Efecte ale introducerii informatizării în cadrul firmei/organizaţiei

Sistemele informatice au un impact deosebit atât asupra societăţii în ansamblu, cât şi la nivel individual, pe sectoare de activitate sau pe subcomponente ale ansamblului. Pe măsura evoluţiei, presiunea exercitată de volumul mare de informaţii şi încapacitatea unei gestionări corespunzătoare a acestora a încurajat preocupările specialiştilor pentru identificarea unor soluţii care să faciliteze atât accesul cât şi lucrul efectiv cu acestea.

Sistemele informatice au căpătat în timp o importanţă vitală pentru existenţa şi dezvoltarea activă a entităţilor fie ele de natură economică, socială, culturală, depăţind stadiul unor utopii sau a unor bunuri de lux, aşa cum au fost privite iniţial. De asemenea, pe lângă faptul că aceste sisteme răspund la necesităţile administrative şi operaţionale, treptat au căpătat importanţă şi au manifestat implicaţii şi asupra strategiei şi politicilor organizaţiei.Astfel, este justificabilă amploarea extinderii şi aportul calitativ al soluţiilor software furnizate de marii dezvoltatori de sisteme informatice, precum şi dinamica specifică acestui sector.

Noua economie sau economia digitală, rezultantă a interacţiunii dintre calculatorul personal, telecomunicaţii, Internet şi electronică, se caracterizează printr-o serie de trăsături cu totul deosebite de economia tradiţională. În primul rând, este vorba de crearea unui nou model de afaceri (e-business, e-commerce, e-banking, etc.) prin intermediul intra şi internetului, care schimbă radical eficienţa acestora, în sensul reducerii costurilor, inclusiv a celor tranzacţionale.

Noua economie plasează, în prim plan, cererea, nevoile consumatorilor care se implică într-o măsură din ce în ce mai mare la conceperea, realizarea şi utilizarea bunurilor şi serviciilor, începând încă din stadiul cercetării şi dezvoltării acestora. Din acest punct de vedere, noua economie are un caracter interactiv, participativ. Rolul consumatorului creşte mai ales în sensul că acesta poate deveni o importantă sursă de idei inovaţionale pentru producător, sau de forţare a inovării, în scopul menţinerii sau extinderii pieţei, al sporirii gradului de confort sau, ceea ce este foarte important, al ridicării nivelului de sustenabilitate a dezvoltării economice.

După cum este menţionat în numeroase lucrări de specialitate, teoria modernă a creşterii economice ia în considerare trei surse majore de îmbunătăţire a productivităţii: acumularea capitalului fizic, a celui uman şi progresul tehnic. Aceşti factori se interconectează într-un mod foarte complicat şi un echilibru satisfăcător între ei constituie elementul cheie pentru obţinerea de rezultate. O însemnătate covârşitoare în acest proces o au inovarea şi diseminarea tehnologică, atât la nivel naţional, cât şi global.

Dezvoltarea deosebită – atât sub aspectul parametrilor tehnici, cît şi al tehnologiilor de fabricaţie – a condus la o scădere pronunţată a preţurilor şi la o creştere extraordinară, ca volum, a producţiei şi calităţii, mai ales în domeniul noilor industrii: calculatoare, echipament de birotică, produse electronice, în general. Producţia actuală se concentrează pe o cerere fragmentată, o piaţă eterogenă, costuri reduse, calitate înaltă, produse şi servicii adaptate cerinţelor. Structura companiilor este mai puţin ierarhică şi mult mai flexibilă. Acelaşi proces tehnologic este folosit pentru a produce o mare varietate de bunuri şi servicii. Conţinutul de “cunoştinţe” al produselor şi serviciilor este în rapidă creştere. Peste 300 de firme din Fortune Top 500 sunt furnizoare de servicii şi nu producătoare de bunuri. Aceste servicii prezintă cu precădere un înalt nivel de integrare sistemică, în care partea de producţie propriu-zisă este doar una dintre componente. Industriile de

1

înaltă tehnologie constituie o sursă majora a PIB în toate ţările industrializate, dar aceasta reprezintă o caracteristică semnificativă şi pentru ţările mai recent industrializate (Singapore, Taiwan, Indonesia, Malaezia etc.) Ponderea tehnologiei înalte a crescut în totalul industriei producătoare, mai accentuat în Japonia şi Statele Unite şi mai moderat în Europa.

