EXPLICITAREA EXIGENTELOR ESENTIALE

5/13/2018 EXPLICITAREA EXIGENTELOR ESENTIALE - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/explicitarea-exigentelor-esentiale 1/22

EXPLICITAREA EXIGENTELOR ESENTIALE

IMPUSE CONSTRUCTIILOR

PRIN DIRECTIVA EUROPEANÃ

1. Reconsiderarea cerintelor societãtii fatã de constructii

Degradarea construcþiilor si efectele ei au determinat reconsiderare

cerintelor societãtii fatã de constructii.Exigentele utilizatorilor exprimã necesitãtile obiective ale acestora, legate de folosirea constructiei sau a

subansamblurilor ei.În general, exigentele personalului uman si ale animalelor se referã

la siguranta constructiei în conditii normale de exploatare, precum si laasigurarea confortului, igienii si sãnãtãtii.

În Directiva Europeanã nr.89/106/21 XII 1988, se afirmã, pentru prima datã, cã statele membre ale CEE trebuie sã se asigure cã, peteritoriile lor, lucrãrile de constructii, de orice fel, sunt concepute sirealizate de o asemenea manierã, încât „sã nu compromitã securitateapersoanelor, a animalelor domestice si a bunurilor”.

Directiva se aplicã „produselor de constructii”, prin care se înteleg

toate produsele care sunt realizate în vederea încorporãrii lor în lucrãride constructii – atât clãdiri, câ tsi constructii ingineresti.

În ceea ce priveste exigentele esentiale, se mentioneazã cã, subrezerva unei întretineri normale a constructiilor, aceste exigente trebuierespectate si asigurate pe o „duratã de viatã rezonabilã” din punct devedere economic.De asemenea, se presupune cã actiunile care se exercitãasupra constructiilor sunt, de regulã, previzibile.

Semnificaþia termenilor este urmãtoarea: – Întretinere normalã : prin „întretinere” se întelege o serie de mãsuri

preventive sau de alt fel, care permit constructiilor sã-si îndeplineascãtoate functiunile pe durata lor de viatã.

Este vorba, în special, de curãtire, de asistentã tehnicã, de lucrãride vopsitorii, de reparatii, ca si de înlocuiri ale unor pãrti ale constructiei,în cazul în care sunt necesare.

Întretinerea normalã comportã, în general, inspectii, si lucrãrile respetive au în vedere si costul interventiilor necesare, inclusiv costurile indirect



– Utilizarea prevãzutã a unui produs : desemneazã rolul pe care îl joacã produsul în satisfacerea exigentelor esentiale.

– Durata de viatþã rezonabilã din punct de vedere economic este perioada în care performanþele constructiei sunt mentinute la un nivelcompatibil cu satisfacerea exigentelor esentiale.

O duratã de viatã rezonabilã din punct de vedere economic presupune luarea în considerare a tuturor aspectelor importante: – costul conceptiei, al executiei si al utilizãrii; – costul cauzat de imposibilitatea de utilizare; – riscurile si consecintele unei cedãri a constructiei pe durata sa

de viatã si costul asigurãrii care acoperã asemenea riscuri; – renovãrile partiale; – costurile inspectiilor, întretinerii si reparatiilor;

– costurile de exploatare si gestiune; – aspectele ecologice; – costurile demolãrii si reciclãrii materialelor. – Actiuni – actiunile susceptibile de a compromite conformitatea

fatã de exigentele esentiale sunt exercitate de agenti care actioneazãasupra întregii constructii sau asupra unor pãrti ale acesteia. Acesti agentisunt de naturã mecanicã, chimicã, biologicã, termicã si electromagneticã.

– Performante – expresia cantitativã (valoare, grad, clasã sau nivel)a comportãrii unei constructii (sau pãrti ale acesteia) sau a unui produs .

