CURS 1

Noţiunea de Drept civil Expresia de crept civil are mai multe înţelesuri:

I. Dreptul civil este ramura care cuprinde totalitatea normelor de

drept civil, adică dreptul obiectiv civil (dreptul pozitiv civil)

II. Dreptul civil este o posibilitate, o facultate recunoscută de lege,

subiectului activ care este titularul dreptului în virtutea căreia

acesta poate avea o conduită şi poate cere subiectului pasiv o

conduită corespunzătoare dreptului său, iar în caz de nevoie

poate apela la forţa de constrângere a statului, vorbim aici de

dreptul subiectiv civil: de exemplu dreptul de proprietate, de

uz, dreptul la nume, etc.

III. Dreptul civil mai are şi înţelesul de ramură a ştiinţei dreptului,

care are ca obiect de studiu dreptul civil caramură de drepturi.

DREPTUL CIVIL – ca ramură a dreptului cuprinde totalitatea

normelor juridice care reglementează raporturile patrimoniale şi

nepatrimoniale stabilite între persoane aflate pe poyiţii de egalitate

juridică a acestora.

Dreptul civil este cea mai importantă ramură a dreptului, lucru ce

rezultă din multitudinea şi varietatea raporturilor pe care le

reglementează.

Mihai Lucian spunea „Dreptul civil cuprinde în reţeaua normelor sale

întreaga viaţă a omului, de la naştere, ba chiar de la zămislire şi până

la moarte şi la urmarea ei patrimonială, moştenirea.”

Dreptul civil principii:

Prin principii înţelegem idei de bază conducătoare ale conţinutului

tuturor normrlor juridice.

a) Principiile fundamentale ale dreptului român:

- Principiul democreţiei

- Principiul egalităţii şi ordinii de drept

b) Principiile fundamentale ale dreptului civil român:

- Principiul proprietăţii

- Principiul legalităţi în faţa legii civile

- Principiul ocrotiri drepturilor subiective civile şi a garăntării

lor

c) Principiile ale uneia sau a mai multor instituţii de drept civil,

de exemplu:

- Principiul conservatorismului (la forma actului juridic civil)

- Principiul bunei-credinţe în materia răspunderii civile şi a

drepturilor reale

Izvoarele dreptului civil

Normele de drept civil sunt regulile generele şi abstracte care

reglementează conduita subiectelor.

Forma specifică de exprimare anormei de drept civil poartă

denumirea de iyvor de drept civil.

Principalele izvoare de drept civil sunt actele normative.

Categorii de acte normative:

- Constituţia

- Legile

- Ordonanţele guvernului

- Hotărârile de guvern

- Ordinele

- Instrucţiunile

- Regulamentele conducătorilor organelor centrale ale

administraţiei de stat

- Actele normative emise de autorităţile Administraţiei Publice

Locale

Sunt izvoare de drept civil convenţiile, pactele şi acordurile la care

România este parte dacă privesc relaţii sociale ce intră în obiectul

dreptului civil

Clasificarea normelor de drept civil:

A.Dupa caracterul conduitei prescrise,dupa cum partile pot sa deroge

de la ele

Normele se clasifica in:-norme imperative-----------onerative

-norme dispozitive -prohibitive

Normele onerative sunt acelea care prevad in mod expes obligatia

pentru subiectele raportului juridic de a avea o anumita

conduita.Exemplu:articolul 998 din codul civil spune ca orice fapta a

omului care cauzeaza altuia un prejudiciu obliga pe acela din a carui

greseala s-a ocazionat sa-l repare.

Normele prohibitive interzic cu desavarsire subiectilor de drept civil

savarsirea anumitor acte si fapte juridice.Exemplu:articolul 965 din

codul civil prevede ca nu se pot face invoiri asupra unei succesiuni

viitoare.

Curs 2 Normele dispozitive:norme de la care partile pot deroga prin vointa

lor care insa devin obligatorii daca partile nu au derogat de la

ele.Normele dispozitive sunt de 2 feluri:

- permisive

- supletive.

Normele permisive permit subiectelor de drept sa savarseasca una

sau un fapt daca acestea doresc.

Normele supletive sunt acele norme care stabilesc o anumita

conduita obligatorie pentru subiectele raportului juridic numai daca

acestea nu au prevazut prin vointa lor o alta conduita. (exemplu art

1305 spune ca spezele vanzarii sunt in sarcina cumparatorului in lipsa

de stipulatie contrara)

Norme juridice generale si norme juridice speciale:

Prin norme de drept civil generale intelegem acele norme care se

aplica tuturor raporturilor juridice civile daca nu se prevede altfel

printr-o dispozitie legala.

Normele de drept civil speciale sunt acele norme care se aplica

numai in cazurile speciale stabilite in mod expres de lege.

Aplicare legii civile in timp:

Legea civila actioneaza atata timp cat este in vigoare si isi inceteaza

efectele la abrogare.In caz de succesiune a legilor civile in timp se pot

ivi o serie de probleme privind aplicarea acestora,probleme care

trebuie rezolvate tinand seama de 2 principii si anume:principiul

neretroactivitatii legii civile,principiul aplicarii imediate a legii civile

noi.

Aplicarea legii civile in spatiu:

Consta in stabilirea limitelor teritoriale inauntrul carora se aplica

acea lege.Sub aspect intern se aplica principiul teritorialitatii legii

civile,sub aspect international in situatia in care se discuta despre

raporturi juridice cu element de extraneitate problema se rezolva de

catre dreptul international privat prin normele sale conflictuale.In

Romania avem aplicabile dispozitiile legii 105/1992 cu modificarile

ulterioare.

