Drept Civil Si Comercial-304 Pagini

8/6/2019 Drept Civil Si Comercial-304 Pagini

http://slidepdf.com/reader/full/drept-civil-si-comercial-304-pagini 1/304

Dr. RADU STANCU Dr. DOINEL DINUICĂ

Drd. MĂDĂLINA STANCU

DREPT CIVIL ŞI COMERCIAL

PENTRU ÎNVĂłĂMÂNTUL SUPERIOR ECONOMIC



Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a RomânieiSTANCU, RADU

Drept civil şi comercial pentru învăŃământul superior economic – / Radu Stancu,Doinel Dinuică, Mădalina Stancu – Bucureşti, Editura FundaŃiei România de Mâine, 2006

304 pag.; 23,5ISBN (10) 973-725-515-1; ISBN (13) 978-973-725-515-0

I. Dinuică, Doinel

II. Stancu, Mădălina

347(498)(075.8)347.7(498)(075.8)

© Editura FundaŃiei România de Mâine, 2006

Redactor: Lucia PLENICEANUTehnoredactor: Marcela OLARUCoperta: Marilena BĂLAN (GURLUI)

Bun de tipar: 13.02. 2006; Coli tipar: 19Format: 16/61×86

Editura şi Tipografia FundaŃiei România de Mâine Splaiul IndependenŃei, Nr. 313, Bucureşti, S. 6, O. P. 83

Tel./Fax.: 316 97 90; www.spiruharet.roe-mail : [email protected]



UNIVERSITATEA SPIRU HARET

Dr. RADU STANCU Dr. DOINEL DINUICĂ

Drd. MĂDĂLINA STANCU

DREPT CIVIL ŞI COMERCIALPENTRU ÎNVĂłĂMÂNTUL

SUPERIOR ECONOMIC

EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE

Bucureşti, 2006



5

CUPRINS

PARTEA I. NOłIUNI DE DREPT CIVIL

Capitolul I. NOłIUNI INTRODUCTIVE

I.1. Originea, înŃelesul şi definiŃia noŃiunii de drept ……………….…………… 15

I.2. Diviziunile dreptului ………………………………….……………………... 18

I.3. Norma juridică ……………………………………………..……………….. 20I.3.1. DefiniŃia normei juridice şi trăsăturile acesteia …….………………… 20

I.3.2. Structura normei juridice ……………….……………………………... 21

I.3.3. Clasificarea normelor juridice ………….....…………………………... 22

I.3.4. Interpretarea normelor juridice …..…...………………………………. 24I.4. Aplicarea dreptului ………………………………………………………….. 25

I.4.1. Aplicarea dreptului în spaŃiu şi asupra persoanelor ….………………... 26

I.4.2. Aplicarea dreptului în timp ………………….………………………… 27

I.5. Izvoarele dreptului …………………………………………………………… 28

Capitolul II. DREPTUL CIVIL. DEFINIłIE, OBIECT, PRINCIPIIŞI IZVOARE

II.1. DefiniŃie ………………………………………………….…………………. 32

II.2. Obiectul dreptului civil …………………………………..…………………. 33

II.3. Principiile fundamentale ale dreptului civil ………………………………… 34II.4. Izvoarele dreptului civil ………………………………..…………………… 35

Capitolul III. RAPORTUL JURIDIC CIVIL

III.1. NoŃiunea de raport juridic civil, premisele şi caracterele acestuia .……………. 38III.1.1. NoŃiune ……………………………………………………………... 38

III.1.2. Premisele ………………………………………..…….……………. 38

III.1.3. Caracterele raportului juridic civil …………………………………. 39III.2. Structura raportului juridic civil (elementele raportului juridic civil)……………….. 40

III.2.1. Subiectele raportului juridic civil ……………………………………. 41III.2.2. Capacitatea civilă a persoanelor fizice ………………………………. 42

III.2.3. Capacitatea civilă a persoanelor juridice ……………….……………. 45



6

III.2.4. ConŃinutul raportului juridic civil …………………………………… 48

III.2.5. Clasificarea drepturilor subiective civile ……………….…………… 49III.2.6. Clasificarea obligaŃiilor civile ………………………….……………. 52

III.2.7. Obiectul raportului juridic civil………………………………………. 54

Capitolul IV. BUNURILE

IV.1. DefiniŃie ……………………………………………………………………. 55

IV.2. Clasificarea bunurilor …………………………………...…….…………… 55

Capitolul V. FAPTUL ŞI ACTUL JURIDIC

V.1. Faptul juridic. NoŃiune şi clasificare ……..………………………………… 65

V.2. Actele juridice. NoŃiune şi trăsături ..……………………………………….. 66V.3. Clasificarea actelor juridice ………………………………..……………….. 66

V.4. CondiŃiile actului juridic civil ……………………..……….……………….. 70

V.4.1. NoŃiune şi clasificare ……………………..…………………………... 70V.4.2. Capacitatea de a încheia acte juridice …….………………………….. 72

V.4.3. ConsimŃământul ………………………...………..…………………... 72V.4.3.1. DefiniŃie şi noŃiuni generale …………………….……………. 72

V.4.3.2. CondiŃiile consimŃământului ………….……………………… 74

V.4.4. Viciile de consimŃământ. ……………………………………………... 76

JurisprudenŃă ………………………………………………………… 76V.4.5. Obiectul actului juridic civil ……………..………..………………… 100V.4.6. Cauza (scopul) actului juridic civil ……………...…….…………….. 102

V.5. Forma actului juridic …………………………………….….………………. 103

V.6. ModalităŃile actului juridic ……………………..…………..….……………. 104

V.6.1. Termenul ……………………………………………….…………… 105V.6.2. CondiŃia, ca modalitate a actului juridic civil ……………………….. 106V.6.3. Sarcina ………………………………………………..……………… 108

V.7. Efectele actului juridic civil ………………….……………………………... 108V.8. Nulitatea actului juridic civil ……………………………………………….. 111V.8.1. DefiniŃie şi clasificare. …………………………………………………… 111

JurisprudenŃă ……………………………………………………………... 117

Capitolul VI. PRESCRIPłIA EXTINCTIVĂ

VI.1. DefiniŃie şi efecte …………………………….……………….……………. 124VI.2. Domeniul prescripŃiei extinctive şi termenele ……………….…………… 127

VI.2.1. Domeniul prescripŃiei extinctive ……………………………………. 127VI.2.2. PrescripŃia extinctivă în domeniul drepturilor

patrimoniale …………………………………………………………. 127VI.2.3. PrescripŃia extinctivă în domeniul drepturilor

nepatrimoniale ………………………………………………………. 130



7

VI.2.4. Termenele de prescripŃie extinctivă ………………………………… 130VI.2.5. Momentul de la care curge prescripŃia……...………….……………. 133

VI.3. Întreruperea şi suspendarea prescripŃiei. …………………………………… 133

JurisprudenŃă ………………………………………………………………. 136

Capitolul VII. PROBELE ÎN DREPTUL CIVIL

VII.1. NoŃiunea de probă şi înŃelesurile acesteia. Obiectul şi sarcina

probei. CondiŃiile de admisibilitate a probelor ……………….…………… 137VII.2. Mijloacele de probă ……………………….……………………………… 138

VII.2.1. Înscrisurile ………………………….……………………………… 138

VII.2.2. Mărturia (proba cu martori sau proba testimonială) ….…………… 141

VII.2.3. Mărturisirea ……………………………………..…………………. 143

VII.2.4. PrezumŃiile …………..……………………………………………... 143VII.2.5. Alte mijloace de probă …………….………………….…………… 144

Capitolul VIII. OBLIGAłIILE CIVILE

VIII.1. NoŃiunea de obligaŃie civilă şi izvoarele obligaŃiilor …………………….. 145

VIII.2. Contractul - izvor voluntar de obligaŃii.Clasificarea contractelor …………………………………….…………… 146VIII.3. Încheierea contractelor …..……………………..……….………………... 147VIII.4. Izvoare legale ale obligaŃiilor …………..………………………………… 148

VIII.4.1. Cvasi-contractele ……………………….………...……………… 148

VIII.4.2. Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii ca izvor de obligaŃii (delicte şi cvasi-delicte). …………………………….. 152JurisprudenŃă …………………………………………………….. 155

Capitolul IX. STINGEREA OBLIGAłIILOR CIVILE

IX.1. NoŃiunea de efecte ale obligaŃiilor . Principiul executării

în natură ……………………………………………………….…………… 165IX.2. Stingerea obligaŃiilor …………...……………………….…………………. 165

IX.2.1. Plata ………………………………………………………………… 166

IX.2.2. Plata prin subrogaŃie ………………………………………………... 166IX.2.3. Cesiunea bunurilor …………………………….….………………… 167

IX.2.4. NovaŃia ……………………………………………………………… 168IX.2.5. DelegaŃia …………..………………………..………………………. 168

IX.2.6. Darea în plată ……………………………...………………………... 168

IX.2.7. CompensaŃia ………………………………….…..………………… 169IX.2.8. Confuziunea ……………………………….…...…………………… 169



8

Capitolul X. CONTRACTELE CIVILE

X.1. Contractul de vânzare-cumpărare ………...………………………………… 170X.2. Contractul de schimb ……………………..…..…………………………….. 173X.3. Contractul de mandat ………………….….……..………………………….. 174X.4. Contractul de locaŃiune ………………….….……..………………………... 176X.5. Contractul de arendare ……………………………………………………… 176X.6. Împrumutul de folosinŃă (comodat) ………………….….………………….. 178

X.7. Împrumutul de consumaŃie (mutuum) ………………….….………………... 179X.8. Contractul de depozit ……………………………………………………….. 181X.9. Contractul de rentă viageră …………………………………….…………… 182X.10. Contractul de joc sau „prinsoare”………………………………………….. 183X.11. Contractul de întreŃinere …………………………………………………… 184X.12. Contractul de donaŃie ……………………………………………………… 185X.13. Contractul de tranzacŃie …………………………………………………… 186X.14. Contractul de antrepriză …………………………………………………... 188X.15. Contractul de subantrepriză ………………………………….…………… 192X.16. Contractul de societate civilă ……………………………………………... 192

Teste grilă ………………………………………………………………………… 195

PARTEA A II-A. DREPT COMERCIAL

Capitolul I. DREPT COMERCIAL. NOłIUNE, OBIECT, EVOLUłIE,IZVOARE

I.1. NoŃiunea, obiectul şi evoluŃia dreptului comercial…………………………... 203I.2. Corelarea cu alte ramuri de drept……………………………….……………. 205I.3. Izvoarele dreptului comercial………………………………………………... 206

JurisprudenŃă ………………………………………………………………... 208

Capitolul II. FAPTELE DE COMERłŞI ÎNTREPRINDERILE

II.1. Faptele de comerŃ …………………………………………………………... 212JurisprudenŃă ………………………………………………….……………. 215

II.2. Întreprinderile ……...…………………………...…………………………... 215II.3. Domenii care constituie monopol al statului………………………………... 216

Capitolul III. COMERCIANłII

III.1. DefiniŃie …………………………………………………………………… 217III.2. Categoriile de comercianŃi ………………………………………………… 217

III.2.1.Persoanele fizice ……………………………………………………. 217III.2.2. SocietăŃile comerciale …...………………………….……………... 217

III.2.3. AsociaŃiunea în participaŃiune ……………………….……………. 219JurisprudenŃă ………………………………………………………. 219



9

III.2.4. AsociaŃiunea de asigurare mutuală ……...…………………………. 220III.2.5. Grupul de interes economic (G.I.E.) ……...………….……………. 220III.2.6. Grupul european de interes economic (G.E.I.E.) …………………. 222

III.3. Dobândirea calităŃii de comerciant ………………………………………… 223III.3.1. Dobândirea calităŃii de comerciant de către persoana

fizică ………………………………………………………………. 223III.3.2. Dobândirea calităŃii de comerciant de către societăŃile

comerciale ………………………………………………………… 223III.4. Dovada calităŃii de comerciant ……………………………….……………. 223III.5. Încetarea calităŃii de comerciant …...…………...…………….……………. 224III.6. ObligaŃiile profesionale ale comercianŃilor ………………………………... 224

Capitolul IV. AUXILIARII COMERCIANłILOR

IV.1. Prepuşii comercianŃilor ………………….………………………………… 225IV.2. Reprezentarea ……………..…………………..…………….……………... 226IV.3. Comişii pentru negoŃ ………………………………………………………. 226IV.4. Comişii călători pentru negoŃ (comerŃ) ..…….…………………………….. 227IV.5. Mijlocitorii ………...……………………………………………………… 227IV.6. AgenŃii de comerŃ ………...…………….………………………………….. 227

Capitolul V. FONDUL DE COMERł

V.1. NoŃiune ………………………………………………..……………………. 230

V.2. Elementele corporale ale fondului de comerŃ ..……………………………... 230V.2.1. Bunurile imobile …………. ………………………………………... 230V.2.2. Bunurile mobile corporale .……………………….………………… 231

V.3. Elementele necorporale ale fondului de comerŃ ..…………………………... 231V.3.1. Firma ………………………………………………….……………. 231V.3.2. Emblema ……………………. ……………………………………... 232V.3.3. Clientela şi vadul comercial ...……………….……………………... 232V.3.4. Drepturile de proprietate industrială …...…………………………... 232V.3.5. Drepturile de autor ……..……...…………………………………… 234

V.4. Actele juridice privind fondul de comerŃ ……………….…………………. 234

Capitolul VI. CONTRACTELE COMERCIALE SPECIALE

VI.1. Contractul - izvor de obligaŃii comerciale ………………………………... 235

VI.2. Încheierea contractelor comerciale ………………………………………... 236VI.3. Probele specifice dreptului comercial ……………………………………... 239VI.4. Contractul de vânzare-cumpărare ……….………………..….……………. 242

VI.4.1. Comercialitatea contractului de vânzare-cumpărare ………………. 242VI.4.2. DefiniŃie şi trăsături………..……………………………………….. 242VI.4.3. Capacitatea părŃilor ………………………………………………… 243VI.4.4. Obiectul contractului ……………………..………………………… 244

JurisprudenŃă ……………………………………………………….. 245VI.4.5. ObligaŃiile vânzătorului ………………….…………………………. 246VI.4.6. ObligaŃiile cumpărătorului …………………….…………………… 247VI.4.7. Efectele contractului de vânzare-cumpărare comercială …………... 247VI.4.8. Unele varietăŃi de vânzare-cumpărare comercială …………………. 248VI.4.9. Neexecutarea contractului. …………………………………………. 249

VI.5. Contractul de mandat comercial …………………………………………... 249



12

VIII.5.3. ConŃinutul actului constitutiv şi caracterele juridiceale acestuia ………………………………………………………. 276

VIII.5.4. Înmatricularea societăŃii …...……………………………………. 276VIII5.5. Capitalul social şi vărsarea aportului ……….…………………… 277

VIII.6. Organele societăŃii comerciale ……..……………………………………. 278VIII.6.1. Organele de conducere. AtribuŃiile adunării generale …………... 278VIII.6.2. Organele de administrare………………………………………... 279VIII..6.3. Organele de control ……..……………………………………… 279

VIII.7. Dizolvarea, fuziunea, divizarea, lichidarea ……...………………………. 280VIII.7.1. Dizolvarea ……………………………..………………………... 280VIII.7.2. Fuziunea şi divizarea ………………….…….………………….. 280VIII.7.3. Lichidarea …………………………..………….……………….. 280

Teste grilă ……………………………………………………….……………….. 281



13

Partea I

DREPT CIVIL



14



15

CAPITOLUL I

NOłIUNI INTRODUCTIVE

I.1. Originea, înŃelesul şi definiŃia noŃiunii de drept

În existenŃa sa, care se confundă cu cea a societăŃii, dreptul a primitnumeroase definiŃii. Romanii au definit dreptul prin raportare la morală şiechitate: jus est art boni et aequi („dreptul este arta binelui şi echităŃii”). Îndecursul timpului, şcolile dreptului au definit această noŃiune în variate moduri.

În vorbirea curentă, noŃiunea de drept are mai multe accepŃiuni: drept subiectiv; drept obiectiv; ştiinŃa dreptului.

Dreptul subiectiv (care aparŃine subiectului) este prerogativa, facultateasau posibilitatea, recunoscută unei persoane, de a pretinde să i se dea ceva, să ise execute o anumită prestaŃie, să obŃină de la o altă persoană adoptarea uneianumite conduite sau abŃinerea de la anumite acŃiuni. Drepturilor subiective lecorespund obligaŃiile celorlalŃi membri ai societăŃii (obligaŃiile corelative) de ada, a face sau a nu face ceva. Drepturile subiective, împreună cu obligaŃiilecorelative, alcătuiesc conŃinutul raporturilor juridice ce iau naştere întremembrii societăŃii.

Dreptul obiectiv este alcătuit din ansamblul normelor juridicerecunoscute sau instituite de către stat, pe care membrii societăŃii le respectă de

bunăvoie sau sub ameninŃarea forŃei de constrângere a statului.

ŞtiinŃa dreptului are ca obiect de studiu normele juridice. Nicolae Popa defineşte ştiinŃa dreptului ca fiind „ansamblul de idei, noŃiuni, concepte şi principii care explică dreptul şi prin intermediul cărora dreptul poate fi gândit”1.

În decursul timpului, în ştiinŃa dreptului s-au format mai multe şcoli,curente şi teorii.

• Şcoala dreptului natural îşi are rădăcinile în antichitate, cândarbitrariului guvernanŃilor, opresiunii, nedreptăŃii, tiraniei le-au fost opusenatura, egalitatea oamenilor de la natură2. În cadrul acestei orientări doctrinare

1 Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului, Editura Actami, Bucureşti, 1994, p.42.2 Sofia Popescu, Teoria generală a dreptului, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000,

p.44-45.



