Drogurile i dependena de stupefianteDrogurile - sunt substane solide, lichide sau gazoase, care odat absorbite de organism perturb una sau mai multe funcii importante, de cele mai multe ori iremediabil, i care influeneaz negativ starea de sntate, sentimentele i percepia. Consumul abuziv al unei astfel de substane poate provoca mai multe tipuri de tulburri: 1. Fizice, atunci cnd, ca urmare a gradului lor de toxicitate, duneaz organismului persoanei care le consum. Ex: consumul regulat de tutun poate cauza bronite cornice. 2. Psihologice, atunci cand au un efect negativ asupra echilibrului personal, psihologic sau de adaptare sociala. Ex: cazul cuplurilor conflictuale datorita abuzului de alcool.Dependena de droguri - reprezint nevoia continu i imperioas de administrare a drogului pentru a produce anumite senzaii dorite sau pentru a mpiedica instalarea unor efecte dureroase atunci cnd nu mai este luat. Neadministrarea regulat a drogului este asociat cu o stare de ru general.Tolerana - reprezint proprietatea organismului uman de a se adapta la substane strine administrate droguri, medicamente, alcool; apare astfel tendina de a lua doze ct mai mari pentru a obine aceleai efecte.Sevrajul - desemneaz totalitatea simptomelor fizice i psihice care apar atunci cnd persoana este privat de substana de care a devenit dependent.Consecinele consumului de droguri sunt multiple:I. Cele de ordin medical se refer la urmtoarele posibile afeciuni:hepatit

tuberculoz

sifilis

afeciuni cardio-respiratorii

tulburri endocrine

insuficien renal

infecii i afeciuni ale pielii

complicaii psihiatrice iluzii, halucinaii terifiante, percepia alterat a timpului i a distanei

SIDA

supradoza poate avea efecte letale.

II. Pe plan psihologic apar reacii de:panic

anxietate

depresie

suspiciune i tendine paranoice

agresivitate

labilitate emoional

tulburri de comportament

nstrinare de propria persoan i afectarea imaginii de sine

modificri de personalitate care pot duce la suicid sau omor

scderea performanelor intelectuale.

III. n sfera social consumul de droguri are ca efecte:deteriorarea progresiv a relaiilor sociale

creterea riscului de excludere social

diminuarea anselor de reintegrare social i profesional

suferina familiei i a adevrailor prieteni

dezinteres n relaionarea cu ceilali

implicarea n activiti infracionale cnd se afl sub influena drogului sau pentru a-i procura doza de stupefiante.