Aplicarea legii civile asupra persoanei:

Destinatarii legii civile sunt subiectele de drept civil,deci persoanele

fizice si persoanele juridice.Din punct de vedere al sferei subiectelor

la care se aplica normele continute in legile civile acestea pot fi

impartite in 3 categorii:

1. Norme de drept civil cu vocatie generala.

2. Norme de drept civil care se aplica doar persoanelor fizice.

3. Norme de drept civil care se aplica doar persoanelor juridice.

Interpretarea normelor de drept civil

Interpretarea normelor de drept civil reprezinta o operatiune

logico-rationala de lamurire a continutului si sensului normelor de

drept civil in scopul unei juste aplicari prin corecta incadrare a

situatiilor concrete in ipotezele acestora.

Clasificarea intepretarii:

1.Dupa forta sa juridica:

a) interpretare oficiala;

b) interpretare neoficiala

2.Dupa rezultatul intrepretarii:

a) interpretare literata;

b) interpretare extinctiva;

c) interpretare restrictiva;

3.Dupa metoda de interpretare:

a) interpretare gramaticala;

b) interpretare logica;

c) interpretare sistematica;

d) interpretare istorica;

e) interpretare teleologica

Interpretarea oficiala si interpretarea neoficiala:

Prin interpretarea oficiala intelegem interpretarea facuta in

exercitarea atributiilor care ii revin de catre un organ de stat

(interpretare oficiala autentica,jurisdictionala).

Interpretarea oficiala autentica este facuta de insusi organul de stat

care a emis norma juridica civila respectiva;

Interpretarea jurisdictionala este interpretarea care provine de la un

organ de jurisdictie. Interpretarea care emana de la instantele

judecatoresti se numeste interpretare judiciara cauzala,aceasta

interpretare are forta juridica obligatorie numai pentru acea speta.

Interpretarea literala, interpretarea extensiva si interpretarea

restrictiva:

Interpretarea literala sau declarativa este interpretarea care

presupune ca intre continutul literal si continutul real al normei exista

o perfecta suprapunere.

Interpretarea este extensiva cand interpretul ajunge la concluzia ca

in intelesul ei literal norma nu acopera unele raporturi sau situatii

juridice pe care legiuitorul trebuia sa le acopere.Interpretarea este

restrictiva atunci cand se constata ca intelesul literal al normei

juridice civile este mai larg decat continutul ei real.

Interpretarea gramatica, logica,sistematica,istorica si teleologica:

Interpretarea gramaticala presupune lamurirea intelesului unei

norme juridice apeland la analiza gramaticala a textului atat din punct

de vedere morfologic cat si sintactic;

Interpretarea logica a normelor de drept civil (clasificare

norme,interpretare logica,test) pentru stabilirea continutului normei

juridice se folosesc si regulile logicii formale si rationalmentele logice

inductive sau deductive,in aplicarea normelor de drept civil exista

reguli de interpretare logica astfel:

a) Exceptiile sunt de stricta interpretare;

b) Unde legea nu distinge nici noi nu trebuie sa distingem;

c) Norma de drept civil trebuie interpretata intr-un sens care sa

permita aplicarea ei si nu intr-un sens care sa o inlature.

Pe langa aceste reguli de interpretare logica sunt deosebit de utile

in practica si argumentele care pot fi folosite in interpretare:

a) argumentul "per a contrario",se poate exprima astfel:ori de cate

ori se afirma ceva se neaga contrariul(articolul 27,alin 2 din codul

familiei spune ca la incheierea casatoriei sotii pot sa isi pastreze

numele lor inaintea casatoriei,sa ia numele unuia sau altuia dintre ei

sau numele lor reunite);

b) argumentul de analogie: cere ca regula de drept aplicabila pentru

un anumit caz sa se extinda la cazuri identice sau asemanatoare;

c) argumentul afortiori (cine poate mai mult,poate si mai putin);

d) argumentul reducerii la absurd care evidentiaza ca o anumita

solutie propusa prin interpretare este singura posibila,altfel s-ar

ajunge la solutii inadmisibile, absurde.

Curs 3 Interpretarea sistematica este metoda care consta in determinarea

continutului normei de drept civil prin stabilirea locului pe care il

ocupa aceasta in sistemul de drept,in sistemul dreptului civil,in

sistemul principiilor dreptului civil si chiar in cadrul unei institutii de

drept civil.

Interpretarea istorica presupune stabilirea intelesului normei

juridice de drept civil in contextul conditiilor concrete istorice care au

determinat adoptarea acelei norme.

Interpretarea teleologica consta in lamurirea intelesului normei de

drept civil prin determinarea scopului urmarit de legiutor in

momentul editarii normei respective.

Raportul juridic civil

Raportul juridic civil este o relatie sociala cu caracter patrimonial sau

personal-nepatrimonial reglementata de norma de drept civil.

Pluralitatea subiectelor raportului juridic civil:

In cele mai multe cazuri raportul juridic se stabileste intre doua

persoane, una ca subiect activ si una ca subiect pasiv, putem avea

insa si o pluralitate de subiecte, pluralitate care poate fi:

- activa

- pasiva

- mixta.

In functie de categoriile de raport civil pluralitatea subiectelor este si

ea diferita:

A. In raporturile care au in continut drepturi personale

nepatrimoniale subiectul activ este determinat, iar subiectul pasiv

este nedeterminat si este format din toate celelalte subiecte de drept

civil.

