1

CONSILIUL JUDEŢEAN IAŞI BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ

„GH. ASACHI” IAŞI

ASOCIAȚIA

„CIURBEȘTENII” IAȘI

UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE ARTE

„GEORGE ENESCU” IAŞI

DEPARTAMENTUL PENTRU

PREGATIREA PERSONALULUI

DIDACTIC

COLEGIUL TEHNIC „ION HOLBAN” IAŞI

COLEGIUL TEHNIC „IOAN C. ȘTEFĂNESCU” IAŞI

Editura Asachiana

Iași ⸷ 2020

2

Instituții implicate în proiect:

Asociația „Ciurbeștenii”, Președinte prof. Eugenia Stan

Universitatea Națională de Arte „George Enescu”- Departamentul pentru

Pregătirea Personalului Didactic

Student masterat anul al II-lea,

coordonator profesor univ. dr. Eugenia Maria Pașca :

Silviu Teodor Stanciu

Silviu Parascan

Student anul al III –lea,

coordonator lector univ. dr. Ana-Maria Aprotosoaie- Iftimi: Rogote Gheorghina

Colegiul Tehnic „Ion Holban” Iași - coordonatori: Director: prof. Ioana Constantinescu

Director adjunct: prof. Gabriela Vrabie

Director adjunct: prof. Viorica Manolache

Prof. Adriana Băiceanu

Prof. Nicoleta Gîrtan

Prof. Adnana Grigore

Prof. Laura Dolhăscu

Prof. Mihaela Corduneanu

Colegiul „Ioan C. Ștefănescu” Iași - coordonatori:

Director: prof. dr. Voinea Liliana - Dolores

Director adjunct: prof. Irina – Isabella Savin

Profesor Irina – Elena Tănase

Profesori participanți:

Prof. Epureanu Emanuela

Prof. Ionela Botoșineanu

Prof. Mihaela Oatu

Maiștri instructori:

Luminița Vlad

Oana Lache

Carmen Petrescu

Ana Bungianu

Cristina Bungianu

Tomiță Pădurariu

Alina Balan

Biblioteca Judeţeană „Gh. Asachi” Iaşi:

Șef Serviciu PPC: Mihaela Morariu

Bibliograf Oana Viorica Ciobanu

Bibliograf Ștefan Mardare

3

Carte și tradiție românească

Tradiții din zona Moldovei

Editura ⸷ Asachiana

2020

4

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Tradiții din Zona Moldovei. Tradițiile Iașului

Iași: Asachiana, 2020

ISBN: 978-606-9047-11-8

Copertă şi tehnoredactare: Oana Ciobanu

Coordonator: Oana Ciobanu

Editor: Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iași

Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iași

Strada Palat, nr. 1, 700019, Iaşi – România

Telefon/ Fax: (+40)332 11044

E-mail: asachiana@bjiasi.ro

http://www.bjiasi.ro/

© Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iași

Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași

5

Motto:

„Învățăturile date cu forța nu pot dăinui în suflete, pe când

învățăturile primite în suflet cu plăcere și cu bucurie rămân de-a pururi."

Sfântul Vasile cel Mare(330 – 379)

„Tradițiile Iașului” concretizează colaborarea între instituții din

domeniile pedagogic și cultural, având multiple valențe educaționale și

profesionale. Demersul partenerial este parte componentă a proiectului

„Carte și tradiție românească” care încurajează cunoașterea, cultivarea și

prezervarea tradițiilor românești, cu precădere a celor din zona Moldovei

și se adresează în special publicului tânăr.

Manifestările își propun o viziune modernă asupra tradițiilor, bazată

pe cunoașterea lor nemijlocită. Se au în vedere expunerile pe diferite teme,

dar și expozițiile mixte de carte și obiecte tradiționale.

6

7

Capitolul I

Tradițiile Noastre

La baza tradițiilor noastre au stat învățăturile străvechi care se pot concretiza în

citatul următor:

„Poporul român din vechea Dacie Traiană, atâta cât există el până astăzi,

locuind în patru state, considerat din punct de vedere al limbii sale materne, al

conceptelor sale religioase şi al nenumăratelor tradiţii, este relativ atât de omogen şi

compact încât în această privinţă foarte puţine popoare europene i se pot asemăna.”

George Bariţiu în Ideea Dacoromaniei(1890)

Liniile directoare ale acestui demers educațional le putem evidenția concret

chiar prin două definiții oferite de către Dicţionarul Explicativ al Limbii Române,

2009

EDUCAȚIE: „Fenomen social fundamental de transmitere a experienței de viață a

generațiilor adulte și a culturii către generațiile de copii și tineri, abilitării pentru

integrarea lor în societate”. (Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, 2009)

TRADÍȚIE: „Ansamblu de concepții, de obiceiuri, de datini și de credințe care se

statornicesc istoricește în cadrul unor grupuri sociale sau naționale și care se

transmit (prin viu grai) din generație în generație, constituind pentru fiecare grup

social trăsătura lui specifică. ♦ Obicei, uzanță; datină. ♦ Informație (reală sau

legendară) privitoare la fapte ori evenimente din trecut, transmisă oral de-a lungul

timpului.”(Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, 2009)

Educația prin tradiție flexibilă, prin dezbateri, cognitivă și deschisă către copil

sau tânăr și către exploatarea universului cunoașterii prin contactul direct cu mediul

înconjurător, prin observație, descoperire, experimentare este cea care se bazează pe

învățare prin joc și creativitate. O dezvoltare echilibrată și armonioasă se poate obține

prin reducerea tensiunilor și a anxietății, prin dezvoltarea stimei de sine, a inițiativei,

imaginației și a spiritului creativ.

8

Biblioteca Judeţeană „Gh. Asachi” Iaşi, Universitatea Națională de Arte

„George Enescu”- Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic,

Asociația „Ciurbeștenii”, Colegiul „Ioan C. Ștefănescu” Iași, Colegiul Tehnic

„Ion Holban” Iași au avut o preocupare deosebită pentru încurajarea dezvoltării

educației nonformale, a abilităților de comunicare, exprimare, relaționare, a simțului

estetic prin dezvoltarea de ateliere ca puncte de convergență pentru caracterul

educativ-cognitiv al instituțiilor implicate în proiect.