EXIGENÞELE ESENTIALE IMPUSE CONSTRUCTIILOR :

1)2)3)4)

5)6)



sistabilitatea;

siguranta

încaz

deincendiu;igie

na,sãnãtateasim

ediulinconjurato

r;si



g

iadeenergie

siizolar

Exigenta esentialã nr.1

Rezistenta mecanicã si stabilitatea

Constructia trebuie conceputã si executatã astfel încât sarcinile

susceptibile de a acsiona în timpul execusiei si în timpul exploatãrii sãnu antreneze niciunul din urmãtoarele evenimente:

a) cedarea constructiei sau a unor pãrti ale constructiei; b) deformatii de o amploare inadmisibilã;

c) avarierea unor pãrti ale constructiei, ale instalatiilor sauechipamentelor, ca urmare a deformatiilor mari ale elementelor portante;

d) avarieri rezultate din evenimentele accidentale, disproportionaîn raport cu cauza lor initialã.

În fapt, enuntarea acestei cerinte aratã cã o constructie trebuie sãfie fiabilã (sã prezinte si sã mentinã in timp siguranta structuralã siaptitudinea pentru exploatare), la actiunile agentilor mecanici (statice,dinamice, izolate sau combinate).

Semnificaþia termenilor este urmãtoarea:

- Elemente portante = structura = ansamblu organizat de pãrti legate întreele, conceput pentru a conferi constructiei rezistentã mecanicã si stabilitate-Sarcini susceptibile de a se exercita asupra constructiei = actiunisau alte influente care pot sã antreneze eforturi unitare, deformatii saudegradãri ale structurii, pe durata executiei si utilizãrii.- Prãbusire = diferite forme de cedãri, care invalideazã ipotezele ce au

stat la baza determinãrii stabilitãþii, rezistentei mecanice sau aptitudiniipentru exploatare a constructiei sau care antreneazã o reducere



pentru exploatare a constructiei, sau care antreneazã o reducere

raport cu cauza lor initialã (provocate de evenimente –precum o explozie,un soc, o supraîncãrcare sau o consecintã a unei erori umane) si care ar fi putut fi evitate sau limitate fãrã a crea dificultãti tehnice insurmontabilesau a antrena cheltuieli inacceptabile.

Principii de bazã pentru verificarea respectãrii exigenteiesentale „rezistenta mecanicã si stabilitatea”

Verificãrile se bazeazã pe conceptul de stare -limitã si sunt efectuate

cu modele de calcul adecvate, completate, dupã caz, prin încercãriexperimentale.

Se presupune cã modelele de calcul sunt suficient de precise pentrua prevedea comportarea structurii, tinând cont de calitatea minimalã aexecutiei, de ipotezele privind întretinerea, de „fiabilitatea” informatiilor

pe care este bazatã conceptia.

Avariile ce rezultã din evenimente accidentale si sunt disproportionat

în raport cu cauza lor initialã pot fi limitate sau evitate prin mãsuri ca:

– evitarea, eliminarea sau reducerea riscurilor la care poate fiexpusã structura;- alegerea unei forme structurale mai putin sensibile la riscurile

avute în vedere; – înzestrarea structurii cu o ductilitate convenabilã, pentru

absorbtie de energie.Metode de verificare a rezistentei mecanice si a stabilitãþiiStãrile limitã sunt situatii dincolo de care exigentele de performantã

nu mai sunt satisfãcute (la modul general).Definitia corespunzãtoare exigentei nr.1 pentru stãri limitã este:„Stare limitã” = o situatie particularã a constructiei (sau a unui

element sau parte a construcþiei), dincolo de care, sub efectul actiunilor,cel putin unul dintre criteriile de performantã, asociate exigentelor de

performantã de stabilitate, rezistentã, ductilitate si rigiditate, nu mai estesatisfãcut, comparativ cu nivelul de performantã stabilit prin proiectare

(de exemplu pierderea stabilitãþii de ansamblu, ruperea unui element,fisurarea excesivã a betonului).



)

afectate de actiunile agentilor mecanici – si nu numai la structurã (asacum se întelege adesea).

