Parohia Ortodoxă Română „Zămislirea Maicii Domnului”

LA RUSTICA – ROMA, Largo Augusto Corelli, nr. 9

Pr. Ilie Ursachi, Tel. 3207037955

Programul sfintelor slujbe:

Duminica şi sărbători - Sf. Liturghie, ora 8:30; Joi - Spovedanie, ora 18;

A treia vineri din lună – Sf. Maslu, ora 19-15; Sâmbăta – Spovedanie, h 16.

(În post, vinerea - spovedanie, h 16:00)

Săptămâna Mare a Sfintelor și Mântuitoarelor Patimi:

Duminică: Flp 4, 4-9; In 12, 1-18 - Intrarea Domnului în Ierusalim.

Luni: Mt 21, 18-44; Mt 24, 3-35 - Sf. Sf. Mc. Irineu, episcop de Sirmium.

Marţi: Mt 22, 15-46; 23, 1-39;Mt 24, 36-51;25, 1-46; 26, 1-2 - Sf. Mc. Caliopie

Miercuri: In 12, 17-50; Mt 26, 6-16 - Sf. Ap. Irodion, Agav, Flegon, Asincrit.

Joi: I Co 11, 23-32; Mt 26, 2-20; In 13, 3-17; Mt 26, 21 - 27, 2 -Sf. Cuv. Vadim

Vineri: Mt 27, 1-61; Mc 15, 16–41; Lc 23, 32-49; In 18, 28-40; 19, 1-37

Sâmbătă: Mt 27, 62-66; Mt 28, 1-20 - Sf. Ier. Calinic de la Cernica.

Program de citire zilnică a Sfintei Scripturi

Ora de rugăciune în parohie Dorim cu ajutorul Domnului și a Maicii Sfinte, ca pe tot

parcursul Postului Mare, să ne unim în rugăciune, în fiecare zi, între orele 22:00-

23:00. Astfel, în acest interval de timp fiecare se va ruga după putere și dragoste

cu una sau două Catisme din Psaltire la care dacă poate, adaugă și alte rugăciuni,

rugăciunea minții și rugăciunea personală.

Programul Sfintelor Slujbe:

Luni, 6 aprilie – Denie, h 18:30

Marţi, 7 aprilie – Denie, h 18:30

Miercuri, 8 aprilie - Denie, h 18:30

Joi, 9 aprilie – Sf Liturghie, h 9:30

– Denia Evangheliilor, h 18:30

Vineri, 10 aprilie – Denia Prohodului, h 18:30

Noaptea Învierii – Slujba Învierii, h 23:30

Duminică, 12 aprilie – „a doua Înviere” h 13:30

Luni, 13 aprilie – Utrenie, h 8:30; Sf. Liturghie, h 10:00

Marţi, 14 aprilie – Acatist și Sf. Liturghie, h 9:00

Vineri, 17 aprilie – Izvorul tămăduirii, Acatist, Sf.

Liturghie și Sfințirea Apei, h 9:00

Duminică, 19. 04. 2015, NU se va sluji Sf. Liturghie în parohia noastră.

Vom participa ca de obicei la Liturghia slujită cu PS. Siluan şi ceilalţi preoţi

la sediul episcopiei. De asemenea, vom merge pregătiţi ca să prânzim

împreună pe spaţiul verde din incinta episcopiei.

SF. MASLU în parohia noastră pe data de 24 aprilie (NU pe 17 aprilie).

Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

PAROHIA ,,ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI”

ROMA - LA RUSTICA, L-go Augusto Corelli, nr. 9

An VIII, Nr. 15 (5 aprilie 2015)

nainte de Paşti cu şase

zile, a venit Iisus în

Betania, unde era

Lazăr, cel care fusese

mort şi pe care îl înviase

din morţi. Acolo I-au

făcut cină şi Marta

slujea, iar Lazăr era

unul dintre cei ce şedeau împreună

cu Dânsul la masă. Atunci Maria,

luând o litră cu mir de nard curat,

de mult preţ, a uns picioarele lui

Iisus şi le-a şters apoi cu părul ei,

iar casa s-a umplut de mirosul

mirului. Decu unul dintre ucenicii

Săi, Iuda al lui Simon

Iscarioteanul, care avea să-L vândă

pe Dânsul, a zis: de ce nu s-a

vândut acest mir cu trei sute de

dinari şi să se fi dat săracilor? Dar

el a zis aceasta, nu pentru că îi era

grijă lui de săraci, ci pentru că era

fur şi, având punga la el, lua din ce

se punea în ea. Iisus însă a zis:

