____________________________________________________________________________________________

Editor ASOCIAŢIA LITERARĂ „CRENELURI SIGHIŞORENE” _________________________________________________________________________________________________________ ______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Redactor-şef Gabriella Costescu ● ISSN 2343 – 7693 ●Nr. 2 (ianuarie –iunie) 2013 ______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ ________________________________________

NUMAI POETUL

Lumea toată-i trecătoare, Oamenii se trec şi mor Ca şi miile de unde, Ca un suflet le pătrunde, Treierând necontenit Sânul mării infinit.

Numai poetul, Ca păsări ce zboară Deasupra valurilor, Trece peste nemărginirea timpului: În ramurile gândului, În sfintele lunci, Unde păsări ca el Se-ntrec în cântări. KAMADEVA

Cu durerile iubirii Voind sufletu-mi să-l vindec, L-am chemat în somn pe Kama - Kamadeva, zeul indic.

El veni, copilul mândru, Călărind pe-un papagal, Având zâmbetul făţarnic Pe-a lui buze de coral.

Aripi are, iar în tolbă-i El păstrează, ca săgeţi, Numai flori înveninate De la Gangele măreţ. Puse-o floare-atunci-n arcu-i, Mă lovi cu ea în piept, Şi de-atunci în orice noapte Plâng pe patul meu deştept... Cu săgeata-i otrăvită A sosit ca să mă certe Fiul cerului albastru Ş-al iluziei deşerte.

MIHAI EMINESCU

DE DRAGOSTE Să ne împrietenim cu Eminescu sărutându-i versul, iar nu slăvindu-l de neînteles căci ce-a fost el n-a fost eres şi sărutare de pământ îi fuse mersul. Să-l punem între vii, căci este viu, bolnav de frumuseţea mamei mele, de cerurile numai ce nasc stele, de ierburile ce cuprind nisipul din pustiu. Să-l întrebăm pe Eminescu dacă doarme bine în patul inimilor noastre şi dacă vinul sângelui are vechime şi dacă mările ne sunt albastre şi dacă peşti-s umbra stelelor cu coadă şi coada umbrei plopilor înalţi ne-a adunat pe noi, ceilalţi, în jurul verbului curat rostit de el şi murmurat de noi, ai lui, de el, al nostru.

NICHITA STĂNESCU

2

După “bisericile de lemn” şi “satul săsesc”, teme asumate programatic, Liviu Ovidiu Ştef mai trece o “vamă”, cea a Cetăţii medievale a Sighişoarei. O temă îndrăzneaţă, care duce cu ea povara atâtor imagini plastice, realizate ieri şi azi de artişti de toate calibrele, fără însă a putea vorbi de lucrări memorabile. E paradoxal, dar Cetatea medievală încă nu şi-a găsit pictorul care să-i “scrie” istoria pe pânză. Picturalitatea cetăţii medievale îl subjugă pe artist, îi impune metafore ale culorii pe care însă nu le poate despărţi de memoria afectivă. Oricare loc al Cetăţii poate fi decupat plastic, fiecare îşi are relevenţa şi semnificaţia sa culturală, istorică, poate să însemne ceva. Rămâne pictorului să găsească acel ceva, care să facă diferenţa specifică între real şi pictură. Notorietatea Cetăţii impune pictorului să facă cu ochiul adevărului arhitectural, să nu trădeze “originalul”, dar rămâne emoţia artistică să dea tonul, să încline balanţa. Cetatea medievală e şi aceeaşi şi mereu alta. Fiecare anotimp decontează altfel preţul peisajului, luminile şi umbrele îşi schimbă mereu strălucirea, în arşiţa verii, în limpezimea aerului sub reflexele zăpezii, în moliciunea bacoviană a toamnei, ori în unduirile verdelui naturii în primăvară. Într-un fel e cetatea în goliciunera iernii şi altfel la umbra deasă a arborilor care stau de strajă la ziduri de cetate, ici şi colo. Mai e apoi dinamica spaţiului – între austeritatea, pustiul decorului şi animarea lui cu personaje. Dar ce personaje s-ar potrivi Cetăţii medievale? Cele cu timp sau cele fără de timp? Care e dimensiunea temporală cea mai potrivită pentru a defini cetatea în spiritul şi is-toria ei? Liviu Ştef optează pentru varianta renunţării la prezenţa umană, oricât pitoresc ar putea induce vesti-mentaţia de epocă. Străzii întortochiate, alei îngrămă-dite între ziduri, ori siluete zvelte de turnuri sau biserici nu sunt puse în relaţie cu dimensiunea umană, rămâ-nând arhitecturii să-şi aroge dreptul de fiinţe, de viaţă. Cetatea medievală a Sighişoarei rămâne o provocare, o temă deschisă, care nu-şi epuizează interpretările. Un ciclu de lucrări şi albumul corespondent sunt un fapt de cultură pe care Liviu Ovidiu Ştef şi l-a asumat cu temeritate, îndrăzneală, respect, responsabilitate. Pentru că e prima încercare coerentă, de ansamblu, de a transcrie plastic peisajul unui spaţiu medieval cu atâta istorie. O încercare abordată fără complexe, nu şi fără ezitări, dar autorul şi-a îndeplinit programatic scopul. El propune o viziune credibilă, viabilă. O cetate medievală care poate să reziste atât la testele de fidelitate, cât şi la cele artistice. Liviu Ovidiu Ştef a rezonat la spectacolul culorii, la mistica geometriilor, a simţit vibraţiile peisajului medieval, aducând timp şi dând timp compoziţiilor sale. Autorul s-a detaşat de locuri comune, de mituri de notorietate, a ales simplitatea şi sinceritatea rostirii, într-un echilibru al monumentalului cu banalul. Încrezător în misiunea sa, Liviu Ovidiu Ştef adaugă încă o faptă meritorie în biografia sa de artist, o faptă care are toate şansele să ducă la (re)descoperirea unui loc, a unei istorii, a unei civilizaţii care nu se lasă îngenunchiată de vremuri.

NICOLAE BĂCIUŢ

3

163 de ani de nemurire a geniului eminescian „Dacă geniul nu cunoaşte nici moarte şi

numele lui scapă de simpla uitare, pe de altă parte însă, pe pământ, nu e capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit”.

Problema geniului este ilustrată de poet prin

prisma filozofiei lui Schopenhauer, potrivit căreia cunoaşterea lumii este accesibilă numai omului superior, singurul capabil să depăşească sfera subiectivităţii, să se depăşească pe sine, înălţându-se în sfera obiectivului. Spre deosebire de el, omul obişnuit nu se poate înălţa deasupra complexităţii vieţii, nu-şi poate depăşi condiţia subiectivă.

Eminescu dezvoltă conceptul de geniu, întruchipează geniul romantic, explicitând opoziţia între geniu şi talent, precum şi latura socială a problemei: geniul este în ordinea umană un nefericit, un neînţeles, aflat în veşnică opoziţie cu omul comun. Inadaptarea la regulile de convieţuire obişnuite îl izolează şi are drept urmare nefericirea.

Mihai Eminescu s-a ivit la lumină la 15 ianuarie 1850, a fost al şaptelea copil din cei unsprezece pe care i-a avut căminarul Gheorghe Eminovici şi Raluca „dulcea mamă” născută Jurascu. Citind deseori peoemele cât şi biografia poetului, am reţinut câteva date biografice:

Copilăria şi-a petrecut-o la Ipoteşti – Botoşani. Rătăcirea în poeticul labirint, plânsul apelor şi mirosul adormitor al teiului, unduirea florilor, poetizarea naturii, toate aparţin primului timp al existenţei ce-i vor marca destinul existenţial.

1858 – 1860 Mihai urmează ultimele două clase primare la „Naţional Hauptschulle” din Cernăuţi.

1860 – 1863 urmează la Ober – Gymnasium din Cernăuţi primele două clase gimnaziale, remarcându-se la Limba română şi Istorie.

1864 – se leagă sufleteşte de trupa de teatru Fanny Tardini – Vlădicescu din Cernăuţi.

1865 – e „privatist” la Cernăuţi, în gazdă la profesorul Aron Pumnul, îngrijitor al bibliotecii

Manuscrise din casa poetului Mihai

Eminescu – Ipoteşti _______________________________________

acestuia.

Prima poezie o scrie la moartea profesorului său, Aron Pumnul, intitulată „La mormântul lui Aron Pumnul”, în „Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti”, semnată M.Eminoviciu, privatist.

În acelaşi an, Iosif Vulcan îi schimbă numele din Eminovici în Eminescu.

Între 1869-1872 studiază la Viena, unde se împrieteneşte cu Ioan Slavici şi o cunoaşte pe Veronica Micle.

În 1870 trimite primele poezii la ”Convorbiri literare”. Astfel este remarcat de Titu Maiorescu, care-l consideră un geniu şi îl numeşte „poet în toată puterea cuvântului”.

Între 1872-1874 studiază la Berlin, cu bursă de la ”Junimea”. În această perioadă versifică câteva basme autohtone. Revine în ţară spre sfârşitul anului 1874 şi ocupă mai multe posturi, în general în învăţământ. Cu aceasta ocazie i-a naştere o profundă prietenie cu Ion Creangă.

În 1877 lucrează la Bucureşti, la „Timpul”, la chemarea lui Titu Maiorescu, ca redactor şef.

Între 1878-1880 publică multe poezii erotice (Ex.: „S-a dus amorul”, „Pe lânga plopii fără soţ”), versuri de evocare a satului natal (Ex.: „O, rămâi…”), precum şi meditaţii asupra morţii (Ex.: „Rugaciunea unui dac”).

Între 1880-1883 scrie cea mai importantă parte a operei sale, poeme filozofice de o valoare unică în literatura română: „Revedere”, „Scrisorile”, „Glosă”, „Odă” (în metrul antic) şi „Luceafarul”.În 1883 apare primul volum antum de „Poezii”, sub îndrumarea lui Titu Maiorescu.

Între 1883-1889 este mai mult prin spitale, datorită agravării bolii sale, având puţine mo-mente de luciditate. Moare la 15 iunie 1889, în sanatoriul doctorului Şuţu, fiind înmormântat →

4

la cimitirul Belu din Bucureşti. Triumfal final în miez arzător de creaţie,

împlinindu-i-se voia: „O, eu nu cer norocul dar cer să mă înveţi Ca viaţa-mi preţ să aibă şi moartea-mi s-aibă

preţ; Să nu zic despre mine ce despre om s-a zis: Că-i visul unei umbre şi umbra unui vis.” Din biografia lui Mihai Eminescu reiese că a

avut o vastă activitate, cu preocupare sufletească de o mare calitate umană. Cuvintele mele sunt sărace referitoare la marele poet, am găsit însă părerile unor oameni de seamă, pe care cu preţuire vi le împărtăşesc:

„Pe Eminescu nu-l cunosc în întregime nici specialiştii, acesta e adevărul. Şi lucrul e limpede de arătat: din cele câteva mii de file ale manuscriselor eminesciene, zeci şi zeci de file sunt scrise în germană. După ştirea noastră, nimeni nu le-a descifrat şi folosit încă.”(Constantin Noica).

Când a fost vorba să i se confere o distincţie regală, Eminescu s-a opus cu energie: „Rege el însuşi al cugetarii omeneşti, care alt Rege ar fi putut să-l distingă?” se întreba Titu Maiorescu.

Iată cum îl descrie Caragiale la prima lor întâlnire: “Era o frumuseţe! O figură clasică, încadrată de nişte plete mari negre. O frunte înaltă şi senină, nişte ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zâmbet blând şi adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor dureri viitoare”.

Anghel Demetriescu îl descrie: “Capul lui de Apollo era împodobit de un păr bogat şi strălucitor, fruntea înaltă şi puţin recurbată înapoi, trăsăturile faciale armonice şi cu o expresie virilă...”

Nicu Gane exclamă: “Ce frunte...încărcată de gânduri! Ce privire măreaţă şi visătoare, izvorîtă din cea mai nobilă inimă omenească.

Ai fi zis că plutea într-o atmosferă suprapământească!”

Al. Vlahuţă credea: “Oameni ca Eminescu răsar la depărtări de veacuri în existenţa unui popor.”

Ioan Slavici îşi amintea: “Era o mulţumire sufletească nu numai pentru el, şi pentru aceia, cu care stătea de vorbă azi unul, mâine altul, căci el avea inima deschisă, era luminos, sugestiv şi plin de vervă, încât te simţeai mai bine, mai deştept şi mai vrednic după ce ai stat timp de ceasuri sub înrâurirea lui”.

Iacob Negruzzi îl recunoaşte fără să-l fi văzut vreodată: “Deodată se deschide uşa şi văd intrând un tânăr slab, palid, cu ochii vii şi visători totodată, cu părul negru, lung,...cu un zâmbet blând şi melancolic, cu fruntea înaltă şi inteligentă...Cum l-am văzut am avut convingerea că acesta este Eminescu”.

Vasile Alecsandri scrie în poezia: “Unor critici”

“E unul care cântă mai dulce decât mine Cu atât mai bine ţării şi lui cu-atât mai bine! Apuce înainte s-ajungă cât mai sus, La răsăritu-i falnic se-nchină al meu apus.” Nicolae Iorga îl considera: „expresia

integrală a sufletului românesc”. Noica îl socotea argumentat: „omul deplin al culturii româneşti”. Iată-l pe Cioran în „Schimbarea la faţă a României”: „Afară de Eminescu, totul este aproximativ în cultura românească. Nici unul nu ne-am lăudat cu el. Căci nu l-am declarat cu toţii o excepţie inexplicabilă printre noi? Ce a căutat pe aici acel pe care şi un Buddha ar putea fi gelos? Fără Eminescu, am fi ştiut că nu putem fi decât esenţial mediocri...”

Liviu Rebreanu vedea: „Colaborarea dintre românul cel mai modest şi poetul cel mai mare a fixat linia generală a originalităţii literare româneşti”.

Mircea Vulcănescu crede că: „Nu vom vorbi niciodată îndeajuns asupra fenomenului care a fost pentru întreaga cultură românească marele Mihai Eminescu”.

5

CU MÂINE ZILELE-ŢI ADAOGI... Cu mâine zilele-ţi adaogi, Cu ieri viaţa ta o scazi Şi ai cu toate astea-n faţă De-a pururi ziua cea de azi. Când unul trece, altul vine În astă lume a-l urma, Precum când soarele apune El şi răsare undeva. Se pare cum că alte valuri Cobor mereu pe-acelaşi vad,

Se pare cum că-i altă toamna, Ci-n veci aceleaşi frunze cad. Naintea nopţii noastre umblă Craiasa dulcii dimineţi; Chiar moartea însăşi e-o părere Şi un vistiernic de vieţi. Din orice clipa trecătoare Ăst adevar îl înteleg, Că sprijină vecia-ntreagă Şi-nvârte universu-ntreg. De-aceea zboare anu-acesta Şi se cufunde în trecut, Tu ai ş-acum comoara-ntreagă

Ce-n suflet pururi ai avut. Cu mâine zilele-ti adaogi, Cu ieri viaţa ta o scazi, Având cu toate astea-n faţă De-a purure ziua de azi. Priveliştile sclipitoare, Ce-n repezi şiruri se diştern, Repaosă nestrămutate Sub raza gândului etern.

MIHAI EMINESCU

__________________________________________________________

În activitatea mea didactică am fost preocupată de frumo-sul artistic exprimat prin cu-vânt şi mai ales de receptarea poeziei. Îndeosebi preocupări-le mele s-au oprit mai mult asupra poeziei moderne, pe care Hugo Friedrich le defineşte ca având un caracter obscur şi datorită acestui fapt

este mai greu de receptat. Poezia modernă se cere a fi receptată cu ajutorul categoriilor negative, care presupun instrumente ce te ajută să pătrunzi în limbajul poetic ce se cere a fi descifrat. „Profanul care citeşte o anume poezie modernă, rămâne uneori izbit de faptul că nu o înţelege” (G. Călinescu); care vorbeşte de magia lexicală şi misterul care se cere a fi descifrat. Creatorul modern se explică, se analizează şi astfel se înţelege faptul că Charles Boudleire cere poeţilor să fie şi critici. Prin urmare între critic şi creator, între poet şi cititor există o reală congenialitate prin a descifra ciclul hermenauticii înţeles prin: tot-parte, tot sau parte-tot-parte. Astfel noul curent al criticii literare s-a perfecţionat bazându-se pe un cod cunoscut atât de creator cât şi de cititor. De descifrarea ciclului poetic şi a noutăţii sale hermeneutice, am fost preocupată atât pentru mine ca o modalitate de a-mi petrece plăcut timpul, dar şi ca profesor de a-i stimula pe elevi să aprofundeze şi să citească poezie. Aceste peocupări le continui şi acum la întâlnirile cu Cenaclul „Creneluri sighişorene”. Am convingerea că voi reuşi să leg punţi de comunicare şi poate să îndrum creaţia viitorilor poeţi şi a iubitorilor de frumos, care crează o oază de mister şi vrajă din când în când prin activităţile lor. Poetul V. Alecsandri a găsit geniul poetic în scrierile lui Eminescu, descriind aceasta în poemul:

UNOR CRITICI Voi, ce cătaţi defecte în scrierile mele Şi intonaţi fanfare când constataţi în ele Greşeli, imagini slabe, cuvinte ce vă par Lipsite de-armonie, erori chiar de tipar, Voi, care vă daţi truda de-a şterge de pe lume Tot lucrul de o viaţă întreagă ş-al meu nume, De ce atâta râvnă ş-atâtea opintiri Ca să aflaţi în mine a voastre însuşiri? Poetul care cântă natura-n înflorire, Simţirea omenească, a Patriei mărire, Chiar slab să-i fie glasul, e demn de-a fi hulit Când altul vine-n urmă-i cu glas mai nimerit? Şi oare se cuvine, şi oare-i cu dreptate De a schimba în crime a sale mici păcate?... O! critici buni de faşă, poeţi în şapte luni, Vulturul nu se mişcă de-un ţipăt de lăstuni. Oricare păsărică îşi are ciripirea, Ce-n treacăt pe-astă lume încântă auzirea, Nălţând un imn la ceruri prin alte imnuri mii Ş-adăugând o notă l-a lumii armonii. Am scris eu multe versuri şi poate chiar prea multe, Dar n-am cerut la nime cu drag să le asculte Nici mi-a trecut prin minte trufaş ca să păşesc În fruntea tuturora ce-ntruna versuiesc. E unul care cântă mai dulce decât mine? Cu-atât mai bine ţării, şi lui cu-atât mai bine. Apuce înainte s-ajungă cât de sus La răsăritu-i falnic se-nchină-al meu apus. Iar voi, care asupră-mi săgeţi tocite trageţi, Cântaţi, dacă se poate, fiţi buni şi nu mai rageţi!

VASILE ALECSANDRI Mirceşti 1888

6

Cel pe care poetul nepereche, Mihai Eminescu l-a numit rege al poeziei, a intuit la rândul lui geniul eminescian. CRITICILOR MEI Multe flori sunt, dar puţine Rod în lume o să poarte, Toate bat la poarta vieţii, Dar se scutur multe moarte. E uşor a scrie versuri Când nimic nu ai a spune, Înşirând cuvinte goale

Ce din coadă au să sune. Dar când inima-ţi frământă Doruri vii şi patimi multe, Ş-a lor glasuri a ta minte Stă pe toate să le-asculte, Ca şi flori în poarta vieţii Bat la porţile gândirii, Toate cer intrare-n lume, Cer veştmintele vorbirii. Pentru-a tale proprii patimi, Pentru propria-ţi viaţă, Unde ai judecătorii,

Ne'nduraţii ochi de gheaţă? Ah! atuncea ţi se pare Că pe cap îţi cade cerul: Unde vei găsi cuvântul Ce exprimă adevărul? Critici voi, cu flori deşerte, Care roade n-aţi adus - E uşor a scrie versuri Când nimic nu aï de spus.

MIHAI EMINESCU

___________________________________________________________________________

Crezul meu de colaborator al Cenaclului “Creneluri sighişorene” este de a-i îndruma pe creatorii de poezie în crearea unei punţi către cititori.

Profesor Marcela Rezeanu

„Să îngrijim poezia, floare sădită de Eminescu în grădina operei sale

literare !”

Sub această egidă, marţi, 15 ianuarie 2013,

cu prilejul Zilei Culturii Naţionale, Şcoala Gimnazială “Zaharia Boiu” Sighişoara, alături de Asociaţia literară “Creneluri sighişorene” a organizat un salon literar în incinta şcolii, moment de aducere aminte a marelui poet Mihai Eminescu la 163 de ani de la naşterea sa. La eveniment au participat elevii care fac parte din Centrul “Creştem Împreună” implementat de Organizaţia “Salvaţi Copiii”.

Cuvânul de deschidere a fost rostit de gazda manifestării, dir. prof. Mariana Tămaş, a fost de

bună primire a invitaţilor printre care dir. adj. prof. Silvia Zaharia şi prof. Dorina Brad de la Şcoala Gimnazială “Radu Popa”.

Prof. psiholog Éva Bálint a vorbit despre Centrul “Creştem Împreună” al Organizaţiei Salvaţi Copiii Filiala, importanţa acestui proiect pentru şcoală, cât şi de felul în care copiii sunt integraţi în program. De asemenea, a subliniat pregătirea copiilor din Centru, pentru programul acestui eveniment.

Au recitat poezii ale poetului Mihai Eminescu elevii Pârlea Ştefania, Todea Andreea, Bârsan Miruna, Giura Diana, Micloş Anamaria, Todea Răzvan şi Buda Maria (elevi ai claselor 5-8), iar micii recitatori din clasa a II-a A, conduşi de d-na prof. Anca Moldovan, au prezentat un montaj literar cu versuri de Eminescu.

Subsemnata, am făcut o scurtă prezentare a vieţii şi operei poetului, la aniversarea celor 163 de ani de la naşterea sa, am recitat poemul “Apari să dai lumină”.

Alături de mine au recitat colegii şi membrii Cenaclului “Creneluri sighişorene”: Piroska Hanea, Raul Gogoaşă, Ştefania Pârlea, Anca Daniela Moldovan, Nicolae Codrea, Laura Codrea, interpretul de muzica folk Traian Comsa, care, în acordurile chitării, a interpretat melodii pe versurile poetului Mihai Eminescu.

În cadrul acestui eveniment, s-a făcut şi o prezentare de carte de către prof. Anca Daniela Moldovan, care este şi membră a asociaţiei, alături de prof. Brad Dorina Victoria, care au prezentat diplomele primite la Institutul Român pentru Drepturile Omului pentru lucrarea “Drepturile copilului în creaţia literar-

7

artistică” la Cluj-Napoca, octombrie 2012. Cărţile prezentate de Anca Daniela Moldovan au fost:

“Relief Educativ”, “Drepturile copilului în creaţii literar-artistice, şi “Abordarea Integrată a Conţinuturilor Curriculare” sub coordonarea generală a lui Vasile Chiş şi Muşata Bocoş.

A scos în evidenţă şi a vorbit de munca de apostolat, de căutare continuă, de experienţa zilnică la clasă, de a capta şi menţine interesul elevilor, o învăţare integrată venită ca răspuns la nevoile sociale. Ea doreşte un învăţămant deschis, holistic, să fie o “arhitectă” a situaţiilor educaţionale. Experienţa practică din cadrul acestor cărţi oferă sprijin efectiv, ghid şi suport material în derularea activităţilor integrate.

În nota de prezentare a cărţilor, doamna prof. Brad Dorina Victoria de la Şcoala Gimnazială “Radu Popa” a vorbit despre preocuparea pentru realizarea obiectivelor educaţiei, despre atenţia canalizată asupra drepturilor copilului şi implementarea acestor drepturi, educarea copiilor în spiritul cunoaşterii dreptului la familie, îngrijire, sănătate, dreptul la

copilărie. Textele din cărţile prezentate, sunt însoţite de desene făcute de copii.

Doamna dir. prof. Mariana Tămaş, a subliniat că cele două profesoare chiar dacă nu sunt în aceeaşi şcoală, au creat o legătură sufletească, au reunit oarecum clasele şi au creat o punte de legătură între copii.

A subliniat oportunitatea de a derula un proiect implementat de Organizaţia “Salvaţi Copiii”, beneficiile aduse de educaţia şi pregătirea psihologică din Centrul “Creştem Împreună” pentru copiii cu părinţi plecaţi în străinatate.

Doamna dir. adj. Silvia Zaharia a încheiat evenimentul cu impresia puternică de care a fost vădit surprinsă, aflând de realizările celor două profesoare, admirând în acelaşi timp colaborarea cu cenaclul, pregătirea micilor elevi şi informarea lor despre marele eveniment Ziua Culturii Naţionale, cât şi energia pozitivă, fiind emoţionată de evlavia copiilor care şi-au dat silinţa de a cunoaşte viaţa marelui poet şi râvna pentru recitarea poeziilor.