Rolul cercetării şi dezvoltării (C&D) s-a modificat, de asemenea. Corelaţia şi interdependenţa acestora cu competitivitatea au coborât ştiinţa şi tehnologia în sfera mult mai concretă a aplicaţiilor. S-au creat legşturi complexe, bazate pe dialog permanent şi interdependenţă, între diferiţii actori (oameni de ştiinţă, ingineri de producţie, specialişti în comerţ şi marketing) implicaţi în crearea unei poziţii mai bune a unei firme pe piaţă. O firmă nu poate valorifica întregul beneficiu obţinut din propria activitate de cercetare-dezvoltare şi, de aceea, firmele nu sunt foarte active în a investi în ştiinţă şi tehnologie.

Tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) a devenit un domeniu de business puternic – bazat pe cunoaştere – şi intensiv tehnologizat. Intensitatea componentei C&D în acest sector este mult mai mare decît în majoritatea celorlaltor domenii.

Tehnologia informației și a comunicațiilor, TIC, este tehnologia necesară pentru prelucrarea (procurarea, procesarea, stocarea, convertirea și transmiterea) informației, în particular prin folosirea computerelor. Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor (TIC) are o serie de implicaţii macroeconomice a căror analiză este deosebit de utilă în luarea deciziilor. În principal acestea se referă la:

- cheltuielile cu investiţiile pentru TIC trebuie să crească;- companiile trebuie să introducă e-engineering-ul (e-engineering este știința, precum și profesia de

dobândire și aplicare a cunoștințelor științifice, economice, sociale, și practice, cu scopul de a proiecta și a construi structuri, mașini, aparate, sisteme, materiale și procese.), în operaţiile lor pentru a utiliza mai bine TIC, a reduce costurile şi spori eficienţa;

- pieţele financiare trebuie să fie deschise pentru a permite finanţarea inovării;- pieţele capitalului de risc şi ale ofertelor publice iniţiale (initial public offerings) trebuie să fie

dezvoltate, pentru a întări procesul inovaţional;- încurajarea IMM-urilor şi crearea unui mediu antreprenorial practic;TIC are un impact complex nu doar asupra economiei şi eficienţei acesteia dar şi asupra tuturor

laturilor vieţii oamenilor între care:

- capacitatea de exerciţiu a drepturilor democratice şi responsabilităţilor civice, Internetul oferind condiţii pentru un electorat mai bine informat şi participativ, cu un comportament raţional motivat;

- crearea de noi interacţiuni între Guvern şi cetăţeni, prin informatizarea guvernării (e-Governance) şi a democraţiei (e-Democracy), ceea ce oferă persoanelor posibilitatea de a fi participanţi la autoguvernare, la procesele instructive şi deliberative, consolidând bazele exerciţiului democratic şi limitând devierile contraproductive ale jocului politic, mai ales într-o economie de piaţă emergentă;

- cetăţenii îşi transformă profund comportamentele de la cele de tip “reactiv”, la cele de tip “proactiv”, fiind în cunoştinţă de cauză, ceea ce le măreşte şansa de creativităţi şi inovare;

- reconcilierea, consensualizarea, transparenţa, eficienţa parteneriatului şi a dialogului social dobândesc şanse incomparabil mai mari de realizare în condiţiile tipului informaţional de guvernare şi democraţie.

Inovaţiile tehnice şi tehnologice au jucat întotdeauna un rol hotărâtor în dezvoltarea structurilor economice şi sociale ale societăţii. Înnoirea structurilor societăţii constituie, de fapt, ultima fază a impactului unei noi tehnologii. Această finalitate este precedată de introducerea noii tehnologii în acele activităţi pe care omul era capabil să le execute şi înainte, aducând optimizări, perfecţionări şi eficienţă. Urmează apoi faza în care noua tehnologie face posibilă executarea unor activităţi pe care nu era capabil să le execute înainte.