16

au fost formulate teoriile contractualiste. Hugo Grotius (1583-1645) a pus înevidenŃă două idei ce stau la baza acestei concepŃii:

– ideea stării naturale a oamenilor; – ideea contractului social.Oamenii s-au aflat într-o stare naturală, în care nu existau nici legi, nici

ordine, nici guvernare. La un moment dat, aceştia au trecut la stadiul desocietate. Trecerea s-a făcut prin încheierea unui contract în care se obligau să

se respecte reciproc şi să trăiască în pace unii cu alŃii. Ulterior, ei au semnat unal doilea contract social prin care se obligau să se supună unei guvernări alesede ei înşişi. Izvorul puterii politice se află în popor şi guvernanŃii sunt obligaŃisă se supună dreptului natural3.

• J.J. Rousseau (1712-1788) nu a considerat contractul social un faptistoric real, ci o construcŃie ipotetică. În comunitatea primitivă, oamenii erauliberi şi egali, iar fericirea lor decurgea din egalitate şi libertate. ApariŃiacivilizaŃiei moderne a dus la încetarea stării naturale de fericire. Oamenii aurenunŃat la drepturile decurgând din starea naturală, în favoarea colectivităŃiidin care făceau parte. A devenit necesară o formă de organizare socială care săgaranteze oamenilor fericirea şi egalitatea. Pe baza contractului social,

drepturile naturale ale oamenilor sunt restituite ca drepturi civile. Statul şi legeatrebuie să se subordoneze voinŃei generale.4

Şcoala dreptului natural a fost criticată de şcoala istorică a dreptului, de pozitivismul juridic şi de teoriile sociologice.5

• Şcoala istorică a dreptului a apărut în Germania în prima jumătate asecolului al XIX-lea, fondatorul ei fiind Savigny. Principalele teze ale acesteiorientări sunt:

– dreptul se naşte în mod spontan, se cristalizează în mod inconştient şi sedezvoltă în strânsă legătură cu spiritul unui popor;

– dreptul este un produs colectiv al desfăşurării istorice a vieŃii unui popor;

– instituŃiile juridice poartă în ele trecutul poporului respectiv; – nu legea, ci cutuma constituie principalul izvor al dreptului, legea

neformulând reguli conştiente; – legiuitorul nu dispune de o putere creatoare de drept, el fiind numai un

organ al conştiinŃei naŃionale; – codificarea dreptului nu este necesară, deoarece aceasta tinde să

modifice în mod violent starea de drept şi să o constrângă să intre într-un cadrurigid;

3 Idem, p.47-48.4 Idem, p.52-53.5 Idem, p.55.



17

– pe măsură ce dreptul evoluează, conştiinŃa populară nu se mai poatemanifesta direct;

– legile nu au o valabilitate şi aplicabilitate universală, fiecare popor dezvoltându-şi dreptul propriu6.

• Teoria organică a dreptului îl are ca fondator pe Herbert Spencer, potrivit căruia viaŃa este un gigantic proces ritmic, iar evoluŃia se desfăşoară dela uniform şi amorf către diversitate şi specializare. Societatea umană este

asimilată unui organism biologic. Individul se adaptează existenŃei după principiul eredităŃii. ExperienŃa acumulată de o generaŃie devine instinct laurmătoarea generaŃie. Morala, datoria, justiŃia devin instincte pe bazaexperienŃei generaŃiei precedente. Spencer preconiza că, în viitor, individul va fi

perfect adaptat necesităŃilor vieŃii sociale7.• Pozitivismul respinge orice idei de drept natural, neagă justiŃia

transcendentală şi admite, în mod exclusiv, numai cunoaşterea realităŃii pozitive, juridice sau ştiinŃifice. Pozitivismul în drept îmbracă două forme:

– pozitivismul juridic, numit şi pozitivism analitic; – pozitivismul ştiinŃific, în care pot fi incluse: a) pozitivismul pragmatic;

b) pozitivismul sociologic; c) utilitarismul8.

a) Pozitivismul juridic concepe separarea dreptului aşa cum este dedreptul aşa cum trebuie să fie. Sunt recunoscute doar normele în vigoare fără ase pune întrebarea dacă este un drept just sau nejust, drept sau nedrept. Secaracterizează prin următoarele teze:

– legile sunt comandamente ale fiinŃei umane; – nu este necesară raportarea dreptului la morală şi nici a dreptului aşa

cum este la dreptul aşa cum trebuie să fie; – studiul conceptelor juridice trebuie separat de cercetarea istorică a

cauzelor şi originii legilor, de cercetarea sociologică; – din sistemul juridic, care este un sistem logic „închis”, prin mijloace

logice pot fi deduse decizii juridice corecte, pe baza normelor juridice prestabilite, fără să se ia în considerare scopurile sociale, politica sau normelemorale.9

b) Pozitivismul ştiinŃific susŃine teza provenienŃei dreptului din fapte, dinfactori economici şi istorici, studierea lui trebuind să fie făcută prin metodeştiinŃifice şi printr-o optică sociologică. Dreptul nu este un produs arbitrar al

puterii, ci un produs social generat de istorie şi economie.10

6 Idem, p.64-66.7 Idem, p.68-70.8 Idem, p.84.9 Idem, p.93-94.10 Idem, p.84-85.



19

În cadrul dreptului public s-au constituit următoarele ramuri ale dreptului: – dreptul constituŃional; – dreptul administrativ; – dreptul penal; – dreptul penal internaŃional; – dreptul public internaŃional (dreptul tratatelor, dreptul consular); – dreptul mediului;

– dreptul financiar ş.a. Dreptului privat îi aparŃin următoarele ramuri: – dreptul civil; – dreptul comercial; – dreptul familiei; – dreptul bancar ş.a.În cadrul ramurilor dreptului, reglementările ce privesc un anume gen de

relaŃie socială sunt grupate în instituŃii juridice. Exemplu: instituŃia căsătoriei,instituŃia contractului, instituŃia răspunderii juridice. Termenul de instituŃie

juridică poate să desemneze şi acea instituŃie a statului însărcinată cuadministrarea justiŃiei.

Diviziunea dreptului se continuă până la elementul său de bază care estenorma juridică – într-o exprimare comparativă am putea spune că norma juridică este pentru drept ceea ce este atomul pentru chimie sau pentru fizică (fig. 1.).

DREPTUL

DREPT PUBLIC DREPT PRIVAT

RAMURI ALE DREPTULUI RAMURI

PUBLIC: ALE DREPTULUI PRIVAT- constituŃional; - civil; - administrativ; - comercial; - financiar; - familiei ş.a.- penal; - procesual – penal - internaŃional public ş.a.

INSTITUłII JURIDICE INSTITUłII JURIDICE

NORME JURIDICE NORME JURIDICE

Fig. 1. Diviziunile dreptului



20

I.3. Norma juridică

I.3.1. DefiniŃia normei juridice şi trăsăturile acesteia

Norma juridică este o regulă socială de comportament, generală,impersonală şi obligatorie.

O primă trăsătură a normei juridice o constituie socialitatea, faptul că esteo regulă de comportare socială. Această trăsătură însă nu este suficientă pentru

identificarea normei juridice, în cadrul societăŃii existând şi alte reguli decomportare: etice, religioase, morale, tehnice ş.a. Raportul existent întrenormele juridice şi ansamblul regulilor sociale de comportament este un raportde la parte la întreg, toate normele juridice fiind reguli de comportare socială,dar nu toate regulile de comportare socială sunt şi norme juridice.

Cea de-a două trăsătură a normei juridice o constituie generalitatea şiimpersonalitatea. Regula de conduită, pentru a fi normă juridică, trebuie să nuse adreseze nominalizat şi să se aplice în toate împrejurările de acelaşi fel.Aplicarea ei într-o situaŃie dată nu o lipseşte de efecte pentru alte situaŃii deacelaşi fel, mai exact spus ea se aplică tuturor cazurilor pe care lereglementează. Sunt însă şi situaŃii în care norma juridică, în funcŃie de subiecŃii

cărora li se adresează, are o sferă de aplicare mai îngustă, fără însă a-şi pierdecaracterul ei general sau impersonal. Spre exemplu, în ConstituŃia României,anumite drepturi sunt acordate numai cetăŃenilor români, cetăŃenilor străini şiapatrizilor nefiindu-le acordate aceste drepturi. De asemenea, în Codul penalsunt o serie de infracŃiuni care pot fi săvârşite numai de militari (absenŃanejustificată, dezertarea etc.) sau numai de către funcŃionari (luarea de mită,abuzul în serviciu ş.a.). Acest sistem gradual în care se înscrie norma juridicănu-i afectează trăsătura de generalitate şi impersonalitate.

Acest fapt este pus în evidenŃă şi în dreptul roman. Iulianus, în Digeste,spunea că „nici legile, nici senatus consultele nu pot fi scrise astfel încât săcuprindă toate cazurile care s-ar ivi vreodată, dar este suficient ca ele să includă

ceea ce se întâmplă de cele mai multe ori”.Caracterul general şi impersonal al normei se păstrează şi în cazurile

în care aceasta se aplică numai în anumite părŃi determinate ale teritoriului unuistat (exemplu: unităŃi administrativ-teritoriale, zona de frontieră, zonelelibere etc.).

Cea de-a treia trăsătură a normei juridice este obligativitatea. Spredeosebire de alte norme de comportare socială (norme morale, norme etice,norme religioase etc.), norma juridică este impusă cu ajutorul sancŃiunii şi prinintervenŃia coercitivă a statului în caz de neconformare.



21

I.3.2. Structura normei juridice

Pentru asigurarea accesibilităŃii şi receptării prescripŃiilor normei juridice,aceasta trebuie să aibă o anume logică. „Structura normei juridice arată cumeste formulată, din punct de vedere logic, prescripŃia pe care o conŃine”.12

Din punct de vedere logico-juridic, norma juridică este alcătuită din trei părŃi: ipoteză , dispoziŃie şi sancŃiune (fig. 2.).

IPOTEZĂ

NORMA JURIDICĂ DISPOZIłIE

SANCłIUNE

Fig. 2. Structura normei juridice

Ipoteza este acea parte a normei juridice în care se arată împrejurările încare este aplicabilă.

DispoziŃia este partea care stabileşte modelul de conduită care trebuie

adoptat.SancŃiunea este partea care stabileşte consecinŃele neadoptării conduitei prescrise.

În practică sunt foarte rare situaŃiile când cele 3 părŃi sunt reunite înacelaşi text, cele mai des întâlnite fiind situaŃiile în care ipoteza estesubînŃeleasă sau în care sancŃiunile sunt grupate la partea finală a actuluinormativ. Aceste aspecte Ńin de structura tehnico-legislativă a normei

juridice.ConstrucŃia tehnico-legislativă nu se suprapune întotdeauna structurii

logico-juridice a normei.13 Structura tehnico-legislativă a normei juridice nu trebuie confundată cu

structura şi sistematizarea actelor normative.Structura actului normativ priveşte părŃile componente ale acestuia,

respectiv acesta putând fi împărŃit în părŃi, titluri, capitole, subcapitole, secŃiuni, paragrafe, articole, alineate şi alte subdiviziuni marcate cu cifre, litere sauliniuŃe. Tot de alcătuirea actului normativ Ńine şi structura sa logică de conŃinut,în funcŃie de care un act normativ este alcătuit din:

– titlul actului normativ, care trebuie să arate în mod sintetic obiectulreglementării;

12 Sofia Popescu, Teoria generală a dreptului, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p.186.

13 Nicolae Popa, op.cit ., p.159.



22

– dispoziŃiile generale, care determină obiectul, scopul, sfera relaŃiilor reglementate şi unele prevederi de natură să orienteze întreaga reglementare;

– dispoziŃiile de conŃinut , care reprezintă reglementarea propriu-zisă ceformează obiectul actului normativ;

– dispoziŃiile tranzitorii şi finale, care reglementează situaŃiileintermediare, de tranziŃie de la un regim juridic la altul, data intrării în vigoare,

precum şi dispoziŃii privind abrogarea altor texte de lege.

Articolele ce compun actele normative se numerotează cu cifre arabe. Numerotarea cu cifre romane se utilizează numai în cazul actelor normative prin care se modifică alte acte normative.

I.3.3. Clasificarea normelor juridice

Normele juridice pot fi clasificate în funcŃie de mai multe criterii:a) după criteriul conduitei pe care trebuie s-o aibă destinatarii;

b) după sfera de aplicare şi gradul de generalitate;c) după modul de redactare.

a) Clasificarea după criteriul conduitei

În funcŃie de conduita pe care trebuie s-o adopte destinatarii normei juridice, normele juridice pot fi (fig. 3.):

onerativeimperative

prohibitive Norme juridice

permisive

dispozitive supletive

Fig. 3. Clasificarea normelor juridice după criteriul conduitei

Normele imperative sunt cele care impun să se dea ceva, să se facă sau sănu se facă ceva.

Normele onerative impun o anumită conduită, de la ele neputându-sederoga. Privesc obligaŃiile de a da sau a face ceva. Exemplu: Art.1212 Codcivil: „Vânzătorul este dator să explice curat îndatoririle ce înŃelege a luaasupră-şi”.

Normele prohibitive interzic o anumită conduită şi sunt specificeobligaŃiei de a nu face ceva, fiind obligatorii. Exemplu: art.1424 Cod civil:„Locatarul nu poate, în cursul locaŃiunii, să schimbe forma lucrului închiriat sauarendat”.



23

Normele dispozitive sunt cele ce prevăd o anumită libertate a subiectuluide drept în alegerea conduitei.

Normele permisive sunt cele care permit subiectului o anumită conduită,fără să i-o impună şi, bineînŃeles, fără să i-o interzică. Exemplu de astfel denorme: dispoziŃiile procedurale privind căile de atac ale hotărârilor

judecătoreşti. JustiŃiabilul nemulŃumit de soluŃia dată într-un proces poate s-oatace la instanŃa superioară (cu apel sau recurs, ori o cale extraordinară de atac),

fără însă a fi obligat să facă acest lucru. Normele supletive sunt cele care vin şi se substituie voinŃei individului,atunci când acesta nu alege singur conduita sa. Exemplu: în caz de divorŃ, dacăsoŃii nu aleg numele pe care îl vor purta după desfacerea căsătoriei, vine legea

peste manifestarea lor de voinŃă neefectuată şi dispune că vor purta numele avutînainte de căsătorie.

b) Clasificarea după sfera de aplicare şi gradul de generalitate În funcŃie de acest criteriu, normele pot fi clasificate astfel:

– norme generale; – norme speciale; – norme de excepŃie.

Normele generale sunt cele ce alcătuiesc dreptul comun. Normele speciale derogă de la dreptul (de exemplu: dreptul comun) şi prevalează în faŃanormelor generale. La concursul dintre o normă generală şi una specială seaplică norma specială. Exemplu: normele juridice prin care sunt stabilitedrepturi şi obligaŃii pentru cetăŃenii unui stat sunt speciale în raport cu normelecare stabilesc drepturi şi obligaŃii pentru persoanele aflate pe teritoriul statuluirespectiv. Normele de excepŃie reglementează situaŃii de excepŃie (exemplu:încuviinŃarea căsătoriei femeii care a împlinit vârsta de 15 ani, care se facenumai în situaŃii de excepŃie, cum ar fi starea de graviditate).

c) Clasificarea după modul de redactare În funcŃie de modul de redactare, normele juridice pot fi:

– norme complete, adică cele ce respectă structura trihotomică a normei,având şi ipoteză şi dispoziŃie şi sancŃiune;

– norme incomplete, adică acele norme cărora le lipseşte unul dinelementele structurii lor logico-juridice. Când acestea trimit la un alt text delege se numesc norme de trimitere.

Normele juridice mai pot fi clasificate în funcŃie de: – ramura de drept căreia îi aparŃin: de drept civil, penal, constituŃional,

administrativ, financiar, familiei, comercial etc.; – de sancŃiunea pe care o conŃin: norme punitive (stabilesc o pedeapsă)

sau stimulative (au o sancŃiune pozitivă, adică o recompensă: distincŃii,decoraŃii, facilităŃi, scutiri de impozite, reducerea pedepsei). Tot după sancŃiune,normele pot fi cu sancŃiuni penale, civile, administrative sau disciplinare sau cu



24

sancŃiuni alternative (închisoare sau amendă) ori cumulative (închisoare şiinterzicerea unor drepturi). O altă clasificare după sancŃiune împarte normele înreparatorii (exemplu: repun părŃile în situaŃia anterioară prin restituirea

prestaŃiilor) şi de anulare (stabilesc nulitatea unui act). Şi, în fine, o ultimăclasificare după sancŃiune: normele pot fi cu sancŃiuni absolut determinate saucu sancŃiuni relativ determinate (exemplu: se pedepseşte conform legii);

– după actul normativ din care provin: din lege, din ordonanŃe sau

hotărâri ale Guvernului, din ordine ale miniştrilor ş.a.; – după conŃinutul lor : norme principii (exemplu: principiile generale dinConstituŃie, coduri, alte legi care stabilesc orientările generale de aplicare adreptului), norme definiŃii (se definesc anumite concepte: contractul, locaŃiunea,arenda etc.), norme de conŃinut, norme de stabilire a competenŃei, atribuŃiilor,

sarcinilor.

I.3.4. Interpretarea normelor juridice

Interpretarea normelor juridice este operaŃiunea logică şi tehnico-juridicăde cunoaştere a sensului şi conŃinutului exact al unei prevederi legale pentru avedea dacă şi cum se aplică într-un caz dat. Scopul interpretării este de a releva

intenŃia legiuitorului, gândirea acestuia (ratio legis, mens legis) şi de a-i dasatisfacŃie deplină.Prin interpretare se poate realiza nu numai înŃelegerea unui text obscur,

imperfect, contradictoriu cu el însuşi sau cu alte texte, ci şi relevarea spirituluilegii, remedierea insuficienŃei, precizarea sensului exact, precum şi aplicarea întimp, spaŃiu şi asupra persoanelor.

Interpretarea normelor juridice este o problemă de aplicare a dreptului,trecerea de la general la particular.