Un eveniment de început de an, care deschide drumul altor evenimente pe care şcoala preconizează să le omagieze cu dedicaţie şi bucurie pentru elevi.

GABRIELLA COSTESCU

8

Baciul În munţi, la vânăt asfinţit Sub pinul verde imperial Se-aude un fluier văduvit De suflul mioritic ancestral. E baciul care umblă agale Chemându-şi turma în zadar Scrutând potecile din vale Şi hăuri încrustate-n chihlimbar. Sumanul năpădit de mărăcini Cămaşa înţelenită-n spate Ca-n tragedia vechilor elini Infernu-i rămăsese unic frate. Pe ploeape-i stăpânesc lichenii Şi-n păr cristale se răsfaţă Baciul trădat, are vedenii Suratele se plămădesc din ceaţă Doinind din fluier de granit Le-ndeamnă-n bătătură Dar stâna nu e de găsit Bârsanele, în cer se petrecură. Cortegiul de mioare-l revedem Când norii fulgere aruncă Baciul din munţi îl priveghem C-o floare încolţită-n stâncă. 12.07 2013 Palma bunicii De palma aspră a bunicii M-apucă un dor nepământesc În palma ei umilă muncii Copilăria-mi regăsesc Mi-e dor de palmele bătrâne Ce-făptuiau orice minune Şi dezlegau urzeli obscure Cu un tăciune de cărbune Mi-e dor de palmele bătrâne Prinse-ntr-un joc neobosit

Ce odihneau în rugăciune Când soarele a asfinţit. Cu palmele în cruce ai plecat Copilăria a rămas la tine Purtând de grijă celuilalt Te-ndrepţi spre îndumnezeire. Vino Vino când se-anină luna De-un nor sfâşiat de vânt Să fim una cu furtuna Cer plecat peste pământ Vino pe la ceasul nopţii Când luceferi de pe cer Stau de leagănă nepoţii C-o frântură de Homer Vino nesperată clipă A-nrobirii din amor Înger fără de aripă Dorul meu răvăşitor Vino ca o nălucire În odaia primitoare Cu a ta împătimire Uita-voi că-s pieritoare. Furtuna Se-anunţă furtuna pe mare Furtuna e azi între noi Corăbii plutesc în derivă Privirile-s fulger şi ploi. Se-anunţă furtuna pe mare Catarge cad smulse de vânt Săgeţi otrăvite-n cuvinte Otrava se-mprăştie-n gând În golful muşcat de talazuri Sălbatice păsări, noroi, Dansează în ritmul cruzimii Şi-n ritmul uitării de noi. Iubirea-i în stadiul epavei De-atâtea furtuni fără rost

Iar noi, două fulgere stinse În ochiul furtunii ce-a fost. Aritmetica sufletului Sufletul meu Plus Sufletul tău E cel mai simplu calcul Căci ne avem în doi Pe unul şi pe altul Sufletul meu Minus Sufletul tău E-n durerea altui calcul Căci nu mai suntem doi Doar unul implorând înaltul. Cu fiecare zi Cu fiecare zi ne depărtăm Deşi iubirea-i sfera neatinsă Nepreţuitul „doi” în noi păstrăm În amintirea niciodată stinsă. Cu fiecare zi ne adâncim În neguri fără de scăpare A-ncremenit cuvântul „ne iubim” Pe buza suptă-n palida culoare. Port vina nopţilor de dor Şi-a rătăcirii blestemate Când sfincşi răgeau asurzitor Sub lespezi reci nedezgropate. Port vina Evelor dintâi Şi-al cărnii încins păcat Iubirea-i leac şi căpătâi Joc îndrăcit şi ţipăt răspicat. Cu fiecare zi te pierd Fărâma mea de fericire Şi-nchipuirea ta dezmierd Şi dincolo de nemurire.

9

Joi, 24 ianuarie 2013, cu prilejul aniversării a 154 de ani de la Mica Unire, Şcoala Gimnazială “Radu Popa” alături de Asociaţia literară “Creneluri sighişorene” a organizat un salon literar în incinta şcolii, moment de aducere aminte a marelui eveniment istoric.

Gazdă primitoare, dir. adj. prof. Silvia Zaharia, a poftit invitaţii într-o sală decorată în ton cu momentul. Pe un frontispiciu încardat de Streagul Tricolor şi Steagul Uniunii Europene, era aşezată fotografia lui Alexandru Ioan Cuza, lucrări ale elevilor, desene şi fotografii de grup; de asemenea pe o ramă mare, reprezentând o carte deschisă, stăteau la loc de cinste fotografii surprinse la evenimetele la care au luat parte elevii şi pentru care au muncit cu râvnă cadrele didactice ale acestei şcoli.

Doamna Silvia Zaharia a urat un bun venit invitaţilor, membrilor Asociaţiei literare “Creneluri sighişorene”, invitatelor Şcolii Gimnaziale “Zaharia Boiu” director prof. Mariana Tămaş, prof. psiholog Éva Bálint, care conduc Centrul “Creştem Împreună” al Organizaţiei “Salvaţi Copiii” Filiala Mureş, prof. Anca Daniela Moldovan şi prof. de muzică Anda Elisabeta Moldovan care a coordonat în acorduri de chitară grupul vocal al ciclului gimnazial “Radu Popa”.

A mulţumit cadrelor didactice din şcoala gazdă prezente la eveniment: director prof. Oltean Anca, Brad Dorina, Băcişor Diana, Naşca Rodica, Pop Nicoleta, Forsea Lucica, Precup Aurelia, Raţiu Iulia, Lupu Angela, Bobei Rodica, Ciortan Oana, Gligor Carmen, Gămănuţ Alexandra, Popa Mihaela, Muşunoi Daniela.

Profesoara de istorie Bobei

Rodica, a vorbit despre însemnătatea momentului istoric “Mica Unire”, făcând derularea evenimentelor premergătoare acesteia şi implicarea primului domnitor Alexandru Ioan Cuza, în Unirea Pricipatelor Române şi formarea statului naţional România. Unirea Ţării Româneşti cu Moldova, făptuită la 24 ianuarie 1859, reprezintă actul politic ce stă la baza României moderne.

Cu atitudine şi talent, Şmit Veronica, elevă în clasa a II-a a deschis programul elevilor cu memorabilia poezie “Hora Unirii” de Vasile Alecsandri.

Elevii Gălăţan Ramona, Birişu Larisa, Mogoşan Diana, Purenci Denisa, Curta Cristian, Brânduşă Ioana, Cristian Boca şi-au prezentat creaţiile litarare şi desenele cuprinse în cartea “Drepturile copilului în creaţii

literar artistice” a căror autoare sunt profesoarele Dorina Victoria Brad şi Anca Daniela Moldovan.

Pe lângă această carte, doamnele profesoare au prezentat în cadrul acestui evenimet şi cărţile: “Relief Educativ” şi “Abordarea integrată a conţinuturilor curriculare” coordonatori: Muşata Bocoş şi Vasile Chiş.

Victoria Brad a subliniat aportul copiilor în redactarea textelor, iar cele mai frumoase desene au fost selectate, colorate şi aşezate pe frontispiciul în formă de carte din sală. Anca Daniela Moldovan a scos în relief, recenzia făcută într-o notă de prezentere a prof. drd. Viorica Cojocaru (Blândă) de la Univ. Paul Valéri,

Montpellier III Franţa, care a arătat că: “Drepturile copilului în creaţii literar artistice poate avea o utilitate foarte bine definită în peisajul şcolăresc primar, pentru faptul că poate fi folosită, în primul rând, drept suport de curs la opţionalele din şcoli, prin curriculum la decizia şcolii şi, în al doilea rând, drept material didactic pentru toate cadrele didactice interesate de predarea drepturilor omului în învăţământul primar”.

Anda E. Moldovan a cântat cu chitara alături de grupul vocal al ciclului gimnazial “Radu Popa”, format din Bucur Cristina, Chiş Bianca, Murzea Roxana, Puşcaş Larisa, Mărginean Andreea, Todea Cătălina, Arhire Beatrice şi Muntean Andreea.

Subsemnata mi-am exprimat buna impresie despre felul în

10

care ingeniozitatea organizării, primirii şi pregătirea clasei au fost aranjate într-un mare fel, am recitat un poem despre Unire, apoi mi-am prezentat colegii Cenaclului ”Creneluri sighişorene”: Ana Munteanu Drăghici, Nicolae Codrea, Traian Comşa, Raul Gogoaşă, Anda Voican, Piroska Hanea, Floare Balint, care au recitat poeme din creaţiile proprii, selectate din poemele consacraţilor, sau au avut un discurs.

Raul a vorbit despre emoţia primei dăţi în faţa unui auditoriu, a recitat un poem creaţie proprie, Piroska a recitat şi a vorbit despre emoţia transmisă de elevi prin prezentarea lor impecabilă, iar Floare şi-a deschis sufletul încântată de moment şi a recitat un poem. Ana Munteanu Drăghici a adus un elogiu Unirii, desfăşurând un sul tip manuscris legat cu tricolor, exprimându-şi totodată bucuria de a fi alături de cadrele didactice care i-au fost colege, cu care a rămas în bune relaţii de colaborare. Seniorul cenaclului nostru Nicolae Codrea, a spus câteva cuvinte despre reşedinţa Domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la Ruginoasa, loc pe care îl vizitează destul de des, soţia dumnealui fiind din acea zonă. A descris pe scurt istoria şi valoarea acestui loc, toate acestea venind şi din pasiunea lui pentru istorie, artă, cultură, fiind şi un colecţionar de fotografie veche şi nouă, unde cele mai de valoare momente din istorie sau din prezent sunt surprinse cu măiestrie.

Traian Comşa, interpret de muzică folk, a cântat alături de Andrei Cloţan elev în clasa

a VI-a al Şcolii Gimnaziale “Radu Popa” pe care îl iniţiază, îl ajută cu lecţii de chitară şi care dă frâu talentului şi dorinţei de a se perfecţiona.

Doamna profesor de limba şi literatură româna, Gămanuţ Alexandra, membră a Cenaclului “Anotimpuri sighişorene” cu emoţie vădită, a citit din creaţiile proprii, poeziile “Copil” şi “Mi-e dor…”, a căror mesaj ne-a transpus în frumoasa vreme a copilăriei.

Timpul trece repede când eşti alături de oameni dragi prieteni mai noi sau mai vechi, de aceea doamna dir. Prof. Tămaş Mariana de la Gimnaziul “Zaharia Boiu” cu ochii plini de lumină şi-a exprimat, bucuria faptului că Unirea ne-a unit în aceeaşi simţire în asemenea momente impresionante şi marcante din istoria neamului românesc.

Doamna Silvia Zaharia a încheiat evenimentul cu mulţumire în suflet, cu trăirea intensă că am dat o mare valoare momentului Unirii, iar propunerea de a fi împreună şi la alte evenimente culturale, să ne aducă satisfacţia că suntem uniţi de românitate.

Sper, copiii noştri să nu plece fruntea în ţărână, ci să stea drepţi văzând că noi, facem armonia vieţii, iar faptele să vorbească despre noi.

GABRIELLA COSTESCU

Hora Unirii

Hai să dăm mână cu mână Cei cu inima română, Să-nvârtim hora frăţiei Pe pământul României! Iarba rea din holde piară! Piară duşmănia-n ţară! Între noi să nu mai fie Decât flori şi armonie! Măi muntene, măi vecine Vino să te prinzi cu mine Şi la viaţă cu unire Şi la moarte cu-nfrăţire! Unde-i unul nu-i putere La nevoi şi la durere Unde-s doi puterea creşte Şi duşmanul nu sporeşte! Amândoi suntem de-o mamă De-o faptură şi de-o samă, Ca doi brazi într-o tulpină Ca doi ochi într-o lumină. Amândoi avem un nume, Amândoi o soartă-n lume. Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate, În noi doi un suflet bate! Vin' la Milcov cu grăbire Să-l secăm dintr-o sorbire, Ca să treacă drumul mare Peste-a noastre vechi hotare, Şi să vadă sfântul soare Într-o zi de sărbătoare Hora noastră cea frăţească Pe câmpia românească! VASILE ALECSANDRI

11

“Artistul pe pegas”

„Artistul pe pegas” de o

modestie fără margini, ne cântă şi ne încântă mereu prin compoziţiile personale pline de prospeţime. Este nedespărţit de chitara pe care o numeşte „zongoră” şi care a ajuns a-i fi cea mai loială prietenă, purtând-o pe bicicletă sau pe braţe ori de câte ori este invitat la evenimente culturale.

Prietenii îi spun simplu, Traian; însă acest om prin simplitatea sa înălţătoare, ne tulbură interiorul de fiecare dată atunci când devine una cu cântecele sale.

Aflasem de nobila-i sorginte din Munţii Apuseni, satul Albac, comuna Horea din pură întâmplare şi i-am

împărtăşit gândul că oarecum suntem „de-o frăţie şi de-o seamă”, deoarece prin venele noastre curge molcom şi imperceptibil un firicel sangvin apusean.

Faptul acesta luminează şi conturează portretul „artis-tului pe pegas” fiindcă, ve-nerabila istorie a zămislit în nenumărate rânduri din pân-tecele Apusenilor, oameni cu caractere de piatră dar şi de-osebit de frumoşi sufleteşte.

Din frăţia esteticienilor spirituali, se numără şi Traian, artistul nostru de suflet şi cânt, mereu preocupat în a-şi perfecţiona calităţile muzicale şi vocale.

Despre Traian Comşa n-aş putea să spun decât că este un om simplu, că trăieşte, se bucură şi suferă împreună cu întreaga comunitate sighişoreană.

Despre „artistul pe pegas” multe ar mai fi de spus. Dar de făcut?

Cu infinit respect şi gratitudine.

ANDA VOICAN

Lui Eminescu Dac-am avea puteri în toate Te-am rechema din veacul tău Căci plopii n-au notorietate Şi luna e amnezică mereu. Neantul s-a trezit în urmă-ţi Totul şi toate-au decăzut Cugetătorii se-adâncesc în cărţi Firul raţiunii s-a-ntrerupt. Din lacrimile sfintei miercuri Noi vrem să renaşti tăcut Neplâns martir îndoliate ceruri Lumin-ţi sacră nu a dispărut Arie de viers eminescian Nealterat prin generaţii, Tulburător destin nepământean Luceafărul umanei constelaţii.

ANDA VOICAN

_____________________________________________________________________________________________

Membri ai Cenaclului „Creneluri sighişorene”

12

Inimă de dor... poetului Mihai Eminescu – la comemorare Prin munţi de ape Crescuţi din ocean Odessa se întrezăreşte-cristal Prin care Eminescu mai priveşte Marea de valuri sidefii A lumii prinse în stihii... Între lumini de vise Genialitate străjuită De ochi imens-albastru port Ce ancorează suflete trudite Spre alinarea firii prin cuvântul mit... Lumina dinaintea tălmăcirii Vestala templului iubirii... Cu flori de tei Lucind pe lacul codrilor... Privirea, din îndepărtate gene, Deschide apelor îngemănare Cu cerul - scoică de safir - Adăpostind ,,marmoree” eterne... În grai de ape, Sidefii armindeni

Mesajul lui rodeşte Pretutindeni... Privirile se întâlnesc înrourate Cu cerul neasemuitului Luceafăr. Ecoul paşilor de Iaşi... Copoul aurit de tei În zările de Corifei... Un diamant fără egal În unic grai-universal. Poeme nepereche - Un regal... Prin candelabrele de tei - Înmiresmare Transilvană Resorb alesul talisman Al nobilului har roman. Iar Blajul: ,,Mica Romă” Miruită de un geniu, Creşte în suflet un imperiu... Mediteranean sau Pacific – Chemări Eminesciene bat mirific – Inimă de dor – Geografia – Etern respirând – poezia... 6.06. 201 Chicago Numai în noi Facă-se frig peste tot În toamnă, în aer, în zgură. Numai în noi fie foc Ardă căpiţe de ură! Plimbe-se vântul oricât pe terase Căutând zadarnic singurătăţi Iarna cu viscol se lasă Peste închise cetăţi. Dar noi să râdem de ură Crescând veri înalte în noi. Cum pomii cresc peste

ziduri Oprind nechematele ploi.... Facă-se frig peste tot În toamnă, în aer, în zgură. Numai în noi fie foc Ardă căpiţe de ură... Ochiul neprivit Nefastă de haos clipire În timp loveşte cumplit Şi ochiul păleşte orbit În clocotul haoticei ore. Otrava de timp răstignit… Se-nghesuie chiar anotimpuri Uitând de menirea avută Se tulbură oameni şi timpuri Spre noaptea necunoscută… Doar un minut de tăcere Să înverzească în iarbă Şi să privim printre ere Cum nisipul prinde să fiarbă. Lent renăscând într-o piatră Se luptă cu apele sape Ce trec şi o lasă să treacă Cercuri din cercuri s-adape… Se va naşte o nouă materie Dintr-o luptă cu invizibile spade? Doar omul dispare în serie Neiertare în negre cascade… Şi nu se va-ncheia refrenul… Pe terra nu-i nimic finit. Ne-nvăluim în mistere În apele ochiului neprivit… 5.02. 2011

13

Partea a - II – a

În numărul 1/ 2013 al

Revistei “Creneluri sighişore-ne”, am prezentat o parte în-semnată de piese vestimentare ale portului popular românesc, specific satului Paloş, dinain-tea Primului Război Mondial. Voi prezenta aceleaşi piese vestimentare purtate de tinerii din sat, fete, feciori, neveste şi bărbaţi, aceştia din urmă de la căsatorie până la o vârstă înaintată, dar şi din perioada dintre cele două războaie şi chiar până în zilele noastre.

Menţionez că în primele decenii ale sec. al XX-lea, mulţi dintre tinerii satului au plecat în marile oraşe şi în America, pentru a munci şi a aduna banii necesari traiului, cumpărării de pământ, vite şi unelte agricole.

În străinătate s-au întâlnit şi au lucrat alături de tineri din alte zone ale ţării. Aceştia îndrăgeau şi purtau haine ale portului popular specific zonelor de provenienţă. Din colecţia personală etalez o serie de fotografii cu tineri şi tinere fete, îmbrăcaţi în portul popular românesc.

O influenţă care să modifice cât de puţin portul tinerilor din Paloş, nu a avut

loc. Fotografiile au fost făcute

în amintirea prieteniei de pe timpul când au fost alături şi pentru mai târziu, în amintirea tinereţii celor vârstnici cât şi pentru a arăta nepoţilor portul de altă dată. Acestea sunt păstrate cu grijă în lăcriţe.

Fotografiile sunt alb negru, în general datorită tehnicii fotografice de pe atunci, cele color realizate ulterior, prezintă piese vestimentare tot din acea perioadă, purtate şi astăzi de urmaşi, cu mândrie şi sfinţenie, redate în culori vii aşa cum au fost create. Păstrând ordinea descriu:

Pălăria bărbaţilor – pentru cei vârstnici, se păstrează ca şi aceea descrisă în perioada arătată, cu bertie de culoare închisă. Calota are o înalţime medie, spre deosebire de cele purtate prin mărginimea Sibiului care sunt mai înalte.

Pălăria tinerilor feciori – confecţionată din acelaşi material, lână dârstită (postav), pâslă sau chiar din păr de bovine, se remarcă prin culorile vii ale bertiei (panglică) de catifea cusută de jur-împrejurul calotei, aceasta încălecându-se cu capetele în cruce, mai aproape de împletitura x, crestată în coadă de rândunică la partea din faţă pe borul pălariei. Tot aici se prind şi doi ciucuri roşii cu albastru (vânăt) de mărimea a două cireşe, cu frunze verzi, confecţionaţi din lână.

Bertia – este cu flori ţesute în culori roşii, albastre, albe cu frunze verzi. Peste panglică este cusut un şnur roşu în zig zag şi un fir metalic auriu, strâmbuleţ. La pălărie fata iubită pune vrâsta celui de care este îndrăgostită şi pentru care s-a înfiripat sentimentul de prietenie, iubire şi eventuală căsătorie.

Vrâsta e din flori de muş-cată roşie, frunze de iederă, măgheran, rozmarin şi frunze de crestată, se punea doar feciorilor cu armata făcută.

Borul pălăriei este tivit de jur împrejur cu o panglică de culoare vânătă.

În zilele toride de vară se poartă pălăria cu împletitură din paie de orz, secară sau grâu, chiar din împletitură de bendiţă de talaj derulat din lemn de esenţă moale. Spre deosebire de pălăria din imagine, sunt pălării cu panglică, maro sau neagră cu fundiţă în partea stângă, în loc de acea “cosiţa” împletită.

Iarna, bărbaţii şi

feciorii poartă căciuli de blană neagră de miel sau oaie, căptuşite în interior tot cu blană scurtă de miel, neagră sau albă. Acestea aveau marginea de jos răsfrântă (îndoită) în sus, formând o manşetă – bord lat de 5 – 6 cm. de jur-împrejur, numită şi veacă, iar în partea dreaptă e

14

lăsat un loc liber – primblă – de 8 cm/ 2 cm. lăţime, unde se fixează un strâmbuleţ verde (în zig-zag).

În zilele noastre, la căciulă, feciorii poartă vrâstă cu frunze verzi de iederă, broşe şi flori artificiale sau de muşcată roşie, doar cu ocazia sărbătorilor de iarnă, la joc (distracţiile, horele tradiţionale a sărbătorilor de iarnă în sala Căminului Cultural).

Căciula tradiţională a românilor se poartă uşor turtită de la vârf spre interior, spre deosebire de căciulile purtate de secuii din zonele învecinate care sunt turtite până la jumătate.

Acestea se poartă după placul fiecăruia mai mult sau mai puţin înclinate pe o parte, de regulă spre partea dreaptă.

Cămaşa bărbătească - ţesută din in şi cânepă, de acum apare şi bumbacul care intră în urzeala de război, mai târziu fiind confecţionată din bogasiu alb, ţesatură fină fabricată pe cale industrială în ţesatoriile de bumbac, pânză de bumbac de alb imaculat, mai moale şi mai călduţa iarna, iar vara mai aerisită, chiar răcoroasă.

Cămăşile nu au guler întors, dar la despicătura gâtului, sunt tiviţi şi cusuţi cu motive florale, puişori sau strâmbuleţ, ornamente în formă de zig-zag. De asemenea, partea de sus este brodată cu arnici şi se încheie cu un nasture sau chiar doi, pentru simetrie printr-o cheotoare – baieră, o mică buclă de şiret din aţă albă tare împletită, numite şi cănace.

Mânecile cămăşilor bărbăteşti se termină în partea de jos deasupra încheieturii

pumnului, cu benţe care la rândul lor se încheie cu unul sau doi nasturi, ornate în cusături policrome de pumnişori. În vremurile trecute cămaşa nu avea benţe, se purta cu mâneca larg deschisă, nu avea cusături cu modele brodate.

________________________Acestea se numeau cămăşi iobăgeşti sau rumâneşti (vezi poza cu bătrânul Şica), care aveau un croi simplu şi se purtau chiar şi în zilele de lucru.

La despicătura gâtului gulerului, se cosea o bentiţă îngustă numită obinzeală.

Bătrânii purtau vara panta-

loni albi din ţesatură, pânză de cânepă sau bumbac cu o croială simplă.

Purtau izmene sub cioareci, sau sub pantalonii albi, iar în picioare purtau ciorapi din pănură albă numiţi călţuni, sau obiele şi opinci.

La cămăşile din ziua de azi, benţele sunt frumos ornamentate cusute cu motive brodate cu puişori, cu “muşte strâmbe” de culori mai puţin vii, galben, maro, negru. Acestea înconjoară ca o bandă înflorată manşeta (benţa) de pe mijloc iar în partea de sus şi de jos se coase un ornament mai mărunt, ce-l încadrează pe cel cusut pe mijloc, de altă mărime şi culoare.

Cămaşile bărbăteşti, atât cele de la copii, feciori, bărbaţi, nu mai au alte modele cusute, decât acela de la guler şi benţe sunt de un alb imaculat, scrobite şi călcate perfect.

Sunt lăsate mai lungi decât pieptarul şi clicinul, mai largi şi se încing la milocul trupului cu şerpar de piele, cu trei curele în catarame me-talice (vezi piesa vestimentară bărbătească şerpar).

Foaia – şorţ ţesut la război din fire de lână, ce se purta în zilele de lucru la sate atât de bărbaţi, cât şi de femei. Ţesă-tura se făcea în carouri, model şah, prin urzeală şi bătătură la război a firelor de lână, în pachet de culore albă, neagră şi seină. Se încingea la brâu cu două brăcini înnodate la spate. În partea de jos se termina cu franjuri lăsaţi din firele de urzeală, care prin înnodarea a câtorva franjuri grupate, formau aşa zişii ciucuri sau frâmbi (foaie cu ciucuri).