ALCOOLUL I ALCOOLISMULCE ESTE ALCOOLUL?Alcoolul este un drog n stare lichid, al crui consum conduce n timp la dependena fizic i psihic. Alcoolismul este manifestarea contient sau nu, prin care individul caut satisfacerea nevoii de a consuma alcool indiferent de mijloace sau consecine, pentru evitarea sevrajului sau a strilor psihice neplcute. Consumul este determinat de dependena fizic i dependena psihic.Boala primar: nu este un simptom secundar al altei afeciuni. Primar, se refer la natura alcoolismului ca entitate a bolii, n completarea acesteia i separat de celelalte stri pato-fiziologice care pot fi asociate cu aceasta. Primar nseamn c alcoolismul, ca dependen, nu este un simptom al unei stri de boal evideniate. Boala nseamn un dezechilibru involuntar. Reprezint suma fenomenelor anormale manifestate de un grup de indivizi. Aceste fenomene sunt asociate cu un set comun specific de caracteristici prin care aceti indivizi difer de normal i care i pune n dezavantaj.Boala progresiv: se nrutaete progresiv. Victima devine bolnav din punct de vedere psihic, spiritual, emoional i fizic. Boala fatal: boala poate fi doar oprit. Dac nu, persoana va muri din cauza ei. Deseori progresiv i fatal nseamn c aceast boal persist n timp i c schimbrile fizice, emoionale i sociale sunt deseori cumulative i pot progresa pe masur ce consumul continu.Alcoolismul cauzeaz moartea prematur prin supradoz, complicaii organice asupra creierului, ficatului, inimii i multor alte organe, contribuind la sinucidere, omucidere, accidente de main i alte evenimente traumatice. Pierderea controlului nseamn incapacitate de limitare a consumului de alcool sau de limitare a duratei consumului de alcool cu orice ocazie, a cantitii consumate i /sau a altor consecine ale alcoolului privind comportamentul. Preocuparea asociat cu consumul de alcool indic o atenie excesiv, concentrat pe alcool /drog, efectele i /sau consumul acestuia. Valoarea relativ atribuit astfel de ctre individ alcoolului, duce deseori la o direcionare a energiei departe de problemele importante ale vieii.Consecinele nefaste sunt problemele legate de alcool sau pierderile suferite n diferite domenii cum ar fi snatatea fizic(ex. sindromul retragerii, boli de ficat, gastrit, anemie, disfuncii neurologice); activitatea psihologic(ex. pierderea cunostinei, modificri de comportament i dispoziie); activitatea relaional(ex. probleme n csnicie i abuz asupra copilului, afectarea relaiilor sociale); activitatea ocupaional(ex. probleme legate de coal sau serviciu); i probleme legale, financiare sau spirituale.Negarea este folosit aici nu doar n sensul psihanalitic al unui mecanism unic de aprare i de negare a semnificaiei evenimentelor, ci ntr-un sens lrgit ce include o serie de manevre create pentru a reduce contiina faptului c mai degrab consumul de alcool constituie cauza problemelor unui individ, i nu rezolvarea acestor probleme. Negarea devine parte integrant a bolii i un obstacol major n calea recuperrii.
Cine este dependent de alcool?Este dependent de alcool cel care consum alcool n mod repetat i nu se poate opri din consum fr a suferi stri fizice sau psihice neplcute.Efectele alcoolismului asupra organismuluiSeneca descria alcoolismul ca fiind nebunie liber consimit care permite s ias la iveal orice slbiciune. Beia se transform n cruzime aproape nemijlocit, cci sntatea minii se degradeaz, iar cel atins de beie devine dezinteresat, indiferent i superficial. Prezentm aici unele dintre efectele alcoolismului asupra organismului:

I. Alcoolul acioneaz n organism ca factor de stres: crete tensiunea arterial, sunt eliberate n snge mai multe substane ca: lipide, zaharuri, cortizon.

II. Organismul folosete energie pentru nlturarea alcoolului din organism, energie care ar fi fost necesar pentru buna lor funcionare. Metabolizarea alcoolului la nivelul ficatului, "fur" 80% din oxigenul necesar funcionrii acestui organ. Astfel alcoolul devine un "parazit metabolic". Celulele cardiace i cele nervoase au cel mai ridicat consum de oxigen i sufer cel mai mult sub influena alcoolului.

III. Abuzul de alcool, consumul matinal "pe stomacul gol", duce la malnutriie. Organismul este lipsit de proteine, substane minerale i vitamine. Pe lang reducerea aportului acestor elemente importante din hran, excesul de etanol are ca efect reducerea progresiv a capacitii intestinului subire de a reabsorbi substane importante ca: vitamina B1, acidul folic, iar mai trziu sodiu i ap.

IV. Produii de nalt toxicitate rezultai din descompunerea alcoolului (de ex. acetaldehida) afecteaz celulele nervoase. Incapacitatea progresiv a intestinului subire de a absorbi substane vitale bunei funcionri a organismului (vitamine n special A i C, sruri minerale), cauzeaz n timp tulburri nervoase i tulburri cu origine somatic. Pierderea calciului, a fosfailor i a vitaminei D ca urmare a consumului de alcool, duce la pierderea masei osoase i la creterea pericolului de fracturare. Inflamaiile mucoaselor gastrice i duodenale, precum i fisurile la nivelul inferior al esofagului duc la sngerri grave.

Consumul permanent de alcool crete de zece ori mai mult riscul de mbolnavire de cancer esofagian .Sub incidena suferinei intr i muchiul cardiac. mbolnvirea acestui muchi se numete cardiomiopatie. De patru ori mai muli alcoolici mor din cauza tulburrilor cardiace dect de ciroz.TUTUNUL I DEPENDENTA DE NICOTINCE ESTE TUTUNUL ?Tutunul este una dintre substantele care produc cea mai puternica dependenta,atat fizica,cat si psihica. Daca comparam cu alte droguri,nicotina produce aceeasi dependenta ca si cocaina. La fiecare 10 minute,un om moare din cauza fumatului ! Nu esista un alt drog care sa ucida atat de mult ca fumul de tigara !Doar 15% din fumul de tigara este inhalat de cel care fumeaza,restul de 85% este inhalat de persoanele din jur.RISCURILE CONSUMULUI DE TUTUN !*Creste riscul de deces prin boli cardiace cu 30%.*Creste riscul de cancer pulmonar.*Produce tulburari de concentrare.*Diminueaza si altereaza mirosul si gustul.*Creste riscul ipotentei.*Modifica ritmul cardiac,tonusul muscular si apetitul.*Cancer al gurii,laringelui,faringelui,plamanilor, pancreasului si a uterului.*Tuse,oboseala si respiratie grea.*Greata,nervozitate,dureri de cap.

