EFECTELE ȘI INFLUENTELE PSIHOLOGICE ALE MASS-MEDIA

Termenul de „mass-media” a rezultat prin asocierea cuvântului latinesc

„media” (mijloace)cu ce l englezesc „mass”(masă) . Ast fe l , noţ iunea de

mass media es te fo los i tă în l i te ra tură de specialitate pentru a desemna

suportul de difuzare şi tehnică de transmitere a mesajelor, precum şiansamblul

instituţiilor care produc sau difuzează mesajele.În genera l , mi j loacele de

comunicare în masă sau mass-media se const i tu ie d in :

z iare , reviste, televiziune, radio, cinema, internet şi alte suporturi care

servesc la transmiterea mesajelor către un număr mare de receptori (casete

audio-video, CD-uri, DVD-uri etc.)

Înainte de apariţia comunicării de masă, şcoala, biserica, familia

deţineau poziţii cheie îndomeniul transmiterii stocului de cunoaştere al

unei comunităţi, al informării publice, al modelăriiunor atitudini şi

comportamente. Mass-media este considerată de mulţi autori un cvasi-monopol

îndomeniul informăr i i ce în t imp, au pre lua t mul te d in funcţ i i l e pe

care , până nu de mul t , le îndepl ineau şcoala , b is er ica , fami l ia . La

început media au funcţ iona t “a lă tur i” de ins t i t u ţ i i le respective în

ceea ce priveşte transmiterea stocului cultural şi de cunoaştere al unei

comunităţi;astăzi aceste instituţii funcţionează “alături de media”.

Evaluarea influenței mass-media asupra indivizilor in societate constituie,

fără îndoială, de mai multe decenii, o preocupare majoră a cercetătorilor in științele

comunicării. Psihologi, psihosociologi, sociologi, antropologi sau lingvisti s-au

aplecat rând pe rând asupra acestei probleme, cu atât mai arzătoare, cu cat ea este

in strânsă legătură cu viața noastră de zi cu zi si ne privește pe toți, într-o măsură

mai mare sau mai mică.

Rolul mass-media în societate a devenit foarte important, informaţiile

reprezentând o sursă vitală pentru orice tip de decizie, iar media este principalul

mediu de difuzare a acestora. Dincolo de rolul de informare, prin intermediul

mass-media se conturează opinii, idei şi se formează atitudinile individului.

Omul intră în contact cu lumea prin cele cinci simţuri: văz, auz, miros, gust,

pipăit.Dintre aceste simţuri, vederea este cea prin care intră cele mai multe imagini

şi informaţii.Personalitatea omului, prin procesele psihice precum: cunoaşterea,

întelegerea, memoria, imaginaţia, este foarte dependentă de ceea ce primeşte prin

acest simţ.

Relaţia dintre mass-media şi fiinţa umană se poate pune în termeni de

consecinţe globale, de influenţe precise sau de misiuni generale atribuite acestor

sisteme. Astfel caracteristica mijloacelor media de comunicare şi informare

reprezintă pe de o parte un rol informaţional, dar şi un efect datorită faptului că

prin informaţiile transmise influenţează gândirea şi comportamentul fiinţei umane.

Mass-media reprezintă totalitatea mijloacelor tehnice de transmitere a

informaţiilor în rândul maselor, care au luat o dezvoltare deosebită în epoca

contemporană, având receptivitate şi influenţe educaţionale şi mobilizatoare asupra

publicului. Trăim într-o epocă dominată de mass-media, omul contemporan este

condiţionat de mass-media, este supus unei presiuni continue din partea ideologiei

propagate de mass-media.

Prin intermediul mass-media sunt transmise atât pe plan intern, cât şi pe plan

internaţional şi chiar mondial variate mesaje informaţionale cu caracter recreativ-

distractiv şi anume: ştiinţifice, tehnice, culturale, artistice, politice, economice,

etice, juridice, sportive, religioase. Dezvoltarea mijloacelor de informare în masă a

dus la o răspândire pe scară largă a informaţiei, aceasta fiind rezultatul dorinţei

indivizilor de a fi informaţi. Receptarea mesajelor transmise face pe trei căi

principale, care pot fi combinate sau separate, şi anume: audio-ca ascultător, video-

ca vizualizator şi scris ca cititor.

