Ministerul Educatiei al Republicii MoldovaUniversitatea Pedagogica de Stat ,, Ion Creanga’’

Facultatea Istorie - Geografie

Referat

Tema: ,,Economia urbana in Europa Apuseana: mineritul si mestesugurile in sec. al VI – XIII- lea’’

Evaluator: Sava Iogor A elaborat: Gornean Oxana,gr.201

Chisinau 2014

Plan

I. Introducere1. Istoriografie:

a. Medievalab. Moderna / Contemporana

II. Cuprins: Abordarea problemei initiate 1. Orasul.Urbanizarea a. Cauza – efect b. Stapinul local 2. Mineritul :

a. Carierile 3. Mestesugaritul:

a.Fieraritul b.Obiectele de artizanat c.Textilele

4. Asociatiile si corporatiile a.Breslele b.Ghildiile

5. Comertul: a.Miscari social - politice b.Tipurile de comert

c.Drumurile comerciale. d.Moneda

6. Relatia economica: rurala – urbana . 7.Noile tehnologii: a.Domeniul textil b.Domeniul mineritului 8. Rascoalele muncitoresti a.Cauza - efect 9. Femeia si rolul ei in activitatea socio - economica

III. Incheire 1.Concluzii

2.Bibliografie

I. Introducere. ,, Istoria nu este acumularea evenimentelor de orice fel care s-au intimplat in trecut, ea este stiinta societatilor umane’’, aceasta este afirmatia lui Fustel de Coulanges, de unde se poate extrage ideea ca omul si totul ce realizeaza acesta intr- o innsumare formeaza adevarata istorie fiind compusa din diverse procese: razboaie, personalitati, revolte, politica si nu in cele din urma actiuni si realizari economice. Cercetari mutiple au fost realizate la capitolul economiei europene. Printre primele izvoare informative sunt cele de pe lucrarile iconografice, scrierile marilor calatori –negustori, filozofi , oameni juridici si cei care au activat pe linga curtea regala. Vorbind de originile orasului, care sunt inca din Antichitate pe teritoriul Imperiului Roman si cel al Greciei, atunci cind acesta domina raporturile institutionale,administrative si cele de organizare a teritoriului. In sec. al. II – I iHr. acesta trece printr-o criza: economica, repetate razboaie: expansiunea macedoniana, disputele religioase: lupta dintre paganism si noua religie fiind crestinismul, cucerirea Egiptului 313; framintari politice: retragerea aureliana in anul 276 din spatiul carpato-danubiano-pontic si neintelegerile regale, iar in urma tuturor cauzelor sus numite are loc declinul antichitatii si evident decaderea socio- politico- economica a ei. Acest proces mai degraba poate fi privit prin prisma faptului ca are loc treptat o trecere la un nou mod de viata mai superior, care s-a rasfrint asupra tuturor domeniilor de activitate: economie, cultura, politica. Unele orase s-au impus ca centre politice si economice importante din antichitate, asa precum Roma, Alexandria, Constantinopol, iar altele au fost intemeiate de mestesugari si negustori, care au gravitat in jurul unor castele feudale, manastiri sau cai de comunicatie pe uscat sau maritime. Referitor la notiunea de oras are o serie de conexiuni, radacina este de origine greaca, asa precum polis si cele provenite din latina urbs si civitas. Dispersarea organizarii sociale este perceputa, in mod fizic prin degradarea peisajelor urbane ,, semidirutarum urbium cadavera ‘’, astfel scria Sfintul Ambrozie, care a vizitat Italia Septentrionala in anul 387. Dupa devastarea Romei in anul 410 ne intilnim cu un alt eveniment , unde Sfintul Augustin propune ideea de oras, transpunind-o dintr-o lume supranaturala in una mai aproape de realitate, acesta descrie rinduiala crestina ca pe o cetate a lui Dumnezeu, iar in opozitie este cetatea omului, care piere sub greutatea pacatelor sale, astfel este bine observabil interactiunea vietii social – politice-economice cu religia, care are drept scop alinarea spirituala a poporului,care sufera de problemele sociale si inspirindu-i sa traiasca mai departe cu gindul la o mintuire sufleteasca, dar nu atit de mult la sa se gindeasca la cea trupeasca. Un alta informatie provenita din izvorul medieval referitor la economie este analiza legile popoarelor germanice, care atesta ca burgunzii, francii in sec. al VI – lea, anglosaxonii in sec. al VII –lea sau alamanii in sec. al VIII –lea , ii considerau pe mestesugari din rindul sclavilor, de exemplu in Legea Barbarorum, alaturi de mestesugarii sclavi, sunt mentionati si cei care produc pentru marele public contra plata. Nota informativa este si sursa ce se refera la atelierul fierarului, acesta contribuind la dezvoltarea economica, aici se mentioneaza faptul sa acestia se bucurau de o protectie mai deosebita din partea statului, astfel in Legea Bavarezilor, ei sunt asezati alaturi de biserica, de castelul ducal si de moara, unde se explica prin faptul ca ,,Aceste patru edificii sunt edificii publice si accesibile oricui’’ Istoriografie moderna / contemporana: Referitor la economia Europei medievala , notiunea abordata este corporatie, unde acest termen nu era folosit incipent, ci apare destul de tirziu abia in sec. al XIX –lea, dar atunci aceste corporatii se numeau metiers sau guildes in Franta si Flandra, arti in Italia, gewerke in Germania. H. Pirenne in urma cercetarilor a indentificat prezenta unei asociatii profesionale a brutarilor inca din 640, dar prima corporatie fiind si recunoscuta, cu un statut propriu a fost cea din Paris, care se ocupa cu producerea luminarilor incepind cu anul 1061. Un alt cecetator este si Baudelaire, care a stiut sa sesizeze , in sec. al XX- lea o dramatica dificultate a timpului referitor la tema orasului medieval, astfel acesta scria: ,, Parisul vechi se duce… ( Orasul, vai! Se schimba , Dar inimile noastre se – nnoiesc la fel). Parisul se – nnoieste ! Dar toate- s neschimbate

In inima mea trista! Si-mi par inchipuiriBatrinele foburguri, inaltele palate;Mai trainice ca piatra sint scumpele – amintiri’’.Acesta abordeaza tema orasului in nuante sumbre, ginduri provenite in urma evenimentelor de criza, invazii nesfirsite asupra oraselor. Jean Gimpel, personalitate istorica, care a incercat sa nuanteze in culori mai calde trecutul in comparatie cu Baudelaire, a studiat si a observat ca extractia pietrei reprezenta in Evul Mediu o industrie mult mai importanta decit toate celelalte operatiuni miniere luate impreuna’’. Aceste cuvinte sunt dovedite prin prezenta marilor constructii , in special incepute in sec. al XI- lea a catedralelor, castelelor, intr-un cuvint lucrari de fortificatie, care necesitau cantitati uriase de piatra. Acest lucru a dus rapid la dezvoltarea tehnicilor si metodelor de prelucrare si de amenajare a carierilor, care au sa favorizeze dezvoltarea economico – sociala intr-un mod mai rapid. Pavel Cocarla, istoriograf national, in urma cercetarilor abundente asupra documentelor istorice, in lucrarea sa ,, Istoria Medievala Universala .Crestomatie’’, publica urmatorul extras documental unde se indica faptul ca Otto al III –lea acorda episcopului dreptul de a bate moneda si a percepe taxele de pe piata orasului in anul 989, iar aceste drepturi si venituri de pe piata, de pe moneda, de pe taxa si bann sa le stapineasca si sa se foloseasca de ele impreuna cu urmasii sai de singe. In urma analizei documentului se poate vedea foarte bine ca puterea in oras o detine episcopul si sunt prezente strinse legaturi economice dintre stat si biserica, nu numai duhovniceasca, dar si de alt ordin, iar aceasta din urma poate intreprinde orice actiune dorita in domeniul mestesugaritului si al comertului. Leonardo Benevolo a afirmat tematic ca Europa s-a nascut de la ruinele lumii antice si continua sa se confrunte cu aceasta lume, prezenta in infrastructurile materiale si in schemele intelectuale primare. Nimic nu poate aparea asa din nimic, direct, dar are la baza un anumit nucleu , unde s-a lucrat la el in mii si mii de ani. In cazul dat, Europa in special cea apuseana evident ca este formata pe baza ruinelor vechiului Imperiu Roman si a o multime de triburi, care au migrat ( sec. al V- VII –lea) si activat pe aceste teritorii: vizigotii,astrogotii, saxonii, longobarzii. Leonardo Benevolo in lucrarea sa ,,Orasul in istoria Europei’’ abordeaza caracteristicile si originile orasului pe parcursul perioadei sale de dezvoltare din faza incipienta. Acesta are intentia sa lumineze istoria Evului Mediu, care in multe lucrari i se atribuie achivalente ca: stagnare, Ev Mediu intunecat, pestrit. Acesta mai afirma ca orasele europene s-au nascut o data cu Europa, iar intr-un anumit sens merg impreuna cu pas cadentat. Dezvoltarea orsului , iar in urma acestuia si a economiei impreuna cu toate domeniile ei: mestesugaritul, comertul, noille tehnologii, prezenta negustorilor experimentati , R. I. Moore asambleaza toate aceste notiuni in termenul de ,,revolutie’’. Autorul afirma ca acest termin este periculos de afirmat, pentru ca nu este asemenea revolutii din sec. al XVIII-lea , insa aceasta din urma reiese din acea efectuata in primele decenii dupa anii 1000. Alexandru – Florin- Platon afirma ca sec. al XI – XIII –lea inaugureaza a noua epoca in civilizatia Occidentului medieval, care se caracterizeaza prin diversificarea activitatilor economice, revigorarea traficului comercial local si la distanta, defapt este vorba de o dezvoltare generala a societatii vest – europene medievale, desi in ritmuri diferite in perioada cuprinsa dintre aceste secole, iar Fernand Braudel interpreteaza aceste avenimente prin prisma notiunii de prima crestere moderna europeana si fiind premiza modernitatii propriu- zise. Istoriografia din ultimele decenii referitor la Evul Mediu a acordat a atentie speciala definirii caracterului expansiunii economice din sec. al XI- XIII –lea. A fost ea feudala apartinind Vechiului Regim poate capitalista cum afirma Fernand Braudel inaintea lui Henri Pirenne sau Gheorghe I. Bratianu sau precapitalista potrivit spuselor lui Guy Fourquin.