2

În cazul tehnologiei informatice, aceste faze ale importului pot fi exprimate sintetic prin înlocuirea şi amplificarea muncii intelectuale a omului şi transformarea societăţii umane într-o societate informaţională informatizată. Societatea informaţională se constituie şi se dezvoltă în jurul producţiei valorilor informaţionale. Producţia valorilor informaţionale este posibilă datorită proliferării serviciului informaţional informatizat, simbolul societăţii informaţionale.

Este evident că existenţa societăţii nu poate fi concepută fără energie şi producţie de bunuri, însă considerarea informaţiei ca esenţă a viitoarei societăţi exprimă orientarea către o societate mai raţională şi mai sistematică. Acest lucru nu este întâmplător întrucât complexitatea structurală şi funcţională a societăţii moderne şi creşterea interdependenţei în cadrul ei forţează capacitatea umană să înţeleagă şi să rezolve individual sau în grup o multitudine de probleme. Sarcina înţelegerii în profunzime a rolului sistemelor de informatizare în funcţionarea societăţii, ca de altfel şi gândirea strategiilor adecvate pentru aplicarea lor, pornind de la situaţia socială, economică şi tehnică, sunt deosebit de dificile.

Cu toate acestea, se poate considera că etapele generale de realizare a informatizării societăţii trebuie să asigure automatizarea pe scară largă a activităţilor umane, amplificarea muncii intelectuale a omului şi inovarea sistematică, prin care, pe baza finalităţilor anterioare se instaurează noua societate informaţională.

Automatizarea, în mod tradiţional este înţeleasă ca fiind înlocuirea totală sau parţială a activităţii fizice şi/sau intelectuale a omului de către sisteme artificiale constituite din dispozitive de automatizare complexă şi de informatizare, capătă o semnificaţie mai adancă şi un potenţial de flexibilitate şi de adaptabilitate considerabil mai mare prin utilizarea pe scară largă a microprocesoarelor, calculatoarelor, care încorporează tot mai multe informaţii şi inteligenţă specifică domeniului în care se aplică.

Imaginea întreprinderii total automatizate este completată de introducerea proiectării asistate de calculator şi a mijloacelor de automatizare a activităţilor de birou şi de informatizare a gestiunii economice şi conducerii, aceasta din urmă fiind în general realizată de mai mult timp. Toate aceste subsisteme de informatizare şi automatizare proiectarea şi fabricarea asistate de calculator, gestiunea economică birotică şi conducerea sunt integrate organic prin infrastructura informaţională constituită pe baza unei reţele telematice care conectează totalitatea mijloacelor informatice distribuite în intreprindere, acolo unde se produce, se concentrează, se prelucrează şi se diseminează informaţia.

Procesul de automatizare completă a întreprinderii nu este numai de natură tehnicistă, folosirea optimă a potenţialului obţinut prin încorporarea informaţiei şi inteligenţei în maşini şi sisteme de producţie impune reconsiderarea întregii infrastructuri tehnice şi tehnologice, precum şi restructurarea organizării muncii întreprinderii. Este evident că întreprinderea complet automatizată nu va fi total lipsită de oameni, dar pe langă faptul că numărul acestora va fi foarte redus, natura ţi nivelul calificării cerute lor nu vor semăna cu cele specifice unei întreprinderi tradiţionale.

În domeniul serviciilor, unde activitatea omului este bazată pe informaţii şi cunoştinţe, tehnologiile calculatorului şi comunicaţiile au pătruns şi continuă să se extindă, permiţând automatizarea numeroaselor activităţi structurate în general după o logică fixă. Informatizarea devine iminentă mai ales în condiţiile creşterii volumului de informaţii şi totodată ale exigenţelor sporite privind calitatea şi operativitatea serviciilor. Sunt deja cunoscute servicii automate de vânzare şi de distribuire a banilor, cu operarea directă în bazele de date bancare, sisteme integrate de rezervare în transport şi sectorul hotelier.

