Editura Paralela Editura Paralela 45 Educațional 45 · date de Roman Jakobson, identifi caţi...

www.edituraparalela45.ro

Editura Paralela 45 1 Educațional

� Veți primi comanda într-un interval de 3-4 zile la locația comunicată de dumneavoastră.� Plata se va face ramburs, la primirea comenzii. Cheltuielile de expediție sunt suportate de editură pentru comenzi de peste 200 RON. Pentru comenzile sub 200 RON, costul transportu-lui este de 15 RON și va fi achitat de cumpărător.� Comanda se poate face pe site-ul editurii www.edituraparalela45.ro, sunând la numerele de telefon: 0374 438 600; 0248 633 130; 0753 040 444; 0721 247 918; 0248 214 533; 0248 631 439; 0248 631 492 (tarif normal) sau prin e-mail la adresa [email protected].

EXPEDIERE ȘI PLATĂ:

BACALAUREAT 2019. LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ

Editura Paralela 45N O U T Ă Ţ I E D I T O R I A L EE D U C A Ț I O N A LE D U C A Ț I O N A L ANUL ȘCOLAR 2018 – 2019ANUL ȘCOLAR 2018 – 2019

LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ – LICEU

Cum poate fi promovat examenul de bacalaureat cu o notă mare? Pregătind temeinic și conștiincios materia de examen încă de la începutul anului școlar!

PREGĂTIRE COMPLETĂ PENTRU SUSȚINEREA EXAMENULUI DE BACALAUREAT LA DISCIPLINA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ!

Lucrări complexe ce cuprind sinteze ale materiei din programa de bacalaureat (scrise într-un limbaj accesibil, cu exemplifi cări și explicații ale noțiunilor fundamentale), modele de eseuri și teste concepute în acord cu noutățile anunțate de M.E.N. Prima parte a lucrărilor oferă sin-teze ale informației necesare pentru proba orala și 30 de teste cu câteva sugestii de rezolvare. Ultima parte a cărților include 80 de teste pentru proba scrisă, prilej de a exersa comunicarea pe diverse teme: literare, culturale și sociale. În plus, sunt oferite sugestii de rezolvare pentru 28 dintre testele elaborate.

Autori: Dorica Boltașu-Nicolae, Dragoș Silviu Păduraru, Dumitrița Stoica Autori: Dorica Boltașu-Nicolae, Dragoș Silviu Păduraru, Dumitrița Stoica

BACALAUREAT 2019. LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ. PROFIL UMAN

BACALAUREAT 2019. LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ. PROFIL REAL

Colecție: SUBIECTE POSIBILE!Nr Pagini: 352

Colecție: SUBIECTE POSIBILE!Nr Pagini: 336

Format: 16,5x23,5ISBN: 978-973-47-2790-2

Format: 16,5x23,5ISBN: 978-973-47-2791-9

Cuprins: I. PROBA ORALĂ: A. Probleme de limba română și comunicare (1. Exprimarea unei opinii argumentate, 2. Tipuri de comunicare, 3. Tipuri de text etc.), B. Modele de subiecte, II. PROBA SCRISĂ SINTEZE ȘI ESEURI (TIPURI DE ESEU, Poezie, Proză, Dramaturgie, PRECIZĂRI ÎN LEGĂTURĂ CU PUNCTAJUL, 1. Literatura veche. Curente culturale în secolele XVII-XVIII: Umanismul și Iluminismul), 2. Literatura modernă. Secolul al XIX-lea, 3. Li-teratura modernă. Secolul al XX-lea, PROBA SCRISĂ. TESTE, SUGESTII DE REZOLVARE.

Cuprins: I. PROBA ORALĂ: A. Probleme de limba română și comunicare (1. Ex-primarea unei opinii argumentate, 2. Tipuri de comunicare, 3. Tipuri de text etc.), B. Modele de subiecte, II. PROBA SCRISĂ. SINTEZE ȘI ESEURI (TIPURI DE ESEU, Poezie, Proza, Dramaturgie, PRECIZĂRI ÎN LEGĂTURĂ CU PUNCTA-JUL, 1. Literatura veche. Curente culturale în secolele XVII-XVIII: Umanismul și Iluminismul), 2. Literatura modernă. Secolul al XIX-lea, 3. Literatura modernă. Secolul al XX-lea, PROBA SCRISĂ. TESTE, SUGESTII DE REZOLVARE.

AVIZATE M.E.N.

Preț librărie: 28 lei

PREȚ OFERTĂ:21 lei



2





LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ – STANDARD. CLASELE IX-XIILucrările sunt concepute ca noi modalități de învățare, integrată (inter- și transdisciplinară), funcțională și aplicativă, a limbii și literaturii

române în perioada școlarității obligatorii, în conformitate cu tendințele metodologice actuale, care pun accent pe formarea competențelor de comunicare necesare în toate domeniile de cunoaștere și de activitate.

Elaborate conform programei de limba și literatura română, lucrările conțin toate temele de studiu recomandate de programă, dând profesorilor posibilitatea să aleagă o temă sau alta în funcție de profi lul și specializarea claselor și de numărul de ore pe săptămână și, de asemenea, conform principiului accesibilității în raport cu nivelul dezvoltării intelectuale și de cultură generală al elevilor. Folosite în clasă, sub îndrumarea directă a profesorului, sau acasă, în activitatea independentă, lucrările se vor dovedi efi ciente și stimulative atât pentru elevi, cât și pentru profesori și părinți.

Autori: Anca Davidoiu-Roman, Luminița Paraipan, Dumitrița Stoica

Colecție: FOARTE BINE!Nr Pagini: 296

Format: 20x26ISBN: 978-973-47-1893-1

Cuprins: Evaluare inițială, Unitatea 1: Adolescența, Unitatea 2: Familia, Unitatea 3: Iubirea, Unitatea 4: Lumi fanstastice, Unitatea 5: Confruntări etice și civice, Unitatea 6: Joc și joacă, Unitatea 7: Școala, Unitatea 8: Scene din viața de ieri și de azi, Unitatea 9: Aventura, călătorie, Unitatea 10: Personalități, exemple, modele, Unitatea 11: Literatura și celelalte arte.



LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ STANDARD. CLASA A IX A

44

• Ficțiunea literară

2 În general, în romanul Mara, perspectiva narativă aparține unui narator obiectiv. Cu toate acestea, în discursul naratorului se topesc uneori cuvintele personajului principal, fără a fi citate ca atare, cu ghilimele sau linie de dialog (stil indirect liber), adoptând punctul de vedere al acestuia din urmă.

a) Subliniați în textul citat expresia „sărăcuții mamei”, care dă titlul capitolului I al romanului; cui aparține?b) Extrageți din text alte fragmente care ilustrează suprapunerea între vocea personajului și vocea naratorului.c) Care credeți că este efectul urmărit de narator prin această ambiguizare: ironia, detașarea sau identifi carea afectivă cu personajul? Justifi cați-vă opinia, cu ajutorul fragmentelor critice de mai jos:

„Acest joc între identifi care și distanță permite naratorului să caracterizeze, oarecum insinuant, personajul Marei, din două puncte de vedere, alternativ: din acela exterior, să zicem al obștei de care aparține; și din acela interior, al motivațiilor proprii. O dată este Mara așa cum apare celorlalți; altă dată, așa cum ar dori să apară sau așa cum se închipuie apărând. Nici identifi carea, nici distanța nu sunt absolute: e vorba mai curând de o confruntare permanentă, fără ca vreunul din termeni să fi e privilegiat decisiv. O perspectivă, aceea din afară, e de natură etică; a doua, cea dinăuntru, e de natură psihologică. Simplu spus, colectivitatea apreciază și judecă ceea ce individul face ca urmare a impulsurilor sale naturale.” (Nicolae Manolescu, Arca lui Noe, cap. Săraca văduvă

cu doi copii, Ed. 100 +1 Gramar, București, 1998)

„Mara e tratată inițial prin formele cele mai ambigue și de aceea cele mai pretențioase ale caracterizării: ironie, culoarea inversă, stilul indirect liber. Ce este la ea simulare conștientă, ce este automistifi care involuntară? Personajul pare prea inteligent pentru a fi bănuit că se autoînșală cu atâta bună-credință. Dar în același timp inteligența lui e una de un tip special, ținând mai ales de facultățile adaptive, de acea viclenie a naturii care asigură supraviețuirea sau chiar supremația numai indivizilor celor mai puternici. [...] Autorul preia la început cuvintele personajului, apoi le transpune în stilul indirect liber, împrumutându-le astfel un plus de falsă obiectivitate și adeziune. Acesta nu mai e doar adevărul Marei, dar și adevărul despre Mara, mărturia, depoziția autorului însuși converg spre afi rmarea și validarea lui. [...] Caracterizarea aparține ironiei afectuoase. Personajul nu e deci demascat cu virulența moralizatoare care îi era specifi că lui Slavici alte dăți, ci înconjurat de o simpatie echivocă, tolerantă, o vreme chiar minimalizatoare.”

(Magdalena Popescu, Slavici)

Activitate creativă:Activitate creativă: Completați arborele genealogic pentru cele două familii importante din roman.

Recomandare de lectură:Eugénie Grandet de Honoré de Balzac, 1833

Frédéric Bazille (1841-1870), Reuniune de familie, 1867, Muzeul Orsay, Paris

vezi materialulo n l i n e

PP

PE

30

• Comunicare

FUNCŢIILE LIMBAJULUI

1 Transcrieţi pe caiete schema de mai jos, apoi notaţi sub fi ecare element câte două condiţii care trebuie îndeplinite în vederea obţinerii unei comunicări efi ciente.

2 Analizaţi elementele indicate pentru enunţurile de mai jos:

3 Pentru enunţurile de la exerciţiul anterior, numiţi elementele din schema comunicării care apar în prim-plan. Pe baza denumirilor date de Roman Jakobson, identifi caţi funcţiile enunţurilor.

EmiţătorEmiţător ReceptorReceptorMesaj

ContextContext

CodCodCanalCanal

Ah, ce fericită sunt că am reuşit să-mi rezolvproblema!

a. Ce exprimă interjecţia?b. Transcrieţi indicii verbali şi pronominali de per-soana I din enunţ.c. Care este rolul semnului de punctuaţie fi nal?

Matei, vino mai repede!

a. În ce caz se afl ă substantivul propriu?b. Indicaţi modul şi persoana predicatului verbal.c. Ce valoare are semnul exclamării?

Foto: Viorica Dan

PE

• Proza narativă

33

De cele mai multe ori, adolescenţa este, în literatură, o vârstă a contradicţiilor, a speranţelor şi disperării, a izolării şi

a sociabilităţii maxime, a nonconformismului şi a nevoii de a aparţine unui grup etc. Încercarea de autodefi nire se desfăşoară în paralel cu interogarea unor experienţe fundamentale, ca

prietenia, dragostea, ura, altruismul, egoismul, familia, şcoala, modelele de viaţă etc. Aşa apare, spre exemplu, la Ionel Teodoreanu, în romanul La Medeleni (1926-1927) sau în Enigma Otiliei (1938) de G. Călinescu.

Adolescentul este eroul obişnuit al bildungsromanului, într-o proză care-l idealizează adesea, fi e în registru minor, neconvingător, ca la primul dintre autorii menţionaţi, fi e în registru sobru ca în cazul lui Felix Sima, eroul din romanul lui Călinescu. În aceeaşi sferă intră texte orientate către ideea importanţei centrale pe care experienţa intelectuală, a cărţilor, a studiului o joacă la această vârstă: Romanul adolescentului miop (1927) de Mircea Eliade sau Viaţa ca o pradă (1977) de Marin Preda. Un motiv recurent este acela al diferenţierii de ceilalţi, într-o formă sau alta. Oglinda în care vrea să se recunoască adolescentul, ca miticul Narcis, îi refl ectă unicitatea. Motivul apare insistent la Eliade, spre exemplu: „Simt în mine pulsând atât de sălbatec viaţa – încât mă înspăimânt privindu-mi semenii. Îmi par nepuntincioşi, meschini, searbezi...”

În faţa oglinzii

SintezăSinteză

Caravaggio (1571-1610), Narcis (1597-1599), Palazzo Barberini, Roma

PP

PE

41

• Ficțiunea literară

I. Mara și copiii ei1 Recitiți pasajele în care este înfățișat statutul social al personajului și precizați: • Cu ce se ocupă Mara? • Care este principiul după care se conduce în afaceri? • Ce semnifi că afi rmația „acum e secerișul Marei”?

2 Ce trăsături ale personajului sugerează portretul fi zic, realizat prin caracterizare directă?

3 Frazele inițiale ale romanului concentrează caracterul și evoluția Marei: „Mara apare de la început prin ceea ce face și ceea ce are” (Magdalena Popescu). Identifi cați aspectele care reprezintă: a) însușirile personajului; b) destinul; c) averea.

4 Absența soțului este prezentată de narator ca un handicap emoțional pentru femeia rămasă văduvă? Justifi cați-vă opinia.

5 Mara nu pierde niciodată prilejul de a se victimiza, de a oferi un spectacol al neajutorării. Considerați că femeia este sinceră?

◆ Da, pentru că este o văduvă sărmană care muncește din greu pentru a asigura viitorul copiilor ei.

