17. 10.2014

Dreptul Mediului

Curs 3

Principiile dreptului mediului:

Consideratii generale

Principiile dreptului mediului sunt acele reguli esentiale de maxima aplicabilitate, care se afla la baza acestei ramuri de drept. Principiile prezinta o importanta deosebita in aceasta materie, deoarece:

normele de dreptul mediului se gasesc, in general, in izvoare foarte diverse, principiile fiind acelea care asigura coeziunea interna a ramurii de drept;

dreptul mediului, fiind o ramura relativ noua, dinamica si evolutiva, trebuie sa gaseasca rapid raspuns la problemele degradarii si, in acest scop, atunci cand inca nu au fost adoptate norme juridice intr-o anumita materie, se aplica principiile;

principiile dreptului mediului au un rol important in interpretarea normelor tehnice, care, uneori, ridica dificultati pentru practicienii dreptului;

au caracter complex, juridic, economic si decizional, caracter perfect adaptat naturii complexe a acestei ramuri de drept;

sunt specifice dreptului mediului, reprezentand unul dintre motivele care fundamenteaza autonomia acestei ramuri de drept.

Clasificarea principiilor

Principiile dreptului mediului pot fi clasificate dupa mai multe criterii, astfel ca putem distinge intre:

1. Principii interne si principii internationale. Trebuie retinut ca anumite principii au, deopotriva, caracter intern si international.

2. Principii traditionale , considerate deja clasice in materie (principiul poluatorul plateste) si principii noi, afirmate, in general in 1980 si consolidate prin Declaratia de la Rio (principiul integrarii cerintelor de mediu in celelalte politici sectoriale, principiul precautiei in luarea deciziilor, principiul retinerii poluantilor la sursa, principiul informarii si participarii pubicului la luarea deciziilor, precum si a accesului in justitie in probleme de mediu si altele).

3. Principii expres afirmate in Legea protectiei mediului si principii doctrinare4. Principii de maxima generalitate in dreptul mediului si principii speciale (se aplica

numai intr-un anumit domeniu: principiul proximitatii, care este specific regimului

17. 10.2014

juridic al deseurilor, presupunand eliminrea acestora cat mai aproape de locul de producere).

Principii interne

1. Principiul potrivit caruia protectia mediului constituie un obiectiv de interes public major

OUG nr. 195/2005 privind protectia mediului cu modificarile si completarile ulterioare statueaza expres ca ocrotirea mediului reprezinta un obiectiv de interes public major. Actul normativ mentionat consacra caracterul de interes public major nu numai pentru valorile generale ale mediului, ci si pentru ceea ce constituie obiect al regementarilor cuprinse in legi speciale.

Constitutia Romaniei din 1991 revizuita, desi nu consacra expres acest principiu, totusi, prevede in art. 135 alin. (2) lit. d), obligatia statului de a exploata resursele naturale ale tarii, in concordanta cu interesul national. Acest principiu are o serie de consecinte juridice, precum:

In materia asociatiilor si fundatiilor, una dintre conditiile prevazute de lege pentru ca o asociatie sau fundatie sa fie recunoscuta ca fiind de utilitate publica, este ca activitatea acesteia sa se desfasoare in interes general sau al unei comunitati. Asociatiile de protectie a mediului indeplinesc aceasta conditie.

In domeniul exproprierii pentru cauza de utilitate publica, Legea nr. 33/1994 stabileste ca fiind de utilitate publica, intre altele: instalatiile pentru protectia mediului, sistemele de avertizare si prevenire a fenomenelor naturale periculoase, lucrarile de combatere a eroziunii in adancime.

In privinta limitarii dreptului de proprietate rezultata din folosirea subsolului unei proprietati private imobiliare, art. 44 alin. (5) din Constitutia Romaniei prevede ca, pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu respectarea anumitor conditii. Activitatile de inlaturare a consecintelor grave ale poluarii sunt activitati de interes general.

2. Principiul integrarii cerintelor de mediu in celelalte politici sectoriale

Principiul supus atentiei este consacrat expres in art. 3 lit. a) din OUG nr. 195/2005 privind protectia mediului, cu modificarile si completarile anterioare si fundamenteaza caracterul orizontal al dreptului mediului.

Necesitatea acestui principiu rezulta din aceea ca nu se poate realiza o protectie eficienta a mediului numai prin masuri speciale in acest domeniu, fiind necesara integrarea cerintelor de mediu in toate celelalte actiuni specifice politicilor sectoriale.

17. 10.2014

Integrarea politicilor de mediu in politicile sectoriale, cum sunt: agricultura, transportul, sanatatea, au drept scop imbunatatirea calitatii mediului si realizarea dezvoltarii durabile. Conceptul de „dezvoltare durabila” presupune armonizarea protectiei mediului cu dezvoltarea economica si sociala, astfel incat sa se asigure satisfacerea cerintelor generatiilor prezente, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile cerinte.

Ministerul Mediului si Schimbarilor Climatice coordoneaza activitatea de integrare a cerintelor privind protectia mediului in celelalte polictici sectoriale, in concordanta cu cerintele si standardele europene si internationale. In acest scop, in cadrul Ministerului Mediului si Schimbarilor Climatice functioneaza Comitetul Interministerial pentru Coordonarea Integrarii Protectiei Mediului in Politicile si Strategiile Sectoriale la Nivel National, acest comitet fiind un organism consultativ fara personalitate juridica.