S-a pus accentul în principal pe realizarea unei legături strânse între

elevii, profesorii și spațiul comunitar ieșean, remarcând beneficiile acestei

legături între zona educațională și artistică și de dezvoltare non-formală.

În ultimii ani, Biblioteca Judeţeană „Gh. Asachi”, precum și alte instituții

ieșene au devenit motivate în a-și valorifica deprinderile educative în cadrul

cercurilor de dezvoltare a abilităților creatoare, biblioteca construind un spațiu

în care nivelul relațional a evoluat, aducând beneficii atât comunității, tinerilor

elevi, cadrelor didactice și altor membri ai comunității ieșene care au găsit aici

multiple oportunități de lărgire a spațiului educațional și de afirmare

profesională.

Ne-am propus să oferim elevilor și cadrelor didactice oportunitatea

afirmării profesionale și a orientării în carieră prin cunoașterea și dezvoltarea

abilităților de păstrare a valorilor tradiționale, de încercare a le duce mai

departe și prin acest demers, crearea unei memorii colective ca arc peste timp,

în cadrul educației și dezvoltării nonformale oferite de Biblioteca Judeţeană

„Gh. Asachi” Iaşi.

Scopul principal vizează organizarea de activități tematice periodice în

care să fie implicați elevi, cadre didactice, părinți, bunici cât și alți beneficiari

ai comunității ieșene. Acțiunile desfășurate în anul școlar 2019 – 2020 s-au

finalizat online și s-au concretizat într-o broșură dezvoltată în mediul virtual.

Pozele prezintă întâlnirile prin care am creat un cadru oportun de

valorificare a cunoștințelor de istorie a tradițiilor, manualitate și comunicare a

elevilor, am promovat tehnicile și practicile de lucru, compunerea unor lucrări

în urma activităților propuse, lărgirea orizontului cognitiv al adolescenților prin

cunoașterea și aprofundarea cunoștințelor și abilităților descrise anterior,

lărgirea orizontului cultural al tuturor participanților, dezvoltarea trăirilor

estetice și de relaționare al celor implicați, familiarizarea actorilor implicați cu

termeni și valențe noi din tradițiile Iașului, dezvoltarea modalităților de

relaționare între categoriile de cunoștințe stocate și cele în curs de acumulare.

9

Capitolul al II-lea

Iași, elemente de identitate vizuală

Asistent univ. dr. Silviu Teodor Stanciu

Universitatea de Arte „George Enescu”- Departamentul pentru Pregătirea

Personalului Didactic

Cromatică

Important centru cultural, economic și academic, Iașul poate fi considerat un

oraș al premierelor la nivel național, aici fiind deschisă prima universitate, prima

tipografie, prima grădină botanică, dezvoltarea urbanistică din secolele XVIII-XIX

desfășurându-se după exemple de referință din Europa occidentală. Astfel, la Iași au

fost puse bazele unor ample programe de sistematizare urbanistică și de plantare a

arborilor de-a lungul principalelor bulevarde ori în grădinile publice, bulevardul Carol

I de astăzi fiind cunoscut la acea vreme ca Podul verde. Conform izvoarelor istorice,

„Podul verde” desemna o stradă mărginită de numeroase grădini elegante realizate sub

domnia lui Grigore Matei Ghica și mai târziu sub cea a lui Ion Calimah.

Cărturarul

Gheorghe Asachi,

unul dintre cei mai

mari arhitecți

peisagiști români, a

revoluționat procesul

de modernizare și

dezvoltare a orașului.

Fondator al primei

școli cu predare în limba

română, recunoscut pentru

întemeierea Școlii

politehnice din România,

Asachi a reproiectat alături

de elevii săi bulevardul

Copou în anul 1812 prin

plantarea regulată de tei de o

parte și alta a acestuia.

10

Asachi a proiectat și înființat Parcul Copou în anul 1834, parc ce a fost

administrat ulterior de arhitectul polonez Grabovenschi. Acesta a continuat

procesul de plantare a teilor în întregul oraș, Iașul câștigând în timp

supranumele de Orașul teilor. Cu o vechime de 122 ani, transportul public

ieșean și-a început existența odată cu exploatarea primelor tramvaie electrice

AEG, acestea

fiind livrate

către Iași

într-o schemă

cromatică

aparte,

compusă din

trei nuanțe de

verde.

În contemporaneitate, culoarea verde, asociată identității Iașului revine

în prim-plan prin unificarea schemei cromatice a mijloacelor de transport

public ieșene, ce oferă un plus de coeziune la nivelul întregului țesut urban.

Asocierea serviciului de transport public local cu culoarea verde este

susținută și de semnificațiile acesteia în context urban: echilibru, vizibilitate,

libertate, curățenie și, nu în ultimul rând, ecologie. (Măsura a fost aplicată în

cadrul proiectului „Revitalizarea mijloacelor de transport public din Iași”,

realizat în anul

2015 de Asociația

Tramclub Iași, în

parteneriat cu

CTP Iași, fabrica

de vopsele

National Paints și

Facultatea de Arte

Vizuale și Design

Iași, coordonat de

Silviu Teodor-

Stanciu).