15

Şerparul sau Chimirul – brâu confecţionat din piele de viţel, cu forme imprimate în relief prin presare, vopsit în culoare de maro-castaniu, lat de 12 cm.(descris în cap. I din nr.1/2013)

Se vede în fotografia acestei piese vestimentare bărbăteşti care nu este cusut cu nici un fir de aţă, sau fir metalic, ci cu

şiret dreptunghiular de piele de diferite culori şi grosimi, în diverse motive naţionale: frunză de brad, coadă de rândunică şi alte modele. Nu are capse metalice, singurele accesorii metalice sunt trei catarame. Piesa este lucrată manual şi este una dintre piesele rare care mai există astăzi.

Şerparele noi confecţion-ate, sunt cusute cu aţă, au capse metalice ornamentale şi nu au modele imprimate prin presare sau cusute în piele.

În sec. al – XIX – lea şi începutul sec. al – XX – lea , se purtau şerpare cu buzunar care serveau păstrarii tabacului, foiţelor de ţigarete, a amnarului şi iasca pentru aprins ţigareta şi chiar a creţarilor (bani). Există şerpare cu buzunar fals, doar în scop ornamental, estetic.

Cureaua cu bunghi – curea lată de cca.6 cm. şi lungă astfel încât să se poată încinge peste şerpar de două ori împrejurul mijlocului, ca apoi să mai ramână în faţă după încheiere cam 20-25 de cm., atârnată.

Bunghii (nasturii) sunt din alamă, galbeni lucioşi uşor bombaţi, de forma unui bănuţ, aşezaţi pe trei rânduri, parţial suprapuşi ca solzii pe peşte. Cureaua cu bunghi, spre capete se îngustează uşor până la cca. 4 cm., curea pe care bunghii se răresc şi iau alte forme de amplasare: pătrat, stea, zig zag. Aceste capete se înnoadă în faţă peste şerpar lăsându-le să atârne după caz, de la 15 la 25 cm., după lungimea curelei şi mijocul tânărului care este încins cu şerparul – cureaua cu bunghi. Bunghii se lustruiesc cu sidol, o soluţie specială ce

se găsea altădată în comerţ. Cureaua cu bunghi e purtată doar de feciori. Bărbaţii căsătoriţi nu mai poartă peste şerpar acest accesoriu.

O altă curea de piele cu mo-dele imprimate prin presare se poartă la cioareci, atât de băr-baţii vârstnici cât şi de tineri.

Cârpa de gât – piesă

vestimentară ornamentală ca o cravată, lăsată mai lejer la gât, mai viu colorată, are aceeaşi formă ce rezultă din croirea unui batic de formă pătrată, subţire, înflorată, tăiată pe diagonală şi înfăşurată. Se prinde la gât trasă printr-un inel metalic, iar la colţurile atârnate în faţă, se leagă cinci

16

ciucuri de lână colorată (pre-dominant roşu), fiecare capăt atârnat la nivel uşor diferit.

În imagini se distinge frumuseţea acestei piese care se completează cu două fundiţe tricolore, uneori cu forma de zig- zag , strâmbuleţ, în capetele de jos fiind crestate, se lasă să atârne de la nasturele cămăşii, de la gât până la brâu. Fundiţele tricolore, fundele, bertiile şi brâurile tricolore, sunt nelipsite din vestimentaţia portului popular românesc cu care ne mândrim.

Cioarecii sau Iţarii – sunt pantaloni confecţionaţi din postav-pănură prezentaţi în aceste imagini, atât cei largi care se poartă pe ghete şi care au în partea de jos manşeta înaltă, care prezintă avantajul că aceştia pot fi purtaţi de persoane de înalţimi uşor diferite prin îndoirea manşetei după statură. Manşeta se termină cu o tivitură cu fir negru de lână, colţişori aplicaţi prin cusătură de jur-împrejur.

Alături e prezentată imagi-nea unui bărbat îmbracat cu cioareci strâmţi pe picior, ast-fel să poată fi încălţate cizme-le. Aceştia nu au nici un mo-del, doar tivituri obişnuite cu fir de lână; cioarecii de postav bătut la piuă şi înălbit, nu au găitane (şiret negru de lână, bumbac sau mătase împletite) cusute ornamental, aşa cum găsim pe iţarii din secuime.

Cioarecii neavând buzuna-re, au în schimb fereşti, (cră-pături, decupări ce ţin loc de buzunare) în partea din faţă a cioarecilor rumâneşti, care nu sunt ornaţi cu găitane. Fereştile cât şi cureaua ce susţine iţarii, sunt acoperite de cămaşa lungă

încinsă cu şerpar.

În imagine, sunt prezentate cizmele bărbăteşti, din piele neagră de bovină, dar care acum în această perioadă sunt înalte doar până sub genunchi, sunt mai moi şi bine lăcuite, lustruite cu cremă neagră de calitate. Bocancii din piele mai moale sunt confecţionaţi pe cale industrială. Rar sunt găsiţi în această perioadă, cizmari care mai lucrează manual cizmele bărbăteşti. Cheptarul bărbătesc sau Bunda înfundată – a fost deja descrisă, dar adaug faptul că, culorile florilor cusute şi alte ornamente sunt din mătase viu colorate cu predominarea roşului, nu încarcă suprafaţa feţei şi mai puţin a spatelui cheptarului cu ornamente. În partea de jos, de jur împrejur este cusută o broderie numită brână. Pe lângă faptul că se încheie sub braţul stâng lateral cu trei nasturi, cheptarul bărbătesc înfundat se mai încheie şi sus pe umărul stâng cu un nasture din piele, lângă despicatura gâtului, confecţionat de cojocar dintr-o fâşie de piele înnodată. Nu are mâneci, este larg răscroit sub braţe, iar în partea de jos, evazat uşor în talie, în părţile laterale având şliţuri. Este garnisit la despicătura gâtului cu blăniţă neagră. Pe linile de îmbinare ale croiului părţilor componente, se coase pojiţă în fâşii înguste împletite cu arnici roşu. Buzunarul nu este fals, în acesta se pune batista cusută cu floricele, muguri şi flori de

trandafiri roşii cu frunze verzi cât şi cu alte motive florale, cu monograma tinerilor, albă, croşetată cu colţişori roşii, se poartă de tânărul ce urmează a se căsători.

Batista este cusută şi dăruită de iubită.

Clicinul sau frijurile –

piesă descrisă şi în numărul anterior, ilustrată în acest articol cu fotografii la care mai adaug faptul că, are două rânduri de nasturi mari, uneori de sus până jos şi pe o parte şi pe alta, doar că pe o parte sunt tăiate baierele (chiotorile) în număr de 5-6, după câţi nasturi are. Este purtat pe umeri pe

17

timp mai călduros, doar iarna se încheie pe timp de ger sau viscol. Tineretul atunci când îl poartă şi mai cu seamă în zilele noastre, şi-l comandă chiar cu guler de blană de miel de culoare neagră.

În imaginile de mai jos, modelele de clicine fără gulere purtate atâta de bărbaţi cât şi de femei. Piesele vestimentare ca sumanul şi boboul încep să dispară, nu se mai confecţionează, cele deja moştenite sunt folosite mai rar în zone izolate, iarna pe ger.

Rugă pentru Eminescu O Doamne! Mai crează altă lume Fă-l om pe Eminescu nu pe-Adam Fă Raiul pentru el şi dă-i un nume Poemul lui aici să-i poarte hram. Pe nou pământ să faci izvoarele şi lacul, Să crească plopi şi codrii de argint Privighetori şi rândunele umple ramul Şi pitpalacul să-l asculţi în ciripit Lumina ce-o trimiţi să fie de la lună Să ne călăuzească luceferi în amurg Regină peste îngeri să fie mândra lună Îţi cer toate-acestea bunule Demiurg. Iubirea despletită prin codrii de aramă, Alerge iar desculţă, cântând cu viers de foc Şi despre dragoste să scrie acea fiinţă rară Despre un zburător cu pletele în joc. Sufletul ce l-a pus în Eminescu Domnul, E însăşi Universul ce e de necuprins Atâta măreţie oare-nţelege omul? Atâta poezie o cumperi nu o vinzi. 2006 ianuarie – Sighişoara

Inchiziţie Se mai vând indulgenţe, În daruri despre care Se stigă pe uliţe. Se mai crede că D-zeu e tradiţie Se vinde imaginea în biserici Fără a se ţine seama De biciul divin Ce i-ar putea scoate din temple! Au uitat că trupul e templul Sufletului Şi că fumul arderii lui Abel A fost înălţat. De atâta minte computerizată Robotică e rugăciunea… Azi mâine vor crea un CD Cu ce vor Nu cu ce simt. 26 dec. 2012

Două mâini

Tu porţi sub frunte Gândurile mele Şi inima iţi bate Ca şi dragostea mea Când voi să fac O rugaciune, Împreunezi o mâna-n Mâna mea. 12.02.2011

GABRIELLA COSTESCU

18

În cea de-a douăzeci şi şasea zi a lunii februarie 2013, Sighişoara a cunoscut o revelaţie sufletească, printr-un eveniment literar deosebit. Este vorba de lansarea Revistei „Creneluri sighişorene” a Asociaţiei literare cu acelaşi nume. În eleganta şi primitoarea locaţie a „Hotelului Cavaler”, s-au strâns într-o singură bătaie de inimă, aproximativ 100 de persoane dornice de hrană sufletească. Astfel, cuvântul a devenit un bob de grâu sădit în sufletele oamenilor – pentru pâinea cugetului.

Revista literară JURNAL, se află la primul număr, cuprinde activităţile literare desfăşurate în cursul anului 2012. Din colectivul redacţional al revistei fac parte majoritatea autorilor ei, respectiv – Ana Muntenu Drăghici, Anda Marilena Voican, Anca Moldovan, Piroska Hanea, Nicolae Codrea, Raul Gogoaşă, Gabriella Costescu fiind redactor şef al acestei publicaţii. Cu talent în slujirea artei cuvântului, se alătură acestor pagini de suflet, corespondenţii: Ligia Ana Grindeanu (Chicago), Răzvan Ducan (Târnăveni), Ioan Godja (Austria), Ion Buciuman (Bucureşti), Valentin Marica (Mureş).

Magnifica seară literară, s-a bucurat de prezenţa unor invitaţi de marcă din lumea literelor, respectiv Drd. Nicolae Băciuţ Director al Direcţiei Cultelor, Culturii şi Patrimoniului Naţional Mureş, şi poetul consacrat Răzvan Ducan. După rostirea cuvântului de deschidere, Gabriella Costescu preşedinta Asociaţiei literare „Creneluri sighişorene”, a prezentat distinşii oaspeţi şi pe creatorii aparţinând asociaţiei.

Publicul spectator alcătuit din oameni de suflet, iubitori de adevăr, frumos şi lumină, cadre didactice, demnitari ai oraşului, aparţinători ai familiilor celor ce s-au confesat sufleteşte şi prin creaţiile lor literare, s-a dovedit a fi un excelent receptor faţă de cele emise de scriitorii şi poeţii ce s-au exprimat.

Un tablou inedit a încântat privirile celor adunaţi în eleganta sală, de a cărei confort ne-am bucurat prin bunăvoinţa distinsului nostru concetăţean Petru Başa. Este

vorba de apariţia a două artiste purtând costumele neamului lor, respectiv Ştefania Pârlea care ne-a bucurat cu mândrul port de pe Târnave, pe care într-un inedit mod l-a descris prin propriilei versuri. Apoi s-a dovedit a fi o autentică voce a folclorului românesc prin piesele muzicale dăruite. Veşmântul tradiţional al conaţionalilor maghiari ne-a fost adus privirilor prin ţinuta vestimentară a poetei Piroska Hanea. Prietena noastră ne-a surprins plăcut vizual, dar mai ales sufleteşte cu brâul tricolor ce îmbrăţişa portul specific etniei din care face parte. De altfel în chiar această zi vestitoare de primăvară, cele aproape o sută de suflete adunate la sacrul ceas de poezie i-am urat şi i-am cântat ”La Mulţi ani!”. Aniversarea ei ne-a creat o dublă sărbătoare!

Raul Gogoaşă s-a confesat sufleteşte pentru prima dată în faţa unui auditoriu, prin poezia purtând amprenta autenticităţii şi profunzimii. Şi-a adus contribuţia la ţinuta revistei şi prin grafica realizată sub denumirea ”Harta Josephină Sghişoara cursul Târnava”. Pe un fond de sensibilitate, ne-a dezvăluit cu emoţie Floare Balint din propriile-i căutări pe drumul poeziei: cugetări, epigrame, versuri lirice.

Subsemnata, am făcut lectura creaţiilor literare proprii cuprinse sub titlurile poemelor: ”Mioritică îmbrăţişare”, „Chemări de dor” şi ca o surpriză, pentru poetul Răzvan Ducan, am recitat poezia dedicată acestuia intitulată „La răsărit de suflet”. De altfel cunoscutul poet Răzvan Ducan onorează publicaţia sighişoreană sub titlul „RÂNDURI GÂNDURI” cu impresii de bun augur privind menirea ei. Poemele intitulate „Ninge cu corp de litere” şi ,,De-aş avea din viaţă până la moarte” ne apropie de spiritul şi harul lui inegalabil.

De peste ocean vin rânduri din partea omului de ştiinţă – poetul Nicholas Andronesco sub titlul poemului ”Determinare” din volumul de poezie „Eternitate”. Pe seama stării de poezie a poetului menţionat, trăitor în America am alcătuit un eseu –cuprins în publicaţia noastră.

,,Chemări de dor” o încearcă pe fiica mea şi a poeziei – Ligia Ana Grindeanu, exprimate prin mesajul adresat revistei, dar care răzbat şi din poemele cuprinse în paginile ei. M-am făcut purtătoarea mesajului poetic al Ligiei prin lectura poeziei ce-i aparţine – ,,Lumea de azi”.

Revista cuprinde o diversitate de genuri literare:

19

poezie, proză, interviu, publicistică, intercalate de imagini foto alb-negru-ilustrând locuri, oameni, fapte, evenimente culturale.

Copertele unu şi doi sunt ilustrate color – cuprinzând mărturii existenţiale ale Sighişoarei, respectiv Gara Mică de odinioară şi Monumentul Skariatin „La Leu”.

Revista câştigă în notorietate naţională – prin mărturiile, documentarele, comentariile şi imaginile realizate de pasionatul păstrător de datini Nicolae Codrea. Domnia sa ilustrează şi atestă trăinicia, continuitatea şi frumuseţea portului popular al românilor din Paloş – Ardeal şi de pretutindeni.

Adeptă a preţuirii valorilor sufleteşti, Gabriella Costescu, promovează şi crează ,,în viforniţa vremii” înseninarea prin artă. Nu lipseşte de pe ,,Arena istoriei” aşa cum stă mărturie şi răscolitoru-i poem ,,Arena istoriei”. Şi pentru că ,,Dar din dar se face rai”, împarte din talanţii cu care a fost învrednicită şi celor dispuşi să realizeze parteneriat cultural. Articolele găzduite de această primăvăratică publicaţie, semnate de Gabriella Costescu, sunt încă o mărturie a pasiunii şi perseverenţei întru frumos.

Despre acest suflet de ardeleancă vorbeşte în calde şi elogioase cuvinte Ioan Godja de la Cercul Cultural Româno-Austriac şi Radio TvUnirea.

Marilena Anda Voican ne mărturiseşte că - ,,Pe urmele lacrimei... a nins” dar, lira ei tristă e ca un răsărit de suflet în care ne-am regăsit prin vocea poetică a sensibilei creatoare.

Aripile candoarei adolescentinei poete Andreea Crăciun îşi iau zborul şi prin intermediul paginilor generoasei reviste ,,Creneluri Sighişorene” deschise pentru cei cu chemare. Premiată cu Menţiune la Concursul de Creaţie Literară ,,Primăveri Luduşene” Andreea este şi primăvara revistei noastre.

Multe dintre poeziile cantabile ale autorilor cuprinşi în această revistă l-au inspirat pe cantautorul Traian Comşa facându-le să curgă pe melodii. Astfel muzica devine ,,un liman al iubirii”. În acest context înţeleg şi înscriu, aportul adus de Traian Comşa în peisajul cultural sighişorean şi nu numai.

Despre cei ce „plămădesc destine şi simţiri” scrie Anca Moldovan într-o ,,Scrisoare către dascăli” - fiind ea însăşi făuritoare de destine, în calitate de profesoară, Anca Moldovan este autor şi coautor la un impresionant număr de cărţi de specialitate ce se evidenţiază valoric. Transmite elevilor săi ,,încredere şi forţă ” şi prin poezie.

Recitalul de poezie susţinut de mentorul nostru spiritual scriitorul Nicolae Băciuţ şi dialogul poetic purtat cu poetul Răzvan Ducan a împlinit cu prisosinţă setea de hrană sufletească a celor aflaţi în spaţiul devenit un adevărat templu al poeziei. Nu întămplător purtătorii torţelor luminii sufleteşti au fost răsplătiţi cu ropote de aplauze.

Ospitalitatea, specifică sighişorenilor, a fost la ea acasă şi de data aceasta la masa sfatului poetic, cu alese bucate, voie bună şi ,,vin de viaţă lungă”.

Reprezentanţii mass mediei Ionela Costea, Willy Buchmann, ca şi ceilalţi culegători de frumos – Adrian Drăghici şi Nicolae Codrea – au avut ce auzi, vedea şi mediatiza.

O prezenţă de notorietate în viaţa spirituală din peisajul cultural românesc ION BUCIUMAN realizator al

_________________________________ emisiunii „Poezia Spernaţei” la TV „Speranţa” Bucureşti, onorează pagina revistei noastre cu impresii ce ne dau speranţă în drumul creaţiei, gândurilor şi sentimentelor inserate în scris de distinsa personalitate a scrisului românesc, le stau alături poemele ,,Fractal 015-ninsori-” şi „Fractal 011-alb-” pentru a învălui tainele, aşa cum spune omul de televiziune şi poetul Ion Buciuman, ca sângele curat să-ţi rămână – până dincolo de timp, cum era la izvoare”.

,,Cu timp şi fără de timp”, ne dăruieşte din timpul său, cu generozitatea-i caracteristică omul de radio şi de litere Valentin Marica. Ne propune aici o redescoperire privind ideatica şi stilistica ,,Jurnalului fericirii” aparţinând lui Nicolae Steinhard precum şi intermediile datorate lui Nicolae Băciuţ care ne dăruieşte din spiritul lui Nicolae Steinhardt „Între două lumi”.

Încununarea activităţii Asociaţiei literare, cu apariţia revistei ,,Creneluri sighişorene” a fost apreciată de omul de cultură şi poetul Nicolae Băciuţ ca o „minunată întâmplare benefică revigorării culturale continuând spiritul istoriei culturii burgului sighişorean” .

Participanţii la evenimentul de aleasă ţinută şi trăire emoţională s-au bucurat de autografele primite din partea autorilor revistei. În aceeaşi ambianţă de frumos, adevăr şi lumină autorul dialogurilor literare intitulate metaforic „În spatele oglinzii” – Nicolae Băciuţ – a oferit autografe admiratorilor artei sale.

Cu aura adusă de aceşti apostoli ai cuvântului, închidem ultima filă a revistei noastre ,,Creneluri sighişorene”, invitându-vă pe dumneavoastră, dragi cititori, să o redeschideţi în speranţa regăsirii sufleteşti.

Mulţumim auditoriului pentru aleasa atitudine pe care a dovedit-o în comunicarea ce a atins înalte cote spirituale. În paleta bogatelor tradiţii culturale ale oraşului desprins ca din poveste – Sighişoara, s-a mai adaugat o culoare.

Să respirăm împreună LA RĂSĂRIT DE SUFLET !

ANA MUNTEANU DRĂGHICI Vicepreşedinte al Asociaţiei Literare ,,Creneluri

sighişorene”

20

Demult Demult un zâmbet m-a-ncălzit, De-i simt şi acum fiorul cald, Mi-a dat culoare-n gândul alb, Aprins... Acum în roşu asfinţit, Se-ntorc iluzii din trecut, Şoptesc dar nu le mai ascult, Demult... Demult un nor i-am dăruit, Sculptat pe cer, din al ei chip, Dar noru-i şters, zâmbetu-i stins, Acum... Curând şi cerul obosit, Îşi va aşterne negrul voal, Şi gândul meu, de-un alb amar, E stins... Stafie… Te văd în vise unde eşti, Dar nu sunt eu de vină. Te văd cum dragoste cerşeşti, Tu nu exişti. Termină! Simt cum şi tu îţi doreşti, Să vin acum la tine.

Eu vin acum, dar tu nu eşti, Sunt chiar aici, Stafie. Te văd pe stradă cand zâmbeşti, Dar nu sunt eu de vină. Te văd dar simt că tristă eşti, De vrei să vin, doar strigă! Mereu aud acel ecou, Îmi tot răsună-n minte. Dar totu-i fals, de vină-s eu, Tu nu exişti, Stafie. Arcan de argint Sub mândra lună de argint Supusă marea licăreşte Dar un vânt de răsărit A lumii taină răspândeşte. Măgulit de ce-auzise Cu marea cerul se uneşte Din stele-n vânt, spre ape-ntinse În deasă ploaie se topeşte. Pe mal, câţiva palmieri înalţi Ce ţin o vreme cerul Trosnesc împovăraţi Iar mare-şi află ţelul. Acum din mare spre ocean Se-ntinde o dâră argintie Dizolvând celest arcan În ocean de calomnie. Atunci apele-nspumate O furtun-au ridicat Înecând pământuri, toate Lăsând nopţii un gust sărat. Şi-ntr-un gând din zări uitate Plânsă, luna părăseşte Naltu-i tron atins de ape Lăsând în soare iz de peşte.

21

La inviţatia domnului Ioan Godja, preşedintele Cercului Cultural Româno – Austriac şi RadioTv Unirea, am însoţit de la Sebeş spre Austria, poeţii Cenaclului “Lucian Blaga”, cenaclu care funcţionează pe lângă Centrul Cultural „Lucian Blaga” Sebeş, la Sărbătoarea Mărţişorului care a avut loc în data de 2 martie 3013, la Traiskirchen “Ristorante PIERINO” din Austria.

În cadrul acestui eveniment, a avut loc lansarea volumului “Popas în suflet” a poetei Mariana Moga din Sebeş – Alba. Alături de ea, au fost poeta şi interpreta de muzică folk Corina Ofelia Corpodean, poeta Maria Cornelia Postescu, interpreta de muzică populară Adina Hada, iar din partea Consiliului Judeţean Alba, Elena Anghel Consilier Superior din cadrul Compartimentului de Cultură şi Referent Alin Drăghiciu. Din partea Centrului Cultural “Lucian Blaga” Sebeş, a fost domnul Călin Anghel.

Invitată special din partea Ambasadei României, doamna Lorena Feruţă, secretar II pentru proiecte culturale şi domnul Florin Râmniceanu Consilier la secţia Consulară.

Florin Râmniceanu, a făcut deschiderea cu salutul de bun venit al ardelenilor, a transmis toată caldura sufletească celor adunaţi într-un gând de suflet la o sărbătoare de primăvară, aprecierea pentru implicarea sufletească a domnului Ioan Godja care a avut iniţiativa, de a

_______________________________________organiza astfel de momente sufleteşti pentru românii din Austria.

Fiind realizator al emisiunii “Suflet de Ardeal” la Radio TV Unirea, domnul Godja a găsit de cuviinţă, să prezentăm împreună, acest moment de întâlnire a românilor din Austria. Sala restaurantului “Pierino” a devenit neîncăpătoare, cei aproape 200 de români care trăiesc, muncesc, au familii, au venit cu sufletul deschis la această “îmbrăţişare de primăvară” adusă din Ardeal.

Distinsa poetă Maria Cornelia Postescu, fondatoare a Cenaclului “Lucian Blaga” de la Sebeş, a prezentat cu sensibilitate volumul de versuri “Popas în suflet” al Marianei Moga, care este al doilea volum al autoarei, a vorbit despre implicarea sufletească a poetei, care ia viaţa în piept cu curajul de a spune adevărul în poezia adânc trăită. Scriitoarea, e susţinută de versuri lucrate cu grijă, de forma versului, de esenţa cuvântului. Mariana Moga face cititorul să înţeleagă ce se poate vedea dincolo de perdeaua de ceaţă infinită, priveşte cu ochii unui orb, scrie cu mintea, având a alături o pană de porumbel, fiind ajutată de steaua sa.