II. Cuprins Notiunea de oras. Orasul reprezinta localitatea de proportii mari in comparatie cu satul, unde activitatea de baza o reprezinta mestesugaritul si comertul, dar nu agricultura: cultivarea plantelor si cresterea animalelor ca im mediul rural. El are concentrat in interiorul o multime de puncte economice asa precum atelierele mestesugaresti ale fierarilor, brutarilor, berarilor. In urma acestor activitati are loc urbanizarea, adica concentrarea in masa a populatiei venita din cadrul mediului rural in cel urban, fenomen care mai este numit si colonizare. Marea explozie urbana se realizeaza dupa anii 1000. Acest proces are la baza o multitudine de factori, astfel cauzele positive sunt: factorii politici:

incetarea migratiilor tirzii climatul politic stabil instaurat in sec. al XI –XIII – lea in Europa Apuseana procesul de consolidare a autoritatilor monarhicealti factori: cresterea demografica asezarea paturilor sociale si ierarhizarea lor dislocarea Imperiului Roman de Apus si formarea de noi formatiuni statale industrializarea medievala dezvoltarea tipurilor de transport maritim si terestru surplusul de productie comertul si expansiunea occidentala cruciadele si iteresele politice colonizarea rurala specializarea domeniului de activitati noile tehnologii drumul deschis prin strimtoarea Gibraltar si alte cai maritime

Dezvoltarea oraselor au extins noi forme in domeniul social si noi mentalitati legate de sistemul de valori. Termenii latini ca municipium sau territorium, civitas, desemnau orasele episcopale, iar oppidum sau forum desemneaza acele orase cu locuri de schimb comercial, adica orasele in care au loc activitatile mestesugaresti si comercializarea produselor finale. Stapinul orasului – patriciatul oligarhic sau seniorul. Aceasta persoana avea un rol principal in viata sociala a orasului medieval si in activitatea acestuia. Toata economia: mestesugaritul, comertul si exportul era sub controlul acestuia in special in regiunile Angliei si Florentei. Cele mai productive activitati au fost repartizate favoritilor sai. Acesta detinea monopolul asupra tuturor tipurilor de transport. De cele mai multe ori a creat in interesul sau , dar fiind in defavoarea micilor negustori anumite taxe suplimentare motivind ca ar fi in fond publicitar, de intermediar sau de pilotaj. A cautat sa-si impuna autoritatea in mod absolut in toate domeniile, daca acesta nu era respectat se impuneau sanctiuni grele, astfel a interzis asociatiilor de mici comercianti sau mestesugari dreptul de a se intruni si de a organiza greve in masa. El mai era si stapin absolut al consiliilor municipale, astfel dupa bunul sau plac stabilea programul de munca, preturile articolelor, salariul muncitorilor si dicta statutul corporatiilor unde de multe ori acestea erau revizuite. Membrii aristocratiei orasenesti duceau o viata de lux, ce provocau reactii din partea locuitorilor. Deseori acestia isi atribuiau titluri onorifice fiind si posesorii unor locuinte somptuase. Fiicele lor le casatoreau cu fiii din familii nobile, unde acestora li se ofereau dote considerabile. In urma tuturor acestor comportamente, aristocratia oraseneasca au atras antipatia si ura restului populatiei urbane. Dar in acelasi rind nu poate fi trecut cu vederea si rolul pozitiv pe care l-au avut stapinii de oras in societatea medievala. Cu un lucid simt al realitatii si al intereselor generale ale orasului la emanciparea carora au contribuit incontestabil, seniorul a stiut sa guverneze si sa le apere cu energie drepturile, revendicarile si interesele , care de multe ori coincideau cu interesele proprii. Toate aceste actiuni deseori erau impotriva abuzurilor, pretentiilor, rezistentei feudalilor laici sau acleziatici. In ceea ce tine relatiile cu alte orase din alte tari sau regiuni, ei mereu stiau sa procedeze in asa fel incit sa prevaleze interesele orasului lor. Erau despotici in maniera lor de a

se comporta, insa patricienii au realizat totusi numeroase opere de interes public, astfel au contribuit la constructia de numeroase poduri, canale, drumuri, hale, docuri, lucrari de fortificatii, monumente si alte opere de infrumusetare urbana, de exemplu numai in Anglia au fost fondate mai mult de 460 de institutii de asistenta publica printre care fiind prezente si ghildiile. Mineritul. In multe regate sec. al VI-VII- lea: ostrogot , vizigot, extractia resurselor subsolului era considerata monopol al monarhiei, acestea fiind modeste, realizate de grupuri mici de oameni, care utilizau unelte nu atit de perfecte, pentru a indeplini munca propusa spre realizare. Marea parte a lucrarilor extractive erau indeplinite manual, nu in zadar in urma acestora murea foarte multa populatie : monarhul nu exploata doar resursele miniere, dar inclusiv si munca omului: sclavi, prizonieri de razboi, oameni dependenti. Numarul demografic era destul de mare in urma mariilor migratii din nord ceea ce permitea acestuia sa se alinte in bratele de munca. Extractia pietrii constituia o ramura de baza al mineritului. Acest material fiind utilizat in constructia marilor centre imobile, asa precum: biserici si manastiri de o frusete impresionanta. Un exemplu este Epoca de Aur a lui Iustinian I, rege al Bizantului intre anii 527 – 565 unde acesta pune acent mult pe aperele arhitecturale si care evident ca erau elaborate din piata extrasa din carierile din aproprierea Constantinopolului. Alte edicifii erau castelele regelui, marile case ale nobililor si aconstructiior persoanelor care faceau parte din domeniul administrativ al orasului. In sec. al XIII –lea are loc o dezvoltare in masa a mineritului datorita noilor tehnologii aparute, acum se extrageau deja si alte zacaminte. De exemplu in localitatea toscana, Massa Marittima era o regiune bogata in zacaminte de fier, plumb , cupru, argint si sulf, iar proprietarii acestor terenuri erau liberi sa sape un put, unde pur si simplu marcau locul cu o cruce, dupa aceasta acestia erau obligati ca timp de 3 zile sa sape si sa nu-si intrerupa activitatea mai mult de o luna. O alta restrictie mai era ca proprietarul era pus sa sape un unumit numar de puturi, la o distanta de 15 – 20 m unul de altul. Minereul era extras , zdrobit si spalat in cele din urma era prelucrat in topitoriile locale. Marile extractii miniere erau realizate asemenea in Italia, Franta si Germania. Proprietarii de zacaminte din Massa erau organizati intr-o societate , unde fiecare participa cu un capital depus in parti egale, iar in urma consumului si exportului in exterior venitul la deasemenea era impartit in parti egale, aceste operatiuni au constituit o prefigurare a societatilor ape actiuni. Un alt sector extractiv cuprindea si extractia sarii, marile centre erau localizate pe malurile Marii Mediterane, Marea Baltica, in Sudul Italiei si Nordul Hispaniei