De-a lungul timpului, numeroşi cercetători au identificat şi propus un număr

impresionant de diverse funcţii ale mass-mediei, însă în ansamblu acestea au fost

dintotdeauna cinci la număr: informare, corelare, comunicare, educare și

divertisment.

Funcţia de informare. Mass-media reprezintă, în societatea

modernă, una dintre cele mai importante surse de informaţii. Prin spectrul larg

de probleme şi emisiuni, indivizii aparţinând unor categorii sociale diferite reușesc

să-și asigure informarea generală, înțelegerea realității înconjurătoare şi orientarea

socio-profesională.

Funcţia de corelare. Mass-media se poate constitui într-o tribună de

dezbatere a problemelor vieţii. În acest cadru, sunt evaluate evenimentele,

sunt cristalizate opinii şi sunt emise judecăţi devaloare în legătură cu

controversele apărute. În aceste condiţii, este semnificativ aportul adus

demass-media la formarea sau remodelarea opiniei publice, a atitudinilor şi

comportamentelor.

Funcţia de comunicare. Transmiterea valorilor şi modelelor culturale a fost,

timp îndelungat,controlată de familie, şcoală şi instituţiile religioase. În ultima

vreme, mass-media a introdus valorile în circuitul destinat publicului larg,

acţionând ca un adevărat „difuzor de cultură”. Ion Albulescu subliniază:

„Se schimbă, în acest fel, condiţiile în care se realizează culturalizarea.

Mass-media acţionează ca o «instituţie a democratizării culturale», care

face posibilă creşterea consumului de bunuri culturale şi determină o anumită

dinamică a cerinţelor, gusturilor, aspiraţiilor, atitudinilor şi opiniilor maselor.

Apare cultura de masă, ca urmare a faptului că un număr mare de indivizi intră

încontact cu valorile, fără intermedierea şcolii sau a altor instituţii abilitate.”

Funcţia de educare. Alături de şcoală şi de alte instituţii implicate, mass-

media ocupă un rolimportant în sistemul factorilor educativi, adăugând noi

dimensiuni eforturilor generale de formareşi dezvoltare a personalităţii umane.

Ioan Cerghit menţionează că aportul educativ este adus în două moduri: implicit şi

explicit.

În esenţă, funcţiile mass-media încorporează funcţia educat ivă pr in

rea l izarea informăr i i , cu l tura l izăr i i , soc ia l izăr i i individului .

Mass-media oferă  posibilităţi educative spontane şi eterogene, dar este

utilizată şi pentru realizarea unor activităţi educative explicite.

Funcţia de divertisment. Această funcţie a mass-media a devenit din ce în ce

mai importantă, pe măsură ce oamenii petrec din ce în ce mai des în faţa

televizorului timpul destinat relaxării, recreării şi distracţiei. În opinia lui Ion

Albulescu, mass-media creează şi o ambianţă compensatorie,care permite refacerea

echilibrului psihic al omului. Aşa cum notează în volumul „ Educaţia şi mass-

media/ comunicare şi învăţare în societatea informaţională„. Numeroşi autori (J.

Stoetzel, E. Morin,J. Cazeneuve ş.a.) au vorbit chiar despre un rol psihoterapeutic

(catarhic) al mass-media: provocarea unei reacţii de eliberare a individului, prin

proiectarea şi trăirea simbolică a unor emoţii refulate sau a unor conflicte

nerezolvate, care îi perturbă viaţa psihică. Receptiv la masiva ofertă de

divertisment a mass-media, publicul larg are ocazia de a trăi prin procură,

simbolic, ceea ce îi este refuzat în înlănţuirea obişnuită a vieţii cotidiene.

Analiza modului în care mass media influențeaza indivizii și

societatea în ansamblu constituie una dintre principalele și cele dintâi

preocupari ale cercetătorilor mass media. Problematica impactului mass

media asupra oamenilor este abordată în literatura de specialitate în

termeni de “efecte”, respectiv “influențe” ale media.