11

Elemente grafice

În zona

Iașului au fost

păstrate puține

mărturii în ceea ce

privește cromatica

și motivele brodate

pe ie. Statutul de

capitală a orașului

Iași a facilitat

pătrunderea

influențelor din

străinătate,

îndeosebi din a

doua jumătate a

secolului al XIX-

lea. Cu toate

acestea, au fost bine

conservate în timp

motivele

tradiționale brodate

pe ie în localități

din jurul Iașului,

printre acestea

numărându-se

Scânteia, Holboca,

Voinești, Lungani,

Erbiceni. Specific

iei de Iași, conform studiilor elaborate de Aurelia Doagă, sunt motivele vegetale,

regăsite pe râuri și motivele geometrice, regăsite pe altiță, guler și cheițe. Altița iei de

Iași este alcătuită dintr-o succesiune de romburi, rombul devenind astfel unul dintre

elementele definitorii ale iei ieșene. Rombul este unul dintre cele mai vechi semne

populare regăsit atât în decorațiunile ceramice, cât și în cele textile. Axa verticală face

trimitere la înălțare, la Divinitate, iar cea orizontală, la materie. Cele două axe

simetrice ale rombului creează totodată și o strânsă legătură cu simbolul sacru al

crucii. În folclor, rombul este un element grafic asociat cu fertilitatea solului, deci cu

viața. Semnul sacru a fost în timp îmbogățit cu romburi concentrice, hașuri și linii

drepte, elemente ce fac trimitere la apă, fertilitate, abundență.

Ia specifică zonei Iașului revine în contemporaneitate printr-un proiect

neconvențional dedicat comunității locale în anul 2016 - „Tramvaiul Iei”. Proiectul

aduce în prim plan, prin limbaj grafic, portul tradițional românesc, reprezentat în

acest caz de ie, având ca obiectiv susținerea valorilor tradiționale pe plan local și

național.

12

Compoziția este alcătuită din motive și

elemente grafice preluate și

interpretate din ia de Iași. Astfel,

rombul, element constitutiv al altiței

devine motivul principal al

compoziției, iar motivele vegetale

regăsite în râurii iei sunt traspuși

median pe ambele laterale ale

caroseriei. Zona articulației, precum și

ușile de acces ale tramvaiului sunt

marcate grafic cu cheițe, asemenea

cusăturilor între elementele ce alcătuiesc ia de

Iași.

Din punct de vedere cromatic, fondul

de culoare albă face trimitere la pânza de in

sau bumbac.

Elementele grafice respectă cromatica

motivelor brodate pe ie: roșu, negru, alb,

ocru. Salonul tramvaiului este deopotrivă

personalizat, pe de o parte prin înlocuirea

tapițeriei scaunelor cu un nou material imprimat termic cu motive împrumutate

din ia de Iași și pe de altă parte, printr-o galerie foto ce prezintă particularitățile

iei pe teritoriul României, în funcție de regiune și influențe. Proiectul

„Tramvaiul Iei” a fost realizat prin implicarea studenților și a cadrelor didactice

de la Departamentul Design și Arte Textile - Design Textil din cadrul Facultății

de Arte Vizuale și Design Iași, în parteneriat cu CTP Iași și fabrica de vopsele

National Paints. Tramvaiul a fost prezentat public în avanpremiera Festivalului

„RomânIA Autentică” organizat la Iași. „Tramvaiul Iei” este cel de-al optulea

mijloc de transport public personalizat tematic în cadrul proiectului cultural

„Iași - orașul tramvaielor pictate”, coordonat de Silviu Teodor Stanciu.

„Tramvaiul Iei” se constituie ca o invitație de a descoperi motivele cusute ca

parte a identității noastre naționale, pentru a le cunoaște, respecta și transmite cu

demnitate generațiilor viitoare.

13

Capitolul al III-lea

Rolul conservării și restaurării patrimoniului cultural în păstrarea și salvarea

tradițiilor și a istoriei neamului românesc

Studentă anul al III –lea, Rogote Gheorghina

Universitatea de Arte „George Enescu”- Departamentul pentru Pregătirea

Personalului Didactic

În lumina celor prezentate mai sus voluntara Bibliotecii Județene „Gh. Asachi”

Iași studenta UNAGE – DPPD, Rogote Gheorghina, a pregătit alături de noi trei

întâlniri care s-ar fi constituit astfel, dacă nu am fi avut ghinionul pandemiei existente

în 2020. În cadrul ciclului liceal, am fi vorbit despre importanța conservării și

restaurării a patrimoniului cultural în menținerea și transmiterea din generație în

generație a tradiției românești:

1. În luna februarie am fi prezentat elevilor și cadrelor didactice participante, o

prezentare power-point de introducere în domeniul conservării și restaurării operei de

artă, cu accent pe întrebările:

- Ce este restaurarea?

- Cine efectuează lucrări de conservare și restaurare?

- Importanța restaurării și conservării în salvarea patrimoniului cultural?

De asemenea vom prezenta câteva exemple de opere restaurate cu explicare etapelor

de lucru.

Ne propunem să organizăm o excursie în cadrul muzeului din satul Ciurbeșteni,

pentru a efectua o analiză interactivă cu elevii, asupra operelor de artă.

2. A doua întâlnire ar fi analizat starea de conservare a operelor de artă, a

condițiilor de păstrare și depozitare a patrimoniului cultural într-un muzeu. În acest

scop ne-am fi deplasat și am fi exemplificat importanța acestor opere în păstrarea

obiceiului și tradiției românești prin:

- analiza operelor de artă din muzeul satului Ciurbești,

- conștientizarea importanței obiectelor culturale în menținerea spiritului

național,

- însușirea noțiunilor despre starea de conservare a operei de artă,

- îmbogățirea cunoștințelor despre lucru în muzeu și păstrare patrimoniului

național

3. În luna martie reuniunea noastră ar fi demonstrat elevilor și cadrelor didactice

participante procesul de restaurare a operelor de artă. S-ar fi efectuat o analiză a stării

de conservare a operelor de artă și teste de curățare/consolidare la necesitate.

În locul acestor idei propuse am realizat o prezentare etapizată în mediul online

așa cum apare în rândurile următoare iar elevii de la Colegiul „Ion Holban” ne-au

susținut.

14

Scurtă lecție de restaurare pentru a păstra tradițiile: studenta UNAGE – DPPD Rogote Gheorghina 1. Ce reprezintă patrimoniu cultural?

Patrimoniu cultural sau moștenirea culturală reprezintă bunurile spirituale sau

culturale moștenite, ce aparțin unui popor, unei etnii sau a unei colectivități.

Alături de resursele naturale, acestea compun baza principală a culturii

unui neam, de asemenea cultivă stima față de poporul său și recunoașterea de

comunitatea mondială.