Mestesugaritul. In secolele incipiente ale Evului Mediu cum ar fi in sec. al VI – VII - lea , aceasta indeletnicire era practicata doar in in cadrul mediului rural. Astfel fiecre familie isi rezolva singura nevoile pe care le avea, fara ca sa mai apeleze la un domeniu de specializare. Nu erau intrebuintate uneltele complicate , care evident ca nu efectuau un produs final de inalta calitate si toate acestea fiind consecinta unui capital instabil si slab organizat, dar corespunzator perioadei. Odata cu aparitia si dezvoltarea procesului de urbanizare dupa anii 1000 are loc si un progres in domeniul mestesugaritului. O diviziune si o specializare a muncii artizanale exista inca din perioada carolingiana, doar in atelierile marilor domenii, unde mestesugarii eau sau sclavi sau servi, neavind nici un drept in viata social- politica. Unicul lor scop era aprovizionarea domeniului unde locuiau si activau, dar nu producerea articolelor sa fie destinate comertului. Materia prima era procurata de domeniu, astfel nu erau prezenti nici antreprenorii, nici capitalul si nici cel care sa le remunereze munca efectuata. Remunerarea mestesugarului nu era stabilita dupa date fixe, ci in dependenta de dorinta si dispozitia stapinului. Evolutia este simtita abia catre sec. a, XI – lea cind deja se produce schimbul intre mestesugarii locali, un exemplu este acela ca carbunarii ofereau carbune de lemn fierarilor. In cadrul popoarelor europene, dar si afara acestora, cel mai vechi mestesugar este mentionat fierarul. In cite o veche saga germanica se mentioneaza locul de cinste al acestuia si unde i se atribuiau puteri supranaturale chiar si

capacitati demonice, datorita atmosferei stranii, care predomina in incinta atelierului sau . De multe ori acesta mai indeplinea si munca unui sticlar, confectiona diverse geamuri, potire din sticla pentru biserici, inclusiv si perle de sticla pentru diferite ornamentatii.Atelierul acestuia se bucura de o protectie mai deosebita din partea seniorului. Cu toate ca munca fierarului era indispensabila confectionarii obiectelor casnice, totusi obiectul principal ramine a fi prelucarea si obtinerea armelor, in primul rind se numarau spadele, coifurile si platosele. Obiectele principale utilizate in lucru ale fierarului sunt ciocanul si nicovala, care au fost si au ramas inca pe mult timp a fi din piatra. Tehnologia de prelucrare a metalului nu era atit de simpla, aici este nevoie de o abilitate si unde nu fiecare barbat isi putea permite practicarea acestei meserii. O mentiune importanta este ca in Evul Mediu, bronzul era mult mai putin folosit decit in Antichitate, locul acestuia fiind luat de fier, dar acesta era extrem de scump si nu fiecare isi putea permite utilizarea acestui lux, evident cu exceptia marilor boieri, nobilii si cavalerii.

O data cu dezvoltarea economica multe au fost asociatiile care au dorit sa se desprinda de sub protectia seniorilor laici sau ecleziastici, in care acestia urmareau obtinerea libertatii juridice si organizarea propriei aparari. Catre sfirsitul sec. al XIII –lea mestesugarii si muncitorii au sa se confrunte si au sa participe la mari revolte luptind pentru eliberarea de sub supunere a statului si obtinerea titlului autonom fata de acesta, dar aceste referinta au sa fie abordate mai spre finalul temei. In ceea ce tine de mestesugarii de profesie din perioada carolingiana erau majoritatea ambulanti, ceea ce inseamna ca ei erau in permanenta in miscare : dintr-un oras in altul, de la o manastire la alta sau chiar dintr- un stat in altul. Mesterii arhitecti: constructorii de biserici si manastiri, pietrarii cioplitori, sculptorii, timplarii, turnatorii de clopote, mesterii de mozaicuri, de obiecte de cult din metale pretioase nu erau obligati sa depuna o mare parte a salarilui lor in visteria locala in comparatie cu mestesugarii de obiecte de artizanat. Mestesugurile erau practicate de mesterii patroni, care aveau un atelier unde lucrau putinii lucratori salariati, cum erau numiti calfe si ucenici. Perioada de ucenicie incepea din adolescenta, si in functie de mestesugul invatat si dorit de practicat, studiile in domeniu se efectuau in perioada cuprinsa de la 2 la 12 ani, ceea ce nu este o perioada deloc scurta. Dupa finisarea perioadei de ucencie, daca acesta isi dovedea competenta profesionala in cadrul probei asemanatoare cu un examen profesional, desfasurat in prezenta membrilor breslei, ucenicul devenea calfa,iar dupa un lucrator salariat, iar intr-un final putea sa-si deschida chiar si un propriu atelier. Catre sec. al XI – lea unii mestesugari , care erau stabiliti in orase primeau in schimbul unor servicii clar stabilite mici feude ,care erau in imobile sau in rente, ei mai aveau si alte indatoriri fata de seniorii orasului. La acest capitol cu alte indatoriri exemplu ar fi ca in anii 1130 potcovarii din Strassburg erau obligati sa potcoveasca gratuit toti caii episcopului si seniorului orasului; fierarii erau cei

