DUMINICA A II-A

DIN POSTUL MARE

Ant. la intrare Ţie îţi spune inima mea: Am căutat faţa ta!

Faţa ta, Doamne, o caut.

Nu-ţi întoarce faţa de la mine! Cf. Ps 26,8-9

Sau:Aminteşte-ţi, Doamne, de îndurările tale

şi de faptele milostivirii tale, căci ele sunt veşnice.

Să nu biruie vreodată duşmanii asupra noastră;

eliberează-ne, Dumnezeule al lui Israel,

din toate strâmtorările noastre! Cf. Ps 24,6.2.22

Nu se spune Mărire.

RUGĂCIUNEA ZILEI

DDumnezeule,care ne-ai poruncit să ascultăm de Fiul tău iubit,

întăreşte inimile noastre cu hrana cuvântului tău,ca, purificându-ne privirea lăuntrică,să ne putem bucura de vederea gloriei tale.Prin Domnul nostru Isus Cristos.

Se spune Crezul.

ASUPRA DARURILOR

TTe rugăm, Doamne, ca această jertfă să ne spele de păcateşi să sfinţească trupurile şi sufletele credincioşilor tăi,

pregătindu-le pentru celebrarea sărbătorilor pascale.Prin Cristos, Domnul nostru.

PREFAŢA

Schimbarea la faţă a Domnului

V. Domnul să fie cu voi! R. Şi cu duhul tău.

V. Sus inimile!R. Le avem la Domnul.

V. Să-i mulţumim Domnului Dumnezeului nostru!R. Vrednic şi drept este.

Cu adevărat vrednic şi drept,

de cuviinţă şi mântuitor lucru estesă-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul,ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu,prin Domnul nostru Isus Cristos.

El, după ce le-a prezis ucenicilor propria sa moarte,le-a descoperit pe muntele cel sfânt strălucirea sa dumnezeiască,arătându-le astfel, din lege şi profeţi,că numai prin suferinţăavea să ajungă la biruinţa învierii.

De aceea, împreună cu puterile cereşti,preamărim şi noi pe pământ maiestatea ta,zicând fără încetare:

Sfânt, sfânt, sfânt.

Ant. la Împărtăşanie Acesta este Fiul meu cel iubit,

în care este mulţumirea mea; de el să ascultaţi. Mt 17,5

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

DDupă ce am luat parte, Doamne, la tainele măririi tale,voim să-ţi aducem mulţumire,

pentru că, încă de pe pământ,ne faci părtaşi de bunurile cereşti.Prin Cristos, Domnul nostru.

RUGĂCIUNEA ASUPRA POPORULUI

BBinecuvântează-i, Doamne,pe credincioşii tăi cu binecuvântarea veşnică,

şi ajută-i ca în aşa fel să îmbrăţişeze evanghelia Fiului tău unul-născut,încât să suspine mereu după acea mărire pe care ai dezvăluit-o apostolilor în Schimbarea la faţă şi să poată ajunge cu bine la ea.Prin Cristos, Domnul nostru.

SĂPTĂMÂNA A II-A DIN POSTUL MARE 211

87Sãptãmâna a II-a din Postul Mare

1

ANUL B

LECTURA I Jertfa patriarhului nostru Abraham.

Citire din cartea Genezei 22,1-2.9a.10-13.15-18

Î n zilele acelea, Dumnezeu l-a pus la încercare pe Abraham i i-a zis:

„Abrahame, Abrahame!” El a r spuns: „Iat -m !”

2 I-a zis Dumnezeu: „Ia-l pe fiul t u,pe singurul t u fiu, pe care îl iube ti, pe Isaac, du-te în inutul Moria i jertfe te-l acolo ca ardere de tot pe un munte, pe care i-l voi ar ta eu”.

9a Când au ajuns la locul pe care i-l ar tase Dumnezeu, Abraham a zidit acolo un altar i a a ezat lemnele pe el.

10 Apoi a întins mâna i a luat cu itul, ca s -l jertfeasc pe fiul s u.11 Atunci îngerul Domnului l-a strigat din cer, zicând:

„Abrahame, Abrahame!” „Iat -m !”, a r spuns acesta.

12 Iar îngerul i-a zis: „Nu- i ridica mâna asupra copilului i nu-i face nici un r u,c ci tiu acum c te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cru at pentru mine pe singurul t u fiu”.

13 Abraham a ridicat ochii i a v zut la spate un berbec încurcat cu coarnele într-un tufi .

A luat deci berbecul i l-a jertfit ca ardere de tot în locul fiului s u.15 Îngerul Domnului l-a chemat din cer a doua oar pe Abraham16 i i-a zis: „M jur pe mine însumi, zice Domnul,

pentru c ai f cut lucrul acesta

88 Timpul Postului Mare

i n-ai cru at pe fiul t u pentru mine, pe singurul t u fiu, 17 te voi cople i cu binecuvânt ri i î i voi înmul i urma ii atât de mult,

încât vor fi ca stelele cerului i ca nisipul de pe rmul m rii i neamul t u va st pâni cet ile du manilor s i.

18 Prin neamul t u, toate popoarele p mântului vor fi binecuvântate, pentru c ai ascultat de porunca mea”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL 115,10 i 15.16-17.18-19 (R.: Ps 114,9)

R.: Voi tr i în prezen a Domnului în împ r ia celor vii.

