CURS 3

CADRUL NORMATIV AL PRINCIPIILOR FUNDAMENTALE : art.2-12 NCP

Principiul separarii functiilor judiciare

- poate fi privit din punct de vedere judiciar drept premisa reglementarii competentei functionale a organelor judiciare

- separatia functiilor judiciare este premisa reglementarii oricarui sistem procesual penal; in Romania, acest principiu este relativ din punct de vedere organic, adica nu avem o specializare absoluta a functiilor judiciare si a organelor care le exercita, fiind posibil ca mai multe organe judiciare sa faca parte din aceeasi categorie profesionala(judecatorii de drepturi si libertati, de camera preliminara, care fac parte toti in cadrul instantelor de judecata) si permisiv din perspectiva cumulului.

- incompatibilitatea pe care o presupune, reglementata in art. 3 alin. (3) – in aceeasi cauza penala, exercitarea unei functii judiciare este incompatibila cu exercitarea alteia, cu o exceptie: functia exercitata de judecatorul de camera preliminara nu este incompatibila cu functia de judecata.

Exceptii prin care este permis cumulul functiilor judiciare:

1) Functia de urmarire penala – se exercita de organele de urmarire penala, poate fi cumulata in mod exceptional cu functia de dispozitie cu privire la libertatea persoanei; exp: art. 206 CPP – organul de urmarire penala il poate retine pe suspect/inculpat, asadar, el va putea cumula in aceeasi cauza penala si functia de dispozitie cu privire la libertatea persoanei care in mod normal era exercitata de judecator

2) Functia implicita(nereglementata ca atare) de dispozitie cu privire la libertatea persoanei, exercitata in etapa de camera preliminara sau in etapa judecatii care poate fi cumulata cu exercitiul functiilor principale – functia de dispozitie cu privire la drepturi si libertati e exercitata de un judecator de drepturi si libertati in faza de urmarire; art 207,208,209 – un organ judiciar decide cu privire la libertatea persoanei, deci organul care a fost investit cu functia principala, prin voitnta implicita a legii primeste si functia de dispo cu privire la dr si lib in celelalte faze, deci ea poate fi exercitata de cel care exercita functia principala

3) Judecatorul de camera preliminara care a exercitat intr-o forma atipica atributii care corespund functiei de camera preliminara devine incompatibil sa judece cauza pe fond – functia de camera preliminara poate fi cumulata cu functia de judecata; art. 341 – exercitiu atipic(judecatorul verifica nu numai legalitatea, ci si temeinicia acestei solutii, se implica mai mult – el de regula nu dispune inceperea judecatii) al functiei – daca judecatorul a dispus inceperea judecatii, nu

va mai putea face parte din completul de judecata, ci va fi obligat sa trimita dosarul spre repartizare aleatorie.

Incompatibilitatea dintre exercitiul functiilor judiciare este principala consecinta a acestui principiu separativ si aceasta opereaza de regula cu caracter impeditiv. Actul incheiat cu incalcarea incompatibilitatii este lovit de nulitate.

Principiul oficialitatii – art. 3 alin. (2) CPP: „ Funcțiile judiciare se exercită din oficiu, în afară de cazul când, prin lege, se dispune altfel.”

- reglementeaza modul de desfasurare a procesului penal, spre deosebire de cel civil care sta sub semnul disponibilitatii

- procesul penal incepe si se desfasoara din oficiu, ca urmare a faptului ca functiile judiciare se exercita din oficiu

- spre deosebire de principiul legalitatii, oficialitatea nu are caracter absolut, legea permitand anumite exceptii

- in materie penala e permisa autoinvestirea organelor de urmarire penala- toate actele prin care se realizeaza obiectul functiilor judiciare se desfasoara din

oficiu- in etapa de camera preliminara, judecatorul poate invoca din oficiu exceptii si

cereri- in faza de judecata,instanta de judecata poate administra din oficiu

probe(necerute de nimeni) si poate invoca din oficiu exceptii si sa puna in discutia partilor tot din oficiu anumite probleme de drept; sistemele de tip a-s nu permit acest lucru

Prezumtia de nevinovatie – art. 4 CPP : (1) – “Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitive.”