lăsaţi-o, căci pentru ziua îngropării

Mele l-a păstrat. Pe săraci pururea

îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă

aveţi pururea. Şi din iudei, mulţime

multă a aflat că este acolo şi au

venit nu numai pentru Iisus, ci ca

să-l vadă şi pe Lazăr pe care-l

înviase din morţi. Atunci s-au

sfătuit căpeteniile preoţilor, ca şi pe

Lazăr să-l omoare, fiindcă din

pricina lui mulţi dintre iudei plecau

de la ei şi credeau în Iisus. Iar a

doua zi, mulţimea de popor care

venise la proznic, auzind că vine

Iisus în Ierusalim, au luat ramuri

de finic şi au ieşit în întâmpinarea

Lui şi strigau: Osana, bine este

cuvântat Cel ce vine în numele

Domnului, împăratul lui Israel! Iar

Iisus, aflând un asin tânăr, a şezut

pe el, precum este scris: nu te teme,

fiica Sionului; iată împăratul tău

vine la tine, şezând pe mânzul

asinei. Dar acestea nu le-au înţeles

ucenicii Săi la început; ci după ce s-

a preamărit Iisus, atunci şi-au adus

aminte că acestea erau scrise

pentru Dânsul şi că ei I le-au

împlinit. Deci mulţimea care fusese

cu El mărturisea cum l-a strigat pe

Lazăr din mormânt şi l-a înviat din

morţi. De aceea a ieşit poporul

înaintea Lui, pentru că auzise că a

făcut această minune.

Duminica a VI-a din Post (a Floriilor) Ioan 12, 1-18

În a şasea săptămână din Postul Mare comemorăm intrarea Domnului în Ierusalim. În toate celelalte duminici, prin pildele Mântuitorului, prin relatarea despre minunile pe care le-a săvârşit Domnul, prin învăţăturile date de Acesta, prin exemplele unor mari sfinţi (unii nevoitori de tineri, cum au fost Sfinţii Grigorie Palama şi Ioan Scărarul, alţii convertiţi, cum a fost Maria Egipteanca), am fost invitaţi să ne pregătim mai intens pentru Ierusalimul ceresc, adică pentru Împărăţia lui Dumnezeu pe care o putem vedea în Hristos Cel înviat şi o putem pregusta în bucuria comemorării Învierii Domnului. Nu putem ajunge însă acolo fără să t r e cem p r i n I e r u s a l im u l pământesc. De vreme ce creştinul este următor lui Hristos, ar fi de neînţeles ca el să nu treacă într-un fel sau altul (realmente, simbolic sau comemorativ) prin Ierusalimul pământesc, să nu calce oarecum pe acolo pe unde a călcat Domnul Însuşi.

Din relatările Evangheliştilor, am înţeles că Mântuitorul a fost de trei ori în pelerinaj la Ierusalim cu ocazia Paştelui (Ioan 2, 13-15; 6, 4; 12, 1-13, 1 şi urm.). Sărbătoarea Floriilor semnalează ultimul pelerinaj istoric al Mântuitorului Hristos la Ierusalim.

De data aceasta, venirea Sa la Ierusalim era aşteptată de multe persoane. Timpul şi locul respective parcă păreau să favorizeze producerea unui mare eveniment istoric. Lumea aştepta parcă acest eveniment. Mai toţi presimţeau că sosise timpul prielnic împlinirii speranţelor şi năzuinţelor lor: judecarea acestei lumi şi scoaterea afară din ea a diavolului, stăpânitorul ei (Ioan 12, 31).

Era şi timpul împlinirii Tainei Fiului lui Dumnezeu făcut Om, taină din care să se împărtăşească mulţi, taină pusă la temelia unei noi perioade şi forme de devenire istorică şi supraistorică a lumii. Un nou început. Un act de creare a unei lumi - Biserica - de data aceasta în interiorul universului creat cândva, fundamentat nu numai pe atotputernicia şi iubirea lui Dumnezeu, ci pe filantropia Lui şi pe sacrificiul Său suprem. O lume la care fiecare om va avea acces printr-un act responsabil de fidelitate faţă de Cel care S-a jertfit pentru el. La prima

creaţie Dumnezeu a făcut toate din iubirea Sa totală. Era un prim pas în procesul de creare a unor realităţi (universul întreg şi oamenii) în perspectiva eshatologiei lor fericite. Acum se pune un nou început. Începutul unei lumi în care omul devine partener al lui Dumnezeu, nu numai beneficiarul atotdărniciei iubirii divine. Omul va co-participa la constituirea acestei lumi în el şi în jurul său prin răspunsul liber şi responsabil dat în credinţă sacrificiului suprem pus la temelia noii creaţii în Taina

lui Hristos ce urma să se împlinească peste câteva zile în Ierusalim. Pentru constituirea nucleului acestei lumi, Mântuitorul Îşi pregătise ucenicii pe durata celor trei ani ai activităţii Sale publice.

Urcând de la Ierihon spre Ierusalim, Mântuitorul spunea ucenicilor că în Ierusalim Fiul

Omului va fi dat în mâinile oamenilor păcătoşi care-L vor batjocori şi-L vor ucide. Entuziasmul şi aşteptările ucenicilor erau prea mari ca să priceapă realismul acestor spuse. Ei se raportau la această Taină în felul lor: Petru, nevăzând perspectiva sacrificiului lui Hristos, Îl îndemna pe Acesta să renunţe la a mai merge la Ierusalim, agonisindu-şi cuvinte nemăgulitoare din partea lui Iisus: „Oare, nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau“?

