Elemente de legislatie la expertize si activitatea expertilor

1. Calitatea de expert. Cuvintul de expert desemneaza specialist de inalta calificare intr-un anumit domeniu capabil sa inteleaga sis a rezolve problem complexe din domeniul lor de specialitatea , instanta sau partile implicite intr-un litigiu, ori interesate unui posibil litigiu , pot sa recurga la sprijinul expertilor pentru a clarifica probleme din domeniul lor de specialitate. Asadar, expertiza juridiciara este un mijloc de proba , de un fel deosebit , iar expertul este un auxialiar al instantei dar nu este martor.Deosebirea dintre martor si expert consta in aceea ca martorul este o persoana care expune imprejurari legate de cadrul respectiv , care au fost percepute de ea direct , pe cind expertul din contra nu cunoaste inprealabil imprejurarile si fapte in cauza si le reconstituie prin mijloace specifice ale specialitatii sale.Expertul ca specialist al domeniului respectiv poate clarifica anumite probleme in speta in cauza si expertiza si concluziile sale au putere probatorie, dar dreptul de a judeca este un atribut executiv al instatei in baza principiului intimii convingeri a judecatorului.

Cele mai importante asemanari dintre martori si expert sunt urmatoarele:1. Situatia procesuala a expertului si a martorului este acelasi ambii fiind considerate terti sau subiecti secundari intr-o cauza ce se judeca indeplinind activitati ajutatoare.2. Atit martorul cit si expertul fac parte din aceeasi categorie procesuala a mijloacelor de proba.3. Concluziile expertizei precum si depozitiile martorilor nu au putere probanta absoluta si relevant , fiind supuse liberei aprecieri a organului judiciar asemenea celorlalte probe .4. Ambii au reguli procesuale comune (sunt citati in mod identic, obligatiile lor procesule sunt considerate indatoriri cetatenesti , pot exista aceleasi motive pentru care anumite persoane nu pot fi experti sau martoriIn privinta deosebirilor dintre martor si expert sunt emise numeroase pareri legate de competent stiintifica , de faptul ca expertul poate fi inlocuit , in timp ce martorul nu poate fi. Deosebirile esentiale dintre experti si martori sunt:1. Informatiile detinute de martori sunt independente de activitatea judiciara , marturia lui se datoreste intimplarii , care a auzit sau a vazut aspect care intereseaza cauza. Un martor relateaza unele fapte , in timp ce expertul explica provinienta lor , emite pareri specializate cu privire la ele. Iar munca lui isi are originea in activitatea desfasurata de organul publiciar.2. Expertul are dreptul pe care martorul nu le are (- dreptul de a cerceta dorsarul cauzei, de a asista la dezbateri, de a cere lamurire partilor organelor judiciare).3. Expertul indeplineste o functie arhiva in timp ce martorul are o pozitie procesuala pasiva.Potrivit literaturii de specialitate pot functia ca experti persoane, care au studii superioare de specialitate in domeniul inclus de expertiza, au un stagiu de cercetare, invatamint sau productie si au reputatie profesionala si morala.Conform legii din 23/06/2000 cu privire la expertiza judiciara in calitate de expert judiciar poate fi persoana care: Are capacitatea de a actiona cu discernamint. Are studii superioare universitare, pregatirea respective intr-un anumit domeniu a expertizei judiciare si a obtinut calificarea de expert judiciar. Poseda cunostinte speciale in cele mai diverse domenii ale stiintei tehnicii, medicine , artei, in alte domenii ale activitatii umane necesare pentru intocmirea raportului de expertiza. Este atestata in calitate de expert judiciar intr-un anumit domeniu . Nu are antecedente penale. Se bucura de o buna reputatie profesionala. Activeaza intr-o institutie statala de expertiza judiciara , sau a fost atestata in modul stabilit ca expert particular si este inclusa in registrul de stat al expertilor judiciari atestati.In cadrul unui proces.. expertiza se poate efectua la cererea unei ambelor parti sau din oficiu, adica din initiativa instantei. Daca expertiza este ceruta de parti , instant este aceea care stabileste daca este necesara sau nu o expertiza ca mijloc de probatiunie.Odata incuviintata cererea de expertiza persoana expertului se stabileste cu acordul partilor sau din oficiu . Instanta are dreptul de a se pronunta asupra persoanei expertului in privinta capacitatii si impartialitatii lui.Numarul expertilor intr-un litigiu trebu sa fie impara. Unul in procesele simple, trei sau cinci in cazurile mai complicate , concluziile formulindu-se in expresie majoritara deficiente de opinie intre experti, opiniile separate se consemneaza in cadrul raportului de expertiza raminind la latitudinea instantei .Expertul este numit de catre instant printr-un document in care se precizeaza obiectivele expertizei, onorarea expertului si termenul la care trebuie sa predea raportul incheiat dupa efectuarea expertizei.Odata numit instanta , ii acorda expertului posibilatile proceduale , care sa asigure ducerea la a sarcinii .Legat de efectuarea expertizei expertul are dreptul de a consulta materialele existente la dorsarul cauzei . Dupa numire expertul trebuie sa se prezinte in baza instantei pentru a prelua ,,,,,,,,,,,,,,expertizei sa primeasca necesare. Din acest punct de vedere asupra expertului sunt extinse dispozitiile legate privind citarea martorilor.Expertul poate fi refuzat pentru motive intemeiate conform cu prevederile legale. Refuzarea expertului poate fi solicitata de una din parti sau de ambele si admisa de instant iar inlocuirea expertului poate fi dispusa de instanta. Motive de refuzare a expertului de catre parti pot aparea in situatii, care creaza prezumptia lipsei de obiectivitate si anume.:1. Existenta legaturilor de rudenie intre expert si una din parti2. Implicarea expertului sau rudelor sale intr-o cauza asemanatoare.3. Exprimarea de catre expert inainte de a fi numit a unor pareri referitoare la cauza4. Daca se constata incompetenta lui .Daca expertul a fost propus de parti se pot invoca numai motive de refuzare aparute dupa numirea acestuia , deoarece se considera ca partile au cunoscut situatia persoanei respective si nu au formulat obiectii pina la numirea sa ca expert.Daca expertul a fost numit din oficiu, se pot invoca de catre ambele parti sau de catre una din ele, motive de refuzare aparute inainte sau dupa numirea expertului, atunci are loc inlocuirea expertului.Inlocuirea expertului poate fi dispusa de instanta in urmatoarele cauzri:1. Neprezentarea expertului in fata instantiei.2. Daca expertul se afla in imposibilitatea obiectiva de a efectua expertiza.3. Existenta unor motive de refuzare.Efectuarea expertizei de catre expertii numiti este obligatorie. In cazul expertizei judiciare sarcina de a efectua expertiza este indreptata asemenea obligatiei martorilor desi expertul este un auxiliar tehnic al instantei.