STRESULIn present,ritmul vietii isi pune amprenta asupra fiecaruia , cauzand forme diverse de stres care, fara anumite masuri preventive pot degenera in caderi mentale sau fizica.Stresul este o problema imporatanta in majoritatea tarilor puternic industrializate . Pe langa faptul ca este responsabil pentru numeroase boli si ore de munca pierdute , provoaca multa suferinta si durere.In trecut medicina considera stresul o creatiea pacientului : se considera ca este fie rezultatul autosugestiei , fie este pshiosomatic (cauzat de frica si anxietate) . In zilele noastre medicii au constientizat ca stresul este o problema medicala importanata desi in multe cazuri ei pot oferi un tratament medicamentos . Din pacate medicamentele care combat stresul pot crea dependenta ; din acest motiv este mult mai bine daca oamenii reusesc sa identifice cauzele ce provoaca stresul din viata lor si sa ia masuri preventive inainte ca acestea sa devina o problema.Ce este stresul?Stresul ce apare brusc si cu o mare intensitate el este provocat de frica . Esta o provocare directa a instinctului de spravetuire si declanseaza reactii fizice si chimice . De foarte multe ori cand suntem stresati ne simtim coplesiti de o senzatie puternica numita panica . Aceasta este rezultatul unei puternice secretii de adrenalina -hormonul produs de glandele suprarenale . Aceste glande sunt controlate de sistemul nervos.Adrenalina este eliberata direct in sange si are un efect imediat asupra oraganismului, pregatindu-l fie sa lupte, fie sa-o ia la fuga . Un val de adrenalina in sistemul sangvin este un raspuns la o sezatie de frica sau la un stres emotional sau fizic . El pregateste o serie de tesuturi si organe diferite ale corpului pentru o reactie in forta la o criza iminenta . 26658rbx65rfc5x Adrelina creste intensitatea si viteza batailor inimii si creste presiunea sangvina . De asemenea, grabeste conversia glicogenului in glucoza asigurand energie imediata pentru muschi.Totodata respiram mai repede deoarece plamanii incearca sa obtina mai mult oxigen.Temperatura corpului creste iar procesul de digestie inceteaza.Aceasta secretie de adrenalina este un raspuns pozitiv fata de circumstanta periculoasa sau inspaimantatoare . Este forta care le permite oamenilor sa reactioneze cat mai bine in situatii de criza si sa actioneze peste puterile lor obisnuite pentru a evita dezastrul . Cu toate aceste , in unele cazuri poate avea si efecte negative.Prea mult stres , pentru o perioada indelungata de timp , poate fi extrem de daunator . Poate afecta sistemul imunitar , astfel incat persoana respectiva poate fi mai supusa riscului de inbolnavire . Pierderea de energie cauzat de stresul continuu impiedica organismul sa se refaca zilnic ; afectand capacitatea de a preveni bolile si ranirea .Boli asociate stresuluiCrestere frecventei batailor inimii si presiunii sangvine datorita stresului prelungit poate duce la ingrosarea arterelor , favorizand astfel aparitia anginei si a infarctului . O crestere de aci gastric , mai ales daca procesele sunt incetinite , poate provoca o iritatie a mucoasei stomacului , cauzand ulcerul duodenal sau gastric. Foarte multe boli de piele sunt legate de stes. Foarte multi medici cred ca encefalomielita mialgica se datoreaza incapacitati corpului de a face fata normal infectiilor virale.Stresul poate reduce raspunsul imunitar la infectii,permitand acestora sa persiste si pe termen lung sa provoace oboseala musculara si mentala . Unele studii ale cercetatorilor americani au asociat stresul cu diferite forme de cancer . Cancerul de san s-ar parea ca apare mai des la femeile care se cofrunta cu un grad ridicat de stres in viata de zi cu zi . Este posibil ca stresul intens sa afecteze sistemul imunitar atat de mult incat sa permita cresterea si multiplicarea celulelor canceroase.Pe langa aceste efecte fizice mai exista si alte consecinte ale stresului care trebuie luate in considerare. Depresiile grave,un rezultat al stresului prelungit,pot duce la dependenta fata de medicamente sau alcool . Dupa cum se poate observa stresul ne poate afecta in numeroase moduri. Este periculos si poate chiar ameninta viata ; din acest motiv , primul pas catre tratarea cu succes a stresului este intelegerea lui.Reactii caracteristice stresuluiStresul provoaca o varietate de raspunsuri la oameni diferiti . De exemplu , unora le tremura mainile,dintii le sunt inclestati si obrajii rosii . Aceste mecanisme de aparare erau foarte utile omului primitiv, dar pentru omul modern ele sunt jenante si dau nastere unui stres si mai puternic.Unele simptome ale stresului sunt semnale de alarma . Aceste se pot prezenta sub forma unor probleme fizice minore , cum ar fi ticuri si spasme musculare,dureri de cap frecvente , dereglari ale digestiei si ale proceselor de excretie . Consumul exagerat de cafea , tigari si alcool reprezinta o modalitate prin care oamenii incearca sa reziste in perioadele stresante din viata lor . Formele acute de stres pot fi marcate de simptome ca : pierderea poftei de mancare , insomnie , furie , ostilitate si incapacitate de concentrare.Alte reactii de stres pot fi observate in modul nostru de comportare . Acestea pot fi constiente sau cel mai adesea inconstiente . Astfel , oamenii supusi stresului pot ignora sau refuza sa recunoasca realitatea unor situatii stresante . Ei pot nega existenta unui fapt negativ , cum ar fi o despartire , esecul la locul de munca , sau o boala cronica . Ei pot sa argumenteze esecul suferit , sustinand ca oricum nu doreau sa castige , sau pot sa incerce sa-i compenseze prin concentrarea asupra altor probleme . Aceste activitati inlocuitoare ascund ostilitate si agresiunea pe care stresul si anxientatea le provoaca adeseori.