Subsistemele constructiei care pot fi afectate de actiunile agentilor mecanici:

-terenul de fundare;-infrastructura (fundatii directe, fundatii indirecte, ziduri de sprijin);-suprastructura (elemente si subansambluri portante, verticale si orizo

-elemente nestructurale de închidere;-elemente nestructurale de compartimentare;-instalaþii diverse aferente constructiei;-echipamentele electro-mecanice aferente clãdirii.Cerintele de sigurantã structuralã si de aptitudine pentru

exploatare pot fi formulate folosind patru exigente de performanþã,definite prin notiunile de :

a)StabilitatePrin aceasta se întelege excluderea oricãror consecinte defavorabile,

care ar putea rezulta din:

– deplasarea constructiei ca un corp rigid (translatie saurãsturnare), singurã sau împreunã cu masivul de fundatie;

– deformaþii de ansamblu excesive (care modificã starea deeforturi si de deplasãri prin efecte de ordinul 2);

– deformatii locale excesive (flambajul sau voalarea unor elemente).

b) Rezistentã

Prin aceasta se întelege excluderea oricãror avarii care s-ar putea produce ca urmare a intensitãtii eforturilor unitare într-o sectiune sauîntr-un element al constructiei, asa cum acestea rezultã din caracteristicilemecanice si geometrice respectiv

Rezistenta implicã:* rezistenta ultimã - care se referã la capacitatea de rezistentã fãrã

atingerea sau depãsirea stãrilor limitã ultime, în conditiile unor intensitãtide vârf ale actiunilor;



* rezistenta la prãbusire progresivã - care se referã la capacitatea derezistentã fãrã atingerea cedãrii sau prãbusirii pe ansamblul clãdirii, atuncicând se produc cedãri locale (distrugeri, deformatii remanente mari etc.),

provenite din diferite cauze (încãrcãri accidentale, explozii, incendii, socurmecanice, încãrcãri repetate sau încãrcãri prelungite de duratã excesivã).

c) Ductilitate

Prin aceasta se întelege aptitudinea de deformare post-elasticã (deformspecifice, rotiri) a elementelor, a pãrtilor de constructie sau a constructiei înansamblu, fãrã reducerea semnificativã a capacitãtii de rezistentã (în cazulactiunilor statice) si fãrã reducerea semnificativã a capacitatii de absorbtie energiei (în cazul actiunilor dinamice si al celor seismice).

d) Rigiditate

Prin aceasta se întelege capacitatea constructiei de a asiguralimitarea:

– deplasãrilor si deformatiilor excesive ale structurii, aleelementelor nestructurale, ale instalaþiilor si echipamentelor aferente;

– valorilor parametrilor rãspunsului dinamic (amplitudinile siacceleratiile vibratiilor);

– fisurãrii-pentru elemente de beton, beton armat, beton precomprimat si de zidãrie (limitarea numãrului de fisuri si a deschiderii acestora)

În general, se definesc urmãtoarele stãri limitã:

a)Stãri limitã ultime – sunt asociate cerinsei de siguranþãstructuralã si corespund valorii maxime a capacitãtii portante a constructiei(sau a unei pãrti a acesteia).

Depãsirea unei stãri limitã ultime conduce elementul de constructie(subansamblul sau constructia în întregime)la diferite forme de cedarestructuralã (pierderea integritãtii fizice ).

Stãrile limitã ultime sunt asociate exigentelor de performantã de

stabilitate si rezistenþã:a1 starea limitã ultimã de stabilitate;



– a1 – starea limitã ultimã de stabilitate;

de ductilitate.b)Stãri limitã ale aptitudinii pentru exploatare (ale exploatãrii

normale) – sunt asociate cerintei de aptitudine pentru exploatare si sereferã la utilizarea normalã a constructiei în raport cu functiunea prevãzutã

prin proiect.Prin depãsirea uneia din aceste stãri limitã, elementul de constructie,

subansamblul sau constructia în întregime nu mai satisfac conditiile nor-

male de exploatare, ceea ce poate da nastere unor consecinte negative,cu implicaþii multiple:

– implicatii constructive: afectarea integritãtii elementului deconstructie si a elementelor alãturate, a îmbinãrilor dintre acestea,scãderea durabilitãtii, distrugerea izolatiilor, modificarea pantelor etc.;

– implicatii tehnologice: împiedecarea functionãrii normale autilajelor si echipamentelor montate in clãdire sau pe unele elemente aleconstructiilor;

– implicatii fiziologice: provocarea unor actiuni dãunãtoare

sãnãtãtii sau cauzarea unor senzatii de disconfort (în special în cazulvibratiilor cu acceleratii sau amplitudini excesive); – implicatii estetico-psihologice: producerea unor impresii

neplãcute din punctul de vedere al aspectului exterior sau interior, precumsi a senzaþiei de pericol.