B. In raporturile care au in continut drepturi patrimoniale

pluralitatea difera dupa cum continutul este format din drepturi reale

sau drepturi de creanta.

In cazul raporturilor juridice reale avand in continutul lor (ex dreptul

de proprietate), subiectul activ poate fi o singura persoana (in cazul

proprietatii exclusive) sau mai multe persoane (in cazul proprietatii

comune), iar ca subiect pasiv avem toate celelalte subiecte de drept

civil care au ca obligatie sa nu faca nimic de natura a aduce atingere

dreptului subiectiv civil respectiv.

Proprietatea comuna poate avea 3 forme:

a) coproprietatea cand mai multe persoane detin in proprietate unul

sau mai multe bunuri determinate,fiecare coproprietar cunoscand

doar cota ideala de drept (ex 1/2), dar nu are o parte determinata din

bunul primit in materialitatea sa.

b) indiviziunea se intalneste atunci cand mai multe persoane detin in

proprietate o universalitate de bunuri,fiecare avand calitatea de co-

indivizar,cunoscand cota ideala de drept,in indiviziune se afla

mostenitorii unei persoane.

c) devalmasia se manifesta in coproprietatea sotilor asupra

bunurilor dobandite in timpul casatoriei,partea fiecaruia se stabileste

prin partaj in functie de gradul de contributie la dobandirea lor.In

raporturile de creanta (obligationale) pluralitatea poate fi activa

(cand sunt mai multi creditori), pasiva (cand sunt mai multi debitori)

si mixta(cand sunt mai multi creditori si mai multi debitori)

Capacitatea civila a persoanei

Fiecare persoana fizica sau persoana juridica pentru a putea

participa la raporturile juridice civile trebuie sa aiba capacitate

civila,adica calitatea de a fii subiect de drept civil.

Capacitatea civila are in structura sa 2 elemente,si anume:

- capacitatea de folosinta

- capacitatea de exercitiu.

Capacitatea de folosinta (art 5 din decretul 31/1954 defineste

capacitatea de folosinta ca fiind aptitudinea unei persoane de a avea

drepturi si obligatii civile).

Capacitatea de folosinta a persoanelor fizice cuprinde toate

drepturile si obligatiile prevazute de legislatia in vigoare fiind

generala si egala pentru toate persoanele indiferent de rasa,

nationalitate, religie, grad de cultura, sau origine sociala. Nici o

persoana fizica nu poate fi lipsita de capacitatea de folosinta, pot

insa exista ingradiri ale capacitatii de folosinta cu caracter de

sanctiune penala sau civila, sau ingradiri instituite ca masuri de

protectie a persoanei.

Capacitatea de folosinta a persoanei fizice incepe din momentul

nasterii ei,regula de la care se admite o singura exceptie in sensul ca

drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune insa numai

daca el se naste viu.Incetarea capacitatii de folosinta are loc la

moartea persoanei fizice,moarte consemnata fizic sau declarata

judecatoreste.

Capacitatea de folosinta a persoanelor juridice, persoanele juridice

dobandesc capacitate de folosinta la momentul dobandirii

personalitatii juridice.

O persoana juridica poate avea capacitatea de folosinta inainte de

data actului de infiintare cat priveste drepturile constituite in

favoarea ei,dar numai in masura in care acestea sunt necesare pentru

ca persoana juridica sa ia fiinta in mod valabil.

In cazul persoanelor juridice, capacitatea de folosinta nu este insa

generala si egala ca la persoanele fizice, persoana juridica nu poate

avea decat acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin

lege, actul de infiintare sau statut(principiul specialitatii capacitatii de

folosinta).

Capacitatea de folosinta a persoanei juridice inceteaza odata cu

incetarea acesteia.

Capacitatea de exercitiu este atitudinea persoanelor de a exercita si

dobandii drepturi si de a-si asuma si executa obligatii prin incheierea

de acte juridice civile.

Capacitatea de exercitiu a persoanelor fizice:

Avem 3 categorii de persoane fizice raportate la capacitatea de

exercitiu:

1.Persoane lipsite de capacitatea de exercitiu

2.Persoane cu capacitatea restransa de exercitiu

3.Persoane cu capacitate deplina de exercitiu

Nu au capacitate de exercitiu minorii care nu au implinit varsta de 14

ani precum si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca din

cauza arienatiei sau debilitatii mintale. Deoarece insa aceste

persoane au capacitate de folosinta ele pot fi titulare de drepturi si

obligatii,actele lor juridice fiind incheiate de catre reprezentantii lor

legali.

Minorii intre 14-18 ani dobandesc potrivit legii o capacitate de

exercitiu restransa care le ingaduie sa incheie ei insisi actele juridice

prin care dobandesc drepturi si obligatii dar cu incuviintarea

prealabila a ocrotitorilor lor legali si uneori a autoritatii tutelare.

Capacitatea de exercitiu deplina o au persoanele care au implinit

varsta de 18 ani.

Incetarea capacitatii de exercitiu are loc in urmatoarele situatii:prin

moartea persoanei fizice (atunci cand inceteaza si capacitatea de

folosinta) si prin punerea sub interdictie judecatoreasca.

Capacitatea de exercitiu a persoanelor juridice in vederea realizarii

scopului pentru care au fost create,persoanele juridice trebuie sa

participe la viata juridica prin incheierea de acte juridice,pentru a

realiza acest lucru legea recunoaste persoanelor juridice capacitatea

de exercitiu precizand ca acestea isi exercita drepturile si isi

indeplinesc obligatiile prin organele sale de conducere.

