Ministerul Educaţiei din Republica MoldovaUniversitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept

CatedraDrept Procesual Civil

REFERAT

,, Principiul egalităţii în drepturile procesuale ale părţilor”

A efectuat: Studentul anului III Grupa 304Păduraru Dumitru

A verificat : Lector universitarLavric

1

Chişinău 2012

Cuprins

1.Reglementarea juridivcă a principiului egalităţii în

drepturi procesuale ale părţilor............................................

2.Continutul principiului.......................................................

3.Concluzie................................................................................

Bibliografie................................................................................

1.Reglementarea juridivcă a principiului egalităţii în

drepturi procesuale ale părţilor

CODUL  PROCEDURĂ CIVILĂ AL REPUBLICII MOLDOVA

Articolul 26. Contradictorialitatea şi egalitatea părţilor   în drepturile

procedurale

(4) Egalitatea părţilor în drepturile procedurale este garantată prin lege şi se asigură

de către instanţă prin crearea posibilităţilor egale, suficiente şi adecvate de folosire

a tuturor mijloacelor procedurale pentru susţinerea poziţiei asupra circumstanţelor

2

de fapt şi de drept, astfel încît nici una dintre părţi să nu fie defavorizată în raport

cu cealaltă.

Articolul 56. Drepturile şi obligaţiile participanţilor la proces

(1) Participanţii la proces sînt în drept să ia cunoştinţă de materialele

dosarului, să facă extrase şi copii de pe ele, să solicite recuzări, să prezinte probe şi

să participe la cercetarea lor, să pună întrebări altor participanţi la proces,

martorilor, experţilor şi specialiştilor, să formuleze cereri, să reclame probe, să dea

instanţei explicaţii orale şi scrise, să expună argumente şi considerente asupra

problemelor care apar în dezbaterile judiciare, să înainteze obiecţii împotriva

demersurilor, argumentelor şi considerentelor celorlalţi participanţi, să atace actele

judiciare şi să-şi exercite toate drepturile procedurale acordate de legislaţia

procedurală civilă.

(2) Participanţii la proces se bucură de drepturi procesuale egale şi au

obligaţii procesuale egale, cu unele excepţii stabilite de lege în dependenţă de

poziţia pe care o ocupă în proces.

(3) Participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de

drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării

obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală

civilă.

Articolul 61. Obligaţia părţilor de a se folosi cu bună-credinţă de drepturile

lor procedurale

(1) Părţile sînt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor

procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi

dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale

Articolul 6 Dreptul la un proces echitabil

(1)Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-

un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala

instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale

3

cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala

indreptata impotriva sa.

2.Continutul principiului

Potrivit articolului 26 alinatul 4 Codul de procedură civilă al Republicii

Moldova ,Egalitatea părţilor în drepturile procedurale este garantată prin lege şi se

asigură de către instanţă prin crearea posibilităţilor egale, suficiente şi adecvate de

folosire a tuturor mijloacelor procedurale pentru susţinerea poziţiei asupra

circumstanţelor de fapt şi de drept, astfel încît nici una dintre părţi să nu fie

defavorizată în raport cu cealaltă.

Astfel reeşind din pprevederile legale putem menţiona că egalitatea în drepturi

procesuale ale partilor reprezintă un principiu potrivit căruia părtile procesului

civil şi anume reclamantul şi pîrîtul beneficiază de aceleaşi drepturi procesuale ,

ambi aflîndu-se pe poziţie de egalitate . deasemenea instanţa asigură această

egalitate prin crearea posibilităţilor egale, suficiente şi adecvate de folosire a

tuturor mijloacelor procedurale pentru susţinerea poziţiei asupra circumstanţelor de

fapt şi de drept, astfel încît nici una dintre părţi să nu fie defavorizată în raport cu

cealaltă.

Mai putem menţiona că egalitatea partilor în faţa legii de procedură şi a

instanţelor implică respectarea următoarelor cerinţe:

- judecarea proceselor pentru toţi cetăţenii să se realizeze de aceleaşi instanţe,

indiferent de poziţia lor socială sau în stat;

- drepturile procesuale acordate părţilor să fie aceleaşi, făra deosebire între

personae .