Observatii: stãrile limitã ale aptitudinii pentru exploatare suntasociate, de regulã, cu exigenta de performantã de rigiditate.

Pentru constructiile obisnuite, se au în vedere douã stãri limitãale aptitudinii pentru exploatare:

b1 – starea limitã de deformatie;

b2 – starea limitã de fisurare. – Starea limitã de deformatie trebuie satisfãcutã pentru toate

categoriile de constructii si pentru toate materialele de constructii, întimp ce starea limitã de fisurare se referã numai la elementele de beton,

beton armat, beton precomprimat si zidãrie.

Pentru anumite constructii sau elemente de constructii, stãrile limitãale aptitudinii de exploatare pot fi clasificate în:



ale aptitudinii de exploatare pot fi clasificate în:

au provocat atingerea lor sunt înlãturate.De exemplu:

– starea limitã de fisurare la elementele din beton precomprimat(partial) este o stare limitã reversibilã, deoarece fisurile, care suntacceptate prin proiectare pentru intensitatea maximã a încãrcãrilor utile,se închid dupã ce vârful de sarcinã a încetat sã mai actioneze asupraelementului respectiv;

– fisurarea unui panou de zidãrie sub efectul cutremurului (fisuriînclinate sau în „X”) este un proces ireversibil (fisurile nu se închid cândactiunea seismicã înceteazã).

Se poate, deci, trage concluzia cã, din punctul de vedere al cerinteide fiabilitate structuralã, proiectarea reprezintã ansamblul demersuluiconceptual, de alcãtuire generalã de calcul si de detaliere constructivã,

care are ca scop evitarea atingerii de cãtre constructie a stãrilor limitãsub actiunile agentilor susceptibili de a se manifesta în timpul execuþieisi pe durata de exploatare.

Reglementãrile tehnice actuale referitoare la siguranta structuralã

se bazeazã pe metoda stãrilor limitã , în care se considerã cã sigurantastructuralã este asiguratã dacã valorile performantelor structurale(efectele actiunilor)sunt inferioare valorilor functiilor limitã (capacitãtileelementului sau ale constructiei în ansamblu).

Metoda curentã de evaluare a sigurantei, care stã la bazareglementãrilor europene (EUROCODE) si a celor românesti, estemetoda coeficientilor partiali.

Aceastã metodã presupune cã:- performanþele mecanice ale constructiei sau ale elementului de

constructie sunt calculate, pentru fiecare grupare de încãrcãri, pe bazavalorilor de calcul ale încãrcãrilor si cu coeficienti de grupare corespunzãto

- valorile functiilor limitã sunt calculate pe baza dimensiunilor no-minale ale elementelor de constructie si cu valorile de calcul alerezistentelor materialelor (valori de „calcul”= valori de proiectare).

Caracterul probabilistic al conceptului de fiabilitate structuralã

Evaluarea performantelor asteptate necesitã utilizarea unor modelepentru cuantificarea elementelor care intervin în aceste operaþii:



pentru cuantificarea elementelor care intervin în aceste operaþii:

pânã la rupere – comportarea structurii în ansamblu (structurã si elemente

nestructurale).Modelarea se bazeazã pe concepte teoretice adecvate si pe

rezultatele experimentãrilor. Noþiunea de fiabilitate structuralã nu poate avea un

caracter absolut (nu existã fiabilitate „certã”).

Cu alte cuvinte, pentru orice constructie, existã – cu o probabilitatemai micã sau mai mare – posibilitatea producerii unor avarii, prin atingereadepãsirea unor stãri limitã, pe timpul duratei de exploatare

prevãzute prin proiect.



Ca atare, fiabilitatea structuralã trebuie evaluatã, prin probabilitateaca, pe toatã durata de exploatare, rãspunsul asteptat al structurii (alelementului sau al constructiei), pentru toate grupãrile de încãrcãri, sãrãmânã mai mic decât capacitatea respectivã .

În abordãrile curente, aceastã probabilitate nu este explicitã, ci

rezultã indirect din metodologia de modelare a încãrcãrilor, a rãspunsuluiconstructiei si a functiilor de stare limitã.