- ea stabileste, ca principiu, ca orice persoana este considerata a priori nevinovata pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare;

- vinovatia nu trebuie confundata ca si concept procesual cu vinovatia ca si concept substantial

- din punct de vedere procesual, vinovatia unei persoane este fundamentata de o tripla constatare, definitiva, din partea instantei de judecata; instanta trebuie sa constate ca: art. 396 alin. 2,3,4 (2) - Condamnarea se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.(3) - Renunțarea la aplicarea pedepsei se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, în condițiile art. 80-82 din Codul penal.(4) - Amânarea aplicării pedepsei se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, în condițiile art. 83-90 din Codul penal.

o fapta exista in dimensiunea ei materialao fapta constituie infractiune, a fost savarsita cu vinovatia subs ceruta de

legeo fapta a fost savarsita de persoana trimisa in judecata

ca urmare a constatarii definitive a vinovatiei, legea permite pronuntarea a uneia dintre cele 3 solutii, care se fundamenteaza pe vinovatia:

o condamnareao renuntarea la aplicarea pedepseio anularea aplicarii pedepsei

primul termen al recidivei este retinut doar pentru o hotarare de condamnare

- fundamentarea vinovatiei - existenta unui material judiciar, a unor probe administrate in mod legal si loial

- vinovatia trebuie constatata dincolo de orice indoiala rezonabila, ce presupune eliminarea dubiilor, a contradictiilor existente in probatoriu; daca ele nu pot fi eliminate, legea prevede ca aceste dubii sa fie interpretate in favoarea acuzatului; contradictiile pot fi eliminate prin administrarea unor probe suplimentare sau prin coroborarea sau evaluarea probelor

- cea mai importanta garantie – reglementarea art. 16 alin. (1) lit. c) CPP – instanta poate achita atunci cand nu exista probe ca o persoana a savarsit infractiunea; in Romania solutia necondamnarii nu exista.

- in Romania, constatarea vinovatiei unei persoane este impiedicata daca:o nu exista probe o exista probe, insa ele nu sunt suficiente sa inlature dubiul sau

contradictia rezonabila in privinta constatarii acestor elemente

- consecinte:o sarcina probei incumba celui care acuza sau formuleaza pretentiio suspectul/ inculpatul nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia – art.

99 alin. (2); el are dreptul de a nu contribui la propria acuzareo o hotarare penala pronuntata in prima instanta, chiar daca este de

condamnare, nu poate fi pusa in executare pana la ramanerea ei definitiva, deci pana atunci, suspectul/inculpatul = persoana nevinovata

o prezumtia de nevinovatie este tratata ca o garantie specifica a unui drept la un proces echitabil

Principiul aflarii adevarului – art. 5 CPP (1) - Organele judiciare au obligația de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana suspectului sau inculpatului.(2) - Organele de urmărire penală au obligația de a strânge și de a administra probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau inculpatului. Respingerea sau

neconsemnarea cu rea-credință a probelor propuse în favoarea suspectului sau inculpatului se sancționează conform dispozițiilor prezentului cod.

- aflarea adevarului la nivelul procesuui penal este stabilita ca o obligatie pt organele judiciare si ca un principiu fundamental al desfasurarii procedurii judiciare; acest principiu trebuie circumscris unor dimensiuni judiciare

- adevarul judiciar/obiectiv – presupune realizarea unei concordante intre concluziile la care ajung organele judiciare si realitatea materiala,obiectiva a faptei si a autorului sau; avand caracter obiectiv, adevarul poate fi aflat in sensul principiului de la art. 5 prin mijloace obiective:

o pe baza de probe(art. 97 – probele sunt elemente de fapt, cu o reprezentare materiala) – adevarul judiciar este preferat realitatii materiale trecute, anterioare; odata solutionata si stabilita situatia de fapt, se prezuma ca probele reflecta adevarul

- aflarea adevarului judiciar implica lamurirea cauzei in mod complet, sub toate aspectele; in plan particular, aceasta obligatie este, de exemplu, transpusa in art. 327 alin. (1), care prevede ca procurorul nu poate proceda la rezolvarea unei cauze penale decat daca urmarirea penala este completa, deci daca urmarirea nu e completa, nu poate fi stabilita situatia de fapt; art. 349 alin. (1) – rolul instantei de judecata este acela de a asigura administrarea probelor pentru lamurirea completa a cauzei=>obligatia de a strange probe atat in favoarea, cat si in defavoarea suspectului/inculpatului; aceasta obligatie a primit si o consecinta procesuala in caz de nerespectare ;

- principiul are caracter absolut in procedura penala; o cauza penala solutionata cu incalcarea lui, care nu reflecta adevarul(eroare judiciara) poate fi reluata prin intermediul cailor extraordinare de atac; o persoana care a fost victima unei astfel de erori judiciare, in conditiile legii, poate cere repararea pagubei materiale/morale produse prin eroarea judiciara – procedura speciala in art. 531 532 de reparare a erorilor – raspundere civila speciala a statului pentru fapta altuiad

Principiul ne bis in idem – art. 6 CPP

Art. 6 - Nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni atunci când față de acea persoană s-a pronunțat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeași faptă, chiar și sub altă încadrare juridică.

