Drumul Pana La Himalaia
2
1. DRUMUL PANA LA HIMALAIA Era imediat dupa aterizare pe aeroportul Rawalpindi din Pakistan. Noi eram sase; Domnul si Doamna Mulford, J.Nobbs - conducatorul grupului, Zygmunt Sulistrowski - directorul fabricii, Wayne Mitchel - fotoreporter, Dr.James B.Jones - filizof, si eu. Am parcurs o distanta mare, aproape 15 mii de mile. Hong Kong, Tokio, Hawai, Los Angeles si imensul Pacific, erau deja in urma noastra. Inaintea noastra era o tara legendara, unde durata medie de viata a omului se situeaza cu mult peste o suta de ani, unde nu sunt boli, nu exista infractionalitate si nu exista tendinte razboinice. Noi urma sa efectuam un film despre viata celor din Shangrila-Hunz si in final desigur sa descoperim in ce consta diferenta dintre oamenii din Hunzia si ceilanti oameni de pe pamant. La marginea marelui teren al aeroportului era doar o cladire mica, unde avionul nostru, un DC-3, mic si singur, a aterizat dimineata devreme, pentru a ne lua si ne duce in satul pakistanez Gilgit. Acest avion aparea - fata de imensele cetati cu care zburasem pana acum, jalnic de mic. Domnea o liniste timpurie, de dimineata.
description
drumul pana in himalaia
Transcript of Drumul Pana La Himalaia
1. DRUMUL PANA LA HIMALAIAEra imediat dupa aterizare pe aeroportul Rawalpindi din Pakistan. Noi eram sase; Domnul si Doamna Mulford, J.Nobbs - conducatorul grupului, Zygmunt Sulistrowski -directorul fabricii, Wayne Mitchel - fotoreporter, Dr.James B.Jones - filizof, si eu.Am parcurs o distanta mare, aproape 15 mii de mile. Hong Kong, Tokio, Hawai, Los Angeles si imensul Pacific, erau deja in urma noastra. Inaintea noastra era o tara legendara, unde durata medie de viata a omului se situeaza cu mult peste o suta de ani, unde nu sunt boli, nu exista infractionalitate si nu exista tendinte razboinice.Noi urma sa efectuam un film despre viata celor din Shangrila-Hunz si in final desigur sa descoperim in ce consta diferenta dintre oamenii din Hunzia si ceilanti oameni de pe pamant.La marginea marelui teren al aeroportului era doar o cladire mica, unde avionul nostru, un DC-3, mic si singur, a aterizat dimineata devreme, pentru a ne lua si ne duce in satul pakistanez Gilgit. Acest avion aparea - fata de imensele cetati cu care zburasem pana acum, jalnic de mic. Domnea o liniste timpurie, de dimineata.Atunci cand prima raza a luminat orizontul, am observat ca pe cer nu era nici un nor. Avionul putea sa-si ia zborul. O cat de neinsemnata schimbare a timpului, ar fi fost un motiv suficient pentru amanarea zborului. Pentru a ajunge pana la Gilgit, avionul trebuia sa zboare printre niste canioane asa de inguste, incat orice incercare de intoarcere ar fi fost foarte periculoasa. Odata inceput zborul acesta trebuie sa fie perfect si dus pana la capat. Datorita faptului ca avionul nu poate zbura peste inaltimile Himalaei, pilotul trebuie sa-si aleaga un traseu printre cele mai inalte varfuri. Paturile joase de nori ar fi micsorat, sau chiar blocat vizibilitatea si astfel catastrofa ar fi putut sa aibe loc in fiecare secunda.