Valoarea acestei probabilitãti exprimã, de fapt, nivelul (gradul) de fia bilitate al elementului sau constructiei pentru gruparea respectivã de încãrc

Pentru grupãrile fundamentale de încãrcãri (cu caracter persistent pe toatã durata de exploatare), probabilitatea de atingere a stãrilor limitãde stabilitate si rezistentã trebuie sã fie extrem de redusã, în timp ce

probabilitatea de atingere a diferitelor stãri limitã ale aptitudinii pentruexploatare poate fi ceva mai ridicatã.Pentru grupãrile speciale de încãrcãri (cele care includ si încãrcãri

exceptionale, cum sunt cele datorate actiunii seismice) si numai pentruanumite categorii de constructii, depãsirea, în anumitã mãsurã, controlatãsi localizatã a stãrii limitã de rezistenþã si a unor stãri limitã ale aptitudinii

pentru exploatare, este acceptatã cu o probabilitate relativ ridicatã.

Avariere structuralã Atingerea si/sau depãsirea stãrilor limitã conduc la degradarea fizicãa elementelor de constructie si, eventual, a constructiei în întregime, si sematerializeazã prin avariere (asa cum se stie, cerinta de fiablitate structural

poate fi formulatã si ca „mentinerea integritãþii fizice” – lipsa avariilor).Avarierea constructiilor se poate produce datoritã uneia sau mai

multora din urmãtoarele cauze:-solicitãri efective mai mari decât cele asteptate (cele luate în

calcul la proiectare);-rezistente efective ale materialelor mai mici decât cele luate în

calcul (cele garantate de producãtorul de materiale de constructie);-degradarea în timp a proprietãtilor fizico-mecanice ale materia-

lelor (coroziunea otelului, carbonatarea betonului, putrezirea lemnului etc.)-exploatarea constructiei în condiþii improprii, mai severe decât

cele prevãzute prin proiect;

-lipsa lucrãrilor de întretinere si reparatii curente.



Avariile suferite de o constructie sau de unele elemente sau pãrti aleacesteia, ca urmare a depãsirii stãrilor limitã, pot fi clasificate dupã cum ur

* dezordini locale: – deformatii excesive, – vibratii cu acceleratii si amplitudini excesive, – degradarea elementelor nestructurale si a

finisajelor, – fisurarea elementelor structurale din beton

si zidãrie;* avarii locale – depãsirea stãrilor limitã ultime pentru unul sãu

mai multe elemente ale constructiei (structuralesau nestructurale) fãrã a fi afectatã integritateaansamblului ;

* avarii generalizate – depãsirea stãrii limitã ultimã, pentru unnumãr mare de elemente, ceea ce poate an-trena prãbusirea partialã sau totalã a clãdirii.

Prin proiectare se urmãreste ca nivelul de asigurare în raport custãrile limitã (probabilitatea de depãsire a unei stãri limitã) sã fiediferenþiat si în funcþie de amploarea si de gravitatea avariilor asteptateîn cazul depãsirii stãrii limitã respective.

În acest caz, trebuie luate în considerare urmãtoarele elemente deapreciere: – caracterul local sau generalizat al avariilor; – frecventa de aparitii pe construcþii similare; – efectul avariei asupra elementului de construcþie; – importanta elementului avariat pentru integritatea ansamblului

constructiei; – importanta consecintelor avariei (materiale ºi/sau umane ºi

sociale). Nivelurile de fiabilitate stabilite prin reglementãri reprezintã valori

minime, acceptabile pentru societate, iar respectarea lor prin proiectareeste strict obligatorie.

Prin implicatiile lor asupra constructiilor, ele reflectã, în esentã,capacitatea economicã a unei tãri, într-o anumitã perioadã.

În timp, de regulã, aceste niveluri minime prevãzute în reglementãri

cresc, ca urmare a acumulãrii unor noi cunostinte în domeniul stiintei sitehnicii constructiilor, sau a cresterii resurselor economice ale societãtii.



Produse de constructii si caracteristicile lor care satisfac exigenta

esentialã nr.1Directiva Europeanã prezintã produsele sau familiile de produse care

pot fi livrate pe piatã si care contribuie la satisfacerea exigentei esentialenr.1 „Rezistenþa mecanicã si stabilitatea”.