3. Principiul actiunii preventive

OUG nr. 195/2005 privind protectia mediului prevede acest principiu in art. 3 lit. c). Acest principiu serveste protectiei mediului prin anticiparea consecintelor unui plan sau proiect asupra mediului.

Principiul actiunii preventive este fundamentat pe ideea ca activitatea de prevenire a riscurilor ecologice este cu mult mai putin costisitoare decat repararea daunelor ecologice, care, de cele mai multe ori, au un caracter ireversibil. Aplicarea acestui principiu reclama, pe de o parte, reglementarea unor obligatii cu caracter preventiv, iar, pe de alta parte, promovarea unor activitati care sa conduca la evitarea producerii unor modificari negative in calitatea mediului.

In cadrul acestor activitati, un rol important revine evaluarii impactului asupra mediului. Evaluarea impactului asupra mediului se poate realiza atat la nivel national, cat si in context regional sau international, daca activitatea propusa are potentiale consecinte transfrontaliere.

4. Principiul precautiei in luarea deciziilor

Principiu nou, desprins din principiul prevenirii, este prevazut expres in art. lit. b) din OUG nr. 195/2005.

Principiul precautiei in luarea deciziilor justifica luarea unor masuri, chiar si atunci cand, din datele stiintifice existente, nu rezulta cu exactitate daca o activitate este periculoasa pentru mediu. Cu alte cuvinte, cand datele stiintifice sunt neconcludente in ceea ce priveste efectele unei activitati, decizia de mediu, trebuie sa fie in sensul neinceperii unei activitati.

Daca principiul prevenirii presupune o evaluare a riscurilor in raport de cunostintele existente la un moment dat, demonstrandu-se ca riscurile exista si ca se pot produce daune

17. 10.2014

ecologice, daca nu se intreprind masuri corespunzatoare, principiul precautiei presupune necesitatea de a se actiona chiar in lipsa unei certitudini stiintifice, vizand existenta vreunui risc. Fundamentul acestui principiu este ca absenta certitudinii stiintifice nu constituie o piedica pentru a intreprinde masurile necesare, in scopul evitarii atentatelor grave asupra mediului.

In consecinta, spre deosebire de principiul prevenirii, in cazul principiului precautiei, riscul in sine nu este demonstrat. Principiul precautiei este un principiu al incertitudinii, in sensul ca se iau decizii pe baza unor date stiintifice incomplete. Solutiile adoptate trebuie sa fie revizuibile in functie de evolutia cunostintelor stiintifice (daca ulterior s-ar demostra ca nu exista risc, atunci, activitatea ar fi autorizata).

5. Principiul poluatorul plateste

Principiul este prevazut expres in art. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2005 privind protectia mediului.

A fost afirmat pentru prima data in Declaratia Consiliului Europei din 1968 privind lupta impotriva poluarii aerului, fiind, totodata, prevazut in Declaratia de Principii de la Rio de Janeiro adoptata in cadrul Conferintei Organizatiei Natiunilor Unite privind mediul si dezoltarea durabila din 1992 si in numeroase conventii internationale.

In mod generic, obiectul platii il constituie suportarea cheltuielilor legate de poluare de catre autorul acesteia, iar, in mod particular, executarea si suportarea de catre intreprinzatorul poluator a obligatiilor ce converg spre evitarea, limitarea si eliminarea poluarii.

Principiul are la baza elemente din teoria economica, potrivit careia costurile sociale externe care insotesc productia trebuie sa fie internalizate, adica sa fie luate in calcul de agentii economici, in costurile lor de productie.

Fundamentul principiului rezulta si din dreptul la un mediu sanatos, cetateanul neputand sa fie obligat sa plateasca accesul la mediu nici direct si nici indirect, prin subventionarea din fonduri publice a cheltuielilor legate de poluare.

In sens larg, continutul principiului este ca orice cheltuieli legate de poluare (repararea prejudiciului ecologic, cheltuielile legate de diminuarea efectelor poluarii si cheltuielile de prevenire a poluarii) sunt suportate de cel care cauzeaza poluarea, si nu de societate.

In plan juridic, acest continut larg influenteaza materia raspunderii pentru mediu si determina notiunea de prejudiciu, specific dreptului ecologic. Astfel, notiunea de „prejudiciu ecologic” are un inteles mult mai larg decat notiunea de „prejudiciu” din dreptul comun, autorul poluarii trebuind sa suporte si cheltuielile legate de prevenirea poluarii, precum si cele privind limitarea sau eliminarea efectelor poluarii.

17. 10.2014

In sens restrans, principiul poluatorul plateste presupune eliminarea subventiilor destinate protectiei mediului, astfel incat costurile legate de poluare sa fie suportate strict de cel care cauzeaza poluarea, iar nu de societate. Aceasta nu inseamna ca statul nu trebuie sa-si indeplineasca obligatia de a asigura cetatenilor un mediu sanatos, deoarece autoritatile au indatorirea de a inlatura efectele poluarii, ci inseamna ca trebuie gasite mijloacele legale care sa permita identificarea poluatorului si obligarea acestuia sa plateasca. Daca autoritatile nu descopera imediat poluatorul, acesta trebuie ca, ulterior, sa acopere costurile de reparare a poluarii.

Principiul poluatorul plateste nu poate fi aplicat singur, ci impreuna cu alte principii, pentru a nu se ajunge la consecinta nedorita: „Platesc, deci, pot sa poluez!”.