Bunurile culturale sunt formate din patrimoniu cultural mobil (icoane,

ii, ceramică etc.) și cel imobil (biserici, castele etc.). Obiectele ce compun

patrimoniul cultural pot fi în proprietate publică sau privată, dar sunt supuse

unor limitări referitoare la utilizarea lor.

Principalele categorii de bunuri ce compun patrimoniul cultural național sunt:

Patrimoniu construit, bisericuțele de lemn din Ciurbești și Vorovești Iași.

15

Patrimoniu arheologic: Ceramică din civilizația Cucuteni-Tripolia, 5200-3200 î. e. n.

și

Patrimoniu cultural mobil:

Icoane, ladă de zestre, fus, război țesut,ștergare tradiționale, covoare, ii, oale,

țeasălă, alte obiecte din gospodărie:

16

Patrimoniu cultural imaterial (tradițiile și expresiile orale: urături, colinde, strigături,

jocuri)

17

Ce este conservarea?

Noțiunile de conservare și restaurare îmbrățișează multiple probleme, legate de

o păstrare rațională a obiectelor, de îndepărtarea cauzelor deteriorării lor și de

posibilitățile de a le readuce pe cât este posibil la starea lor inițială. Conservarea vine

de la verbul latinesc „conserva”, care înseamnă „păstrare”, evident păstrare în

întregime.

18

Ce este restaurarea?

Restaurarea, reprezintă un complex de măsuri menite să prevină distrugerea

ulterioară și să obțină condiții optime pentru conservarea continuă a monumentelor

culturii naționale. Există mai multe tipuri de restaurare, care sunt împărțite în funcție

de caracteristicile obiectului, fiecare metodă fiind adaptată în dependență de

degradările acestuia. În toate tipurile, scopul principal al restaurării este de a restabili

pierderile obiectului (defecte, rezultate din exploatarea acestuia – desprinderi, craclări

și multe altele) și îmbunătățirea aspectului acestuia, păstrându-i autenticitatea.

19

Cine efectuează lucrări de conservare și restaurare și ce materiale folosesc?

Îngrijirea colecțiilor este un element important al politicii muzeului. Este o

responsabilitate esențială a membrilor profesiei muzeale să creeze și să mențină un

mediu de protecție pentru colecțiile aflate în îngrijirea lor, indiferent dacă sunt în

magazin, la afișare sau în tranzit. Un muzeu ar trebui să monitorizeze cu atenție

starea colecțiilor pentru a determina când un artefact necesită lucrări de conservare și

serviciile unui conservator calificat. Conservatorii folosesc în mod obișnuit analize

chimice și științifice pentru examinarea și tratarea operelor culturale. Laboratorul

modern de conservare folosește echipamente precum microscoape, spectrometre și

diferite instrumente de regim de raze X pentru a înțelege mai bine obiectele și

componentele acestora. Datele colectate astfel ajută la decizia tratamentelor de

conservare care urmează să fie furnizate obiectului.

20

Rolul restaurării și conservării în salvarea patrimoniului cultural?

Patrimoniul cultural reprezintă o mărturie și o expresie a valorilor,

credințelor, cunoștințelor și tradițiilor care au rezultat de-a lungul timpului din

interacțiunea factorilor umani cu cei naturali. Acesta se află într-o evoluție

continuă și contribuie fundamental la dezvoltarea umană și creșterea calității

vieții colective.

Icoana „Soborul

Arhanghelului

Mihail”, sec. al XIX-

lea, înainte și după

restaurare;

Exemple de restaurare:

În fond, patrimoniul cultural ne încântă și inspiră generațiile vechi și noi în

călătoria lor spre cunoaștere. Așadar, este o comoară care trebuie protejată ca atare.

Acest domeniu este o resursă esențială pentru identitatea României și pentru

dezvoltarea unei societăți a păcii și a stabilității.

Scrisoare din jurul anului 1800, este printre primele scrieri din perioada de trecere de la alfabetul

chirilic la cel latin, Muzeul Județean Mureș înainte de restaurare și după;

21

Crucea cu Iisus răstignit și cele două molenii (siluetele Maicii Domnului și

Sfântului Ioan) ce o încadrează, provin din iconostasul Bisericii de lemn greco-

catolice de la Căcuci – Valea Beicii, județul Mureș, Muzeul Județean Mureș, înainte

de restaurare și după;

Operele de artă sunt purtătoarele de cultură și istorie a unui neam, păstrându-le

și dându-le o șansă la o nouă viața, conservatorii și restauratorii oferă posibilitate

noilor generații să își conștientizeze identitatea națională.

Astfel cultura ajungând sa fie nemuritoare!

22

Capitolul al IV-lea Cuvânt la Proiectul „Tradiţiile Iaşului” – „Carte și tradiție românească”

din partea Asociaţiei Ciurbeştenii

Asociaţia Ciurbeştenii din satul Ciurbeşti, comuna Miroslava, Judeţul Iaşi, împreună cu Ansamblul folcloric „Ciurbeştenii” sunt structuri care au ca scop descoperirea, conservarea şi promovarea culturii tradiţionale, locale, zonale şi chiar naţionale în vederea cunoaşterii, exprimării, şi transmiterii lor la copii şi tineri, pentru a-i face trăitori activi şi nu simpli spectatori ai acestora. Noi am venit în proiect cu partea de tradiţii autentice, concrete din satul Ciurbeşti.

Satul de altădată era o comunitate vie, cu muncă şi veselie, cu sărbători frumoase cu nunţi şi botezuri, petreceri, poveşti minunate de dragoste, cu oameni luminoși la chip şi suflet dar şi cu doruri şi suferinţe, unde s-au plămădit unicele noastre tradiţii.