Accesul la alte servicii publice informaţionale poate fi complet descentralizat datorită apariţiei calculatoarelor personale şi a terminalelor videotext. Prin asocierea cu postul de televiziune şi telefonul, omul va putea dispune la domiciliu de o capacitate de prelucrare şi de un mijloc de acces direct la servicii de informare, la servicii publice (achitarea notelor de plată, transfer de fonduri) şi în general, la cvasitotalitatea informaţiilor şi cunoştinţelor umane.

Prin informatizarea principalelor activităţi economice se constituie baza unei infrastructuri informaţionale capabile să răspundă mai bine dinamismului crescut şi mutaţiilor structurale la nivelul

3

societăţii. Integrarea organică a tuturor sistemelor informatizate din cadrul societăţii duce la formarea macrosistemului societaţii a cărui funcţionare este asigurată de o infrastructură telematică flexibilă, noua coloană vertebrală a societăţii. In acest context informatizat, conducerea şi administraţia devin sisteme unicate om-maşină, care asigură accesul operativ la informaţii de sinteză sau detaliate. Schimbul de date, informaţii cunoştinţe şi imagini dintre om şi calculator se va face cu ajutorul unor dispozitive capabile să se apropie tot mai mult de mijloacele de înţelegere şi exprimare ale omului, iar interlocutorul omului va fi dotat cu inteligenţa necesară pentru a oferi răspunsuri competente, de nivelul unui expert.

În cadrul unui proiect european ENLARGE– parte a Programului Tehnologiile Societăţii Informaţionale, program susţinut de UE, s-a efectuat de către un colectiv de cercetare din Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare în Informatică (ICI) şi Academia de Studii Economice (ASE), o anchetă privind dezvoltarea e-Business în cadrul întreprinderilor mici şi mijlocii. Aplicaţiile e-Business presupun utilizarea pe scară largă a tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor Internet în scopuri comerciale, pentru penetrarea pe noi pieţe, pentru consolidarea poziţiilor câştigate, pentru îmbunătăţirea relaţiilor cu clienţii, furnizorii, partenerii, acţionarii etc. Ancheta a fost realizată în martie 2002. Numărul unităţilor anchetate a fost de 211 firme, putând fi considerat ca eşantion de volum redus. Pentru România, situaţia plasării pe locuri inferioare se datorează următoarelor aspecte:

Rangul 65 pentru Utilizarea Reţelei - acest fapt se datorează numărului mic de calculatoare la 100 de locuitori, a numărului mic de gazde Internet la 1000 de locuitori şi a disponibilităţii reduse a accesului public la Internet.

Rangul 60 pentru Infrastructura Informaţională - este consecinţa incapacităţii realizării reformei legislative din domeniul telecomunicaţiilor.

Rangul 70 pentru Disponibilităţi hardware, software şi suport tehnic - acest rezultat reflectă slaba competiţie de pe piaţa internă de software, precum şi a numărului redus de pachete software dedicat necesităţilor interne.

Rangul 53 pentru Mediul Economic şi de Afaceri - inconsistenţa şi instabilitatea din domeniul politic ca şi legislaţia fiscală împovărâtoare şi instabilă au avut un impact negativ asupra investiţiilor străine.

Rangul 75 pentru e-learning - scor care se datorează lipsei de interes, în momentul realizării studiului, al Ministerului Educaţiei şi Cercetării pentru această formă de educaţie. În prezent, în învăţământul preuniversitar se desfăşoară câteva programe al căror scop este de a pregăti tânăra generaţie în utilizarea resurselor TIC.

Rangul 31 pentru Resurse umane - Cea mai mare provocare o constituie subdezvoltarea zonelor rurale. Lipsa tehnologiilor în aceste zone a determinat grave discrepanţe, atât din punct de vedere economic cât şi social.

Rangul 75 pentru Comerţ electronic - Comerţul electronic este aproape inexistent. Obstacolele majore sunt date de slaba putere de cumpărare a populaţiei, numărul mic de deţinători de PC-uri, costul ridicat de acces la Internet şi dificultăţile economiei naţionale.

