duminica ortodoxiei
2
Duminica Ortodoxiei sau Duminica biruinţei Ortodoxiei este sărbătorită în prima duminică a P stului Mare. Instituită în secolul al IX-lea, această sărbătoare este închinată biruinţei dre i credinţe asupra celor care nu cinsteau icoanele şi asupra tuturor ereziilor. Cultul icoanelor a luat un avânt deosebit odată cu pacea Bisericii decretată de Sfântul Îm părat Constantin cel Mare şi s-a dezvoltat organic timp de aproape patru secole. La în ceputul sec. VIII, în anul 726, împăratul bizantin Leon III Isaurul a poruncit ca icoa nele să fie îndepărtate din biserici şi a interzis cinstirea acestora. O dură prigoană împotr va sfintelor icoane şi a celor ce le cinsteau cu evlavie a fost dezlănţuită de fiul aces tuia Constantin V Copronimul, care a convocat un mare Sinod la Hieria (în Asia Mică, în 754), ce a formulat în chip limpede doctrina ereziei iconoclaste: icoanele erau identificate cu idolii, iar cinstirea icoanei lui Hristos era considerată o greşeală d e natură hristologică (dogmatică). Erezia a continuat, într-o a doua fază, după anul 815, fi ind biruită deplin abia odată cu moartea ultimului împărat persecutor Teofil, triumful O rtodoxiei fiind proclamat în mod solemn pe 11 martie 843, în prima Duminică a Postului Mare, prăznuită de atunci şi până astăzi ca Duminica Ortodoxiei. Definiţia dogmatică a Sinodului al VII-lea Ecumenic În Biserica Ortodoxă sunt recunoscute şapte sinoade ecumenice, iar cel de-al şaptelea es te chiar cel care a fixat cinstirea icoanelor. El reprezintă un fel de împlinire a i storiei dogmelor, pentru că este ultimul sinod ecumenic şi are această valoare de regu lă absolută în ceea ce priveşte credinţa. La 3 octombrie 787, în şedinţa a VII-a a Sinodului al VII-lea Ecumenic de la Niceea, s -a citit definiţia dogmatică: Noi păstrăm toate predaniile, scrise sau orale, printre ca re şi cea referitoare la sfintele icoane care stă în armonie cu vestirea Evangheliei, căci Logosul divin S-a întrupat în realitate şi nu în aparenţă. Urmând calea împărătească, în e de Dumnezeu ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi predaniile Bisericii universale, în care săl eşte Sfântul Duh, mărturisim cu toată convingerea şi claritatea că, precum semnul sfintei şi e viaţă făcătoarei Cruci, tot aşa şi sfintele icoane demne de cinstire să fie pictate sau luc ate în mozaic sau din alt material şi să fie aşezate în sfintele biserici ale lui Dumnezeu , pe sfintele vase, veşminte, ca fresce sau icoane portabile, în case sau la răspântii, fie că este icoana dumnezeiescului nostru Stăpân şi Mântuitor Iisus Hristos, fie că sunt ico anele neprihănitei Stăpânei noastre, ale Sfintei Maicii Sale, ale sfinţilor îngeri, ale tu turor sfinţilor şi drepţilor (...) căci, cu cât sunt mai des contemplate ca reprezentări bib lice, cu atât mai mult este îndreptat credinciosul să-şi amintească de prototip, să-i urmeze exemplul, să-i acorde cucernică venerare prin manifestări pioase, fără a fi aceasta înţeleas a adorare, care se cuvine numai lui Dumnezeu, căci acea venerare adusă semnului sfin tei şi de viaţă făcătoarei Sfintei Evanghelii şi altor sfinte obiecte, adică prin tămâiere, a ere de lumânări şi candele, cum ne învaţă vechea predanie, căci cinstea adusă icoanei se ridi cel reprezentat în ea. Cine cinsteşte icoana cinsteşte persoana zugrăvită pe ea. La 4 martie 843, sinodul convocat la Constantinopol de patriarhul Metodie în timpu l împărătesei Teodora condamna cele două sinoade iconoclaste de la Hieria (754) şi Constan tinopol (815), confirma hotărârile celor şapte Sinoade Ecumenice şi aproba cultul icoane lor în Biserică. La 11 martie, în prima duminică a Postului Mare din anul 843, Metodie a fost întronizat patriarh al Constantinopolului, în prezenţa împărătesei Teodora şi a fiului i minor, Mihail al III-lea, iar deciziile sinodului din 4 martie au fost proclam ate în mod solemn. Este momentul când se instituie Duminica Ortodoxiei, ziua restabi lirii cultului icoanelor. Sărbătoarea Duminicii Ortodoxiei face trimitere însă şi la dimensiunea practică reprezentată e locul şi importanţa icoanelor în Biserica Ortodoxă. Icoana are un rol foarte important atât în practica şi viaţa liturgică de zi cu zi a Biser icii, cât şi în stabilirea doctrinală a învăţăturilor de credinţă. Cinstirea icoanelor nu est nu este idolatrie, ci este mijlocul prin care ne manifestăm adoraţia noastră la adresa lui Dumnezeu, Care din iubire pentru oameni a devenit El Însuşi om. Venerarea icoan ei nu se referă la materia din care este făcută, ci la chipul celui care este pictat p e ea. Atunci când stăm în faţa unei icoane, simţim prezenţa celui reprezentat pe ea. Cinstir ea icoanelor nu este una exagerată, ci, atunci când intrăm într-o biserică sau casă unde sun t icoane, dăm, şi noi înşine, crezare cuvântului Sfântului Ioan Damaschin, care a spus: ¹Prin
-
Upload
gentianadascalu -
Category
Documents
-
view
214 -
download
0
description
text
Transcript of duminica ortodoxiei
7/17/2019 duminica ortodoxiei
http://slidepdf.com/reader/full/duminica-ortodoxiei-568cb5d267062 1/2
Duminica Ortodoxiei sau Duminica biruinţei Ortodoxiei este sărbătorită în prima duministului Mare. Instituită în secolul al IX-lea, această sărbătoare este închinată biruinţi credinţe asupra celor care nu cinsteau icoanele şi asupra tuturor ereziilor.