Au luat cuvântul Consilier Elena Anghel, care se implică activ în viaţa culturală a judeţului Alba, o persoană dinamică ce a dorit să fie sufleteşte alături de Mariana Moga, şi care a adus salutul domnului Ioan Dumitrel, Preşedintele Consiliului Judeţean Alba.

Domnul Călin Anghel a fost de asemenea încântat de a participa alături de poeţii Cenaclului “Lucian Blaga” la o manifestare de asemenea anvergură.

Lorena Feruţă ambasadoarea proiectelor culturale, care s-a născut şi are redăcinile în Ardeal, şi-a exprimat bucuria de fi alături de

22

românii care iubesc arta, cultura, evidenţiază valorile culturale şi le susţin. Admiraţia pentru cultură, poate fi onorată de creaţiile celor ce se implică sufleteşte în proiecte culturale româneşti.

Cantautoarea Corina Ofelia Corpodean, a interpretat melodii pe muzica proprie, din repertoriul colegilor poeţi Ion Kamla, Maria Cornelia Postescu, Mariana Moga şi din creaţiile proprii, inserate în albumul CD „Dor de tine”. A împărţit apoi invitaţilor mărţişoare confecţionate manual de ea, spre uimirea celor care le-au primit, apreciind munca intensă făcută cu suflet.

Mariana Moga a invitat auditoriul să facă “un popas în sufletul ei”, a mulţumit pentru aplauze şi pentru invitaţia făcută de domnul Ioan Godja, măgulită de cuvintele de apreciere referitoare la poezia ei. Volumul “Popas în suflet”, este unul în care imaginile şi sentimentele sunt aşezate în versuri şi eseuri, prin care cititorul o poate cunoaşte.

Invitaţii s-au ales cu o carte în care vor poposi sufleteşte cu drag, autoarea a dat autografe, iar finalul momentului a fost încununat cu muzica Corinei Corpodean, iar Manuela şi Ghiţă Miholca din Satu Mare, au susţinut un program cu melodii din repertoriul folcloric personal. Adina Hada, care a avut momentul ei de interpretare, a creat o ambianţă plăcută, păşind în cântec printre mese, făcând astfel legătura sufletească mai apropiată faţă de invitaţi. Zâmbetele şi impresia puternică pentru costumul popular purtat de Adina, a stârnit emoţie, apreciere şi bucurie.

Apreciez cu căldură sufletească, implicarea Centrului Cultural “Lucian Blaga” de la Sebeş cât şi a domnului director Şalati Constantin, care prin sprijinul şi susţinerea Primăriei Municipiului Sebeş, au înlesnit poeţilor din Cenaclul “Lucian Blaga” deplasarea la o distanţă considerabilă, pentru asemenea activitate. Domnul Primar Dăncilă Alexandru, va putea aşeza acest “mărţişor” în pieptul municipiului, ca un semn al cinstei şi onoarei aduse de poeţii Sebeş-ului, din Austria în România.

De la Sighişoara am dus cu drag în Austria, o misivă într-un sul pergament, cu salutul colegilor mei din Asociaţia literară “Creneluri sighişorene”. Fiecare coleg a scris un gând, au transmis salutări de prietenie caldă românilor

_______________________________________care trăiesc în Austria. Pergamentul conţine pagini cu sigla asociaţiei, pe hârtie în culorile tricolorului, legată cu panglică tricolor. Sulul a făcut ocolul sălii, din mână în mână, invitaţii având plăcerea să citească mesajele transmise din Cetatea Sighişoara.

Surpriza serii a fost o pâine mare de 5 kg., aşezată pe un ştergar ţesut din zona Maramureşului, plămădită de domnul Mihai care a oferit şi protocolul compus din cozonaci cu mac şi nucă aşa ca la mama acasă, răcoritoare aduse din România.

A fost cel mai frumos mărţişor primit de românii din diaspora, care se reunesc ori de câte ori au ocazia. Familii mixte sau de români care au venit cu bucurie, şi-au exprimat bucuria alături de ardelenii veniţi cu sufletul, iar domnul Godja care a avut alături soţia Norica, cei doi fii şi fiica, s-a simţit mai român decât românul, imensa bucurie trăită i-a adus pe faţă zâmbet şi lumină.

La mai mare, unui român care păstrează vie flacăra culturii româneşti în Austria, căruia doresc să-i mulţumesc atât eu cât şi Sebeş-enii, pentru primirea de înaltă clasă, pentru omenie şi atitudine, pentru cuvintele adresate nouă şi pentru faptul că nu a uitat de unde a plecat. Poartă cu cinste în suflet România, româneşte pentru români.

Cu această ocazie, ca reprezentant legal al Asociaţiei Literare “Creneluri sighişorene” am închieat un parteneriat de colaborare în scris, cu Cercul Cultural Româno – Austriac “Unirea” al cărei preşedinte este domnul Ioan Godja.

GABRIELLA COSTESCU

23

Asociaţia literară „Creneluri sighişorene”, a oferit în data de 22 martie 3013, un cadou de muzică şi poezie copiilor de la Şcoala Gimnazială „Zaharia Boiu”, care sunt cuprinşi în programul „Creştem Împreună” implementat de Organizatia „Salvaţi Copiii” Romania, Filiala Mureş. Sărbătoriţii lunii martie au fost 22 de copii.

Doamna dir. prof. Tămaş Mariana şi Éva Bálint prof. psiholog au pregătit sala de clasă în care s-a desfăşurat evenimetul, cu triunghiuri colorate, înşirate de-a lungul clasei, pe care era scris numele copiilor. Tabla era de asemenea desenată cu cretă colorată, reprezentând flori şi ghiocei. Însoţiţi de bunici, mătuşi ori un părinte, copiii au primit cu entuziasm felicitările doamnei dir. prof. Tămaş Mariana, care le-a transmis urările domniei sale cu prilejul acestui eveniment.

Am avut deosebita plăcere de a modera momentul poetic ales drept cadou copiilor, cu un recital de poeme din creaţia poetului George Ţărnea. Am vorbit copiilor despre bucuria de a mă putea adresa lor într-un aşa moment important, aprecierea faptului că au ocazia de a fi felicitaţi nu doar de noi, ci şi de rudele însoţitoare şi mai ales de preţioasele doamne Éva Bálint şi Tămaş Mariana care pun suflet în tot ceea ce fac pentru ei. Colegii mei, de asemenea, s-au pregătit sufleteşte pentru această bucurie a lor.

Traian Comşa a invitat să cânte alături de el cu chitara pe Andrei Cloţan, elev în clasa a VI-a al Şcolii Gimnaziale “Radu Popa” pe care îl iniţiază, îl ajută cu lecţii de chitară, interpretând melodii pe care le-au putut cânta şi sărbătoriţii. Piroska Hanea, care are şi ea pe fiica Andreea cuprinsă în acest program, cu sensibilitate şi

emoţie vădită, a recitat un poem din creaţia proprie, care se referă la casa părintească. Ana Munteanu Drăghici, cu dexteritatea dascălului experimentat, a recitat poeme din creaţia proprie şi a vorbit copiilor despre amintirea copilăriei proprii şi activitatea din şcoală, precum şi de legătura creată între dascăl şi elev, citând fragmente scurte din poemele lui Blaga. Floare Balint a pregătit frumoase felicitări surpriză, pentru fetiţe, legate cu panglicuţe roşii, pentru băieţi cu panglicuţe albastre, a vorbit despre copilăria vitregită a domniei sale, datorata lipsei părinţilor şi despre dorinţa sa ca aceşti copii să nu simtă lipsa părintelui plecat în altă ţară. La un moment dat s-a cântat melodia „La mulţi ani”, timp în care au fost aduse două torturi frumos ornamentate şi pregătite de Claudia Pârlea. Copiii au făcut cerc în jurul mesei, au cântat, au făcut fotografii şi au tăiat fiecare o felie din tort. Atmosfera de sărbătoare creată a fost specială, am văzut pe chipul doamnei director Tămaş Mariana satisfacţia bucuriei copiilor, de asemenea Éva Bálint care a împărţit diplome şi cadouri copiilor, a fost emoţionată, fără a mai lua în calcul oboseala pregătirii acestui eveniment, implicarea sufletească şi efortul zilnic, munca peste program şi dedicaţia acestor evenimente pe care le pregătesc în fiecare lună. Succesul depinde doar de dedicaţie, sărbătoarea doar de motivaţie. Felicitări celor ce pot bucura inima unor copii delicaţi şi speciali.

GABRIELLA COSTESCU

Preşedinte a Asociaţiei literare „Creneluri sighişorene”

24

M-am născut la Sighişoara într-o zi caniculară la început de vară, 14 iunie 1994; am fost elevă la Gimnaziul de Stat “Miron Neagu”. Sunt absolventa Colegiul Naţional “Mircea Eliade” din Sighişoara – 2013 – profil (biochimie) ştiinţe ale naturii.

Teatrul şi poezia, sunt două dintre marile mele pasiuni, pe lângă cunoaşterea naturii. Teatrul – deoa-rece exprimarea verbală sau mimic, întâmplările reale, ficţiunea sau chiar stările sufleteşti te transpun în pielea personajului. Cateva veri consecutive am făcut parte din echipa Centrului Cultural Petre Ţuţea.

Am cochetat cu poezia începutul clasei a IV-a cu spri-jinul învăţatoarei mele D-na Monica Diaconescu apoi sprijinită de diriginta mea din clasele V-VIII, d-na Mocan Claudia, sufletiste cărora ţin să le mulţumesc.

Domnul Raul Gogoaşă mi-a vorbit despre Cenaclul “Creneluri sighişorene”, am participat pentru prima dată la o întalnire a cenaclului în 29.03.2013, am fost foarte încântată de această experienţă nouă, mai ales că am avut oportunitatea să cunosc oameni noi, persoane cu suflet frumos, înconjuraţi de aura strălucitoare a intelectualităţii.

Prin poezie îmi pot exprima în scris multitudinea sentimentelor, experientelor şi viselor. În opinia mea, poezia este enciclopedia propriilor mele trăiri.

Amintirea Doar câteva clipe i-au trebuit, Şi-a renăscut cerul din nou Din depărtări un bubuit, L-ambrăţişat cu un ecou. E stranie vremea şi culoarea, E gândul ce acoperă pădurea, Cum între ramuri am zărit mişcarea Vazui un cerb cari dispărea. Din anii ce trecură-n grabă, Îmi aminti-i pe loc de tine Veşnic tânăra izvorului podoabă, Mereu a timpului rectitudine. La fel ca cerbul şi ca vremea Tu dispărui din gândurile mele Rămân cu amintirile aievea, Îmbraţişându-mi câteodată versurile.

Înâlnirea de seară Gându-mi zboară spre clipa aşteptată Orologiul sună cam bizar Îmi pare că vremea nu ne-aşteaptă Au ofilit şi florile de-arţar. Mai bine iubirea decât viciul… E mai presus decat veninul. Sărutările umplea-vor minutul Şi pieptul tău, mie, luntrea şi visul. Mereu călătorind în noapte, Mereu îmbrăţişaţi, îndrăgostiţi, Marea ne va feri de tunet Iar soarele ne va uni. Gând de licean Ce a fost azi, Mâine nu va mai fi. Un suflet care râde, O lacrimă care surâde. Amintindu-ne de clasele primare Ne vom opri la pauza mare... Descifrând aritmetica de ieri, Păşind mereu prin anotimp spre veri.

Şi aripile ne vom scutura Frunzele iar le vom săruta, Zburând înspre eterna toamnă, Lăcrimând spre crunta iarnă. Poposind pe băncile şcolii Sorbind din tainele uitării. Vărsând lacrimi sărate Suspinând la clipele de libertate. Copii cu visele măreţe… Oameni cu gânduri pe feţe zâmbăreţe, Oftând în suprema-i clipă de matematician, Cu gând dorit de licean.

Pata de culoare Viaţa! O multitudine de culori: Un ceaslov cu amintiri, Un buchet de trandafiri. Clipa e apăsătoare sufletului Fiindca poartă cu ea muza templului Între patru pereti, mumia momentului. Zâmbetul e drum spre fericire Puntea ce ne duce spre trăire, Chibzuinţă dorită-n iubire. Călătorie Caut un gând naiv La porţile inimii deschise Caut răspunsul potrivit Interzisă destinaţie – aşa zisă – Bagajul va fi amintirea ta, Iar paşaport iubirea mea. Voi zbura cu gândul la clipa Care – mai ieri – ne-a despărţit. Plutind pe plaja viselor Însoţită de îngerul iubirii. Voi poposi pe drum de ţară Să îti sărut buzele în astă sară. Mă vor urma lacrimile cristaline Şi reflecţia chipului tău Încrustată-n sufletul meu. …Când drumul mi se va sfârşi. O să-ţi trimit un gând ascuns Pe-o aripa de înger Şi-o lacrimă Pe buzele unei garoafe.

25

Mirosea a sulfină în

casa în care a venit la lumină „Luceafărul” poeziei. Am păşit cu sfială pragul Casei Memoriale „Mihai Eminescu” la 4 aprilie 2013. Mă invitase la Botoşani buna mea prietenă profesoara Minodora Topală. Şi tot ea a avut grijă să îmi lumineze sufletul plimbându-mă pe unde „fiind băiet” poetul cutreiera pădurea. “Fiind băiet, păduri cutreieram Şi mă culcam ades lângă izvor, Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam, S-aud cum apa sună-ncetişor: Un freamat lin trecea din ram în ram Şi un miros venea adormitor. Astfel ades eu nopţi întregi am rămas, Blând îngânat de-al valurilor glas”.

Casa cu toate

acareturile ce pot întregi o gospodărie de oameni înstăriţi, construită de căminarul Gheorghe Eminovici în 1850 pe o moşie în satul Ipoteşti, păstrează izul timpului trecut. Salonul familiei, biroul tatălui lui Eminescu şi dormitorul mamei, al surorilor în care se află mobilier – în parte original, în parte provenind din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, toate te îmbie la meditaţie profundă.

Am mângâiat cu

privirea fiecare ungher, am privit cu respect şi sfială fiecare obiect din casă. Prietena mea şi ghidul locului mi-au redat în cuvinte plăcute, povestirile pe care eu doar le-am citit despre viaţa şi opera poetului Eminescu. E altceva însă, a călca acolo unde a călcat poetul, a simţi o alt fel de energie decât cea descrisă de alţii. Doar dacă te afli acolo poţi înţelege ceea e ne neînţeles.

În această casă a locuit fam. Eminovici până în 1878.

Casa Papadopol, o casă

ţărănească de epocă în stil moldovenesc, se află şi ea în curtea Casei Memoriale. În prezent, aici se află Muzeul de etnografie al Centrului Naţional de Studii de la Ipoteşti.

Tot aici la Ipoteşti, am avut plăcerea să intru şi în biserică.

Biserica de lemn din Ipoteşti are hramul Sfinţii

Arhangheli Mihail şi Gavriil, datează de la începutul secolului al XIX-lea, ea fiind construită “pe locul şi cu ajutorul lui Ipatie şi Nicolae Isăcescu, care sunt primii ctitori”. Ea a fost făcută din lemn, dar putrezind lemnul, a fost (re)făcută din vălătuci şi e acoperită cu şindrilă. Istoricul Nicolae Stoicescu datează biserica la anul 1825.

Pereţii săi sunt tencuiţi

şi văruiţi cu alb. Lăcaşul de cult are formă de cruce, cu abside laterale semicirculare. În apropierea bisericii, înspre nord-vest, se află şi un turn-clopotniţă de lemn.

În spatele bisericuţei de lemn, lângă altar, au fost înmormântaţi patru dintre Eminoviceşti: Gheorghe (1812-1884) şi Raluca (1816-1876) – părinţii poetului, Nicu (1843-1884) şi Iorgu (1844-1873) – doi dintre fraţii poetului.

În interiorul vechiului lăcaş de cult se păstrează vechile icoane şi cristelniţa în care a fost botezat Mihai Eminescu (adusă de la Biserica Uspenia din Botoşani), veşmintele preotului ce l-a botezat, masca mortuară, icoane ale copilăriei lui, o icoana greco-catolică primită în dar la 20 de ani, linguriţa de argint cu care

26

primea împărtăşania, mucarniţa din argint sau obiecte de cult pe care se presupune că le-a lucrat mama lui. Pe peretele vestic al bisericii a fost amplasată o placă memorială de marmură cu următoarea inscripţie: “Bisericuţa familiei Eminovici, construită înainte de anul 1800. În preajmă se află mormintele părinţilor poetului şi fraţilor săi, Nicu şi Iorgu”.

În anul 1928, scriitorul Cezar Petrescu şi istoricul Nicolae Iorga au iniţiat o subscripţie publică, pentru construirea unei biserici noi în Ipoteşti. Lângă bisericuţa familiei Eminovici a fost ridicată o noua biserică. Piatra de temelie a fost pusă la 28 iunie 1929. Primăriilor din localităţile apropiate (Băluşeni, Poiana, Truşeşti, Todireni,

Bucecea) li s-au solicitat bani pentru biserică.Ţăranii din sat au cărat pietre de râu cu carul cu boi.

Biserica are hramul “Sf. Voievozi” şi este construită în stil moldovenesc din piatră adusă de la Burdujeni şi cărămidă aparentă de la Ciurea, fiind acoperită cu ţiglă. Sub cornişă, edificiul e înconjurat de o friză în care se repetă trei însemne heraldice: stema judeţului Botoşani – coasa, a Moldovei – capul de bour, şi a Regatului României.

Mobilierul frumos de lemn (impresionanta catapeteasmă, strana arhierească, 14 strane obişnuite, două iconostase, două analoghii şi balustrada de la loja corului) confecţionat de sculptorul olandez Peer Merloe la Mănăstirea Văratec.

Pereţii interiori ai bisericii au fost pictaţi de Petre Remus Troteanu între (1885-1957). Iconografia lăcaşului de cult este considerată unicat în lume pentru că, în semn de doliu etern pentru moartea poetului Mihai Eminescu, ctitorii au hotărât ca sfinţii pictaţi să poarte aureole negre, în locul celor aurii. O altă ciudăţenie este considerată o frescă în care apare un diavol alb care ispiteşte, ţinând în mână o coală de hârtie, un bărbat matur, cu barbă, îmbrăcat în haine monahale, care strânge la piept o carte.

Poetul este pictat pe peretele din stânga, în mărime aproape naturală, înfăţişat în postura unui tânăr de douăzeci de ani, iar în dreapta, este reprezentat Regele Carol al II-lea. Sfântul Arhanghel Mihail are chipul lui Mihai Eminescu.

Am fost impresionată să

MIHAI EMINESCU O, RĂMÂI “O, rămâi, rămâi la mine, Te iubesc atât de mult! Ale tale doruri toate Numai eu ştiu să le-ascult; În al umbrei întuneric Te asamăn unui prinţ, Ce se uit-adânc în ape Cu ochi negri şi cuminţi; Şi prin vuietul de valuri, Prin mişcarea naltei ierbi, Eu te fac s-auzi în taină Mersul cârdului de cerbi; Eu te văd răpit de farmec Cum îngâni cu glas domol, În a apei strălucire Întinzând piciorul gol Şi privind în luna plină La văpaia de pe lacuri, Anii tăi se par ca clipe, Clipe dulci se par ca veacuri." Astfel zise lin pădurea, Bolţi asupră-mi clătinând; Şuieram l-a ei chemare Ş-am ieşit în câmp râzând. Astăzi chiar de m-aş întoarce A-nţelege n-o mai pot... Unde eşti, copilărie, Cu pădurea ta cu tot?”

pot vedea locuri şi lucruri despre care doar am citit. Ieşind din biserică, la 4 km. de Memorialul Ipoteşti, se află lacul din pădurea Baisa, sursă de inspiraţie a multor poezii ale lui Mihai Eminescu.

Relatarea mea este scurtă, impresia puternică şi amintirea veşnică.

GABRIELLA COSTESCU Ipoteşti 2013

27

ZIUA EUROPEI sărbătorită la Viena, a debutat în ziua de 10 mai 2013 cu deschiderea lucrărilor Conferinţei Uniunii Internaţionale a Femeilor Române – UNIFERO, desfăşurată la Ambasada României la Viena - Austria.

Doamna profesor Smaranda Cazan Livescu, (SUA) preşedinte fondator UNIFERO, cu sensibilitate şi personalitate a creat o atmosfera caldă, cordială, extrem de prietenoasă, a prezentat participantele, personalităţi din elita feminină a culturii româneşti din România şi din străinatate.

Şeful misiunii diplomatice, doamna ambasador Silvia Davidoiu, a susţinut o alocuţiune de bun venit şi de apreciere a activiţătii organizaţiilor româneşti la un eveniment de răsunet pe mapamond, Ziua Europei.

Ioana Bărbuliceanu (13 ani) din

Costineşti, a interpretat Imnul Naţional al României, a transmis mesajul de salut al copiilor români, cu un glas cald, dar ferm în delicateţea lui. Emoţia creată întregii asistente a fost sublimă, vizibilă, apoi în fundal s-a auzit Imnul Austriei, ambele imnuri ascultate în picioare, cu respect şi pioşenie.

După aceste momente înălţătoare şi patriotice, la sesiunea de deschidere au mai luat cuvântul prof. Paraschiva Abutnăriţei, dr. Iordan Goglează, Silvia Dumitrache, profesor Minodora Topală – Botoşani, reprezentanţi ai primăriilor din Iaşi, Vatra Dornei şi Alpharetta (SUA), cât şi reprezentantele filialelor

UNIFERO şi altor organizaţii de femei românce din Italia, Anglia şi Austria. Apoi a fost citit salutul ambasadorului român la Praga, doamna Daniela Gâtman.

Ing. Carmen Chiorean, reprezentanta renumitei fabrici de instrumente muzicale, HORA – REGHIN, (sponsorul evenimentului) a vorbit despre faptul că, de mai bine de o jumatate de secol, Hora S.A. produce o gamă variată de instrumente muzicale cu coarde, coarde şi arcuş, instrumente tradiţionale, fiind cea mai mare intreprindere de profil din Europa răsăriteană. A oferit trei viori suvenir şi a vorbit despre emoţia faptului că se poate afla în “ţara viorilor” venind din “oraşul viorilor” Reghin, inima măiestriei confecţionării acestor instrumente muzicale, punte de suflet şi prilej de bucurie prezenţa sa la un eveniment de importanţă majoră pentru românii din Diaspora.

Remarcabilă, la acest eveniment, a fost grija deosebita pentru promovarea copiilor şi adolescenţilor români, talentaţi. Asistenţa a avut posibilitatea să admire picturile din expoziţia vernisată în aula ambasadei, a tinerilor înscrişi la concursul UNIFERO: Expoziţii:

Victoriţa Duţu - Bucureşti – “Îngeri” Daniel Constantin Iftodeanu – Botoşani,

“Culorile curcubeului” Rodica Agape – Italia – Icoane pe sticlă Viorica Hrustovici – Cartofilie Zina Bercovici – ISR – Pictură În acelaşi context, au fost ascultate

interpretele eleve Morena Băncescu şi Ioana Bărbuliceanu care a interpretat cântecul „Români pentru români” pe versurile poetului Adrian Păunescu, în acordurile muzicale ale lui Andrei Păunescu.

Doamna Smaranda Cazan Livescu a înmânat premii pentru concursurile de creaţie literară şi de artă plastică, după care auditoriul a fost invitat la o masa festivă, unde s-au schimbat

28

impresii despre lucrările de artă cât şi costumele populare româneşti expuse pe mese rotunde la loc de cinste.

11 mai 2013, a doua zi de sărbătoare. Ambasada României la Viena, împreună cu

„Cercul Cultural Româno-Austriac & RadioTv UNIREA” din Wiener Neustadt, (preşedinte Ioan Godja) al Forstamt Viena în colaborare cu Primăria sectorului 10 – Favoriten, au continuat tradiţia instaurată acum 7 ani şi au organizat sărbătorirea Zilei Europei, într-un loc mirific, parcă din poveştile şi legendele româneşti, poieniţa din Böhmischer Prater, Laaer Wald, unde impozantă stă “Poarta Maramureşeană”. Locul pare rupt din inima României, un crâng înverzit unde a fost amplasată o scenă cu dotare tehnică pentru spectacol.

Festivitatea a fost deschisă de

reprezentantul Ambasadei României, domnul Alexandru Grădinar, urmat de preşedintele Asociaţiei Unirea, domnul Ioan Godja, precum şi de poeta cenaclului “Lucian Blaga” din Sebeş, Mariana Moga, coordonator.

Consiliul Judeţean Alba, Cenaclul literar “Lucian Blaga”, Centrul Cultural şi Primăria Sebeş, au fost partenerii din România, care s-au implicat în desfaşurarea acestor evenimente culturale prezentate la Viena.