După autorii interpretării, aceasta poate fi oficială sau neoficială (facultativă, doctrinală).

Interpretarea oficială poate fi autentică , judiciară sau administrativă .

Interpretarea autentică este dată de legiuitorul însuşi. Interpretarea judiciară estefăcută de instanŃa de judecată. Interpretarea administrativă provine de laorganul de aplicare care este, în acest caz, o autoritate administrativă.

Interpretarea doctrinală provine de la specialişti, reprezentând opiniileacestora cuprinse în lucrări ştiinŃifice.

Interpretarea poate fi făcută prin mai multe metode, unele intrinseci, alteleextrinseci.

a) Metodele de interpretare intrinsecă au la bază textele interpretate.Metoda gramaticală are la bază analiza gramaticală a textului, a sensului

cuvintelor şi legăturii dintre ele. Exemplu: folosirea ca element de legătură întremai multe condiŃii a conjuncŃiei „şi” ne arată că acestea sunt cumulative.



25

Folosirea conjuncŃiei „sau” indică condiŃii alternative (ori una, ori alta, nu şiuna şi alta).

Metoda logică presupune folosirea unor procedee logice sau araŃionamentelor (a pari, per a contrario, a fortiori, a majori ad minus, a minusad majori).

RaŃionamentul a pari presupune aplicarea legii prin analogie, deducereaunei asemănări din altă situaŃie. RaŃionamentul a fortiori (cu atât mai mult)

arată că norma se justifică cu atât mai mult a fi aplicată într-un anume caz,decât într-un alt caz. RaŃionamentul per a contrario ne arată că dacă într-un caznu se aplică o anumită normă, pe cale de consecinŃă, trebuie aplicată o altănormă (dacă într-o situaŃie nu se aplică o normă specială, per a contrario seaplică norma generală). Celelalte două raŃionamente a majori ad minus(minori) şi a minus ad majus (majori), semnificând de la mai mult la mai puŃinşi de la mai puŃin la mai mult, au semnificaŃia de cine poate mai mult, poate şimai puŃin şi, respectiv, dacă pentru mai puŃin, categoric, şi pentru mai mult.

b) Metodele de interpretare extrinsecă au la bază aspecte exterioaretextelor interpretate.

Metoda teleologică , sau a interpretării după scop, urmăreşte scopul avut în

vedere de legiuitor (ratio legis, mens legis). Se caută spiritul legii (foarte deseste întâlnită formula: litera şi spiritul legii).

Metoda istorică analizează condiŃiile istorice, economico-sociale, politice,geopolitice existente la momentul adoptării legii.

Metoda sistemică are în vedere raportarea normei juridice la ansamblulactului normativ din care face parte, la ramura de drept, la instituŃia juridică. Onormă juridică nu poate fi interpretată prin scoaterea din context.

În urma operaŃiunii de interpretare, rezultatul interpretării poate fi: – literal , adică norma juridică trebuie aplicată literal (ad literam); – extensiv, adică să i se lărgească aplicarea, cum este în cazul enu-

merărilor exemplificative sau aplicării prin analogie (art. 3 Cod civil român:„Judecătorul care refuză a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că esteîntunecată sau neîndestulătoare va putea fi urmărit ca culpabil de denegare dedreptate”);

– restrictiv, când normei i se îngustează sfera de aplicabilitate (exemplu:art. 5 Cod civil român: „Nu se poate deroga prin convenŃii sau dispoziŃii particularede la legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri”).

I.4. Aplicarea dreptului

Aplicarea dreptului urmează a fi analizată atât în spaŃiu şi asupra persoanelor (destinatarilor), cât şi în timp.



26

I.4.1. Aplicarea dreptului în spaŃiu şi asupra persoanelor

În aplicarea dreptului în spaŃiu şi asupra persoanelor, principiul fundamental este cel al teritorialităŃii, dreptul aplicându-se pe teritoriul statuluiîn cauză. De la acest principiu există şi excepŃii.

Teritoriul este definit ca suprafaŃa uscatului şi apelor cuprinse întregraniŃele unui stat, împreună cu coloana de aer existentă deasupra ei şi subsolulaferent.

Dreptul unui stat se aplică şi în afara teritoriului acestuia, la bordulnavelor şi aeronavelor aflate sub pavilionul său, pe teritoriul ambasadelor şimisiunilor sale diplomatice, precum şi cetăŃenilor săi aflaŃi în afara graniŃelor.În anumite situaŃii, legea poate fi aplicabilă chiar şi străinilor sau apatrizilor aflaŃi în afara graniŃei. De asemenea, legile unui stat mai pot fi aplicate în afaragraniŃelor sale atunci când părŃile unui contract, civil sau comercial, au ales-o calege aplicabilă.

ExcepŃii de la principiul teritorialităŃii aplicării legilor există şi îninteriorul statului. Pe teritoriul misiunilor diplomatice, asupra personaluluidiplomatic sau la bordul navelor şi aeronavelor străine, nu se aplică dreptulnaŃional.

În ce priveşte aplicarea asupra persoanelor, au fost puse în evidenŃă douăcategorii de destinatari:

– destinatari de primă linie, adică persoanele cărora norma juridică lestabileşte drepturi sau obligaŃii;

– destinatari de linia a doua, adică autorităŃile însărcinate să vegheze larespectarea legii sau chiar s-o aplice.

Cu excepŃiile arătate la aplicarea legii în spaŃiu, potrivit principiuluiteritorialităŃii, pe teritoriul unui stat legile se aplică tuturor persoanelor fie căsunt cetăŃeni ai statului, fie că sunt apatrizi, fie că sunt străini.

Tratatele internaŃionale, ratificate de România, fac parte din dreptul intern.

ConstituŃia României, la art.20 alin.(2) prevede că „Dacă există neconcordanŃeîntre pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la careRomânia este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaŃionale,cu excepŃia cazului în care ConstituŃia sau legile interne conŃin dispoziŃii maifavorabile”.

Potrivit art.11 din Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarearaporturilor de drept internaŃional privat, „Starea, capacitatea şi relaŃiile defamilie ale persoanei fizice sunt cârmuite de legea sa naŃională, afară numaidacă, prin dispoziŃii speciale, nu se prevede altfel”.

Atunci când este vorba de bunuri, legea aplicabilă în ce priveşte posesia, proprietatea şi celelalte drepturi reale asupra bunurilor este cea a locului unde se

află bunul.



27

I.4.2. Aplicarea dreptului în timp

În aplicarea normelor juridice în timp, se disting trei momente:1) intrarea în vigoare a normei juridice;2) acŃiunea normei juridice;3) ieşirea din vigoare a normei juridice.1) Intrarea în vigoare a normei juridice este legată de momentul aducerii

la cunoştinŃa destinatarilor ei. Art.78 din ConstituŃia României prevede că „Legea

se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la data prevăzută în textul ei”. În ce priveşte ordonanŃele şi hotărârileGuvernului, art.108 alin.(4) din ConstituŃia României prevede că acestea se publicăîn „Monitorul Oficial al României”, cu excepŃia hotărârilor cu caracter militar, carese comunică numai instituŃiilor interesate. Nepublicarea atrage sancŃiuneainexistenŃei lor.

Sunt cazuri în care, pentru pregătirea condiŃiilor necesare aplicării unor acte normative, este nevoie de o perioadă de timp. În aceste cazuri, actelenormative, în cuprinsul lor, prevăd în mod expres date de la care intră învigoare. Un astfel de exemplu îl constituie OrdonanŃa Guvernului Românieinr.70/1994 privind impozitul pe venit, care a fost emisă în august 1994 şi s-aaplicat începând cu 1 ianuarie 1995.

2) AcŃiunea normei juridice, sau perioada în care aceasta este activă,este situată între momentul intrării în vigoare şi cel al ieşirii din vigoare. Norma

juridică dispune numai pentru viitor. Sunt însă situaŃii în care norma juridică poate retroactiva sau ultraactiva.

Norma juridică retroactivează atunci când se aplică şi unor situaŃiianterioare intrării sale în vigoare. Sunt admise următoarele excepŃii de la

principiul neretroactivităŃii legilor: – legea penală mai favorabilă; – normele juridice de interpretare, care se aplică de la momentul intrării în

vigoare a normelor la care se referă.Sunt şi situaŃii în care norma juridică ultraactivează, adică se aplică şidupă ieşirea sa din vigoare. Astfel, potrivit art.16 din Codul penal, legea penalătemporară se aplică infracŃiunilor săvârşite pe timpul cât aceasta este în vigoare,chiar dacă urmărirea penală şi judecarea acestora au loc după ajungerea ei latermen. Această excepŃie de la principiul neultraactivităŃii este un mijloc de acontracara încercările de înfrângere a legii prin săvârşirea de infracŃiuni, înspecial la momente apropiate de ajungerea la termen, când timpul materialrămas nu ar permite descoperirea autorului şi tragerea lui la răspundere.

3) Ieşirea din vigoare a legii poate avea loc în următoarele modalităŃi: – prin ajungere la termen;

– prin cădere în desuetudine; – prin abrogare.



28

Legile temporare ies din vigoare prin ajungerea lor la termen.Legile bugetare anuale sunt legi temporare şi ies din vigoare la sfârşitul

exerciŃiului financiar anual, sau atunci când noua lege bugetară nu a fostadoptată în exerciŃiul bugetar precedent, în exerciŃiul financiar următor lamomentul adoptării noii legi.

Se consideră că legile sunt ieşite din vigoare, prin cădere în desuetudine,atunci când, deşi acestea formal nu sunt abrogate sau nu sunt ajunse la termen,

datorită schimbării realităŃilor economico-sociale, politice sau culturale,destinatarii lor nu mai au reprezentarea obligativităŃii aplicării acestora.Din dreptul românesc putem exemplifica o astfel de ieşire din vigoare a

normelor juridice, prin căderea în desuetudine, chiar cu ConstituŃia socialistă aRomâniei din 1965, care, după anul 1990, deşi nefiind formal abrogată, datorităschimbărilor social-politice ce au survenit, nu s-a mai aplicat, populaŃianemaiavând reprezentarea că aceasta reprezintă legea fundamentală.

Abrogarea este modalitatea cea mai întâlnită de ieşire din vigoare anormelor juridice. De regulă, are loc la momentul intrării în vigoare a alteinorme juridice, dar abrogarea poate interveni şi fără ca în locul normei abrogatesă fie edictată altă normă juridică (fig. 4.).

directăexpresăForme de abrogare indirectă

(tacită = implicită)

Fig. 4. Forme de abrogare a normelor juridice

Abrogarea expresă directă se produce atunci când legea nouă prevedeexpres ce act normativ se abrogă. Exemplu: „la data intrării în vigoare a

prezentei legi (hotărâre a Guvernului României etc.) se abrogă Legeanr.…..(Hotărâre a Guvernului României nr.…. etc.).”

Abrogarea expresă indirectă nu prevede ce act normativ se abrogă, cistipulează doar că „se abrogă orice prevedere contrarie”.

Abrogarea tacită (implicită) are loc atunci când noul act normativ nu prevedenici abrogarea expresă directă şi nici cea indirectă, dar conŃinutul acestuia din urmăeste esenŃial diferit de cel al altui sau altor acte normative ce reglementează aceeaşi(aceleaşi) problemă(e) şi face inaplicabile prevederile anterioare.

I.5. Izvoarele dreptului

NoŃiunea de izvoare ale dreptului are două accepŃiuni: – izvoarele de drept în sens material, denumite izvoare materiale sau

izvoare reale; – izvoare de drept în sens formal, denumite izvoare formale.



29

Izvoarele materiale ale dreptului sunt realităŃile exterioare acestuia pe careFr. Geny le concepea ca „dat”-uri ale dreptului. Aceste izvoare materiale,denumite şi factori de configurare a dreptului, sunt:

– cadrul natural; – cadrul social-politic şi cultural; – cadrul geopolitic; – factorul uman.

Izvoarele formale sunt formele de exprimare a normelor de drept.Sunt considerate ca izvoare formale ale dreptului: – obiceiul juridic (cutuma); – practica judecătorească şi precedentul judiciar; – doctrina judiciară; – contractele normative; – actele normative.Cel mai vechi izvor de drept îl constituie cutuma (obiceiul juridic), care

precede dreptul scris. La apariŃia sa, dreptul a preluat o parte din obiceiuri pecare le-a adaptat realităŃii. Este acea parte a normelor juridice care, în definiŃiadreptului, au fost calificate ca recunoscute de către stat. Cutuma implică o

îndelungată practică socială. De altfel, pentru ca obiceiul juridic să constituieizvor de drept, este necesar să fie îndeplinite două condiŃii:

– condiŃia obiectivă, materializată într-o practică îndelungată şinecontestată;

– condiŃia subiectivă, constând în acceptarea şi recunoaşterea caracteruluiobligatoriu asigurat de existenŃa sancŃiunii pentru cazurile de nerespectare.

Cutuma sau obiceiul juridic nu se confundă cu uzanŃele, care sunt practicisociale constante şi uniforme, general acceptate şi urmate. Exemple: bacşişul,rabatul comercial ş.a. În cazul uzanŃelor, la nivelul psihologiei membrilor societăŃii, nu există convingerea că acestea reprezintă dreptul. Pentru respectarealor nu se poate face apel la forŃa de constrângere a statului. Mai mult chiar, aufost momente când anumite uzanŃe au fost condamnate moral sau interzise prinlege, aşa cum a fost cazul bacşişului.

În dreptul nostru, obiceiul este admis ca izvor de drept numai în măsura încare legea face trimitere la el. Spre exemplu, în Codul civil român, la art.697 se

prevede: „ Nu e iertat a sădi arbori decât în depărtarea hotărâtă deregulamentele particulare (adică dispoziŃii speciale – n.n.) sau de obiceiurileconstante şi recunoscute şi, în lipsă de regulamente şi obiceiuri , în depărtarede doi metri de la linia despărŃitoare a celor două proprietăŃi pentru arboriiînalŃi şi de o jumătate de metru pentru celelalte plantaŃii şi garduri vii”.

În dreptul anglo-saxon, cutuma este izvor de drept, în Anglia fiind chiar şiizvor de drept constituŃional.



30

Practica judecătorească şi precedentul judiciar Practica judecătorească (jurisprudenŃa) constă în hotărârile judecătoreşti

pronunŃate de către instanŃele dintr-un stat prin care se interpretează şi se aplicălegea. Sunt state în care practica judecătorească este recunoscută ca izvor dedrept; sunt însă state, cum este şi cazul României, în care practica

judecătorească, datorită faptului că nu are un rol creator, nu este recunoscutăoficial ca izvor de drept.

Cu toate acestea, jurisprudenŃa este deosebit de importantă în interpretareaşi aplicarea dreptului. Mai mult chiar, prin unele dispoziŃii de dată recentă, jurisprudenŃei I se acordă o anume forŃă juridică. Astfel, art. 23 lit. b din Legeanr. 304 privind organizarea judiciară (M. Of. 576/29.06.2004) prevede că„Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie se constituie în SecŃii Unite pentrusoluŃionarea sesizărilor privind schimbarea jurisprudenŃei sale”. Art. 24 al legiiîn cauză reglementează procedura schimbării jurisprudenŃei. „Dacă o secŃie aÎnaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie consideră că este necesar să revină asupra

propriei jurisprudenŃe, întrerupe judecata şi sesizează SecŃiile Unite ale ÎnalteiCurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, care judecă cu citarea părŃilor. După ce SecŃiileUnite s-au pronunŃat asupra sesizării privind schimbarea jurisprudenŃei,

judecata continuă.”Precedentul judiciar apare ca urmare a tranşării de către instanŃa

supremă dintr-un stat a unei probleme de drept soluŃionate în mod diferit deinstanŃele inferioare. Aceste soluŃii pot constitui izvoare de drept.

Doctrina juridică sau ştiinŃa juridică , prin rolul său teoretic-explicativ şiinterpretările făcute, ajută atât pe legiuitor în opera de făurire a dreptului, cât şi

pe practician în interpretarea şi aplicarea acestuia. Deşi oficial nu este izvor dedrept, doctrina îndeplineşte acest rol în mod mediat, indirect.

Contractul normativ, deşi este un act juridic particular, în anumitesituaŃii, prin drepturile şi obligaŃiile părŃilor pe care le cuprinde, poate fi izvor de drept. Spre exemplu, contractele colective de muncă sau tratatele dintrestate.

Actul normativ este izvorul de drept creat fie de puterea legiuitoare, fiede alte organe ale autorităŃii publice pe care puterea legiuitoare le-a abilitat înacest sens. În vorbirea curentă se foloseşte şi termenul de lege, care însă aredouă accepŃiuni.

Într-o primă accepŃiune, în sensul său strict ( stricto sensu), legea areînŃelesul de act normativ emanând de la puterea legiuitoare. În sens larg(lato sensu), termenul de lege este folosit pentru orice act normativ.

Actele normative, în funcŃie de organul emitent şi de forŃa lor juridică, potfi clasificate astfel:



31

– acte ale Parlamentului (ConstituŃia, legile constituŃionale, legile organiceşi legile ordinare, deciziile camerelor Parlamentului – Senatul şi CameraDeputaŃilor – şi hotărâri ale Parlamentului);

– acte ale puterii executive, care, la rândul lor, pot fi acte ale Guvernului(ordonanŃe, ordonanŃe de urgenŃă, hotărâri), acte ale organelor administraŃiei

publice centrale (ordine, instrucŃiuni ale miniştrilor sau ale altor conducători deinstituŃii centrale) şi acte ale organelor administraŃiei publice locale (hotărâri ale

consiliilor locale sau dispoziŃii ale primarilor); – acte ale Preşedintelui României.ConstituŃia este legea fundamentală a statului sau „legea legilor”, fiind

deasupra oricărei legi. Prin ConstituŃie sunt consacrate valorile fundamentaleale societăŃii. Toate legile pe care le adoptă Parlamentul României trebuie să seconformeze cadrului constituŃional, orice încălcare fiind sancŃionată în procesulde control al constituŃionalităŃii legilor.