Cultul icoanelor a luat un avânt deosebit odată cu pacea Bisericii decretată de Sfântulpărat Constantin cel Mare şi s-a dezvoltat organic timp de aproape patru secole. La începutul sec. VIII, în anul 726, împăratul bizantin Leon III Isaurul a poruncit ca icoanele să fie îndepărtate din biserici şi a interzis cinstirea acestora. O dură prigoană va sfintelor icoane şi a celor ce le cinsteau cu evlavie a fost dezlănţuită de fiul acetuia Constantin V Copronimul, care a convocat un mare Sinod la Hieria (în Asia Mică, în 754), ce a formulat în chip limpede doctrina ereziei iconoclaste: icoanele erau
identificate cu idolii, iar cinstirea icoanei lui Hristos era considerată o greşeală de natură hristologică (dogmatică). Erezia a continuat, într-o a doua fază, după anul 81ind biruită deplin abia odată cu moartea ultimului împărat persecutor Teofil, triumful rtodoxiei fiind proclamat în mod solemn pe 11 martie 843, în prima Duminică a Postului Mare, prăznuită de atunci şi până astăzi ca Duminica Ortodoxiei.
Definiţia dogmatică a Sinodului al VII-lea Ecumenic
În Biserica Ortodoxă sunt recunoscute şapte sinoade ecumenice, iar cel de-al şaptelea ete chiar cel care a fixat cinstirea icoanelor. El reprezintă un fel de împlinire a istoriei dogmelor, pentru că este ultimul sinod ecumenic şi are această valoare de regulă absolută în ceea ce priveşte credinţa.
La 3 octombrie 787, în şedinţa a VII-a a Sinodului al VII-lea Ecumenic de la Niceea, s-a citit definiţia dogmatică: Noi păstrăm toate predaniile, scrise sau orale, printre cre şi cea referitoare la sfintele icoane care stă în armonie cu vestirea Evangheliei,căci Logosul divin S-a întrupat în realitate şi nu în aparenţă. Urmând calea împărătease de Dumnezeu ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi predaniile Bisericii universale, în caeşte Sfântul Duh, mărturisim cu toată convingerea şi claritatea că, precum semnul sfinte viaţă făcătoarei Cruci, tot aşa şi sfintele icoane demne de cinstire să fie pictate sate în mozaic sau din alt material şi să fie aşezate în sfintele biserici ale lui Dumne, pe sfintele vase, veşminte, ca fresce sau icoane portabile, în case sau la răspântii,fie că este icoana dumnezeiescului nostru Stăpân şi Mântuitor Iisus Hristos, fie că sunanele neprihănitei Stăpânei noastre, ale Sfintei Maicii Sale, ale sfinţilor îngeri, aleturor sfinţilor şi drepţilor (...) căci, cu cât sunt mai des contemplate ca reprezentărlice, cu atât mai mult este îndreptat credinciosul să-şi amintească de prototip, să-i u
exemplul, să-i acorde cucernică venerare prin manifestări pioase, fără a fi aceasta îna adorare, care se cuvine numai lui Dumnezeu, căci acea venerare adusă semnului sfintei şi de viaţă făcătoarei Sfintei Evanghelii şi altor sfinte obiecte, adică prin tămâiere de lumânări şi candele, cum ne învaţă vechea predanie, căci cinstea adusă icoanei s cel reprezentat în ea. Cine cinsteşte icoana cinsteşte persoana zugrăvită pe ea.La 4 martie 843, sinodul convocat la Constantinopol de patriarhul Metodie în timpul împărătesei Teodora condamna cele două sinoade iconoclaste de la Hieria (754) şi Constinopol (815), confirma hotărârile celor şapte Sinoade Ecumenice şi aproba cultul icoanlor în Biserică. La 11 martie, în prima duminică a Postului Mare din anul 843, Metodie fost întronizat patriarh al Constantinopolului, în prezenţa împărătesei Teodora şi a fi minor, Mihail al III-lea, iar deciziile sinodului din 4 martie au fost proclamate în mod solemn. Este momentul când se instituie Duminica Ortodoxiei, ziua restabilirii cultului icoanelor.
Sărbătoarea Duminicii Ortodoxiei face trimitere însă şi la dimensiunea practică reprezee locul şi importanţa icoanelor în Biserica Ortodoxă.Icoana are un rol foarte important atât în practica şi viaţa liturgică de zi cu zi a Biicii, cât şi în stabilirea doctrinală a învăţăturilor de credinţă. Cinstirea icoanelor nu este idolatrie, ci este mijlocul prin care ne manifestăm adoraţia noastră la adresa lui Dumnezeu, Care din iubire pentru oameni a devenit El Însuşi om. Venerarea icoanei nu se referă la materia din care este făcută, ci la chipul celui care este pictat pe ea. Atunci când stăm în faţa unei icoane, simţim prezenţa celui reprezentat pe ea. Ciea icoanelor nu este una exagerată, ci, atunci când intrăm într-o biserică sau casă undt icoane, dăm, şi noi înşine, crezare cuvântului Sfântului Ioan Damaschin, care a spus
7/17/2019 duminica ortodoxiei
http://slidepdf.com/reader/full/duminica-ortodoxiei-568cb5d267062 2/2
icoanele vizibile suntem conduşi la contemplarea a ceea ce este divin şi spiritualª.