◆ Nu, pentru că naratorul sugerează, pe de o parte, că văduvia a scutit familia de păcatele și nepriceperea tatălui, iar pe de altă parte, jelania Marei este doar o ocazie de a obține ce-și dorește.

◆ Și da, și nu, fi indcă Mara este sinceră când „plânge și se plânge” de condiția ei umilă, dar a înțeles că poate obține avantaje din acest comportament. În fond, Mara este o supraviețuitoare.

6 Figura mamei este, în general, legată de afecțiunea, tandrețea, devotamentul și grija pentru copil, mergând chiar până la sacrifi ciul de sine. Considerați că trăsăturile Marei din primul capitol, „Sărăcuții mamei”, se suprapun acestei imagini generale a maternității? Argumentați.

7 Discutați relația dintre mamă și copiii săi:• Care este percepția Marei asupra copiilor? • Ce sens are adjectivul „răi” referitor la copii? Aveți în vedere și refl ecția Marei de la începutul capitolului al II-lea: „Prea se făcuse blândă Persida: nu care cumva călugărița aceea s-o momească, s-o farmece și s-o facă și pe ea călugăriță smerită.”• Ce sugerează afi rmația repetată a Marei: „Tot n-are nimeni copii ca mine?”• Care sunt planurile de viitor ale mamei pentru cei doi copii? Se îndeplinesc ele?

8 Comentați scena în care, seara, mama socotește și distribuie veniturile de peste zi. Ce trăsătură a personajului este sugerată?

9 Ce obiect simbolic i s-ar putea asocia Marei? Justifi cați-vă răspunsul.

Imagine din fi lmul Dincolo de pod (1976) de Mircea Veroiu, ecranizare a romanului Mara

AVIZATE M.E.N.

3





Autori: Anca Davidoiu-Roman, Dumitrița Stoica

Autori: Anca Davidoiu-Roman, Dumitrița Stoica, Dragoș Silviu Păduraru



Format: 20x26ISBN: 978-973-47-1967-9

Format: 20x26ISBN: 978-973-47-1957-0

LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ STANDARD. CLASA A X A

LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ STANDARD. CLASA A XI A





Cuprins: Test de evaluare initială, Unitatea 1: Lectura prozei narative. Specii epice: Proza na-rativă, Basmul cult, Povestirea, Nuvela, Roma-nul, Limbă și comunicare, Unitatea 2: Lectura poeziei. Genul liric, Unitatea 3: Textul drama-tic și arta spectacolului, Unitatea 4: Evoluția criticii literare în cultura română

Cuprins: Test de evaluare inițială, Uni-tatea 1: Fundamente ale culturii roma-ne, Unitatea 2: Perioada veche, Unitatea 3: Curente culturale/literare în secolele XVII-XVIII, Unitatea 4: Perioada mo-dernă. Pașoptismul și junimea, Unitatea 5: Curente culturale/ literare în sec. IX – începutul sec. XX, Unitatea 6: Perioada interbelică. Romanul.

• Unitatea 1

26

A. Prezentarea metodei. GeneralităţiSpre deosebire de clasele anterioare de liceu, pro-

grama de limba și literatura română din acest an vă pune la dispoziţie o ofertă culturală mai largă, din care nu lipsesc textele teoretice și critice sau cele din alte literaturi. O metodă de cercetare antrenantă, utilă în formarea voastră intelectuală și culturală, este studiul de caz. E important să știţi că nu veţi mai fi doar simpli cititori sau comentatori, ci veţi face parte dintr-o echipă,

participând astfel la elaborarea unui proiect pe care urmează să îl susţineţi, împreună cu colegii voștri, în clasă. Un astfel de antrenament va stimula, fără îndo-ială, capacitatea voastră interpretativă; veţi deveni apoi parteneri de dialog, pregătiţi în a oferi răspunsuri ori-ginale, soluţii inedite. Despre pașii acestei metode de investigaţie literară este vorba în această secţiune pre-liminară: de la etapa de documentare propriu-zisă până la diversele modalităţi de redactare a unui text. Veţi primi răspunsuri la câteva întrebări și nedumeriri. Câștigul este dublu: în primul rând, înţelegerea unei problematici literare dintr-o perspectivă mai amplă, pe de altă parte, familiarizarea voastră cu câteva dintre metodele de investigare și instrumentele specifi ce aces-tui tip de abordare literară. Nu în ultimul rând, este bine să știţi că într-un asemenea demers, pe care unii îl privesc cu reticenţă, înspăimântaţi de atâtea reguli, important este nu atât scopul – adică produsul pe care îl oferiţi colegilor și profesorilor voștri –, cât mai ales par cursul, colaborarea cu ceilalţi, dialogul.

B. Etapele studiului de caza) Etapa preliminarăEste, de fapt, etapa iniţială, organizatorică, în care

elevii primesc toate indicaţiile necesare elaborării stu-diului de caz. Două elemente importante, de care elevii și profesorul trebuie să ţină cont, sunt timpul (fi xarea datelor la studiile de caz) și repartizarea pe grupe, care se stabilesc la începutul anului școlar. Iată o posi-bilă structură a acestei etape premergătoare de care este bine să ţineţi cont:

elaborarea unor sugestii de lucru; stabilirea grupelor, de câte 4-6 elevi; repartizarea pe grupe (la libera alegere a elevilor sau în funcţie de cerinţele profesorului); fi ecare grupă își va alege un lider; rolul acestuia va fi de a comunica problemele întâmpinate în ela-borarea proiectului (o metodă efi cientă este co-municarea prin e-mail); distribuirea sarcinilor de lucru și a bibliografi ei; fi șa studiului de caz.

Etapele realizării unui studiu de caz. Tehnici de documentare şi redactare

Sfaturi pentru elevi: pregătiţi lucrurile din timp, nu lăsaţi proiectul „pe ultima sută de metri”; există riscul să pierdeţi con-trolul asupra propriului demers;

colaboraţi în permanenţă cu membrii grupului; ideile acestora vă vor ajuta să vă organizaţi mai bine munca; ei vă vor oferi încredere în forţele și capacităţile voastre;

nu neglijaţi sfaturile profesorului; orice interven-ţie a acestuia în planul lucrării voastre este, până la urmă, bine-venită;

nu vă lăsaţi descurajaţi de o bibliografi e prea „sa-vantă”; o lectură atentă și implicată vă va stimula gândirea (acum aveţi ocazia de a citi mai multe texte știinţifi ce și eseistice);

notaţi-vă mereu cuvintele necunoscute, expresiile pe care le consideraţi interesante; acestea vă pot folosi la microproiectul vostru și în viitoarele ese-uri școlare;

folosiţi internetul într-un mod raţional; nu uitaţi faptul că multe surse nu sunt de autoritate, iar altele sunt incorecte din punct de vedere știinţifi c; soluţia optimă ar fi discutarea în prealabil cu profesorul.