care confectionau 300 de sageti in caz de necesitate cind erau asediate castelele episcopale; pescarii pescuiau de doua ori pe an cite 3 zile si 3 nopti pentru nevoile curtii episcopale; selarii furnizau doua sei pe an pentru caii de povara; cizmarii erau cei care lucrau castile si platosele de piele pentru soldati, iar dulgherii in fiecare zi de luni de dimineata tare asteptau la poarta castelului pentru a primi comenzile seniorului. In ceea ce tine de ramura textila a mestesugaritului, prelucrarea linii se efectua in mediul rural, adica are loc o cooperare in scop comercial intre aceste doua medii rural si urban, miscare simtita mai bine in sec. al X –lea. Torcatoarele sunt acele persoane, care triau lina, iar in rest fiecare mestesugar – tesator prelua materialul obtinut si-l lucra la domiciliu, in asa zisul sau atelier propriu unde acestia obtineau tesaturi mai groase,mai subtiri si de culori in asortiment. Atelierul acestuia avea o intrare directa din strada, ceea cei permitea maistrului sa-si controleze supusul in orice clipa si dorinta a sa. Lucru la domiciliu poate fi privit din doua unghiuri opuse : astfel unul ar fi ca: mestesugarul era stapin pe propriul lucru si –si amenaja atelierul dupa dorinta si propriul plac, in plus nefiind deranjat si silit de nimeni, iar in unghiul doi: lucru la domiciliu corespunde cu prezenta propriilor unelte, care necesitau cheltuieli personale in procurarea lor. In acelasi timp tesatorul fiind lucrator si un patron in propriul atelier, detinea propriile instrumente de efctuare a lucrului, iar principala unealta era razboiul de tesut. In cadrul acestui atelier activau un numar restrins de salariati , lucratori –calfe, dar si ucenici. Tesatorul controla tot procesul de prelucrare a linii si obtinerea produsului final care constituia tesaturile colorate, dar la rindul sau acesta era permanent asistat de reprezentatntul breslelor locale orasenesti. Profesia de tesator era cea mai pretuita in tot cadrul intregului proces de artizanat textil. De multe ori tesatorul era cel care efectua direct tratate cu negustorii asupra conditiilor de efectuare a vinzarilor de tesaturii. O asemenea organizare a muncii era prezenta in primul rind in centrele principale comerciale, unde volumul cerut spre export era mult mai mare in comparatie cu altele, exemplu find Nordul Italiei, Anglia, Germania, Franta, aceste constatari au fost efectuate de catre Guy Fourquin, in voluminoasa sa lucrare ,, Istoria economica a Occidentului Medieval’’, unde abordeaza aici toate aspectele economice a Occidentului medieval: mestesugaritul, comertul: exportul - importul si rolul orasului in tot acest proces de dezvoltare social- economica. O alta notiune atribuita mestesugurilor este mester jurat, ceea ce inseamna ca tesatorii depuneau un juramint unde isi asuma responsabilitatea si promitea ca va respecta toate regulile impuse de breasla. De multe ori tesatorii tindeau sa scape de atotputernicia marilor negustori conationali si intocmeau diverse tratate cu negustorii straini, italieni sau hanseatici. Important este faptul ca dintre toate categoriile specializate de textilisti , tesatorii au fost primii cei care s-au intrunit intr-o corporatie proprie cu scop de obtinere a unei autonomii economice sis a scape de permanentul control atoritar exercitat de senior. In sec. al XIII –lea pe teritoriile din Italia si Flandra tesatorii au fost implicati avind rolul principal in lupta contra oligarhiei negustoresti, care impunea o presiune acuta asupra acestora. Asociatiile si corporatiile. Catre sfirsitul sec. al XI - lea din pacate pentru ca este destul de tirziu, dar mai bine mai tirziu decit de fel, o mare parte din mestesugarii rurali au inceput sa se transfere in orase, unde aici s-au organizat in asociatii profesionale. De baza sunt doua numite bresle si ghiilde. In mediul rural are loc o diversificarea si subspecializarea a activitatilor economice, ceea ce a constituit drept factor pentru progresul tehnicilor de productie. Aparitia si dezvoltarea acestor asociatii sau corporatii cum erau numite in diferite regiuni sunt un fenomen caracteristic vietii urbane prezente pina la finele Evului Mediu Tirziu in sec. al XIX – lea. Premizele de formare a acestor corporatii sunt urmatoarele: dorinta de a obtine o autonomie fata de episcopul orasului si al statului pe teritoriile din Italia, Germania, marirea cantitatii si calitatii produselor , care au sa duca la sporirea comertului extern proces efectuat prin intermediul negustorilor si scopul de a mari bugetul si visteria statului, care in cele din urma au sa contribuie in cea mai mare masura la marirea nivelului social. In fruntea unei corporatii se afla un colegiu de jurati, acesta avea drept scop sa garanteze si sa tina sub control disciplina din cadrul asociatiei, iar membrii acestui colegiu erau alesi in fiecare an alte si alte persoane, astfel se simte aici dorinta de schimbare si de innoire a activitatii si mentalitatii personalului.

Vechiile asociatii orasenesti din timpul Imperiului Roman numite si collegia opificium sau scholae, au disparut odata cu invazia si migratia barbarilor in sec. VII- lea. Unele insa si-au mai pastrat radacinile , dar cu un rol neinsemnat in putinele orase din Gallia, Spania si in special in Italia asa precum in orasele Milano, Pavia, Roma si in orasele Italiei Bizantine: Napoli, Ravenna unde existau inca in sec. al VII –lea grupari profesionale de tip antic organizate de contele local: mestesugari sa cizmari, barcagii, pescari. Persoanele care realizau obiectele mestesugaresti adica negustorii caracteristic le era dinamismul. Ei mereu erau in cautare de noi tipuri de produse si piete mari pentru a-si realiza marfa. Activitatea si veniturile lor erau in dependenta de lucrul mestesugarilor si calitatea produselor artizanale realizare de acestia. Asociatiile in cadrul carora activau persoanele din domeniul mestesugaritului erau numite ,,bresle’’, iar negustorii formau asociatii sub numele si notiunea economica de ,, ghiilde’’. Breslele reprezentau o notiune fundamentala in domeniul economic si care aveau drept scop protejarea intereselor economice ale membrilor ei, care erau toti de aceeasi meserie si de limitare a concurentei bolnavicioase existente. Cei mai multi membri ai breslei erau barbatii, iar inainte ca un barbat sa fie primit in cadrul acesteea trebuia sa lucreze la un mester ca ucenic timp de sapte ani, iar daca era priceput devenea calfa. Doar putine calfe ajungeau cu vremea mestesugari, la acest capitol se impuneau niste cerinte foarte mari.Aceasta impunea membrilor sai standarde si reguli, care urmau sa fie respectate pentru a obtine o calitate ridicata si cantitate rezonabila. In cadrul acestor bresle avea loc reglementarea si aprovizionarea cu materii prime a atelierilor mestesugaresti, analiza produselor si stabilirea salariilor acordate persoanelor muncitoare. Bazele bine stabilite ale acestora au fost puse in sec. al XII –lea. Regulamentul de breasla, cuprindea ca membrii ei mereu sa posede o buna cunoastere a cererii de piata din partea consumatorului. In cadrul acestor asociatii se preciza clar necesarul de productie a fiecarui atelier, pretul cu care poate fi vindut produsul , de unde are loc aprovizionarea cu materie prima si care erau orele de munca permise, iar nu in cele din urma era stabilit suma salariului maxim si minim acordat muncitorilor in functie de munca efectuata si greutatea acesteea. Un punct bine stabilit era si acel precum ca munca pe timp de noapte era interzisa, dar aceasta doar cu scopul de a preveni incendiile si pentru a nu pune in risc produsele realizate, in nici un caz ca sa protejeze muncitorul de supraoboseala sau sa-i ofere conditii mai avantajoase de munca. Cei care nu erau inclusi in breasla nu puteau desfasura activitati economice in oras. Mobilitatea sociala in cadrul breslelor varia, astfel dupa perioada de ucenicie, calfa putea pretinde la propriul atelier, defapt acesta fiind si scopul propus incipient de atunci de cind a facut primii pasi spre studii in domeniu. Dupa ce acesta si-a invatat meseria el deja putea pretinde la statutul de mester. Proba de maiestrie fiind efectuata asemenea unui examen era destul de costisitoare, pentru ca erau utilizate instrumente tot mai scumpe si personale pentru realizarea acestui examen, totul se efectua cu scopul de a dovedi ca este cel mai bun. In final, daca acesta obtinea statutul de mester era obligat sa organizeze un banchet pentru confratii sai si daca ii reusea si beneficia de anumite finante putea sa -si deschida propriul atelier, acesta devenind dovada abilitatilor sale de mester calificat si ca anii de studiu nu au trecut fara rost. Functia de mester si inclusiv atelierele puteau fi transmise pe cale ereditara de la tata la fiu. Principalele asociatii si cele mai calitative in activitatea lor au fost cele de pe teritoriul Germaniei, consolidate incepind cu sec. al XI –lea, iar exemple sunt urmatoarele:1099 se organizeaza oficial recunoscutele corporatii de tesatorii din Mainz1106 – organizatiile de pescarii din Woms1128 – oganizatiile de cizmari din Wurzburg1149 – organizatiile de plapumarii din Koln Inceputul sec. al XII –lea in ceea ce tine de teritoriul Frantei, tabacarii din Rouen erau obligati sa faca parte dintr- o corporatie din ordinul administratiei municipale, aceste date fiind oferite de catre H. Pirenne. Un element obligatoriu este faptul ca corporatiile plateau orasului o taxa anuala, aceasta era in dependenta de activitatea efectuata, iar o alta remarca este si faptul ca in multe orase breslele existente nu s-au putut elibera chiar niciodata de sub tutela puterii municipale, astfel la capitlul

