Temele:1. Dispoziţii generale privind insolvabilitatea2. Intentarea procesului de insolvabilitate. Partciciparea la proces.3. Condiţiile de intentare a procesului de insolvabilitate şi acţiunile preliminare4. Procedura de insolvabilitate5. Masa debitoare. Creanţele şi clasele debitorilor6. Organele creditorilor. Adunarea creditorilor şi comitetele creditorilor.7. Administratorul insolvabilităţii şi lichidatorul8. Efectele intentării procedurii de insolvabilitate9. Situaţia raporturilor preexistente.10. Contestarea actelor juridice ale debitorului.11. Falimentul 12. Satisfacera creanţelor creditorilor chirografari (negarantaţi). 13. Încetarea procesului de insolvabilitate14.Tranzacţia15. Procedura de restrucutrare16. Descalificarea şi degrevarea debitorilor

1. Dispoziţii generale privind insolvabilitateaDreptul insolvabilităţii este acea instituţie al cadrului juridic privind stabilirea unei proceduri colective pentru satisfacerea creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului prin aplicarea faţă de acesta a procedurii de restructutrare sau a procedurii falimetului şi prin distribuirea produsului finit. Insolvabilitatea este aplicabilă persoanelor juridice indiferent de tipul de proprietate, de forma juridică şi de organizare întreprinzătorilor individuali inclusiv titularul de patentă, societăţilor de asigurări, fondurilor de investiţii, companiilor fiduciare, organizaţiilor necomerciale întregistrate în RM. Legea cu privire la insolvabilitate nu se referă la bănci. Statul şi UAT şi persoanele juridice de drept public nu sunt subiecte al insolvabilităţii. Conform literaturii de specialitate insolvabilitatea reprezintă acea stare de dezechilibru financiar al patrimoniul debitorului unde valoarea elementelor pasive este mai mic decît valoarea elementelor active. Potrivit Legii insolvabilităţii, insolvabilitatea reprezintă situaţia financiară debitorului caracterizată prin incapacitatea de a-şi onora obligaţia de plată constatată prin act judecătoresc de dispoziţie. Incapacitatea de plată reprezintă o absenţă a fondurilor băneşti şi altor bunuri necesare pentru plata bunurilor scadente, o stare prin care debitorul nu poate întruni satisfăcător mobilizarea surselor financiare necesare acoperirii datoriilor sale comerciale. Astfel putem desprinde ideea şi condiţia de bază pe care o impune legiuitorul nostru cînd vorbeşete de insolvabilitate că trebuie să existe un act judecătoresc de aceasta. Patrimoniul debitorului constă din masa debitoare care presupune totalitatea bunurilor pe care le are debitorul în momentul tentării procedurii de insolvabilitate. Procedura de insolvabilitate reprezintă un important mecanism juridico- economic de asigurare a stabilităţi şi siguranţei circuitului civil. Acesta permite a diminua la maxim efectele negative ale situaţiei cînd un subiect de drept se află în incapacitate de plată. Procedura de insolvabilitate reprezintă procedura prin care debitorul intră după o perioadă de observaţie în procedura de restructurare sau în procedura falimentului. Scopul procedurii de insolvabilitate constă în satisfacerea concomitentă şi proporţională a creanţelor creditorilor unui debitor aflat în incapacitatea de plată sau supraîndatorare. Scopul acestei proceduri poate fi dedus şi din Legea insolvabilităţii. Stabilirea unor norme juridice privind instituirea unor proceduri pentru satfisfacerea creanţelor debitorilor din contul patrimoniului debitorului prin aplicarea faţă de acesta a procedurii de restructurare sau a falimentului.

Pentru aplicarea proceduri de insovabilitate trebuie îndeplinite două condiţii:1. Debitorul să facă parte din categoriile de entităţi cărora li se aplică procedura de insolvablitate 2. Debitorul să se afle în stare de insolvenţăDatorită specificul desfăşurării procedurii de declarare a insolvabilităţii aceasta dispune anumite caractere specifice: 1. Caracter unitar – este aceeaşi pentru oricare subiect fiind incapabil de a satisface creanţele creditorului indiferent de tipul activităţii şi apartenenţa capitală2. Concurenţial – această procedruă urmăreşte satisfacţia creaţelor tutuor creditorilor care vin îîn concurs la executarea impusă debitorilor3.De remediu – scopul său este plata pasivului prin remedierea incapacităţii de plată4. General – întrucît procedura prevăzută de llegea insolvabilităţii se atribuie în patrimoniul debitorului inclusiv în cele obţinute în cursul procedurii precum şi acelor ieşite mod fraudulos şi readuse în patrimoniu cu excepţia celora care nu pot face obiectul executării silite5. Colectiv – o apărare comună a intereselor şi drepturilor tuturor creditorilor acestui debitor 6. Egalitar – stingerea tuturor creanţelor într-o proporţie diectă cu ponderea care fiecare creanţă o deţine în pasivul patrimoniul debitorului7. Judiciar – procesul de insolvabilitate se desfăşoară numaidecît în instanţa de judecată şi sub supravegherea ei

2. Intentarea procesului la insolvabilitate. Partciciparea la proces.Participanţi la procesul de insolvabilitate sunt: 1. administratorul provizoriu2. administratorul insolvabilităţii 3. lichidatorul4. creditorii5. adunarea creditorilor4. comitetul creditorului7. debitorul8. reprezentat debitorului9. alte persoane sau organe permise de lege

Cererea de intentare a procesului de insolvabilitate se examinează de instanţa de judecată în conformitate cu competenţa jurisdicţională stabilită de Codul de procedură Civilă şi Legea insolvabilităţi. Instanţa de insolvabilitate – competenţă exlusivă în cadrul procesului de insolvabilitate a litigiilor ce ţin de masa debitoare. Dacă partea interesată invocă existenţa unui litigiu de drept la masa debitoare instanţa de insolvabilitate va judeca cauza într-un proces separat conform Codului de procedură civilă. Încheierile judecătoreşi pot fi adoptate şi fără citarea părţilor cu pronunţarea motivată de intentare.

3. Condiţiile de intentare a procesului de insolvabilitate şi acţiunile preliminare