Inceputul capacitatii de exercitiu la persoanele juridice are loc de la

data cand acestea dobandesc personalitate juridica, sfarsitul

capacitatii de exercitiu are loc odata cu incetarea capacitatii de

folosinta a persoanelor juridice.

Curs 4 Continutul raportului civil este alcatuit in totalitatea din totalitatea

drepturilor subiective civile ale subiectului activ si totalitatea

obligatiilor civile ale subiectului pasiv. Prin urmare drepturile si

obligatiile civile ce apartin subiectelor raportului juridic civil sunt intr-

o relatie de interdependenta de determinare reciproca.

Dreptul subiectiv civil:

Este posibilitatea (facultatea) recunoscuta de normele juridice civile

subiectului activ in virtutea careia,in limitele dreptului si a moralei

aceasta poate avea o anumita conduita si poate pretinde de la

subiectul pasiv o conduita corespunzatoare care consta in a da a face

sau a nu face ceva iar in caz de nevoie poate apela la forta de

constrangere a statului.

Clasificarea drepturilor subiective civile:

A.Dupa opozabilitatea lor:

- drepturi subiective civile absolute

- drepturi subiective civile relative.

B.Dupa natura continutului:

- drepturi subiective civile patrimoniale

- drepturi subiective civile personal-nepatrimoniale.

C.Dupa corelatia dintre ele avem:

- drepturi subiective civile principale

- drepturi subiective civile acesorii

D.Dupa gradul de certitudine sau siguranta oferit titularilor:

- drepturi subiective civile pure si simple

- drepturi subiective civile afectate de modalitati.

Drepturi subiective civile si drepturi civile relative:

Dreptul subiectiv civil absolut este acel drept in virtutea caruia

titularul sau, (subiect activ determinat) fara a apela la altcineva il

poate exercita si caruia ii corespunde obligatia generala a tuturor

celorlalte subiecte de drept civil (subiect pasiv nedeterminat)de a nu-

i aduce atingere. Din aceasta categorie fac parte drepturile personale

nepatrimoniale si drepturile patrimoniale reale.

Dreptul subiectiv civil relativ este acel drept pentru a carui

exercitare titularul sau (subiectiv activ determinat) poate pretinde

altei persoane sau altor persoane (subiect pasiv determinat) sa aiba o

anumita conduita care consta in a da, a face sau a nu face ceva.

Din categoria drepturilor civile relative fac parte drepturile de

creanta, care sunt nelimitate ca numar.

Drepturile subiective civile patrimoniale si nepatrimoniale:

Drepturile persoane nepatrimoniale sunt acele drepturi care nu au

continut economic si nu pot fi exprimate in bani,ele fiind strans

legate de persoana titularului.

Din categoria drepturilor personale nepatrimoniale fac parte

drepturile legate de existenta si integritatea fizica sau morala a

persoanei,cum ar fii dreptul la viata,dreptul la sanatate,dreptul la

onoare etc.

Drepturi care se refera la elementele de identificare a persoanei:

dreptul la nume,la domiciliu,stare civila pentru persoana fizica, sau

dreptul la denumire ,dreptul la sediu pentru persoane civile, si tot din

aceasta categorie fac parte unele dintre drepturile de proprietate

intelectuala cum ar fii:dreptul la paternitatea operei sau dreptul de

divulgare a operei.

Drepturile subiective civile patrimoniale sunt acele drepturi care au

un continut economic si pot fi evaluate in bani, din aceasta categorie

fac parte drepturile reale si drepturile de creanta.

Drepturi subiective civile principale si drepturi subiective civile

accesorii:

Dreptul subiectiv civil principal este acel drept care are o existenta

de sine statatoare in sensul ca nasterea,existenta sau stingerea lui nu

depinde de existenta altui drept.

Dreptul subiectiv civil accesoriu este acel drept a carui existenta

valabila sau stingere depinde de soarta unui alt drept numit principal

pe care il insoteste sau il garanteaza.

Drepturile reale principale sunt:

A.Dreptul de proprietate in toate formele sale.

B.Drepturile reale principale corespunzatoare dreptului de

proprietate privata numite si dezmembramintele dreptului de

proprietate:dreptul de uz,dreptul de uzufruct,dreptul de

habitatie,dreptul de servitute si dreptul de superficie

C.Dreptul de folosinta al regiilor autonome si institutiilor de stat ca

drept real corespunzator dreptului de proprietate publica apartinand

statului si dreptul de concesiune.Drepturile reale accesorii sunt

dreptul de ipoteca,dreptul de gaj,privilegiul si dreptul de retentie.

Drepturi subiective pure si simple si drepturi subiective civile

afectate de modalitati:

Drepturile pure si simple sunt acele drepturi care confera titularului

lor maxima siguranta si isi produc efectele de indata(de la nastere)in

mod definitiv si iremediabil.

Drepturile afectate de modalitati sunt acele drepturi a caror

nastere,exercitare sau stingere depind de anumite evenimente

viitoare zise si modalitati, si anume: termenul, conditia sau sarcina.

Curs 5 Actul juridic

Actul juridic, ce poate fi act juridic unilateral sau bilateral, si faptele

juridice care pot fi licite si ilicite.

Sunt licite: gestiunea de afaceri, plata nedatorata, imbogatirea fara

justa cauza, iar faptul juridic ilicit este orice fapt ce contravine unei

dispozitii express a legii prin care se ocroteste un drept subiectiv sau

un interes. Si obligatiile civile care sunt (indatoriri juridice asumate de

subiectele pasive a unor raporturi juridice ce constau in o actiune de

regula a da sau a face, sau o inactiune [a nu face ceva ce puteai sa

faci daca nu te obligai], actiuni sau inactiuni ce pot fi duse la

indeplinire la nevoie prin utilizarea fortei coencitive.

