Elementele esenţiale ale cecului

Din punct de vedere juridic, cecul (ca de altfel şi cambia şi biletul la ordin) este

prezumat ca un act scris, deoarece numai pe un asemenea act pot fi scrise elementele sale

obligatorii etc., iar formularul trebuie completat în întregime prin dactolagrafiere, cu stiloul

sau pixul cu cerneală albastră sau neagră.

Ca şi în cazul celorlalte două efecte de comerţ (cambia şi biletul la ordin),

valabilitatea cecului este condiţionată de existenţa în mod obligatoriu în cuprinsul textului, a

următoarelor elemente esenţiale:

a. Denumirea de cec înscrisă în însuşi textul titlului. Această denumire trebuie

inserată în textul înscrisului pentru a atrage atenţia asupra semnificaţiei juridice a înscrisului.

Legea cere ca denumirea să fie exprimată în limba folosită pentru redactarea înscrisului. Lipsa

denumirii atrage nulitatea titlului.

b. Ordinul necondiţionat de a plăti o sumă determinată. Înscrisul trebuie să

cuprindă ordinul trăgătorului adresat trasului (băncii) de a plăti beneficiarului suma de bani

menţionată în titlu. Ordinul trebuie să fie necondiţionat şi să privească o sumă de bani

determinată. Suma de bani trebuie menţionată în cifre cu indicarea monedei în care se face

plata.

Potrivit legii, în înscris nu poate fi menţionată dobânda. Orice stipulaţie în acest sens

se socoteşte nescrisă (art. 7 din Legea 59/1934)1.

c. Numele celui care trebuie să plătească (tras). Înscrisul trebuie să arate pe cel

care, în calitate de tras, va trebui să plătească suma de bani menţionată în titlu. Aşa cum am

arătat, calitatea de tras o poate avea numai o societate bancară. Deci, în înscris va fi

menţionată denumirea (firma) societăţii bancare plătitoare a cecului. Această menţiune este

evidentă, întrucât băncile comerciale care dau carnete de cecuri persoanelor fizice sau juridice

care îşi au deschise conturile curente la ele, îşi tipăresc în mod vizibil pe formularele de cec

denumirea firmei băncii şi adresa.

Cu toate că, în principiu, un cec nu poate fi tras decât asupra unei bănci, totuşi un cec

tras şi plătibil în străinătate rămâne valabil ca cec, chiar dacă trasul nu este o bancă. (art. 3

alin. 1 din Legea 59/1934)2.

d. Locul unde trebuie făcută plata. Înscrisul trebuie să indice locul unde trasul va

face plata. În absenţa unei atare menţiuni, locul plăţii va fi locul menţionat lângă denumirea

trasului. Dacă lângă denumirea trasului se menţionează mai multe locuri, cecul este plătibil la

primul loc arătat.

Dacă în înscris nu este menţionat nici un asemenea loc, cecul este plătibil la locul

unde trasul are principalul centru de activitate.

e. Data şi locul emiterii cecului. Înscrisul trebuie să cuprindă ziua, luna şi anul

emiterii, precum şi locul unde a fost emis cecul. Dacă înscrisul nu menţionează locul emiterii,

legea consideră că cecul a fost semnat la locul arătat lângă numele trăgătorului.

Indicarea locului şi datei emisiunii permit calcularea de către tras a termenului de

prezentarela plată, termen după expirarea căruia posesorul decade din drepturile sale de

regres. Totodată, permite (dacă este cazul, ulterior) constatarea capacităţii legale a trăgătorului

în momentul semnării cecului. Data emiterii trebuie să fie unică, certă şi posibilă (de exemplu:

28 sau 29 februarie în anii bisecţi şi niciodată 30 ori 31 februarie, 31 aprilie etc).

1 „Orice stipulatiune de dobinda inscrisa in cec se socoteste nescrisa.”2 „Cecul nu poate fi tras decit asupra unui bancher. Cu toate acestea cecul tras si platibil in strainatate este valabil ca cec chiar daca trasul nu este bancher.”

f. Semnătura trăgătorului. Semnătura va trebui să fie scrisă de mână de către

trăgător. Ea trebuie să cuprindă numele şi prenumele sau firma trăgătorului. Legea

consideră ca valabilă şi semnătura în care prenumele este prescurtat sau arătat numai prin

iniţiale. (art. 11 din Legea 59/1934)3.

Din cele arătate, rezultă că cecul nu cuprinde două dintre menţiunile obligatorii

ale cambiei.

Astfel, legea nu cere indicarea în înscris a numelui şi prenumelui beneficiarului

cecului. Această menţiune are caracter facultativ, iar nu obligatoriu. Cecul nominativ la

ordin arată persoana beneficiarului, pe când cecul fără menţiune privind persoana

beneficiarului este considerat cec la purtător4.

Apoi, cecul nu cuprinde scadenţa obligaţiei de plată. Acest lucru se explică prin

faptul că, potrivit legii, cecul este plătibil „la vedere”, adică la prezentarea titlului. De aici

rezultă şi funcţia cecului de instrument de plată, cu excluderea funcţiei de instrument de

credit.

Deşi pe formularele de cec este prevăzut aplicarea ştampilei, lipsa acesteia nu

afectează valabilitatea cecului.

3 „Orice semnatura a unui cec trebuie sa cuprinda numele si prenumele sau firma celui care se obliga. Este totusi valabila semnatura in care prenumele este prescurtat sau aratat numai prin initiale.”4 „Cecul stipulat platibil unei anumite persoane, cu mentiunea "sau la purtator", ori o alta expresiune echivalenta este socotit cec la purtator. Cecul fara aratarea beneficiarului este socotit cec la purtator.”