- este o interdictie- priveste situatia ulterioara rezolvarii unei cauze penale- regula este consecinta autoritatii de lucru judecat in materie penala; autoritatea

de lucru judecat este starea, situatia juridica care rezulta din rezolvarea definitiva a unei cauze penale

- autoritatea de lucru judecat are 2 efecte:o pozitiv – permite organelor judiciare punerea in executare a dispozitiilor

cuprinse in hotarare

o negativ – implica o interdictie care priveste declansarea unui nou proces penal impotriva aceleiasi persoane

- autoritatea de lucru judecat priveste intotdeauna relatia subiectilor implicati, pe cand puterea de lucru judecat are efecte erga omnes

- premisa la nivel national – existenta unei hotarari judecatoresti definitive; hotararea trebuie sa fie de rezolvare a fondului, sa se pronunte pe elementele esentiale ale fondului de conflict(fapta, persoane, vinovatie)

- aceasta regula ar trebui sa opereze si pentru hotararile judecatoresti care nu rezolva fondul si confirma modul de rezolvare a fondului de catre procuror(de exp, cand procurorul dispune prin ordonanta clasarea, in acest caz nu functioneaza regula ne bis in idem; daca insa ordonanta de clasare e atacata si judecatorul de camera preliminara o respinge, mentinand, confirmand ordonanta, am putea vorbi despre efectul acestei reguli – situatie neacoperita de lege; principiul va opera conditionat, doar daca nu se vor descoperi fapte sau imprejurari noi cu privire la respectiva persoana) – aplicarea aceluiasi principiu pentru ordonantele procurorului confirmate de judecator nu este reglementata de lege; art. 2 din Protocolul nr. 7 la Conventia Europeana(conventia europeana comentata pe articole – birsan)

- dupa existenta hotararii definitive, pentru a opera efectul principiului, trebuie constatata existenta unei duble identitati:

o de faptao de persoana

identitatea de cauza ceruta de procesul civil este inlaturata in materie penala prin vointa legii – exista identitate chiar daca faptei ii este data o alta incadrare juridica

- efectul impeditiv al autoritatii de lucru judecat este recunoscut in 2 formeo ca principiu fundamental, in art. 6o cat si la nivel de cauza care impiedica punerea in miscare sau exercitarea

actiunii penale – art. 16 alin. (1) lit. i) i. există autoritate de lucru judecat- autoritatea de lucru judecat poate fi invocata:

o pe cale de exceptie , atat timp cat nu s-a dat o hotarare in al doilea proces o pe cale principala , ca motiv distinct de apel sau de contestatie in anulare

– proces penal solutionat defintiv, pt aceeasi fapta se incepe un nou proces – daca se pronunta o hotarare cu incalcare a principiului prin apel – avem ca efect desfiintarea hotararii pronuntate cu incalcarea autoritatii lucrului judecat

- acest principiu are caracter absolut atat in privinta efectelor, putand fi invocat chiar dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti(a2a), cat si in ce priveste aria de aplicare, intrucat opereaza chiar la nivel supranational, in cadrul cooperarii judiciare internationale(nu are importanta locul in care s-a pronuntat hotararea)

Obligativitatea punerii in miscare si exercitarii actiunii penale – art. 7 CPP:

(1) - Procurorul este obligat să pună în mișcare și să exercite acțiunea penală din oficiu atunci când există probe din care rezultă săvârșirea unei infracțiuni și nu există vreo cauză legală de împiedicare, alta decât cele prevăzute la alin. (2) și (3).(2) - În cazurile și în condițiile prevăzute expres de lege, procurorul poate renunța la exercitarea acțiunii penale dacă, în raport cu elementele concrete ale cauzei, nu există un interes public în realizarea obiectului acesteia.(3) - În cazurile prevăzute expres de lege, procurorul pune în mișcare și exercită acțiunea penală după introducerea plângerii prealabile a persoanei vătămate sau după obținerea autorizării ori sesizării organului competent sau după îndeplinirea unei alte condiții prevăzută de lege.

- relatia intre principiul oficialitatii si principiul obligativitatii:o daca oficialitatea se refera la intreaga activitatea juiciara, obligativitatea

priveste, prin vointa expresa a legii, exclusiv actiunea penala, asadar ele se suprapun, numai ca, procesul penal cunoaste si activitatea prealabila punerii in miscare a actiunii penale si activitatea ulterioara rezolvarii actiunii penale – pentru acestea 2 functioneaza oficialitatea, iar pentru actiunea penala functioneaza obligativitatea

o obligativitatea reprezinta o transpunere speciala si particulara a actiunii penale

o art. 7 alin. (1)