Cercetare stiintificaElectrocardiograma

“Electrocardiograma ajuta bolnavi cu afectiuni cardiace?”

Electrocardiograma (ECG sau EKG) este o înregistrare a activității electrice a fibrelor musculare ale inimii. Fiecare contracție a miocarduluieste urmarea unei excitații electrice care provine de la nodulul sinusal și transmis musculaturii inimii. Aceste modificări ale potențialelor electrice ale inimii se pot măsura la suprafața organismului, fiind prezentate printr-o imagine repetată a activității cardiace electrice. Cu ajutorul electrocardiogramei se pot enunța o serie de proprietăți și boli ale inimii.

Tipuri de EKG 

TELEMETRIA. Consta in supravegherea cardiaca non-stop, in cadrul spitalicesc, implicand atasarea a minimum doi electrozi conectati la un electrocardiograf de dimensiuni reduse. Dispozitivul emite un semnal continuu, captat si afisat intr-un sistem central de monitorizare. MONITORIZAREA HOLTER.  TESTUL DE EFORT. Este o analiza utila pentru depistarea modificarilor activitatii electrice cardiace ce apar intr-o etapa de solicitari musculare.

Scurt istoric

Electrocardiograful modern este, asemenea altor invenţii, rezultatul unui proces evolutiv de dezvoltare şi de perfecţionare. Primul astfel de aparat, din 1794, a fost numit „galvanometru”, şi detecta câmpul electric al inimii umane, fără a-i măsura curentul. Dispozitivul a fost îmbunătăţit abia în 1849 de Emil Du Bois. Astfel, curentul electric putea fi măsurat prin adăugarea unui întrerupător cu două poziţii, iar dispozitivul s-a numit „reotom” (feliator de flux) În 1868, Julius Bernstein, student al lui Du Bois, a adus îmbunătăţiri reotomului, permiţând varierea intervalului dintre stimulare şi eşantionare. Cunoscut sub denumirea de „reotom diferenţial”, acesta a fost primul dispozitiv care putea măsura electrocardiograme. În acea vreme, cele mai multe EKG-uri erau realizate pe inimi de broaşte, iar electrozii erau aşezaţi direct pe inimă. Deoarece pentru măsurarea precisă a impulsurilor electrice ale inimii era nevoie de o sensibilitate mai bună, s-a inventat „electrometrul capilar”. Acesta a fost gândit de Gabriel Lippman în 1872. Totuşi, mai rămânea o problemă: activitatea electrică a inimii nu putea fi măsurată cu precizie fără deschiderea cavităţii toracice..În anul 1843 Carlo Matteucci descoperă activitatea electrică a inimii datorită experimentelor făcute pe inimile unor porumbei. În 1882,fiziologul Augustus Desiré Waller face pentru prima dată un EKG cu ajutorul soluției conducătoare de curent, clorură de argint, cainelui sau Jimmy. In 1887 cu ajutorul unui electrometru capilar (inventat 1873 de Lippmann),Augustus Desiré Waller a putut înregistra pentru prima dată fluxurile inimii.

Instrumentele pentru electrocardiogramă urmau să fie semnificativ îmbunătățite de Willem Einthoven, iar din anul 1903 au fost întroduse pentru diagnosticare în clinici. Tehnologia introdusă de el se folosește si în prezent. Olandezul Willem Einthoven a realizat prima electrocardiogramă. Lui i se datorează faptul că EKG-ul a putut fi utilizat, aşa cum se întâmplă şi astăzi, în spitale sau cabinetele medicale. Cu ajutorul electrocardiografului se studiază fenomenele bioelectrice pe care le produce inima în timp ce bate. Metoda este astăzi foarte folosită în întreaga lume. Majoritatea termenilor introdusi de savant au ramas in limbajul de specialitate, studiile lui fiind fundamentale pentru electrocardiografia actuala. Un impuls electric de intensitate extrem de redusa, initiat in zona atriala, se extinde aproape instantaneu in restul muschiului cardiac, determinandu-i contractia (ceea ce popular denumim "bataie"). Acest fenomen de stimulare in lant a celulelor are drept consecinta pomparea sangelui in restul organismului. Inregistrarea undelor electrice generate in timpul activitatii inimii reprezinta o metoda pe cat de simpla, pe atat de importanta in diagnosticarea patologiilor cardiace. Augustus Desire Waller a fost primul care a descoperit şi a înregistrat cu succes activitatea electrică a inimii umane, în 1887. Iniţial, el a numit raportul procedurii „electrogramă”, pentru ca apoi să-l numească „cardiogramă”. Mai târziu, a fost introdus termenul care se foloseşte şi în prezent: „electrocardiogramă”. 