Legile constituŃionale sunt legile adoptate de puterea legiuitoare, în procedura folosită pentru adoptarea ConstituŃiei, şi au ca obiect revizuireaConstituŃiei.

Legile organice sunt acte adoptate de către Parlament, prin care se

reglementează: sistemul electoral, organizarea şi funcŃionarea partidelor politice; organizarea şi desfăşurarea referendumului; organizarea Guvernului şia Consiliului Suprem de Apărare a łării; regimul stării de asediu şi al celei deurgenŃă; infracŃiunile; pedepsele şi regimul executării acestora; acordareaamnistiei şi graŃierii colective; organizarea puterii judecătoreşti şi a CurŃii deConturi; statutul funcŃionarilor publici; contenciosul administrativ; organizareagenerală a învăŃământului; regimul proprietăŃii şi al moştenirii; regimul general

privind raporturile de muncă; sindicatele şi protecŃia muncii ş.a. Legile organiceşi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităŃiimembrilor fiecărei Camere.

Legile ordinare sunt acte adoptate de Parlament ce reglementează altedomenii decât cele rezervate legilor organice. Legile ordinare şi hotărârile seadoptă cu votul majorităŃii membrilor prezenŃi ai Camerelor.

OrdonanŃele Guvernului sunt acte normative cu putere de lege emise decătre executiv în baza mandatării acestuia prin lege (delegare legislativă).

OrdonanŃele de urgenŃă ale Guvernului sunt, de asemenea, actenormative cu putere de lege, emise de executiv în cazuri excepŃionale.

Hotărârile Guvernului sunt actele normative emise de Guvern în baza şi pentru organizarea executării legilor.

Printr-un act normativ inferior ca forŃă juridică nu se poate modifica un actnormativ superior ca forŃă juridică şi nici nu se poate adăuga la acesta. Exemplu:

printr-o hotărâre a Guvernului nu poate fi modificată o lege.



32

CAPITOLUL II

DREPTUL CIVIL. DEFINIłIE, OBIECT,PRINCIPII ŞI IZVOARE

II.1. DefiniŃie

Dreptul civil este acea ramură a dreptului ce aparŃine diviziuniidreptului privat care reglementează relaŃiile patrimoniale şi nepatrimoniale ceiau naştere, se modifică sau se sting între persoane fizice şi/sau persoane

juridice aflate pe poziŃii de egalitate juridică.Din această definiŃie se desprind următoarele caracteristici ale dreptului

civil: a) este o ramură a dreptului ce aparŃine diviziunii dreptului privat. Normele ce alcătuiesc dreptul civil reglementează în regim de drept privat rela-Ńiile din societate. Ele constituie dreptul comun privat, fiind aplicabile tuturor relaŃiilor de drept privat, în afară de cele guvernate de dispoziŃiile speciale(adică ale dreptului comercial, dreptului familiei, dreptului muncii ş.a.).

În dreptul civil, normele, în funcŃie de obiectul de reglementare, suntgrupate pe instituŃii juridice, după cum urmează: actul juridic civil, raportul

juridic civil, obligaŃiile civile, drepturile civile, contractul, patrimoniul, prescripŃia ş.a.;

b) reglementează relaŃiile patrimoniale şi nepatrimoniale. Este

patrimonială acea relaŃie socială care poate fi exprimată băneşte sau pecuniar (exemplu: la contractul de vânzare-cumpărare, de schimb, de locaŃiune). Estenepatrimonială acea relaŃie socială care nu poate fi cuantificată pecuniar sau în

bani (exemple: dreptul la nume, denumire, domiciliu, sediu);c) reglementarea relaŃiilor sociale patrimoniale şi nepatrimoniale cuprinde

întreaga lor evoluŃie: naştere , modificare , stingere;d) relaŃiile reglementate se stabilesc între persoane; fie între persoane

fizice, fie între persoane juridice, fie între persoane fizice şi juridice. Persoana fizică este omul luat individual , în calitatea sa de titular de drepturi şi obligaŃii. Persoana juridică este o ficŃiune a legii, prin care unei persoane fizice sau unuicolectiv de persoane i se recunoaşte calitatea de subiect colectiv titular de

drepturi şi obligaŃii. Din colectivul de persoane pot face parte atât persoane



33

fizice, cât şi persoane juridice (exemplu: o societate comercială, care, dupăconstituire, cu respectarea cerinŃelor legii, are calitatea de asociat sau acŃionar lao altă societate comercială). În cadrul persoanei juridice nu este obligatoriu săexiste mai multe persoane pentru a avea calitatea de subiect colectiv de drepturişi obligaŃii. Spre exemplu, o societate comercială cu răspundere limitată poateavea un singur asociat (asociat unic), care poate fi atât persoană juridică, cât şi osingură persoană fizică;

e) persoanele între care se stabilesc relaŃiile sociale reglementate denormele dreptului civil se află pe poziŃie de egalitate juridică. Egalitatea esteuna juridică şi nu de potenŃial economic, numerică sau de altă natură.Persoanele participante sunt, în egală măsură, titulare de drepturi şi obligaŃii. Înunele ramuri ale dreptului public, cum ar fi dreptul administrativ sau dreptulfinanciar public, unul dintre subiecte se situează juridic pe o poziŃie deautoritate, impunând celuilalt subiect voinŃa sa (raporturi de putere).

II.2. Obiectul dreptului civil

Aşa cum rezultă din definiŃia dreptului civil, normele juridice de dreptcivil reglementează relaŃii patrimoniale şi nepatrimoniale. Prin urmare, dreptulcivil are ca obiect de reglementare:

a) condiŃia juridică a persoanelor care participă la raporturile juridice dedrept civil;

b) raporturile patrimoniale ce se stabilesc în regim de drept civil;c) raporturile nepatrimoniale de drept civil.a) CondiŃia juridică a subiectelor de drept civil, sau capacitatea juridică

civilă, priveşte atât capacitatea de folosinŃă , adică de a fi titular de drepturi şiobligaŃii, cât şi capacitatea de exerciŃiu, adică de a putea să-şi exercitedrepturile şi să-şi asume obligaŃii.

b) Raporturile patrimoniale de drept civil privesc, în primul rând,

relaŃiile de proprietate, relaŃiile ce se stabilesc între persoane cu privire la proprietatea asupra bunurilor. Aceste relaŃii se stabilesc între persoane şi nuîntre persoane şi bunuri. În aceste relaŃii patrimoniale persoanele pot fi titularede drepturi, dar şi de obligaŃii. În temeiul obligaŃiei civile, o persoană poate fiobligată să dea ceva, să facă ceva sau să nu facă ceva. Titularul de drepturi senumeşte creditor, iar persoana căreia îi revine obligaŃia corelativă se numeştedebitor.

c) Raporturile nepatrimoniale, ce iau naştere între persoane, pot să fie şide domeniul altor ramuri ale dreptului. Raporturile nepatrimoniale de dreptcivil sunt cele reglementate de normele juridice ale acestei ramuri ale dreptului.Unele raporturi nepatrimoniale pot constitui izvorul altor raporturi juridice cu

caracter patrimonial. Dreptul de autor al unei opere ştiinŃifice, literare, artistice,



34

prin excelenŃă un drept nepatrimonial, poate genera raporturi patrimoniale cu privire la drepturile cuvenite autorului pentru folosirea operei sale.

II.3. Principiile fundamentale ale dreptului civil

Înainte de a formula principiile fundamentale ale dreptului civil se impunedefinirea noŃiunii de principiu fundamental al dreptului. Unii autori s-au

pronunŃat în sensul că principiile fundamentale ale dreptului sunt tot norme

juridice, dar de un fel aparte. AlŃi autori le-au catalogat drept standarde ale unor structuri logice. Şi, în fine, alŃi autori le-au considerat idei conducătoare aletuturor normelor juridice.

În prezentarea principiilor fundamentale ale dreptului civil, acestea vor fi privite ca idei conducătoare ale conŃinutului normelor de drept civil.Formularea şi numărul acestora diferă de la autor la autor, ele fiind de inspiraŃieatât ideologică, cât şi rezultate din drept ( principii structurale).

Principiile fundamentale ale dreptului civil nu se confundă cu principiilecare guvernează anumite instituŃii ale dreptului civil, cum sunt: principiulconsensualismului actului juridic civil, principiul acordului de voinŃă în cazulcontractului ş.a. Principiile fundamentale ale dreptului civil consacră cele maiimportante valori ocrotite de normele de drept civil.

Principiul garantării proprietăŃii private decurge din ConstituŃiaRomâniei. Este strâns legat de dreptul la muncă, proprietatea fiind rezultatulmuncii, persoanele fiind îndreptăŃite să se bucure de rezultatul muncii lor. Chiar şi în societatea socialistă, proprietatea privată era garantată în anumite limite.Fără garantarea proprietăŃii private în societate s-ar instala haosul şinesiguranŃa. Lipsirea persoanelor de dreptul de a se bucura de rezultatelemuncii ar duce la demobilizarea lor faŃă de muncă şi intrarea societăŃii într-un

proces de disoluŃie.Principiul egalităŃii în faŃa legii este, de asemenea, consacrat în

ConstituŃia României. Nu se confundă cu egalitatea juridică a subiectelor dedrept civil. Potrivit art.16 din ConstituŃia României, nimeni nu este mai presusde lege. Egalitatea juridică civilă rezultă şi din Decretul nr.31/1954 privind

persoana fizică şi juridică, care, la art.4, prevede: „Sexul, rasa, naŃionalitatea,religia, gradul de cultură sau originea nu au nici o înrâurire asupra capacităŃii”.

Principiul ocrotirii drepturilor civile14 rezultă atât din art.3 alDecretului nr.31/1954, potrivit căruia „Drepturile civile sunt ocrotite de lege”,cât şi din art.26 al Pactului internaŃional al omului: „Toate persoanele sunt egaleîn faŃa legii şi au, fără discriminare, dreptul la ocrotire egală din partea legii”.

14 Corneliu Turianu, Probleme speciale de drept civil, Editura FundaŃiei România deMâine, Bucureşti, 1999, p.15.



35

Numărul şi definirea principiilor generale ale dreptului civil diferă de laautor la autor. Dumitru Mazilu15 enumeră următoarele principii: egalitatea

părŃilor, responsabilitatea civilă, garantarea proprietăŃii, buna credinŃă,consensualismul. Ernest Lupan16, analizând cu caracter de reevaluare

principiile dreptului civil român după RevoluŃia din decembrie 1989, apreciazăcă acestea sunt următoarele: principiul liberei exercitări a drepturilor civile, alapărării proprietăŃii, al bunei credinŃe şi încrederii reciproce, principiul egalităŃii

de statut civil a persoanelor, ocrotirii intereselor legitime ale părŃilor raportului juridic şi cel al garantării efective a drepturilor subiective civile.În perioada socialistă au fost considerate ca principii fundamentale ale

dreptului civil următoarele: principiul proprietăŃii socialiste şi al apărării ei, principiul planificării socialiste a economiei, principiul autogestiunii, principiuldeplinei egalităŃi în drepturi, principiul îmbinării armonioase a intereselor

personale cu cele obşteşti şi principiul garantării efective a drepturilor.

II.4. Izvoarele dreptului civil

Aşa cum am arătat la Capitolul I, consacrat noŃiunilor introductive, la paragraful I.5, noŃiunea de izvor al dreptului are două sensuri, făcându-sedistincŃia între izvoare materiale ale dreptului şi izvoare formale ale dreptului.

În acest paragraf ne vom ocupa numai de izvoarele în sens formal ale dreptului civil , adică de acele forme specifice de exprimare ale normelor dedrept civil . Utilizarea termenului de izvoare ale dreptului civil semnificăexistenŃa atât a mai multor forme de exprimare a normelor de drept civil, cât şiexistenŃa, în cadrul aceleiaşi forme de exprimare, a mai multor surse de aceeaşicategorie, dar cu obiect de reglementare diferit.

Astfel, în ceea ce priveşte formele de exprimare, în cadrul mulŃimiiizvoarelor dreptului civil se regăsesc următoarele:

1) acte normative emanând de la puterea legiuitoare (legi organice, legi

ordinare);2) acte normative emanând de la executiv, care, la rândul lor, pot fi:2.1) acte cu putere de lege emise în baza delegării legislative (ordonanŃe

ale Guvernului şi ordonanŃe de urgenŃă ale Guvernului) şi2.2) acte normative emise în regim obişnuit de organizare a executării

legilor (hotărâri ale Guvernului);

15 Dumitru Mazilu, Teoria generală a dreptului, Editura All Beck, Bucureşti, 1999, p.121-136.

16 Ernest Lupan, Reevaluarea principiilor de drept civil român,Revista „Dreptul”, nr.5-6, Bucureşti, p.83-94.



36

3) acte ale altor autorităŃi publice (ordine ale miniştrilor şi celorlalŃiconducători ai organelor centrale ale administraŃiei, instrucŃiuni, regulamente,circulare etc.);

4) acte ale autorităŃilor administraŃiei publice locale (hotărâri aleconsiliilor locale, dispoziŃii ale primarilor etc.).

Între aceste acte este stabilită o anumită ierarhie al cărei element de bază îlconstituie supremaŃia legii, care, la rândul ei, trebuie să fie conformă cu

ConstituŃia. SupremaŃia legii semnifică imperativul conformităŃii cu aceasta atuturor celorlalte categorii de acte normative. În vorbirea curentă însă, termenulde lege are o dublă accepŃiune. Prima accepŃiune o constituie sensul larg(lato sensu), general, al acestui termen, care înglobează orice formă deexprimare a normelor juridice, nefăcându-se deosebirea între legi şi celelalteacte normative subsecvente. Atunci când oamenii spun, în vorbirea curentă, cătrebuie să respecte legea, nu au în vedere doar actele normative emanând de lalegiuitor şi pe cele emise în baza delegării legislative, ci toate actele normative.De aici am putea desprinde o a doua manifestare a supremaŃiei legilor, după ceacare priveşte raportul dintre actele normative, respectiv manifestareasupremaŃiei legii, în raportul act normativ-destinatarul actului normativ. ForŃa

obligatorie rămâne la fel şi în cazul actelor emanând de la legiuitor, şi în cazulactelor normative subsecvente, cu condiŃia însă ca acestea din urmă să nucontravină primelor. Printr-un act subsecvent legii nu se poate modifica legea şinici nu se poate adăuga la aceasta.

Izvoarele dreptului civil, în sens formal, pot să fie:a) comune cu alte ramuri de drept;

b) specifice numai acestei ramuri ale dreptului.Sunt frecvente situaŃiile în care norme juridice de drept civil se regăsesc în

alte izvoare formale de drept decât cele care privesc numai raporturile juridicecivile. În acest sens, exemplificarea poate începe chiar cu ConstituŃia României,între prevederile căreia foarte multe privesc raporturile juridice de drept civil.

Normele juridice de drept civil conŃinute în ConstituŃie sunt numeroase, drept pentru care ne vom opri numai asupra câtorva dintre ele:

– art.25 alin.(2): „Fiecărui cetăŃean îi este asigurat dreptul de a-şi stabilidomiciliul sau reşedinŃa în orice localitate din Ńară, de a emigra, precum şi de areveni în Ńară”;

– art.44 alin.(1): „Dreptul de proprietate, precum şi creanŃele asuprastatului sunt garantate. ConŃinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prinlege”;

– art.46 : „Dreptul la moştenire este garantat”.Principalul izvor specific de drept civil îl constituie Codul civil. Acesta a

fost adoptat în anul 1864, pe timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, fiind în



37

vigoare şi în prezent, cu relativ puŃine modificări. A avut ca model Codul civil francez al lui Napoleon.

Numărul izvoarelor dreptului civil este foarte mare, atât al celor specifice,cât şi al celor comune. Dintre izvoarele specifice enumerăm, exemplificativ,următoarele:

– Decretul nr.31/1954 privind persoana fizică şi juridică; – Legea nr.319/1944 privind dreptul la moştenire al soŃului supravieŃuitor;

– Decretul nr.167/1958 privind prescripŃia extinctivă; – Legea nr.603/1943 pentru simplificarea împărŃelilor judiciare; – Legea nr.16/1994 a arendării; – Legea nr.112/1995 privind reglementarea situaŃiei juridice a unor

imobile cu destinaŃia de locuinŃe trecute în proprietatea statului.Un exemplu de izvor de drept civil, comun cu alte ramuri de drept, îl

constituie Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de dreptinternaŃional privat. DispoziŃiile de drept internaŃional privat din această lege sereferă în special la raporturile juridice civile, acestea reglementând statutul

persoanei fizice, persoanele juridice, bunurile, moştenirea, actul juridic,obligaŃiile contractuale şi extracontractuale (condiŃiile de formă şi de fond ale

contractului, contractul de vânzare, alte contracte, îmbogăŃirea fără justă cauză,gestiunea de afaceri, actul ilicit, răspunderea pentru produse, transmiterea şistingerea obligaŃiilor), prescripŃia extinctivă şi achizitivă. Trebuie subliniat cătoate aceste reglementări privesc raporturile juridice civile, care însă se

particularizează prin faptul că au un element de extraneitate, la ele participândşi alte persoane, care nu au cetăŃenia sau naŃionalitatea statului român.

Mai trebuie arătat că dreptul civil este recunoscut ca drept comun pentrualte ramuri de drept . Art.1 al Codului comercial român prevede: „În comerŃ seaplică legea de faŃă. Unde ea nu dispune se aplică Codul civil”. Aceastaînseamnă că, în lipsa unor prevederi în Codul comercial român privind relaŃiilesociale din domeniul comerŃului, se aplică normele juridice conŃinute de Codulcivil. Sunt astfel de prevederi cele privind societăŃile (universale, particulare),dar şi cele cu aplicabilitate complementară ca garanŃiile, atât cele reale (gajul,ipoteca, dreptul de retenŃie), cât şi cele personale (fidejusiunea) etc.