10 Eu cred, chiar i atunci când spun:„Sunt prea nefericit”.

15 Lucru de pre este în fa a Domnuluimoartea slujitorilor s i. R.

16 O, Doamne, eu sunt slujitorul t u,slujitorul t u i fiul slujnicei tale.Ai sf râmat lan urile mele.

17 Î i voi aduce jertf de laudi voi invoca numele t u. R.

18 Voi împlini cele f g duite Domnului,în fa a întregului s u popor

19 în curtea casei Domnului,în mijlocul t u, Ierusalime. R.

89Sãptãmâna a II-a din Postul Mare

31b

LECTURA A II-A Voi tr i în prezen a Domnului în împ r ia celor vii.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul c tre Romani 8,31b-34

F ra ilor, dac Dumnezeu este de partea noastr ,

cine se va ridica împotriva noastr ?32 El nu l-a cru at pe propriul s u Fiu,

ci l-a dat la moarte pentru noi to i,cum ar putea atunci s nu ne d ruiasc toate împreun cu el?

33 Cine va aduce învinuire împotriva ale ilor lui Dumnezeu?Dumnezeu este cel care îndrept e te!

34 Cine va rosti sentin a de condamnare? Cristos Isus a murit, ba mai mult, el a înviat, ade de-a dreapta lui Dumnezeu i mijloce te pentru noi!

Cuvântul Domnului

90 Timpul Postului Mare

2

VERS LA EVANGHELIEDin norul str lucitor s-a auzit glasul Tat lui:

„Acesta este Fiul meu preaiubit. Pe dânsul s -l asculta i!”

EVANGHELIA Acesta este Fiul meu preaiubit.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristosdup sfântul Marcu 9,2-10

Î n timpul acela, Isus a luat cu sine pe Petru, pe Iacob i pe Ioan,

i-a dus la o parte pe un munte înalt i s-a schimbat la fa înaintea lor.3 Hainele lui au devenit str lucitoare i atât de albe,

cum nimeni de pe p mânt nu le-ar fi putut albi. 4 i le-a ap rut Ilie împreun cu Moise, stând de vorb cu Isus.5 Atunci Petru luând cuvântul a zis:

„Înv torule, ce bine ne sim im aici! S facem trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise i una pentru Ilie”.

6 De fapt nu tia ce s spun , atât erau de însp imânta i.7 i a venit un nor, care i-a înv luit, iar din nor s-a auzit un glas:

„Acesta este Fiul meu preaiubit. Pe dânsul s -l asculta i”.

8 Apoi, deodat , privind în jur nu au mai v zut pe nimeni decât doar pe Isus singur cu ei.

9 Coborându-se de pe munte, Isus le-a poruncit s nu povesteasc nim nui cele v zute de ei, înainte ca Fiul Omului s fi înviat din mor i.

10 Iar ei au împlinit porunca, dar se întrebau între ei: „Ce înseamn aceasta: când va învia din mor i?”

*

**

***

Cuvântul Domnului

***

**

*

Episodul schimbării la faţă a lui Isus este o erupţie a veşniciei în timp, anticipare

şi profeţie a ceea ce se va întâmpla la Paşti. Isus urcă pe un munte înalt, care aminteşte de Sinaiul din exod, dar şi de muntele pe care Abraham acceptă să-l sacrifice pe unicul său fiu, Isaac, demonstrând cu ascultarea sa că îl iubeşte pe Dumnezeu mai presus de orice. Isus este însoţit de trei discipoli: Petru, Iacob şi Ioan; aceia care cei dintâi au fost chemaţi, care au fost martori ai învierii fiicei lui Iair şi care vor fi împreună cu Isus în agonia din Ghetsemani.

Imaginile prin care este relatat evenimentul sunt aluzive şi cu greu descriu ceea ce s-a întâmplat, deoarece este vorba de o experienţă extraordinară, în care cei trei discipoli îl contemplă pe Isus în gloria sa divină, evidenţiată, şi de prezenţa lui Moise şi Ilie, Legea şi profeţii pe care Isus a venit să le ducă la împlinire, realizând promisiunile lui Dumnezeu. Cuprinşi de uimire, discipolii rămân fără cuvinte, însă apoi Petru intervine pentru a exprima măreţia şi frumuseţea a ceea ce experimentează şi ar vrea să facă trei corturi, pentru a prelungi această experienţă unică.

În acest moment apare un nor, care ne aminteşte de drumul greu al poporului lui Israel în deşert, condus de un nor ceresc, semn al apropierii lui Dumnezeu faţă de poporul său. Din nor, glasul lui Dumnezeu proclamă: „Acesta este Fiul meu preaiubit. Pe dânsul să-l ascultaţi”.

Aceste cuvinte sunt adresate discipolilor şi fiecăruia dintre noi. Isus, Fiul preaiubit, ne revelează prin cuvântul şi viaţa sa chipul Tatălui. Schimbarea sa la faţă este o anticipare a comuniunii care ne aşteaptă pe toţi, o gustare a vieţii depline care se va realiza la sfârşitul timpurilor în împărăţia lui Dumnezeu.

Aşadar, care este misiunea noastră în faţa acestui mister? Să-l contemplăm şi să primim invitaţia Tatălui; să-l ascultăm pe Isus, Cuvântul făcut trup, care ni l-a arătat definitiv, cu viaţa, învăţătura şi faptele sale, pe Dumnezeu cel nevăzut; să trăim drumul nostru zilnic, făcând să apară ceea ce deja prefigurează cerurile şi pământul nou, care vor primi o omenire reconciliată cu Dumnezeu, cu fraţii, cu natura.

Francesca Michelutti Bax De la răsărit până la apus, martie 2009