Elaborarea metodica Nr.5

Tema: Simulatoarele. Ocluzatoarele şi articulatoarele. Varietăți. Metode de fixare a modelelor şi cerințele către ele. Utilizarea practică.

1. Clasificarea simulatoarelor. Utilizarea lor practică.

Simulatoarele sunt aparate care reproduc în afara sistemului stomatognat una, mai multe sau toate mișcările mandibulei faţă de maxilă. Cu ajutorul lor modelele sunt poziționate în relație centrică. Simulatoarele pot fi clasificate în ocluzatore şi articulatoare.

Ocluzatoarele sunt cele mai simple aparate utilizate în practica proteticii dentare care imită mișcările mandibulei în plan vertical ( deschidere şi închidere).

2. Particularităţile constructive ale ocluzoarelor.

Ocluzatoarele sunt compuse din două rame (una inferioară şi alta superioară) articulate în jurul unui ax asemănător cu o balama şi care pot fi menţinute la o anumită distanţă prin intermediul unui şurub sau al unei tije metalice situată în sens vertical.

Rama inferioară a ocluzorului reprezintă schematic mandibula cu o extremitate liberă rotunjită situată în plan orizontal asemănătoare corpului mandibulei şi alta situată în plan vertical sub un unghi de 100-120° asemănătoare ramurilor mandibulei. Extremitatea verticală este înzestrată cu o ansă pentru a putea fi unită cu rama superioară a ocluzorului care reprezintă poziţia orizontală a maxilei. Între extremităţile ramelor este plasat un şurub cu o contrapiuliţă, cu ajutorul căruia se fixează şi se menţine înălţimea necesară între braţe.

3. Ce reprezintă fiecare element al simulatorului?

Rama superioară reprezintă maxila, iar rama inferioară – mandibula.

4.Descrieţi articulatoarele anatomice. Elementele componente. Menirea.

Articulatoarele imită mişcările mandibulei în toate planurile: deschidere-închidere, de propulsie, de lateralitate (stînga şi dreapta) şi servesc la poziţionarea modelelor în relaţie centrică pentru refacerea morfologiei ocluzale (montarea dinţilor ) corespunzătoare activitîţii funcţionale a sistemului stomatognat.

Articulatoarele anatomice medii au fost imaginate şi construite avînd la bază date medii antropometrice obținute în urma măsurărilor între diferete repere osoase, articulare şi dentare. Ele sunt alcătuite din două rame: una superioară şi alta inferioară, articulate printr-un complex asemănător articulației temporomandibulare şi care rezultă din media valorilor antropometrice a ATM. Astfel, extremitățile posterioare ale ramei superioare sunt prezentate de condilii articulari care alunecă pe pantele ce imită tuberculii articulari situaţi pe rama inferioară. Suprafața acestor pante are un grad de înclinare în sens mezio-distal de 33° şi oralovestibular de 17°. Aceste suprafețe articulare sunt plasate mai jos şi mai posterior faţă de locul corespunzător al acestora în ATM. Locul lor de articulație în ATM şi al axului intercondilian transversal este indicat de o tijă transversală cu extremități ascuțite, solidarizată la rama superioară a articulatorului. Extremitatea anterioară a ramei superioare are o tijă verticală detaşabilă ce menţine distanţa dintre ambele rame şi pe care este instalată altă tijă orizontală, vîrful căreia ne indică marginea interincisivală a dinţilor centrali inferiori. Totodată vîrful tijei oriîntale şi pintenii de suport,

situţi pe laturile verticale posterioare ale ramurii inferioare, formează linia mediană orizontală a articulatorului după care se stabileşte planul protetic. Extremitatea inferioară a tijei verticale are contact cu plăcuţa incisală detaşabilă, care reprezintă unghiurile traiectoriilor incisivale: unghiul sagital egal cu 40° şi unghiul transversal - 120°.

5. Construcţia articulatoarelor semi- şi total adaptabile.

Articulatoarele adaptabile individuale se caracterizează prin faptul că permit să se reproducă mişcările mandibulei individual pentru fiecare pacient după unele înregistrări prealabile efectuate de către medic.

6. Enumeraţi datele anatomice utilizate în articulatoarele semiadaptabile.

Unghiul traiectoriei articulare sagitale, 33°

Unghiul traiectoriei articulare transversale 17°

Unghiurile traiectoriilor incisivale: sagital egal cu 40° şi transversal - 120°

Triunghiul Bonwill

Planul de ocluzie

7. Ce reprezintă planul Frankfurt?

Planul Frankfurt este un plan orizontal de referin ă în ocluzologie, care a fost adoptat în 1882 la Congresul antropologilor germani din Frankfurt-pe-Main. El trece prin punctele Orbitale(Or) şi Porion (Po)

Or :cel mai inferior , de pe conturul orbitei

Po : in centrul olivei sau superoextern pe desenul conductului auditiv extern osos .

8. Importanţa utilizării arcului facial pantografic şi gutierei stereografice.

Arcul facial Gysi are o formă asemănătoare cu litera U, care prezintă la ambele extremităţi patru sisteme de culisare în care alunecă şi pot fi blocate două bare condiliene ce înregistrează traiectoria de mişcare condiliană, precum şi două tije verticale ce determină poziţia corpului mandibulei. În partea anterioară, central, este situată o tijă metalică reglabilă cu ajutorul căreia prin înscrieri grafice extraorale se înregistrează unghiul transversal al traiectoriei incisivale (unghiul Gotic). Înregistrările realizate se transpun în articulator, tot cu ajutorul arcului facial, după ce se fixează modelele.

9. Care este corelaţia dintre planul Frankfurt si planul de ocluzie?

Planul Camper este un plan orizontal care trece prin Achantion (spina nazală anterioară) şi centrele meatelor auditive externe. La nivelul ţesuturilor moi corespunde liniei care uneşte

punctul Subnasion cu centrul tragusului. Planul Camper este utilizat în protetica dentară pentru stabilirea planului de orientare ocluzală, find paralel cu acesta. Cu planul Frankfurt formează un unghi de 10-15º.

10. Metode de fixare a modelelor în articulatoare.

Tehnica fixării modelelor în articulatoare depinde de modelul articulatorului utilizat, precum şi de metodele de înregistrare a deplasării mandibulei faţă de maxilă.

De exemplu tehnica de fixare a modelelor în articulatorul anatomic mediu Gysi Simplex cuprinde următoarele operaţiuni:

Pregătirea modelelor

Pregătirea articulatorului

Ghipsarea modelelor

Pentru o orietare corespunzătoare a modelelor în articulator pe suprafaţa bazală a soclului modelului superior se trasează trei linii în direcţie antero+posterioară: una centrală ce indică linia mediosagitală a modelului şi corespunde cu planul mediosagital protetic şi două linii de orientare simetrice şi paralele faţă de prima linie.