Rangul 75 pentru Guvernare electronică - La data efectuării studiului, guvernarea electronică era inexistentă. În prezent, situaţia s-a îmbunătăţit considerabil. Una din măsurile prevăzute în pachetul legislativ anticorupţie se referă la utilizarea, în raporturile cu administraţia, a mijloacelor electronice. Măsurile legate de posibilitatea utilizării Internetului, în paralel cu metodele tradiţionale de comunicare a Guvernului cu cetăţeanul, pot aduce economie de timp şi de bani, precum şi posibilitatea informării rapide şi complete. În plus, folosirea mijloacelor electronice în raporturile juridice şi economice cu statul are o componenţă de anticorupţie evidentă.

Rangul 45 pentru Infrastructura generală - La acest indicator situaţia este mai bună, deoarece au fost luate în consideraţie o serie de variabile referitoare la consumul de energie electrică, penetrarea televiziunii în gospodării, procentul de drumuri pavate, calitatea facilităţilor navale, calitatea transportului aerian. Ca o

4

concluzie generală, se poate afirma că România se află într-un proces de convergenţă economico-socială către lumea dezvoltată. Dintre multitudinea de decalaje ce trebuie recuperate, poate cel mai important îl constituie cel informaţional. Din acest motiv este necesară schimbarea priorităţilor guvernamentale în gestionarea unor resurse financiare limitate.

Introducerea informatizării în diferite organizaţii:

ÎN ŞCOLI

Dată fiind importanţa accesului la avantajele utilizării tehnicii de calcul în activitatea didactică, de cercetare ştiinţifică şi în creşterea eficienţei serviciilor auxiliare, universităţile practică o strategie de îmbunătăţire permanentă a dotărilor din infrastructură pentru transmitere şi prelucrare computerizată a datelor precum şi a utilizării imediate a mijloacelor oferite de informatică.

Reţeaua IT interconectează spaţiile cu destinaţie didactică (săli de cursuri, laboratoare, cabinete), spaţiile destinate serviciilor de evidenţă financiar-contabilă, de resurse umane şi secretariatele facultăţilor.

Accesul la reţeaua Internet contribuie la creşterea nivelului calitativ al comunicaţiilor. Sunt îndeplinite şi cerinţele legate de posibilităţile de retroproiectare, filmare, fotografiere digitală, cu aparatură high-tech şi personal calificat.

Mobilitatea în comunicare şi documentare în spaţiile universităţii se sprijină şi pe dispozitivele wireless. Stocarea şi administrarea datelor privind evidenţa şcolarizării (cataloage, centralizatoare, statistici, tipărirea computerizată a diplomelor de licenţă, diverse rapoarte sau cerinţe de informare-interogare privind situaţia şcolară anuală/semestrială, sau datele personale ale studenţilor) sunt informatizate, ca şi activitatea de urmărire a achitării taxelor de şcolarizare, a gestiunii şi exploatării fondului de carte şi de publicaţii periodice din biblioteca universităţii.

Introducerea sistemelor de instruire asistată de calculator (CAI - Computer Aided Instruction) permite desfăşurarea unei forme personalizate de pregătire adecvată a aptitudinilor şi posibilităţilor fiecărui individ, care înlocuieăte sistemul tradiţional, uniform, de educaţie colectivă. Programele educaţionale se vor orienta pe niveluri de pregătire, adecvate sistemului de instruire bazat pe capacităţile umane care dau posibilitatea fiecărui individ să progreseze de la un nivel la altul, indiferent de vârstă, într-un ritm care-i este specific. Într-un astfel de sistem de autoînvatare, ca formă principală de educaţie, profesorii vor desfăşura o activitate de consultanţă, care va permite orientarea cât mai adecvată a educaţiei elevilor, acordând cea mai mare atenţie etajelor de pregătire axate pe formarea capacităţilor creative ale individului.

