Ecoturism în Maramureş

Maramureşul este considerat de mulţi sufletul satului tipic românesc. Cu aşezările sale pitoreşti, dealurile înverzite şi câmpiile pline de flori sălbatice, Maramureşul concentrează tot ceea ce înseamnă viaţa la ţară. Vizitatorii acestor meleaguri au ocazia unică de a se întoarce în timp, de a fi martori ai unor vremuri şi ai unei vieţi mai simple.

Turismul rural şi ecoturismul sunt larg răspândite în Maramures. Sunteţi invitaţi să petreceţi o noapte într-o pensiune , să gustaţi mâncăruri tradiţionale şi să fiţi martori la confecţionarea obiectelor de artizanat, folosind aceleaşi metode de secole întregi. Veţi vedea cum viaţa rurală se dezvăluie în faţă dumneavoastră şi veţi experimenta istoria, viaţă şi tradiţiile Maramureşului.

Una dintre cele mai frumose părţi ale culturii maramureşene o constitue patrimoniul de obiecte de artizanat, confecţionate cu măiestrie de artiştii activi din regiune. Aceşti artizani talentaţi readuc istoria la viaţă cu ajutorul ceramicii, a textilelor şi a icoanelor de lemn şi pe sticlă, a costumelor tradiţionale, pălăriilor precum şi a multor alte obiecte valoroase. În tot judeţul puteţi să vizitaţi meşteri artizani în propriile ateliere, de unde puteţi achiziţiona şi suveniruri.

În urmă parcurgerii etapelor de evaluare în cadrul proiectului pilot „Destinaţiile Ecoturistice ale României”, iniţiat de Autoritatea Naţională pentru Turism, zona Mara-Cosău-Creasta Cocoşului a dobândit statutul de destinaţie de ecoturism, pentru o perioada de 3 ani, începând cu luna iulie 2014.

Fiind o formă de turism care respectă natura şi tradiţiile locale, ecoturismul este o alternativă viabilă ce oferă comunităţilor alternative fezabile de dezvoltare socială şi economică prin utilizarea responsabilă a resurselor locale. Zona este delimitată din punct de vedere geografic de următoarele: în sud de Munţii Gutâi – Rezervaţia Creastă Cocoşului, în est de Valea răului Cosău, la nord pe direcţia Fereşti - Rezervaţia Poiana Brazilor (Munţii Ignis) şi la vest de Valea Brazilor, până în Pasul Gutâi. Iar principalele centre administrative sunt reprezentate de comunele Desesti, Ocna Şugatag, Budeşti, Călineşti şi Giuleşti. Zona face parte din Maramureşul istoric şi are o suprafaţă de aproximativ 46.000 ha plină de valori demne de preţuit: 7 arii naturale protejate (două fiind chiar situri Natura 2000 – Gutâi-Creastă Cocoşului şi Ignis), sate tradiţionale cu o arhitectură unică şi porţi monumentale din lemn, cu tradiţii şi obiceiuri de sute de ani, peisaje deluroase de tip mozaic (pajişti, fâneţe, zone împădurite), biserici-monument din lemn şi două biserici în Patrimoniul UNESCO.

Vă invităm în Munţii Gutâi din Maramureş – o lume aparte, enigmatică, diferită de cea a altor munţi, cu platouri de lavă, conuri vulcanice, abrupturi stâncoase cu forme bizare, ce oferă posibilităţi deosebite pentru observarea vieţii sălbatice, fotografierea naturii, ture în aer liber (pe jos sau cu bicicletă) sau aventura escaladării unora dintre pereţii stâncoşi. Excursiile tematice în ariile protejate din Munţii Gutâi fac diferenţa dintr-o vacanţă obişnuită şi una memorabilă.

Creasta Cocoşului – Tăurile Chendroaiei. Se poate accesa masivul motorizat până la altitudinea de 1000 m, apoi deplasa pe jos, urmând poteca tematică către Creastă Cocoşului, cea mai spectaculoasă arie protejată din zona cu statut de monument al naturii aflat la 1394 m. Formaţiunea stâncoasă de andezit, de formă unei creste de cocoş este parte din conul vulcanic ce a erupt cu 9 milioane de ani în urmă.

