Asociația Creștină Sabina Wurmbrand Căsuța Poștală 12, OP 74 București, 062580, România Email: apel@asociatiacrestinasabinawurmbrand.ro ; Pagina Web: http://asociatiacrestinasabinawurmbrand.ro

Februarie 2018

" Drept răspuns, Iisus le-a zis: "Vă rătăciți!

Pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici

puterea lui Dumnezeu."

(Matei 22:29)

Pastorul Richard Wurmbrand a suferit 14 ani

în închisorile comuniste din România.Sotia

sa, Sabina, a fost deasemeni închisă pentru

credința sa în Hristos aproape trei ani,

în aceleași închisori

Dintr-o meditație biblică nepublicată a pastorului Richard Wurmbrand:

Este Nevoie de Credința Creștină? Răspunsul la acest întrebare depinde de altul. Există viață după moarte? Dacă totul se termină cu moartea, dacă Dumnezeu nu există, nici judecată, nici recompensă, nici pedeapsă, dacă omul nu răspunde pentru faptele sale, atunci, bineînțeles, religia nu are nici un sens. Apostolul Pavel scrie: ” Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii!” (1Corinteni 15:19) Este ușor să arătăm că oamenii sunt mai mult decât trupurile lor. Nevoile corpului matur pot fi ușor satisfăcute într-un mediu abundent. Cu toate acestea, citim de multe ori despre oameni bogați, confortabili, având toate facilitățile imaginabile, înconjurați de prieteni și rude iubitoare, care se sinucid. La începutul anilor 1930 când chibriturile erau necesare pentru a aprinde focul, și astfel acestea erau la mare căutare, extrem de bogatul Ivan Krueger, supranumit “ regale chibriturilor”, s-a sinucis la 52 ani. Motivul oferit a fost că, "era în depresie". Trupul său nu avea niciun motiv să fie deprimat. Trupul său nu avea îndeajunsă mâncare sau îmbrăcăminte? Trupul său nu a avut de ales dintre toate plăcerile posibile? Trupul său nu avea nici un motiv să fie în depresie. În cazul său, o tristețe de moarte a copleșit altceva decât corpul. Pe de altă parte, uitați-vă la martiri. Ei suferă în închisoare, flămânzi, goi, bătuți, departe de cei dragi lor... și cântă. Sufletul a fost cel căruia, acest om bogat care s-a sinucis, nu i-a acordat atenție. Există o zicală chinezească, "sufletul este ca un om total negru, îmbrăcat în negru, care locuiește în întuneric total. Este imposibil de vazut. Dacă este deranjat, fuge cu ușurință." Omul este construit după chipul lui Dumnezeu. Biblia scrie,"(Dumnezeu) Își făcuse întunericul invelitoare." (Psalmii 18:11) Domnul Iisus spune: “Si ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă îsi pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?" (Marcu 8:36-37) 1

În Faptele Apostolilor (16:25-34) citim cum, în timp ce erau închiși, "pe la miezul nopții, Pavel și Sila se rugau și cântau cântări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închiși îi ascultau. Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, așa că s-au clătinat temeliile temniței. Îndată, s-au deschis toate ușile și s-au dezlegat legăturile fiecăruia. Temnicerul s-a deșteptat; și, când a văzut ușile temniței deschise, a scos sabia si era să se omoare, căci credea că cei închiși au fugit. Dar Pavel a strigat cu glas tare: "Sa nu-ți faci niciun rău, căci toți suntem aici.” Atunci temnicerul a cerut o lumină, a sărit înăuntru și, tremurând de frică, s-a aruncat la picioarele lui Pavel si ale lui Sila i-a scos afară și le-a zis: "Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” Și ei au spus, “Crede în Domnul Iisus, și vei fi mântuit tu si casa ta.” Și i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui cât și tuturor celor din casa lui. Temnicerul i-a luat cu el, chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile și a fost botezat îndată, el și toți ai lui."