ÎN INDUSTRIEÎn producţia industrială se prefigurează o automatizare completă. Începută prin evaluarea şi controlul

procesului de producţie cu ajutorul aparatelor de masură şi control, automatizarea se perfecţionează şi se extinde datorită utilizării calculatorului capabil să integreze subsistemele bazate pe microprocesor şi să asigure o conducere totală a întregului proces de producţie.

Se remarcă deja rezultate deosebite în cazul proceselor continue de producţie, conducând la realizarea de rafinării, uzine chimice, fabrici de celuloză şi hârtie, de oţel, de ciment în care intervenţia omului va fi neglijabilă. Robotul industrial din ce in ce mai îndemanatic şi mai inteligent este capabil să execute munci din cele mai diverse sudură, vopsit, asamblare, manipulare aducand un grad înalt de flexibilitate proceselor de producţie capabile să se adapteze rapid la noi profile de fabricaţie, ceea ce asigură rentabilitatea automatizării, inclusiv în producţia de serie mică şi de unicate.

Ca efecte benefice ale automatizării pe scară largă se menţionează creşterea productivităţii muncii, în sensul că prin cheltuirea unei munci fizice şi intelectuale mai reduse se vor putea asigura toate produsele necesare unui standard de viaţă mai ridicat în condiţiile utilizării mai raţionale a resurselor naturale. Cu alte cuvinte, pe măsură ce procesul de informatizare şi de automatizare complexă avansează, se realizează

5

emanciparea crescândă a omului de muncă pentru subzistenţă, putând să dedice cel mai mult timp activităţilor creative, cu rezultate benefice pentru umanitate.

Operativitatea şi calitatea muncii cunosc şi vor cunoaşte un curs ascendent prin omogenizarea şi perfecţionarea fluxului informaţional care va integra în mod uniform atât omul cât şi comunităţile productive, administrative sau sociale, cu un grad de răspândire mai restrâns sau mai larg, inclusiv transnaţional.

ÎN BIBLIOTECINoţiunea de sistem de informare şi documentare (SID) este folosită generic pentru a desemna orice

instituţie sau structură dintr-o instituţie, organizaţie, firmă etc. care se ocupă cu activitatea de informare şi documentare de orice tip. Rezultatul activităţii constă în produsele şi serviciile de informare; ele sunt concepute şi realizate de sistemele de informare şi documentare. Un sistem de informare şi documentare este un ansamblu organizat de proceduri manuale sau/şi automatizate (în care este inclusă resursa umană), care are ca obiectiv principal colectarea de documente şi informaţii, prelucrarea, organizarea şi valorificarea acestora către beneficiarii săi. Caracteristica principală a sistemelor de informare şi documentare rezidă în faptul că ele operează cu documente şi informaţii, producând documente şi informaţii.

Această categorie de sisteme a căpătat o dezvoltare cu totul deosebită o dată cu folosirea pe scară largă a mijloacelor informatice pentru prelucrarea şi comunicarea informaţiei, coroborate cu nevoia crescândă a managerilor de fundamentare a deciziilor pe baza cunoaşterii cât mai exacte a mediului în care îşi desfăşoară activitatea (informaţii legislative, financiare, concurenţiale etc.). Un sistem de informare într-o întreprindere este un sistem care cuplează sistemul condus (sistemul operaţional) şi sistemul conducător (sistemul de pilotaj). Sistemul de pilotaj reprezintă, de fapt, sistemul decizional, iar sistemul condus cuprinde totalitatea activităţilor unei întreprinderi. Este evident că între cele două sisteme există un permanent flux de informaţii. Acţiunea de cuplaj pe care o efectuează sistemul de informare constă în: - pentru sistemul de pilotaj: asigurarea unei imagini cât mai cuprinzătoare asupra sistemului operaţional;- pentru sistemul operaţional: primirea directivelor pe care le transmite sistemul de pilotaj.