Zona de creastă este un punct de belvedere perfect către depresiunea Maramureşului, de unde puteţi să urmăriţi şi speciile de păsări răpitoare care survolează peisajul mozaicat de pajişti şi păduri de fag din văile adânci. De aici se coboară la Tăurile Chendroaiei – arie protejată de interes european, o turbărie activă situată la 1043 m altitudine ce găzduieşte plante carnivore, specii relict din era glaciară.

Lacul Morărenilor. Se poate accesa masivul cu plecare din pensiune urmând potecile marcate din dosul Gutâiului. Se pot parcurge uliţele abrupte ale satului Breb, bucurându-vă de atmosfera arhaică a gospodăriilor ţărăneşti răsfirate printre livezi şi grădini îngrijit lucrate. Lăsând satul în urmă, se pot traversa fâneţele înmiresmate intercalate cu pâlcuri de alun şi arin, urcând apoi în zona împădurită înaltă ce oferă adăpost vieţii sălbatice abundente din zonă. La o altitudine de 882 m, ascuns după o colină vă aşteaptă Lacul Morărenilor. Este un habitat rar în România, conservat în condiţii naturale ce găzduieşte plante de zona umedă ca otrăţelul de baltă, roua cerului, trifoiul de baltă sau vuietoarea.

Cheile Tătarului – Poiana Brazilor. Se poate trece prin satele aşezate pe valea răului Mara, urcând spre obârşiile acestuia. Prima oprire poate fi făcută la rezervaţia Cheile Tătarului ce au o geneză unică în ţară, fiind săpate de apele înspumate ale văii Brazilor ce se prăbuşesc peste praguri stâncoase din roci vulcanice andezitice. Molidişul primar aşezat pe stâncile abrupte ascunde o specie foarte rară de muşchi luminescent Schistostega pennata. Din cauza luminii insuficiente abruptul stâncos e tapiţat de licheeni de o culoare galben-aurie, rar întâlniţi în altă parte şi reprezintă locul de cuibărit perfect pentru mierla de piatră şi vânturelul roşu, specii de păsări vulnerabile regăsite în puţine locuri din România. Ajunşi pe platoul Ignis, drumul se continuă cu un scurt popas la stână pentru a degusta caşul proaspăt preparat şi a face cunoştinţă cu viaţa ciobanilor în inima muntelui atât de aproape de viaţă sălbatică. Cu puterile înnoite, puteţi pleca către Poiana Brazilor parcurgând traseul blând, pe curbă de nivel ce traversează pajiştile montane însorite şi fâşii umboase de păduri de foioase. Monument al naturii, Poiana Brazilor, este o mlaştină împădurită amplasată într-o zonă depresionară, craterială de pe cursul superior al Văii Brazilor, fiind staţiunea cea mai joasă în care vegetează jneapănul în România (970 m) .

Mănăstirea Bârsana se află în localitatea Bârsana, pe un deal cu o privelişte frumoasă, pe valea Izei, acesta este ţinutul de legendă al sufletului românesc. Dincolo de coline şi păduri, există o altă geografie-mai profundă, aceea a sentimentelor. Mănăstirea este impresionantă prin arhitectură şi frumuseţe. Curtea mănăstirii este una foarte mare, plină de flori şi verdeaţă, cu un foişor imens în mijloc de unde se ţin slujbe în aer liber. Sfatul meu este să nu rataţi Mănăstirea Bârsana dacă ajungeţi în Maramureş şi să vă faceţi programul în aşa fel încât să ajungeţi duminica la mănăstire, când se ţine slujba în aer liber şi toţi localnicii sunt îmbrăcaţi în portul lor tradiţional. Este ceva unic! În aceeaşi zonă, la câţiva kilometri distanţă, se găseşte biserica de lemn din Bârsana, biserică ce a fost inclusă pe lista de patrimoniu cultural mondial UNESCO .

Privind Maramureşul poţi desluşi o splendoare uluitoare dacă eşti la locul potrivit şi la momentul favorabil. Caracteristicile peisajului natural şi ale celui agro-pastoral, arhitectura tradiţională şi portul popular creează o combinaţie de elemente cu impact vizual excelent. Această trăsătură a Maramureşului ar putea fi, în principiu, o bază perfectă pentru dezvoltarea ecoturismului. Cei care au descoperit frumuseţile ancestrale, atât aspecte ale naturii sălbatice cât şi viaţă tradiţională păstrată încă la un mod relativ autentic, inspirând natura şi admirând moduri de viaţă umană atât de apropiate de procesele ecosistemice…devin oarecum îndrăgostiţi de aceste peisaje.