38

CAPITOLUL III

RAPORTUL JURIDIC CIVIL

III.1. NoŃiunea de raport juridic civil, premiseleşi caracterele acestuia

III.1.1. NoŃiune

În societate, oamenii stabilesc între ei o multitudine de relaŃii. Cele maimulte dintre aceste relaŃii nu sunt reglementate de norme juridice, fiind lăsate lalibera apreciere a membrilor societăŃii. O parte a acestora, datorită importanŃei

pe care o prezintă pentru bunul mers al societăŃii, sunt reglementate de normele juridice. În acest fel, prin intermediul normei juridice, relaŃiile sociale pătrundîn ordinea de drept.

În drept, relaŃiile sociale care sunt reglementate de norma juridică alcătuiesc raporturile juridice.

În funcŃie de ramura de drept, căreia îi aparŃin normele juridice,raporturile juridice pot fi de drept constituŃional, de drept administrativ, dedrept penal, de drept civil ş.a.m.d.

Putem defini raportul juridic civil ca fiind relaŃia socială guvernată deo normă juridică de drept civil.

III.1.2. Premise Pentru naşterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic civil este

necesară îndeplinirea anumitor condiŃii. Acestea sunt denumite premise aleraportului juridic civil.

Sunt considerate ca premise ale raportului juridic: a) existenŃa relaŃieisociale (subiectele); b) norma juridică şi c) o împrejurare constând într-un act sau fapt juridic care să dea naştere, să modifice sau să stingă drepturisubiective.

a) ExistenŃa relaŃiei sociale (subiectele). Raportul juridic presu-puneexistenŃa unor titulari de drepturi şi obligaŃii. Aceştia sunt subiectele raportului

juridic, noŃiune ce urmează a fi analizată distinct.



39

b) Norma juridică este, de asemenea, o premisă a raportului juridic; înlipsa ei relaŃia socială nu poate căpăta calitatea de raport juridic.

c) Actul sau faptul juridic este condiŃia care generează drepturile şiobligaŃiile părŃilor şi în legătură cu care se naşte, se modifică sau se stingeraportul juridic.

Actul juridic este o acŃiune umană făcută cu scopul de a produce efecte juridice.

Faptul juridic poate fi o acŃiune umană prin care nu s-a urmărit producerea unor efecte juridice, dar care, totuşi, prin consecinŃele ei, genereazăastfel de efecte, sau un eveniment ori stare de fapt, de care legea leagă anumiteefecte juridice.

Evenimentele sunt acele fapte care se produc independent de voinŃaomului, dar care, potrivit legii, dau naştere la efecte juridice. Sunt evenimente:naşterea unei persoane, decesul acesteia, fenomene naturale (cutremure,inundaŃii), sau chiar scurgerea timpului (împlinirea termenu-lui de prescripŃie).

AcŃiunile pot fi licite sau ilicite. AcŃiunile licite sunt cele săvârşite în conformitate cu legea. AcŃiunile ilicite sunt cele interzise de lege şi care atrag răspunderea

juridică, fie ea civilă, administrativă sau penală.III.1.3. Caracterele raportului juridic civil

Sunt trăsături definitorii şi denumite caractere ale raportului juridic civilurmătoarele:

– caracterul social; – caracterul dublu voliŃional; – egalitatea juridică a părŃilor.1. Socialitatea raportului juridic. Aşa cum am arătat, raportul juridic

este o relaŃie socială . Aceasta se stabileşte între membrii societăŃii pe baza unor norme juridice. Norma juridică nu poate stabili reguli de conduită pentru

lucruri. Chiar şi în cazul relaŃiei de proprietate, aceasta nu se stabileşte între persoane şi lucruri, ci numai între persoane, titularul dreptului de proprietatefiind îndreptăŃit să ceară celorlalŃi membri ai societăŃii să-i respecte proprietatea(subiect activ), iar ceilalŃi membri fiind obligaŃi să-i respecte proprietatea(subiecte pasive).

2. Caracterul dublu voliŃional este dat de dubla manifestare de voinŃă.Prima manifestare de voinŃă constă în edictarea normei juridice. Societatea vreaca o anumită relaŃie socială să fie reglementată prin drept şi în acest fel săcapete un caracter juridic. Cea de-a doua manifestare de voinŃă aparŃine părŃilor şi acestea o fac atunci când hotărăsc să stabilească între ele o astfel de relaŃie,adică una bazată pe existenŃa unei norme juridice.



40

3. Egalitatea juridică a părŃilor raportului juridic civil particularizeazăacest tip de raport faŃă de cele ale altor ramuri de drept, în special de cele dinsfera dreptului public. PărŃile se află în poziŃie de egalitate juridică şi în alteramuri ale dreptului cum este, de exemplu, dreptul comercial. În alte raporturi,cum este cazul raporturilor juridice de drept administrativ, părŃile nu mai sunt în

poziŃie de egalitate juridică, raporturile fiind de putere, statul, prin organelesale, deŃinând o poziŃie supraordonată. Raportul juridic de egalitate nu trebuie

confundat cu egalitatea în faŃa legii. Egalitatea juridică civilă constă înnesubordonarea unei părŃi faŃă de cealaltă. Aceasta nu înseamnă însă că părŃileau acelaşi număr de drepturi sau că ar fi egale patrimonial.

III.2. Structura raportului juridic civil(elementele raportului juridic civil)

Structura raportului juridic civil este alcătuită din trei elemente: – subiectele sau părŃile , care pot fi persoane fizice sau persoane juridice,

titulare de drepturi şi obligaŃii; – conŃinutul raportului juridic civil , alcătuit din drepturile subiective şi

obligaŃiile corelative ale părŃilor; – obiectul raportului juridic civil, constând în acŃiunile sau inacŃiunile la

care părŃile sunt îndreptăŃite şi, respectiv, obligate. Acestea constituie conduita pe care trebuie s-o aibă părŃile în dreptul civil. Se admite existenŃa unui obiect derivat al raportului juridic civil, constând în bunurile cu privire la care sestabilesc relaŃiile sociale.

Acestea sunt elementele raportului juridic civil, ele fiind cumulative, lipsaoricăruia dintre ele ducând la inexistenŃa raportului juridic civil.

III.2.1. Subiectele raportului juridic civil

Subiectele raportului juridic civil sunt persoanele care participă la

acestea în calitate de titulare de drepturi şi obligaŃii. Persoanele titulare dedrepturi subiective sunt denumite şi subiecte active sau creditori, iar celecărora le revin obligaŃiile corelative sunt subiecte pasive sau debitori.

Atunci când sunt mai mult de două subiecte ale raportului juridic există opluralitate de subiecte. Pluralitatea poate fi pluralitate activă, atunci cândsunt două sau mai multe subiecte active, sau pluralitate pasivă, atunci cândsunt două sau mai multe subiecte pasive.

De regulă, subiectele raporturilor juridice sunt individualizate(determinate), cunoscându-se de la început care sunt acestea. Această situaŃieeste caracteristică drepturilor relative (această noŃiune urmează a fi prezentatăulterior). În situaŃia drepturilor absolute este cunoscut numai subiectul activ

(titularul dreptului de proprietate, spre exemplu), subiectul pasiv fiindnedeterminat şi alcătuit din toate celelalte subiecte de drept care sunt Ńinute să



41

respecte acest drept. Alt exemplu de drepturi absolute îl constituie drepturilenepatrimoniale.

În dreptul civil, se face vorbire şi despre schimbarea subiectelorraportului juridic civil. Aceasta înseamnă că, în cadrul unui raport juridicexistent, deja stabilit, unul sau unele dintre subiecte sunt înlocuite cu altele. Potfi înlocuite atât subiectele active, cât şi cele pasive şi aceasta se face printransmiterea fie de drepturi, fie de obligaŃii. Transmiterea poate fi făcută prin

acte între vii (inter vivos) (exemplu: cesiunea de creanŃă, novaŃia, subrogaŃia)sau prin acte pentru cauză de moarte (mortis causa). Este act pentru cauză demoarte testamentul, care, la rându-i, poate fi testament olograf, testamentautentic, testament secret sau mistic etc.

Transmisiunea de drepturi şi obligaŃii poate fi: – universală – când se transmite un patrimoniu; – cu titlu universal – când se transmite o fracŃiune dintr-un patrimoniu; – cu titlu particular – când se transmite un anumit drept.Aşa cum arătam, subiecte ale dreptului juridic civil pot fi atât persoanele

fizice, cât şi cele juridice. Sediul materiei privind persoanele fizice şi juridice îlconstituie Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice.

Persoana fizică, privită ca subiect de drept civil, este omul luat înindividualitatea sa, titular de drepturi şi obligaŃii.

Pentru a putea fi titulară de drepturi şi obligaŃii, persoanei fizice, prin lege,îi este recunoscută capacitatea civilă. Aceasta este o caracteristică a tuturor

persoanelor şi nu este influenŃată de sexul, rasa, naŃionalitatea, religia, gradul decultură sau originea persoanei.

Persoana juridică sau morală este un subiect colectiv de drepturi şiobligaŃii, căruia legea i-a recunoscut capacitatea de a avea drepturi şi obligaŃii.

Persoana juridică este o ficŃiune a legii. Unui colectiv de persoane (fizice,sau chiar juridice) i se recunoaşte calitatea de titular de drepturi şi obligaŃii.Sunt şi situaŃii de persoane juridice având la bază existenŃa unei singure

persoane (exemplu: societatea cu răspundere limitată având un asociat unic şifundaŃia cu un singur membru fondator). Spunem că este o ficŃiune a legii

pentru că legea priveşte acest colectiv de persoane ca pe o persoană singulară.Pentru a exista ca subiect colectiv de drepturi, persoana juridică trebuie să

aibă: – o organizare proprie; – un patrimoniu propriu; – un scop în acord cu interesul obştesc.Calitatea de titular de drepturi şi obligaŃii este dată de capacitatea civilă a

persoanei juridice care trebuie să fie în acord cu scopul ei stabilit prin lege sauactul de înfiinŃare. Se poate spune deci că, în cazul persoanelor juridice,



42

capacitatea civilă este limitată de specializarea acesteia (specializareacapacităŃii de folosinŃă).

III.2.2. Capacitatea civilă a persoanelor fizice

Capacitatea civilă a persoanelor fizice poate fi: – capacitate de folosinŃă; – capacitate de exerciŃiu.

a) Capacitatea de folosinŃă este definită de art.5 din Decretul nr.31/1954ca fiind capacitatea de a avea drepturi şi obligaŃii. Această capacitate începe lanaşterea omului şi încetează o dată cu moartea acestuia. Drepturile omului suntrecunoscute de la concepŃie, însă numai dacă el se naşte viu (art.7 din Decretulnr.31/1954). Este consacrat prin adagiul latin infans conceptus pro nato habetur quoties de commodis ejus agitur . Este de reŃinut că, în situaŃia copiluluiconceput şi nenăscut, legea face vorbire numai de drepturi, nu şi de obligaŃii,aceasta fiind, prin urmare, o măsură de protecŃie.

Confirmarea caracterului de măsură de protecŃie este dată şi de Codulcivil, care, la art.654, privitor la calităŃile cerute pentru a veni la moştenire,alin.(2) şi (3), prevede: „Copilul născut mort este considerat că nu există”. Deci,

pentru a avea drept de moştenire, copilul conceput, dar nenăscut trebuie să senască viu. Dacă, după naştere, acesta moare, nu înseamnă că este îndepărtat dela moştenire, partea ce îi revenea în calitate de moştenitor urmând a constituiobiectul dreptului de moştenire legală a persoanelor îndreptăŃite.

Putem spune despre capacitatea civilă de folosinŃă că este o aptitudinegenerală şi abstractă.

În doctrină sunt menŃionate următoarele caractere juridice ale capacităŃiicivile de folosinŃă:

– legalitatea – constând în faptul că este instituită prin lege; – generalitatea – constând în faptul că nu priveşte doar anumite drepturi

şi obligaŃii, ci orice drept şi obligaŃie admise de lege;

– inalienabilitatea – constând în prevederea expresă a legii că „nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosinŃă şi nici lipsit, în tot sau parte, decapacitatea de exerciŃiu, decât în cazurile şi în condiŃiile stabilite de lege.

Nimeni nu poate renunŃa, nici în tot, nici în parte, la capacitatea de folosinŃă saula cea de exerciŃiu”;

– intangibilitatea, rezultând din prevederea mai sus amintită, potrivitcăreia nimeni nu poate fi îngrădit, şi nici lipsit, în tot sau în parte, de capacitateade folosinŃă. Legea admite că pot fi îngrădiri sau chiar lipsiri de capacitate, dar numai în privinŃa celei de exerciŃiu, nu şi a celei de folosinŃă ;

– egalitatea capacităŃii civile de folosinŃă; este consacrată de ConstituŃie,rezultând din chiar prevederea expresă a art.4 alin.(2), potrivit căreia „sexul,



43

rasa, naŃionalitatea, religia, gradul de cultură sau originea nu au nici o înrâurireasupra capacităŃii”;

– universalitatea capacităŃii civile de folosinŃă semnifică faptul că toate persoanele au capacitate de folosinŃă. Este instituită prin lege, art.4 alin.(1) alDecretului nr.31/1954 prevăzând în acest sens: „Capacitatea civilă esterecunoscută tuturor persoanelor”. Este o trăsătură aflată în strânsă legătură cucea a intangibilităŃii – „nimeni nu poate fi îngrădit şi nici lipsit, în tot sau în

parte, de capacitatea de folosinŃă” (art.6 alin.(1), Decretul nr.31/1954). b) Capacitatea de exerciŃiu a persoanelor fizice este definită legal deart.5 alin.(3) din Decretul nr.31/1954, potrivit căruia „Capacitatea de exerciŃiueste capacitatea persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaŃii,săvârşind acte juridice”.

Şi capacitatea civilă de exerciŃiu are aceleaşi caracteristici ca şicapacitatea civilă de folosinŃă, respectiv:

– legalitatea; – generalitatea; – inalienabilitatea; – intangibilitatea;

– egalitatea capacităŃii de exerciŃiu a persoanelor juridice.În funcŃie de poziŃia subiectului raportului juridic, constând în existenŃa

discernământului, persoana fizică poate fi:a) lipsită de capacitate de exerciŃiu – minorul sub vârsta de 14 ani şi

interzisul judecătoresc; b) cu capacitate de exerciŃiu restrânsă – minorul cu vârsta cuprinsă între

14 şi 18 ani;c) cu capacitate deplină de exerciŃiu – persoana care a împlinit vârsta de

18 ani. Potrivit art.8 alin.(3) din Decretul nr.31/1954, „minorul care secăsătoreşte dobândeşte, prin aceasta, capacitate deplină de exerciŃiu”.

a) Persoanele lipsite de capacitate de exerciŃiu Tot Decretul nr.31/1954 (art.11 alin.(1)) nominalizează persoanele lipsite

de capacitate de exerciŃiu: – minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani; – persoana pusă sub interdicŃie.Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciŃiu, actele juridice se fac

de reprezentanŃii lor legali.RaŃiunea legii în instituirea acestei lipsiri de capacitate civilă de exerciŃiu

se bazează pe lipsa discernământului, aceasta fiind o măsură de protecŃie aminorului.

Tot o măsură de protecŃie este şi măsura luată pe cale judecătorească de punere sub interdicŃie a persoanelor care, datorită alienaŃiei ori debilităŃiimintale, nu au discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele lor.



44

În cazul minorilor care nu au împlinit vârsta de 14 ani, reprezentarea lor legală este făcută de părinŃi. Art.105 din Codul familiei prevede că „PărinŃii audreptul şi îndatorirea de a administra bunurile copilului lor minor şi de a-lreprezenta în actele civile până la data când el împlineşte vârsta de

patrusprezece ani”.Minorii, atât cei cu vârsta sub 14 ani, cât şi cei cu vârsta cuprinsă între 14

şi 18 ani, care au ambii părinŃi morŃi, necunoscuŃi, decăzuŃi din drepturile

părinteşti, puşi sub interdicŃie judecătorească, dispăruŃi ori declaraŃi morŃi, precum şi copilul care este lipsit de îngrijirea ambilor părinŃi, sunt puşi subtutelă (art.113 Codul familiei). Tutela mai poate fi instituită de instanŃa

judecătorească în cazurile de desfacere a înfierii, această decizie urmând a filuată numai în interesul minorului (art.85 şi 113 din Codul familiei).

Tutorele are obligaŃia de a administra bunurile minorului şi de a-lreprezenta în actele civile până la împlinirea vârstei de 14 ani. În cazulminorilor cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani, aceştia îşi exercită singuridrepturile şi îşi îndeplinesc obligaŃiile, dar numai cu încuviinŃarea prealabilă atutorelui, în scopul apărării acestora împotriva abuzurilor din partea terŃilor (art.124 Codul familiei).

b) Persoanele cu capacitate de exerciŃiu restrânsă Minorii cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani se consideră că au

discernământul în curs de formare, iar capacitatea lor de exerciŃiu este unarestrânsă. Aceştia pot să încheie acte juridice cu încuviinŃarea prealabilă a

părinŃilor sau tutorelui (art.105 alin.(2) şi art.124 alin.(2) din Codul familiei,art.10 din Decretul nr.31/1954).

c) Persoanele cu capacitate de exerciŃiu deplină Art.8 al Decretului nr.31/1954 prevede că persoana fizică dobândeşte

capacitate deplină de exerciŃiu la împlinirea vârstei de 18 ani, când devinemajoră, şi că minorul care se căsătoreşte dobândeşte capacitate deplină deexerciŃiu. De această din urmă prevedere nu beneficiază decât persoanele desex feminin, deoarece art.4 din Codul familiei prevede că bărbatul se poatecăsători numai dacă a împlinit vârsta de 18 ani. Acelaşi text de lege prevede căfemeia se poate căsători la împlinirea vârstei de 16 ani şi că, pentru motivetemeinice, se poate încuviinŃa căsătoria femeii care a împlinit vârsta de 15 ani.