Cauzele stresuluiCauzele ce declanseaza aceste reactii sunt numite factori de stres. Modul in care se comporta un individ daca este supus unor factori de stres depinde de caracteristicile personalitatii sale si de starea mentala in care se afla.Evenimentele externe sunt printre cele mai frecvente cauze de stres in viata oamenilor. Nu vorbim doar de ritmul alert al vietii moderne , ci de o acumulare de evenimente care luate fiecare separat ar putea fi suportate , dar se adauga altor factori de stres.Acum cativa ani s-a demonstrat ca o cadere nervoasa sau o tentativa de suicid este adesea precedata de o serie de evenimente care creeaza presiuni asupra individului.Evenimentele cele mai distructive si periculoase sunt cele care implica un conflict sau o pierdere. Poate fi pierdere unei persoane sau a unui lucru important . Alte griji suplimentare pot determina sfarsitul modului de viata de pana atunci . O suferinta fizica poate afecta imaginea propriei persoane si increderea in fortele proprii , daca nu-si poate continua viata normala . Conflictele izbucnesc mereu atat la munca cat si acasa . Certurile cu persoanele agreate sau respectate sun extrem de nocive , mai ales daca neintelegerea este lasata nerezolvata.Necesitatea de a alege intre mai multe variante naste de asemenea conflicte . Cand oamenii sunt confruntati cu alegere , ideea deciziei creste nivelul stresului . Daca varianta care o prefera le este refuzata datorita unor circumstante pe care nu le pot controla , apare frustrarea si amaraciunea . Uneori oamenii evita sa ia o decizie pentru ca nu doresc sa se streseze din acest motiv . Aceasta reactie nu face decat sa inrautateasca situatia . La locul de munca , managerii care nu reusesc sa ia decizii sunt o sursa de frustrare pentru subordonati . Stresul poate aparea si daca oamenilor nu le este clar ce au de facut sau daca simt ca nevoile lor nu au fost luate in considerare . Obiectivele nerealiste sunt o sursa de stres pentru studenti , fie ca se refera la parinti sau la scoala . In societatea moderna nevoia de realizare este foarte importanta.Daca aceasta devine o motivatie obsedanta,cu siguranta va determina aparitia stresului