Ce i-a făcut pe acești creștini să cânte? Cine poate fi bucuros în timp ce corpul îi este torturat? La gândul că onoarea îi va fi pătată, comandantul închisorii a fost atât de disperat, încât a vrut să se omoare. Apoi a fost impresionat de cinstea prizonierilor săi creștini. El a fost impresionat de miracolul lanțurilor prizonierilor creștini care s-au desfăcut. A dorit să obțină aceeași mântuire. A devenit creștin. Toate aceste evenimente nu au fost percepute de trup. Frica onoarei pierdute, bucuria de a fi găsit mântuirea, toate sunt ale sufletului. Mulți ne-creștini, mulți dintre cei ce au torturat creștini nu au putut explica cum e posibil ca, în cele mai cumplite circumstanțe, victimele creștine ale represiunii, puteau să aibe fețele strălucitoare. În cei 14 ani petrecuți în închisorile comuniste, am fost martor când un profesor universitar i-a cerut unui simplu țăran creștin, fără educație: “Te rog, învață-mă un verset din Biblie. M-am gândit și am discutat despre toată fizica, chimia, filozofia, istoria, pe care le-am învățat și sunt deprimat în această celulă de închisoare, deoarece toate aceste lucruri sunt inutile între acești pereți. Văd că un verset din Biblie vă aduce atâta pace, bucurie și aveți un inepuizabil subiect de gândire.”

Sufletul este cea mai importantă parte a unei persoane. Sufletul este ceea ce este etern. Nimeni nu a văzut sufletul pe moarte. Înțeleptul rege Solomon scrie: "(Dumnezeu) a pus în inima (oamenilor) chiar și gândul veșniciei” (Eclesiastul 3:11). În timp ce corpul îmbătrânește, în timp ce membrele obosesc, capacitățile sufletului de a percepe adevărul nu se estompează. Există o legend indiană despre un om care a înnebunit. Nebunia lui era să privească în oglindă și să pretindă că nu-și vede capul. Așa sunt și cei care ignoră sufletul. Domnul Iisus, de asemeni, a spus: “Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeți-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă și sufletul și trupul în gheenă.” (Matei 10:28)

Multe școli teologice predau apologetica. Apologetica oferă argumente arheologice, medicale, istorice recente și chiar descoperiri științifice, încercând să demonstreze că anumite afirmații din Biblie sunt corecte. Mulți încearcă să explice cum ar putea fi făcute mai credibile cele zece plăgi asupra Egiptului sau descrierea miraculoasei despărțiri a apelor Mării Roșii, așa cum au avut loc. Învățătura Domnului Isus spune să NU se citească Scriptura în lumina slabă a descoperirilor arheologice sau științifice, ci în lumina puterii absolute a lui Dumnezeu. Chiar și un ateu trebuie să recunoască ca nu omul a creat universul. Odată ce acceptăm că "La început Dumnezeu a creat cerul și pământul" ce altceva ar fi imposibil pentru Dumnezeu și ce descriere a miracolelor lui Dumnezeu trebuie făcută mai acceptabilă prin comentariile noastre? Orice moment pe care îl trăim este un miracol. Elihu în Cartea lui Iov, oprește îndelungatele discuții dintre Iov și prietenii săi, spunându-le: “Dacă (Dumnezeu) nu S-ar gândi decât la El, dacă Și-ar lua înapoi duhul și suflarea, tot ce este carne ar pieri deodată, și omul s-ar întoarce în țărână.” (Iov 34:14,15) Nu există nici o alternativă, nici o altă opțiune decât să te încrezi în Puterea lui Dumnezeu.