Si obligatia sau obligatiile se clasifica utilizandu-se mai multe criterii:

1.Dupa obiectul lor:obligatiile pot fi:

- obligatii de a da(a da inseamna a constitui sau transmite un

drept real asupra unui bun),

- obligatii de a face(a presta un anumit serviciu)

- obligatii de a nu face(obligatie negative ce consta de regula

in aceea sa nu faci ceea ce putea sa faci daca nu intrai in acel raport

obligational)

2.Obligatii pozitive sau negative,

- pecuniare (au ca obiect o suma de bani)

- nepecuniare

-obligatii reale de a face si obligatii scripte ireale (opozabile

tertilor)

3.Dupa rezultatul lor:

- obligatii de rezultat prin care cei si le asuma urmaresc realizarea

acelui rezultat

- obligatii de diligenta

4. Obligati imperfecte (naturale sau morale) acele obligati care sunt

lipsite de sanctiune si care nu pot fi aduse la indeplinire.

Actul juridic-caracterizare generala:

Este o manifestare de vointa savarsita cu intentia de a

creea,modifica,transmite sau stinge anumite drepturi si obligatii ce

formeaza continutul unui raport juridic complet.

Principalele clasificari ale actelor juridice sunt:

1.Dupa numarul partilor actului:

- unilaterale (rod al manifestarii de vointa a unei singure

parti,persoane) .Ex:oferta de a contracta,acceptarea

ofertei,testamentul

-bilaterale sau sinanagmatice(cele ce dau nastere la drepturi si

obligatii in sarcina a 2a persoane cu interese armonizate;

- acte juridice multilaterale (rod al manifestarii de vointa a cel putin 3

persoane.ex:majoritatea actelor juridice sunt multilaterale

2.Dupa scopul urmarit de parti la incheierea actelor juridice:

- acte juridice cu titlu oneros in care partile urmaresc satisfacerea

unui interes patrimonial,

- acte juridice cu titlu gratuit prin care una din parti aduce un folos

patrimonial celeilalte parti fara sa primeasca ceva in schimb,

- acte juridice cu titlu oneros se subdivid la randul lor in:acte

comutative(in care intinderea prestatiilor partilor este cunoscuta din

insasi momentul incheierii actului incerta;

- acte juridice aleatorii (in care intinderea prestatiei cel putin a uneia

dintre parti depinde de un eveniment viitor nesigur,incert numit

aleeatoriu.

Curs 6 Modalitatile actului juridic civil

Prin modalitati ale actului juridic civil intelegem anumite elemente

sau imprejurari viitoare care sunt cuprinse in actele

juridice,imprejurari de care depinde executarea sau insasi existenta

actului.

Modalitatile actului juridic sunt:

- Termenul

- Conditia

- Sarcina

Termenul:ca modalitate a actului juridic civil este un eveniment

viitor si sigur in ceea ce priveste realizarea sa de care depinde

inceperea executarii sau stingerii efectelor actului juridic civil

respectiv.

Clasificarea termenelor:

1.In functie de efectele pe care le produce termenul poate fi:

a) termen suspensiv

b) termen extinctiv

Termenul suspensiv este acel termen care amana inceperea

executarii actului pana la momentul implinirii lui,pana la implinirea

termenului suspensiv dreptul nu poate fi exercitat iar obligatia nu

poate fi executata.

Termenul extinctiv este acel termen care amana stingerea executarii

actului pana la implinirea lui,pana la implinirea termenului extinctiv

actul incheiat se executa ca si cum ar fi pur si simplu.Implinirea

acestui termen face insa ca actul sa inceteze sa-si mai produca efecte

pentru viitor.

2.Dupa criteriul cunoasterii sau nu in momentul incheierii

contractului a datei cand se implineste,termenul se clasifica in:

a) termen cert

b) termen incert

Termenul cert este acel termen al carui data de indeplinire este

cunoscuta din chiar momentul incheierii actului juridic.

Termenul este incert atunci cand la momentul incheierii nu se stie

cand se va realiza desi se stie cu siguranta ca acesta se va implinii.

3.In functie de modul in care este prevazut in actele juridice avem:

a) termen expres

b) termen implicit.

Termenul expres este acel termen care este stipulat de parti in act

Termenul implicit este acel termen care este subinteles intr-un act.

4.In functie de izvorul lui termenul poate fi

a) voluntar

b) legal

c) judiciar

Termenul voluntar este acel termen care este stabilit prin vointa

partii sau a partilor in chiar cuprinsul actului pe care inchei.

Termenul legal este acel termen stabilit de lege(art 700 din codul

civil se stabileste ca dreptul de a accepta o mostenire se prescrie intr-

un termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii.

Termenul judiciar este acel termen acordat debitorului de catre

instanta de judecata.

5.In functie de titularul care beneficiaza de termen avem :

a) termeni in favoarea debitorului

b) termen in favoarea creditorului

c) termen in favoarea debitorului si a creditorului

Termenul in favoarea debitorului reprezinta regula(potriviat art 1024

din codul civil termenul este presupus intotdeauna ca s-a stipulat in

favoarea debitorului daca nu rezulta din stipulatie sau din

circumstante ca este privit si in favoarea creditorului)

Termenul stabilit in favoarea creditorului este de exemplu cel

cuprins in art 1616 din Codul Civil care in materia contractului de

depozit este stabilit in favoarea deponentului.