DEMENAOdata cu inaintarea in varsta, tuturor persoanelor li se intampla sa isi aminteasca mai greu unde au pus anumite lucruri sau evenimente care s-au petrecut cu ceva timp in urma. Totusi, daca observi ca aceasta problema se inrautateste rapid si considerabil trebuie sa fii foarte precaut, caci poate reprezenta un inceput de dementa.Daca nu este descoperita la timp si tinuta sub control, ea poate afecta foarte mult viata, ducand la incapacitatea de a te descurca singur in societate. Viteza de dezvoltare variaza de la o persoana la alta, dar, in general, este destul de mare.
Dupa cum declara dr. Bogdan Macadon, medic specialist medicina interna, dementa poate fi provocata sau agravata de urmatorii factori:
- boala Alzheimer, care avanseaza necontrolat, de cele mai multe ori fiind netratata;
- multi-infarctul, care se mai numeste si dementa vasculara, din cauza ca apare in urma unui accident vascular cerebral, atunci cand creierul este afectat;
- traumatisme foarte grave la nivel cranian;- dementa in care este afectata partea frontala si temporala a creierului, in cazul careia sunt afectate personalitatea si comportamentul. Pacientii ajung sa faca foarte multe glume cu tenta sexuala si au momente de exhibitionism;
- corpii Lewy, adica niste proteine care se depoziteaza in creier si dau simptome asemanatoare bolii Alzheimer sau Parkinson. Persoanele afectate au adesea halucinatii si sunt predispuse la caderi;- infectii foarte grave, care ajung la creier, inclusiv sifilisul sau boala vacii nebune;
- hipoactivitatea glandei tiroide;- deficitul extrem de vitamina B12 sau acid folic;- intoxicatia cu metale grele;- scleroza multipla;- alte boli, precum Huntington, Binswanger sau Creutzfeldt-Jakob;- efecte adverse ale unor medicamente;- alcoolismul cronic, suportat de organism de-a lungul multor ani;- encefalita;- infectiile cu HIV/SIDA;- atrofia creierului in urma diverselor boli degenerative.
Mai ales in cazul in care apare inainte de varsta de 50 de ani, dementa este considerata ca fiind de origine genetica, mostenita din familie. De multe ori, insa, este rezultatul factorilor externi.

Simptomele dementei variaza in functie de zona creierului unde este localizata afectiunea, dar cea mai des intalnita problema este reprezentata de pierderea memoriei. Alte exemple ar fi:
- dificultatea memorarii evenimentelor recente;
- pacientul nu poate gandi rapid si nu poate lua decizii de moment;
- ii este greu sa rezolve calcule matematice;
- nu poate duce la capat sarcinile scrise;
- in cazurile grave, ajunge sa nu mai cunoasca persoanele apropiate, chiar si rudele;
- ii este greu sa-si gaseasca repede cuvintele, de unde apar probleme de exprimare;
- ii este greu sa isi controleze comportamentul si schimbarile de dispozitie;
- nu mai are grija fata de propia persoana si isi neglijeaza igiena si corpul.

Sexul masculin, tensiunea arteriala marita, nivelul mare al colesterolului, accidentele vasculare, prezenta diabetului zaharat sau infarctul miocardic, toate acestea pot contribui la aparitia dementei.

Evolutia bolii difera foarte mult de la o persoana la alta. Daca la unii pacienti poate fi tinuta sub control cu medicamente folosite si pentru boala Alzheimer, la altii tratamentul medicamentos nu are niciun rezultat.

Totusi, la unele persoane, dementa se mentine in limite stabile chiar si fara pastile, doar printr-un regim de viata sanatos si printr-un exercitiu intelectual regulat.

Din moment ce multi dintre pacienti nu isi dau seama la debutul afectiunii ca se intampla ceva anormal cu ei, familia si prietenii joaca un rol foarte important in prezentarea acestora la medic inainte ca daunele sa fie ireversibile.