Închisoarea comunistă Jilava. Celulă cu paturi suprapuse, fără Intrarea spre celulele subterane. saltele, pe care deținuții erau obligați

să doarmă. Soba, doar de decor, niciodată încălzită în nopțile geroase

2

Fotografie a pastorului Richard

Wurmbrand în timpul detenției la

Jilava

Darurile voastre ne-au permis să ajutăm financiar orfelinatul Agape din Pașcani, România, un orfelinat fondat de părinții mei, Richard și Sabina Wurmbrand; Liceul Richard Wurmbrand în Iași, România și mulți creștini vârstnici (între 70 și 100 ani), care au petrecut ani în închisorile comuniste din Europa de Est datorită mărturiei lor creștine. Unii dintre ei au fost ținuți în celule comune împreună cu părinții mei. Urmatoarele fotografii spun tot. Mulțumim pentru rugăciunile și cadourile voastre. Mihai Wurmbrand. “Religia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor și să ne păstrăm neîntinați de lume.” (Epistola Apostolului Iacob 1:27)

Creștini ruși ajutați cu darurile voastre!

Înghesuit într-o celulă de 50x50 cm!

Pastorul Ghenadi Efremov scrie: "M-am născut în noiembrie 1954 și în 1983 am fost hirotonit ca pastor baptist într-o biserică din Leningrad, în fosta Uniune Sovietică (acum Sankt-Petersburg, Rusia.) Anii 1980 au fost ani grei pentru bisericile noastre. Au avut loc mari persecuții comuniste, casa de rugăciune a fost confiscată. Mulți frați din biserică au fost închiși pentru credința lor. Toți din personalul bisericii au fost condamnați la diferite perioadă de detenție comunistă. Eu, ca pastor al bisericii, am condus multe servicii ale adunărilor în aer liber. Adesea, în pădurile din jurul orașului Leningrad, departe de oraș. De câteva ori am fost arestat, am fost închis timp de 15 zile și am primit amenzi mari. În octombrie 1986, am fost arestat și închis în orașul Leningrad. Prima zi de închisoare, am petrecut-o într-o celulă îngustă, pătrată numită "Paharul" pentru că era pătrată și avea doar puțin peste 50x 50 centimetri. Într-an astfel de celulă eram forțat să stau în picioare. Deodată am auzit o voce: "Vei fi în închisoare doar puțină vreme." Vocea a mai repetat odată. Am înțeles că era vocea lui Dumnezeu, și în rugăciunile mele I-am mulțumit mult. După această celulă imposibil de îngustă, am fost transferată într-o încăpere mai mare, unde erau mai mulți deținuți. Am fost convocat de interogatorul poliției sovietice și mi s-a spus că voi fi condamnat la 5 ani de închisoare și toate bunurile mele vor fi confiscate. Acasă, soția a rămas cu 3 copii mici. După ce am auzit vocea lui Dumnezeu, nu am crezut amenințările interogatorului din KGB. Într-adevăr în martie 1987, la cinci luni de la arestare, liderul sovietic Mihail Gorbaciov a inițiat așa numita "Perestroika" un termen însemnând "reformă". Mi s-a spus să scriu o cerere de eliberare. Nu i-am crezut pe comuniști și nu am scris nimic. Dar în mai același an, 1987, am fost din nou vizitat de procuror în închisoare și acesta mi-a spus următoarele: articolul din Codul Penal sub care am fost condamnat (răzvrătire împotriva statului comunist sovietic prin organizarea unor întâlniri creștine neautorizate) a fost abrogat. În aceeași zi am fost eliberat și am plecat acasă. Astfel mi-am recăpătat libertatea, la numai 7 luni după ce am fost arestat. Glasul pe care l-am auzit de la Domnul a avut dreptate. Pentru toate îi mulțumesc lui Dumnezeu.”

Împreună cu soția Efremova Nina, au o familie numeroasă: 8 copii și 22 nepoți. Păstorește o biserică cu mai mult de 500 de membri și peste 250 de copii.

Asociația Creștina Sabina Wurmbrand este o asociație non-profit definitivă prin hotarârea Judecătoriei Sectorului 6 din 11.12.2015 în dosarul31699/303/15,înscrisă în Registrul Asociațiilor si Fundațiilor la numarul 108 din 11.12.2015.