libertatea economica a membrilor , ex: mestesugarii textilisti din Flandra erau nuli, adica erau total dependenti de administratia municipala. O alta abordare este si faptul ca foarte de putine ori mestesugarii puteau sa faca parte din conducerea politica municipala. Fapt concret ar fi ca la Venetia, corporatiilor mestesugaresti nu le erau recunoscut nici un rol politic. Evident ca in urma acestor restrictii aceste corporatii au tendinte autonomiste, iar acest lucru a fost simtit mai frecvent in orasele cu o dezvoltare mai rapida asa precum in nordul Frantei, Italia, Tarilor de Jos si in valea Rhinului. In sec. al XIII –lea este simtita o miscare mai accentuata in scopul indeplinirii dorintei de conducere a orasului fapt, aceasta fiind si una din premisele care au contribuit la motivul inceperii marilor rascoale muncitoresti. Sunt prezente regulile de fier in ceea ce priveste producatorii si produsele acestora, de exemplu brutarii nu puteau sa detina cantitati mari de faina, decit in capacitatea lor normala cit le sta in putere sa prelucreze pe 2 luni inainte, iar macelarii nu puteau tine carnea la loc ascuns ei fiind obligati sa –si expuna totul la vinzare. Intr-un cuvint toate produsele alimentare erau sever inspectate , iar in caz de depistare a infractiunii : produse ascunse sau vindute la pret de specula erau confiscate sau chiar distruse , iar proprietarii find foarte drastic pedepsiti prin amenzi usturatoare sau detentii de libertate.Breslele care nu faceau parte din sectorul alimentar erau prezente in doua categorii: cele care existau in orasele mici, ex: fierarii, cizmarii; care isi vindeau produsele direct clientului. Ghilda este o asociatie de negustori dintr-un domeniu, care este formata cu scop asamenator cu cel al breslei, adica ajutorarea reciproca a membrilor ei si promovarea de interese profesionale. Acestea infloresc in Europa incepind cu sec. al XI –lea. Alte roluri ale acestora era de a institui monopoluri comerciale, de a impune standarte de calitate pentru produse, de a mentine preturile la acelasi nivel, de a stabili o ierarhie intre membri in functie de nivelul de pregatire profesionala, asa precum: maestri, calfe, ucenici. Un rol mai deosebit era acela de a cistiga pozitii de forta in administratiile locale, obiectiv care nu prea le reusea din cauza stabilitatii feroce a patrizianului. Comertul. In urma dezvoltarii mestesugaritului incepind cu sec. al VI- lea are loc si aparitia surplusului de produse : produse olare, artizanale, piei prelucrate, matase, tesaturi, care necesitau realizarea lor pe piata. Deci cind apare supravolumul de produse pe larg are loc aparitia si dezvoltarea comertului, care este realizat prin intermediul negustorilor. Relansarea comertului este un factor decisiv, care si-a revenit dupa o perioada de stagnare ce a urmat dupa apogeul Carolingienilor pe timpul domniei lui Carol cel Mare incoronat in anul 800 in seara de Craciun, doar este bine cunoscut in istorie ca dupa momentul de apogeu imediat are loc si procesul de decadenta. Pina a ajunge o asezare cu statut juridic, majoritatea centrelor urbane au traversat etape intermediare. Intr- o prima faza orasele s-au dezvoltat ca suburbii, in apropiere de fortificatii si centre locale, care le asigurau protectia totala sau la intersectia drumurilor comerciale de valoare internationala . Multe orase din sec. al X- lea erau stravechile asezari romane din Italia, Germania nordica, Peninsula Iberica sau Galia. Toate orasele aveau o piata centrala, aceasta fiind un loc economic si social, ce detinea doua functii: de spatiu comercial si de adunare a locuitorilor. Factorii care au contribuit la dezvoltarea comertului sunt urmatorii: sporirea numarului demografic, prezenta sclavilor si a prizonierilor de razboi, care erau folositi ca brate de munca ieftine, progresul tehnicii agrare: aparitia plugului cu brazdar de fier, care a contrinuit la marirea cantitatii de recolte; cooperearea mestesugarilor din mediul rural cu cei din mediul urban, dezvoltarea mestesugurilor urbane:a obiectelor de artizanat, imbunatatirea mijloacelor de transport pe uscat si apa: se mareste numarul boilor folositi in tractiune de la 3 capuri la 5 capuri, dezvoltarea transportului maritim, deschiderea drumului maritim prin strimtoarea Gibraltar. In ceea ce priveste comertul extern acesta apare datorita dezvoltari in special a mestesugurilor urbane si a navigatiilor prin intermediul principalelor drumuri maritime care acestea sunt: Marea Mediterana care se afla in topul cailor de comert pentru ca leaga partea vestica a Europei cu Estul, dupa aceasta urmeaza Marea Neagra situata in partea estica a Europei, Marea Nordului sustine comertul vikingilor,  Marea Baltica. Aceste cai maritime

constituie legaturile pietelor si dezvoltarea acestora, dar si consolideaza pietele cele vechi fiind cele romane si elenistice.Unul dintre cela mai importante trasee comerciale ale epocii de-a lungul caruia circulau nenumarati oameni, dar si o varietate de marfuri ca: cereale, metale pretioase, postavuri, mirodenii, vin , sare era cel care lega Nordul Frantei cu orasele: Lille, Douai, Ypres, Gand, Bruges, Artois de Sudul mediteranean, in special de Italia nordica si centrala. Sunt prezente relatiile comerciale intre bilciurile si tirgurile periodice din Champagne, iar in anii 1277 in mod direct are loc trecerea prin strimtoarea Gibraltar. Odata cu aceasta se deschide calea maritima din oceanul Atlantic, care faciliteaza exportul unui numar mai mare de produse finite. Acesti poli comerciali , care nu erau situati deloc intimplator in zonele cele mai dezvoltate din punct de vedere agrar si urban ale Europei de Apus, faceau legatura zonelor mai indepartate asa cum ar fi Orientul, Anglia, regiunile baltice si Islanda. Acestea au contribuit nu numai la extinderea in interior a frontierilor crestinatatii apusene, dar si la stabilirea primelor caractere dintre civilizatia europeana si civilizatiile sino- mongola si islamica din Asia si Orientul Apropiat. Legaturile comerciale cu Orientul, care era cel mai dinamic din toate, in faza incipienta au fost stabilite pe cale maritima, care lega Italia de Oceanul Indian asa precum India, Ceylon, Java prin Marea Mediterana, portul Alexandria si Marea Rosie. Treptat are loc si alipirea in urma pelerinajelor si Cruciadelor si drumurile de uscat, transcontinentale, care fie ca erau o prelungire a traseelor maritime din Golful Persic, fie strabateau stepele din Asia centrala, Turkestanul, platoul iranian, care treceau prin Bagdad, iar de aici mai departe spre schelele Levantului precum in: Jaffa, Accra, Bairut, Tripoli, Antiohia. O alta premiza importanta in dezvoltarea cailor comerciale, dar un dezastru pentru populatia asiatica a fost cucerirea mongola ,pacea care a urmat, numita pax mongolica, intre anii 1250 – 1350, care au inaugurat noi trasee erau directe dintre Europa si Orient. Are loc transformarea regiunii nord pontice intr-o placa turnanta a comertului international, confirmare de Gheorghe I. Bratianu. Aceste trasee erau numite drumul mongol, care este compus din doua componente principale. Primul este controlat de statul mongol din Crimeea, unde mai tirziu este cunoscut sub numele de Hoarda de Aur. Al doilea traseu este mai la sud fiind controlat de Ilhanatul iranian fiind statul mongol din Persia, unde in anul 1258 stapinea si Irakul. Acest traseu a fost parcurs de Marco Polo in faimoasa sa calatorie, care incepe din Trapezunt si se incheie Bukhara si Samarkand. O noua conjunctura comerciala este simtita in sec.al XIII –lea, in urma celei de a IV –a cruciade, unde direct avantajata a fost Venetia. In anul 1248 are loc victoria Genovei impotriva Pisei, care asigura hegemonia asupra insulelor din bazinul apusean mediteraneea: Corsica, Sardinia, Elba. Dupa aceasta Genova isi consolideaza influienta in Peninsula Iberica, dar pe de alta parte are loc eliberarea in urma Vecerniilor siciliene din 1282 de instaurarea de dominatii latine in Bizant, intentionata de Carol de Anjou. Genova este cea care a intreprins in Orient o ampla ofensiva economica, unde a instituit un adevarat monopol asupra comertului local. Bizantul prin Ttratatul de la Nymphaion din 1261 cedeaza Republicii Ligurice importante privilegii, astfel aceasta din urma a stabilit o strinsa colaborare cu Ilhanatul mongol din Persia si Irak, fiin in dauna Sultanului de Cairo. Trapezuntul devine unul dintre cele mai insemnate debusee comerciale cu Orientul, Golful Piersic, Oceanul Indian, iar aici are loc deschiderea unui consulat genovez atestat documentar in anul 1290. Acestia obtin dreptul de a bate moneda si de a conduce oficiul de schimb. In aceste teritorii Genova cu Venetia se afla in permanente rivalitati din cauza dorintei de a detine monopolul asupra cailor comerciale, aceasta din urma stabileste relatii cu tatarii, care erau inamicii Ilhanatului mongoil si deschide aici un consulat la Soldaia.In urma acestor rivalitati in anul 1294 are loc izbuncnirea uni razboi, care nu s-a lasat prea mult asteptat intre Genova si Venetia. In anul 1299 se incheie un tratat prin Pacea de la Milano, unde prevederile incluse nu numai ca au exclus practic Venetia din comertul pontic, dar au si instituit un protectorat de facto genovez asupra Bizantului. Dupa aceasta data suprematia comerciala a Genovei in zona pontica a devenit indiscutabila. Actele notarilor genovezi de la Pera si Caffa