Lista acestor produse serveste la elaborarea normelor si ghidurilor de agrement tehnic european si nu este exhaustivã.

În ceea ce priveste caracteristicile enumerate pe listã se facurmãtoarele precizãri:

– tolerantele dimensionale trebuie sã fie luate în considerare înraport cu conceptia generalã;

– dupã caz (de exemplu pentru materialele plastice), este bine sã

se precizeze gama de temperaturi în care caracteristicile sunt valabile; – durabilitatea indicã limita pânã la care valorile caracteristicilor

sunt mentinute pe durata de viatã, tinând cont de procesul natural demodificare a caracteristicilor, excluzând efectul actiunilor exterioareagresive.

Lista produselor si caracteristicilor lor pertinente (anexã laDocumentele Interpretative la Directiva CEE) referitoare la exigenþaesensialã nr.1 „Rezistenþa mecanicã si stabilitatea” cuprinde si:

– produse prefabricate pentru canalizãri, pentru apã si gaz; – elemente metalice (scãri, galerii, pasãrele, fatade); – panouri derivate din lemn; – elemente de legãtura mecanicã sau gujoane; – conectori; – aditivi pentru betoane; – produse pentru consolidarea solurilor (de exemplu, geotextile);

– produse pentru stabilizarea solurilor (de exemplu, pentruinjectii sub presiune);

– ancoraje în sol; – produse pentru constructii rutiere etc.

Este deosebit de important sã se remarce faptul cã se prezintãtoate caracteristicile pertinente, care ar putea influenta negativ rezistenþa

mecanicã si stabilitatea construcþiilor.

Pentru studiul degradãrilor constructþiilor, aceastã modalitatede prezentare, la nivel european, a produselor si caracteristicilor lor apare



ca un instrument de primã necesitate, constituind baza de la care sepleacã în evaluarea si expertizarea constructiilor

II.3. Exigenta esentialã nr. 2„Siguranta în caz de incendiu”

Constructia trebuie conceputã si executatã astfel incât, în caz de incen

– stabilitatea elementelor structurale sã poatã fi prezumatã pe o perioadã determinatã;

– aparitia si propagarea focului si fumului în interiorul constructieisã fie limitate;

– sã fie limitatã extinderea focului la constructiile învecinate;

– ocupantii clãdirii sã poatã pãrãsi teferi clãdirea sau sã poatã fisalvati în alt mod; – sã fie luatã în considerare securitatea echipelor de salvare.Strategia este bazatã, deci, în mod esential pe prevenire .Directiva cuprinde aspecte privind capacitatea portantã a construc-

tiilor în caz de incendiu, limitarea aparitiei si propagãrii focului si fumului, prevenirea aprinderii initiale, evacuarea ocupantilor etc.

Criteriile de apreciere sunt: inflamabilitatea, debitul calorific, vitezade propagare a flãcãrilor, cantitatea de fum, gazele toxice, formarea de

picãturi sau particule inflamate.Produsele de constructii pot fi compuse din materiale omogene

sau compozite: – produse pentru pereti, plafoane, plansee, inclusiv acoperirile de

suprafatã; – elemente de constructii;

– produse încorporate în elemente de constructii; – elemente de tevãrie si de conducte, inclusiv izolarea exterioarã; – produse pentru fatade sau pereti exteriori, inclusiv straturile de izol

Criteriile de bazã pentru caracterizarea rezistentei la foc a unui

produs (exprimate în minute): – capacitatea portantã, etanseitatea, izolarea termic

Simboluri utilizate:

R-pentru capacitatea portantã (rezistenþa);



E-pentru etanseitate;I-pentru izolare termicã.

Diferitele clase sunt exprimate dupã cum urmeazã:* Pentru elementele structurale:-„Timp – REI” = timpul minimal în care toate criteriile

(capacitate portantã, etanseitate si izolare)sunt satisfãcute

-„Timp – RE” = timpul minimal în care criteriile de capacitate portantã si etanseitate sunt satisfãcute

-„Timp – R” = timpul minimal în care criteriul de capacitate portantã este respectat.

* Pentru elementele nestructurale:

-„Timp – EI” = timpul minimal în care criteriile de etanseitate side izolatie sunt satisfãcute

-„Timp – E”= timpul minimal în care criteriul de etanseitateeste satisfãcut.