• Unitatea 2

44

IntroducereVă oferim, în acest al doilea studiu de caz, „Dimen-

siunea religioasă a existenţei”, o incursiune în spaţiul spiritual al medievalităţii noastre istorice, fără a ignora reperele intelectuale și culturale ale Occidentului creș-tin, precum și fenomenul religios într-un sens foarte larg. Este necesară aici o radiografi e a Evului de Mijloc occidental și românesc deopotrivă, plecând de la un fapt defi nitoriu pentru religiozitatea dintotdeauna a omului: relaţia acestuia cu divinitatea, deci cu o instanţă superioară, transcendentă, perfectă. Prilej de refl ecţie și meditaţie, sentimentul religios devine pentru om o cale de a se înţelege atât pe sine, ca fi inţă raţională, însă perisabilă, cât și pe ceilalţi.

A. TemeleSacrul. Homo religiosus

O bună introducere în domeniul sacrului o face Mircea Eliade, în cartea Sacrul și profanul (1957), lucrare care sintetizează cele două coordonate centrale ale vie-ţii umane: sacrul, caracteristică a lui Homo religiosus și profanul, ilustrând ordinea materială, cotidiană a lumii în care trăim. De altfel, o dorinţă perpetuă a omului a fost aceea de a evada din profan, din peisajul social obiș nuit, din istoria de zi cu zi, uneori monotonă sau

nedreaptă, alteori brutală și sângeroasă. Cazul societă-ţilor arhaice sau medievale este, din acest punct de vedere, convingător. Așa cum se poate vorbi despre o istorie umană – pe care o putem numi profană și ai cărei actori suntem noi, oamenii –, există și o istorie sacră, superioară, cea a zeilor, dar și a miturilor de ieri și de azi (de la vechile mituri egiptene sau greco-ro-mane, până la miturile lumii actuale: „Google”, „Steve Jobs” sau „Harry Potter”). În fond, ce este o sărbătoare religioasă, fi e ea creștină sau hindusă? Răspunsul ni-l oferă tot Eliade, în același studiu: „o reactualizare a unui eveniment primordial, a unei istorii sacre” (op. cit., p. 93). Prin urmare, omul poate deveni un participant activ la restabilirea ordinii sacre prin ritualuri, sărbă-tori și tradiţii dintre cele mai diverse, prin „imitarea” divinităţii (imitatio Dei). Omul ar putea depăși haosul social, profan, apelând la ordinea sacră, stabilizatoare, de multe ori constructivă pentru istoria oricărui individ: „Pentru Homo religiosus, sacrul reprezintă, de milenii, un instrument în înţelegerea propriei sale condiţii, în transformarea haosului în cosmos, în elaborarea unei scări de valori.” (Julien Ries, Sacrul în istoria religioasă a omenirii, trad. rom. Roxana Utale, Editura Polirom, Iași, 2000, p. 229) Marile întâlniri ale omului cu experi-enţele religioase sunt notabile. Omul (fi e el religios sau

Studiu de caz: Dimensiunea religioasă a existenţei

Michelangelo, Crearea lui Adam (1508-1512), Capela Sixtină, Vatican

• Unitatea 3

72

Semnifi caţiile termenului sunt numeroase, în func-ţie de o abordare sau alta. Sensul larg al conceptului are în vedere o viziune optimistă asupra omului: încre-derea deplină în puterea acestuia de a se perfecţiona. Există și un sens mai restrâns al umanismului, văzut ca o mișcare intelectuală caracteristică Europei renas-centiste, accentul principal fi ind pus pe om și pe acti-vităţile sale superioare, pe acele studia humanitatis (gramatică, retorică, poezie, istorie, morală). Umanis-mul (secolele XIV-XVII) redefi nește, de fapt, omul, așezându-l în centrul gândirii sale.

Umanistul european

Intelectualii Renașterii – cei pe care-i numim uma-niști (umanisti în limba italiană) – apelau la tradiţiile culturii greco-romane (Platon, Aristotel, Seneca, dintre

fi lozofi i Antichităţii), promovând totodată gândirea critică. Este cunoscută, de exemplu, activitatea fi lolo-gică a lui Marsilio Ficino (1433-1499), celebrul fi lozof și traducător italian din cadrul Academiei Platoniciene din Florenţa. Cunoașterea limbii eline și cultura uma-nistă temeinică pe care și-a însușit-o i-au permis acce-sul la operele lui Platon. De altfel, Ficino este și cel care introduce, pentru prima dată în spaţiul european occi-dental, conceptul de „iubire platonică”. În linii mari, intelectualul umanist este format la școala maeștrilor antici. Îl preocupă domenii diverse: literatură, pictură, sculptură, arhitectură, teologie, fi lozofi e, istorie, știinţe naturale, matematică. Uneori excelează, precum Leo-nardo da Vinci (1452-1519), în toate aceste discipline. El reprezintă prototipul ideii de Homo Universalis. Ace-lași lucru se poate afi rma și despre Leon Battista Alberti (1404-1472), scriitor, arhitect, fi lolog, fi lozof și criptograf italian sau despre Michelangelo Buonarroti (1475-1564), celebru sculptor, pictor, arhitect și autor de sonete.

CurteanulAlături de umanist, o fi gură socială aparte este

curteanul. S-au scris numeroase tratate despre gentilom și despre nobila doamnă, însă Il Cortegiano (Curteanul) de Baldassare Castiglione (1478-1529) ne este astăzi cel mai cunoscut. Apărut în 1528, Curteanul e un exem-plu de dialog scris în spiritul Renașterii: „Il Cortegiano îl prezintă pe curtean ca pe un om «universal», deopotrivă de priceput în arme și litere, capabil să cânte, să danseze, să picteze, să scrie poezii și să le «curteze» (corteggiare) pe doamne.” (Peter Burke, „Curteanul”, în Omul Renaș-terii, coord. Eugenio Garin, trad. rom. Dragoș Cojocaru, Editura Polirom, Iași, 2000, p. 137) Curtea, „întruchipare a ordinii sociale și politice” (Peter Burke, art. cit., p. 128), poate fi considerată un fel de „scenă” a vremii. Multe dintre operele de artă renascentiste au fost admirate și comentate aici, la curţile principilor.

Omul politicActivitatea politică a unora dintre principi are în

vedere și spiritul fi lantropic. Este cunoscut rolul pe care l-a jucat Lorenzo de Medici (1449-1492) în Florenţa. Un portret mai puţin obișnuit al principelui ni-l propune Niccolò Machiavelli (1469-1527), politician, diplomat

Umanismul

Leonardo da Vinci (1452-1519), Omul vitruvian (1490), desen, Gallerie dell’Accademia, Veneţia

• Lectura prozei narative (I)

77

dintre elementele de compoziţie specifi ce scriitorului ardelean este utilizarea enunţurilor cu valoare aforistică pentru a-și contura personajele sau pentru a caracteriza întâmplările, în funcţie de normele etice ale colectivită-ţii. Realizaţi un „decalog” alcătuit din astfel de maxime prezente în textul nuvelei.