ofera informatii despre intensitatea neobisnuita a schimburilor de marfuri intre Europa si Orient prin intermediul spatiului mongol si al coloniilor genoveze din Pont si tirgurile din Champagne.Alaturi de orasele italiene si de regiunea flamandre in anul 1256 a aparut un nou pol comercial , aceasta fiind Hansa germana, care produce un nou circuit comercial, care lega litoralul Marii Nordului de Anglia, Tarile de Jos, Peninsula Scandinaviei si Europa Centrala si de Rasarit. In urma cercetatarilor, dar si inregistrarea progresului economic s-a stabilit mai multe tipuri de comert, astfel este present:Comertul local, care  leaga un centru urban de satele din jur. Acesta se efectueaza in interiorul tirgurilor saptaminale. In cadrl acestuia sunt prezente urmatoarele conditii: oamenii veniti din mediul rural veniti la tirg sa poata parcurge drumul dus-intors intr-o singura zi, avind timpul necesar perfectarii tranzactiilor. Aceasta regula este una care- l faciliteaza pe taran, acesta nefiind nevoit sa innopteze unde in drum sau mai cine stie pe unde, pentru ca drumul era destul de scurt si care-i permitea sa-si indeplineasca scopul fara grija. Localizarea tirgului nu era mai mai decit intr-o raza de cca 20 km.Comertul la distanta medie, acesta se desfasura pe o raza de sute de kilometri si unde erau transportate produse de larg consum, fiind voluminoase si greu de transportat asa precum : cerealele, sarea, vinul, animalele vii, postavurile, lina si articolele din pinza, matasea.Comertul la mare distanta mare , aici are loc exportul de obiecte de lux, mirodenii, metale pretioase, matasea, textilele scumpe, arme si blanurile. Acest tip de comert este efectuat prin intermediul negustorilor experimentati cu ajutorul transportului maritim specializat, dar si cel terestru: care la inceput erau intrebuintate carele trase de 3 – 4 boi, dupa care sa urmeze o evolutie si aceste care sa fie trase deja de catre cai. Moneda. Daca in fazele incipiente ale Evului Mediu se efectua schimbul marfa – marfa, atunci in urma dezvoltarii de noii tehnologii, care au dus la aparitia surplusului de produse se simte nevoia de a inventa ceva mai simplu si mai usor care ar echivala cu valoarea produsului comercializat. Primii bani apar inca in Antichitate pe insula Elba, acestia reprezentind niste pietre grele, greutatea lor fiind motivata prin faptul ca sa fie imposibil de furat. Odata cu explotarea minereului de fier calitativ in Evul Mediu, deja are loc emiterea monedelor de aur asa precum ar fi florinul in Flandra, genovinul in Genova, ducatul, toate purtind denumirea teritoriilor respective. Ducatul de aur prima oara a fost batut in anul 1284 dupa modelul florinului florentin. Acesta avea o greutate de 3, 60 g unde 3,49 era aur fin cu un diamentru de 20 mm. Este emis de catre dogele Venetiei Giovanni Dandalo, unde mai apoi este cunoscut sub numele de techin. Acestia aveau valoarea cit doua lire venetiene si opt soldi. Un alt tip de moneda este si dinarul de argint a fost emis de carolingieni si a inlocuit vechea moneda de aur bizantina, dar aceasta devine din ce in ce mai rara fiind folosit in schimburile de mica valoare in cele de pe plan local. Dupa procesul de urbanizare dupa anii 1000 si dezvoltarea liberului schimb are loc intensificarea circulatiei banesti. Nevoia circulatiei monetare este simtita in toate domeniile de activitate in special in cele economice in comert. In sec. al XII –lea se deschid primele forme feudale de banci. Aici in prim plan se realizeaza functionarea sistemului de transferuri de fonduri banesti pe baza de acte si corespondenta. La fel se realizeaza procedee de inmagazinare a banilor care apartineau comerciantilor. Atunci cind are loc dezvoltarea circulatiei banesti are loc si intensificarea activitatilor zarafilor, acestia fiind persoanele care se ocupau cu schimbul si evaluarea monedelor. Alta notiune legata de moneda sunt si camatarii,care activau in incinta acestui sistem bancar feudal. Ei ofereau imprumuturi banesti persoanelor care aveau nevoie de importante sume de bani, iar atunci cind erau intoarse cresteau procentele in favoarea bancilor feudale. Urmatorul pas in dezvoltare urmeaza a fi infiintarea companiilor bancare si comerciale. Primele au fost cele sieneze si florentine ce vor prelua operatiunile banesti de proportii spre sfirsitul sec. al XIII- lea. Primele tranzactii banesti de nivel bancar au avut loc in localitatea Bruges, aceste activitati se desfasurau in hanul ce apartinea familiei Van der Beurse, acestia fiind si primii proprietari instariti in domeniu din aceasta regiune Noile tehnologii. Datorita aparitiei si dezvoltarii de tehnologii, are loc o totala schimbare pozitiva in toate domeniile de activitate social - economica, unde in istoriografie acest proces

mai este numit Prima revolutie a Evului Mediu. In sec. al XI –XIII -lea primul mijloc tehnic si de o mare importanta a fost moara de apa unde in Saint – Germain- des- Pres existau 59 de mori, iar in Anglia peste doua decenii s-au inregistrat cca 5624 de mori de apa dintre care un numar impresionant a fost inregistrat in functiuni pina in sec. al XVIII –lea. Moara avea scop de a macina griul si a obtine faina gata numai buna de copt piine. In sec. al XII –lea pe fluviul Garone functionau cca 60 de mori plutitoare. O alta inovatie aparuta in sec. al X –lea este arborele cu came,m care transforma miscarea rotii motrice intr-o miscare alternativa verticala, astfel moara capata o intrebuintare artizanala si chiar industriala. Aplicatiile morii de apa cu arbore cu came au fost multiple, care au sporit foarte mult volumul de productie, astfel aceasta se utilizeaza: in manufacturile de textile, in operatia de piuare, de compactizare a tesaturii, la fabricarea berei, pentru farmitarea minereurilor, la melitarea cinepei, operatii de tabacire, pentru zdrobirea trestiei de zahar, pentru pisatul boabelor de mustar. In anul 1104 in Catalonia se atesta prima moara hidraulica de topire a fierului, iar in anul 1272 la Bologna are loc functionarea primei masini de rasucire a firelor de matase. In Spania primele mori de fabricat hirtia apar in 1238, unde in Italia la Fabriano existau cca asemenea sapte mori. Energia mareelor este la fel captata in Occident in sec. al XI –lea, in special in Franta si Anglia. Acestea erau amplasate geografin in golfuri si estuare, unde sub presiunea apei se inchideau si se deschideau automat. In ceea ce tine de tehnologiile prezente in metalurgie, in sec. al XIII –lea in Franta primii mari producatori de fier au fost calugarii cistercieni, care erau lafel de priceputi si in domeniul agriculturii. In ceea ce tine de industria textila are loc diviziunea muncii, unde apar mai multe speciaizari. Nu era numai un mester ci mai multi unde fiecarui ii corespundea un stadiu de productie din multele operatii manuale, chimice, mecanice. Satul si legatura cu economia urbana. Odata cu dezvoltarea orasului in sec. al XIII-lea are loc si o schimbare in peisajul rural. Acum resursele taranului numai sunt bazate pe practica agricola, dar in primul rind pe cresterea animalelor si in special pe a vitelor, iar dupa pe exploatarea padurilor si cultura vitei de vie. Piata este cea care cerea un volum mai mare de produse mestesugaresti, astfel orasul are nevoie de tot mai mult lemn pentru constructii, mestesugarit si foc. Fierarii solicitau mari cantitati de carbune, artizanatul textil avea nevoie de cit mai multa lina, in si de cinepa. In ceea ce priveste orasenii bagati cereau de la mediul rural cantitati mari de vin, care era din ce in ce mai cautat, carne si alte produse extrase din cresterea vitelor. In unele regiuni rurale ogoarele arabile chiar dispar definitiv raminind doar teritoriile cu vii si pasuni unde erau prezente oile si vacile. Incepind cu sec. al XI-lea economia de schimb a oraselor pina in aceasta perioada aproape inexistenta la fel ca si activitatea comerciala a influentat viata socio- economica rurala. Acum se simte o renastere a comertului, a circulatiei monetare ceea ce constituie premize pentru acest avint in dezvoltare. Catre anii 1180 – 1320 o parte din mestesugarii urbani erau si cei care detineau terenuri agricole in satele din apropiere, ceea ce inseamna ca acestia numai procurau marfa de la tarani ci o aveau materia prima proprie. In asemenea situatii sume importante de bani ramin in buzunarul celor de la orase. Seniorii care se mutasera la oras se aprovizionau direct cu produse, nefiind nevoiti sa recurga la schimbul comercial cu produse de la tara. In urma acestui proces deja apare o problema in ceea ce tine taranii si vinderea produselor lor mestesugarilor de la orase, insa cu toate acestea comertul de vite, de lemn, de vin devine tot mai intens, astfel are loc inmultirea tirgurilor, iar moneda circula tot mai frecvent in cadrul rural. O consecinta pozitiva in urma celor mentionate mai sus este ca apare frecventa munca salariata, are loc diferentierea dintre taranii bogati si saraci, iar multi iobagi care dispun de bani deja le este in putere sa-si rascumpere libertatea, asemenea situatii fiind frecvent intilnite in Germania si Franta. In ceea ce tine de organizarea economica seniorala se afirma in regiunile cuprinse intre Londra si Rhin inainte de sec. al IX –lea , iar apogeul este atins catre sec. al XII –lea cind se simte actiunea orasului. Senioria feudala a fost forma economica dominanta in tot Imperiul Carolingian, dar si in toata perioada Evului Mediu NB: Relatia de cooperare comerciala dintre mediul rural si cel urban a marit scopul de crestere in volum a produselor mestesugaresti obtinute, ceea ce a contribuit la marirea comertului si