Pasii sunt dati în minute, indicând timpul în care criteriile suntsatisfãcute, respectiv:15’, 20’, 30’, 45’, 60’, 90’, 120’, 180’, 240’, 360’.

Se pot, deci, defini urmãtoarele clase:-REI 15, REI 30, REI 45, …….-RE 15, RE 30; R 15, R 30……..

Astfel, un element de constructie pentru care capacitatea portantãeste de 155 minute, etanseitatea de 80 minute si izolarea termicã de 42minute, este de clasã R 120/RE 60/REI 30. În directive se trateazã aspecte

privind:

♦ Elementele structurale fãrã functie de compartimentare (grinzi, stâlpi)care au clasele R15, R20, R30, R45.R60, R90, R120, R180, R240.

♦ Elementele structurale care au si functie de compartimentare.Criterii:REI, RE, REI-M (M-în caz de ºoc mecanic)-variazã de la 20la 240.

♦ Produse si sisteme destinate a proteja elementele sau pãrtile deconstructie: plafoane suspendate, îmbrãcãminþi, tencuieli ºi ecrane de pr

♦ Produse pentru elemente nestructurale:



– pereti despãrtitori (inclusiv cei vitrati) - E, EI, EI-M; – fatade, pereti exteriori (inclusiv cei vitrati) E 15 30 60 90

EI 15 30 60 90; –„membrane de plafon” (plafon care prezintã rezistentã la focintrinsecã, independent de elementele situate deasupra, deci diferite

de plafoanele suspendate); – plansee „suprapuse” (utilizate împreunã cu un planseu structu-ral, situat dedesubt);

– usi si voleti rezistente la foc si dispozitivele lor de închidere

EIE

– usi de ascensoare (inclusiv pãrtile vitrate)E



– închideri de pasaje (treceri) pentru scãri rulante; – rosturi de penetrare pentru cabluri si canalizãri; – conducte tehnologice; – semineuri.

♦ Sisteme de ventilaþie:conducte de ventila tie; clapete

♦ Instalaþii tehnice.

Produsele sunt, uneori, autorizate pentru o utilizare normalã, dar aceasta nu include automat durabilitatea performanþelor în materie desigurantã în caz de incendiu (de exemplu, produsele sensibile la influentamediului-efectele intemperiilor, efectele chimice - cum sunt produseleignifuge; închiderile mobile – dacã nu se închid în timp normal prezintãrisc în caz de incendiu).

Pentru evaluarea duratei de viatã se utilizeazã metode ca:

– încercãri în care intervin procedurile de spãlare si curãþare; – încercãri de expunere la intemperii de scurtã si lungã duratã; – încercãri mecanice (încercãri de închidere, de vibratii, de impact) – încercãri de coroziune.

Indicatiile despre durata de viatã a unui produs nu pot fi interpretateca o garantie datã de fabricant, dar pot constitui o modalitate de a alegeun produs adecvat, pe baza duratei de viatã rezonabile din punct de vedere

economic.



II.4. Exigenta esenþialã nr.3„Igiena, sãnãtatea si mediul înconjurãtor”

Constructia trebuie conceputã si executatã astfel încât sã nu cons-

titue o amenintare pentru igiena sau sãnãtatea ocupanþilor sau a vecinilor, privind, în special: – degajarea de gaze toxice; – prezenþa în aer de particule sau gaze periculoase; – poluarea sau contaminarea solului; – emisia de radiaþii periculoase; – defecte în evacuarea apelor, a fumului sau a deseurilor solide

sau lichide; – prezenta umiditãtii pe pãrt ale constructiei sau pe suprafete

interioare constructiei.Sunt tratate urmãtoarele aspecte:

– mediul interior; – alimentãrile cu apã; – evacuarea gazelor uzate; – evacuarea deseurilor solubile;

– mediul exterior.Respectarea exigentei nr.3 este asiguratã si printr-o serie de mãsuri

conexe: – conceptia generalã si detaliatã a constructiei, executia si întretinerea – proprietãtile, performantele si utilizarea produselor de constructii.Sunt tratate, pe larg, toate componentele – spre exemplu, pentru medi

interior: calitatea aerului, umiditatea, zgomotul, eclerajul, mediul termic.