1. Scrieţi un eseu de 2-3 pagini cu titlul Motivul hanului în literatură, pe baza operelor studiate și a lec-turilor voastre.

OFERTĂ DE INTERPRETARE„Orice societate își lasă amprenta asupra spaţiului și,

în schimb, spaţiul apare ca un mod de manifestare sau de exprimare a societăţii. [...] Se poate deci vorbi de o antro-pologie a spaţiului în sensul că spaţiul, întinderea, terito-riul depind de o semantică ce revelează socialul și este în același timp revelată de către acesta.” (Dicţionar de etnolo-gie și antropologie, coord. Pierre Bonte și Michel Izard, Iași, Polirom, 1999) Care este așadar semantica hanului? În orice cultură, hanul este loc de popas rustic, care jalonează drumul călătorilor, oferindu-le merinde și adăpost, deci protecţie. În același timp însă, hanul poate fi un loc al aventurii, unde se înnoadă și se deznoadă fi rele acţiunii, prin întâlnirile neașteptate pe care le propune drumeţilor. Imaginarul literar reţine și coordonata periculoasă a popasului la han, dar și pe aceea a plăcerii legate de aventura amoroasă. Niciodată hanul nu „se prezintă” singur în diversele opere literare: fi gura hangiului sau a hangiţei este foarte importantă, fi indcă impune anumite caracteristici locului, alegând o semnifi caţie sau alta din multiplele posibilităţi enunţate mai sus. Hangiul sau hangiţa nu sunt, de regulă, personaje de prim-plan, dar joacă un rol defi nitoriu în acţiune: fi gură paternă/maternă, garanţie a legii, ordinii și stabilităţii într-o lume în perpetuă mișcare, cum este lumea călătorilor, dar și capcană diabolică pentru cei naivi sau pur și simplu un individ caracterizat de dorinţa de câștig.

Intrat în literatura cultă prin intermediul romanelor populare, motivul hanului poate fi regăsit în multe texte, aso-ciindu-și diverse semnifi caţii. Ca locuri ale aventurii și ale întâlnirilor neașteptate, hanurile din Cei trei muschetari de Alexandre Dumas sunt exemplele perfecte. O mare parte din acţiunea romanului Don Quijote de la Mancha al lui Cervantes se petrece la hanuri pe care renumitul hidalgo le ia drept castele; de altfel, învestirea cu titlul de cavaler o realizează chiar hangiul pe care Don Quijote îl crede castelan, în grajdul clădirii. La început, spaţiul în discuţie are o semnifi caţie parodică (o degradare a castelului din romanele cavalerești), dar pe măsură ce acţiunea se derulează, hanul dobândește noi sensuri în a doua parte a romanului: loc de întâlnire a realului cu fi ctivul, în care Don Quijote se con-fruntă cu dublul său apocrif.

Hanul ca loc nefast apare în prozele fantastice ale lui I.L. Caragiale, precum La hanul lui Mânjoală sau La conac: uni-versul particular în care se petrec fapte ciudate, lucruri inexplicabile raţional, un loc bântuit de forţe malefi ce, „un spaţiu închis” și ambiguu. În prima proză, hangiţa însăși este ispita erotică, vrăjitoarea care a făcut pactul cu diavolul în schim-bul tinereţii și al bogăţiei. Tânărul căzut în mrejele ei nu poate fi salvat decât prin „patruzeci de zile post, mătănii și molitve”, iar focul care cuprinde hanul în fi nal are rol purifi cator. În a doua, călătorul, un alt tânăr naiv, este ispitit de un negustor spân, sașiu, înzestrat cu „mauvais oeil” și cu darul ubicuităţii, care-l face să-și piardă toţi banii la jocul de cărţi.

Polivalenţa motivului este demonstrată și de Hanu Ancuţei al lui Mihail Sadoveanu sau de Moara cu noroc de Ioan Slavici. Indiferent de rolul jucat în diversele texte literare, hanul este, după o expresie a lui Roman Jakobson, un „deictic al naraţiunii”, un spaţiu privilegiat, de vreme ce aventurile pot lua naștere sau se pot încheia aici, pot avea loc întâlniri surprinzătoare sau deznodăminte neașteptate.

III. EXCELENȚĂ (aprofundare și performanță)

PP/PE

Honoré Daumier (1808–1879), Don Quijote și Sancho Panza, 1868, Neue Pinakothek, München, Germania

• Unitatea 1

82

1. Există o legendă legată de ilustraţia alăturată: cele-brul desenator american a realizat coperta deranjat de faptul că unul dintre vecini răspândise un zvon deza-greabil despre el. Ca să nu-i ofenseze totuși prea tare, s-a inclus pe sine (bărbatul cu pălărie gri) și pe soţia sa (a doua și a treia fi gură de pe rândul al treilea) în desen. Se pare că vecinul care lansase bârfa nu i-a mai vorbit niciodată lui Rockwell.

Împărţiţi-vă în cinci grupe, câte una pentru fi ecare linie orizontală a ilustraţiei, și imaginaţi-vă convorbi-rile dintre interlocutori. Aveţi în vedere:

a) dialogurile dintre două persoane să aibă 4-6 replici;b) grupele să lucreze succesiv, nu simultan, pentru

ca „zvonul” să capete amploare și dialogurile să aibă legătură între ele;

c) la fi nal, fi ecare grupă să transforme vorbirea di-rectă în vorbire indirectă.

2. Citiţi fragmentele de mai jos și completaţi tabelul conform cerinţelor:

a) Pe cine gândești că văz la masa din spate?... Pe coa-te-goale, domnule, pe moft angiul, pe maţe-fripte, domnule!

(I.L. Caragiale, O noapte furtunoasă)b) — Arași alea patru pogoane care îţi ieșiră prost?

întrebă Moromete.— Le arai, zise celălalt (și răspunsul nu veni imediat).

(Marin Preda, Moromeţii)c) Privindu-l, Ion oft ă și murmură:— Locul nostru, săracul...

(Liviu Rebreanu, Ion)

3. Treceţi următoarele replici în vorbire indirectă și precizaţi transformările operate:

Colegul meu mi-a spus:— Mai am nevoie de atlas până luni. Pot să-l păstrez?I-am răspuns:— Nu-mi trebuie, eu mi-am făcut deja tema.