Prin urmare, capacitatea civilă de exerciŃiu o au persoanele care auîmplinit vârsta de 18 ani şi femeile care se căsătoresc înainte de a deveni majore(peste 16 ani şi chiar 15 ani dacă, pentru motive temeinice, a fost încuviinŃatăcăsătoria).

ExistenŃa capacităŃii depline, aşa cum am mai arătat, constă în capacitatea persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaŃii, săvârşind acte juridice. Spre deosebire de capacitatea de exerciŃiu restrânsă, capacitatea civilădeplină de exerciŃiu nu mai necesită încuviinŃarea prealabilă şi nici



45

reprezentarea cerută pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciŃiu.Persoana care are capacitate civilă deplină de exerciŃiu încheie acte juridice

personal şi singură .Capacitatea deplină de exerciŃiu reprezintă regula, iar incapacitatea

reprezintă excepŃia.Persoanelor fizice le încetează capacitatea civilă în următoarele moduri şi

situaŃii:

– la data morŃii. O dată cu aceasta încetează şi capacitatea de folosinŃă.Această încetare este definitivă; – la data declarării judecătoreşti a morŃii. Art.16-20 din Decretul

nr.31/1954 reglementează procedura declarării judecătoreşti a morŃii. Persoanacare lipseşte de la domiciliul său o perioadă mai mare de un an, socotită de ladata ultimelor ştiri din care rezultă că era în viaŃă, poate fi declarată dispărută ,

prin hotărâre judecătorească. Dacă de la data ultimelor ştiri din care rezultă căera în viaŃă au trecut 4 ani, persoana declarată dispărută prin hotărâre

judecătorească poate fi declarată moartă. Această hotărâre de declarare a morŃiinu poate fi dată înaintea împlinirii unui termen de 6 luni de la data afişărilor şi

publicării extrasului de pe hotărârea judecătorească prin care s-a declarat

dispariŃia. Când dispariŃia persoanei a survenit în timpul unor fapte de război,într-un accident de cale ferată, într-un naufragiu sau în altă împrejurareasemănătoare care îndreptăŃeşte formarea presupunerii că a decedat, declararea

judecătorească a morŃii poate fi făcută după cel puŃin un an de la dataîmprejurării în care a avut loc dispariŃia. Data morŃii se stabileşte prin hotărâre

judecătorească, potrivit cu împrejurările. Legea prevede că, în lipsă de indiciiîndestulătoare, data morŃii va fi stabilită a fi ultima zi a termenului după care se

poate cere declararea judecătorească a morŃii. În situaŃia în care cel declaratmort este în viaŃă, se poate cere oricând anularea hotărârii declarative a morŃii;

– prin punerea sub interdicŃie judecătorească ; – în caz de anulare a căsătoriei. Femeia care nu are vârsta de

18 ani pierde capacitatea civilă de exerciŃiu până la împlinirea acestei vârste.

III.2.3. Capacitatea civilă a persoanelor juridice

a) Elementele constitutive ale persoanei juridice Pentru a putea exista şi funcŃiona, persoanele juridice trebuie să

îndeplinească anumite condiŃii. CondiŃiile sunt atât de fond, cât şi de formă.În doctrină, condiŃiile de fond mai sunt numite şi elementele esenŃiale ale

persoanelor juridice. Acestea sunt: – organizare de sine stătătoare; – un scop în acord cu interesul obştesc;

– un patrimoniu propriu afectat acestui scop.



46

Din analiza elementelor constitutive, deducem caracterele lor, care auimportante consecinŃe juridice:

– caracterul legal, decurgând din stabilirea lor prin lege (art.25lit. e din Decretul nr.31/1954): „Nimeni nu poate stabili o altă cerinŃă sauformalitate juridică de natura elementului constitutiv, în afara legiuitorului”;

– caracterul cumulativ, constând în faptul că toate aceste trei elementeconstitutive sunt obligatorii, lipsa unuia dintre ele inducând consecinŃa lipsei

personalităŃii juridice; – caracterul exclusiv, constând în faptul că nu este admisibil ca, pe cale deinterpretare a normei legale, să mai fie deduse şi alte condiŃii.

CondiŃia formală a existenŃei persoanei juridice constă în îndeplinireaformalităŃilor prevăzute de lege pentru înregistrarea ei legală („Persoanele

juridice sunt supuse înregistrării sau înscrierii dacă legile care le sunt aplicabilereglementează această înregistrare sau înscriere” – art.32 Decretul nr.31/1954).

b) Clasificarea generală a persoanei juridice În doctrină s-au formulat mai multe clasificări ale persoanelor juridice,

având la bază diferite criterii, după cum urmează: – după naŃionalitatea persoanei juridice, acestea pot fi:

– persoane juridice române; – persoane juridice străine; – persoane juridice multinaŃionale;

– după locul sediului: – persoane juridice cu sediul în Ńară; – persoane juridice cu sediul în străinătate;

– după forma proprietăŃii: – persoane juridice de stat; – persoane juridice obşteşti; – persoane juridice private; – persoane juridice mixte;

– după modul de înfiinŃare: – înfiinŃate prin actul de dispoziŃie al organului de stat competent; – înfiinŃate prin actul celor ce le alcătuiesc (actul constitutiv),

recunoscut de organul competent să verifice numai dacă sunt îndeplinitecerinŃele legii pentru a lua fiinŃă;

– prin actul de înfiinŃare al celor care o constituie, cu prealabilaautorizare a organului de stat competent a aprecia oportunitatea înfiinŃării ei;

– printr-un alt mod – reglementat de lege (art.28 din Decretul din31/1954).

Au fost formulate şi alte clasificări.c)

Capacitatea civilă a persoanei juridicedesemnează aptitudinea

generală a acesteia de a avea drepturi şi obligaŃii civile. Momentul de la care



48

Actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limitele ce le-aufost conferite, sunt actele juridice ale persoanei juridice însăşi.

Faptele licite sau ilicite săvârşite de organele sale obligă însăşi persoana juridică dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcŃiilor lor.

Faptele ilicite atrag şi răspunderea personală a celui ce le-a săvârşit atâtfaŃă de persoana juridică, cât şi faŃă de cel de-al treilea”.

Din prevederea potrivit căreia actele juridice făcute de organele de

conducere ale persoanei juridice sunt actele ei însăşi, desprindem concluzia că persoanei juridice îi aparŃine capacitatea de exerciŃiu, şi nu organelor deconducere. Mai mult chiar, următorul articol (art.36 din Decretul din 31/1954)

prevede expres că raporturile dintre persoana juridică şi cei care alcătuiescorganele de conducere sunt supuse regulilor mandatului, dacă nu s-a prevăzut,altfel prin lege, actul de înfiinŃare ori statut.

Începutul capacităŃii de exerciŃiu este acelaşi cu cel al dobândiriicapacităŃii de folosinŃă. Au fost exprimate şi opinii conform cărora momentuldobândirii capacităŃii de exerciŃiu este cel al desemnării organelor de conducereale persoanei juridice.

La fel ca şi capacitatea de folosinŃă, şi capacitatea civilă de exerciŃiu a

persoanei juridice este supusă unor limitări. Acestea sunt: 1) limita dată de principiul specialităŃii capacităŃii de folosinŃă şi 2) limita naturală a capacităŃiide folosinŃă, persoana juridică neputând avea şi nici exercita drepturi specifice

persoanei fizice care sunt incompatibile cu calitatea de subiect colectiv dedrepturi şi obligaŃii. Faptele săvârşite cu depăşirea competenŃelor de cătreorganele de conducere sunt fapte ilicite şi atrag atât răspunderea personală a

persoanei care le-a săvârşit, cât şi pe cea a persoanei juridice. Acest din urmăaspect va fi dezvoltat cu ocazia prezentării răspunderii civile delictuale(răspunderea comitenŃilor pentru faptele prepuşilor).

III.2.4. ConŃinutul raportului juridic civil

Am arătat la începutul acestei secŃiuni că raportul juridic este alcătuit dintrei elemente: subiectele sau părŃile (element prezentat deja), obiectul şiconŃinutul.

Am definit conŃinutul raportului juridic ca fiind ansamblul drepturilor subiective şi obligaŃiilor corelative ale părŃilor (subiectelor) acestui raport.

La raportul juridic participă un subiect activ, numit creditor, căruia îirevin drepturile subiective, şi un subiect pasiv, numit debitor, căruia îi revinobligaŃiile corelative. Trebuie menŃionat că în acelaşi raport juridic părŃile pot fiatât subiect activ, cât şi subiect pasiv. Spre exemplu, într-un contract devânzare-cumpărare, vânzătorul este subiect activ (creditor) privind încasarea

preŃului vânzării şi subiect pasiv (debitor) privind predarea bunului vândut. La



49

rândul său, cumpărătorul este subiect pasiv (debitor) privind plata preŃuluivânzării şi subiect activ (creditor) privind obligaŃia vânzătorului de a preda

bunul vândut, el având dreptul să i se predea acest bun.Dreptul subiectiv se numeşte astfel deoarece aparŃine subiectului

raportului juridic şi constă în posibilitatea, prerogativa, facultatea, conferităacestuia de către lege, de a avea o anumită conduită şi, totodată, de a pretindecelorlalŃi membri ai societăŃii să adopte conduita prescrisă de lege în sensul de a

face sau a nu face ceva ori să dea ceva. Faptul că dreptul subiectiv rezultă dinlege îi conferă posesorului dreptului subiectiv posibilitatea de a cere intervenŃiaforŃei de constrângere a statului, în caz de neconformare din partea debitorului.„Au calitatea de drepturi subiective numai acele prerogative ale indivizilor care lesunt recunoscute prin lege şi care pot fi valorificate numai în societate şi prinsocietate”17. Numai acele drepturi subiective care rezultă din lege pot fivalorificate în justiŃie.

ObligaŃia civilă este un corespondent al dreptului civil, fapt pentru care, încazurile raporturilor juridice civile concrete, mai este numită şi obligaŃiecorelativă. Constă în îndatorirea subiectului pasiv (debitorului) al raportului

juridic de a avea o anumită conduită în relaŃia cu subiectul activ (creditorul),

constând în a da, a face sau a nu face ceva, obligaŃie care, la nevoie, poate fiadusă la îndeplinire prin forŃa de constrângere a statului.

III.2.5. Clasificarea drepturilor subiective civile

Clasificarea drepturilor şi obligaŃiilor civile prezintă importanŃă atâtteoretică, cât şi practică, fiind făcută în funcŃie de diferite criterii:

a) Clasificarea drepturilor subiectiv civile în funcŃie de opozabilitatealor (sau după sfera persoanelor obligate)

După acest criteriu, drepturile subiective civile se divid în: – drepturi absolute sau opozabile erga omnes; – drepturi relative.

Drepturile absolute sau opozabile tuturor sunt cele care se execută numaide titularul lor, fără a mai fi necesară o altă persoană. Toate celelalte persoaneau o obligaŃie generală de a nu întreprinde nici o acŃiune de natură să aducă oatingere dreptului absolut (obligaŃie generală negativă). Sunt astfel de drepturidrepturile personale nepatrimoniale şi drepturile reale (urmează a fi prezentateîn următoarele clasificări).

În cazul raporturilor juridice civile având în conŃinut drepturi absolute, seindividualizează numai titularul dreptului, subiectul pasiv fiind nedeterminat şialcătuit din totalitatea celorlalte persoane cărora le revine obligaŃia de a nu facenimic de natură să aducă atingere sau să încalce dreptul subiectului activ.

17 Sofia Popescu, Teoria generală a dreptului, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p.234.



50

Subiectul pasiv nu este individualizat decât în momentul încălcării unui dreptabsolut.

Drepturile relative sunt opozabile numai anumitor persoane. În raporturile juridice având în conŃinut drepturi relative, sunt cunoscute de la început atâtsubiectele active, cât şi cele pasive. ObligaŃia corelativă nu mai este unagenerală negativă, ci una concretă, care poate fi atât pozitivă (a da, a face), câtşi negativă (a nu face). Într-un contract de prestări de servicii, beneficiarul este

subiect activ în raport cu lucrarea contractată şi are un drept subiectiv de a i seasigura prestaŃia convenită numai de către cel cu care a contractat, neputând pretinde îndeplinirea obligaŃiei de către altă persoană. La rândul său, prestatorulare calitatea de subiect activ şi titular al unui drept subiectiv constând în plata

prestaŃiei pe care a efectuat-o, de către beneficiarul acesteia. b) Clasificarea după criteriul conŃinutului sau posibilitatea

exprimării lor băneşti După acest criteriu, drepturile subiective civile se împart în:• drepturi patrimoniale:

– drepturi reale ( jus in re); – drepturi de creanŃă ( jus in personam);

• drepturi nepatrimoniale.Drepturile patrimoniale sunt cele care pot fi exprimate băneşte şi au un

conŃinut economic. Se numesc patrimoniale pentru că fac parte din patrimoniul persoanei, împreună cu obligaŃiile acesteia. La rândul lor, tot în funcŃie deconŃinut, drepturile patrimoniale se subdivid în drepturi reale şi drepturi decreanŃă .

Drepturile reale ( jus in re) îşi trag numele din limba latină (res, rei = bun,lucru). Prin urmare, acestea sunt drepturi legate de un anumit bun. Se impune

precizarea că dreptul real este un drept absolut şi că numai subiectul activ(titularul) dreptului este determinat. Subiectul pasiv se individualizează abia înmomentul încălcării sau negării dreptului real. Dreptul de proprietate este undrept real pe care trebuie să-l respecte toate celelalte persoane.

Drepturile de creanŃă sunt, în acelaşi timp, drepturi relative. AparŃinsubiectului activ, care, în virtutea lor, poate să efectueze o anumită prestaŃie.Încălcarea obligaŃiei corelative dreptului real, care este un drept absolut,generează însă un nou raport juridic în care dreptul se particularizează,devenind unul relativ, opozabil numai persoanei care a încălcat dreptul absolut.Acesteia îi revine obligaŃia de a face, constând în repararea prejudiciului, sau dea nu face, constând în încetarea încălcării dreptului sau în întoarcerea acestuiaîn patrimoniul păgubitului.

Drepturile nepatrimoniale, în opoziŃie cu cele patrimoniale, nu au unconŃinut evaluabil în bani şi nici natură economică. Ele sunt legate de persoană

– dreptul la nume, domiciliu, reşedinŃă, sănătate, integritate fizică etc. Uneori,



51

aceste drepturi nepatrimoniale se suprapun pe drepturi patrimoniale. Drepturilede autor, brevetele de invenŃie sunt drepturi nepatrimoniale care însă pot fivalorificate. Drepturile nepatrimoniale sunt drepturi absolute.

c) Clasificarea după criteriul raportului ce poate lua naştere întredrepturi

În funcŃie de dependenŃa lor, unele faŃă de altele, pot fi: – drepturi principale;

– drepturi accesorii.Drepturile principale sunt drepturile care nu depind de existenŃa altor drepturi, existând de sine stătătoare.

Drepturile accesorii sunt cele a căror existenŃă (naştere, modificare,stingere) depinde de existenŃa altor drepturi. Sunt astfel de drepturi dreptul deipotecă şi dreptul de gaj, a căror existenŃă depinde de creanŃa pe care o garantează.

Drepturile nepatrimoniale sunt întotdeauna drepturi principale. Drepturilede creanŃă pot fi atât principale, cât şi accesorii.

d) Clasificarea după criteriul gradului de dezvoltare În funcŃie de stadiul de dezvoltare, drepturile subiective pot fi:

– drepturi eventuale; – drepturi condiŃionate; – drepturi în curs de formare; – drepturi câştigate.Drepturile eventuale sunt drepturi care ar putea să ia naştere în viitor, dar

formarea sau transmiterea lor este incertă. Exemplu: dobândirea unei moşteniri.Drepturile condiŃionate sunt acele drepturi deja formate, dar a căror

existenŃă depinde de îndeplinirea unei condiŃii care poate fi suspensivă saurezolutorie.

CondiŃia suspensivă suspendă efectele până la îndeplinirea ei, iar condiŃiarezolutorie, dacă se îndeplineşte, anulează acel drept care este efectiv, dar

provizoriu.Drepturile în curs de formare sunt cele din sfera asigurărilor, inclusivsociale. Dreptul la pensie sau asigurări sociale de sănătate se formează prin

plata unei contribuŃii periodice (lunare), devenind efectiv la data împliniriivârstei de pensie, sau intervenirii unei boli care îl face pe asigurat inapt demuncă sau, în cazul asigurărilor sociale de sănătate, apariŃia unei afecŃiunimedicale a asiguratului, moment din care ia naştere dreptul de a beneficia deasistenŃă medicală gratuită.

Drepturile câştigate sunt cele complet formate, diferite de cele eventuale,condiŃionate sau în curs de formare. Regula este că legea nouă nu poate aduceatingere drepturilor câştigate sub regimul juridic al legii vechi18.

18 Sofia Popescu, op.cit., p.240-241.



52

III.2.6. Clasificarea obligaŃiilor civile

a) Clasificarea după criteriul sancŃiunii În funcŃie de acest criteriu, obligaŃiile civile se împart în:

– obligaŃii perfecte; – obligaŃii imperfecte (obligaŃii naturale).ObligaŃiile civile se deosebesc de alte obligaŃii sociale ce pot rezulta din

reguli de comportament care nu au caracter juridic, cum sunt regulile moralei,

regulile religioase şi altele. Deosebirea constă în faptul că numai obligaŃiilecivile se bucură de sancŃiune juridică şi uneori nici acestea, cum este cazulobligaŃiilor naturale (obligaŃii civile imperfecte).