Programul artistic a fost deschis din nou de micuta folk-istă revoluţionară Ioana Bărbuliceanu din Costineşti, care cu glasul vibrant şi puternic a intonat Inmul Naţional continuând cu “Treceţi batalioane române Carpaţii”, amintindu-ne că, de fapt, pe 9 mai sărbătorim înfrangerea fascismului. A mai cantat 2 piese care ne-au facut să înţelegem de ce i se spune micuţa cântareaţă revoluţionară: prima piesa, compoziţie proprie, “Şcoala din

inima mea”, prezintă, romanţat, starea din şcoală româneasca de azi, iar cea de a doua… a zguduit şi a pus pe gânduri asistenţa, prin mesajul simplu, dur şi dureros: “România, o ţară de vânzare” (versuri Liviu Baitel). În finalul microrecitalului, artiştii, spectatorii, jurnaliştii, i-au cântat Ioanei la mulţi ani, pentru ca a împlinit 13 ani, chiar pe scena din Viena. Nimic nu poate fi mai frumos şi mai înălţător pentru un astfel de copil român. Să te afli în “ţara viorilor” cu chitara în mână, de ziua ta.

Spectacolul a continuat cu: Fluieraşii din Şugag “Dorul Munţilor”–

coordonator Vasile Duvlea, oameni mândri, frumoşi şi impresionanţi în straiul popular românesc, au făcut să sune fluierul munţilor Carpaţi la Viena.

Frumoase, îmbrăcate în portul

tradiţional, au fost şi fetele care au interpretat folclor românesc: Adina Hada, Ioana Damian, Maria Filimon, Delia Godja şi Diana Răşină. Florin Iftime, care trăieste la Viena, a prezenat cu onoare portul şi cântecul bănaţean păstrate cu sfinţenie. Poetul Sandu Cătineanu din Bonţida, pictori şi meşteşugari cât şi mici producători sau artişti plastici au fost cei care au făcut să fie mai plină de culoare poiana din Viena, parcă erau românii acasă la ei în acest loc marcat de Poarta Maramureşeană.

O ploaie măruntă mocănească adusă parcă din Maramureş nu a oprit interpreţii să-şi etaleze frumosele costume naţionale, spunând răspicat că respectul pentru ţară şi demnitatea de român trebuie onorate într-o zi festivă ca aceasta, în strai popular românesc. Cântecele şi vocile lor au fost de o acurateţe impresionantă, răsunînd în poieniţa, parcului vienez, sub Poarta Maramureşeană ca trilul de privighetorii care chemă soarele.

Au urmat copii minunaţi de la Clubul de dans sportiv Fantasy Dance al Centrului

29

Cultural “Lucian Blaga” Sebeş – instructor Ema Salati.

Partea finală a spectacolului a fost susţinută în forţă de soliştii vocali: Corina Corpodean (folk), Gheorghe Berghian (pop) şi Grupul vocal instrumental „Our Band“ format din Cosmin Pienariu-voce, Vasile Berki-chitara, Leopold Zanca-clape, Bogdan Lucian-bass şi Ferdinand Borca – tobe, au încheiat programul artistic.

Societatea Comercială “Hora” Reghin, producător de instrumente muzicale, a fost sponsorul principal al acestui evenimet şi a fost reprezentat de doamna inginer Carmen Chiorean care a participat la eveniment alături de soţul Vasile Chiorean. 33 de instrmentele muzicale au fost oferite ca premii interpreţilor şi instrumentiştilor care au luat parte la eveniment.

Domnul Ioan Godja a mulţumit auditoriului, sponsorilor, pentru sprijinul acordat, a mulţumit echipei de la tehnică, în special inginerului de sunet George Dancu pentru munca depusă în acele condiţii nefavorabile şi pentru profesionalismul de care au dat dovadă.

12 mai 2013 – a treia zi de sărbătoare. Diaspora Organizations & Press

Representatives Sessions. Masa rotundă cu reprezentanţi ai asociaţiilor şi Mass Media din Diaspora, organizator RadioTv Unirea – Austria, în parteneriat cu UNIFERO Inc., SUA la Hotel A & O Stadthalle Lerchenfelder Gürtel 9-11 AT-1160 Wien.

O surpriză deosebită a acestei zile a fost creată de Preşedintele Asociaţiei „Cercul Cultural Româno-Austriac UNIREA” domnul Ioan Godja, care în finalul lucrărilor conferinţei UNIFERO şi Mesei Rotunde, a oferit în onoarea marilor doamne ale spiritualităţii româneşti, un recital de vioară susţinut de tânărul violonist de excepţie, Tudor Andrei , care reprezintă ţara cu onoare la Viena.

În timpul desfăşurării lucrărilor UNIFERO, au fost recitate poezii ale creatoarelor Ionela Flood din Anglia şi Gabriella Costescu din Sighişoara, au fost prezentate apariţii noi de carte ale membrelor UNIFERO (Sisila Duldurescu, Paraschiva Abutnăriţei, Aldona Pătraş, Violeta Gherman, Smaranda Cazan Livescu, Madeleine Davidzon, Elena Saffer). Au fost de asemenea prezentate revistele Cetatea lui Bucur, Creneluri Sighişorene şi top BUSINNESS, ziar care apare lunar în Austria.

Au mai fost prezenţi reprezentanţii organizaţiilor (CREED din România, ADRI - Italia, Centrul Cultural din Köln), ai presei din România şi din Diaspora, alături de reprezentantele delegate ale „Departamentului politic pentru relaţia cu “Românii de Pretutindeni” din cadrul MAE.

La evenimet a fost prezentă echipa de realizatori TVR Internaţional, condusă de doamna director Beatrice Comănescu, cât şi a jurnalistilor Mihai Anthony din Viena, corespondent al postului RadioTv Unirea şi al ziarelor româneşti Vocea Ta, Adevărul şi Cronica Româna, Gabriella Costescu realizator emisiuni RadioTv Unirea, Ionică Armanca din Viena, corespondent al postului RadioTv Unirea şi al ziarelor “Vocea Ta”, “Top Business” şi “Napoca News”.

Românul e acasă la el acolo unde poate respira românitate. Se bucură cu românii care au plecat de pe plaiul mioritic pe alte plaiuri. Oriunde ar fi românul, ziua se luminează, ciocârlia se înalţă şi privighetoarea cântă.

Să nu uităm că suntem români şi purtăm în suflet tricolorul.

GABRIELLA COSTESCU

30

La data de 17 mai 2013, în calitate de voluntar al programului ,,Salvaţi Copiii”, al Şcolii Gimnaziale de Stat “Zaharia Boiu” -Sighişoara am făcut o excursie la Salina Praid şi Lacul Ursu – Sovata.

Mare le-a fost bucuria copiilor încă de la plecare, ştiind că vor ajunge la Aventura din adâncuri şi vor descoperi lucruri mai putin obişnuite, despre care unii doar au auzit.

Ziua a început încântător, călătoria cu autocarul de la Sighişoara, a fost făcută în acordurile de chitara şi vocea minunată a profesoarei de muzică Anda Moldovan.

Prima oprire, Salina Praid. Renumele acestei mici aşezări este legat de

domul de sare pe care este aşezat Praidul, o raritate geologică ce ascunde straturi de sare cu grosimi de 1600 m. Sarea care este exploatata în prezent (aproximativ 600 tone/zi) are culoare gri şi este de calitate foarte bună. Salinele au fost de fapt amenajate în golurile subterane rămase în urma exploatărilor de sare.

Situata la 120 m adâncime, având o înalţime de 14 m, o lăţime de 20 m şi o lungime de mai multe sute de metri, este recunoscută ca fiind una dintre cele mai mari şi mai bogate din ţară. Microclimatul din subteran, este extrem de benefic sănătăţii, aerul fiind puternic ionizat, temperaturile sunt constante (15-160C).

În timpul sezonului de vară, numărul persoanelor care viziteaza mina şi a bolnavilor care se tratează aici, ajunge până la cifra de 2500-3000/zi. Sălile din subteran sunt dotate cu sistem de iluminat, terenuri de joaca pentru copii, o capela ecumenică, bufet, bibliotecă,

mese de biliard, toate acestea având menirea de a oferi o recreere pentru bolnavii, care în mod obligatoriu trebuie să petreacă aici zilnic 4 ore.

Ajunşi în salina Praid, copiii s-au năpustit asupra jocurilor ce le stăteau la dispoziţie, neştiind care încotro să se îndrepte întâi. Atenţia le-a fost atrasă în primul rând de toboganele imense, leagănele, mesele de ping-pong, cel mai interesant li s-a părut căţăratul pe pereţii de sare, aventură unică şi plină de adrenalină.

Un grup de copii s-a aşezat la una din mesele de lemn împreuna cu prof. Anda Moldovan şi au cântat cântece pentru copii pe acorduri de chitară. La scurt timp au apărut şi spectatorii, încântaţi. Salina răsuna de muzică.

După câteva ore de aventură în “adâncuri” am poposit pe malul frumos al lacului Ursu. Am vizitat imprejurimile, copiii au facut o mulţime de poze, au mâncat îngheţată şi au cumpărat mici amintiri şi suveniruri pentru cei dragi de acasă.

Lacul Ursu şi arboretele de pe sărături, monument al naturii, este o arie protejată ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervaţie naturală, tip mixt) situată în judeţul Mureş, pe teritoriul administrativ al oraşului Sovata. Reprezintă o zonă formată din aglomerate vulcanice (andezite cu amfiboli) şi masive de sare. Lacul s-a format odată cu prăbuşirea unei exploatări de sare, umplută ulterior cu apa pâraielor ce coboară de pe versanţii din apropiere. Este cel mai mare lac heliotermic din lume.

_______________________________________Masivul de sare din apropierea lacului este acoperit cu un strat argilos pe care se dezvoltă mai multe specii de plante lemnoase (gorun, stejar, molid, fag, pin, cireş sălbatic, sânger, păducel, plop tremurător, măr pădureţ, alun,

31

frasin, paltin) precum şi specii ierboase, dinte care: papucul doamnei (Cypripedium calceolus) sau crinul de pădure (Lilium martagon).

Din documentele istorice, rezultă că în 1875 s-au produs la Sovata în zona deluroasă estetica a depresiunii Transilvaniei, prăbuşiri şi alunecări de material care au condus la individualizarea unei depresiuni în care apele pâraielor Topliţa şi Auriu au format Lacul Ursu. Alunecarea şi prăbuşirea depozitelor de pantă sunt strâns legate de prezenţa masivului de sare care s-a dizolvat şi a contribuit, după fomarea lacului, la salinizarea apei.

În 1879, se mentionează deja fenomenul de heliotermie, atât de caracteristic şi util funcţiei balneoterapeutice a lacului.

Salinitatea apei este între 10- 15 g/ l la suprafaţă, pe cca. 2 m, la fund valorile oscileaza între 250- 290 g/l şi chiar 300 g/ l. Temperatura poate ajunge în lunile de vară la 32- 34 ◦C faţă de suprafaţă, unde este mai scazută. Apa şi nămolul lacului Ursu sunt recomandate în tratamente. Aici, la Sovata, se fac băi calde de nămol şi apă tot timpul anului, iar stratul de apă helioterm, cu temperaturi mai ridicate, dă posibilitatea prelungirii sezonului cu balneaţie în aer liber.

Cu regret au urcat copiii în autocarul ce ne

ducea spre casă. Obosiţi dar încântaţi copiii au continuat să depene poveşti din ceea ce au văzut, din ceea ce au auzit despre istoria locului şi binenţeles nu au lipsit nici cântecele dragi lor.

Excursia a fost condusă de prof. psiholog, d-na Éva Bálint, careia îi mulţumesc în numele tuturor părinţilor, pentru dăruirea şi implicarea sentimentală de care dă dovadă de fiecare dată pentru aceşti copii. Ne-au mai însoţit profesori voluntari, părinţi iar din Asociatia literară ,,Creneluri sighişorene” sumbsemnata şi eleva Ştefania Pârlea.

Educative şi relaxante sunt toate excursiile oferite copiilor prin programul “Salvaţi copiii”, rămân dovezi de suflet şi dăruire a celor ce le organizează.

PIROSKA HANEA

_____________________________________________________________________________ Vise năruite Am înălţat un castel doar al nostru, Din vise, speranţă, lumină, Şi iată-ne-n ziua în care, Tot ce am zidit se sfărâmă. Am trăit regeşte într-ânsul, Erai tu nebun, eu regina, Priviţi cum totul se sfarmă Cu vise rămase-n ruină. Vom aşeza în turnuri de fildeş Povestea supremă traită, Şi-n pivniţi pustii coborâ-vom, Simţind iubirea ca umbră. Iubirea se scurge din

sânge, Nisipul ne curge prin vene, Putea-vom reface castelul, Ce azi vedem că se pierde? Am trăit o iubire mareaţă, Aşa cum doar noi o vom şti, Azi totul se scaldă-n dezastru, Apoi ne vom spune: Adio! 25.06.2012, Sighişoara Divina mea iubire Cuvintele îţi sunt încă mieroase Le foloseşti din plin să mă iubeşti,

Dar ai uitat în marea-ţi nebunie, Că în iubire faptele vorbesc. Preferi să faci risipă de iubire, Când pentru tine, ea moare zi de zi, Te vei trezi când totul e pieire, Atunci când nu mai poţi salva nimic. Iubirea mi-e la fel ca altă dată E imposibil să mă pot minţi, Am sufletul un fel de Mare Moartă,

32

Chiar peste moarte eu, te voi iubi. Te voi lăsa să pieri în fiecare zi, Trăind absenţa puternicei iubiri, Ai să te stingi într-un final, târziu, Mă vei chema, eu n-am să vin. 18. 02. 2012 Existenţa noastră Mocneşte cenuşa existenţei noastre, Iar fumul se disipă puţin câte puţin, Popoare se întreabă:- Unde-i viaţa noastră, Când s-a transformat din bucurie-n chin? Parcă nu ni se-acordă nici o şansă De a trăi vremelnic fără scrum, Totuşi, de-ar fi norocul de-a ne-ntoarce, Am opta cu toţii primitivul drum. Bastarzii lumii dictează existenţa Acoperindu-ne cu pături mari de fum, Plătind morţii tribut cu sănătatea noastră Şi ne-ntrebăm de mai avem un drum. Şi parcă existenţa soră e cu moartea, De-o vreme bună se plimbă braţ la braţ, Cîndva aluneca-vom în morminte goale, Existenta noastră,… existenţa noastră. 18.05.2011

Leagăn al copilăriei mele E iarnă pe uliţi în satele din munţi, Ninsoarea sfântă cade peste Ruşii Munţi. Fumul blând din hornuri mândru se ridică, Încălzind tot satul în noaptea cea sfântă. Venind din sudul cald în Ardealul sfânt, Taica taicii mele murmură colind. Miros de cozonac, de pâine coaptă, Se simte azi pe uliţi şi la orice poartă. Pe uliţe, copiii toţi colindă, Români, maghiari şi saşi cântă împreună. Maica mea cea mare ne pofteşte-n tindă, În desagi ne pune, mere, nuci şi turtă. Azi, revin în leagănul copilăriei mele, Uliţa-i pustie, căsuţa nu mai este, Mi-e dor de taica tatălui meu Fără de voi Crăciunul, nu este la fel. 30.11.2011. Beznă Şi iarăşi vine frigul, vai ciuma ei de iarnă! Iar la noi în casă, e tot miros de lampă La casele din jur lumina dă pe seară Au becuri şi în grajduri, au becuri şi afară.

Măicuţa crengi ne rupe să le-aruncăm în sobă, Aşa odaia noastră va fi mai luminoasă. Ea ştie că petrolul nu ne va ajunge, Iar lampa noastră veche, aproape că se stinge. E iar decembrie, vine Crăciunul, Măicuţa ne întreabă, ce să ne-aducă Moşul?! - “Măicuţa mea cea bună, nu pot să mai aştept, Îl roagă dar pe Moşu' să ne aducă un bec”. 13.02.2011 Depărtare La marginea lumii iar ai plecat, Tristeţea m-apasă, simt c-am să cad, În lacul cu nuferi mai ieri ne-am scăldat, Azi, în nămol ne-afundăm ne-ncetat. Mi-e jale, mi-e rău, tristeţea mă-ncearcă, Îmi soarbe fericirea ca o căpuşă, Nici luna spre mine nu mai priveşte, Mi-e greu, îţi e greu, totul se pierde. Mi-e dor, îţi e dor, depărtarea-i imensă, Iarna îngheaţă cuvintele parcă, Ne arde iubirea, pe mine, pe tine, În doi vom învinge depărtarea cu bine.

PIROSKA HANEA

33

Creaţia artistică este un mijloc de exprimare, de explorare a vieţii şi de cunoaştere a sinelui. Tărâmul didactic, în care activez, reprezintă o sursă inepuizabilă de inspiraţie şi de manifestare. Deschizând porţile creaţiei, intrăm în universul nemărginit al optimismului, al frumosului, în care sunt invitaţi să păşească toţi cei care se încumetă să-şi exploreze capacităţile şi să-şi valorifice talentele. Fiecare dintre noi are ceva de spus, are trăiri şi experienţe valoroase, iar copiii, în inocenţa şi căldura lor, resimt amplificat emoţiile artistice la care sunt martori sau pe care le creează ei înşişi. Cu bucurie şi încredere, am facilitat participarea elevilor la variate şi interesante concursuri şi manifestări artistice, aceştia obţinând rezultate notabile. Redactând piesa de teatru scurt „Vrăjitorul din turn”, am înlesnit implicarea elevilor în cadrul celei de-a noua ediţii a Festivalului

Internaţional de la Simeria – „Copil ca tine sunt şi eu”, desfăşurat în perioada 6 – 8 iunie 2013. Protagoniştii concursului de interpretare artistică, răsplătiţi cu PREMIUL II, au fost elevii: Dragoş Otves, Andreea Zamfir, Alexandru Micloş, Costina Magda, Eric Enciu, Andrei Birişu, Andrei Duma. În cadrul acestui festival, la secţiunea de creaţie literară „Tărâmul copilăriei”, eleva Lavinia Gheorghe a obţinut PREMIUL III, pentru poezia „Primăvara se întâlneşte cu vara”. Simpozionul Internaţional de la Simeria a susţinut sub egida „Educaţia interculturală, o opţiune în promovarea strategiilor de integrare şi incluziune a copiilor cu CES”, o sesiune de comunicări ştiinţifice, în cadrul căreia am redactat „Studiu de caz pentru copil cu cerinţe educaţionale speciale”, publicat în Auxiliarul Curricular, la Editura Casei Corpului Didactic Deva. Prin intermediul Şcolii Gimnaziale „Zaharia Boiu” – director Mariana Tămaş, în colaborare cu Asociaţia Literară „Creneluri sighişorene” – preşedinte Gabriella Costescu, am încurajat încercările literare şi plastice ale copiilor, prin implicarea lor în cadrul _______________________

proiectelor şi parteneriatelor educaţionale. Eleva Andreea Hanea, din clasa a II-a A este parte activă la toate întâlnirile Asociaţiei Literare. Este minunat să observi cum răzbate înţelegerea artistică şi miracolul creaţiei prin ochii mari şi senini ai unui copil. Creaţia are la bază cunoaşterea şi munca frământată a gândului, pentru revărsarea talentului artistic. Receptivitatea copiilor dezvăluie tărâmul în care se plămădesc ideile, inovaţiile, progresul. Cunoaşterea Din adâncul firii-n ceaţă, Şipotind, un firicel, S-a ivit încetinel, Gândul despre cunoştinţă. Dezmorţindu-şi aripioare, Pas cu pas a învăţat Şi timid a încercat Cât mai sus apoi să zboare. (Sinaia, 17 iulie 2002) Cultura, arta, frumosul este necesar să primeze în societate. Dreptul la cultură este esenţial şi benefic, deoarece aduce în prim plan ceea ce este mai nobil în condiţia umană. Beneficiind de acest drept, copiii intră în contact cu valorile trecutului, se familiarizează cu tradiţiile şi obiceiurile, deprind norme de conduită şi participă creator la promovarea noile valori sociale. Şcoala oferă cu generozitate momente culturale inedite, menite să motiveze implicarea elevilor şi să răsplătească efortul artistic.

34

Rolul serbărilor şcolare este cel al promovării valorilor culturale, laice şi religioase, ca formă de manifestare liberă şi expresivă a copiilor noştri. Despre „Minunata sărbătoare a Crăciunului în sufletul copiilor” am redactat un articol în cadrul „Revistei naţionale de educaţie pentru drepturile omului – Relief Educativ” – Nr. 16, de la Botoşani, coordonată de prof.drd. Emilia Gheorghincă şi prof. Silvia Dăscălescu. În cadrul Concursului Naţional de Publicaţie Şcolară „Medi@Junior” – ediţia a IV-a, desfăşurat la Simeria şi Bistriţa, în perioada 29 mai – 1 iunie 2013, am participat cu Revista Ciclului Primar din Zona Sighişoara – „Clopoţel”, în calitate de coordonator. De asemenea, am promovat creţia literară a elevei Lavinia Gheorghe, intitulată „Păsărelele”.

Despre preocupările ecologice ale elevilor am trimis la tipar, însemnările mele care au fost publicate în Săptămânalul de informaţie „Jurnalul Sighişoara Reporter”. Imnul Patrulei

Eco, redactat de elevii: Zaharia Diana, Micloş Alexandru, Otves Dragos, Szasz Paul, a fost publicat pe site-ul naţional al Proiectului ECO-ŞCOALA. Am sprijinit elevul Mihnea Pop a redactat broşura „Compunerile mele”, cu o deosebită sensibilitate artistică. Pe site-ul Didactic.ro am publicat lucrarea didactică de specialitate „Planificarea anuală şi semestrială a materiei pentru clasa a II-a. Noi, adulţii: cadre didactice, părinţi, psihologi, persoane de cultură, trebuie să oferim copiilor oportunităţi pentru

dezvoltarea lor culturală, urmărind atent antrenarea disponibilităţilor aptitudinale şi valorificarea activităţilor întreprinse. Menire de dascăl Când rodul muncii-nnobilate Vibrează-n suflete, în priviri, Când anii cern prin zări albastre, Talente-n dulcile sclipiri, Când firi rebele sau timide, Tenace le călăuzeşti, Serbând scânteia ce aprinde Lumina veche din poveşti, Când povârnişuri asaltate, De-avântul crudei tinereţi, Redute vajnic câştigate, Cu-nţelepciune ocroteşti, Observi frânturi multiplicate, Sunt ei eroii ce-i aştepţi, Imagini amplu proiectate, Marcând efort de exegeţi. (Sighişoara, 30 iunie 2013) Prof. înv. pr. Anca-Daniela

Moldovan Şcoala Gimnazială

”Zaharia Boiu”, Sighişoara, judeţul Mureş

35

Crescuţi în acelaşi buchet al candorii,

speranţei şi iubirii, absolvenţii Şcolii Medii nr. 1 Sighişoara, ne-am revăzut şi după o jumatate de veac să respirăm împreună miresmele aducerilor aminte…Şi iată ca în 25 mai 2003 – sunetul clopoţelului ne-a adunat din nou în clasă. Peste patruzeci de foşti şi cu sufletul – actuali elevi, am păşit pe urmele paşilor noştri de altă dată, pe scările străbătute de atâtea generaţii de elevi ai liceului, şi cu emoţie ne-am îndreptat către clasă.

Pe culme stau…Ascult …Şi-abia de bănui Ce frumuseţi şi îndrăzneli ne-aşteaptă Dar ştiu si văd puteri avem destule Să-i spunem visului “vei trece-n faptă”… Deşi au trecut cinci zeci de ani de la

absolvirea liceului, încă privesc de pe culme retrăirea visului potrivit mesajului transmis de versurile poetului Eugen Frunză, alese ca motto pentru tabloul absolvenţilor promoţiei 1963 a clasei noastre umaniste.

Amintirea privită de departe, ca un tablou, îţi dezvăluie prin planurile ei detalii, culori, forme al sufletului crescute din fiorul amintirii pe pajiştea veşnic verde a adolescenţei...

Era laboratorul de fizică-chimie de atunci, dar şi de acum. Elevii actualei clasei a IX – a, care de altfel învaţă chiar în această clasă, purtând actuala uniforma de liceeni ne-au impresionat cu cântecul: “Gaudeamus”, dar şi cu piesa muzicală intitulată “Ani de liceu” pe fond muzical. Animatoarea şi dirijoarea grupului muzical al clasei, fiind Ştefana Mihăilescu –am fost mişcată sufleteşte, ea fiind chiar nepoata mea. Iată cum, ne-am întâlnit şi pe această cale generaţiile…

Printr-un cuvânt elevat şi plin de simţire a adus un elogiu promoţiei noastre eleva Alexandra Codreanu. Actualii liceeni au fost însoţiţi de distinsul profesor Deac, dirigintele clasei.