LIMBĂ ȘI COMUNICAREStil direct, stil indirect, stil indirect liber (actualizare)

Norman Rockwell (1894–1978), Th e Gossips, 1948

I. INIŢIERE (înţelegere)

Verbe dicendi Semne de punctuaţie Mărci ale oralităţii Persoana gramaticală• Unitatea 1

118

5. Grupaţi-vă în echipe și prezentaţi succint, pe două coloane, aspectele existenţei personajelor colective din roman: „ţăranii” și „domnii”.

6. Care sunt personajele ce asigură legătura dintre cele două mari planuri epice? Oferiţi două exemple de „tre-cere” dintr-un plan în celălalt, cu consecinţe importante în desfășurarea acţiunii.

7. Discutaţi semnifi caţia dedicaţiei plasate de scriitor la sfârșitul romanului Ion, „Celor mulţi umili!”.

8. Într-un eseu, criticul literar Nicolae Balotă sublinia obsesia violenţei din romanele scriitorului ardelean: „Violenţa este, pentru acest scriitor, o constantă obli-gatorie, o cursă fatală în care cade omul. [...] Faptul că Rebreanu a fost atras de teme – aparent diverse – având moartea sângeroasă înscrisă în ele este semnifi cativ pentru identifi carea universului său imaginar cu un univers al violenţei.” (Rebreanu sau vocaţia tragicului, în vol. De la Ion la Ioanide, 1974)

a) Extrageţi din roman și citiţi câteva scene semni-fi cative care să ilustreze această trăsătură.

b) Explicaţi posibila sursă a acestor porniri instinc-tuale, obscure, în Ion: e vorba despre făpturi rudimen-tare, despre „manifestările brutei”, cum le numea Nicolae Iorga? Sau despre o capcană fatală pe care o ascunde instinctul exacerbat al posesiunii?

PE TEMĂ În general, romanul rural, indiferent de zona literar-geografi că, prezintă situaţii de viaţă arhe-tipale: evenimentele mari ale vieţii (naștere, nuntă, moarte), munca, sărbătorile, obiceiurile legate de suc-cesiunea ritualică a anotimpurilor. Criticii au remarcat această dimensiune și în romanul lui Rebreanu, „un mare creator tocmai prin intuirea ritmului etern al existenţei satului” (Nicolae Manolescu). Alcătuiţi o fi șă de lectură în care să prezentaţi un astfel de moment din cuprinsul romanului.

1. Identifi caţi stările sufl etești ale personajului mas-culin în fragmentul citat din capitolul al doilea și ex-plicaţi apoi titlul acestuia.

2. Romanul a apărut (din raţiuni editoriale, așa cum preciza autorul) în două volume: Glasul pământului și Glasul iubirii, fi ecare titlu denumind o dominantă su-fl etească în evoluţia personajului principal. Motivaţi titlul primei părţi cu ajutorul exemplelor din text.

3. Ce reprezintă pământul pentru Ion? Justifi caţi răs-punsul.

Gh. Ciobanu, Nunta, 2000, (http://www.ciobanu-art.com)

MEMOMEMOVechea disciplină a retoricii consideră descrierea

drept acea „fi gură de stil care constă în recrearea, prin acumulare de elemente plasticizante, a unui obiect, a unei fi inţe sau a unui tablou de natură”.

Descrierea poate fi privită însă și ca unitate textuală mai largă, cu relativă autonomie într-un text narativ și cu o funcţie bine precizată în economia întregului. De altfel, Gérard Genette afi rmă că „nu există povestire fără descriere”, iar Dicţionarul de termeni literari precizează: „În structura compoziţională a genului epic, tehnica descriptivă a expunerii apare subsumată aceleia nara-tive, pe care nu face decât să o întregească cu paranteze de amănunt.”

Descrierea ca mod de expunere din textul narativ are două funcţii principale: a) de fi xare a detaliului concret (prin utilizarea tropilor precum epitetul, metafora, com-paraţia, enumeraţia etc.); b) de construcţie a unei vizi-uni de ansamblu.

PP/PE

4





Autori: Anca Davidoiu-Roman, Dumitrița Stoica, Dragoș Silviu Păduraru

Autori: Mihaela Daniela Cîrstea, Laura Raluca Surugiu

LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ STANDARD. CLASA A XII A

MEMORATOR DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ PENTRU CLASELE IX XII


Colecție: COMPACTNr Pagini: 128

Format: 20x26ISBN: 978-973-47-2130-6

Format: 10x14ISBN: 978-973-47-1196-3




PREȚ OFERTĂ:4,50 lei

Cuprins: Test de evaluare inițială, Uni-tatea 1: Perioada interbelică. Curente culturale și literare: Poezia interbelică, Modernitate și tradiție, Poezia moder-nistă, Poezia tradiției, Avangardele ar-tistice, Unitatea 2: Perioada postbelică: Romanul postbelic, Romanul de după 1980, Poezia postbelică, Teatrul postbe-lic, Postmodernismul literar.

• Unitatea 1

16

I. Imaginarul poetic

Lumea poeziei bacoviene este fi xată în datele ei esențiale în volumul Plumb din 1916. În cărțile urmă-toare, publicate în perioada interbelică, întâlnim același cadru de oraș provincial, cu parcuri, cafe nele, cârciumi, saloane, odăi, mahalale, cimitir, cu stră zile cel mai adesea pustii, cu câmpul din preajmă care-l fascinează pe poet, concretizare mai clară a golu lui sau pustiului existențial, aspect central al viziunii poe tice. Cerul baco-vian e „rece/La infi nit…” (Vreodată), cu alte cuvinte nu oferă posibilitatea vreunei salvări spirituale. Limitată la materialitatea ei perceptibilă prin simțuri, lumea nu poate fi decât un spațiu ostil. Singu rătatea, tristețea, nevroza, boala, rătăcirea, neliniștea, melan colia, senti-mentul „sfârșitului continuu”(Ion Cara ion) carac teri-zează condiția unui eu surprins ade sea în acest decor, o mască a poetului, personaj al pro priului imaginar: „E frig, iarnă…/Vreau să gândesc la anii mei pustii –/Nu mai aștept pe nimeni,/Nicio speranță./Nimeni nu mai este liber…/Vreau să gândesc la anii mei pustii –/Închide oriunde,/Închide ușa, – e frig, iarnă.” (Din vre-muri). Emblematică pentru această stare de spirit este poezia care dă titlul volumului de început din 1916, Plumb: „Dormeau adânc sicriele de plumb,/Și fl ori de plumb și funerar vestmânt –/Stam singur în cavou… și era vânt…/Și scârțâiau coroanele de plumb.//Dor-mea întors amorul meu de plumb/Pe fl ori de plumb… și-am început să-l strig –/Stam singur lângă mort… și era frig…/Și-i atârnau aripele de plumb.”