ObligaŃiile civile perfecte sunt obligaŃii de natură juridică ce beneficiază desancŃiune juridică. Acestea, la nevoie, pot fi aduse la îndeplinire cu sprijinul forŃeide constrângere a statului. Titularul dreptului subiectiv, în baza hotărârii

judecătoreşti, poate obŃine executarea silită a obligaŃiei civile perfecte.ObligaŃia civilă imperfectă, zisă şi obligaŃie naturală, este acea

obligaŃie civilă, de natură juridică, a cărei îndeplinire nu se mai poate face pecalea executării silite, dar care, dacă a fost îndeplinită de bunăvoie de cătredebitor, nu poate să îndreptăŃească pe debitor la înapoierea ei (restituirea saurepetiŃiunea ei). Exemplu: o datorie bănească prescrisă. Creditorul nu mai poatecere în instanŃă plata acesteia. Dacă debitorul face plata, el nu poate să cearărestituirea ei, pe motivul că era prescrisă şi că nu mai era obligat.

b) Clasificarea după criteriul opozabilităŃii lorObligaŃiile, în funcŃie de acest criteriu, pot fi:

– obligaŃii obişnuite (opozabile numai între părŃi); – obligaŃii opozabile şi terŃilor ( scriptae in rem); – obligaŃii reale ( propter in rem).ObligaŃiile obişnuite sau opozabile între părŃi sunt obligaŃiile cele mai

des întâlnite şi revin numai debitorului faŃă de care au luat naştere. Sunt

obligaŃiile corespondente (corelative) drepturilor relative.ObligaŃiile opozabile şi terŃilor ( scriptae in rem) sunt obligaŃii ce Ńin deun anumit bun, titularului unui drept real revenindu-i o obligaŃie care a luatnaştere înainte de dobândirea de către acesta a dreptului real. Exemplu: o

persoană cumpără un imobil închiriat, devenind astfel titularul unui drept real.Art.1441 Cod civil prevede că dobânditorul (cumpărătorul) unui bun, închiriatsau dat în arendă, trebuie să respecte locaŃiunea făcută. Cumpărătorul este terŃîn raportul juridic ce ia naştere prin contractul de închiriere, dar obligaŃiiledecurgând din acest contract, la care nu a fost parte, îi sunt opozabile şi lui.

ObligaŃiile reale ( propter in rem) sunt corelative unor drepturi reale şidecurg din importanŃa deosebită a bunului asupra căruia se aplică. Exemplu:



53

obligaŃia proprietarului unui autovehicul rutier de a face inspecŃia tehnică periodică a autovehiculului.

c) Clasificarea după criteriul naturii prestaŃiei În funcŃie de acest criteriu, au fost construite mai multe clasificări:1) obligaŃii de a da, a face şi a nu face;2) obligaŃii pozitive şi obligaŃii negative;3) obligaŃii de mijloace (de diligenŃă ) şi obligaŃii de rezultat .

ObligaŃia de a da (aut dare) constă în obligaŃia civilă de a constitui sautransmite un drept real. Exemplu: obligaŃia împrumutatului de a constitui, înfavoarea împrumutătorului, garanŃiile reale sau persoanele cerute, sau avânzătorului de a transmite proprietatea.

ObligaŃia de a face constă în îndatorirea debitorului de a îndeplini oanumită prestaŃie în favoarea creditorului.

ObligaŃiile pozitive sunt cele care impun o acŃiune, un fapt pozitiv,constând în a da sau a face ceva.

ObligaŃiile negative impun debitorului să se abŃină de la orice acŃiune denatură să aducă atingere dreptului subiectiv al altuia.

ObligaŃiile de mijloace sunt cele în care debitorul se obligă să depună

toată stăruinŃa în scopul ajungerii la un anume rezultat, fără însă să se oblige laobŃinerea acestuia. Exemple: profesorul care meditează o persoană în vedereaadmiterii la liceu sau facultate; doctorul care îngrijeşte un bolnav.

ObligaŃiile de rezultat sunt cele în care debitorul se obligă la obŃinerearezultatului contractat în funcŃie de care se produce şi liberarea sa de obligaŃie.Exemplu: meseriaşul care s-a obligat să construiască o sobă.

d) Clasificarea obligaŃiilor în funcŃie de structura lor Sunt:

– obligaŃii pure şi simple; – obligaŃii complexe; – obligaŃii afectate de modalităŃi.

ObligaŃiile pure şi simple sunt obligaŃiile decurgând din raporturile juridice în care există un singur subiect activ, un singur subiect pasiv, un singur obiect şi care nu sunt afectate de modalităŃi.

ObligaŃiile complexe sunt cele în care există o pluralitate de subiecte orio pluralitate de obiecte.

Pluralitatea de subiecte poate fi: pluralitate activă, pluralitate pasivă sau pluralitate mixtă.

ObligaŃiile complexe, la rândul lor, pot fi: – obligaŃii conjuncte (sau divizibile), care leagă mai mulŃi creditori sau

mai mulŃi debitori, iar creanŃa este divizibilă. În acest caz, fiecare debitor saufiecare creditor nu poate fi urmărit şi, respectiv, nu poate urmări, decât pentru

partea sa;



55

CAPITOLUL IV

BUNURILE

IV.1. DefiniŃie

Termenul de „bun” în dreptul civil are o dublă accepŃiune, una în senslarg (lato sensu) şi alta în sens restrâns ( stricto sensu).

În sens larg, termenul de „bun” desemnează atât lucrul, cât şi drepturilecare se aplică la acesta. În sens strict, desemnează numai lucrurile.

În legislaŃie nu există o definiŃie a bunurilor. Această sarcină a revenit

doctrinei. DefiniŃiile diferă de la autor la autor, dar sunt anumite elemente carese regăsesc în toate aceste definiŃii. Acestea sunt: – caracteristica de valoare economică; – caracteristica privind utilitatea acestora pentru om, faptul că servesc

pentru satisfacerea unor nevoi ale omului; – susceptibilitatea acestora de apropriere a lor sub forma drepturilor

patrimoniale; – posibilitatea de exprimare în bani.În raport de aceste elemente, putem defini bunurile ca fiind valori

economice, exprimate în bani, utile oamenilor pentru satisfacerea nevoilor materiale şi spirituale şi susceptibile de apropriere sub forma drepturilor de

proprietate.

IV.2. Clasificarea bunurilor

Clasificarea bunurilor constituie obiect de cercetare al dreptului civil,deoarece stabilirea caracteristicilor şi calităŃilor lor prezintă importanŃă atâtteoretică, cât şi practică.

Din punct de vedere teoretic, analiza caracteristicilor şi calităŃilor bunurilor permite realizarea de corelaŃii, formularea de concluzii şi clarificăriconceptuale.

Din punct de vedere practic, studiul clasificării bunurilor îi permite

practicianului dreptului să încadreze în drept diferite stări de fapt, să facătrecerea de la general la special (la concret).



56

ImportanŃa clasificării va fi pusă în evidenŃă şi în raport cu fiecare criteriude clasificare.

a) Clasificarea bunurilor în raport cu natura lor şi clasificarea datăprin lege

Această clasificare rezultă din art.461 al Codului civil, potrivit căruia„Toate bunurile sunt mobile sau imobile”.

La rândul lor, bunurile imobile, potrivit art.462 din Codul civil, sunt:

– imobile prin natura lor; – imobile prin destinaŃia lor; – imobile prin obiectul la care ele se aplică.Codul civil face o enumerare exemplificativă a acestor categorii de bunuri

imobile, după cum urmează: – imobile prin natura lor: fondurile de pământ şi clădirile (art.463),

morile de vânt sau de apă, aşezate pe stâlpi (art.464), recoltele care se Ńin derădăcini şi fructele de pe arbori, neculese încă (art.465);

– imobile prin destinaŃie: animalele pe care proprietarul fondului le dăarendaşului pentru cultură (art.467), obiectele pe care proprietarul unui fondle-a pus pentru serviciul şi exploatarea acestuia (art.468). Sunt enumerate

exemplificativ bunuri imobile prin destinaŃie, de natura celor astfel definite,următoarele: animalele afectate la cultură, instrumentele arătătoare, seminŃeledate arendaşilor sau colonilor terŃiari (dijmaşi), porumbii din porumbărie, stupiicu roi, peştele din iaz, instrumentele necesare pentru exploatarea fierăriilor,fabricilor de hârtie şi altor uzine, paiele şi gunoaiele. Tot în categoria imobilelor

prin destinaŃie se cuprind şi toate efectele mobiliare pe care proprietarul le-a„aşezat” către fond în perpetuu (art.468). În această din urmă situaŃie, ne

precizează art.469 din Codul civil, se cuprind lucrurile mobile când acestea suntîntărite cu gips, var sau ciment, sau când ele nu se pot scoate fără stricarea saudeteriorarea părŃii fondului către care sunt aşezate;

– imobile prin obiectul la care se aplică sunt servituŃile, uzufructullucrurilor imobile şi acŃiunile în revendicare a bunurilor mobile (art.471 Codcivil). Tot în această categorie intră şi drepturile de ipotecă şi privilegiile,

precum şi redevenŃa pentru concesionarea unui bun imobil (teren, carieră de piatră, balastieră).

Bunurile mobile, potrivit clasificării făcute de Codul civil (art.472), sunt: – mobile prin natura lor ; – mobile prin determinarea legii; – mobile prin anticipaŃie.Art.473 din Codul civil defineşte bunurile mobile prin natura lor ca

fiind „corpurile care se pot transporta de la un loc la altul, atât cele care semişcă de sine, precum sunt animalele, precum şi cele care nu se pot strămutadin loc decât prin o putere străină, precum sunt lucrurile neînsufleŃite”.



58

privire la instanŃa competentă. Şi în materie de executare silită, procedura estediferită.

De asemenea, în ce priveşte înstrăinarea bunurilor imobile, se cereconsimŃământul expres al ambilor soŃi, condiŃie care nu mai este obligatorie încazul înstrăinării bunurilor mobile.

În materia dreptului internaŃional privat, legea aplicabilă este cea a Ńării încare este situat bunul imobil (lex rei sitae), în timp ce, în cazul bunurilor

mobile, legea aplicabilă este cea care se aplică persoanei în cauză(lex personalis) care, în mod obişnuit, este cea a statului a cărui cetăŃenie o are(lex patriae) sau legea domiciliului (lex domicilii).

b) Clasificarea bunurilor după regimul juridic al circulaŃiei lor Potrivit acestui criteriu, se face distincŃia între:

– bunuri aflate în circuitul civil; – bunuri scoase din circuitul civil.Bunurile aflate în circuitul civil sunt bunurile care pot face obiectul

actelor juridice civile.Bunurile care nu sunt în circuitul civil sunt cele care nu pot face

obiectul actelor juridice civile şi nici nu se pot afla în proprietatea particularilor.

Regula, în materia circulaŃiei juridice civile, este că bunurile pot circulaliber. Art. 475 din Codul civil prevede că „oricine poate dispune liber de

bunurile ce sunt ale lui, cu modificările stabilite de legi. Bunurile care nu suntale particularilor sunt administrate şi nu pot fi înstrăinate decât după regulile şiformele prescrise anume pentru ele”.

ConstituŃia României, la art.136, prevede că: „(2) Proprietatea este publică sau privată. (3) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prinlege şi aparŃine statului sau unităŃilor administrativ-teritoriale. (4) BogăŃiile deinteres public ale subsolului, spaŃiul aerian, apele cu potenŃial energeticvalorificabil, de interes naŃional, plajele, marea teritorială, resursele naturaleale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilitede legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăŃii publice. (5) Bunurile

proprietate publică sunt inalienabile. În condiŃiile legii organice, ele pot fi dateîn administraŃia regiilor autonome ori instituŃiilor publice sau pot ficoncesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinŃă gratuită instituŃiilor de utilitate publică.”

În textul constituŃional se face vorbire şi de alte bunuri stabilite de lege.Sediul materiei în acest domeniu îl constituie Legea nr.213/ 17 noiembrie 1998

privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. Potrivit art.2 al acesteilegi, „statul sau unităŃile administrativ-teritoriale exercită posesia, folosinŃa şidispoziŃia asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public, în limitele şi încondiŃiile legii”. Pe lângă bunurile prevăzute în ConstituŃie ca formând obiectul

proprietăŃii publice, în anexa acestei legi sunt stabilite şi alte bunuri care sunt



60

Cu privire la proprietatea publică şi privată a statului şi a unităŃilor administrativ-teritoriale, vom reveni pe larg în Partea a II-a, Capitolul al II-lea,§ II.13.

Anumite operaŃiuni cu bunuri aflate în circuitul civil, pentru a putea faceobiectul actelor juridice civile, sunt supuse unor proceduri speciale, prealabile.Este cazul armelor, muniŃiilor, anumitor produse farmaceutice şi altele.

ImportanŃa clasificării rezultă din faptul că pot face obiectul actelor

juridice numai bunurile aflate în circuitul civil, celelalte fiind inalienabile, iar actele juridice încheiate cu neobservarea, sau nerespectarea acestui caracter allor, sunt lovite de nulitate. Mai mult chiar, bunurile din domeniul public nu potfi nici urmărite şi executate silit (sunt insesizabile).

c) Clasificarea bunurilor după modul de determinare După cum pot fi sau nu determinate la momentul încheierii actelor

juridice, bunurile pot fi: – individual determinate (res certa); – determinate generic (res genera).Bunurile individual determinate sunt cele care fie după natura lor, fie

după elementele de individualizare stabilite cu ocazia încheierii actelor juridice

civile sunt precis stabilite de părŃi.Bunurile determinate generic sunt cele cărora li se indică numai

anumite însuşiri şi caracteristici ale speciei sau categoriei din care fac parte.Mai sunt numite şi bunuri de gen. Particularizarea sau individualizarea lor seface prin numărare, cântărire, măsurare.

DistincŃia este relativă. Este posibil ca un anume bun, în funcŃie decircumstanŃe, să fie un bun cert sau să fie un bun de gen. Astfel, într-un contractde vânzare-cumpărare se poate vinde un anume radioreceptor, indicându-seseria acestuia, sau acelaşi aparat de radio poate fi determinat numai generic prinindicarea mărcii şi tipului, individualizarea lui urmând a se face abia înmomentul predării.

ImportanŃa juridică a clasificării este dată de mai multe aspecte: – riscul contractului este în sarcina cumpărătorului dacă bunul cert piere

fortuit înainte de predarea lui, vânzătorul fiind liberat de obligaŃia de predare. Încazul bunurilor de gen, dacă acestea pier fortuit înainte de predarea lor,debitorul rămâne în continuare obligat pentru că individualizarea lor are locabia în momentul predării, când se face numărarea, cântărirea, măsurarea.Dacă, spre exemplu, s-a vândut o cantitate de grâu, un număr de costume sau ocantitate de cherestea şi, înainte de momentul predării, depozitul a luat foc înurma unei descărcări electrice naturale (trăsnet), vânzătorul rămâne încontinuare obligat, el neputându-se exonera pe considerentul că au ars tocmai

bunurile vândute.



61

Art.1102 din Codul civil prevede: „Debitorul unui corp cert şi determinateste liberat prin trădarea (predarea) lucrului în starea în care se găsea la predare,dacă deteriorările ulterioare nu sunt ocazionate prin faptul sau greşeala sa, saudacă înaintea acestor deteriorări n-a fost în întârziere”;

– momentul transmiterii proprietăŃii este cel al realizării acordului devoinŃă în cazul bunurilor individual determinate. La bunurile de gen,

proprietatea se transmite în momentul individualizării;

– locul executării obligaŃiei este supus unor reguli diferite. În cazul bunurilor certe, locul predării, dacă nu s-a convenit altfel, este cel în care seaflau acestea în momentul contractării. Bunurile de gen se predau la domiciliulsau sediul debitorului (vânzătorului), conform principiului că plata estecherabilă şi nu portabilă.

De asemenea, Codul civil mai prevede că, în cazul obligaŃiilor având caobiect bunuri de gen, debitorul, ca să se libereze, nu este dator să dea bunuri dincea mai bună specie, dar nici din cea mai rea (art.1103).

d) Clasificarea bunurilor în funcŃie de posibilitatea înlocuirii lor înexecutarea obligaŃiilor

În funcŃie de acest criteriu, distingem:

1) bunuri fungibile şi 2) bunuri nefungibile.1) Bunurile fungibile sunt cele care, în executarea unei obligaŃii, pot fi

înlocuite cu altele. Ele pot fi înlocuite fie ca urmare a naturii lor generice(bunuri de gen), fie ca urmare a voinŃei părŃilor.

2) Bunurile nefungibile sunt acele bunuri care, în executarea uneiobligaŃii, nu pot fi înlocuite unele cu altele. Sunt acest gen de bunuri celeindividual determinate (res certae).

e) Clasificarea bunurilor după calitatea de a fi sau nu producătoarede fructe

Potrivit acestei clasificări, au fost puse în evidenŃă două categorii de bunuri:

1) bunuri frugifere şi 2) bunuri nefrugifere.Codul civil distinge trei categorii de fructe (art.483):

– fructe naturale pe care pământul le produce de la sine (fâneŃe, arbori) şisporul animalelor (prăsila) – a se vedea şi art.522 Cod civil;

– fructe industriale, care se obŃin ca urmare a activităŃii umane, princultură. În acest sens, spre exemplu, culturile agricole sunt producătoare defructe industriale şi nu fructe naturale;

– fructe civile, care, potrivit art.523 din Codul civil, sunt chiriile caselor,dobânzile sumelor exigibile, venitul rentelor, arendele.