Termenul de “efecte” este unul cu o puternică încărcătură, el fiinf

utilizat in mod tradițional- și încă adesea folosit astfel-pentru a face

referire la presupusele consecinte directe si la impactul mesajelor media

asupra indivizilor. De asemenea, termenul serveste in prezent pentru a

descrie o traditie particulara a studiilor media.

Istoric, mass media au fost acuzate ca incurajeaza oamenii sa faca o

serie larga de activitati sau sa adopte comportamente pe care altfel nu le-

ar fi facut. Totodata, mass media au fost acuzate ca ii fac pe oameni sa

accepte credinte, opinii, idei si valori pe care altfel nu le-ar fi acceptat si

nici macar nu le-ar fi luat in considerare. De aceea, preocuparile

dominante generate de astfel de asertiuni, ca si vasta cantitate de

cercetari care a descurs din aceste preocupari, s-au axat asupra efectelor

negative. In acest pattern, mass media cauzeaza acele activitati sociale si

psihologice definite si clasificate drept probleme, sau

genereazaamenintari de natura”anti-sociala”, “daunatoare” sau

“periculoasa”. Astfel, o succesiune de forme de panica morala, adesea

orchestrate de media insele, au amplificat preocuparea si ingrijorarea

publica referitoare la efectele mass-media, in termeni de cauzare a

violentelor, delicventa juvenila, permisivitate si alte probleme sociale,

Anumite grupuri si categorii de populatie au fost in mod consecvent

identificate ca fiind in mod special vulnerabile la asemenea afecte

directe, cum ar fi de exemplu copiii, tinerii si persoanele “needucate”.

Exista putine dubii cu privire la faptul ca introducerea, dezvoltarea

si prezenta variatelor mass media au diferite tipuri de “efecte” si

“influente”asupra societatii in ansamblul ei: de exemplu, este de

netagaduit faptul ca media au influentat domenii precum educatia si

politicam si in consecinta au influentat grupuri sociale si indivizi. Dar

complexitatea acestor plobleme si relationari a fost adesea minimizata si

subminata de ipoteza conform careia mass media atotputernice cauzeaza

efecte directe asupra indivizilor. Imbinarea cercetarii academice cu

opiniile publice si politice si cu interesele industriilor si organizatiilor

media in jurul acestui subiect ingust al efectelor a dominat si a servit la

producerea unei cantitati considerabile de dezbateri si cercetare.

“Efectele” au concentrat interesul multor grupuri sociale, atat al acelor

grupuri interesate sa influenteze alte grupuri prin mesaje lansate, dorind

sa aleaga canalele cu cel mai mare ecou asupra audientei, cat si al celor

care isi exprimau temerile fata de impactul negativ al media.

Asa cum arata D.McQuail si S.Windahl, foarte multe dintre

cerecetarile teoretice asupra comunicarii de masa, poate chiar

majoritatea, s-au ocupat de problema efectelor. Cu toate acestea,

numeroasele cercetari intreprinse pana acum par sa indice faptul ca nu

exista astfel de efecte directe ale mass media, iar daca ele exista sunt

reduse sau cu neputinta de masurat cu tehnicile curente. Cu totul

intamplator,studiile de caz au descvoperit dovezi ale efectelor aparute in

anumite conditii, dar efectele directe dovedite par sa nu corespunda

intentiilor sau asteptarilor comunicatorilor si cercetatorilor, data fiind

masiva investitie de timp, de atentie si de resurse.

Cum spuneam, majoritatea cercetarilor teoretice s-au ocupat de

problema efectelor, insa in moduri mai mult sau mai putin diferite. Iata in

continuare cateva dintre aceste modalitati:

a) Cercetarile care s-au focalizat asupra nivelurilor efectelor si

cuprinderea lor. Din acest punct de vedere, studiile au vorbit despre

micro-efecte, mezo-efecte si macro-efecte, adica nivelurile de influenta

exercitate de mass media era vazute la nivelul indivizilor, al grupurilor si

al institutiilor si la nivelul intregii societati.