Confrom legii 1086 , cu privire la expertiza . cele mai importante obligatii ale expertilor sunt:1. Sa efectueze cercetari complete si in baza lor sa prezinte concluziI intemeiate si obiective.2. In caz de necesitate la cererea ordonatorului expertizei sa prezinte explicatiI privind raportul de expertiza .3. Sa se auto-refuze carui I s-a respins sau nu I s-a recunoscut competenta sau autoritate, in conditiile legii daca exista circumstantecare nu pervin participarea lui la process4. Sa nu difulge informatiile de care au luat cunostinta in legatura cu efectuarea expertizei daca acestea pot cauza prejudicii drepturilor si libertatilor constitutionale ale cetatenilor sau constituie un secret aparate legii.5. Sa asigure integritatea maxima a obiectelor si materialelor examinate .Daca expertul nu-si indeplineste obligatiile el poate fi sanctionat disciplinar , civil sau penal. Raspunderea lui poate fi angajata in cazul in care nu se prezinta la chemarea initiale a organelor judiciare. Refuza nejustificat sa efectueze expertiza , nu respecta termenul de depunere a raportului de expertiza (cu 5 zile inainte de judecata). Nu se prezinta pentru a da lamuriri suplimentare la solicitarea organului judiciar sau efectueaza o expertiza necorespunzatoare.In caz de prezentare cu buna stiinta a concluziilor false expertul poarta raspundere in conformitate cu art.312 din condul penal. Expertului ii sunt asigurate si drepturile egale, asigurate de exercitarea acestei functiI (art.9 din legea 1086).El are dreptul:1. Sa ia cunostinta in conditiile legii de marterialele din dorsar2. Sa solicite material suplimentare necesare pentru intocmirea raportului de expertiza.3. Sa indice in raportul de expertiza existent unor circumstante importante pentru cauza in privinta carora nu au fost inaintate intrebari.4. Sa exercite cu permisiunea ordonatorul expertizei la efectuarea actiunilor de procedura si sa inainteze demersuri referitor la obiectul expertizei.5. Sa atace in condtiIle legii actiunile coordonatorului expertizei, daca acestea incalca drepturile expertului.6. Sa ceara ordonarea unei expertize in comisie sau a unei expertize complexe .7. Sa-si expuna obiectiile privind interpretarea gresita a concluziilor din raportul de expertiza de catre participantiI la process.8. Sa fie remunerate suplimentar in conditiile legiI pentru efectuarea expertizei inafara programului de lucru si inafara institutiei in care este angajat. Sa ceara repararea cheltuielelor personale suportate in legatura cu efectuarea expertizei .9. Sa refuze in condiile legii efectuarea expertizei.Deasemenea conform legii mentionate anterior expertul nu are dreptul:1. Sa contacteze persoanele participante la process daca acest lucru pune la indoiala impartialitatea sa.2. Sa adune independent material pentru efectuarea expertizei.3. Sa comunice altcuiva rezultatele expertizei cu exceptia coodonatorului expertizei.4. Sa distruga obiectele examinate ori sa le modifice subsatantial caracteristicile fara consantamintul scris al ordonatorului expertizei.Expertul poate fi antrenat in calitate de specialist la efectuarea unor actiuni de urmarire penala, totodata poate da consultanta reprezentatilor organelor de urmarire penala, partilor la proces persoanelor fizice si juridice implicate in litigiu.Expertul poate refuza efectuarea expertizei in caz de art. 11: Incalcare a proceduriI de ordonare a expertizei daca acest lucru impiedica sau face imposibila efectuarea ei. Depasire a competentei expertului prin intrebarile inaintate spre solutionare. Insufiecienta materialelor prezentate pentru intocmirea raportului de expertiza. Lipsa condiItilor metodicelor si mijloacelor tehnice necesare pentru efectuarea cercetarilor . Pericol pentru viata si sanatatea expertului, care depaseste limitele riscului profesional. Neplata taxei pentru serviciile sale. Expertii au competenta ca pe baza aspectelor negative pe care le sesizeaza sa-si sugereze solutii care pot fi reconmandate pentru imbunatatirea calitatii produselor respective.