Willem Einthoven a început să-şi conceapă propriul galvanometru în 1900. Rezultatele sale erau mai sofisticate decât fuseseră cele ale lui Du Bois-Reymond cu mai bine de un secol înainte. Eforturile lui Einthoven se justificau prin faptul că nu era mulţumit de electrometrul capilar. În schimb, a conceput „galvanometrul cu coardă”, apărut în 1903. 

EKG-ul său a fost produs iniţial în Germania de firma Edelmann & Sons din Munchen, iar după aceea producătorul a fost Cambridge Scientific Instrument Company. Primul electrocardiograf a apărut în Statele Unite a fost un electrocardiograf cu coardă Edelmann, adus de Alfred Cohn în 1909. Primul EKG făcut în Statele Unite a fost cel conceput de profesorul Horatio Williams şi produs în 1914 de Charles Hindle. Cohn a primit primul electrocardiograf Hindle în mai 1915. Un fapt interesant şi totodată dramatic s-a produs în data de 20 mai 1915, când aparatul lui Cohn a demonstrat că pacientul care era supus unui examen EKG urma să sufere un atac de cord. Odată cu evoluţia galvanometrului cu coardă, greutatea acestuia a scăzut de la 272 kg în 1903 la 13,5 kg în 1928. Un alt progres înregistrat a fost reducerea dimensiunilor electrozilor. 

În 1920, Cohn a introdus în Statele Unite electrodul prins cu chingă. Zece ani mai târziu, Cambridge Scientific Instrument Company dinNew York a introdus electrozii cu contact direct din plăcuţe de argint, originari din Germania. Rudolph Burger a realizat în 1932 un electrod cu sucţiune, modificat ulterior sub formă de ventuză, variantă folosită ca standard pentru o perioadă. Următoarea fază a evoluţiei electrocardiografului a fost utilizarea tuburilor electronice cu vid pentru amplificarea semnalului. Primul astfel de aparat a fost produs în Statele Unite de General Electric. Odată cu introducerea tubului catodic, caracteristicile fizice ale înregistratorului aparatului de EKG s-au îmbunătăţit. Pasul următor a constat în introducerea EKG-urilor cu amplificator care au dus la realizarea instrumentelor de înregistrare directă. Aceste instrumente puteau traduce impulsurile electrice în semne lăsate cu tuşul pe o coală de hârtie, devenind astfel disponibilă o ilustrare continuă a activităţii cardiace a pacientului.

Banca britanica Halifax, a anuntat ca testeaza posibilitatea inlocuirii clasicului sistem de indentificare la distanta a clientilor pe baza de parola cu un altul, in functie de bataile inimii masurate cu ajutorul unei bratari purtate de persoana care doreste sa-si acceseze conturile. Bratara Nymi, de conceptie canadiana, se poarta la incheietura mainii si permite autentificarea pe baza electrocardiogramei. Banca subliniaza, intr-un comunicat de presa, ca prin comparatie cu alte masuratori biometrice (iris, amprente digitale), electrocardiogramele au avantajul de a fi 'un semnal viu al corpului', ceea ce reduce posibilitatea 'falsificarii sau intruziunii'.

Dr. Marius Geantă: Există din ce în ce mai multe dispozitive – am testat o husă pentru telefonul mobil ce avea 2 electrozi şi puteai să-ţi faci o electrocardiogramă. Extrem de utilă pentru depistarea tulburărilor de ritm cardiac. Asta se face acum doar în spital. Este la graniţă, este un domeniu neexplorat până acum.

Un ECG este indicat pentru mai multe lucruri. O durere in piept poate fi evaluata printr-o electrocardiograma, cauzele in acest caz pot fi aritmiile, ingrosarea peretiilor unei camere a miocardului, inflamatia sacului ce inconjoara inimia sau un nivel sanguin neobisnuit. ECG mai poate fi folosit si pentru monitorizarea eficientei eventualelor efecte secundare a medicamentelor cu efect in partea legata de activitatea electrica a inimii sau verificarea dispozitivelor implantate, precum pacemakere sau defribilatoare.

Aparatul ECG este extrem de util pentru monitorizarea cardica si detectarea din timp a afectiunilor. ECG-ul face parte din echipamentele medicale de ultima generatie care contribuie imens in imbunatatirea calitatii serviciilor medicale si implicit a calitatii vietii noastre.