Dumitru Guste
1
Dimitrie Guşti, sociolog, filozof şi etician român. A fost profesor la universităţile din Iaşi şi Bucureşti, ministru al învăţămîntului (1932-1933), membru al Academiei Române din 1919 şi apoi preşedinte al ei (1944-1946), membru a mai multor academii, societăţi şi institute de sociologie de peste hotare. Este fondatorul Şcolii sociologice (monografice) de la Bucureşti. Etica lui D. Guşti evoluează de la o viziune teoretică spre o descifrare a tendinţei reale ce exprima într-o anumită măsură procesul de reînnoire din societatea românească din deceniile trei şi patru ale sec. al XX-lea 96 . O filozofie a omului implică întotdeauna o filozofie a voinţei. Această filozofie a voinţei reclamă o etică sau mai precis o fenomenologie a eticii, a cărei funcţie va fi să indice cum încearcă omul să se afirme 97 . Este cert că această necesitate a resimţit-o şi D. Guşti de vreme ce, în etica sa pleacă de la principiile funcţionării voinţei sociale şi ca un caz particular a acesteia - ale voinţei noastre. „Etica, scria el, este o ştiinţă care se adresează la problema voinţei omeneşti, care trebuie să aibă în vedere tocmai această voinţă...” 98 . în concepţia sa, voinţa socială este esenţa realităţii sociale deoarece reprezintă trăsătura caracteristică a acesteia faţă de alte genuri de realităţii, dar şi pentru că este izvorul întregii vieţi sociale, factorul voinţă găsindu-se înapoia tuturor fenomenelor sociale, acestea fiind produsele şi creaţiile lui. In toate manifestările sociale, în activitatea economică, în acţiunea morală, în faptele politice, în obiceiurile juridice ca şi în cele religioase, elementul primordial şi iniţial care dă acestor manifestări pecetea socială este voinţa socială. Concepţia este abordată de el, pe de o parte, din perspectiva ştiinţelor sociale particulare şi îndeosebi a sociologiei, în ipostaza sa de fenomen, de fapt, de obicei, de ceva devenit, iar pe de altă parte, din perspectiva politicii, şi, în mod deosebit al eticii, în calitatea ei de proces, de eveniment, de ceva care devine. Voinţa morală, după opinia lui C. Stroe, este admisă de D. Guşti în ipostază de element fundamental al vieţii sufleteşti, în calitate de izvor al tuturor acţiunilor conştiente pe care le săvîrşeşte omul ca individ izolat şi ca fiinţă socială 99 . D. Guşti şi-a imaginat un sistem al ştiinţelor sociale care sunt într-o unitate dialectică deoarece toate au ca obiect voinţa socială. El distinge în cadrul ştiinţelor sociale două grupuri de ştiinţe explicative (constatative) şi ştiinţe normative (valorizatoare), afirmînd că etica este ştiinţă din grupul ştiinţelor normative care are privilegiul de a închide seria ştiinţelor sociale atît explicative cît şi normative. Astfel, etica apare la el ca raţiune practică, ce încheie şi încoronează sistemul. In această ordine de idei putem conchide, că preocupările lui D. Guşti pentru etică sunt circumscrise necesităţii de a conferi sistemului o anumită finalitate. Stabilirea locului eticii în sistemul ştiinţelor sociale preconizat de D. Guşti ne oferă posibilitatea evidenţierii rolului pe care aceasta îl are în explicarea dinamicii
-
Upload
zamfirovcorina -
Category
Documents
-
view
4 -
download
2
description
Dumitru Guste
Transcript of Dumitru Guste
Dimitrie Guti, sociolog, filozof i etician romn. A fost profesor la universitile din Iai i Bucureti, ministru al nvmntului (1932-1933), membru al Academiei Romne din 1919 i apoi preedinte al ei (1944-1946), membru a mai multor academii, societi i institute de sociologie de peste hotare. Este fondatorul colii sociologice (monografice) de la Bucureti.Etica lui D. Guti evolueaz de la o viziune teoretic spre o descifrare a tendinei reale ce exprima ntr-o anumit msur procesul de rennoire din societatea romneasc din deceniile trei i patru ale sec. al XX-lea96.O filozofie a omului implic ntotdeauna o filozofie a voinei. Aceast filozofie a voinei reclam o etic sau mai precis o fenomenologie a eticii, a crei funcie va fi s indice cum ncearc omul s se afirme97. Este cert c aceast necesitate a resimit-o i D. Guti de vreme ce, n etica sa pleac de la principiile funcionrii voinei sociale i ca un caz particular a acesteia - ale voinei noastre. Etica, scria el, este o tiin care se adreseaz la problema voinei omeneti, care trebuie s aib n vedere tocmai aceast voin...98. n concepia sa, voina social este esena realitii sociale deoarece reprezint trstura caracteristic a acesteia fa de alte genuri de realitii, dar i pentru c este izvorul ntregii viei sociale, factorul voin gsindu-se napoia tuturor fenomenelor sociale, acestea fiind produsele i creaiile lui. In toate manifestrile sociale, n activitatea economic, n aciunea moral, n faptele politice, n obiceiurile juridice ca i n cele religioase, elementul primordial i iniial care d acestor manifestri pecetea social este voina social. Concepia este abordat de el, pe de o parte, din perspectiva tiinelor sociale particulare i ndeosebi a sociologiei, n ipostaza sa de fenomen, de fapt, de obicei, de ceva devenit, iar pe de alt parte, din perspectiva politicii, i, n mod deosebit al eticii, n calitatea ei de proces, de eveniment, de ceva care devine. Voina moral, dup opinia lui C. Stroe, este admis de D. Guti n ipostaz de element fundamental al vieii sufleteti, n calitate de izvor al tuturor aciunilor contiente pe care le svrete omul ca individ izolat i ca fiin social99.D. Guti i-a imaginat un sistem al tiinelor sociale care sunt ntr-o unitate dialectic deoarece toate au ca obiect voina social. El distinge n cadrul tiinelor sociale dou grupuri de tiine explicative (constatative) i tiine normative (valorizatoare), afirmnd c etica este tiin din grupul tiinelor normative care are privilegiul de a nchide seria tiinelor sociale att explicative ct i normative. Astfel, etica apare la el ca raiune practic, ce ncheie i ncoroneaz sistemul. In aceast ordine de idei putem conchide, c preocuprile lui D. Guti pentru etic sunt circumscrise necesitii de a conferi sistemului o anumit finalitate.Stabilirea locului eticii n sistemul tiinelor sociale preconizat de D. Guti ne ofer posibilitatea evidenierii rolului pe care aceasta l are n explicarea dinamicii