Ele ne-au păstrat şi ne vor păstra peste timp identitatea şi eternitatea noastră. În aceste timpuri reîntoarcerea la frumos, bine şi adevăr, lumină, speranţă,

siguranţă, statornicie, asigură pentru noi valori pe care le regăsim în tradiţiile noastre. Aşa am întâlnit la Ciurbeşti oameni şi copii minunaţi dornici de-a continua tradițiile, de a le reînvia, exprima şi de a le lăsa moştenire urmaşilor noştri. Aceste activităţi le facem din dor de tradiţie şi neam. Este necesar să lăsăm copiilor noştri nu numai bunăstare materială dar şi o bogată moştenire spirituală de pe urma căreia vor trage foloase întreaga viaţă. Satul este locul rădăcinilor noastre iar a iubi satul este o datorie patriotică. Să credem că „veşnicia s-a născut la sat” – aşa cum spune poetul. La Ciurbeşti avem mai mult decât Asociaţia şi Ansamblul.

Avem un Muzeu al Satului, o culegere de etnografie şi folclor – „Tezaur de Ciurbeşti”, şezătoare tradiţională săptămânală, costum popular al locului, un atelier de cusături populare şi ţesut, cu alte cuvinte un adevărat centru de conservare şi promovare a culturii tradiţionale ciurbeştene. Cunoaştem şi trăim toate tradiţiile de peste an, de la 1 ianuarie până la 31 decembrie.

Fiecare partener a avut partea sa de participare în proiect, singur şi în grupe. Activităţile au fost sub formă de prezentări, informaţii, ateliere de lucru, expoziţii cu lucrări, cântece populare, colinde, poezii şi lecturi. Locaţiile au fost: Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iaşi, Colegiul Tehnic „I. Holban”, Colegiul Tehnic „Ioan C. Ştefănescu” Iaşi, sediul Asociaţiei „Ciurbeştenii” şi Muzeul Satului Ciurbeşti.

Partenerii au lucrat cu drag, responsabilitate, dăruire, proiectul atingându-şi cu prisosinţă obiectivele. Am rămas cu o mare satisfacţie şi împlinire mai ales din partea elevilor. Alături de profesorii lor aceștia au participat activ, cu bucurie şi plăcere la cunoaşterea şi exprimarea tradiţiilor din tot judeţul Iaşi, mulţi dintre ei locuind în comune ale judeţului. Acest proiect ne-a întărit speranţa că tradiţiile româneşti nu vor fi uitate, că românii îşi vor petrece sărbătorile aşa cum au moştenit de la părinţi şi bunici căci fără trecut şi tradiţii nu avem viitor. Mulţumim partenerilor noştri pentru minunata experienţă petrecută împreună.

Asociaţia Ciurbeştenii Preşedinte, prof. Eugenia Stan

23

Capitolul al V-lea

Tradiții Moldave la Ciurbești

Şezătoare la Ciurbeşti

Şezătoarea este considerată a fi un sobor restrâns unde la sate participanții

lucrează și creează o atmosferă de voie bună, depănând povești, glume și ghicitori

care implicit prin natura întrunirii are valenţe culturale şi de conservarea a tradițiilor

societății. Aici se învaţă meşteşugurile. Şezătoarea îmbină munca cu veselia, cântecul

şi jocul.

La Ciurbeşti există o strigătură care invită sătenii la şezătoare şi astăzi:

„Foaie verde de cicoare

Hai la noi la şezătoare

Şezătoare la Ciurbeşti

Şi munceşti, te-nveseleşti,

Lucrul şi cu cântecul

Ne bucură sufletul!”

Pentru a afla cum era în şezătoare la Ciurbeşti am invitat-o pe mătuşa Maria

lui Ghiorghe Hârţobanu de 80 de ani să ne povestească:

„- Ei dragii mei, îmi place să-mi amintesc cum era odată la noi în sat la

şezători! Frumos mai era!

Ştiu de la bunica mea cum erau şezătorile în vremea de demult. Se adunau cu

furca de tors, cu lână de scărmănat, cu lucruri de cusut la o casă din sat câteva femei

şi cu fetele lor pe înserat, după ce terminau treburile. O făceau din câteva motive: să

facă economie la lemne de foc şi la gaz, să nu fie singure şi să mai vorbească.

Împreună munca parcă avea alt spor.

Cu timpul numărul celor care participau creștea, se lucra şi altceva, se ţesea, se

răsucea lână şi bumbac, se împletea, se urzea şi spuneau cântece, glume, ghicitori,

poezii şi tot ce mai ştiau. S-a ajuns ca să fie mai multe şezători în acelaşi timp. Au

venit apoi şi bărbaţii şi flăcăii cu muzică şi instrumente şi se încingea joc până în

zorii dimineţii. Aşa fetele aveau posibilitatea să se vadă cu flăcăii, să joace, iar flăcăii

observau fetele harnice şi „puneau ochii pe ele”. După un sezon de şezătoare se

formau perechi de „drăguţi şi drăguţe” şi se lăsau cu căsătorii. Sezonul cel mai lung şi

important al şezătorilor era perioada Postului Mare, Postul Paştelui. Se făceau

şezători în Postul Crăciunului şi în perioada de câşlegi de după Paşti. Dar venea

timpul primăverii şi sătenii mergeau la munca câmpului.

24

Iată dragii mei cântecul şezătorii de la Ciurbeşti:

Foaie verde de trifoi, verde de trifoi

Ce frumos e-n şezătoare, in Ciurbeşti la noi.

Se adună gospodine dar şi gospodari

Vin flăcăii şi copile şi cu fete mari.

De vii Bade-n şezătoare , eu cu drag te-aştept

Ici e casă de nuiele, bădişorule

Unde-s fete frumuşele, bădişorule (fragment).

După ce ne adunam cu toţii puneam mâna pe lucru fiecare cu ce avea.

Apoi începeau cântecele, glumele despre întâmplările din sat. Cântam mult

cântece vesele, satirice, patriotice, religioase. Iaca am să vă amintesc câteva

din ele, „Foaie verde stuf de baltă”, „Trandafir cu două flori”, „O zis mama să

mă-nsor”, „Tinereţe ce-am avut”. Apoi femeile care ştiau să spună glume şi

poveşti din sat îşi întrau şi ele în rol.

