Căile ordinare de atac sunt nişte mijloace prin care se pune în mişcare un control judiciar, la cererea procurorului sau a altor persoane în drept să ceară acest lucru în scopul desfiinţării hotărîrilor penale nelegale sau netemeinice, ce au dus la lezarea drepturilor celor aflaţi într-un proces penal. Nu e deajuns doar desfiinţarea acestor hotărîri, mai este necesar şi îlocuirea lor cu hotărîri conforme cu legea şi adevărul aşa încît legea penală să fie aplicată corect. Deci la căile ordinare de atac se apelează pentru a corecta greşelile ce apar în prima instanţă din cauza părţilor sau a judecătorilor. Legea nu trebuie să închidă drumul spre o rejudecare dacă se crede că aceasta ar duce la o înfăptuire corectă şi echitabilă a justiţiei. Chiar dacă legea oferă anumite garanţii pentru crearea celor mai bune condiţii de distribuire a justiţiei, totuşi e posibil ca hotărîrea judecătorească să fie greşită din cauza părţilor care nu i-au informat corect pe judecători sau nu s-au putut apăra ori din cauza judecătorilor ce nu au avut un rol activ pentru stabilirea adevărului sau nu au apreciat corect situaţia de fapt, aplicînd legea greşit sau interpretînd-o greşit. Legalitatea procesului penal este principiul fundamental potrivit caruia desfăşurarea întregului proces penal (şi a altor proceduri penale), are loc potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege (art. 2 C.proc.pen.).Astfel, toate actele şi probele în procesul penal trebuie să fie efectuate potrivit legii, legea trebuie să fie previzibilă şi accesibilă în conformitate cu standartele constituţionale şi cele internaţionale. Dacă persoana consideră că i s-a aplicat o pedeapsă neconformă cu legea, acesta apelează la căile ordinare de atac pentru o revizuire şi o aplicare a pedepsei în măsura faptei săvîrşite şi a prejudiciilor cauzate, luînduse în considerare toate circumstanţele.Părţile ştiind că există căile ordinare de atac au un rol activ în prima instanţă pentru a-şi face dreptate şi încearcă să se apere cît mai corect, fiind cît mai precişi în spusele lor aşa încît la o eventuală revizuire să nu fie desfiinţată hotărîrea şi schimbată în defavoarea sa.Procurorul prin exercitarea căilor ordinare de atac îşi îndeplineşte obligaţia de a veghea la respectarea legalităţii în activitatea instanţelor, astfel încît să nu se afecteze interesele generale ale societăţii. Deci, dacă procurorul nu va fi deacord cu un act, considerîndu-l nelegal, va sesiza instanţa ierarhic superioară pentru desfiinţarea acestuia.Cît priveşte instanţele, ştiind că există căile ordinare de atac, au un rol activ şi încearcă să respecte dispoziţiile legale pe întrg parcursul judecăţii, pentru a pronunţa o hotărîre temeinică şi legală, aceasta nu s-ar întîmpla dacă hotărîrile lor ar fi irevocabile, nu s-ar supune nici unei căi de atac.Aşadar, principiul legalităţii este asigurat printr-un control judiciar, instanţele inferioare fiind verificate de instanţele superioare în ceea ce priveşte legalitatea şi temeinicia hotărîrilor judecătoreşti pronunţate, avînd obligaţia de a desfiinţa parţial sau total hotărîrea greşită sau de a confirma hotărîrea temeinică.