3

Creștini ajutați cu darurile voastre

Patru Ani într-o Închisoare Comunistă

Pentru că a Învățat Copii să se Roage

Pastorul Ritikov Vladimir Pavlovich scrie: "Mulțumesc lui Dumnezeu pentru iertarea, răscumpărarea și darul vieții veșnice. Îi mulțumesc lui Dumnezeu și pentru cărarea îngustă pe care El ne-a îndreptat să mergem, pentru a intra în Împărăția Lui. M-am născut în septembrie 1959. Părinții mei au fost botezați creștini și ne-au educat pe noi, 10 copii, în credința creștină. Slavă Domnului pentru credincioșia lor. Tatăl meu, Paul Timofeevich, a fost condamnat la închisoare de patru ori de către autoritățile comuniste sovietice pentru poziția sa pentru Domnul. In 1979, pentru că am organizat tabere de vară pentru copiii creștini, am ajuns în închisoare. Tatăl meu și una dintre surorile mele (Galina Vilchinskaia) au fost arestați, de asemenea. Judecătorul comisiei de judecată ne-a acuzat de "crima" de a fi organizat numeroase tabere creștine de vară în diferite orașe, peste tot în Uniunea Sovietică. Judecătorul instanței comuniste a susținut, de asemenea, că am învățat pe copii să urăscă și să răstoarne sistemul social și politic sovietic. În timpul procesului am avut voie să spunem câteva cuvinte în apărarea noastră. Am încercat să atrag judecătorului atenția asupra faptului că cele mai multe acuzații din dosar erau false și nu reflectau fapte

reale. Am fost acuzați că am citit Biblia copiilor care au participat la tabere, am fost acuzați că incurajam cântarea de cântece care îl glorifică pe Dumnezeu, rugându-ne cu copiii. Pentru a ne păstra mai mult timp în închisoare, autoritățile sovietice au prelungit ancheta cu un an și două luni. După ce am fost condamnat la 3 ani de închisoare, am fost trimis în regiunea Zabaikalia, regiunea Chitinskaya din Siberia de Est, care se învecinează cu Mongolia. Aceasta este o regiune cu cel mai dur climat. Temperaturile în ianuarie-februarie, merg la -40 la -44 grade Celsius. Tatăl meu a fost închis într-o altă închisoare, în regiunea Ural. Mama noastră a rămas acasă pentru a se îngriji de sine și de frații mei minori. Autoritățile comuniste locale au inițiat un proces împotriva mamei noastre (Galina Iurievna Ratikova) pentru a fi privată de drepturile materne, astfel încât toți copiii minori să fie luați din familie, într-un orfelinat comunist. Lăudat fie Dumnezeu, acest lucru nu s-a întâmplat și toți frații mei au rămas cu mama. Autoritățile și KGB-ul mi-au propus să-mi neg credința. În schimb, mi s-a promis libertatea. Pentru că am refuzat, am fost bătut de multe ori și am suferit alte torturi. De multe ori am fost plasat într-o carceră solitară. Am refuzat orice compromis și să semnez orice document. În nefericirea suferinței mele, mi-am amintit cum a fost aruncat profetul Daniel din Biblie într-o groapă cu lei. L-am lăudat pe Dumnezeu pentru că nu am fost încercat atât de tare, să fiu aruncat într-o groapă cu lei! Dumnezeu a pus capăt acestor chinuri și batjocuri. Începând cu sfârșitul anului 1987 până în prezent servesc într-o biserică din Krasnodon, Ucraina. Datorită războiului în desfășurare cu separatiștii ruși din Ucraina de Est, situația din orașul nostru este foarte tensionată. Nu avem locuri de muncă, aproape toată lumea este șomeră. Pensiile, chiar atât de scăzute (aproximativ 50 USD / lună, NT) sunt plătite cu întârziere. Sperăm la mila lui Dumnezeu. Vă mulțumim foarte mult pentru a fi cu noi în aceste vremuri dificile. Dumnezeu să vă binecuvânteze! "Pastorul Bisericii din Krasnodon: Ritikov Vladimir