Aşadar clasele noastre – de acum cinci zeci de ani – reală şi umanistă A şi B – de data

aceasta fără diriginţi…S-a păstrat moment de reculegere pentru diriginţii, profesorii şi colegii deveniţi amintire…

Ne-am reluat locurile în bănci aproape întocmai ca odinioară. Unii dintre noi s-au aşezat chiar lângă colegii de bancă de atunci. Dar eu am căutat în zadar cu privirea pe colega mea de bancă, buna mea prietenă în şcoală şi în viaţă – Cornelia Costea, căci ea a plecat dintre noi…Au rămas şi alte locuri goale în bănci, dar nu şi în suflet, căci îi purtăm pe toţi colegii în noi.

Curând clasa fremătă de trăiri şi amintiri…Colegii şi colegele claselor noastre răsfoiau cartea de amintiri pe care-am editat-o cu prilejul acestei întâlniri şi pe care-am intitulat-o: “VIS ADOLESCENTIN – SIGHIŞOARA”. Un remember în care să ne regăsim în cuvinte şi imagini. O surpriză deosebită ne-a oferit şi îndrăgitul coleg Valentin Grancea prin tabourile de absolvire ale claselor noastre în miniatură, încadrate de vederi ale Sighişoarei vechi şi noi.

Este evidentă şi imaginea liceului nostru. De altfel Valentin ne-a încântat cu un cuvânt plin de emoţie şi originalitate şi cu o ingenioasă trecere în revistă prin arta sa fotografică a unor imagini vii şi grăitoare din anii de liceu şi din emoţionantele revederi. La redarea artisticelor imagini şi-a adus aportul şi colegul nostru Gică Stâncel utilizând retroproiectorul precum şi celelalte mijloace necesare redării. Acelaşi Gică Stâncel care a fost sufletul revederii noastre colegiale şi căruia ne-am alăturat, privind organizarea, împreună cu Lucia Onofrei şi Valentin Grancea.

Amintirile au venit aproape chemate de gânduri, rânduri de pioasa evocare a anilor de liceu cu distinşii noştri dascăli, adevăraţi apostoli ce ne-au transmis seva devenirii şi împlinirii. Ei au fost deţinătorii cheii de aur spre suflete mari şi călăuze către ştiinţe/ De aceea îi venerăm ca pe cei mai bravi făurari/ ai celei mai scumpe fiinţe.

Acum răspundem nu numai la catalogul clasei ci şi al vieţii. Dar cine să mai facă apelul? La solicitarea colegilor am ieşit din postura de elevă…şi am intrat în aceea de dirigintă… Am evocat personalitatea nemuritorilor noştri dascăli-părinţi, care ne-au fost şi în constiinţa noastră ne sunt diriginţi – respectiv profesorul Ioan Herlea, care a slujit arta sunetului şi

36

profesorul Bukovschi Carol care a predat fizica tot cu măiestrie artistică şi didactică. Au răspuns colegii la apel purtând fiinţial în ei şcoala şi viaţa în acelaşi timp. Aş spune că toţi aceşti oameni de bine ar putea fi rând pe rând proprii noştri diriginţi…Pe drumurile vieţii s-au produs noi şi importante împliniri cu fiecare dintre noi în plan personal şi profesional. S-a vorbit despre rândurile scrise de destin în cartea vieţii, de amintiri, de aşteptări. A fost evocat chipul dascălului preferat sau temut. Am râs la aducerea în prezent a năzdrăvanei fiţuici. Ne-am înduioşat la relatarea despre biletelele sentimentale, ce zburau uneori în chip de avioane de la băieţi spre fete cu veşti bune… Trist era când ajungeau să fie confiscate de profesori…Unele din aceste ofrande ne-au fost restituite…la întâlnirile colegiale de zece ani, de douazeci de ani. Dirigintele nostru a adus la o întalnire, ca ofrandă chiar şi o praştie…Aşa am redevenit copiii năzdrăvani de altă dată...

Dar există şi nume care nu mai răspund la apel. În locul lor, amintirea le conturează chipul şi cuvintele – necrolog – sufletul. Aprecierile făcute de colegi au fost de natură să evidenţieze prestigiul liceului ce poartă azi numele lui Mircea Eliade cu aura dată de acei apostoli ai neamului care sunt profesorii.

Ar fi nedrept să nu mă refer şi la bogata paletă curpinzând profesiile cu care generaţia 1963 şi-a adus aportul în viaţa socială a ţării. Mă refer la acei luminători care sunt învăţătorii, profesorii, la acei vindecători ai trupului care sunt medicii, la contabili, economişti, ingineri şi nu în ultimul rând la purtătorii de cuvânt care sunt reporterii şi redactorii realizaţi în generaţia noastră, ca şi la translatorii şi experţii din comerţul exterior. Sunt colegi care activează şi în prezent în domeniul profesional îmbrăţişat dar şi în artele care îi pasionează. Suntem părinţi unii şi bunici, dar veşnic tineri.

S-a vorbit despre tradiţia culturală a liceului, de viaţa lui în domeniul sportului, de performanţele obţinute la olimpiadele de profil umanist şi ştiintific. Acei colegi care s-au revăzut doar după cincizeci de ani, au fost cu atât mai mult impresionaţi, căci, potrivit afirmaţiei poetului clasei reale Valentin Grancea: “E mare lucru că ne-am întâlnit după o jumătate de secol”! Într-un tandem de entuziasm şi regăsire, în ambientul unei mese îmbelşugate şi a unor melodii ce erau şlagărele generaţiei

noastre, dar şi altele aparţinând acestui timp, amintirile au continuat să curgă odată cu clipele…

Discursul didactic realizat în dialog cu colegii şi continuat la banchet într-o elegantă şi ospitalieră locaţie din Sighişoara, a reconstituit atmosfera de liceu, a adus răspunsuri pline de nostalgie, înţelepciune şi încurajare pentru anii următori. Potrivit cu versurile aceluiaşi poet Eugen Frunză, de data aceasta alese ca motto pentru absolvenţii clasei reale ai promoţiei anului 1963:

“Asta-i legea frumuseţii vii: Un pisc de-ai cucerit, te-aşteaptă altul Căci niciodată nu-i sfârşit înaltul Spre care porţi a inimii făclii”.

ANA MUNTEANU DRĂGHICI – promoţia 1963

„Cel mai bun educator este acela care cunoaşte mai bine vremea în care

trăieşte, care percepe cu fineţe marile trăsături caracteristice ale vieţii

contemporane şi care se bucură şi suferă din cauza acestei vieţi.”

Ernest Louis

37

Aptitudinile sau talentele stau în stare latentă până când încercarea chiar reuşită unor activităţi, le scot la suprafaţă. Sunt ca un destin pe linul parcurs al frumoasei copilării, continuând apoi în

adolescenţă, când se modelează componentele personalităţii (temperament, caracter-aptitudini). Răspunderea pentru gradul de discernământ al tânărului este tot a celor ce fac educaţie. Aceştia sunt doar părinţii şi educatorii. De aceea sunt decisivi cei şapte ani de acasă şi este foarte importantă educaţia de până la vârsta majoratului, vârstă care nu a fost aleasă deloc în mod arbitrar.

Copiii învaţă de la părinţi. Părinţii care fac tot posibilul să-şi petreacă un timp în compania copiilor lor talentaţi, sunt mai repede pregătiţi să răspundă nevoilor copiilor lor şi să le ofere oportunităţi educaţionale favorizante adecvate. Cheia cultivarii copiilor talentaţi este respectul; respectul pentru unicitatea lor, pentru opinii şi idei, respect pentru visele lor. Copiii talentaţi au nevoie de părinţi responsabili şi flexibili, care să se bată pentru ei când ei sunt prea mici să se descurce singuri, când trebuie să li se întindă mâna pentru a trece cu brio puntea spre realizări.

De aceea la fiecare manifestare culturală, Ştefania Pârlea are alături familia sau educatorii de la Şcoala Gimnazială “Zaharia Boiu”, unde a absolvit VIII clase în acest an 2013. Este de bun augur această susţinere, deoarece Ştefania ucă trepte spre succes, cu performanţă. Munca de echipă de la ansamblul Folcloric “Doina” din Albeşti şi Grupul “Târnavele” din Sighişoara o menţine cu spiritul plin de vioiciune, cât şi restul activităţilor la care este activă.

- 19 ianuarie 2013 – Revelionul

Ansamblului Folcloric “Doina” – Albeşti. - 24 ianuarie 2013 – spectacol de “Ziua Unirii” în Albeşti şi Sighişoara. - 9 februarie 2013 – filmări “Hora TV” - emisiune în direct. - 8 martie 2013 – Carnavalul primăverii “Salvaţi Copiii”. - interviu pentru Tv Realitatea Tg.Mureş - emisiune în direct la Realitatea Tv Bucureşti pe tema “Copiii cu ţara de gât”, alături de profesor psiholog Éva Bálint şi profesor – director Mariana Tămaş. - 18 martie 2013 – figuraţie în secvenţe pentru filmul “Evadata”. - 22 martie 2013 – în cadrul Asociaţiei “Salvaţi Copiii”, eveniment pentru sărbătorirea copiilor născuţi în lunile ianuarie, februarie, martie. - 4 aprilie 2013 – invitată în şezătoarea din cadrul “Eliade Talent Show”. - întâlnirea cu Preşedinta Forumului Naţional al Copiilor, alături de Amalia Năstase (imaginea Salvaţi Copiii) - 9 martie 2013 – serbarea vecinătăţilor la Ansamblul Folcloric “Doina” - Albeşti. - 21 aprilie 2013 – lansarea CD-ului de pricesne

38

al Lorenei Filipescu. - 22 iunie – lansare de carte în urma concursului “Primăveri Luduşene” din Luduş, sub îndrumarea domnului Emil Panaitescu, unde a obţinut locul III la secţiunea poezie. Ştefania nu pierde timpul, pe lângă realizările cu ansamblurile şi şcoala, mai are timp şi de voluntariat la Fundaţia “Veritas” şi la organizaţia “Salvaţi copiii”- sucursala Sighişoara, scrie poezie pentru care a fost premiată. Este şi motivul pentru care, cu patos de elev sârguincios a dedicat profesorilor ei, cât şi în numele colegilor de la care îşi ia rămas bun, o poezie de suflet: Moment de rămas bun!

Trecut-au anii rând pe rând, Şi nu mai putem spune Nu mai putem avea în gând: “Ne revedem noi mâine”. Azi, când drumurile se despart, Noi mergem mai departe Opt ani frumoşi s-au terminat, Ca valul ce se sparge! Şi nu ne vom mai întâlni Să spunem ce mai facem Va trece timpul peste noi Şi nu-l putem întoarce. Dar astăzi parcă ni se pare, Că drumul a fost mult prea scurt, Şi ne vom aminti noi oare Cum anii şcolii au-nceput?! Ultima dată, clopoţelul sună, Ultima zi când suntem împreună Şi cât dorim ca viaţa sa ne fie Plină de zâmbete şi bucurie! Colegi, prieteni, familie, fraţi, Toţi pentru noi sunt astăzi adunaţi Am vrea să vă reamintim Că din suflet vă iubim!

Am avut soare, vânt şi ploi, Dar peste toate am trecut uşor Cu dumneavoastră dragi profesori, Şi-acum, ne-am pregătit de zbor. Stimaţi profesori: Mulţumim! Şi pân' la pământ ne-nchinăm Ne-aţi învăţat oameni să fim, În viaţă să ne descurcăm. Dar noi acum ne-oprim aici... Lăsând în urmă pe cei mici Şi mai ales pe doamna dirigintă Care ne-a fost ca o mămică... Ne certa, ne dojenea mereu Dar totdeauna ne-ajuta la greu... Spunea părinţilor că suntem răi Şi totuşi ne numea “copiii săi”!

DIN VALEA TÂRNAVELOR Păru'-n cosâţă-mpletit Cu flori faine l-am gătit L-am gătit cu flori din glastră Ca să vin la dumneavoastră Şi-am venit cu drag şi dor Din Valea Târnavelor Ie mândr-am îmbrăcat , Măicuţa mult o lucrat, Cu acu ei fermecat! Cu ac şi cu aţă neagră Şîrele frumos să leagă O port şi mi-i tare dragă . Laibăru-i cu flori brodate , Cătrânţele mândre, late Cipcă , ciucuri , fir de aur Frumuseţe , port, tezaur . Rochier, poale, freşung ?! Din jos de genunchi mi-ajung Ghete negre cu tureac Astăz' iar am încălţat . Şi-n brâu mi-am pus tricolor Ca-n Valea Târnavelor! Ştefania Pârlea

39

… sunt trei cuvinte care o pot caracteriza pe Ştefania Pârlea. Şi talent nu este de ajuns; ar trebui să spunem multitalent pentru că Ştefania cântă şi este invitată să apară la televiziuni, scrie şi participă la concursuri unde ia premii şi este şi premiantă la şcoală.

În 22 iunie 2013, ea a participat din nou la concurcul de creaţie „Primăveri luduşene” ediţia a X – a Luduş, unde a reuşit să obţină premiul III şi unde i s-au publicat lucrările în volumul “Zece ani prin lumea poeziei”. După cum se deduce din titlu această ediţie a fost una jubiliară. A fost una jubiliară şi pentru participanţii din Sighişoara, şi aici aş vrea să o citez pe d-na Adela Cazacu, directoarea Bibliotecii Luduş, şi organizatoarea acestui concurs: “Iar ne-aţi luat toate premiile Domnule Panaitescu”.

Iată şi rezultatele obţinute:

Şcoala Gimnazială Radu Popa: Ilisie Raul – menţiune Punjani Ridhi – menţiune

Şcoala Gimnazială Octavian Goga: Homorozan Florin – menţiune Oltean Niculina – menţiune Rohan Marian – menţiune

Şcoala Gimnazială Victor Jinga: Fraticiu Diana Maria premiul III

Şcoala Gimnazială Zaharia Boiu: Mihai Cristina – premiul I Pârlea Ştefania – premiul III Pop Antonia – premiul II

Colegiul Naţional Mircea Eliade:

Burje Raluca – premiul II Leordean Mădălina – premiul III Leordean Mădălina – premiul special

al Bibliotecii Judeţene Mureş

Aceste rezultate sunt cu atât mai valoroase cu cât acest concurs a devenit un concurs naţional: în ultimii ani au participat elevi din Bucureşti, Craiova, Severin, Prahova, etc.

Toate acestea se întâmplă într-o eră a informaticii în care nu se mai citesc cărţi şi toată lumea e online, pe fondul unei crize mondiale, într-o ţară în care nu se mai investeşte aproape deloc în cultură. De aceea copiii aceştia merită să fie susţinuţi şi promovaţi, aşa cum se face prin acest Cenaclu Literar “Creneluri sighişorene” sau prin organizarea participării sighişorenilor la concursul de la Luduş.

Ştefania nu este singura elevă care face parte din cenaclul literar condus de Gabriella Costescu şi care câştigă premii la Luduş. În timp au mai fost si alţi membri ai acestui cerc, care s-au afirmat şi la PRIMĂVERI LUDUŞENE, cum ar fi Andreea Crăciun sau Alexandru Zăblău. Deci iată o colaborare, care, zic eu, este benefică pentru talentele literare din Sighişoara.

În final aş vrea să îi felicit pe toţi aceşti copii şi să le urez mult succes în continuare! Emil Panaitescu – Informatician Muzeul de Istorie Sighişoara, organizatorul elevilor participanţi din Sighişoara la Concursul “Primăveri luduşene”.

40

“De-oi urma să scriu în versuri, teamă mi-e ca nu cumva Oamenii din ziua de-astăzi să mă-nceap-a lăuda. Dacă port cu uşurinţă şi cu zâmbet a lor ură, Laudele lor desigur m-ar mâhni peste măsură”.

(Scrisoarea II Mihai Eminescu – fragment) Poezia lui Mihai Eminescu a îmbrăţişat

mapamondul. În acest asentiment, Asociaţia literară “Creneluri sighişorene” a organizat în 15 iunie 2013 la Librăria “Horia Teculescu” Sighişoara, comemorarea a 124 ani de la trecerea în nefiinţă a poetului.

Gazda primitoare doamna Luciana Todea, a pregătit pe o masă în librărie, o serie de volume de versuri şi cărţi ale poetului, ediţiile cu versuri (antume şi postume), printre care a aşezat fotografii de la Ipoteşti şi Botoşani, realizate de subsemnata, icoane, obiecte din lut confecţionate cu măiestrie, flori.

A făcut o prezentare de excepţie a vieţii şi

operei marelui poet, a volumelor cuprinzând traduceri din limbi străine, piese de teatru, încercări beletristice. Deosebita intuiţie ce se ascunde în vocaţia stingerii la Eminescu, care-l leagă de anumite prezenţe în realitatea înconjurătoare, prima fiind aceea a teiului care devine sălaşul lui poetic, ba chiar sfânt, tei care cu freamătul ramurilor sale, cu ploaia de flori, este mereu cel care oficiază ritul de auto-înmormântare pe care poetul îl înscenează. Teiul este deci sacru, de o sfinţenie care-i oferă prilejul de a fi un mijloc de apropiere de adevăr.

Multe taine a dezlegat doamna Luciana, cu sensibilitatea aproape sacră făcând vorbire despre Eminescu, ne-a dus într-o lume feerică,

de neimaginat. Au recitat din opera poetului, Ştefania

Pârlea, Anca Nicoleta Micu şi Ana Munteanu Drăghici care de asemena a adus în atenţia auditoriului foşnetul poemelor de suflet care te îndeamnă la meditaţia spre frumos. A prezentat un colaj cu ilustraţii şi poeme aşezate cu talent pe coli atent selectate în onoarea marelui poet.

Floare Balint a vorbit despre deosebita atenţie cu care a perceput mesajul transmis în poezie de poet şi regăsirea printre versuri, impresionată de felul în care citind versurile, emoţia i se transmite.

Subsemnata am făcut o prezentare de fotografie din vizita la Ipoteşti – Botoşani în 8 aprilie 2013, am prezentat albumul “Ipoteşti memoria unei case” din Colecţia Ipoteşti, memorial de studii Ipoteşti, album în care sunt redate fortografic în detaliu, casa, mobilierul, tablourile, manuscrisele şi cărţile vechi ale familiei Eminovici.

Doamna profesoară Marcela Rezeanu s-a referit cu delicateţe la sensibilitatea poetului care a reuşit a atinge prin propria inspiraţie izvoarele poeziei populare, a poeziei de dragoste. Ca profesor, a studiat poezia şi a vorbit despre genialitatea şi inteligenţa lui Mihai Eminescu. Cu sensibilitate, a redat prin forţa cuvintelor, sentimente, stări de spirit, aspiraţii, remodelări ale propriilor experiente într-o formă aparte, capabilă să capteze interesul auditoriului. Poezia ca stare de gratie, este trăită nu doar de poet, ci şi de cititor, atunci când fiecare dintre aceştia constată, la un moment dat, că este deja acolo, unde Poezia le-a îngăduit să fie.

Domnul Nicolae Codrea a prezenat un album de ilustraţii cu catrene ale poetului achiziţionat de la Galeria Anticariatlui Iaşi – Dumitru Grumăzescu. A conservat şi păstrat din 1977, o frunză din Teiul lui Eminescu din parcul Copou - Iaşi. A citit versuri dintr-un volum de versuri al poetei Veronica Micle ediţie 1969.

Raul Gogoaşă a împărtăşit emoţia care îl încearcă în “casa cărţii” aici unde spiritul viu al celor care trăiesc poezia, se pot întîlni spre a schimba impresii, mai ales fiind vorba de poetul neamului.

Înălţătoare momente au fost, interpretarea la chitară a lui Traian Comşa şi Anda Voican – voce, melodii pe versurile poetului Mihai Eminescu, cât şi melodii din creaţiile proprii, dedicate potului.

41

Ni s-a alăturat prof. Jeni Chirteş, Pompiliu

Rezeanu, doamna Floarea Caciuc din Ploieşti, Laura Codrea, Claudia Pârlea şi alte persoane care au răspuns invitaţiei noastre.

Poezia lui Eminescu este cu mult prea complexă pentru a fi limitată la tiparele acestui articol. E mult mai profitabil a interpreta textele eminesciene nu ca fiind operă de final a unei perioade virtual încheiate în anii maturităţii sale, ci ca o creaţie care păşeşte pe drumul poeziei viitoare, ba chiar al poeziei iminente.

Toate generaţiile se vor afla sub influenţa creaţiei eminesciene în tot ceea ce are ea mai bun, mai frumos, ridicându-se spre acel intelectualism rafinat al “Mioriţei”, al doinelor sau basmelor populare.

Eminescu este un poet român tradiţional, absorbind toate elementele literaturii antecedente.

Zadarnic şterge vremea

Zadarnic şterge vremea a gândurilor urme! În minte-mi eşti săpată ca-n marmura cea rece, Uitarea mână-n noapte a visurilor turme Şi toate trec ca vântul dar chipul tău nu trece. În veci noaptea şi ziua şoptesc în gând un nume, În veci la pieptul bolnav eu braţele îmi strâng, Te caut pretutindeni şi nu te aflu-n lume, Tu, chip frumos cu capul întors spre umăr stâng. Astfel în veci în minte-mi încremenişi frumoasă Şi văd în veci aievea divinul tău profil. O, cum nu pot în braţe să te omor plângând, Tu, blond al vieţii mele ş-al dragostei copil! Zadarnic cat repaos pe perina cea moale, Îmi pare c-a mea tâmplă pe piatră o am pus Şi noaptea-ntreagă ochi-mi în lacrimi se îneacă

Şi mintea mea în noaptea de veci va fi apus. Pe cât mai am în pieptu-mi un pic măcar de sânge, În inimă cât fibra din urmă va trăi, Avare, ele-n sine icoana ta vor strânge, Cu dânsa împreună şi ele vor muri! O, rai al tinereţi-mi, din care stau gonit! Privesc cu jind la tine, asemeni lui Adam, Eu nu gândesc c-o clipă am fost şi fericit, Ci mor, mor de durerea că-n braţe nu te am. Mihai Eminescu

Încărcaţi spiritual de acest moment de glorie, am cântat un “La mulţi ani!” celor care şi-au sărbătorit ziua de naştere: Pompiliu Rezeanu, Anca Nicoleta Micu şi doamna Luciana Todea, (“…trei Doamne”).

Am fost atâţi׳ cât trebuia să fim, în sacru loc unde cartea stă la loc de cinste.

Gabriella Costescu

Nicholas Andronesco născut în localitatea Ion Corvin judeţul Constanţa, localitate a cărei evocare răzbate din paginile volumului de poezie: “Eternitatea”, trăitor în Stamford –

Connecticut. Se întoarce, pe calea cuvântului spre locurile

obârşiei sale, aşa cum ar spune poetul ardelean Lazăr Lădariu: “Râurile se întorc la izvoare”.

Medgidia 21 iunie 2013 a fost timpul şi locul am avut plăcerea să fac prezentarea şi lansarea cărţii “Eternitatea”. Am avut privilegiul, la acest eveniment de marcă ,de a fi, prin implicare de factură literară, alături de Ovidiu Dunăreanu şi Constantin Miu, personalităţi marcante ale literaturii româneşti.

Editată iniţial în USA, anul 2011, la Ed. Lumina aparţinând autorului, cartea de poezie “Eternitatea” avea să vadă lumina tiparului, de data aceasta în ediţie revăzută şi adăugită, Ed. Lumina Publishing House şi la Constanţa România, 2013.

42

“Cuvântul poetului – lacrima scursa din peştera sa Topită de inima sângerândă, ce arde cu veghe de stea! Printre coloanele timpului – ochiul ce nu ştie să doarmă Dăltuieşte azur şi lumină”.

(Ana Munteanu Drăghici)

Prin această menire, poetul Nicolas Andronesco bate la porţile eternităţii prin arta sa poetică deschizând sufletul posibilor cititori către ,,cărţile, care sunt ca adâncul mărilor”, cine se scufundă în ele, culege mărgăritare…,, Am avut şi eu revelaţia stării de poezie în regăsirea ce mi-a fost dată prin magia cuvântului strunit de scriitorul româno – american Nicholas Andronesco.