Termenul prevazut in favoarea ambelor parti este cel prevazut de

pilda intr-un contract de asigurare.

Conditia ca modalitate a actului juridic civil este un

evenimentviitor si desigur ca realizare de care depinde existenta

actului juridic civil.

Clasificarea conditiilor:

1. In functie de efectele pe care le produce:

a) conditie suspensiva

b) conditie rezolutorie

Conditia suspensiva este acea conditie de a carei indeplinire depinde

nasterea actului juridic.

Conditia rezolutorie este acea conditie de a carei indeplinire

depinde desfiintarea actului juridic civil.

2.In functie de legatura cu vointa partilor privind realizare sau

nerealizarea evenimentului avem

a) conditie cazuala

b) conditie mixta

c) conditie potestativa

Conditia cazuala este acea conditie a carei indeplinire depinde de

hazard,de intamplare(casus),independenta de vointa partilor.

Conditia mixta este acea conditie cand indepinirea sau

neindeplinirea evenimentului depinde de vointa unei parti cat si de

vointa unei terte persoane determinate.

Conditia este potestativa daca indeplinirea sau neindeplinirea

evenimentului depinde de vointa uneia sau alteia dintre

parti.Conditia potestativa este de 2 feluri:conditia pur potestativa si

conditia potestativa simpla.

Conditia pur potestativa este acea conditie a carei realizare sau

nerealizare depinde de vointa exclusiva a uneia dintre partile actului

juridic civil.

Conditia potestativa simpla este conditia a carei realizare sau

nerealizare depinde de vointa uneia dintre parti dar si de un fapt

exterior sau de vointa unei terte persoane determinate.

In ceea ce priveste conditia pur potestativa,avem urmatoarele

situatii:

- Conditia suspensiva pur potestativa din partea debitorului

este nula deoarece aceasta presupune lipsa vointei de a se

obliga si atrage nulitatea intregului act.

- Conditia pur potestativa suspensiva sau rezolutorie din

partea creditorului este valabila.In privinta conditiei

potestative simple ea este valabila atat in privinta

creditorului cat si in privinta debitorului deoarece realizarea

ei depinde si de vointa unei terte persoane sau de un fapt

exterior.

3.Dupa modul in care este formulata conditia poate fi clasificata in

a) conditie pozitiva

b) conditie negativa.

4.Dupa cum conditia poate fi realizata sau nu avem:

a) conditie posibila

b) imposibila

(1008 din codul civil o conditie imposibila contrara bunelor moravuri

sau prohibita de lege este nula si desfiinteaza conventia ce depinde

de dansa.

Efectele conditiei:

Se produc retroactiv adica din momentul incheierii actului juridic civil

ci nu din momentul realizarii sau nerealizarii conditiei.

Conditia afecteaza insasi existenta actului juridic.

Sarcina ca modalitate a actului juridic civil, este acea obligatie de a

da, a face sau a nu face ceva, impusa de dispunator gratificatului in

actele cu tiltu gratuit, libertati.

Clasificarea sarcini:

1. In functie de persoana beneficiarului

a) in favoarea dispunatorului

b) in favoarea gratificatului

c) in favoarea unei terte persoane

2. In functie de valabilitatea ei

a) sarcini posibile

b) sarcini licite

c) sarcini morale fata de cele imposibile

d) sarcini ilicite

e) sarcini imorale

sub aspectul efectelor, sarcina nu afecteaza valabilitatea actului

juridic civil in caz de neexecutare a ei, ci numai eficacitatea actului

(mai exact ineficacitatea lui, respectiv revocarea actului ca sanctiune

tipica in aceasta materie.

Curs 7 Efectele actului juridic civil

Efectele actului juridic civil cuprind drepturile subiective civile si

obligatiile civile la care da nastere,pe care le modifica,sau le stinge un

act juridic civil.

Efectele actelor juridice sunt guvernate de 3 principii:

1.Principiul fortei obligatorii a actului juridic civil

2.Principiul irevocabilitatii actului juridic civil

3.Principiul relativitatii a actului juridic civil

Principiul fortei obligatorii a actului juridic civil:

Acest principiu este exprimat prin adagiul "bacta sunt servanda".

Potrivit articolului 969, alin 1 din codul civil: "conventiile legal facute

au putere de lege intre partile contractante. "Prin urmare putem

definii principiul fortei obligatorii ca fiind acea regula conform careia

actul juridic civil legal incheiat se impune autorului sau autorilor lui

intocmai ca si legea.

Exceptii de la acest principiu:avem 2 tipuri de exceptii:

a) Cazuri de restrangere a fortei obligatorii a actelor juridice civile ce

privesc incetarea efectelor unor acte juridice civile inainte de termen

datorita pieirii sau disparitiei unui element constitutiv al acestora.

b)Cazuri de extindere a fortei obligatorii a contractelor:

Principiul irevocabilitatii actului juridic civil

Acest principiu este dedus din prevederile art 969, alin 2 din codul

civil care arata ca o conventie poate fi revocata prin consintamantul

mutual sau din cauze autorizate de lege. Desi textul se refera numai

la conventii el se aplica tuturor actelor juridice,inclusiv actelor

juridice unilaterale. Acest principiu este o consecinta a principiu

"bacta sunt servanda" dar si o garantie a acestuia.

Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil:

Poate fi definit ca o regula de drept potrivit careia actele juridice

civile produc efecte numai fata de autorul sau autorii actului juridic

civil.art 973 din codul civil "conventiile nu au efect decat intre partile

contractante"

Notiunile de parte, tert si avand cauza:

Prin parte intelegem persoana care incheie actul juridic,fie

personal,fie prin reprezentare si fata de care se produc efectele

actului juridic civil.

Tertul este persoana straina de un anumit act juridic deoarece nu a

participat nici direct,si nici prin reprezentant la incheierea actului

juridic civil.In principiu fata de tert actul juridic civil nu isi produce

efecte.

Avand cauza este persoana care desi nu a participat la incheierea

unui act juridic civil suporta unele efecte ale acestuia datorita unor

legaturi pe care le are cu partea sau partile actului juridic.

In dreptul nostru avanzii cauza sunt:

a)Succesorii universali si succesorii cu titlu universal

b)Succesorii cu titlu particular

c)Creditorii chiro-grafari.

Succesorii universali si succesorii cu titlu universal sunt acele

persoane care dobandesc intreg patrimoniul sau o fractiune din

patrimoniu uneia dintre partile actului juridic civil.

Succesorii cu titlu particular sunt acele persoane care dobandesc un

bun sau un drept privit individual de la una din partile care au

incheiat actul juridic. Sunt succesori cu titlu particular cumparatorul

fata de vanzator,donatarul fata de donator etc.

Succesorii cu titlu particular au calitatea de avanzi-cauza numai daca

sunt intrunite o serie de conditii,si anume:actul respectiv a dat

nastere unor drepturi si obligatii strans legate de bunul dobandit.

Pentru actele incheiate de autor (ce de la care a cumparat daca este

vorba de cumparator)cu alte persoane supuse unor conditii de

publicitate se cere ca si aceste conditii sa fie indeplinite;

Actul juridic sa aiba o data certa anterioara dobandirii bunului.

Creditorii chirografari sunt acei creditori care pentru garantarea

drepturilor pe care le au nu au o garantie reala asupra bunurilor

debitorului, cum ar fii gajul sau ipoteca, ci au un drept de gaj general

asupra patrimoniului debitorului in baza caruia la scadenta vor putea

urmarii oricare dintre bunurile acestuia si nu un anumit bun.

Curs 8 Exceptiile de la principiul relativitatii actului juridic

In literature de specialitate exceptiile de la principiul relativitatii

actului juridic civil sunt impartite in :

• Exceptii reale

• Exceptii aparente

Exceptiile reale de la principiul relativitatii efectelor actului juridic

civil sunt:stipulatia pentru altul,actiunile directe si contractual

colectiv de munca.

Exceptii aparente de la principiul relativitatii efectelor actului juridic

civil sunt:

• Situatia avanzilor-cauza

• Promisiunea faptei altuia

• Singulatia

• Reprezentarea

Nulitatea actului juridic civil

Nulitatea actului juridic civil este sanctiunea civila care desfiinteaza

cu efect retroactive efectele unui act juridic civil incheiat cu

incalcarea dispozitiilor legale privitoare la conditiile sale de

validitate.Ca sanctiune civila nulitatea indeplineste anumite functii,si

anume:

• Functia preventiva

• Functia sanctionatorie

• Functia reparatorie

• Functia de mijloc de garantie a principiului legalitatii

Cauzele nulitatii actului juridic civil:

In legislatia noastra in vigoare nu sunt enumerate in mod sistematizat

si limitativ cauzele nulitatii actului juridic civil.Plecand insa,pe cand

insa elementele esentiale ale actului juridic putem aprecia ca sunt

cause de nulitate ale actului juridic civil:

• Lipsa ori nevalabilitatea consintamantului

• Incalcarea prevederilor legale referitoare la capacitatea de a

incheia actul juridic respectiv

• Lipsa obiectului sau caracterului ilicit sau imoral

• Lipsa cauzei

• Existenta unei cause false ilicite sau imorale

• Nerespectarea formei pentru actele solemne

• Fraudarea legii sau fraudarea intereselor tertilor

• Nerespectarea normelor imperative a ordinii publice si a

bunelor moravuri

• Lipsa or nevalabilitatea autorizatiei administrative pt anumite

acte civile

Clasificarea nulitatilor:

In functie de natura interesului ocrotit, prin dispozitia legala

incalcata la incheierea actului juridic civil, nulitatile se impart in

absolute si relative.

Nulitatea absoluta este nulitatea care intervine pentru nerespectarea

la incheierea unui act juridic civil a unei norme juridice care ocroteste

un interes general.In actele normative in vigoare,in literature juridica

si in practica judiciara nulitatea absoluta este desemnata prin

folosirea termenilor “nul de drept “,”va fi nul”,”nulitate”,”nulitate

absoluta”

Cauzele nulitatii absolute:

Nulitatea absoluta intervine atunci cand:

• Se incalca dispozitiile legale referitoare la capacitatea civila a

persoanelor insa numai daca este vorba de o incapacitate

speciala prin care se apara un interes general

• Atunci cand intervine lipsa totala a consintamantului sau cand

acesta este viciat prin eroare

• Atunci cand intervine inexistenta sau nevalabilitatea obiectului

actului juridic civil

• Atunci cand lipseste cauza sau cauza este ilicita si imorala

• Atunci cand nu s-a respectat forma ceruta advaliditate

• Atunci cand prin incalcarea normelor imperative actul s-a

incheiat in frauda legii

Regimul juridic al nulitatii absolute:

• Nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes

• Actiunea in nulitate absoluta este inprescriptibila in sensul ca

poate fi introdusa oricand.