Creștini ajutați cu darurile voastre

Creștini care-și mărturisesc credința dincolo de Cercul Polar

Pastorul baptist Tuliupa Vladimir Feodorovich scrie: “Am fost hirotonit, în timpul regimului comunist din fosta Uniune Sovietică, într-o biserică locală neînregistrată din Donetsk, acum în Ucraina. Pe 10 iulie 1985, am fost arestat și interogat în cadrul Procuraturii Regionale pentru o zi întreagă. Apoi, am fost închis într-o celulă mică, cu doar alți 5 deținuți. Surprinzător, unul dintre ei avea o pungă mare de mâncare bună. El s-a prefăcut că mă protejează, manifestându-și un interes deosebit pentru revista secretă "Hrestianin" ("Creștinul") și chiar a început să întrebe despre Cuvântul lui Dumnezeu. I-am vorbit din Biblie despre Dumnezeu, despre pocăință și despre nașterea din nou. Într-o zi el a rostit o rugăciune. A mimat creștinismul. Din moment ce mi-a pus atâtea întrebări, am fost foarte conștient, așa cum mi s-a și confirmat mai târziu, că acesta era doar un informator instruit din KGB.

În timp ce eram în anchetă, agenții KGB îmi terorizau familia, soția cu cei șapte copii, amenințând să le confiște apartamentul și să-i arunce pe stradă. După 5 luni de interogatori, am apărut în instanță, am refuzat avocatul comunist și am vorbit cu îndrăzneală în apărarea mea. Când judecătorul a anunțat sentința, credincioșii prezenți în instanță au aruncat flori în direcția mea. Am fost condamnat la trei ani de închisoare pentru: "Răspândirea de zvonuri împotriva sistemului sovietic”. Într-una din celulele închisorii aglomerate cu alți 24 de prizonieri, am putut să mărturisesc zilnic despre Dumnezeu, despre credință și despre pocăință. Din cauza asta, am fost pedepsit să fiu dus prin toată Siberia până

într-o închisoare din Zima, regiunea Irkutsk. Am fost eliberat în octombrie 1990. Împreună cu familia mea, trăim acum de 27 de ani, lucrăm ca misionari, în Nadim, Rusia, dincolo de Cercul Polar. Fiul nostru Romar păstorește o biserica, nu departe de aici, in Salekhard, Yamalo-Nenets Autonomous Okrug, Rusia. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru tot. Fratele vostru, Vladimir Tuliupa.”

Creștini ajutațI cu darurile voastre

Soț și Soție, Închiși Împreună pentru Credință

Goman Vitalie, s-a născut în 1956, într-o familie de creștini. El scrie: "Părinții mei au făcut parte din biserica persecutată din orașul Kiev. Întâlnirile noastre au avut loc în pădurile din jurul Kievului. Din copilărie am cunoscut viața bisericii subterane. Dragostea pentru biserică și lucrarea Domnului au fost înrădăcinate în inima mea încă din copilărie. Când eram copil la școală, ascundeam faptul că eram un credincios până când am început să lucrez în biserică. Am fost ales conducătorul tineretului. În anii '80 în biserica noastră au fost peste 200 de tineri. La adunările noastre de tineret ne-am rugat pentru cei care erau închiși și pentru acei creștini care erau în Armata Sovietică. La acea vreme erau mulți studenți străini din țările africane și asiatice din orașul Kiev. Și ei participau la întâlnirile noastre. Toate acestea au atras atenția autorităților comuniste. Au început să caute cine a organizat aceste întâlniri. În Ziua Paștelui am fost arestat de miliția sovietică. Totul a fost descoperit. Poliția secretă sovietică (KGB) a trimis în adunările noastre tineri informatori care au înregistrat tot ce s-a întâmplat la aceste întâlniri. Într-o zi, doi tineri au intrat în curtea bisericii. I-am întâmpinat politicos și i-am întrebat de unde erau. Ei au răspuns că provin dintr-un oraș din nordul Ucrainei - Konotop. La adunarea de tineret le-am dat cuvântul, dar nu au putut vorbi. Când au plecat, am vrut ca ei să citească din Noul Testament, Faptele Apostolilor, în care a fost scris că Apostolul Pavel a devenit credincios, el fiind înainte un prigonitor teribil al creștinilor. Nu multă vreme după această vizită a acestor doi tineri, în 1984 am fost arestat și am fost închis într-o închisoare din Kiev. Ancheta a durat 3 luni, fiind acuzat în baza Codului Penal sovietic. Am fost condamnat la 3 ani de închisoare pentru încălcarea legii cultelor și prejudicierea sistemului sovietic și cel social. Pentru a-mi ispăși pedeapsa, am fost dus în Siberia. După un an în Siberia, am fost din nou transportat în Ucraina, orașul Kiev, pentru a mă convinge să cooperez cu autoritățile. Această călătorie a durat mai mult de o lună. Aceste călătorii în vagoane-închisoari potrivite mai mult pentru de transportul de animale, pe vastul teritoriu al fostei Uniuni Sovietice, era cea mai dificilă parte a unei sentințe comuniste de închisoare. Totuși, Dumnezeu mi-a arătat îndurare toți acești trei ani. Am fost eliberat în 1987, cu puțin înainte de a fi anunțată o amnistie generală care a avut loc în închisorile sovietice pentru toți creștinii. Atunci a fost eliberată viitoarea mea soție, Liuba Ivashenko. După căsătoria noastră, ne-am stabilit la Kiev, Ucraina. Acum slujim lui Dumnezeu, avem o familie mare. Ne amintim cu bucurie anii tinereții noastre și ceea ce am putut face pentru Dumnezeu ".