SCHIZOFRENIESchizofrenia este o psihoz caracterizat prin deteriorarea proceselor de gndire i de rspunsuri emoionale inadecvate.[1] Tulburarea se manifest prin halucinaii auditive, deliruri paranoide sau bizare sau prin vorbire i gndire dezorganizate i este nsoit de disfuncie social sau ocupaional semnificativ. Debutul acestor simptome apare de obicei la nceputul perioade adulte, cu o prevalen global de-a lungul vieii n jur de 0,30,7%.[2] Diagnosticul se bazeaz pe comportamentul observat i pe experienele raportate de pacient.Ereditatea, mediul din frageda copilrie, factorii neurobiologici, procesele psihologice i sociale apar drept factori importani care contribuie la apariia tulburrii; unele droguri recreaionale i medicamente par a cauza sau nruti simptomele. Cercetarea actual se apleac n special asupra rolului factorilor neurobiologici, dar nu a fost gsit nicio cauz organic responsabil de una singur pentru apariia tulburrii. Numeroasele combinaii posibile de simptome au declanat dezbateri asupra ntrebrii dac diagnosticul reprezint o singur tulburare sau e vorba de mai multe sindroame separate. n ciuda etimologiei termenului din rdcinile skhizein (, a scinda) i phrn, phren- (, -; minte) din greaca veche, schizofrenia nu nseamn o minte scindat i nu este acelai lucru cu tulburarea disociativ de identitate cunoscut i ca tulburarea de personalitate multipl sau personalitate scindat tulburare cu care este Tratamentul obinuit este reprezentat de medicaia antipsihotic, care n principal blocheaz activitatea receptorilor de dopamin (i, uneori, de serotonin). Psihoterapia i recuperarea profesional i social sunt de asemenea importante n tratament. n cazuri mai severe atunci cnd bolnavul reprezint un risc pentru sine sau pentru alii spitalizarea obligatorie poate fi necesar, dei n zilele noastre ederile n spital sunt mai scurte i mai puin frecvente dect n trecut.[4]Se crede n general c tulburarea afecteaz n principal cogniia, dar ea contribuie de obicei la probleme cronice de comportament i emoionale. Persoanele cu schizofrenie prezint frecvent afeciuni comorbide, incluznd depresie major i tulburare de anxietate; prevalena de-a lungul vieii a abuzului de substane (alcool, droguri, etc.) este de aproape 50%.[5] Problemele sociale, cum ar fi omaj ndelungat, srcie i lipsa unui cmin, sunt frecvente. Sperana de via a persoanelor cu schizofrenie este cu 12 - 15 ani mai mic dect a celor care nu au aceast tulburare, acesta fiind rezultatul problemelor de sntate fizic i al frecvenei crescute a sinuciderilor (n jur de 5%).[2]

MASTOIDITAMastoidita reprezinta infectia si inflamatia spatiilor de aer cuprinse in osul mastoidian.Mastoida face parte din osul temporal al craniului. Poate fi palpata ca o proeminenta osoasa posterior si usor superior lobului urechii. Contine spatii mici pline cu aer (celule aeriene). Este conectata cu urechea medie, si astfel atunci cand exista o colectie lichidiana in urechea medie, este prezenta o cantitate mica de lichid si in spatiile cu aer din mastoida.Afectiunea se dezvolta de regula cand o otita medie acuta este netratata sau tratata necorespunzator si se extinde de la urechea medie la osul inconjurator.Severitatea mastoiditei variaza de la simpla (puntin lichid ajuns in celulele aerine ale mastoide, in urma unei infectii a urechii medii) la complexa, atunci cand infectia invadeaza periostul osului mastoidian, la foarte grava cand este distrus chiar osul.De obicei, simptomele apar la zile sau saptamani dupa dezvoltarea otitei medii acute, pe masura ce infectia distruge portiunea interna a procesului mastoid. Se poate forma o colectie de puroi (abces) in os.Computertomografia arata ca celulele aeriene ale procesului mastoid sunt pline cu lichid. Pe masura ce mastoidita evolueaza, aceste spatii se maresc. Tratmentul mastoiditei consta in administrarea de antibiotice. Identificarea microorganismului cauzator ajuta la alegerea antibioticului potrivit. In functie de severitatea infectiei antibioticul este administrat la inceput intravenos, iar apoi (pe masura ce pacientul se recupereaza) oral.Daca in interiorul osului s-a format un abces este necesar drenajul chirurgical sau chiat excizia mastoidei (mastoidectomie).Mastoidita este cauzata de regula de aceleasi tipuri de bacterii care determina infectii ale urechii medii (streptoccus pneumoniae si Haemophilus influenzae).Insa, dezvoltarea sa poate fi provocata si de alte tipuri de bacterii, precum Staphylococcus aureus, Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella, Escherichia coli, Proteus, Prevotella, Fusobacterium, porphyromonas, si Bacteroides.Boala poate sa apara in cursul progresiei unei infectii a urechii medii netratate sau tratate corespunzator.