- instanţa să asigure un echilibru între situatiile procesuale ale părtilor prin

încunoştintarea lor asupra termenelor de judecată, prin comunicarea actelor de

procedură şi prin lamuririle date cu privire la drepturile pe care acestea le au.

Comform principiului egalitatea în drepturi procesuale ale părţilor Chiar şi

subiecţii care în raporturi juridice materiale sînt pe poziţie de subordonare unul faţă

de altul, în faţa instanţei de judecată sînt egali.

4

Părţile au aceeaşi posibilitate de a-şi apăra drepturile şi interesele legitime ,în

conformitate cu art.56 alin. 2 şi 3 ,participanţii la proces se bucură de drepturi

procesuale egale şi au obligaţii procesuale egale, cu unele excepţii stabilite de lege

în dependenţă de poziţia pe care o ocupă în proces.

Participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de

drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării

obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală

civilă.

O altă normă procesuală care asigură realizarea acestui proces este art.57 alin. 1

care prevede că ,capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii procedurale civile

(capacitatea de folosinţă a drepturilor procedurale civile) este recunoscută în

măsură egală tuturor persoanelor fizice şi organizaţiilor care se bucură, conform

legii, de dreptul adresării în judecată pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi

intereselor lor legitime.

Paritatea drepturilor şi obligaţiilor participanţilor la proces semnifică faptul

că acestea sînt interconexate. Pîrîtului nu-i poate fi interzis ceea ce i se permite

reclamantului. Reclamantul are dreptul să modifice obiectul sau temeiul acţiunii,

sau să renunţe la acţiune, iar pîrîtul are dreptul să recunoască integral sau parţial

acţiunea, chiar să depună cerere reconvenţională ,astfel conform art. 172 CPC

RM Pînă la începerea dezbaterilor judiciare, pîrîtul are dreptul să intenteze

împotriva reclamantului o acţiune reconvenţională pentru a fi judecată odată cu

acţiunea iniţială. Acţiunea reconvenţională înaintată conform art.173 alin. (1) lit. b)

poate fi depusă şi pînă la finalizarea examinării pricinii în fond.

În anumite cazuri, legea derogă uşor de la principiul egalităţii părţilor în

drepturi procesuale, Este vorba de dreptul reclamantului de a valorifica

alternativele în competenţa jurisdicţio-nală teritorială (art.39 CPC RM), scutirea

sau diminuarea taxei de stat (art.85 alin. (4) CPC RM), insă aceste excepţii nu

încalcă principiul egalităţii părtilor în procesul civil.

Unii Doctrinarii romÎni consideră că principiul egalităţii părţilor în drepturi

procesuale se manifestă sub următoarele aspecte :

5

a) Judecarea proceselor pentru toţi cetăţenii trebuie să se realizeze de aceleaşi

organe şi potrivit aceloraşi reguli procedurale. Existenţa unor organe speciale de

jurisdicţie nu exclude egalitatea părţilor, întrucât aceste „instanţe" soluţionează

toate litigiile date în competenţa lor fără nici o discriminare faţă de persoanele

implicate în proces, Nici existenţa unor reguli procedurale speciale nu

transgresează principiul egalităţii părţilor în faţa respectivelor autorităţi.

Aceleaşi drepturi procesuale trebuie acordate tuturor părţi lor, fără nici o deosebire.

Legislaţia procesuală în vigoare nu instituie restricţii sau privilegii pentru unele

persoane..

c) Instanţa de judecată are obligaţia de a asigura un echilibru în situaţia pro-

cesuală a părţilor. în acest sens instanţei îi revine îndatorirea de a încunoştinţa păr-

ţile asupra termenelor de judecată, de a comunica actele de procedură, de a lămuri

părţile asupra drepturilor lor.

Egalitatea părtilor în procesul civil are legătură şi cu principiul egalităţii armelor.

În jurisprudenta europeana, principiul egalitatii armelor semnifică tratarea egală a

părţilor pe toată durata desfasurării procedurii în faţa unui tribunal, fară ca una

dintre ele sa fie avantajată în raport cu cealaltă parte sau celelalte părţi în proces.

