va fi certat. Pretul pe care plateste este implicarea in relatii de supunere, umilitoare, acceptarea unor solicitari nerezonabile. La aceste persoane exista spaima de respingere, de critica, frica de a ramane singuri.Aceste lucruri le-am remarcat i m-au uimit, eu fiind pasionat de psihologie. Acesti elevi mi-au parut tare dezechilibrati si neincrezatori, pentru ca pareau ca nu stiu ce pot, nici ce dorec cu adevarat. Cred ca in spatele unor elevi pasivi se ascund copii destepti, dar care poate chiar din lene nu vor sa se afirme. Cel mai des insa, cred ca ei nu se afirma pentru ca nu cred ca pot, si nu doresc sa piarda o imagine pe care cred ca o au in fata clasei. Ei cred ca daca nu incearca nu pot gresi. Daca incerci, apare riscul sa gresesti, iar ei considera asta un prilej potrivit pentru clasa sa rada. Ei nu realizeaza ca se stigmatizeaza singuri, ca oricum colegii ii vor lua in ras, pe cand daca ar fi avut curajul sa iasa in fata cand trebuie, ar fi avut parte de ractii mult mai bune.Pot spune ca ma sperie acest eu nu contez pe care ei il transmit mereu. Imi dau seama ca totul pleaca din familie si ca acesti copii au probabil traume, mai usoare sau mai grave. Cred ca profesorul are un rol determinant in a-i ajuta pe acesti elevi. Profesorul trebuie sa ii sprijine, sa ii scoata incet-incet din aceasta apatie si sa ii integreze, aratandu-le ca grupul nu ii uraste, ci este de multe ori inspaimantat in aceeasi masura ca si individul. In concluzie, eu cred ca profesorul este cel ce are rolul cheie de a uni clasa si de a-i face sa lucreze impreuna, formand prietenii, iar acest lucru poate fi realizat doar adresandu-se fiecaruia in parte, fiecaruia pentru nevoile lui, fiecare rol asumat de catre elev fiind un mod de a-si ascunde nesigurantele in fata grupului si a profesorului.