Dependența de timpul concret și „meteorologia catas-trofi că” (Mihail Petroveanu) se concretizează într-o serie de laitmotive: ploaia, frigul, ninsoarea, toamna, iarna, primăvara, amurgul, noaptea. Natura este per-cepută muzical, de cele mai multe ori în armonii liniș-titoare, un refugiu estetic, o terapie tipic bacoviană pentru spaima existențială: „La geamuri, toamna cântă fune-rar/Un vals îndoliat și monoton…/– Hai să valsăm, iubito, prin salon,/După al toamnei bocet mortuar.” (Vals de toamnă). Valsul, marșul funebru, serenada,

clavirul, fl autul, piculina, romanța, violina apar frecvent ca elemente de recuzită ale lumii imaginate sau ca meta-fore ale vocilor ei. În asemenea texte, detaliul banal de viață intră în alcătuirea unor tablouri vădit artifi ciale, estetizante. În același sens merg motivele cro matice: „Pansele negre, catifelate/Pe marmura albă s-au vește-jit,/Și-n tainice note s-au irosit/Parfume triste, îndoliate.” (Ecou de serenadă). Muzica, culoarea și parfumul se asociază adesea în texte care amintesc de celebrul vers din sonetul Corespondențe al lui Charles Baudelaire: „Parfum, culoare, sunet se-ngână și-și răspund.”

POEZIA INTERBELICĂ

George Bacovia (Gheorghe Vasiliu, 1881-1957). Poet. S-a născut la Bacău, unde face școala gimnazială și liceul, apoi termină, la Iași, Facultatea de Drept și se înscrie în baroul din orașul natal, dar nu profesează. Se angajează în câteva rânduri ca funcționar în diverse instituții. Suferă de nevroză.

Debutul în poezie are loc în ambianța grupării sim-boliste de la revista Literatorul, condusă de Al. Mace-donski. Colaborează și la alte reviste de orientare modernă. Editează, la Bacău, revistele Orizonturi noi și Ateneul cultural. Publică volumele de versuri: Plumb (1916), Scântei galbene (1926), Cu voi… (1930), Come dii în fond (1936), Stanțe burgheze (1946). Publică, de ase-menea, volumul de poeme în proză, Bucăți de noapte (1926). În 1934, primește Premiul Național pentru Poe-zie, alături de Tudor Arghezi. George Bacovia se impune mai greu, fi ind considerat abia în perioada postbelică cel mai important poet al simbolismului românesc și, în același timp, unul dintre cei mai mari poeți interbelici.

Poezia Nocturnă aparține volumului Scântei galbene.

INTRODUCEREPP/PE

• Perioada postbelică

167

Ce este postmodernismul?

A doua jumătate a secolului trecut stă sub semnul post modernității, perioadă istorică ce urmează moder-nității. Postmodernismul ar cuprinde manifestările cul turale ale acestei epoci: arhitectură, arte plastice, lite ratură, cinematografi e, toate rezultatul unor noi orientări fi lozofi ce. S-au propus nenumărate încercări de teoretizare, mai mult sau mai puțin convingătoare. În general, teoreticienii fenomenului sunt fi lozofi scep-tici cu privire la „marile narațiuni ale progresului”, la ideea de cunoaștere atotcuprinzătoare, la acele funda-mente căutate de uriașa tradiție fi lozofi că europeană. Aceștia vorbesc de „sfârșitul modernității”.

Atitudinea postmodernismului este, spre deosebire de cea modernistă, „mai fl exibilă, mai pluralist-in ter-pretativă și mai conștient «dialogică».” (Matei Căli nescu,

Cinci fețe ale modernității. Modernism, avangardă, deca-dență, kitsch, postmodernism, ediția a II-a, trad. de Tati-ana Pătrulescu, Radu Țurcanu, Editura Polirom, Iași, 2005, p. 274) În mediile academice europene și ame-ricane se vorbește despre o societate globală, multi-culturală, pluralistă, în care dezbaterea ocupă un loc esențial. Artele – pe care astăzi le numim „post mo-derne” – nu mai sunt reverențioase față de trecut: istoria este supusă unui proces de descompunere, de fragmentare, iar creatorii apelează la o perspectivă iro-nică. În linii mari, postmodernismul propune o re-condiționare a unor forme culturale istoricizate, o revalorifi care a lor sau o revizitare. Această tendință o urmează și literatura postmodernă. În spațiul cultural românesc, efectele acestui curent s-au făcut resimțite mai târziu, în anii ’80, având în vedere întârzierile cau-zate de regimul comunist.

Universitarul american Ihab Hassan (n. 1925) a pro-pus o serie de concepte defi nitorii pentru noțiunea de postmodernism. În studiul dedicat fenomenului ro mâ-nesc (Postmodernismul românesc, ediția a II-a, Edi tura Humanitas, București, 2010, pp. 92-106), scriitorul Mir-cea Cărtărescu le recapitulează:

1. Indeterminarea„Pierderea încrederii în valori absolute, în perfec-

țiune, în capodoperă.”În contextul mai larg al relativității gândirii umane,

noii teoreticieni occidentali postbelici pun sub semnul întrebării ideea de cunoaștere, precum și ideea de operă culturală perfectă. Gianni Vattimo, de exemplu, vor bește despre o „artă a oscilării”. Conceptul de capodoperă nu îl mai mulțumește pe artist. Se vorbește acum de arta ca obiect de consum: reprodusă mereu, regândită în varii con texte, ea nu mai reprezintă un produs unic și irepetabil.

2. Fragmentarea„Orice discurs posibil astăzi este prin forța lucru-

rilor doar un fragment alcătuit din fragmente.”Noul tip de discurs literar apelează la principiul dis-

continuității. Este cultivată – odată cu postmodernis-mul – arta fragmentului. Autorii renunță la acea viziune totală, unitară, promovată de vechile creații. „Absolu-tismul” va fi înlocuit cu pluriperspectivismul.

POSTMODERNISMUL LITERAR

Robert Rauschenberg, Biciclete, Berlin, 1998

PP/PE

• Perioada interbelică – Curente culturale și literare

17

II. Stilul

Limbajul bacovian se caracterizează prin aspecte specifi ce scriiturii simboliste: tehnica simbo lului, su ges-tia, muzicalitatea obținută cu ajutorul diverselor forme de repetiție (repetiția simplă a unor cuvinte, paralelismul sintactic, refrenul). Simplitatea vocabu larului și a enun-țurilor este și mai vizibilă în unele texte din perioada interbelică, în cazul cărora lim bajul este direct, depoe-tizat (Din vremuri, citată mai sus).