Se făcea o veselie! Ce credeţi că munceam şi ne veseleam pe nemâncate

sau să ne fie sete?! Nu... Gazda pregătea de-ale gurii dar aduceau şi

participanţii. De cele mai multe ori se făcea mâncare de post specifică postului

mare: sarmale cu crupe, bureţi, pilaf de orez cu prune uscate, plăcintă cu

bostan, grăunţe fierte, bostan copt, ștrudel cu nucă. Se bea vin şi ţuică. Atunci

când erau servite gustările se făcea o pauză de lucru și un gospodar hâtru îi

invita cu diferite glume şi vorbe de duh.”

Tradiţii de Paşti la Ciurbeşti

Sărbătoarea Învierii Domnului Iisus Hristos sau Paştele este cea mai

importantă sărbătoare a creştinilor ortodocşi. Ciurbeştenii o sărbătoresc

respectând cu atenție tradițiile. Ne vom opri doar la trei din tradiţii, legende

despre ouăle încondeiate, colindele de Paşti şi Vălăritul.

Oul roşu de Paşti este simbolul izbânzii, al renaşterii și al Învierii.

Biserica ortodoxă a inclus în ritualul oficial, oferirea de ouă roşii încondeiate

pentru a vesti Învierea lui Hristos. Creştinii îşi oferă în dar în zilele de Paşti ouă

roşii însoţite de salutul solemn „Hristos a Înviat!” şi „Adevărat a Înviat!” ca o

mărturie a Învierii.

„Legendele despre ouăle roşii sunt numeroase. De la Ciurbeşti am cules

câteva. O legendă spune că ouăle roşii sunt pietrele pe care duşmanii lui

Hristos la aruncau în El când era răstignit pe dealul Golgotei. Altă legendă

spune despre Maica Domnului că în momentul când a ajuns pe dealul Golgotei,

necredincioşii aruncau cu pietre în ea. Maica Domnului, în bunătatea ei cea

25

mare, a cules toate pietrele şi aruncându-le înapoi ele s-au transformat în ouă roşii.

Mai sunt apoi legende legate de coşurile cu ouă pe care le-au adus Maica

Domnului sau femeile Mironosiţe soldaţilor care-L păzeau pe Iisus. Ele au pus

coşurile cu ouă sub cruce. Sângele din corpul lui Iisus a curs şi ouăle s-au înroşit şi s-

au încristit. O altă legendă este cea care povesteşte de aducerea unui coş cu ouă roşii

de către Maria-Magdalena lui Pillat pentru a obţine trupul lui Iisus şi a-L

înmormânta.”

Acesta este de fapt și subiectul unui colind din zona noastră cules de la două

gospodine de 85 şi 80 ani.

„Pământul s-a cutremurat

S-a întunecat în miezul zilei.

Pe Golgota colo sus, murise,

Iisus, Împărţitorul milei.

Apostolii , mironosiţele

Erau cutremurate de un dor

De-a mântui Sfintele Masli

Şi-a-L îngropa în legea lor.

Pillat nu le-a primit rugarea

Tiranul poate se temea

Că luând trupul de pe crucea

Şi de căldură va învia.

Maria Magdalena, însă

Cea credincioasă a lui Iisus,

A înroşit un coş cu ouă

Şi-n cinstea lui Pillat le-adus.

Pillat uimit de-aşa mândreţe

Uitându-şi gândurile rele

I-a zis Mariei Magdalena:

- Cere-mi ce vrei pe ele.

S-a-nroşit mironosiţa

Şi-a îndrăznit să zică-ncet;

- Dă-mi mie trupul de pe cruce

A lui Iisus din Nazaret.

Pillat s-a cutremurat o clipă…

S-a hotărât apoi… să-l dea.

Ce, el se teme de-o femeie?

El n-a făcut-o în viaţa sa.

Mironosiţa învingătoare

Cu doi apostoli mai străini

Puse trupul într-un mormânt rece

Ce a Înviat a treia zi:”

26

„Vălăritul sau văluritul se număra printre cele mai îndrăgite obiceiuri de

la Sărbătorile Paştelui. Vălăritul este o formă de colindat de Paşti în Moldova şi

Muntenia. Ceata de flăcăi, însoţită de lăutari, umblă pe la casele cu fete. La

vălărit, joacă şi urează pe gazde. Aceasta se întâmplă a doua zi de Paşti, numită

şi Ziua Vălăritului.

Intrau în ogradă salutau cu „Hristos a Înviat!” şi cu urarea „La mulţi

ani!”. Cereau permisiunea să cânte o melodie două, chiar preferate de gazdă.

Întindeau o horă mare în ogradă şi invitau fetele la joc.

Pe copii îi ridicau, urându-le la toţi ai casei să trăiască, mulţi ani.

Pe fete le alergau, le prindeau, le ridicau şi le cereau ouă roşii. Gazdele

răsplăteau cu cozonac, pască , ouă roşii, vin, ţuică şi câte un bănuț. După ce

umblau tot satul, după amiază se întâlneau la horă sau la scrânciob. Pe lângă

flăcăi umblau cu colinda şi copiii, dar aceștia nu aveau voie decât la rude.”

Asociația CIURBEȘTENII obiceiuri de Paști al Muzeul Satului

27

Colindele de Paşti aveau ca temă Pătimirea lui Iisus, Răstignirea şi Învierea.

Iată câteva versuri dintr-un colind de Paşti:

„A Înviat Hristos din morţi

Să ne ridice sus pe toţi .

Cu moartea Sa moartea călcând

Şi tuturor viaţă dând!”

De Ziua Eroilor obicei de la Ciurbeşti:

De Ziua Eroilor la Ciurbeşti s-a păstrat un obicei interesant şi frumos în acelaşi

timp. Se ştie că la noi, la români Ziua Eroilor se comemorează de sărbătoarea Înălţării

Domnului de Ispas, care cade la 40 de zile de la Înviere, de la Paşti. Întotdeauna

această sărbătoare cade într-o zi de joi. De aici şi vorba românească, „tot joia cade

Ispasul”.