Fiii lui Zevedeu Îi cereau lui Iisus ca atunci când El se va stabili în slava Sa (nu era vorba desigur de slava la care aspira Iisus, ci de cea la care gândeau ei), să-i facă cei mai apropiaţi sfetnici ai Săi, încât unul să stea de-a dreapta, iar altul de-a stânga Sa. Ba mai mult, chiar mama lor, una dintre femeile cu stare care-L însoţeau pe Iisus şi-L ajutau din venitul lor, a intervenit în acest sens pentru fiii ei (Matei 20, 20-22). Acestora Mântuitorul le va spune că nu ştiu ce cer. Şi era normal. Hristos nu mergea la Ierusalim să se urce pe tronul lui David, ci pe Cruce.

În mod obişnuit, la întâmpinarea unei personalităţi dragi şi însemnate, oamenii ovaţionează. Aşa a fost şi atunci: cei care erau înainte şi cei care veneau pe urmă strigau o serie de ovaţii, pe de o parte, demne de un rege, pe de altă parte, adresate lui Dumnezeu sau lui Iisus

Luni, în Săptămâna Patimilor, se

face pomenirea patriarhului Iosif,

vândut de fraţii săi cu treizeci de arginţi.

El este o preînchipuire a lui Hristos,

care a fost vândut de Iuda. Acuzat de

desfrânare, ajunge în temniţă. În urma

tălmăcirii unor vise, este scos din

închisoare şi pus administrator peste tot

Egiptul. Stăpânirea lui Iosif peste Egipt

era o prefigurare a biruinţei lui Hristos

asupra păcatelor lumii.

Tot în această zi se pomeneşte

smochinul neroditor, blestemat de

Hristos să se usuce. Aceasta este o pildă

dată omului, din care trebuie să reţină

că, la judecata de apoi, Dumnezeu nu

doar va răsplăti, ci va şi pedepsi pe cei

care nu au rodit.

Marţi, în Săptămâna Patimilor, se

face pomenirea celor zece fecioare.

Aceasta este o pildă care spune povestea

fecioarelor „cuminţi” şi a celor

„nebune”: la întâmpinarea lui Hristos,

cinci fecioare L-au aşteptat cu candela

plină cu ulei, iar celelalte cinci au avut

candela fără ulei. Candela fără ulei

reprezintă realizarea de sine în totala

nepăsare faţă de ceilalţi, iar candela cu

ulei reprezintă evlavia însoţită de

milostenie.

În Miercurea Săptămânii Mari, se

face pomenirea femeii păcătoase care,

în dorinţa de a i se ierta păcatele, a

spălat cu lacrimi şi a uns cu mir

picioarele Mântuitorului, înainte de

Patima Sa, ca simbol al pocăinţei şi

îndreptării omului păcătos.

În Joia Mare se rememorează Cina

cea de Taină, la care Mântuitorul le-a

spălat picioarele ucenicilor şi le-a dat

porunca: „Să vă iubiţi unul pe altul,

precum Eu v-am iubit pe voi. Prin

aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi

ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste

unii faţă de alţii”.

Vinerea Mare este ziua de

pomenire a înfricoşătoarelor Patimi ale

Mântuitorului şi de mărturisire a

tâlharului celui recunoscător care a

dobândit Raiul. Patimile Domnului sunt

numite sfinte, mântuitoare şi

înfricoşătoare: „sfinte” pentru că Cel ce

suferă este Fiul lui Dumnezeu,

„mântuitoare” pentru că şterg păcatele

întregii lumi şi „înfricoşătoare” din

cauza coordonatelor naturii, care s-au

schimbat la răstignirea lui Hristos:

„Soarele s-a întunecat, pământul s-a

cutremurat şi mulţi din morminte au

înviat”.

În Sâmbăta Mare se prăznuieşte

îngroparea lui Hristos cu trupul şi

pogorârea la iad pentru a ridica la viaţa

veşnică pe cei adormiţi, iar duminică se

sărbătoreşte Învierea Domnului.

Însuşi perceput ca Mesia, ca Mântuitor. Au fost cu siguranţă mai multe ovaţii. Evangheliştii au consemnat câteva, suficiente să ne arate entuziasmul şi calitatea celor care-L însoţeau pe Iisus. Nici o ovaţie războinică! Nici o ovaţie agresivă! Sunt ovaţii care îmbracă mai degrabă forma rugăciunii.

Intrarea cu Cinstitele Daruri în Sfântul Altar simbolizează intrarea Domnului în Ierusalim. De aceea, înainte

de sfinţirea Cinstitelor Daruri, credincioşii din sfânta biserică se roagă cântând imnul liturgic „Osana întru cei de sus. Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului! Osana!“, una dintre ovaţiile celor prezenţi la intrarea Domnului în Ierusalim. Prin acest imn, noi, cei de azi, devenim contemporani cu cei care acum mai bine de două mii de ani strigau la fel cu ocazia intrării Domnului în Ierusalim. (Ziarul Lumina)