În ceea ce priveste performantele produselor de constructii, înmãsura posibilitatilor, caracteristicile acestora trebuie descrise în termenide performantã.

II.5. Exigenta esenþialã nr.4„Siguranta în exploatare”

Constructia trebuie conceputã si executatã astfel încât exploatarea

(utilizarea) sau functionarea ei sã nu prezinte riscuri inacceptabile deaccidentãri ca: alunecãri, cãderi, socuri, arsuri, electrocutãri sau rãniri



Acesta exigentã se referã, deci, la 3 familii de riscuri: – alunecãri, cãderi, socuri; – arsuri, electrocutãri, explozii; – accidente legate de vehiculele în miscare.

II.6. Exigenta esentialã nr.5„Protecþia contra zgomotului”

Constructia trebuie conceputã si executatã astfel încât zgomotul perceput de cãtre ocupanti sau de cãtre persoanele care se aflã înapropiere sã fie mentinut la un nivel prin care nu este ameninþatã sãnãtateasi sã permitã oamenilor sã doarmã, sã se odihneascã si sã munceascã înconditii satisfãcãtoare.

Protectia contra zgomotului se referã la urmãtoarele aspecte: – protectia contra zgomotului aerian, provenind din exteriorul

constructiei; – protectia contra zgomotului aerian, provenind din alt spaþiu închis; – protectia contra zgomotului produs de socuri; – protectia contra zgomotului produs de echipamente; – protectia contra zgomotului reverberat excesiv;

– protectia mediului contra zgomotului emis de surse exterioareconstructiei sau legate de construcþie.

Proprietãti acustice:VolumArie

Arie de absorbtie echivalentã A m2

Durata de reverberatie Nivelul presiunii acustice

TL



Dupã tipul de produs si utilizarea sa, se iau în considerare: – dimensiunile, densitatea, elasticitatea, rigiditatea dinamica,rezistenta la scurgerea aerului;

Familii de produse: – ferestre si vitraje, usi, dale flotante, ecrane antizgomot,

echipamente hidraulice

II.7. Exigenta esenþialã nr.6„Economia de energie si izolarea termicã”

Constructia, precum si instalatiile sale de încãlzire, de conditionare

si ventilare trebuie sã fie concepute si executate astfel încât consumulde energie necesar pentru exploatare sã rãmânã moderat, având în vedereconditiile climatice locale, fãrã sã fie afectat confortul termic alocupantilor.

În Directivã, sunt tratate pe larg aspecte privind cerinteleutilizatorilor (evaluarea confortului termic, atât vara, cât si iarna, evaluareanecesitãtilor de apã caldã, calitatea aerului în interior sau necesitãti de

ventilare ), ca si cerintele de economie de energie (coeficientul detransmisie termicã-sau nivelul de izolare termicã al anvelopei-evaluarea

permeabilitãtii la aer, sisteme de ventilare mecanicã, randament nomi-nal al sistemelor de încãlzire si rãcire).

Produsele si caracteristicile lor, în raport cu exigenta esentialã nr.6:

* Produse: – materiale pentru straturi de finisaj;

– mortare, ipsos si tencuieli; betoane de toate tipurile – lemn, materiale pe baza de lemn, piatrã naturalã etc.; – pietris, nisip, pãmânt, sticla, plastic, metal, mat de izolare termi

* Ansamblul de caracteristici pentru materiale este urmãtorul: – masã volumetricã, geometrie, stabilitate dimensionalã; – conductivitate termicã sau rezistentã termicã pentru mai

multe conditii de umiditate, caldura masica

– coeficient de dilatare termicã; cf de inertie termica – transmisie de energie solarã;



– coeficient de absorbtie de apã, permeabilitate la aer, – caracteristici mecanice: rezistenta la compresiune, rezistenta

la tractiune, modul de elasticitate, coeficient Poisson; – emisivitatea pentru radiatii de unde lungi; – transfer de umiditate, rezistenta la ploaia torentiala, – suprafatã utilã si caracteristici de debit pentru deschideri de

ventilatie.

EXPLICITAREA EXIGENTELOR ESENTIALE

Documents

Transcript of EXPLICITAREA EXIGENTELOR ESENTIALE