5

Creștini ajutați cu darurile voastre

Ofițer KGB Impresionat de o Creștină!

Sora Liuba Ivashenko Goman împreună cu soțul Vitalie.

În tablou scrie: “Iubiți-l pe Domnul!”

Goman Liuba scrie: "M-am născut în 1961 în regiunea Cerkassy, Ucraina, într-o familie de creștini baptiști. Tatăl meu a fost pastor în biserică și s-a mutat la Kiev în 1968. Am devenit membri ai bisericii orașului Kiev, pe strada Phukov, m-am implicat activ în viața bisericii și mi s-a cerut să particip la distribuirea și transportul literaturii creștine, după care mi s-a propus să particip la activitatea editurii clandestine "Hristianin" (Creștinul ). Am distribuit această revistă neautorizată, ilegală, în întreaga Uniune Sovietică. De exemplu, am răspândit-o chiar și în Republica Moldova de astăzi (la acea vreme parte a Uniunii Sovietice). Când o distribuiam într-un sat numit Obreja, eu și un grup întreg implicat în tipărirea Noului Testament în limba moldovenească, cu caractere chirilice, am foști arestați de KGB, iar pentru anchetă am fost transferați într-o închisoare din Chișinău, toți anchetatorii fiind ofițeri KGB locali. Eram cea mai tânără și anchetatorii sperau să afle de la mine toate informațiile. Au rămas foarte dezamăgiți, eu refuzând să răspund la toate întrebările lor. O femeie ofițer m-a întrebat: "La ce te gândești?". Am răspuns că mi-am amintit o poveste din copilărie, despre doi prieteni care intrau într-o pădure. Un urs a apărut, și cel mai puternic dintre cei doi, a urcat rapid într-un copac. Celălalt s-a întins pe pământ, prefăcându-se că este mort. Ursul s-a apropie de omul "mort", l-a adulmecat, părând să-i șoptească ceva în ureche. Odată ce ursul a dispărut, cel care se suise în copac a sărit jos și l-a întrebat pe prietenul său: "Ce ți-a șoptit fiara"? Ursul mi-a spus: "Să nu fiu niciodată prieten cu un laș", a fost răspunsul. În mod uimitor, femeia-ofițer a ajuns să-mi admire stăruința și curajul în credință, de a nu-i trăda pe ceilalți tovarășii creștini. Fără a mai comenta, ofițerul m-a lăsat fără cuvinte, arătându-se cu mare curaj deschizând un sertar, luând o Biblie și dându-mi-o să citesc. A repetat acest sprijin secret la fiecare sesiune de interogatoriu. Un agent secret al Domnului! Am ajuns să fiu condamnată de Curtea Supremă din Republica Sovietică Socialistă Moldova la 2 ½ ani de închisoare și mi-am ispășit pedeapsa la închisoarea de femei din Rusca. Tatăl meu, Ivasenko Iakov, și un frate locuiau în Moldova Sovietică. Am fost eliberată în 1987 în timpul conducerii lui Mikhail Gorbaciov. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru calea pe care m-a condus de-a lungul acestor vremuri de persecuție. Dumnezeu m-a binecuvântat mult, acum avem o familie mare de 9 copii și mulți nepoți. De asemenea, vă doresc ca binecuvântarea Domnului să fie asupra voastră! "