Aflându-mă pe teritoriul american, am primit cu bucurie cartea ce străbate timpul învingând efemerul, şi da, eternitatea poetului, trăirea stării de poezie sufletului receptor. Poezia izvorâtă din harul creatorului Nicholas Andronesco, se înscrie în contextul înaltei dimensiuni a menirii poetice ca fiind o muzică a sufletului reîntors în noi în cântecul veşniciei. De aceea, în aceste momente, de intense trăiri spirituale, când o voce poetică se reîntoarce pe plaiul natal, la oameni şi locuri încărcate de sacru, mi-amintesc şi evoc, cuvintele rostite de Puia Florica Rebreanu, fiica marelui prozator Liviu Rebreanu: “M-a chemat Ardealul, să-mi serbez părintele” (29.11. 1987 la “Zilele Liviu Rebreanu din Târgu Mureş). Sub acelaşi semn de preţuire, am adus în sufletul meu – salutul Ardealului – venind din inima lui – medievala Sighişoara – aici pe meleaguri Dobrogene spre locul natal al poetului Nicholas Andronesco.

Creaţia literară aparţinând poetului, are de-a face cu o predispoziţie nativă aducătoare de har divin cu un răsărit precoce, la vârsta şcolarului din ciclul primar. Nemărturisit o vreme rodul inspiraţiei, irumpe, la maturitatea vârstei într-un Vulcan activ strălucind într-un Athos aducător de reculegere, mit şi regăsire întru lumină. Într-un tandem urmând traiectoria unei originale biografii poetice, cuvântul poetului curge lacrimă, dupa lacrimă din plânsul ce pe obrajii timpului se prelinge.

Cititorul se va regăsi în cristalurile cascadei timpului ireversibil şi totusi veşnic. Am înteles, din mărturisirile poetului că atracţia sa spre arta cuvântului a fost în bună măsură stimulată şi de mama sa care-i citea din opera eminesciană, din

scrierile lui G.Topârceanu, precum şi din alţi autori ai literaturii române. “Cărţile sunt ca adâncul mărilor, cine se scufundă în ele, culege mărgăritare”.

Să culegem şi noi, citind cartea, ce conturează destinul poetic Nicholas Andronesco sclipirea mărgăritarului din marea de suflet a poetului. Se cuvine a citi din poezia lui. În aceasta idee, voi încheia cuvântul meu cu lectura poeziei ,,Determinare”, nu înainte de a adresa felicitari poetului cu prilejul lansarii volumului de poezie a domniei sale – intitulat atât de sugestiv: “ETERNITATEA”.

În cadrul Zilei Culturii Naţionale, la 15 Ianuarie 2013, la Sighişoara, o dată cu aniversarea genialităţii Eminesciene, am prezentat şi volumul de poezie: “Eternitatea” aparţinând omului, intelectualului şi artistului de alese dimensiuni spirituale, Nicholas Andronesco. Asupra cărţii, s-a aplecat cu referire de apreciere, doamna Lucia Ţarălungă responsabila Bibliotecii Municipale Sighişoara.

Evenimentul a fost mediatizat de presa judeţeană – Mureş, precum şi de postul local de televiziune: “Târnava” Sighişoara.

Revista cu profil literar: “Creneluri sighişorene” este onorată să găzduiască în paginile ei impresii exprimate printr-un eseu însoţite de creaţia poetului de peste ocean.

Am citat eseul pe care l-am acătuit pe seama operei literare a domniei sale (vezi, pag 35 a revistei nr1/ 2012). Marile spirite ale literaturii şi-au venerat “fiinţa căreia noi întotdeauna îi suntem îndatoraţi, aceasta fiind mama”. Asemenea şi poetul nostru dobrogean şi internaţional în acealaşi timp, se întoarce spiritualiceşte pe plaiul natal spre semenii martori biografiei sale poetice aducând aura pamântului şi sufletului omenesc prin arta sa. Poetul închină memoriei mamei sale acest eveniment ce marchează destinul sau poetic. De altfel semnatarul poemelor cuprinse în cartea “Eternitatea” evoca chipul sfânt al mamei cu talentul şi dăruirea proprii spiritului său ales, într-un remember scris şi rostit de timp o dată cu fiinţa-i.Pentru aceasta, la rându-mi, am dedicat, mamei poetului – in memoriam – recitarea poeziei: “Mama” de Mihai Eminescu.

ANA MUNTEANU DRĂGHICI 21 Iunie 2013, Medgidia

43

M-am născut când Pleiadele erau pe cer, la 31 octombrie 1960, în Cisnădie jud. Sibiu, iar la Sighişoara m-am stabilit în 1988 prin căsătorie. Având o viaţă tumultuasă, cu bucurii şi greutăţi, am fost tentată a descrie stările mele sufleteşti, ce se regăsesc în versuri, o trăire înţeleasă poate mai puţin de ceilalţi. Pe lângă acesta, cea mai de valoare creaţie a mea, este fiica Bettina, care la 24 de ani ai săi, este sprijinul şi puterea mea.

Cititorii desigur vor descoperi tainele şi emoţiile personale.

Cuvinte Ah! Voi cuvinte oare m-ajutaţi? Când inima vă vrea mă ignoraţi? Înţelepte, lăsaţi condeiul să scrie Cu voi, sufletul să-mi reînvie. Sentimente ferecate-n mine Vrute sau impuse, fost-au „mine” Aş vrea să retrăiesc prezentul înainte, Minciuna să o şterg prin voi...cuvinte. Astfel, să-mi vindec sufletul rănit Să pot avea voinţă de granit Şi prin credinţă calea să o luminez Prin Dumnezeu să dobândesc un crez. 06.02.2013

Demnitate Muguri înfloriţi, petale deschise, Lumini divine aprinse, Demnitate, credinţă, adevăruri neînvinse Călăuză, speranţă, porţi deschise. Să ierţi când eşti pălmuit Capul să-l ridici, chiar fiind umilit. Iubeşte-ţi duşmanul ce te-a pizmuit Ignorat fiind, fii vesel, nu trist. Demniate – Smarald al vieţii, Pură ca roua dimineţii, Înveşmântată în adevăr şi credinţă Te-am regăsit după atâta suferinţă. 13.09.2012

Inocenţa Bogată e fiinţa renăscută, Neprihănită spre viaţa pură. Cu zâmbetul te cucereşte Ca primii paşi, stângaci, uimeşte. Omul ce are sufletul curat Trăieşte-n demnitate cu adevărat Virtutea nu i-o anulează sărăcia Şi de trăieşte dur şi n-are bogăţia. 25 martie 2012 Gândurile mele dăruite cititorilor.

- Degeaba ai har şi talent dacă în şcoala vieţii eşti absent.

- Tăcerea excesivă umbreşte adevărul. - Viaţa este ca o îngheţată. Dacă nu o

mănânci, repede se topeşte. - Bogat este săracul cu sufletul de aur,

sărac este avarul, avid după aur. - Tăcerea este de aur, dar cuvintele

rostite definesc caracterul şi personalitatea omului.

44

DE PESTE OCEAN

Închinare ideii divine La început a fost cuvântul care s-a întrupat în creata materie pentru a se afla pe sine. CERUL VIII, ZIUA VII, CICLUL DIVINITATE Iubire sfinţitoare Vine vremea Vine timpul Vine clipa Vine graba Vine şansa Sau neşansa Când cu spaţiul condensat Ne-ntrebăm şi ne întreabă Oare ce din tine-ai dat Cărui brav cuminte sfânt Cunoscut-ai întristarea Ce din cetini ai ivit Şi din mult ce ai simţit Vine ea Iubirea ta Din pământ Şi din cer Din vreme mută Te aşteaptă Te ascultă Nu răni sunetul sfânt E de sus Vibrând în prund Ea şi eu Ca alter ego

Ne tot întâlnim Pe rând Fă tu Doamne În credinţa-mi Să aprofundăm Curând 11 februarie 1992, Fairfield TU EŞTI

Fiinţa mea iubită din poveşti Poverile-n pământ sunt Plopii-nalţi şi trişti Şi neînduplecatele Chemări din viitor Mai are spiritul nevoie De mulţi Crişti Şi veşti S-adulmece minciunile-n Marmureanul for Fiinţa mea iubită din tărâm Din codrul meu din Stamford Luminat de Lună De curgeri să-mi vorbeşti De apa de izvor De harta nopţii-mpărtăşită Întru esenţe ce ne vor Iubita mea de-acum şi-n veci Te simt şi dimineaţa Şi-n miez de noapte Fereşti tu eşti in miez de zi Acolo unde razele-mi sclipind Nu-s reci Şi-nţelegând Adorm şi mă trezesc iubind Tu eşti 31 iulie 1987, Constanţa 4 mai 2010, Stamford Din cartea IV de poezie

“SINE DIE – Sensibilitatea

Metagalaxiei”

Biserica “Sfântul Andrei”

O candelă O lumină în noapte În noaptea din Ion Corvin La pădurea Mihail Eminescu De la peştera Adăpostul sfinţit De Sfânt Andrei cel ceresc Cu stelele palide mii În lentila Betleem românesc Suflet zidit în carne şi pâine Promiţând ziua de mâine Mutată la Stamford Suflare Şi vieţi Şi pădure

Aici Printre cruci Oriunde te duci Pământul se roagă-n genunchi Cu dureri Cu statui Din India cu marmura verde Şi Alaska negru granit Cutremurat şi jelit Şi metal În munţii Ardeal Rugăciunile-n bronz Şi-n Brancuşi Printre îngheţatele flori Se roagă deschizând uşi Aşteptând mirarea din zori Când din chin Va veni Revelarea De sâmbur divin 30 noiembrie 2007, Stamford, Connecticut

45

The Blue Dream… Linden flowers smoothly rain Golden scent from sky to plain No depart of man Orpheus Morning star of Corypheus Stem ennobled by the time Being green in loving rhyme Bringing in remembrance Chants of souls from old fragrance EMINESCU in small wind On the paths as known twinned In echoes crossing the land No good bye to understand Chandelier that fully blooms In Trojans and lonely play Emperor of the alley Linden tree that in soul grows Serene dream of the blue flower Make a vault the spirit preach For the everlasting speech Flight to our human hour!

Albastrul vis… Plouă lin cu flori de tei Aurind înmiresmare Celui fără de plecare Luceafăr între Corifei… Trunchi înnobilat de vreme Înverzească în cuvinte Spre aducere aminte Cântecele să recheme… EMINESCU în adieri Pe cărările ştiute, În ecouri străbătute Dincolo de revederi… Candelabre înfloreşte Troienind însingurat Al aleii împărat Teiul ce în suflet creşte… Vis senin de floare-albastră, Te bolteşte peste fire Întru veşnică rostire- Zbor către fiinţa noastră! 14-V-2010 Chicago Traducere engleză Nicholas Andronesco

________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ ______ ______________________________

Festival Tu crezi că am uitat Şi nu mă doare? Cresc umbre-n noi Cât malul cel abrupt

Imagini din trecut, Rătăcitoare Şi glasuri medievale Se aud... Străine zvonuri Azi răzbat din turnuri Şi bate ceasul Cel cu dor de anii Când liceeni treceam Printre alei. Vin alte toamne, Veştejind castanii, Şi noi luăm puţinul De la ştiri, Ne-ascundem lacrima Unde-a-nceput oceanul... Şi mergem mai departe, Spre destin. Iowa City, 6 august, 2006

46

Mereu început Oceane de lumină ne despart Caravanele timpului Construiesc romburi Pe cerul inimii La poarta sărutului Te opreşti să admiri infinitul Coloana de vis- Mereu început, Niciodată sfârşit. Cluj-Napoca, Mai, 2005 Ora exactă a plecării Aş fi rămas cu tine Dacă mi-ai fi iubit Clipele Numărate în palmă. Oriunde îmi întorceam privirea Ceasurile lumii Arătau ora exactă A plecării. Undeva ne grăbeam, Poate frica de un mâine gol Şi fără chemări.

Poate pustiul s-a ascuns între noi Construind castele de nisip, În care doar amintirile Îşi reazămă fruntea. Cam atât am avut să-ţi spun, Pădurea se pregăteşte de toamnă, Gândul meu se pregăteşte de uitare, Cuvântul se pregăteşte de necuvânt. Un continent de piatră albă Va trebui să mă duc departe Pe un continent de piatră albă Şi visele să mi le pierd acolo Să-mi plâng albastrul Până când va încolţi iarba. Apoi să te uit Împreună cu povestea ta nescrisă Misterul nu-ţi mai poate Învălui chipul astăzi Ţi-am spus cuvintele de-nceput, Ţi-am cântat muzica visului meu, Acum te las să-ţi cauţi dansul Pe un continent de piatră albă. Chicago, 6 iulie, 2006

_____________________________________________________________________________ O lume digitală Tristeţe într-o rană deschisă, Antibioticele generaţiei noastre Sunt depăşite, Reţetele succesului Ne costă despărţiri, Şi timpul nu ne mai răspunde Cu aceeaşi monedă, Cumpărăm prea mult Şi zâmbim prea puţin, Fotografiile nu mai ajung pe hârtie, Dar oare amintirile unde se duc? Iowa City, 17 Mai, 2006 Ana Ligia Grindeanu

A digital world Sadness in an open wound Our generation’s antibiotics Are overdue The prescriptions for success Costs us breakups And time is not responding With the same coins anymore We buy too much And smile less and less Pictures don’t get on prints anymore But where are the memories going?

Traducere Ana Ligia Grindeanu

47

De ce o revistă literară, de ce Creneluri Sighişorene?

Când în martie 1867 a apărut la Iaşi primul număr al revistei ,,Convorbiri literare”, Iacob Negruzzi în calitate de redactor şef şi director avea în gând ,,înfiinţarea unei reviste care să aibă scopul de a reproduce şi respândi totu ce intră în cercul ocupaţiunilor literare şi sciinţifice; de a supune unei critice serioase operele ce apăru din ori ce ramură a sciinţei; de a da samă despre activitatea şi producerile societăţilor literare, în special a celei din Iaşi şi de a servi ca punctu de întilnire şi înfrătire pentru autorii naţionali”.

Întorcându-ne o clipă la modelul lăsat nouă drept moştenire de înaintaşi, în societatea actuală caracterizată de accesul rapid la informaţie, mai este oare nevoie, prin comparaţie, să răspândim preocupările literare, să le supunem unei critici serioase, să promovăm activitatea literară şi înfrăţirea între autorii români?

Sau azi mai mult ca niciodată, în oceanul de informaţii cu care suntem bombardaţi zilnic, trebuie să preluăm torţa aprinsă de un Negruzzi, de un Maiorescu şi să vedem clar ce valori promovăm, ce selecţii facem? Şi ce este cultura decât acel mănunchi de valori, idei, norme şi apoi exprimarea lor în artefacte, valori pe care decidem să le onorăm, să le cultivăm, cu care ajungem să ne identificăm?

În 24 martie 2013, Asociaţia literară “Creneluri sighişorene” a lansat la Bucureşti, primul număr al Revistei “Creneluri sighişorene” , un act de cultură în sine prin care se încearcă a se ,,apăra evenimentele, realizările

şi creaţiile culturale de neştiinţă, ignoranţă, uitare.

Lansarea a avut loc în incinta Bisericii Adventiste “Balta Albă” din Bucureşti cu sprijinul şi participarea membrilor Cenaclului literar Fractali (cenaclulfractali.ning.com), un cenaclu de asemenea în căutare constantă după valoare, frumos şi adevăr, încurajându-şi membrii la o permanentă luptă cu sinele pentru şlefuire în procesul de creaţie al spiritului. Precum fractalul, o figură geometrică care atunci când e fragmentată se remarcă prin aceea că fiecare părticică este o copie în miniatură a întregului, arta înseamnă o continuă transformare şi cu toate acestea se păstrează o constanţă, respectiv un set de valori asimilate.

Conduşi de redactorul-şef al revistei, poeta Gabriella Costescu, totodată şi preşedintele asociaţiei, precum şi de poeta Ana Munteanu Drăghici, redactor şi vice-preşedinte, cu ocazia lansării toţi participanţii au răsfoit pagini de suflet adunate sub emblema foarte sugestivă a revistei, respectiv cetatea Sighişoarei înconjurată de creneluri având în prim plan o carte deschisă cu o pană de scris. Asta pentru a sugera simplu o dorinţă arzătoare, „dacă noi vom tăcea, pietrele crenelurilor vor recita, vor cânta” precum şi pentru a demonstra pe viu că ,,tradiţia nu se pierde în modernitate”, mai ales în Sighişoara, ,,singura cetate medievală încă locuită din tot SE Europei”.

Fiind în primul rând un jurnal al evenimentelor culturale de peste an, revista evocă înfrăţirea dintre autori români atât din ţară cât şi din afară, promovând totodată noi talente în paginile sale. Se remarcă astfel o activitate bogată şi diversificată: - două lansări de carte în cadrul asociaţiei (cartea omagială ,,Albastrul cerului divin” la

48

adresa scriitorului, graficianului şi regizorului Ştefan Munteanu, scrisă de autorii Gheorghe Munteanu și Radu Ungureanu precum şi debutul poetului Alexandru Devia cu volumul ,,Două cuvinte”. - cinci parteneriate cu şcoli şi instituţii de cultură (celebrarea Dragobetelui împreună cu elevii Gimnaziului ,,Aurel Mosora” din Sighişoara, desfăşurarea activităţilor culturale extracuriculare împreună cu elevii Gimnaziului ,,Nicolae Iorga” din Sighişoara în cadrul programului „Şcoala altfel”, excursie împreună cu Gimnaziul de Stat ,,Zaharia Boiu” pentru a vizita prima şcoală românească, organizată cu ajutorul doamnei Piroska Hanea, membra asociaţiei literare ,,Creneluri sighişorene”, acţiune împreună cu Organizaţia ,,Salvaţi Copiii” pentru serbarea zilelor de naştere a copiilor în cadrul proiectului ,,Creştem împreună”, serbarea Crăciunului în cadrul aceluiaşi program ,,Creştem împreună”, împreună cu Gimnaziul de Stat ,,Zaharia Boiu”). - promovarea talentului literar şi muzical prin prezentarea autorilor şi creaţiilor literare precum şi sub formă de interviu cu oameni de cultură. Astfel au apărut în paginile revistei: poeta din anul terminal de liceu Andreea Crăciun, premiată de Editura Nico, Tg. Mureş în cadrul Festivalului - Concurs ,,Ocrotiţi pe Eminescu”, poeta Marilena Anda Voican, câştigătoarea premiului acordat de Clubul Rotary în cadrul ediţiei XXXII a Festivalului Internaţional ,,Lucian Blaga”, Ştefania Pârlea, elevă de gimnaziu şi membră a Grupului folcloric ,,Doina”, premiată pentru debut la a 7-a ediţie a Concursului de creaţie literară ,,Primăveri luduşene”, artistul Traian Comşa, interpret de muzică folk. Totodată s-a realizat familiarizarea cititorilor cu autorul Raul Gogoaşă prin creaţiile acestuia precum şi cu domnul Nicolae Codrea prin intermediul pasiunii domniei sale pentru portul popular românesc, s-a adus omagiu activităţii desfăşurate de doamna profesor Anca Daniela Moldovan ca dascăl cât şi promovării sufletului de român de către doamna Ana Munteanu Drăghici, membru atât a asociaţiei „Creneluri sighişorene” cât şi a Cenaclului literar ,,Dor” din Iowa City, SUA, cenaclu înfiinţat de fiica domniei sale, Ana Ligia Grindeanu, de asemenea prezentă în paginile revistei. Alţi autori promovaţi precum şi personalităţi cuturale îi includ pe domniile lor,

poetul Răzvan Ducan, pe domnul Ioan Godja, fondatorul Cercului Cultural Româno – Austriac şi a RadioTvUnirea, precum şi pe realizatorul emisiunii ,,Poezia Speranţei” difuzată pe SperanţaTV, poetul Ion Buciuman, şi totodată pe scriitorul Valentin Marica. - promovarea activităţilor culturale realizate şi pe calea undelor sub forma emisiunilor din cadrul RadioTvUnirea, un radio înfiinţat în Austria pentru românii de pretutindeni, precum şi pe calea audiovizualului în cadrul emisiunilor realizate de postul de televiziune SperanţaTv.

Pornind de la un citat de N. Steinhardt, ,,scriitorii ar trebui să-şi dea seama că pentru ei solidaritatea şi frăţia sunt condiţia existenţei şi libertăţii lor”, Revista Creneluri Sighişorene prin intermediul recenziei scrise de domnul Valentin Marica asupra volumului Nicolae Steinhardt- Cu timp şi fără de timp, apărut sub coordonarea scriitorului Nicolae Băciuţ, ne aduce aminte de ceea ce autorul denumeşte ,,exerciţii de iubire şi preţuire, de temeinicie”.

De la prima filă la ultima, întreaga revistă este un exerciţiu de iubire şi preţuire a aproapelui prin promovarea adevăratelor valori iar Cenaclul „Fractali” prin membrii săi care au participat (Laurenţiu Nistor, Ion Buciuman, Petre Teofil, Cornel Mafteiu, Medeea Roşca, Tatiana Vaţe, Delia Stăniloiu, Emil Mocanu, Marinescu Irina) urează acesteia o viaţă îndelungată, perfecţionare continuă şi temeinicie. Irina Marinescu,

Membru fondator şi secretară a Cenaclului literar ,,Fractali” Bucureşti.

cenaclulfractali.ning.com

49

În umbra dulce de castan Castani bătrâni umbreau a noastră bancă, O bancă învechită de poveşti, Câte perechi de-ndrăgostiţi iubirea Pe ea şezând, cu drag şi-au tot şoptit. Ne picurau castanii de pe frunze Din nepăsarea defătărilor de vis, Ne-adăposteau de ploaie sau de soare, Copaci bătrâni, ai noştri confidenţi. Alunecând încet, îmbrăţişare din îmbrăţişare, În zare stelele şi luna dispăreau, Închipuit parfum ne răspândeau suav castanii, Şi aştrii adormeau, prizonieri în frunza lor.

Nerostite Neliniştea din mine Iubire nerostită Sculptură de cuvinte Răsuflă mult prea vie Alunecând albastru Sub pielea mea. Oglinda minte dulce

Chipul de ieri zâmbeşte Sub trecătoarea mască Doar eu ştiu că respiră Prea brusc Altcineva. Şoptindu-mi înţelesuri Până acum ascunse Sub pielea mea o altă Femeie se iveşte Ce s-a-ntâmplat cu vechea Inima mea? 27.01.2013

Reducere la absurd O ultimă gură de aer Chipul tău Ca un înecat Te aştept Mă scufund. Într-o prea scurtă eternitate - Un condamnat Numărând paşii până la eşafod - Te aştept Clipele unui ceas nevăzut Viaţa mea, Îmi eşti ultimul gând. Câmpul cu macii prea roşii Răni înflorite din trupuri şi oase Ca un soldat respirând cerul Ultima oară, Te aştept Între nori tot ghicind Ochii tăi. Te aştept Ca un soldat, Un condamnat Redus la absurd Sensul prinde contur: Matematică nouă Te iubesc? Te urăsc? Ce îndur nu mă-ndur Nici să beau nici s-arunc Nici să smulg nici să plâng Pasiune, delir, Ca un înecat

Te aştept, te… 3.03.2013 Dincolo de ape Dincolo de ape Prea întunecate Un sicriu. Iar prin ceaţă De pluteşte Îl alintă trist din şoapte Visul meu. Şi de cine-i despărţirea Pentru cine tânguirea Sufletului orb? Fără lacrimi tot deplânge O iubire ne-mplinită, Chipul tău. Şi pe apele prea negre Prea adânci şi necuprinse Deznădejdea e regină Gândul meu îmi poartă vină Fiindcă nu te-ngrop. Pe o mare fără margini Fără stele, fără ţintă Vor pluti mereu de-acuma Amintiri. 9 martie 2013, Bucureşti O zi ploioasă pe podea O zi ploioasă pe podea În suflet cerul îşi desface aripi Sorbind adâncul din priviri Atât de-ncet ne scufundăm În aburii de nemurire. Şi mai murim un pic în nesfârşit Tăcuţi să ne prelingem pe ferestre Alunecând cu fiecare strop într-un abis De nepăsare-n care degetele desenează Pe pielea celuilalt umede drumuri. Mă alipesc să mă inund de nimbul tău Iar astăzi te afunzi cu mult mai mult Aşa de tandru prin fiinţa mea. De ce-ai şoptit “Îmi place ploaia, Haide în pod să-i ascultăm dulceaţa”!?

50

Într-un ev în care arta este un fals impuls novator deposedată de atributele sale prime, revista „Creneluri Sighişorene”, probează cadrul real al evoluţiei culturii în spaţiul ardelean. Născută din iniţiativa asociaţiei culturale cu acelaşi nume, sub atenta îndrumare a omului de cultură Gabriella Costescu coordonator şi mentor, încă de la început şi-a propus promovarea poeziei, a artei în general şi aprecierile nu s-au lăsat aşteptate. Ion Buciuman, Ioan Godja, Răzvan Ducan şi alţi oameni de cultură, au apreciat oportunitatea acestei reviste.