6

În figura 1.1. este prezentat locul sistemului de informare în întreprindere:

Bibliotecile asigură în principal, informarea asupra documentelor pe care le deţin, dar, în ultima perioadă, ele şi-au extins aria funcţiunilor, prin includerea unor produse şi servicii orientate către cetăţeni. Acestea sunt furnizate de servicii speciale din cadrul bibliotecii (centre de informare pentru cetăţeni sau centre de informare comunitară – CIC).

Tehnologia informaţiei în sistemul de informare şi documentare reprezintă totalitatea proceselor prin care se obţin şi se prelucrează informaţiile referitoare la diferite tipuri de documente. Documentele pot fi reprezentate de: documente pe suport tradiţional (cărti, reviste având ca suport hârtia etc.) sau documente electronice, adică documente digitale (CD-ROM, fişiere etc.). În principal, informaţiile cu care operează sistemele de informare şi documentare sunt informaţii obţinute pe fluxul de prelucrare de la intrarea documentului în bibliotecă până la depozitarea acestuia.

În sistemele de informare şi documentare clasice – de tip bibliotecă sau centru de informare şi documentare, pe domenii –, care au obiect de activitate prelucrarea de documente, principala operaţie informaţională este reprezentată de descrierea documentelor şi elaborarea fişelor de catalog. În sistemul automatizat, fişa de catalog este reprezentată de o înregistrare bibliografică. În sistemele de informare şi documentare, cel puţin în procesul de colectare, prelucrare şi organizare a informaţiilor, acestea se cumulează de la operaţie la operaţie. Aceasta înseamnă că fiecare operaţie adaugă noi informaţii la o structură informaţională dată, informaţii neredundante, obţinându-se informaţii cu valoare adaugată de la operator la operator. Spre exemplificare, se poate menţiona constituirea unei entităţi informaţionale de tip descriere bibliografică. Descrierea bibliografică conţine, în final, informaţii de gestiune, de localizare (cotă, inventar), semnalare şi identificare (descrierea propriu-zisă) şi de conţinut (clasificarea, descriptorii).

Accesul la informaţie, facilitat de noile tehnologii de prelucrare, conservare şi valorificare a acesteia, a modificat atât conţinutul, procedurile de lucru specifice (chiar dacă obiectivul în sine a rămas acelaşi), cât şi tipurile şi forma de prezentare a produselor şi serviciilor de informare oferite utilizatorilor. Bibliotecile devin, astfel, structuri de informare şi documentare multifuncţionale, ce deservesc atât utilizatorii din colectivitatea apropiată, cât şi pe cei aflaţi la distanţă, date fiind posibilităţile oferite de Internet.

Biblioteca virtuală presupune o bibliotecă ce ar avea capacităţi nelimitate pentru stocarea datelor bibliografice şi documentelor; o bibliotecă ce ar deţine mii, zeci de mii de cataloage în care sunt

7

înmagazinate milioane de fişe bibliografice, o bibliotecă ce poate conţine documente integral transpuse pe 114 medii electronice. Utilizatorii au acces la aceste date, regăsind informaţii dorite prin criterii de căutare din cele mai diverse: titlu, autor, subiect etc.

Când se vorbeşte despre “biblioteca virtuală“, trebuie să se aibe în vedere, în primul rând, conceptul de “bibliotecă electronică“. “Biblioteca electronică“, un concept apărut în jurul anului 1985, semnifică o bibliotecă sau un sistem de informare şi documentare care dispune de colecţii de date electronice şi care foloseşte proceduri informatice, automatizate pentru construirea şi exploatarea acestora. O bibliotecă electronică îşi realizează toate funcţiile asistate de calculator: achiziţia de documente, prelucrarea documentelor, realizarea produselor şi serviciilor de informare, servirea informaţională a beneficiarilor. Într-o “bibliotecă electronică“, cataloagele sunt reprezentate de baze de date bibliografice la care utilizatorul are acces prin intermediul unui calculator, iar produsele de informare sunt stocate pe medii electronice.