Acest obicei ne-a fost evocat de o bătrână din sat care avea 90 de ani și l-a

învățat când era copil de şcoală primară. Toate instituţiile satului sau comunei luau

parte activă la sărbătoare, Biserica, Şcoala, Primăria.

La biserică în acea zi avea loc o slujbă mare cu preoţi mulţi în sobor. Şcoala şi

învăţătorii pregăteau copiii. Cu o zi înainte se mergea în pădure, se adunau flori şi

ramuri de brad pentru coroane. Copiii cu învăţătorii le făceau. Pregăteau cântece şi

poezii patriotice. Primăria pregătea ceva daruri şi domnul primar o cuvântare.

A doua zi comunitatea satului mergea la sfânta liturghie.

La sfârşitul slujbei se ieşea la monumentul eroilor care era şi este în cimitirul

bisericii. Copiii plecau de la şcoală încolonaţi pe două rânduri cu coroanele în mâini,

28

îmbrăcaţi de sărbătoare, în costume populare. Erau aşteptaţi la biserică de toată

lumea. Depuneau coroanele la monument, apoi începea spectacolul cu cântece

şi poezii. Nu lipseau din repertoriu Imnul ţării, Imnul eroilor, cântece populare

cu caracter patriotic. Copiii erau acompaniați dei cei părinți și bunici care astfel

își aminteau vremurile când erau şi ei copii.

Urma cuvântul unui învăţător despre această zi evocând momente şi

figuri eroice ale istoriei locului. Domnul primar mulţumea tuturor şi aducea ca

dar pâine cu caş. Gospodinele aduceau pască, cozonac şi ouă roşii. Toţi se

îndulceau din produse şi plecau la casele lor emoţionaţi şi mulţumiţi.

29

Ziua nu se încheia aşa. În partea a doua a zilei preoţii, învăţătorii, primarul şi

alţi săteni erau invitaţi la masă în familia cântărețului bisericii, unde petreceau clipe

de tihnă.

Tinerii satului organizau hora satului. Acesta se făcea la casa unui gospodar

care avea ogradă mare. „Se împăca o fanfară bună ş-apoi să te ţii, măi frate!”

Totdeauna la horă era organizată o masă cu dulciuri şi suc făcut din apă, vin şi

sirop de fructe căreia se spunea „carcalete”. Veselia până către seară când toți obosiți

se retrăgeau apoi la casele lor.

Aşa petreceau Ciurbeştenii Ziua Eroilor care de fapt a devenit Ziua Satului

Ciurbeşti până la venirea perioadei comuniste. Ea s-a sărbătorit mereu până astăzi

dar puţin în alte condiţii.

De când avem Asociaţia şi Ansamblul am recuperat acest obicei dar şi cu

altele.

30

Capitolul al VI-lea

Tradiții moldave în județul Iași

Cuvânt al folcloristului amator Radu Cimpoi, colaboratorul Asociației

CIURBEȘTENII

Am redescoperit satul ieșean de altădată prin bătrânii care păstrează

amintiri din copilăria și tinerețea lor, prin fotografii, documente și culegeri

vechi de folclor.

O zonă distinsă prin particularitățile portului, arhitecturii și melosului.

Folclorul din această arie este remarcabil prin bogăția obiceiurilor de iarnă,

prin bogăția tematică a cântecelor.

Cei mai buni „informatori” sunt bunicii trecuți de 80 de ani, cei care au

prins perioada monarhiei. Sunt deschiși, povestindu-și cu mândrie viața și

istoriile neamului.

Satele ieșene care impresionează sunt cele din zona vechiului Ținut al

Cârligăturii, din zona Hârlăului sau a Siretului. Prin locurile acestea încă mai

găsești trăitori și buni povestitori de glie.

Timpul trece iute, oamenii se topesc dar cred că multe lucruri ar putea

renaște prin promovare, educație, prin întoarcerea tinerilor la simplitate.

„Hai maică la iarmaroc, măi

Și îmi cumpără noroc, măi

Draga maicii, tu n-ai minte

Că norocu de s-ar vinde

L-ar cumpăra oameni mari!“

(Smeu Victoria, 93 de ani, Voinești - Iași)

„Ușor puiule, ușor

Nu-mi trimite-atâta dor

Și pe tren și pe vapor

Până-n Târgu' Ieșilor“

(Zară Alexandru, 76 de ani, Vorovești Iași)

„Foaie verde de cireș

Lung îi drumu pân la Ieș,

Lung îi drumu, lung bătut

Din Siret și Pân la Prut,

Dar acum s-a micșorat

C-am adus mândruță-n sat!“

(Neculai Casian, 95 de ani, Scoposeni - Iași)

31

Pozele adunate de tânărul Radu Cimpoi din satele Iașului: Proselnici,

Vorovești, Brătuleni, Lețcani, ne vorbesc de oameni, tradiții și locuri cu profunzimi

profunzimi nebănuite așa cum scria și el: „După ce se trag clopotele de slujbă,

dimineața, pe un drum din capătul satului Brătuleni, poți zări venind ușor o măicuță

bătrână, micuță de statură.

După mersul ei ai spune că e Sfânta

Vineri din vechile noastre povești. Se îndreaptă către biserică și poartă pe chip o

năzuință tainică. Majoritatea oamenilor din sat o numesc „Mătușa Casandra –

veterana satului”, iar alții îi spun chiar „Măicuța Casandra”.

32

Acest lucru îl arată vârsta ei înaintată laolaltă cu smerenia, devotamentul

și credința, cu povestea timpurilor grele prin care a trecut. Este cu totul și cu

totul impresionantă prin legătura ce o poartă cu Divinitatea.”

33

Capitolul al VII-lea

Tradiții moldave prezentate de elevii Iașului

Elevii și profesorii de la colegiile participante în proiectau fost alături de noi

după puterile lor:

culese de: Macovei

Simona clasa a XIIa B,

Colegiul „Ion Holban”

profesor coordonator

Adnana Grigore

34

Paştele în familie:

Marcel Gabriel Balan, clasa a IX-a E, profesor coordonator Adriana Băiceanu,

Colegiul Tehnic ,,Ion Holban’’ Iaşi

Sărbătoarea Învierii Domnului Hristos reprezintă un moment de bucurie în

familia noastră. Înainte de Florii, mama împreună cu mine şi sora mea pregătim casa.