Creștini ajutați cu darurile voastre Cinci Ani de Închisoare pentru Tipărirea

Noului Testament

Fotografie a Savelievei Valentina Ivanovna , 28 ani, publicată în Uniunea Sovietică, în publicația creștină clandestină Hrestianin (Creștinul) la momentul arestări de către KGB,

în 1982.

Sora creștină Savelieva Valentina Ivanovna, născută în decembrie 1954, scrie: "Mi-am petrecut copilăria în orașul Budionovsk, regiunea Stavropol din sudul Rusiei, Uniunea Sovietică. Familia mea era de creștini baptiști și am fost botezată de adolescentă, alăturându-mă bisericii neînregistrate clandestine.Nu am avut un loc stabil pentru întâlnirile noastre.Ne-am adunat în secret în casele unor creștini credincioși. Autoritațile sovietice au încercat să afle in mod constant ce se întamplă în biserica noastră. Ici-colo, politia comunistă KGB a găsit câteva informații, dar secretele reale au rămas secrete, iar conducătorii biserici noastre subterane au fost vânați de poliția comunistă, imaginile lor fiind afișate la toate secțiile de poliție, cu inscripții dramatice: "Criminali excepțional de periculoși".

Locurile în care a fost tipărită literatura creștină, cine a fost responsabil pentru organizarea acestei lucrări, de unde au provenit toate materialele, hârtia, substanțele chimice, echipamentul de tipărire, care a fost metoda de distribuție a literaturii deja tipărite, toate aceste informații au rămas necunoscute KGB-ului sovietic.

Fiind în biserică, am fost parte activă a vieții bisericești, educând copiii în biserică. Familiile credincioșilor au fost numeroase și am împărțit copiii în funcție de vârstă, în grupuri de 10-12. Nu aveam nici o literatură specială pentru școala duminicală.

6

Singura carte cu care lucram a fost Biblia. În același timp, în biserică, eram implicată și în tipărirea literaturii creștine subterane. În iarna anului 1982, am fost arestată și cercetată de către poliția sovietică, numită pe scurt KGB. În timp ce eram reținută, alți deținuți care erau informatori, m-au abordat încercănd să afle informații despre cazul meu. Eram conștientă cine erau aceste persoane. Am evitat orice conversație cu ei. Pentru întreaga mea lucrare creștină din biserică, am fost condamnată la 5 ani de închisoare comunistă. Acești cinci ani de închisoare, i-am petrecut în Estul Îndepărtat, în regiunea Irkutsk, în închisori care se aflau de-a lungul malurilor Lacului Baikal. Iarna temperaturile scădeau uneori pâna la -40 - -44 grade Celsius. Mâncarea era săracă, lipsită de vitamine. În aceste

condiții, eram epuizată. Mulțumesc lui Dumnezeu că m-a susținut acești 5 ani. Am fost eliberată în 1987. Am amintiri minunate despre entuziasmul tinerilor din biserică pentru Dumnezeu.

Fotografie recent a sorei Savelieva Valentina Ivanovna

Mulțumim că nu ne-ați uitat. Bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă aibă în pază!”

Recipisă pentru ajutorul primit de sora Savelieva