OTITAOtita este definita ca inflamatia urechii. Urechea are trei portiuni externa, medie si interna oricare dintre acestea putand fi afectata. Vorbim asadar de otita externa, medie sau interna.Otita externa poate fi cauzata de o infectie virala, bacteriana sau fungica. Eaconsta in inflamatia conductului auditiv extern canalul care face legatura intre mediul exterior si timpan. De obicei, inflamatia de la acest nivel are ca punct de plecare o leziune mecanica minora, cauzata de exemplu de folosirea prea energica a betisoarelor de curatat urechile, a caror utilizare este din start destul de controversata in randul specialistilor care se ocupa de bolile urechii.Cerumenul (ceara din urechi) are un rol important in mentinerea starii de sanatate a urechilor. Din pacate, daca cerumenul este prea putin, acest lucru predispune la infectii, iar daca este prea mult poate cauza retentia apei in conductul auditiv extern, cu favorizarea inmultirii bacteriilor si aparitia otitei.La copii, otita externa poate sa apara ca urmare a leziunilor produse de introducerea unor obiecte straine in ureche; acestea pot leza si timpanul, iar infectia se poate propaga la urechea medie.Exista si alte situatii care predispun la aparitia otitelor externe, de exemplu patrunderea frecventa a apei in conductul auditiv extern, asa cum se intampla la inotatori, sau tendinta generala la aparitia infectiilor cutanate care se manifesta la persoanele care sufera de diabet zaharat.Otita medie consta in inflamatia urechii medii; infectia se poate transmite fie de la urechea externa, prin intermediul unei solutii de continuitate de la nivelul timpanului, fie de la faringe, cu care urechea medie comunica prin trompa lui Eustachio. Existenta acestei comunicari este usor de experimentat: atunci cand calatoriti cu masina si urcati pe un deal, simtiti ca vi se infunda urechile; in acest moment, cascati, si veti simti ca urechile vi se desfunda imediat. Explicatia: la inaltime, aerul este mai rarefiat, iar egalizarea presiunilor de o parte si de cealalta a timpanului se poate obtine prin cascat, act prin care orificiul din faringe al trompei lui Eustachio se deschide si permite iesirea aerului din urechea medie. Acest lucru se intampla, desigur, si in timpul calatoriilor cu avionul; de aceea se serveste guma de mestecat, pentru ca prin miscarile mandibulei sa se egalizeze presiunile si urechile sa se desfunde.Adeseori, otita medie apare la copiii cu rinofaringita tocmai prin extinderea infectiei la urechea medie din faringe, prin intermediul trompei lui Eustachio.Otita interna reprezinta inflamatia urechii intrene, unde se afla organul de simt al auzului si organul echilibrului. Din aceasta cauza, un simptom cvasiconstant al otitei interne este ameteala.Otita externa se manifesta de obicei cu durere locala si secretii cu caracter seros, sangvinolent sau purulent. Este necesar un consult de specialitate, in care medicul ORL-ist va folosi otoscopul pentru a vizualiza conductul auditiv extern si timpanul, pentru a stabili integritatea acestuia.De obicei, otitele externe se vindeca cu un tratament local picaturi otice cu antibiotice, antiinflamatorii. In otitele medii si interne, daca sunt de etiologie bacteriana, este necesar tratamentul cu antibiotice administrat pe cale generala.