exportul de marfuri in cadrul european: Franta, Germania, Anglia si in afara cadrului acesteea spre alte continente: Asia, Peninsula Arabica.

Rascoalele muncitoresti. Este normal faptul ca toate revoltele si rascoalele infaptuite de- a lungul timpului istoric nu sunt efectuate asa simplu de dragul ca locuitorii de atunci nu aveau cu ce se ocupa si erau dornici de cearta si in cel mai rau caz de varsari de singe. Un accent mai brutal la acest capitol este pus in sec. al XII –lea prin forme violente si proteste in masa. Focarul revoltelor a izbucnit in Flandra ca dupa sa se rasfringa si in toate tarile din Occident. O principala cauza a acestor nemultumiri este faptul ca calfele s-au pomenit in situtia ca nu li se achitau salariul,nu aveau posibilitatea de a-si schimba statutul, astfel breslele s-au pomenit in fata unui faliment, iar in Flandra, Italia si teritoriile Germaniei patriciatul oligarhic si administratia municipala cautau cu orice pret sa restringa autonomia ce apartinea corporatiilor si mai doreau sa controleze si sa supuna bugetul acestora, iar prin urmare are loc lezarea de interese a muncitorilor si proprietarilor de ateliere.Urmarile actiunilor intreprinse sunt foarte grave, astfel in urma cercetarilor izvoarelor istorice au fost extrase urmatoarele date: la Beauvais in anul 1233, regele a ordonat intemnitarea unui numar imens de muncitori, care sporesc ponderea economica, acestia fiind de cca 1500 de persoane rasculate. O situatie si mai dificila este la Rouen, unde rasculatii l-au ucis pe primarul orasului. O situatie mai deosebita este in regiunile danubiene si renane ale Germaniei, important este faptul ca aceste regiuni erau lipsite de forta efectiva a unei autoritati centrale, astfel corporatiile reusescc sa se impuna ca putere in orasele asa precum: Ulm, Mainz, Koln, Frankfurt. De o gravitate mai acuta este situatia muncitorilor din regiunea Tarilor de Jos. In aceste orase flamande la fel are loc o revolta din partea lucratorilor textilisti intre anii 1275 in orasele : Gand, Bruges, Lille, Douai, unde acestea au fost insotite de o rara violenta cu varsari de singe de cca 2300 persoane. Aceste revolte mereu au fost respinse cu adevarata cruzime de autoritatile locale. Aceste miscari de revolta insa nu au fost realizate in zadar, pentru ca in cele din urma in sec. al XIII –lea muncitorii si-au obtinut ceea pentru ce luptau, astfel breslele pot sa-si exercite din nou drepturile de jurisdictie asupra membrilor ei.Daca in anii precedenti pedeapsa cea mai drastica era expulzarea muncitorului din oras acum deja aceasta a fost inlocuita doar cu o amenda. Muncitorii si-au recapatat din nou dreptul de a achizitiona in mod liber materia prima dorita si obtin dreptul de a vinde direct produsele sale clientului sau. Un element negativ este orasul Flandra, pentru ca aici in urma acestor miscari situatia muncitorilor nu s-a schimbat. Ei au ramas mai departe sub directa tutela a seniorului, acesta controlindu-i si mai departe asa cumau facut-o pina acum . NB: In urma acestor manifestatii au loc schimbari valoroase, au aparut multiple relatii de productie de tip nou si cele capitaliste, care presupuneau o libertate mai mare in ceea ce priveste concurenta sanatoasa, prezenta salariilor marite acordate muncitorilor, restabilirea orelor de munca si folosirea implimentarea de noi tehnologii. Femeia si rolul ei in economie. Lecturind si studiind istoria este cunoscut bine faptul ca femeia in trecut a fost foarte limitata in viata sociala, dar cu atit mai mult politica. Intocmind o analiza a Legislatiei lui Iustinian, se poate de extras suplimari multe din limitarile pe care vechiul drept roman le impunea conditiei juridice femeii. Practic aceasta era lipsita de orice interventie in societate, in special contra ei era Biserica, care afirma faptul ca pacatul a aparut in lume, datorita Evei si ispitei la care a fost supusa aceasta. Dupa cum se stie Biserica avea un rol primordial in societate, astfel regulile si argumentele impuse nu erau discutate. Spre sfirsitul sec. al IX –lea au loc schimbari in ceea ce priveste femeia si rolul ei in societate, ele deja erau implicate in procesul de productie Pe linga munca lor din gospodarie, femeile de la tara lucrau deseori in formatiunile artizanale ale domeniului seniorial. Acestea erau cele care participau la daracitul linei, la tors, la tesut si la confectionarea incaltamintei. In sec. al XII –lea multe erau femeile care executau aceste operatii in casa proprie in contul mestesugarilor sau negustorilor de la orase. Unele cantitati de piine si bere la fel erau produse in cadrul rural de femei si transportate la orase. In ceea ce tine de oras, acestea erau acelea care activau in cadrul brutariilor si coceau piine. La fel erau incluse in procesul de preparare a berei in cadrul circiumelor din Germania, care se stie