b) Cercetarile care s-au preocupat de evolutia istorica a modelelor

despre efecte care au aratat o evolutie a acestor nivele de la cele

psihologice behavioriste si de inspiratie psihanalitica, ce postulau ideea

efectelor directe, atotputernice si insidioase ale media, la teoriile

sociologice functionaliste despre efectele limitate ale media si la teoriile

determinismului tehnologic de tip McLuhan, care sustineau alta varianta

a efectelor puternice ale media, acestea fiind vazute ca factori

determinanti ai socialului si ai transformarii istorice a individului, a

societatilor si a civilizatiilor.

c) Cercetarile care s-au axat asupra mecanismelor receptarii si

influentarii mesajelor, precum teoriile culturaliste, interpretative si

argumentative, care nuanteaza aceste mecanisme, sau precum teoriile

cognitiviste printre care teoria decalajelor cognitive, care s-a ocupat de

factorii de diferentiere a efectelor asupra indivizilor.

d) Cercetarile care s-au concentrat asupra eficacitatii comunicarilor,

care s-au ocupat mai ales de coincidenta dintre efectele urmarite si cele

realizate, prin studiul persuasiunii si al mecanismelor de influentare.

e) Apropiate de categoria de mai sus, au existat cercetari care s-au

preocupat de caracterul intentionat sau neintentionat al efectelor mass

media. Din acest punct de vedere, studiile au vorbit despre faptul ca

efectele mass media pot crea schimbari dorite(intentionate), dar si

schimbari nedorite(neintentionate). De asemenea, au fost studiate

efectele mass media fie ca rezultat al unui proces controlat(prin

campaniile de presa de exemplu), fie ca rezultat al unor aparitii mai mult

sau mai putin neasteptate.

f) Cercetarile, foarte numeroase, care au abordat problema

masurarii efectelor, contribuind la rafinarea metodelor si a tehnicilor de

evaluare cat mai exacta a impactului asupra opiniilor, atitudinilor,

stucturilor cognitive si comportamentelor.

g)Cercetarile care s-au indreptat catre “performativitatea” actelor

de comunicare.

h) Cercetarile care s-au focalizat asupra modalitatilor in care mass

media pot afecta personalitatea umana. Din acest punct de vedere,

studiile s-au axat asupra cerectarii modului in care este afectata:

dimensiunea cognitiva a personalitatii umane(schimbarea imaginii despre

lume), dimensiunea afectiva(crearea sau modificare unor atitudini si

sentimente), dimensiunea comportamentala(schimbarile modului de

actiune ale indivizilor si fenomenele de mobilizare sociala).

i) Cercetarile care au analizat perioada de timp in care mass media

pot avea influenta. Din acest punct de vedere, studiile au vorbit despre

efecte pe termen scurt si efecte pe termen lung.

Istoria teoriilor si cercetarilor despre efectele comunicarii de masa

este insa marcata de confruntarea a doua pozitii divergente privind

directia si sensul efectelor media in societate: pozitia efectelor negative

si pozitia neutral-empirica ce a accentuat latura pozitiva a efectelor.

Aceste pozitii divergente au influentat modul de abordare a problematicii

impactului media: in timp ce scolile critice au supralicitat efectele

negative si chiar nefaste ale mass media, reprezentantii abordarii neutral-

empirice au evitat pozitiile axiologic-ideologizante in legatura cu

efectele socio-culturale ale media, teoriile plasandu-se, astfel, pe un

continuum care merge de la denuntare, trece prin neitralitate si ajunge la

apologia mass media.

O analiza asupra cercetarilor cu privire la efectele comunicarii de

masa arata ca pot si distinse trei categorii/modele majore, fiecare dintre

ele fiind dominante intr-o anumita perioada:

1) Modelele”efectelor puternice si imediate”(apogeul:1930-1945)

2) Modelele “efectelor limitate”(apogeul lor: 1945-1960)

3) Modele ale efectelor complexe/ pe termen lung(apogeul lor:

1960-1990)

Dezbaterea pe marginea teoriilor care au caracterizat o anumita

perioada au dat specificul unei anumite categorii care a depasit, insa, cu

mult epoca in care ele au predominat. Chiar si astazi mai sunt suscitate

discutii pornind de la diversele teorii.