Cronica literară, eseul, poezia, precum şi promovarea tinerilor scriitori cu un real talent, constituie cadrul acestei publicaţii, fapt ce-i conferă o notă distinctă printre revistele de profil. Nu avem decât să fim alături şi să urăm tuturor celor care se ocupă de revistă,

felicitări şi la cât mai mulţi ani! Ion Oprişor,Coordonator

Cenaclul literar Anotimpuri Lugoj Trădarea îngerilor Altădată ochii tăi doi îngeri ţinând în palme fluturi acum îngerii au plecat şi mâinile mele au rămas cu tremurul degetelor peste căuşul în care am pus poemul şi o felie mare din suflet îngerii au trădat într-o zi ploioasă de vineri Printre stele Trecut de miezul nopţii boeme Zăpezile mor peste munţii muţi Clopote se sparg în fereşti şi poeme Aştrii se sting peste trup nevăzuţi Umbre nuntind în oglinzile sparte Fluturii verzi şi crinii păgâni Zvonuri şi îngeri venind de departe Eu privesc deasupra de ceruri şi sâni Cum noaptea în clipe se sparge Aruncând printre stele două catarge Zvon Într-o seară destul de târzie razele lunii s-au înfipt în fereastra cu amintiri ce frumos scânteia în părul tău răvăşit pe perina portocalie visul

Aripa ta Aceasta e aripa ta Ţi-o returnez mă simt vinovat În ziua aceasta de zgură Fără de aripi voi fi plecat Aceasta e aripa ta Sunt mirele pom şi răsar dintr-un vreasc În ziua aceasta păgână Voi pleca în pădure cu gând să renasc Aceasta e aripa ta Primeşte-o înapoi ca pe-un dar Din ziua aceasta de zgură Voi rămâne învinsul hoinar Printre vârste Astăzi găsesc cuvintele şovăindu-se însele destrămându-se în contururi bezmetice nedând despre mine nicio veste doar amintire închipuire de ape şi stânci ape revărsate peste ideea de ţărm am fost aşteptat desigur în aer mai putesc încă semnele copilăriei cu ochii închişi privelişti albe întinse şi o amintire îmi arde pielea obrazului coborând încet cu o lacrimă visul pe care nu l-am visat tresar simţind sub pleoape o imagine copil furişându-se printre vârste pentru a culege ceva pierdut şi pe care îl pune în buzunarul intimităţii acum pentru ce mai sunt bune mâinile doar pentru a strivi lacrimi

51

Mulţumesc frumos!

Între groapă, ca finiş, şi pântec, ca start, Viaţa mi-e pusă pe card. Mândru cod(r)ul meu de bare, Este făr` de-astâmpărare. Încrucişate halebarde, Stau la cod de bare calde, Cod(r)ul meu de cifre reci Poartă mu(l)tele poteci, Pe unde am fost cântând, Pe unde am cântat plângând. Pe unde voi merge plângând, Pe unde voi plânge râzând. Cu el în mine şi în gând, Mă petrece petrecând. Căci stă şi Dumnezeu la rând, Sine după sine aşteptând. Stă la rând ca ani să dea, Dar şi zile ca să ia. Deşi sunt înaintea lui, Nu-i în urma nimănui. Nimănui nu-i înainte, Poartă cardurile-n minte. Alimentează, dar şi scoate, Timp pe (ne)săturate. Se scoate uneori pe sine, Golindu-se la min` de mine. Dar eu alimentându-mă cu Dumnezeu Mă umplu pe mine de eu. Trupul meu cu şapte zecimale, Poartă stigmatul averii colosale. De-a fi devalizat de Dumnezeu,

Şi tot de Dumnezeu de-a fi umplut, la greu. Aceiaşi piele dar în altă piele Sunt cel de pe pământ şi cel din stele. Cel de azi şi cel de mâine, Si(n)gur, vina-i va rămâne. Sunt cardul la bine şi greu, Reclonat de-acelaşi Dumnezeu. Acelaşi Dumnezeu cu dumnezeime, Înainte, dar şi după mine. Făr` de monedă în schimb, Mulţumesc frumos de timp. Mulţumesc frumos de dar, De poezia dată ca har. Pe ţânţari eu i-am lăsat să pişte Pe ţânţari eu i-am lăsat să pişte, Gândind că ăsta este rolul lor, Chiar câte-o muscă am făcut-o timbru, Prinzând-o fără ştire în clasor. La câini eu doar am tras piciorul, La cei ce s-au înfipt în carnea mea,

Dar nu-n-nainte de-a le da un os, Şi cu-nţelegere de a-i mângâia. Pe melc l-am ajutat să treacă strada, Pe stradă ca să treacă melcul, Şi-orcine se simţea un Arhimede, N-am cutezat îi ai strica, eu, cercul. Am respectat ciora ca cioară, Şi floarea fără voie din cărare, Şi nu m-am aplecat s-alung nici broasca, Ce şi-a proclamat o baltă, mare. N-am revopsit spate de flutur Şi nici n-am urecheat câte-un zevzec, Deşi o merita, rupând la aripi, Bondarilor ce-au ameţit în mai, de bec. Eu scriu cum pot, cum ştiu, cum vreau, Şi nimănui eu nu-i dau socoteală, De nu vă place-n ploaie, nu ieşiţi, Dar nu interziceţi ploaia de vară ! Mă plimb cu melcul şi cu strada, Accept şi musca şi ţânţarul, Accept desenul de pe flutur, Dar recunoaşte-ţi-mi şi mie harul. Mângâi un câine şi miros o floare Şi broasca o las să fie broască, Şi cioara să se simtă cioară, Bondarul, ca să ameţească. Dar nu accept rupturi de aripi, Vorbiţi-mă la spate că-s zevzec, E dreptul vostru la sudalmă, Eu am chiar dreptul să reneg.

52

E dreptul meu de-avea un bec, E dreptul meu de-a confunda, Lumina unui greier, ce-i în iarbă, Cu cea venită de la stea. E dreptul de-a avea un pix, Şi-o basculantă de hârtie, Cu-n piolet de simţ, în vârf, Şi-un steag înfipt, pe poezie. Ştiai că poezia…

Ştiai că poezia e lubrifiantul cu care luciul apei îşi cuminţeşte lebăda prin trestii şi face silenţios angrenajul dinţat al stelelor, unele peste altele curgând? Ştiai că ea desfundă arterele visului şi lipeşte nevăzute aripi şi celor mai statice pietre? Ştiai că poate face ca apa, cu pioletul curgerii, să-şi caţere râul la munte, şi muntele, când vrea, să vină la Mahomed? Ştiai că poate pune o rochie de dantelă electronului de hidrogen ca acesta să dănţuie mai graţios în jurul nucleului său? Sămânţa mirifică încolţind pretutindeni, chiar şi în negrul pământului de sub unghia ţăranului, umblă şezând şi şade umblând! Urmele sale prin Univers sunt de cuvinte spintecate! Acolo poeţii, un fel de blânzi păstori peste metafore, oferă iubitelor flori de ger din geamurile iernilor. Acolo, vorba unui confrate poet,

poetul umblă cu picioarele goale pe lama ascuţită a cuţitului. Ajută chiar şi melcii să treacă strada şi strada să treacă melcii. Şi după ce fac toate acestea, şi multe altele, mor. Mor, uneori de tineri, chiar având bunul simţ să moară de tineri, sărind cu carnea lor în suliţele veşniciei cărnii pământului, lăsând poemele aprinse, să ardă în numele lor. Poezia şi poetul, două toarte ale aceleiaşi amfore - Frumosul! În vinul ei cu miros de ambră, ridică, preschimbă, îmbogăţeşte. Ediţie văzută şi adăugită. Ştiai? S-au adunat nescrise poeme… S-au adunat nescrise poeme în amonte de scris, în aval, s-au împuţinat scrisele poeme, cu andrelele nerăbdării, nu mai înlănţui bucle de gânduri, nu-s mai lovit de insomnii şi blesteme. Mi-a încărunţit nervul, ochii nu mai au în culoare tăiş de oţel, deşi apăs pe cocoşul dorinţei, arma curajului stă tot în rastel. Nu mai alerg antilope prin saivane de vânt, gheara mi s-a tocit tot umblând la cuvânt.

Sunt animalul obosit de vânatul din sine, doar gloanţele trase cândva mă mai apără, de provocările concitadine. Dacă fiecare mamă de poet celebru… Dacă fiecare mamă de poet celebru ar fi păstrat placenta de la naşterea fiilor lor, am fi avut acum clara dovadă a primelor lor scrieri. Şi totuşi poemele, scrijelite cu buricele degetelor, nu s-ar putea vedea decât la lumina lichidului amniotic. O călătorie în trecut, în propriile lor mame, cu ştiinţa viitorului, în cadrul unui turism cultural ne-ar da şansa de a fi părtaşi, la debuturile lor absolute. Firme de turism… Firme de turism vor gândi terapii prin lecturi colective. Călătoria metafizică prin poezie, va fi în viitor ceaiul perfect cu lămâie contra pandemiei de plastic. Metafore de multe stele vor caza suflete, versurile vor fi aer curat, ideile timp frumos şi strofele, aleile pe unde oamenii se vor plimba în poeţi. În timpul acesta, calculatoarele vor pregăti compoziţia torturilor şi roboţii vor sufla lumânările aprinse, sărbătorindu-şi fabricile lor de naştere.

53

Revista „Creneluri sighişorene”, a juns peste Carpaţi în Moldova, la Botoşani. Locul încărcat de spiritualitate şi poezie. Am primit-o de la Gabriella Costescu, colega mea de radio la Radio TvUnirea, şi alături de care am participat în mai 2013 la „Ziua Europei” de la Viena. Felicitări iubitorilor de cultură şi frumos, suflete luminoase care împart bucuria de a răspândi frumosul, care aţi aşezat în paginile revistei activităţi deosebite.

Profesez la Botoşani, iar activitatea mea este foarte vastă şi prin munca de voluntariat în Asociaţia „MEDO”.

În mai 2013 am aşteptat cu nerăbdare să ajung la Viena, la sărbătoarea „Ziua Europei” şi Conferinţa UNIFERO (Uniunea Internaţională a Femeilor Române). Din 2007 fac parte din BD acestei organizaţii infiinţată de prof. Smaranda Cazan Livescu din Atlanta.

Particip la întâlnirile de suflet cu oameni deosebiţi care anual vin la astfel de evenimente. În anul 2008 am realizat proiecte de într-ajutorare ale sinistraţilor din Rădăuţi – Prut apoi din 2010 ale celor din Dorohoi.

Dar nu despre asta voiam să vă povestesc! Ci despre Conferinţa UNIFERO care a avut loc între 9-12 mai 2013 la Viena. Am regăsit oraşul la fel de încântător şi mai ales m-am bucurat de întâlnirea cu prieteni de suflet din toate zonele din Europa, români ce trăiesc în Diaspora!

Cea mai frumoasa întâlnire a fost cea de la Ambasada României, unde am avut o lansare de carte dar şi o expoziţie a unui tânăr licean, Daniel Iftodeanu. Ca şi la Sighişoara, iată şi la Botoşani avem tineri talentaţi.

Pe Daniel Iftodeanu l-am descoperit în anul 2011. Avea prima lui expoziţie de tablouri în spary-uri acrilice la Muzeul Judeţean de Istorie Botoşani.

Mi-a plăcut abordarea sa artistică şi am hotărât să-l sprijin să-şi manifeste

___________________________________ talentul; astfel în iunie 2012, a avut prima expoziţie la Universitatea Româno – Americană Bucureşti, prilejuită de Conferinţa UNIFERO.

Acolo a dat doua interviuri la Radio România Internaţional şi la Radio „TvUnirea” din Viena. S-a bucurat de aprecierea unor critici de artă care i-au prezis un viitor strălucit dacă va munci cu sârguinţă.

Întors acasă din capitală a participat la „Festivalul verii” organizat de Primăria Botoşani, a expus şi a făcut demonstraţii de pictură în faţa participanţilor.

În luna mai 2013, a participat la Conferinţa UNIFERO de la Viena cu expoziţia ”Culorile curcubeului” care s-a bucurat de succes. A participat şi la acţiunea de la „Poarta Maramureşană” din parcful Prater la Viena, unde a facut demonstraţii practice.

Daniel mai are o participare la o expoziţie la Londra, dedicată femeilor.

Este elev la Liceul de Artă Botoşani, acum în clasa a XI-a, este pasionat de pictura cu spray-uri acrilice şi se observă o diversificare a tematicii dar şi a tehnicii folosite.

Avem invitaţii la Praga, de asemenea la alte festivaluri din ţară. Asociaţia „MEDO” din Botoşani, al carei preşedinte sunt, sprijină tinerele talente cu convingerea că ele pot face un bun lobby pentru ţară, oriunde s-ar afla.

Revenind la evenimentul din Viena, prietena mea, Daniela Tomniuc, a adus o expoziţie de costume populare realizate în satul în care îşi face meseria de dascăl. Toate au fost apreciate de participanţi, alături de expoziţia de desene şi alte lansări

54

de carte care au avut loc, unde a fost prezentată de Gabriella şi Revista „Creneluri sighişorene” şi cartea „Lacrima de liliac” a cărei autoare este.

După evenimentele din cadrul Ambasadei Române la Viena, am făcut o plimbare prin oraşul valsului, am admirat parcul Prater, Catedrala Sf. Stefan, Palatul „Belvedere” dar şi centrul de promenadă.

Am participat şi la „Ziua Europei” organizată la Prater-ul mic, la „Poarta Maramureşeană” unde am petrecut clipe minunate, la spectacolul de muzică populară al românilor, deşi ploaia nu a contenit câteva ore. Am întâlnit sute de turişti, am văzut trăsuri cu cai care îi ademeneau pe trecători să facă o plimbare, am trăit momente emoţionante!

Turiştii, cei mai multi trecuţi de

prima tinereţe se bucurau de fiecare imagine, de explicaţiile ghidului...ca şi noi de altfel.

Oare de ce ar trebui să îmbătrânim ca să ne bucurăm de aceste călătorii?

Cred că rolul lor este de a învăţa din fiecare experienţă , indiferent de vârstă. Dacă timpul ne-ar fi permis am fi văzut şi Muzeul de Ştiinţe precum şi Muzeul Quartier. Fotografiile făcute au oprit timpul, şi acum când le revăd inima îmi tresaltă! Dacă aţi fost prin Viena aştept să-mi spuneţi ce v-a plăcut cel mai mult. Data viitoare voi vizita Schonbrunn şi nu voi rata muzeele, expoziţiile şi concertele din oraş.

Oricât de frumos a fost, noi tot acasă am venit, aici la Botoşani unde miroase a tei, aici unde vatra strămoşească ne ţine legaţi sufleteşte de tot ce ţine de cultură şi frumos, fără a uita, că fiecare popor are latura lui de culturalitate şi sorginte.

Îmi doresc sincer ca dascăl, o colaborare sufletească prin intermediul revistei dumneavoastră, să împărtăşim gânduri alese şi să ne vizităm. Până atunci, promovarea acestor „lecţii de suflet” ca poezia, arta şi cultură, le voi face la postul de radio „Radio TvUnirea” în emisiunea „Drumuri de poveste prin Moldova” în fiecare joi la ora 20-21 ora României.

Mă bucur să fiu găzduită între paginile revistei dumneavoastră, iar cel mai de preţ salut al meu este:

Moldova salută Ardealul.

Profesor Minodora Topală, Botoşani

Când amintirile Când amintirile-n trecut Încearcă să mă cheme, Pe drumul lung şi cunoscut Mai trec din vreme-n vreme. Deasupra casei tale ies Şi azi aceleaşi stele, Ce-au luminat atât de des Înduioşării mele. Şi peste arbori răsfiraţi Răsare blânda lună, Ce ne găsea îmbraţişaţi Şoptindu-ne-mpreună A noastre inimi îşi jurau Credinţă pe toti vecii, Când pe cărări se scuturau De floare liliecii. Putut-au oare-atâta dor În noapte să se stângă, Când valurile de izvor N-au încetat să plângă, Când luna trece prin stejari Urmând mereu în cale-şi, Când ochii tăi, tot înca mari Se uită dulci şi galeşi? MIHAI EMINESCU

55

Asociaţiei Literare “Creneluri sighişorene”. Am răsfoit nr. 1 al publicaţiei, realizând că este deja o certitudine, că stăm în faţa unei publicaţii vii, de cea mai mare actualitate, atât prin literatura propriu-zisă din paginile ei, cât şi prin comentariile ce fac referire la evenimentele literare şi artistice în general, acordând spaţii ample poeziei de înaltă ţinută. Cu preţuire, Mariana Moga – Sebeş Alba FATA MORGANA Un grup galopează prin nisipul fierbinte, urmărit de arşiţi cu nori fumegând, de sete, doar caii înhămaţi la căruţe, prin spaţii de cactuşi ropotesc delirând. Au rămas în spate câţiva paşi pe o dună, văzduhul de ceară se absoarbe sub gene,

prin trupul deşertic ce înghite speranţa, aleargă pierdut donatorul de vreme. Orizontul sluţit de-o lumină lichidă, neavând cunoaşteri zămislite-n orbire, răstigneşte timpul smuls din zenit invadat cu îngeri privaţi de privire. ÎN GOANA TRECUTULUI Colind pe câmp cu telegarii, alerg pe urme din trecut şi văd cum mă-nsoţesc pe flancuri doi cerbi ai timpului pierdut. M-adulmecă din urmă anii şi negrul viu din păr mi-l fură, îndemn la fugă telegarii împotmoliţi în arătură. Miros de fân cosit mă scaldă, într-o mireasmă mă destrup, iar cerul îmi revarsă viaţă adâncă-n trupul fără trup. Din escapada vieţii mele, renasc acum pe drumul sfânt, când cerul mă absoarbe-n slavă, pamânt născut, fără pamânt. FUGA DE AMINTIRI Din biblioteca cerului îngerii binecuvântează aşteptarea în care stelele şi-au dăruit sufletele.

Iar Dorul, are fuga împiedicată în singularul avalanşei de paşi, dincolo de zidurile în care mă am. Cu inima zidesc tăceri, când timpul vibrează fără voce, în ecou. Pe la glezne îmi cresc amintiri. Molipsitoare boală... Molipsitoare. DOAR TIMP „Prin fereastra care stă între mine şi nemărginire, respir...înec”. ................................................ Trudesc şi transpir, într-un ţipăt uitată, legamânt pustiu pentr-o lume plăpândă, fulguiesc în mine luminile-albastre, amorţit e braţul sub gura flamândă. Undeva, în golul născut de tăcere, rătăcesc strângând iar în pumni apă vie, un pelerin ce îşi trăieşte ursirea, sub scutul din timpul cioplit de vecie. – Sebeş Alba

56

Expoziţia de fotografie veche şi nouă

.

Sighişorenii iubitori ai portului popular au avut parte în 26 iunie 2013 de un eveniment deosebit, plin de trăire şi dedicare organizat la Sighişoara de către Asociaţia literară “Creneluri Sighişorene” şi găzduit la Hotel Cavaler în sala de Conferinţe. A fost vorba de vernisajul expoziţiei de fotografie veche şi nouă, cu tema: Portul popular românesc din satul Paloş – Ardeal, autor Codrea Nicolae. Acest iubitor al frumosului, al artei fotografice spune că face fotografii din anii 56-57. Are în colecţia proprie 1000 de fotografii şi chiar dacă spune că a schimbat vreo 5-6 aparate spune că acestea nu au fost performante dar a pus suflet în ceea ce a făcut. La expoziţia de la Hotel Cavaler spune că a venit cu fotografiile ce ilustrează portul popular şi satul natal Paloş de care este mândru.

„Prin fotografiile pe care le expun astăzi doresc să pun în evidenţă frumosul nostru port popular românesc din satul Paloş – Ardeal, sat situat în fostul judeţ Târnava Mare, astăzi situat în judeţul Braşov. Sunt fotografii realizate între anii 1900-2012 şi provin din arhive, de la săteni iar cele recente, color sunt realizate personal de mine. Am pus un accent deosebit pe ţinuta vestimentară, pe desele componente ale costumelor populare lucrate cu măiestrie şi păstrate cu mare grijă”. Ne atrag în mod deosebit atenţia costumele femeieşti, iile prin cusăturile manuale, coincidenţă zilele trecute a fost sărbătorită Ziua iei româneşti.” a precizat Codrea Nicolae.

Paloşenii s-au organizat şi au fost prezenţi în număr mare pentru a onora evenimentul.

„Această expoziţie ne aduce aminte de obiceiurile şi tradiţiile care erau odată în satul Paloş, ce din păcate acum s-au chiar pierdut nefiind acum tineri care să mai organizeze.

Şezători, cum erau când eram eu tânăr fecior. Erau nunţi la sală, ce ţineau de joia până marţi dimineaţa. Mă regăsesc şi eu în aceste poze, prin anii 63-64 am participat şi eu la Dialog faţă în faţă, raionul Rupea cu raionul Agnita şi Făgăraş, am participa şi eu ca mire îmbrăcat în portul popular, mă regăsesc în aceste poze şi îmi aduc aminte de acele momente“ a precizat Ioan Codrea, fiu al satului Paloş.

Cea care a făcut posibilă această expoziţie a fost preşedinta Asociaţiei literare “Creneluri Sighişorene”, Gabriella Costescu, aceasta precizând că însăşi Asociaţia a fost înfiinţată pentru a promova cultura la Sighişoara. De asemenea sprijinul domnului Başa Petru care a făcut posibilă desfăşurarea expoziţiei.

Fotografia veche şi nouă este şi o pasiune a domnului Codrea, iar acesta este şi colecţionar. Dânsul a avut o mare plăcere să invite prietenii, consătenii de la Paloş şi onoarea să-i fie alături la acest eveniment. Prin această expoziţie domnul Codrea a adus aici dragostea lui pentru fotografie, dragostea pentru frumos, imortalizarea şi mai ales plăcerea de a ne vedea bunicii sau străbunicii în aceste fotografii păstratre peste ani.

Că fotografia e mai mult decât o imagine s-a spus de mai multe ori, însă prin expoziţia Portul popular românesc din satul Paloş – Ardeal, autor Codrea Nicolae s-a dovedit încă odată acest lucru, prin trăirile generate şi simbolismul ce a depăşit materialismul hârtiei fotografice intrând într-o altă sferă ce a permis o unitate şi o comunicare întru arta frumosului şi păstrarea tradiţiilor pentru toţi cei din sală.

ANCA MARIA RADU

57

58

Sculptura LUCEAFĂRUL din curtea casei

memoriale „Mihai Eminescu” Ipoteşti.

“Eminescu şi-a muiat pana în luceafăr. El este sfîntul preacurat al ghiersului românesc”.

Tudor Arghezi Redacţia Redactori: Gabriella Costescu, Ana Munteanu Drăghici, Anda Marilena Voican, Piroska Hanea, Nicolae Codrea, Raul Gogoaşă. Corespondenţi: Irina Marinescu (Bucureşti), Ion Oprişor (Lugoj), Răzvan Ducan (Târnăveni), Mariana Moga (Sebeş – Alba), Minodora Topală (Botoşani), Nicholas Andronesco (Conetticut), Ligia Ana Grindeanu (Chicago). Tehnoredactare Nicolae Băciuţ Adresă contact: creneluri.sighisorene@yahoo.com Telefoane: 0746461692 sau 0265772220 Tiparul executat la S.C. Intermedia Group, Târgu-Mureş, str. Cuza Vodă nr. 57, România. Nici o parte a materialelor nu poate fi preluată fără acordul editorului. Copyright©Gabriella Costescu 2013 Materialele nepublicate nu se restituie. Responsabilitatea asupra conţinutului textelor revine autorilor. Opiniile reflectă exclusiv punctul de vedere al acestora.

MIHAI EMINESCU MAI AM UN SINGUR DOR Mai am un singur dor: În liniştea serii Să mă lăsaţi să mor La marginea mării; Să-mi fie somnul lin Şi codrul aproape, Pe-ntinsele ape Să am un cer senin. Nu-mi trebuie flamuri, Nu voi sicriu bogat, Ci-mi împletiţi un pat Din tinere ramuri. Şi nime-n urma mea Nu-mi plângă la creştet, Doar toamna glas să dea Frunzişului veşted. Pe când cu zgomot cad Izvoarele-ntruna, Alunece luna Prin vârfuri lungi de brad. Pătrunză talanga Al serii rece vânt, Deasupră-mi teiul sfânt Să-şi scuture creanga. Cum n-oi mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte. Luceferi, ce răsar Din umbră de cetini, Fiindu-mi prieteni, O să-mi zâmbească iar. Va geme de patemi Al mării aspru cânt... Ci eu voi fi pământ În singurătate-mi.