SURDITATEAPierderea auzului se caracterizeaza prin scaderea brusca sau progresiva a perceptiei sunetelor. In functie de cauza, pierderea auzului poate varia ca severitate de la forma usoara pana la severa si poate fi reversibila, temporara sau permanenta. Pierderea auzului de asemenea este cunoscuta si ca o deteriorare a auzului, incluzand si cazurile in care pierderea auzului este prezenta inca de la nastere (pierderea congenitala a auzului). In continuare ne vom referi doar la pierderea progresiva a auzului.Pierderea progresiva a auzului, afecteaza toate grupele de varsta si este ca frecventa pe locul trei dintre cele mai frecvente afectiuni pe termen lung (cronice) la varstnici. Aceasta afectiune se intalneste pana la 40% la persoanele peste varsta de 65 de ani si pana la 80% la persoanele peste 85 de ani.In cazul in care se pierde auzul, persoana in cauza poate sa nu fie constienta de acest fapt, in special atunci cand auzul diminua treptat. Membrii familiei sau prietenii pot fi primii care observa acest lucru.De exemplu acestia observa ca persoana care are auzul diminuat, are dificultati in a intelege ceea ce discuta cei din jurul lor, in special atunci cand vorbesc mai multe persoane in acelasi timp sau daca exista un zgomot suplimentar in fundal, de exemplu un radio deschis. Pierderea auzului afecteaza de asemenea activitatea zilnica a persoanei atat de la serviciu cat si de acasa, precum si siguranta persoanei in cauza. Pierderea auzului poate cauza retragerea persoanei respective, chiar aparitia depresiei si pierderea independentei, deoarece scade interactiunea sociala cu alte persoane. Pentru aceste persoane exista insa diverse proteze auditive si alte dispozitive care ajuta la imbunatatirea auzului.CauzeLa adulti, cele mai frecvente cauze ale pierderii auzului sunt:-
- zgomotul: expunerea la zgomot puternic determina pierderea auzului si poate afecta persoanele de orice varsta, dezvoltandu-se de obicei progresiv pe parcursul mai multor ani; in timp, zgomotul prezent la serviciu, cel din timpul liber (mersul pe motocicleta) sau zgomotul din timpul activitatilor casnice (cum ar fi taierea ierbii cu motocositoare), poate duce la pierderea auzului;- varsta: diminuarea treptata a acuitatii auditive cauzata de imbatranirea sistemului auditiv (prezbiacuzie) se caracterizeaza prin degenerescenta celulelor si nervilor de la nivelul urechii interne, care apare o data cu inaintarea in varsta si determina scaderea auzului progresiva dar ireversibila; pierderea auzului poate fi usoara sau severa, dar intotdeauna este permanenta.Alte cauze ale pierderii auzului:- acumularea de cerumen in canalul auditiv extern (determina formarea dopului de ceara) sau prezenta unui obiect in canalul auditiv extern; pierderea auzului datorita acestor cauze este foarte frecventa si poate fi tratata cu usurinta, medicamentele care determina ototoxicitate si alte substante (cum ar fi arsenic, mercur, cositor, plumb si mangan) pot afecta auzul;
- ranirea urechii sau a capului: de asemenea, ranirea capului determina afectarea structurilor de la nivelul urechii, cauzand astfel pierderea brusca a auzului;
- infectiile urechii, cum ar fi infectiile urechii medii (otite medii) sau infectiile canalului auditiv extern (otite externe sau "urechi de inotator");
- otoscleroza este o afectare a structurilor osoase de la nivelul urechii medii;
- neuromul acustic este o tumora benigna (necanceroasa) a nervilor care ajung la cohlee sau a nervilor care parasesc cohleea (partea urechii interne destinata auditiei - melcul);
- boala Meniere (afectiune a urechii interne care se manifesta printr-un ansamblu de tulburari cuprinzand vertij, scaderea auzului si zbarnaituri in urechi); aceasta boala determina pierderea temporara sau permanenta a auzului;
- tumorile benigne care se dezvolta in canalul auditiv, ca de exemplu exostoza, osteomul si tumorile glomusului. Exostozele sunt cresteri osoase care cele mai adesea se dezvolta cand canalul auditiv extern este expus in mod repetat la apa rece sau la aer rece. Osteoamele si tumorile glomusului sunt tumori benigne. Toate acestea pot determina pierderea auzului daca obstrueaza canalul auditiv extern. Si alte tumori ale glomusului cu localizare la nivelul extremitatii cefalice pot determina pierderea auzului.Alte afectiuni medicale care nu afecteaza in mod direct urechea, dar care pot detrmina pierderea auzului sunt:- scaderea fluxului sanguin la nivelul urechii interne sau la nivelul unor zone corticale ce controleaza auzul poate determina pierderea auzului; cauzele scaderii fluxului sanguin pot fi bolile inimii, hipertensiunea arteriala, accidentele vasculare cerebrale sau diabetul zaharat;- bolile autoimune pot determina pierderea auzului la una sau ambele urechi, care poate fi tranzitorie sau se poate agrava pe parcursul a 3 pana la 4 luni; una dintre afectiunile autoimune care se manifesta astfel este artrita reumatoida