ca din cele mai vechi timpuri erau cei mai mari producatori de bere de inalta calitate, caracteristica pastrata si pina in prezent. In sec. al XII –lea femeia, care apartinea clasei nobiliare putea sa fie detinatoare de mari proprietati funciare si chiar sa detina un feud. O schimbare, care nu prea este in favoarea femeii este ca dupa sec. al XIII –lea , femeile din sfera ramurii muncitoare sunt incluse si lucreaza in minele de extractie de carbuni sau de plumb, lucrind cot la cot cu puternicii barbati. O alta caracteristica a sec. al XI - XII –lea este si faptul ca femeile au luat parte activa la miscarile revolutionare de constituire a comunelor libere de la Lion 1111, la Rouen 1115, adica o miscare mai activa din partea femeilor se simte pe teritoriile Frantei. In anul 1218 moare la Toulouse Simon de Monfort, care era condcatorul cruciadei contra albingenzilor, actiune datorata miscarilor militare din partea femeilor. La orase femeile se bucurau deja de mai multe privilegii in comparatie cu cea de la sat. Aici in mediul urban acestea participau la adunarile comunale, la alegerea judecatorilor comitatelor sau la discutarea contractelor privind drepturile de vecinatate. La Koln corporatia filatorilor era compusa numai din femei. In orasele hanseatice, un domeniu important al confectionarii si intretinerii pinzelor pentru corabii se afla aproape in intregime in miinile femeilor. Spre sfirsitul sec. al XIII –lea acestea conduceau ateliere manufacturiere mari si deseori puteau sa incheie tranzactii comerciale in numele sotilor lor. In caz cind acesta deceda automat vaduva ramasa era cea care lua locul raposatului sot cu toate drepturile legale, acest lucru se intimpla doar in cazul cind sotia a luat parte timp de sapte ani la activitatea artizanala a sotului. In Yorkshire care este centrul productiei mestesugaresti in Anglia multe intreprinderi textile erau sub conducerea femeii. In urma unui studiu s-a stabilit ca in Anglia, monopolul de producere a berei si piinii era stapinit de femeile conducatori de comunitati specializate in domeniu. O forma particulara de activitate productiva au luat-o comunitatile religioase feminine, care au devenit centre de plasare pentru femeile din familiile nobile, orfane si lipsite de orice resurse materiale. In cadrul acestor comunitati se preda tricotatul si crosetatul, care au devenit adevarate cooperative artizanale. Aici se mai efectua copierea de manuscrise, se lucrau obiectele mici de arta, articole de uz liturgic si de lux, unde in cele din urma erau vindute negustorilor spre realizare. NB. Femeia nu participa la luarea deciziilor politice, insa totusi fiind o fire mai cumpatata, deseori sotiile de regi / imparati erau cele care-i indrumau pe sotii lor in administrarea statului, un exemplu este Theodora sotia imparatului bizantin Iustinian I, sec al VI –lea, care ia fost muza in multe miscari benefice intreprinse pentru stat.

III Concluzii. . Perioada Evului Mediu se caracterizeaza ca fiind cea mai intunecata periada istorica si pestrita, aceste caracteristici apartin istoriografilor marxisti si nationali. Aceste afirmatii au aparut in urma analizei evenimentelor militare, actiunii bisericesti asupra societatii si starea economica. Este prezent un proces asemanator cu o balanta, care mereu oscileaza, adica cind sunt prezenti factorii pozitivi ca: dezvoltarea economica, progresul tehnic, deschiderea de noi drumuri comerciale: strimtoarea Gibraltar, exploatarea drmului maritim pe Marea Mediterana, dar in acelasi timp societatea se confrunta cu factorii negativi precum marele ciocniri militare ale romanilor si triburile barbarilor, atacurile macedonienilor, care au perturbat societatea locala de pe fiecare tertoriu, alti factori sunt si invaziile islamice impreuna cu noul cult religios a lui Mohamed sec. al VIII – IX –lea, dupa urmeaza marile invazi ale mongolilor 1236 – 1242 in masa veniti din Asia spre Europa, pierderile teritoriale ale Italiei, toate impreuna au dus la o stagnare economica afectind toata Europa si nu numai. Un asalt economic este efectuat in sec. al VIII –lea atunci cind activitatea artizanala incipienta in mediul rural se transfera in cel urban. Aici are loc organizarea asociatiilor, breslelor si ghiilde profesionale. Acest eveniment constituie un stimul comercial, care duce la valorificarea produselor expuse spre realizarea comertului. Cu toate ca nu toti mestesugarii erau parte integranta din sistemul breslelor, ei erau salariati astfel isi puteau asigura un mod de viata corespunzator societatii in care locuiau. Asociatiile profesionale au avut un rol foarte important in viata mestesugarilor, ele coordonau si tineau sub control calitatea si cantitatea produselor destinate pietei interne si externe. In ceea ce priveste corporatiile , acestea i-a invatat pe

muncitori gustul solidaritatii si al disciplinei, ceea ce este foarte important, au impus o ierarhie bazata pe capacitatea profesianala, talentul si pe experienta lucratorului. Gratie asociatiilor mestesugaresti munca a proclamat si a facut sa i se recunoasca nobilitatea. Calitatea lucrului artizanilor din Evul Mediu poate fi comparat cu cel din perioada moderna in ceea ce tine abilitatea si perectiunea executiei tehnice. Localizarea marilor centre urbane care se bucurau de un succes economic se gaseau pe temelia fostului Imperiu Roman. Este important faptul ca orasul a mostenit anumite radacini de la stramosii sai, dar nu a aparut asa simplu din nimic. Orasele care se aflau la intersectia marilor drumuri comerciale: Champagne, Flandra se bucurau de o inflorire economica mai mare in comparatie cu altele mai indepartate. In interiorul acestora aveau loc efectuarea marilor schimburi comerciale, iar moneda venea in visteria locala, dar nu iesea in afara acestuia. Referitor la drumurile comerciale maritime, Marea Mediterana reprezinta un punct strategic primordial, nu in zadar si aici au avut loc o sumedenie de conflicte militare: islamic, mongol, macedonian, cu scop de a pune stapinie pe tarmurile acesteea si veniturile colosale produse. In ceea ce priveste tipurile de transport terestru prin intermediul carora erau transportate marfurile, carele trase de boi se miscau cu o viteza de cca 3 km /h. Deja in sec. al XIII –lea se foloseau caii de tractiune. Are loc aparitia si dezvoltarea primei revolutii industriale, care atinde toate domeniile: agrar, comercial. Apar marilde de vint si apa si arborele cu came. Referitor la monede in orasul Toscana in anul 1252 are loc emiterea monedelor de aur, care nu au mai fost emise in Occident inca de la inceputul sec. al VIII –lea. Ducatul de argint a fost emis la Venetia pentru prima oara in anul 1202 de catre dogele sau ducele Enrico Dandolo. Acesti ducati mai poarta si denumirea de matapan. Pe aversul acestei monede este gravata imaginea lui Hristos asezat pe tron, iar pe revers in dreapta este imaginea Sfintului Marcu care-i incredinteaza drapelul ducelui. In urma examinarii surselor informative privitor abordarea temei de referat am aflat multe lucruri noi in ceea ce tine de domeniul economic al Eurpei Apusene. De mirare a fost faptul ca deja in anii 1000 are loc procesul de urbanizare, aparitia noilor tehnologii: morile, dezvoltarea comertului, pe cind in spatiul nostru national romanesc nici vorba ca in aceasta perioada stramosii nostri sa se ocupe cu chestii echivalente apusului. In anul 1359 are loc abia obtinerea independentei Tarii Romanesti, astfel toate puterile sunt concentrate in acest proces si nu in altele de exemplu economice. In dependenta de nivelul economic al statului se poate de determinat nivelul social in care se afla acesta. In fruntea unui stat prosper se afla si un conducator pe cinste asa precum: Iustinian I, Carol cel Mare, Otto I. Progresul economic inregistrat in Evul Mediu se afla la baza dezvoltarii economice din prezent, astfel se poate face comparatie intre tarile Europei: Franta , Germania si Republica Moldova, unde se simte si se vede cu ochiul liber fara ca sa mai intri in detalii un colosal dezichilibru economic si variatii, dar si o diferita mentalitate si nivel social, toate acestea fiind consecinta unui trecut istoric dezastruos, in special anexarea Basarabiei in anul 1812 de catre Imperiul Rus.

Bibliografie:

Berstein,S., Milza,P., ,,Istoria Europei’’, vol. II, Iasi, 1998 Drimba O., ,,Istoria culturii si civilizatiei’’, vol. V, Bucuresti, 1998 Cocarla, P., ,,Istoria medievala universala.Crestomatie’’,vol.I, Chisinau,

2003 Benevolo,L., ,,Orasul in istoria Europei’’, Bucuresti, 2003 Le Goff J., ,, Omul medieval’’, Poliroom, 1999 Platon A.F., ,, O istorie a Europei de Apus in Evul Mediu’’, Polirom, 2010 Moore R.I., ,,Prima revolutie Europeana’’, Polirom, 2004