În condiţiile bibliotecii electronice, se asigură transferuri de date electronice, împrumutul de documente este asistat de calculator, iar procedurile de schimb de documente sunt şi ele realizate cu sprijinul calculatorului. Este evident că o “bibliotecă electronică“ trebuie să dispună de configuraţii de echipamente corespunzătoare şi de un soft adecvat. Dar, poate, cel mai important efect al informatizării unei biblioteci asupra utilizatorilor este posibilitatea oferită acestora de a consulta bazele de date ale altor biblioteci, biblioteci aflate, uneori, la sute de mii de kilometri distanţă. Aceste facilităţi sunt posibile datorită existenţei reţelei Internet, în special a serviciilor de reţea de tip Telnet sau de conectare logica la distanţă şi, respectiv, FTP (File Transfer Protocol). Astfel, un cititor aflat într-o bibliotecă conectată la Internet, poate accesa, de la terminalul în faţa căruia se găseşte, bazele de date şi informaţii existente în alte biblioteci sau sisteme de informare.

În mod practic, ca şi în cazul memoriei virtuale, utilizatorului îi este transparentă distanţa, ca şi cum toată multitudinea de informaţii la care are acces s-ar afla în biblioteca în care el se gaseşte. În plus, aria de investigare informaţională pe care poate naviga un utilizator pare, practic, nelimitată; de aici şi conceptul de “bibliotecă virtuală“.

Totalitatea produselor şi serviciilor oferite utilizatorilor trebuie să ţină seama, într-o manieră sau alta, de conceptul “bibliotecii virtuale”. Crearea unei bibliografii complete asupra unei teme sau căutarea informaţiilor referitoare la un anume subiect, ca să menţionăm numai două exemple, vor trebui să se bazeze pe mijloacele oferite de accesul în colecţiile de date electronice aflate oriunde pe glob. Acest aspect este valabil, atât pentru biblioteci, cât şi pentru centre de informare şi documentare, indiferent de domeniul pe care acestea din urmă îl servesc. În acest context, între cele două categorii de sisteme de informare (biblioteci şi, respectiv, centre de informare şi documentare) se produc apropieri din ce în ce mai pregnante, atât în sfera serviciilor, cât şi a modalităţilor de realizare a acestora. În prezent, noţiunea de bibliotecă virtuală, şi chiar cea de bibliotecă electronică, începe să fie utilizată pentru noţiunea de colecţie e-book (colecţie de cărţi electronice).

În bibliotecile din România sunt implementate sau în curs de implementare cinci sisteme soft dedicate: ALEPH, ALICE, TINLIB, VTLS, VUBIS. Aceste pachete de programe, deşi elaborate de producători diferiţi, au un element comun: permit crearea şi gestionarea bazelor de date specifice pentru procesele de informare şi documentare desfăşurate de biblioteci. Chiar dacă în prezent bazele de date existente în bibliotecile care au achiziţionat aceste programe încă nu sunt convertite pentru a fi gestionate cu noile sisteme, în scurt timp procesul va deveni operaţional. Accesul on-line, via reţea de calculatoare, va fi numai o problema de organizare a infrastructurii de comunicaţie.

8

De altfel, se remarcă tendinţa bibliotecilor de a se conecta în cadrul unor reţele de informare, cele mai reprezentative fiind reţeaua bibliotecilor universitare şi, respectiv, reţeaua bibliotecilor publice. În cadrul ROEDUNET, cu noduri în toate marile centre universitare (Bucureşti, Braşov, Cluj, Iaşi, Timişoara, Craiova), sunt incluse şi bibliotecile universitare. Acestea au acces la serviciile Internet şi pot comunica între ele prin poşta electronică şi CD-ROM-uri specifice domeniului în care activează. De asemenea, bibliotecile publice judeţene, precum şi cele din marile oraşe, au acces la Internet, multe dintre acestea oferind acces gratuit la Internet pentru cititori.

9

Webografie1. Banciu Doina. Informatizarea bibliotecilor – concepte şi practici, Editura Universităţii din Bucureşti2. www.armyacademy.ro 3. www.9am.ro 4. www.Protectiamuncii.ro 5. Dan Nica. Guvern, Cetăţean, Societate informaţională, Editura Semne, 20016. http://revistaie.ase.ro

10