Articolul 145. Omorul intenţionat    (1) Omorul unei persoane     se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 15 ani.    (2) Omorul săvîrşit:    a) cu premeditare;    b) din interes material;    d) în legătură cu îndeplinirea de către victimă a obligaţiilor de serviciu sau obşteşti;    e) cu bună ştiinţă asupra unui minor sau a unei femei gravide ori profitînd de starea de neputinţă cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei înaintate, bolii, handicapului fizic sau psihic ori altui factor;    f) cu răpirea sau luarea persoanei în calitate de ostatic;    g) asupra a două sau mai multor persoane;    h) asupra unui reprezentant al autorităţii publice ori a unui militar, ori a rudelor apropiate ale acestora, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea de către reprezentantul autorităţii publice sau militar a obligaţiilor de serviciu;    i) de două sau mai multe persoane;     j) cu deosebită cruzime, precum şi din motive sadice;     k) cu scopul de a ascunde o altă infracţiune sau de a înlesni săvîrşirea ei;    l) din motive de ură socială, naţională, rasială sau religioasă;     m) prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane;     n) cu scopul de a preleva şi/sau utiliza ori comercializa organele sau ţesuturile victimei;     o) de către o persoană care anterior a săvîrşit un omor intenţionat prevăzut la alin.(1);     p) la comandă    se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

Obiectul juridic special al omorului intenţionat (art. 145 din CP al RM) îlformează relaţiile sociale cu privire la viaţa persoanei.

Obiectul material al omorului intenţionat îl formează corpul persoanei.

La alin. (1) al art. 145 din CP al RM nu sunt descrise semnele concrete alelaturii obiective a infracţiunii examinate, legiuitorul preferând o formulare eliptică– “omorul unei persoane”. 1) faptei (acţiunii sau inacţiunii) prejudi ciabile constând în lipsirea ilegală de viaţă a unei alte persoane; 2) urmărilor prejudiciabile (moartea victimei); 3) legăturiide cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

Din punctul de vedere al laturii subiective, infracţiunea prevăzută la art.145 din CP al RM poate fi săvârșită cu intenţie directă sau indirectă.

 Articolul 151. Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii                             corporale sau a sănătăţii    (1) Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, care este periculoasă pentru viaţă ori care a provocat pierderea vederii, auzului, graiului sau a unui alt organ ori încetarea funcţionării acestuia, o boală psihică sau o altă vătămare a sănătăţii, însoţită de pierderea stabilă a cel puţin o treime din capacitatea de muncă, ori care a condus la întreruperea sarcinii sau la o desfigurare iremediabilă a feţei şi/sau a regiunilor adiacente,     se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.    (2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:

    b) cu bună ştiinţă asupra unui minor sau a unei femei gravide ori profitînd de starea de neputinţă cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei înaintate, bolii, handicapului fizic sau psihic ori altui factor;    c) asupra unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către ea a obligaţiilor de serviciu sau obşteşti;    d) de două sau mai multe persoane;    e) cu deosebită cruzime, precum şi din motive sadice;    f) prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane;    g) din interes material;    i) din motive de ură socială, naţională, rasială sau religioasă;    j) asupra a două sau a mai multor persoane;    k) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;    l) cu scopul de a preleva şi/sau utiliza ori comercializa organele sau ţesuturile victimei;    m) la comandă    se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 12 ani.    (4) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), care au provocat decesul victimei,    se pedepsesc cu închisoare de la 12 la 15 ani.

Obiectul juridic special al acestei infracţiuni îl formează relaţiile socialecu privire la sănătatea persoanei.

Obiectul material al vătămării intenţionate grave a integrităţii corporalesau a sănătăţii îl constituie corpul persoanei.

Victimă a acestei infracţiuni poate fi orice persoană (în viaţă), cu condiţia săfie altă persoană decât însuși făptuitorul. Ocrotirea legii penale este îndreptatăspre relaţiile dintre persoane, nu însă spre actele care nu ies din sfera vieţii intime,indivi duale, acte care nu ating deci o relaţie socială.

Latura obiectivă a infracţiunii analizate are următoarea structură: 1)fapta (acţiu nea sau inacţiunea) prejudiciabilă de cauzare a vătămării grave aintegrităţii corporale sau a sănătăţii; 2) urmările prejudiciabile sub forma vătămăriigrave a integrităţii corporale sau a sănătăţii; 3) legătura de cauzalitatedintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

Latura subiectivă a infracţiunii analizate se exprimă, în primul rând, prinvinovăţie sub formă de intenţie directă sau indirectă.