Se face curăţenie generală, iar dacă vremea ne permite se văruiesc camerele şi

bucătăria, locul în care se pregătesc bunătăţile.

În Joia Mare, mama pregăteşte cozonacul pufos cu cremă de nucă, a cărui

mireasmă umple toată casa.

Din acelaşi luat se coc păştile cu brânză, smântână şi ciocolată, un adevărat

deliciu.

Pasca care este pregătită pentru biserică are o cruce din aluat şi o frunză de leuştean.

Seara, împreună cu sora mea vopsim ouăle.

Culoarea preferată este cea roşie, deoarece reprezintă sângele vărsat de Mântuitorul

nostru.

În seara cea mare eu cu sora mea

mergem să luăm Lumină și să

sfințim ouăle roșii și pasca;

35

În prima zi de Paşte, eu cu familia mea luăm câte o bucăţică de pască sfinţită,

ciocnim câte un ou şi ne pregătim pentru a merge la cimitir cu bunici si rudele noastre

pentru a aduce un mic omagiu celor dragi, care au plecat în lumea de dincolo;

Ceaunul în care mama pregăteşte minunata friptură de miel.

Merdeneaua cu ajutorul căreia mama întinde

aluatul.

36

Cuvântul de încheiere de la această școală aparține doamnei Adnana Grigore,

profesor de limba română:

,,Cunoscând istoria, eroii, tradiţia, ne facem mai sociabili, mai altruişti, mai

iubitori de om şi viaţă.'' această afirmație îi aparține marelui istoric și om de cultură

Nicolae Iorga. Respectând acestea, avem toate șansele de a fi mai fericiți!

Prețuirea, conservarea, cultivarea tradiției și a obiceiurilor trebuie să devină

cele mai importante obiective din viața fiecărui om.

Predecesorii noştri ne-au lăsat moștenire bogăția tradițiilor și totodată bucuria

deplină a frumuseții și împlinirii spirituale. Viața ar fi anostă fără șezători, povești

spuse la gura focului sau în parfum de tei, tenacitate învățată în cusături, veselia

muzicii populare,

37

fără portul popular, dansul popular, închistrarea ouălor de paști și obiceiurile

păstrate cu sfințenie atâția ani.

38

Doamna profesoară Adnana Grigore ne-a prezentat trei ii, una din zona Iașului,

care are în culorile cunoscute ale zonei - verde frunză și galben pai și două din zona

Bucovinei. Toate iile din fotografii au o vechime de peste 100 ani, iar catrința aurie

are o vechime de peste 150 ani.

39

Acest minunat proiect a fost unul dedicat sufletului omului îndrăgostit de

frumos, omului care trăiește și iubește românește! Ne vom aminti cu drag fiecare

întâlnire care ne-a bucurat sufletele, fie la bibliotecă, în lumea fascinantă a cărților,

fie la Colegiul Tehnic ,,Ion Holban” Iași sau ,,acasă” la CIURBEȘTENI, unde am fost

încântați de gustul autentic al plăcintelor ,,bunicii'”: vărzari, brânzoaice, învârtite cu

nucă, cu dovleac... minunății culinare ce ne-au creat sentimentul de întoarcere în

timp, la căsuța de poveste a bunicii. Obiectele vechi păstrate de ciurbeșteni ne - au

încântat și ne-au îmbogățit cunoștințele. Acești oameni dedicați și atât de buni ne-au

arătat să încondeiem ouăle pentru Sfintele Paşti, să cântăm cântece vechi și frumoase.

Le mulțumim pentru colaborare! Suntem fericiți că am făcut parte din acest

proiect extraordinar!

Alese mulțumiri inițiatorilor și coordonatorilor! Sufletele noastre au nevoie de

astfel de bucurii!!

Vom participa cu drag, oricând, pentru a duce mai departe frumosul, autenticul,

bucuria!!!

40

Colegiul Tehnic „Ioan C. Ștefănescu” Iași:

Sărbătoarea Mărțișorului, a Ziua Universală a Iei și tradiții de Crăciun

41

Mulțumim tuturor participanților, colaboratorilor, voluntarilor și celor

implicați, care au făcut posibilă realizarea acestui proiect!

42

Bibliografie

Ion Sandu, Ioan Gabriel Sandu, Aspecte moderne privind conservarea bunurilor

culturale, Performantica, pag. 13

Mioara Turcu, Conservarea pieselor de muzeu, pag.3.

Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, 2009

https://ro.wikipedia.org/wiki/Patrimoniul_cultural_na%C8%9Bional_al_Rom%C3%

A2niei

https://en.wikipedia.org/wiki/Conservation_and_restoration_of_cultural_heritage

https://www.google.com/search?q=iasi+biserica+volovesti

https://www.google.com/search?q=lada+de+zestre+zona+ciurbesti+iasi

https://doxologia.ro/matusa-casandra-veterana-satului-bratuleni

43

CUPRINS

Capitolul I: Tradițiile Noastre .....................................................................................7

Capitolul al II-lea: Iași, elemente de identitate vizuală................................................ 9

Capitolul al III-lea: Rolul conservării și restaurării patrimoniului cultural în

păstrarea și salvarea tradițiilor și a istoriei neamului românesc..................................13

Capitolul al IV-lea: Cuvânt la Proiectul „Tradiţiile Iaşului” – „Carte și tradiție

românească” din partea Asociaţiei Ciurbeştenii.........................................................22

Capitolul al V-lea: Tradiții Moldave la Ciurbești......................................................23

Capitolul al VI-lea: Tradiții moldave în județul Iași..................................................30

Capitolul al VII-lea: Tradiții moldave prezentate de elevii Iașului............................33

Bibliografie ................................................................................................................42

44