III. Curentul literar

George Bacovia este cel mai important poet al sim-bo lismului românesc (curent care se manifestă înainte de Primul Război Mondial). Poezia bacoviană inter be-lică rămâne, în linii mari, în limitele esteticii sim boliste. În opinia unor comenta tori, unele texte bacoviene din această perioadă ar fi aproape de experimentele inova-toare ale modernis mului prin enunțurile lor lacunare și prozaice. Dezar ticularea limbajului exprimă o pro-fundă criză exis tențială în poezii ca Dialog de iarnă, Poemă fi nală, Din urmă (volu mul Scântei galbene) și altele. Mircea Scarlat vor bește de un modernism inge-nuu, neprogra ma tic. Poe zia modernă europeană își are începuturile în epoca postromantică, Baudelaire fi ind unul dintre marile ei modele. Simbolismul este, la noi, începutul acestei poe zii moderne, dar nu aparține modernismului inter belic deoarece se impune ca școală literară prin acti vi tatea lui Al. Macedonski în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea și prin poeți ca George Bacovia, Ion Minu lescu și Ștefan Petică la începutul secolului următor, până la război.

1. Citiți în clasă câteva texte bacoviene și completați oral cu imagini/motive sinteza de mai sus.

NocturnăClar de noapte parfumat,O grădină cu orizontul depărtat…Și în somn, pe banca veche, cugetări se contrazic,Greierul zimțează noaptea, cu nimic.

Cum te-am așteptat…Totul a trecut –

Luna pare, în oft at,Un continent cunoscut.

Aici e frumos aranjatOrice fi r;Veacurile-au statUn oraș, pe vale, – Suvenir.

Clar de noapte parfumatO grădină cu orizontul depărtat…Și în somn, pe banca veche, tot mai mic…Greierul zimțează noaptea, cu nimic.

(George Bacovia, Opere, Editura Fundației Culturale Române, 1994)

I. Versul aproape liber

1. Analizați textul la nivelul versifi cației. Compa-rați-l cu poezia Plumb (reprodusă mai sus), obser-vând deosebirile.

2. Alegeți dintre textele citate în sinteza de mai sus exemple asemănătoare la nivelul versifi cației.

3. Cum ați descrie muzicalitatea textului? Dar pe a următorului fragment din Melancolie de Mihai Eminescu?

Frits Th aulow (1847-1906), Clar de lună la Beaulieu, 1904, colecție privată

• Unitatea 2

168

3. Decanonizarea„Idealul culturii globale de azi e cel al egalității prin

diferență, principiu care permite coexistența tuturor for-melor culturale în pluralitate și interdependență.”

Arta cu a mare („Arta”) este pusă în discuție: în fond, postmodernii regândesc valorile trecutului. Se poate astfel vorbi despre o demitizare a imaginii despre Artă. De asemenea, teoreticienii subliniază importanța dis-cursu lui pluralist și refuză ideea unicității, a per spec ti-vei unice (ca în vechile totalitarisme: cultu rale, fi lozofi ce, politice). Jean-François Lyotard vorbește de les petites histoires. Impunerea valorilor altor culturi (minorități) constituie o altă dominantă.

4. Lipsa-de-sine. Lipsa-de-adâncimePostmodernii sunt sceptici în legătură cu marile tra-

diții ale cunoașterii. Nu îi preocupă metafi zica, herme-neutica și, în general, căutarea sensurilor adânci. Întreaga rețea de simboluri, operă a unui Eu creator, este eli-minată. Într-un eseu din 1964, intitulat Împotriva inter-pretării, Susan Sontag afi rmă: „Important acum este să ne recâștigăm simțurile. Trebuie să învățăm să vedem mai mult, să auzim mai mult, să simțim mai mult.” (Susan Sontag, Împotriva interpretării, trad. de Mircea Ivănescu, Editura Univers, București, 2000, p. 25)

5. Neprezentabilul. NereprezentabilulTermenul de referință al artei postmoderne nu mai

este realitatea, ci o falsă realitate. Unii critici au impus noțiunea de autoreferențialitate: opera vorbește „despre sine”. Nu universul real este discutat, ci propria lume.

6. Ironia„Postmodernul nu creează, ci mimează, ia în derâ-

dere, fantazează.”Postmodernii recuperează ironic trecutul și ape-

lează la o serie de strategii ludice (pastișează, citează, fac aluzie la diferite creații ale trecutului, se folosesc de intertextualitate1). Pluralitatea jocurilor de limbaj devine, astfel, o componentă importantă a discursului.

7. HibridizareaPostmodernismul este un curent eclectic, hibrid.

Literatura, de exemplu, preferă varietatea registrelor

1 intertextualitate = referința (directă sau sugerată) a unei opere la o altă operă

stilistice (arhaic, popular, cult etc.). De altfel, granițele dintre marea cultură (de elită) și cultura joasă dispar. Kitsch-ul poate fi valorifi cat.

8. CarnavalizareaAutorii postmoderni deformează adesea limbajul,

propun jocuri ingenioase de cuvinte, cultivă umorul, burlescul și alegoricul.

9. Performanța. Participarea„[Textul postmodern] este interactiv și cere partici-

parea directă și intensă a receptorului la constituirea lui. Un obiect artistic postmodern se cere folosit, ca o unealtă, și nu așezat sub sticlă într-un muzeu.”

Literatura postmodernă este o artă extensibilă. Ea operează cu scrierea și rescrierea, fi ind un mecanism viu ce trăiește doar prin receptor (cel care o performează și o transformă după propria înțelegere). Textul postmodern invită la recreare.

Centru comercial din Toronto, creație a artistului postmodern Eberhard Zeidler

Cuprins: CONCEPTE OPERAȚIONALE (Autorul, Naratorul, Personajele / eroii, Eul liric, Indicii spațio-temporali, Figurile de stil, Versifi cația, Elementele comuni-cării etc.), STUDII DE CAZ – SUGES-TII (Originile și evoluția limbii române, Formarea conștiinței istorice, Perioada pașoptistă), PROZA (Nuvela istorică și romantică, Basmul cult, Povestirea, Nu-vela realist-psihologică, Romanul realist-obiectiv etc.) POEZIA, DRAMATURGIA.

Concepută în format de buzunar, lucrarea reprezintă atât un suport teoretic bine sistematizat, necesar în pre-gătirea de zi cu zi a orelor de limba și literatura română, cât și unul informațional, de bază pentru pregătirea eva-luărilor curente și a examenului de bacalaureat. Memo-ratorul respectă conținutul programelor școlare de limba și literatura română pentru liceu și asigură un mod mai ușor de însușire a conținuturilor obligatorii.

Editura Paralela Editura Paralela 45 Educațional 45 · date de Roman Jakobson, identifi caţi...

Documents

Transcript of Editura Paralela Editura Paralela 45 Educațional 45 · date de Roman Jakobson, identifi caţi...