Acest principiu decurge în mod direct din faptul că orice persoana are dreptul la

ascultarea cauzei sale in mod echitabil. Principiul este un element esential al

dreptului la un proces echitabil. Acest principiu impune fiecărei părţi să i se ofere

posibilitatea rezonabilă de a-şi susţine cauza sa în condiţii care sa nu plaseze intr-o

situatie de net dezavantaj în raport cu adversarul ei si ca exigenta „egalitatii

armelor” in sensul unui just echilibru între părţi are, în principiu acelaş rol atît în

procesele civile, cît si în cele penale.

Astfel, o diferenta de tratament în ascultarea martorilor poate încalca principiul

egalităţii armelor. Orice inegalitate în comunicarea documentelor poate fi

sanctionata în numele acestui principiu. Părtile trebuie să aiba posibilitatea de a

prezenta in mod egal mijloacele de proba de care dispun. De asemenea, principiul

egalitătii armelor trebuie sa fie respectat în timpul exercitării căilor de atac.

6

Principiul egalitatii armelor se aplică atît în materie civilă, cît si în materie

penală,îin sensul art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. În realitate

sunt vizate toate procedurile. Totuşi, principiul nu are o sfera de aplicabilitate

absolută. Egalitatea nu poate fi decat relativă si trebuie sa fie apreciată „in mod

rezonabil”. Judecatorii trebuie să dea dovada de pragmatism în acest domeniu, ceea

ce nu poate fi decît aprobat. O abordare prea absolutistă a principiului egalitaţii

armelor s-ar manifesta, în mod cert, prin ineficacitatea acestuia.

Nu sunt considerate privilegii unele criterii după care tratamentul juridic

aplicabil diferă; aceasta pentru că principiul nu trebuie absolutizat. Astfel, nu sunt

contrare principiului dispoziţiile care privesc reguli speciale de procedură,

competenţa diferită, datorată naturii litigiului, unele scutiri, reduceri sau eşalonări

la plata taxelor, regimul de gratuitate al asistenţei judiciare sau alte măsuri de acest

fel.

3.Concluzie

Comform principiului egalităţii în drepturi procesuale ale părţilor în primul

rînd în pofida unor aparenţe nu există dispoziţii legale care să avantajeze, în mod

nejustificat, pe una dintre părţi şi să o dezavantajeze pe cealaltă. Aşa, de pildă,

scutirea de sarcina probei a părţii în favoarea căreia operează o prezumţie legală

relativă are în vedere justificarea şi utilitatea practică a acelei prezumţii, fară să o

dezavantajeze pe cealaltă parte, care este în drept să facă dovada contrară. în al

doilea rând, existenţa unor reglementări speciale şi chiar proceduri speciale care

derogă de la procedura de drept comun, nu contravine principiului egalităţii,

deoarece ele se aplică, deopotrivă, pentru toate părţile. în al treilea rând, instanţei

de judecată îi revine obligaţia legală să dea, deopotrivă, părţilor ajutor activ pentru

ocrotirea drepturilor şi intereselor lor legale, asigurând în felul acesta ideea de

simetrie în ceea ce priveşte poziţia lor procesuală.

Pentru că egalitatea în faţa justiţiei este, în realitate, o egalitate a „armelor", a

mijloacelor cu care părţile compar în judecată şi îşi susţin punctele de vedere,

dincolo de prevederile legii, cel căruia îi revine misiunea de a asigura echilibrul şi

7

de a oferi celor implicaţi satisfacţia unui tratament just este judecătorul. Este ceea

ce întemeia concluzia că, ţinuta judecătorului consistă în a menţine egalitatea

părţilor în faţa justiţiei fără a lua, sub nicio formă şi sub niciun cuvânt, apărarea

uneia dintre ele, a face să triumfe adevărul, pe temeiul probelor administrate şi

numai pe temeiul lor; a armoniza interesul superior şi permanent al justiţiei cu

interesele vremelnice şi adeseori capricioase ale celor ce se judecă; a exercita, în

fine, un control riguros asupra întregii proceduri, fără a restrânge însă întru nimic

libertatea de acţiune şi interesul legitim al părţilor " .

8