• Actul juridic lovit de nulitate absoluta in principiu nu poate fi

confirmat

Nulitatea relativa este sanctiunea care intervine in cazul in care la

incheierea unui act juridic se incalca o norma juridica care

ocroteste un interes personal (individual).Pentru desemnarea

nulitatii relative se folosesc termenii “anulabil”,”anulat”,”anulare”.

Cauzele nulitatii relative:

Nulitatea relativa intervine din urmatoarele cause:

• Cand consintamantul a fost viciat la incheierea actului juridic

prin eroare,violenta ori leziune

• Cand actul juridic a fost incheiat de o persoana lipsita de

capacitate de exercitiu sau cu capacitatea de exercitiu restransa

fara incuviintarea prealabila a ocrotitorului legal sau a

autoritatii tutelare

• Cand actul juridic s-a incheiat cu nerespectarea unor interdictii

legale prevazute in scopul ocrotirii unor interese personale ale

partilor sau a unor terte persoane

• Cand cauza actului juridic civil este falsa sau imaginara

Regimul juridic al nulitatii relative:

Nulitatea relativa poate fi invocata exclusiv de catre persoana al

carui interes a fost nesocotit prin incalcarea normei de drept civil

care il ocrotea.Actiunea in nulitate relative a actului juridic este

prescriptibila .

Nulitatea relativa poate fi confirmata in mod express sau tacit.

In functie de intinderea efectelor pe care le produc nulitatile pot fi

totale sau partiale.

Dupa cum este sau nu prevazuta de lege nulitatea poate fi expresa

sau virtuala.

In functie de felul conditiei de validitate incalcate de incheierea

actului juridic nulitatea poate de fond sau de forma.

Dupa modul cum sunt valorificate nulitatile acestea se impart in

nulitati amiabile si nulitati vidiciare.

Curs 9 Efectele nulitatii

Prin efectele nulitatii actului juridic civil intelegem consecintele pe

care le produce aceasta sanctiune,adica urmarile datorate

desfasurarii in intregime sau in parte a unui act juridic datorat

incalcarii la incheierea lui a dispozitiilor legale referitoare la conditiile

sale de validitate.

Principiile efectelor nulitatii:

• Retroactivitatea efectelor nulitatii in sensul ca acestea se

produc nu de la declararea ei ci chiar din momentul incheierii

actului juridic.

• Repunerea partii sau a partilor in situatia anterioara care se

realizeaza prin restituirea prestatiilor effectuate in temeiul

actului juridic incheiat.

• Anularea atat a actului juridic initial incheiat cat si a actelor

juridice subsecvente.

Prescriptia extinctiva

Prescriptia extinctiva este stingerea dreptului la actiune ne-exercitat

in termenul prevazut de lege.

Prescriptia extinctive isi are reglementarea intr-o serie de acte

normative din care cele mai importante sunt decretul 167/1958

privitor la extinctia prescriptiva si codul civil.

Prescriptia extinctive are functia de asigurare a stabilitatii si

securitatii circuitului civil, de asemenea are o functie de stimulare a

titularului dreptului pentru a si-l realiza si totodata se justifica si

datorita dificultatii administrarii mijloacelor de proba pentru

dovedirea unui drept nascut cu multa vreme in urma.

Domeniul de aplicare al prescriptiei extinctive:

Domeniul de aplicare al prescriptiei extinctive are in vedere

drepturile la actiune referitoare la drepturile subiective patrimoniale

urmand insa a se distinge intre prescriptia extinctiva, a drepturilor de

creanta si prescriptia extinctiva a drepturilor reale.In principiu

drepturile de creanta indifferent de izvorul lor sunt prescriptibile

extinctiv.

Prescriptia extinctiva a drepturilor reale principale sunt

imprescriptibile extinctiv, urmatoarele actiuni reale:

• Actiunea in revendicare imobiliara

• Actiunea in revendicare imobiliara si mobiliara intemeiata pe

dreptul de proprietate publica

• Actiunea in partaj

• Actiunea negatorie prin care proprietarul unui bun cheama in

judecata persoana care pretinde ca este titulara altui drept real

principal asupra bunului respectiv(dreptul de

uz,usufruct,abitatie,servitute,superificie)constestant existenta

acelui drept.

• Actiunea confesorie prin care se urmareste apararea dreptului

de superficie ca dezmembramand al dreptului de proprietate.

• Actiunea ingrantuire:in principiu ,dreptul actiune referitor la

drepturile personale nepatrimoniale este inprescriptibil.

Termenele prescriptiei extinctive:

Termenul de prescriptive extinctiva este intervalul de timp stabilit

de lege inauntrul caruia trebuie exercitat dreptul la actiune in sens

material sub sanctiunea pierderii acestui drept.

Dupa sfera lor de aplicare ,termenele de prescriptive se impart in in

termene generale si termene speciale.

Prin termen general de prescriptie intelegem acel termen care este

aplicabil tuturor actiunilor prescriptibile, chiar si acelora pt care legea

nu prevede un anumit termen si ori de cate ori nu-si gaseste

aplicarea un termen special intr-un anumit caz concret.

Pentru actiunile personale, adica acelea prin care se urmareste

valorificarea unui drept de creanta, termenul general de prescriptie

este de 3 ani, iar pentru actiunile reale adica acelea prin care se

urmareste ocrotirea unui drept real termenul general de prescriptive

este de 30 de ani.

Termene speciale de prescriptive extinctive:

Sunt acele termene prevazute pentru anumite actiuni incheiat

decretul 167/1958 sau in alte acte normative care deroga de la

termenele generale.