În afara noŃiunii de fructe, în Codul civil se mai face vorbire şi de producte, aceste două noŃiuni fiind diferite. Productele sunt rezultatele obŃinutede pe urma unui bun cu consumarea substanŃei sale, cum este cazul, spre



62

exemplu, al pietrei extrase dintr-o carieră sau al producŃiei obŃinute dintr-omină. Regimul lor juridic este diferit. În cazul uzufructului, productele se cuvinnudului proprietar, iar uzufructuarul are dreptul numai la fructe. La fel şi încazul posesiei de bună credinŃă, când posesorul dobândeşte dreptul de

proprietate asupra fructelor şi nu productelor. Posesia de bună credinŃă estedefinită de Codul civil (art.486) ca fiind posesia „în puterea unui titlu translativde proprietate, ale cărui viciuri nu-i sunt cunoscute” .

f) Clasificarea bunurilor în funcŃie de modul de percepere Conform acestui criteriu, bunurile pot fi:1) bunuri corporale şi 2) bunuri incorporale (necorporale).Bunurile corporale sunt cele care au un corp fizic, o existenŃă materială

perceptibilă simŃurilor omului.Bunurile incorporale (necorporale) au o existenŃă abstractă, perceptibilă

cu „ochii minŃii”, ele scăpând simŃurilor noastre. Sunt astfel de bunuri:drepturile reale; drepturile de creanŃă; drepturile de proprietate intelectuală;titlurile de valoare.

Drepturile reale, care împreună cu drepturile de creanŃă alcătuiescdrepturile patrimoniale, sunt acele drepturi ce privesc un lucru şi în temeiul

cărora subiectele pasive au obligaŃia de a nu face nimic de natură să împiedicesubiectul activ să stăpânească şi să folosească acel lucru.

Dreptul de creanŃă este dreptul subiectului activ de a pretinde subiectului pasiv o anumită prestaŃie. Ele pot fi referitoare la sume de bani sau la obligaŃiade a face sau a nu face.

Drepturile de proprietate intelectuală au ca obiect producŃii intelectualedin domeniile literar, artistic, industrial şi altele şi constă dintr-o idee, o formăsau o tehnică nouă.

Titlurile de valoare sau valorile mobiliare sunt acŃiunile, părŃile sociale,alte titluri de credit (bonuri de tezaur, cambia, biletul la ordin, cecul). Titlurilede valoare pot fi la purtător sau nominale. Titlul la purtător conferă drepturile

pe care le constată oricărui posesor al acestora, pe când cele nominale conferăaceste drepturi numai persoanei nominalizate în cuprinsul lor. DistincŃia arerelevanŃă juridică în ceea ce priveşte regimul transmiterii lor: titlurile la purtător se transmit prin simpla lor remitere (tradiŃiune), pe când cele nominale setransmit prin cesiune.

Titlurile la ordin sunt cele care indică faptul că au fost emise la ordinulunei persoane. Ele se transmit prin gir ori andosament . Girul se foloseşte

pentru transmiterea cambiei şi se efectuează printr-o menŃiune scrisă chiar petitlu ori pe un adaos ori o prelungire a acestuia şi nu pe un înscris separat. Celce dobândeşte cambia (giratorul) este învestit cu proprietatea care esteopozabilă erga omnes, fără să mai fie nevoie ca transmiterea să fie notificatădebitorului cambial. Andosamentul este modalitatea prin care se pot transmite



63

o cambie, un cec, un bilet la ordin şi constă în înscrierea, pe verso-ul titlului, amenŃiunii de transmitere către noul dobânditor.

g) Clasificarea bunurilor în funcŃie de posibilitatea divizării lorÎn raport de posibilitatea divizării bunurilor, fără ca ele să-şi schimbe

destinaŃia economică, acestea pot fi: 1) bunuri divizibile şi 2) bunuriindivizibile.

O bucată de stofă, spre exemplu, poate fi împărŃită în mai multe părŃi, fără

să-şi schimbe destinaŃia, pe când o haină din stofă nu poate fi divizată pentrucă, în acest fel, nu ar mai răspunde destinaŃiei ce i-a fost dată.Clasificarea este importantă, din punct de vedere juridic, în special, în

materia partajului (fie succesoral, fie în caz de divorŃ, fie la divizareasocietăŃilor comerciale). În caz de partajare, un bun indivizibil va fi atribuitnumai uneia dintre părŃi, cealaltă/celelalte urmând să primească o sultă (sumăde bani reprezentând echivalentul bănesc al părŃii ce i-ar fi revenit).

h) Clasificarea bunurilor după corelaŃia dintre ele După cum pot fi folosite bunurile, singure sau numai împreună cu altele,

acestea pot fi: 1) bunuri principale şi 2) bunuri accesorii.Bunurile principale sunt cele care pot fi folosite independent, potrivit

destinaŃiei lor, fără a servi la utilizarea altor bunuri.Bunurile accesorii nu pot fi folosite în mod independent, ele servind la

utilizarea altor bunuri. Sunt astfel de bunuri: cureaua (brăŃara) pentru ceas,telecomanda unui aparat electronic, antena unui televizor ş.a. Caracterul de bunaccesoriu poate să rezulte din natura lui sau să-i fie atribuit prin voinŃa omului.

Pentru a putea să ia naştere acest raport de dependenŃă, este necesar caambele bunuri să aparŃină aceluiaşi subiect de drept civil şi ca acesta, prinvoinŃa lui, să le fi dat o destinaŃie comună.

Regula de drept este că bunul accesoriu, afară de stipulaŃie contrară,urmează regimul juridic al bunului principal – accesorium sequitur

principalem.i) Clasificarea bunurilor după posibilitatea urmăririi şi executării

silite asupra lorÎn situaŃiile în care debitorii (subiectele pasive) nu-şi îndeplinesc de

bunăvoie obligaŃiile lor, creditorii au posibilitatea să-i urmărească în justiŃie şisă-i execute silit. În funcŃie de această posibilitate, distingem între: 1) bunuriurmăribile ( sesizabile) şi 2) bunuri neurmăribile (insesizabile).

Bunurile din domeniul public, fie al statului, fie al unităŃilor administrativ-teritoriale, nu pot fi urmărite şi nici executate silit (sunt insesizabile). În schimb,

bunurile din domeniul privat al statului sau unităŃilor administrativ-teritoriale seaflă în circuitul juridic civil şi pot fi supuse urmăririi şi executării silite (suntsesizabile).



64

În anumite condiŃii, bunurile care, în mod normal, au caracterul de bunuriurmăribile pot fi declarate de lege ca neurmăribile. Astfel, potrivit Codului de

procedură civilă (art.406-410), nu pot fi supuse executării silite: – bunurile de uz personal sau casnic, necesare debitorului şi familiei sale,

precum şi obiectele de cult religios, dacă nu sunt mai multe de acelaşi fel; – alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de două luni, iar

dacă debitorul se ocupă exclusiv cu agricultura, alimentele necesare până la

noua recoltă, animalele destinate obŃinerii mijloacelor de existenŃă şi furajelenecesare pentru aceste animale până la noua recoltă; – combustibilul necesar debitorului şi familiei sale, socotit pentru trei luni

de iarnă; – bunurile necesare debitorului pentru exercitarea ocupaŃiei sale. În lipsa

altor bunuri urmăribile, acestea pot fi executate, dar numai pentru plataobligaŃiilor de întreŃinere, chiriilor, arenzilor sau altor creanŃe privilegiateasupra bunurilor mobile;

– în cazul celor ce se ocupă cu agricultura, nu pot fi urmărite: inventarulagricol, inclusiv animalele de muncă, furajele pentru aceste animale, seminŃele

pentru cultura pământului. Aceste bunuri nu pot fi urmărite decât în măsura

necesarului pentru continuarea lucrărilor şi în afară de cazurile când asupra lor există un drept de gaj sau privilegiu pentru garantarea creanŃei;

– salariile şi alte venituri periodice realizate din muncă, pensiile deasigurări sociale şi alte sume plătite periodic debitorului pentru asigurareamijloacelor de existenŃă pot fi urmărite până la 1/2 din venitul lunar net pentruobligaŃiile de întreŃinere sau alocaŃii pentru copii şi 1/3 din venitul lunar net,

pentru orice alte datorii; – alocaŃiile de stat şi indemnizaŃiile pentru copii, ajutoarele pentru

îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, ajutoarele de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele şi orice astfel de indemnizaŃii cudestinaŃie specială, stabilite potrivit legii, nu pot fi urmărite pentru nici un fel dedatorii.

j) Clasificarea bunurilor după destinaŃia lor economică După destinaŃia lor economică, bunurile pot fi: 1) mijloace de producŃie şi

2) obiecte de consum.Mijloacele de producŃie sunt acele bunuri destinate să servească

producerii altor bunuri.Obiectele de consum sunt acele bunuri care sunt destinate satisfacerii

nevoilor oamenilor (hrană, îmbrăcăminte).



65

CAPITOLUL V

FAPTUL ŞI ACTUL JURIDIC

V.1. Faptul juridic. NoŃiune şi clasificare

Faptul juridic este o împrejurare prevăzută de norma juridică, în funcŃiede care au loc naşterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic concret.

Aceste împrejurări pot să fie evenimente sau fapte voluntare (acŃiuni).Evenimentele sunt împrejurările care se produc independent de voinŃa

omului şi de care legea leagă producerea de efecte juridice. Sunt astfel deevenimente: naşterea, moartea, catastrofele naturale, accidentele ş.a. Cu titlu

exemplificativ, arătăm că naşterea are ca efect juridic dobândirea capacităŃiicivile de folosinŃă. Catastrofele naturale sau accidentele pot da naştere dreptuluide a încasa despăgubiri în contractele de asigurare.

Evenimentele pot fi: – naturale (naşterea, decesul); – forŃa majoră, care constă într-un eveniment imprevizibil, irezistibil şi

insurmontabil (uragan, război); – prescripŃia, care constă în trecerea unei perioade de timp, stabilite de

lege, având drept consecinŃă dobândirea sau pierderea unui drept; – cvasidelictele sunt împrejurări care atrag răspunderea civilă (exemplu:

accidentele de circulaŃie care generează obligaŃia autorului de a repara

prejudiciul cauzat victimei).Faptele voluntare pot să fie licite sau ilicite. Faptele voluntare licite,

făcute cu scopul de a produce efecte juridice, sunt acte juridice (manifestări devoinŃă făcute în scopul producerii de efecte juridice).

Faptele juridice sunt numai acele fapte pe care autorii lor le fac fără săurmărească producerea unor efecte juridice, dar care totuşi se produc. Suntastfel de fapte cele ilicite, în urma cărora se produce un prejudiciu altei

persoane şi în urma cărora ia naştere un drept de despăgubire, în favoarea persoanei prejudiciate.

Fapta ilicită este acŃiunea sau inacŃiunea unei persoane fizice sau juridice prin care se încalcă o normă de conduită obligatorie şi în urma căreia este prejudiciată altă persoană.



67

B) Clasificarea după efecte a) acte juridice civile constitutive sunt cele care dau naştere unui drept

subiectiv civil care nu a mai existat până în acel moment. Sunt astfel de acte:gajul, ipoteca, amanetul ş.a. Trebuie evidenŃiat aspectul că dreptul nou creat nu

poate lua naştere în lipsa altui drept. Ipoteca, gajul, amanetul se stabilesc (seconstituie) în baza dreptului de proprietate;

b) acte juridice civile translative sunt cele care transmit un drept dintr-un

patrimoniu în alt patrimoniu. Astfel de acte sunt contractul de vânzare-cumpărare, dar şi contractul de schimb şi alte tipuri de contracte;c) acte juridice civile declarative sunt cele care vin şi definitivează sau

consolidează drepturi subiective preexistente (exemplu: partajul).ImportanŃa clasificării se evidenŃiază în planul efectelor. Actul constitutiv

şi cel translativ produc efecte numai pentru viitor (ex nunc). Actul declarativ produce efecte şi pentru trecut (ex tunc). Dacă un coindivizar, aflat îndevălmăşie succesorală, vinde un bun, în limita cotei sale ideale, vânzarea estevalabilă şi se consolidează şi pentru trecut numai dacă, la ieşirea dinindiviziune, acel bun cade în lotul ce i-a fost atribuit.

C) Clasificarea după scopul urmărit

a) acte juridice civile cu titlu oneros sunt actele în care fiecare parteurmăreşte obŃinerea unui folos patrimonial în schimbul folosului procuratceleilalte părŃi. Este greşită folosirea calificativului de „oneros”, aşa cum se faceîn unele cazuri în presă, pentru a desemna acte încheiate în frauda legii princare se urmăreşte obŃinerea de foloase ilicite. În acest din urmă caz, termenulcorect este „veros”, şi nu „oneros”;

b) acte juridice civile cu titlu gratuit sunt cele prin care se asigură uneiadin părŃi un folos patrimonial fără ca, prin aceasta, să se urmărească obŃinereaaltui folos în schimbul folosului procurat. Astfel de acte sunt: donaŃia,împrumutul fără dobândă ş.a.

ImportanŃa juridică se manifestă în câmpul capacităŃii de a încheia acte juridice şi în cel al viciilor de consimŃământ.

D) Clasificarea după modul de formarea) acte consensuale sunt actele încheiate prin simpla manifestare de

voinŃă. În principiu, actele juridice civile sunt consensuale, încheindu-se fărăcondiŃia unei anumite forme pentru validitatea lor. Atunci când se utilizeazăforma scrisă, aceasta se face pentru a asigura un mijloc de probă al existenŃeiacordului de voinŃă (ad probationem);

b) actele juridice civile solemne (sau formale) se fac cu respectarea unor formalităŃi cerute de lege pentru validitatea lor (ad validitatem). Aceste acte seîncheie, de regulă, în cazurile bunurilor de o mai mare importanŃă economică.Astfel, vânzarea-cumpărarea unui imobil trebuie făcută prin act autentic în faŃa



68

notarului public. La fel, şi în cazul vaselor maritime. Înainte de anul 1989, chiar şi autovehiculele se vindeau numai prin act autentic;

c) actele reale sunt cele care se încheie valabil prin predarea (remiterea) bunului.

E) Clasificarea după efectul economica) actele juridice de conservare sunt cele făcute pentru a menŃine,

conserva sau preîntâmpina anumite drepturi. Sunt astfel de acte cele făcute

pentru întreruperea unei prescripŃii sau cele pentru înscrierea unei ipoteci; b) actele juridice civile de administrare sunt cele făcute pentru normala punere în valoare ale unui patrimoniu sau a unei părŃi a acestuia. Sunt astfel deacte: încasarea chiriilor sau altor venituri (dobânzi sau alte fructe civile);efectuarea de reparaŃii sau îmbunătăŃiri;

c) actele juridice civile de dispoziŃie sunt cele care au ca efect ieşirea din patrimoniu a unui bun (vânzare-cumpărare), ori grevarea acestuia cu sarcini(gajare, ipotecare).

F) Clasificarea din punct de vedere patrimonial a) acte juridice civile patrimoniale sunt astfel calificate pentru că au un

conŃinut evaluabil în bani (vânzare-cumpărare, împrumut, donaŃie etc.);

b) acte juridice civile nepatrimoniale sunt cele care nu pot fi evaluate în bani, şi privesc drepturile nepatrimoniale (exemplu: dreptul la nume).

G) Clasificarea după momentul producerii efectelora) acte juridice civile (încheiate) între vii (inter vivos) sunt cele care

produc efecte fără a fi condiŃionate de moartea autorului; b) acte pentru cauză de moarte (mortis causa) sunt cele care produc efecte

numai la moartea autorului lor (exemplu: testamentul).H) Clasificarea după legătura cu modalităŃile a) acte juridice civile pure şi simple sunt cele care nu au în conŃinutul lor

modalităŃi cum ar fi: condiŃia, sarcina ş.a. Sunt astfel de acte: căsătoria, înfierea,recunoaşterea filiaŃiei;

b) acte juridice civile afectate de modalităŃi sunt actele care cuprindelemente ce Ńin de esenŃa lor, numite modalităŃi, prin care poate fi afectatăvalabilitatea lor. Sunt astfel de acte: contractele de vânzare-cumpărare cu clauzăde întreŃinere, contractul de asigurare ş.a.

Între modalităŃi se află şi termenul sau condiŃia, dar acestea nu sunt simplemodalităŃi, ci elemente esenŃiale de prim rang. Uneori, acelaşi tip de act juridic

poate fi pur şi simplu sau afectat de modalităŃi. Astfel, art.1295 Cod civil prevede că vinderea se poate face sau pur sau sub condiŃie.

I) Clasificarea după posibilitatea încheierii prin reprezentare a) acte juridice civile strict personale sunt actele care, sub sancŃiunea

nulităŃii, trebuie încheiate de persoanele în cauză. Această condiŃie poateinterveni numai în cazul persoanelor fizice, nu şi în cazul persoanelor juridice.



69

Actele strict personale reprezintă excepŃia şi sunt de strictă interpretare. Suntastfel de acte: testamentul, căsătoria, recunoaşterea filiaŃiei;

b) acte juridice civile care pot fi încheiate prin reprezentare. Acesteareprezintă regula. Reprezentarea poate fi legală, convenŃională sau judiciară.Reprezentarea legală este atunci când este cerută de lege, cum este în cazulminorilor, interzişilor sau persoanelor juridice care sunt reprezentate princonducătorul acestora, care, la rândul său, poate da mandat de reprezentare sau

împuternicire unei alte persoane. Reprezentarea convenŃională este atunci când părŃile, de comun acord, decid de cine să fie reprezentate. Reprezentarea judiciară poate fi decisă de instanŃă. Acest tip de reprezentare rezultă din art.70Cod procedură civilă care prevede următoarele: „Când dreptul de reprezentareizvorăşte dintr-o lege sau dintr-o dispoziŃie judecătorească (…)”.

ImportanŃa juridică a clasificării priveşte valabilitatea actelor. Actele strict personale încheiate prin reprezentant sunt lovite de nulitate.

J) Clasificarea după raportul dintre elea) actele juridice civile principale sunt cele a căror existenŃă nu depinde

de un alt act al părŃilor; b) actele juridice civile accesorii sunt cele care depind de un alt act al

părŃilor. SituaŃia lor este oarecum similară cu cea a bunurilor accesorii în raportcu bunurile principale. Sunt acte accesorii, spre exemplu, gajul şi ipoteca, acăror existenŃă depinde de contractul de împrumut, o dată cu plataîmprumutului încetând şi ipoteca sau gajul.

K) Clasificarea după raportul cu cauza actului a) acte juridice civile cauzale sunt acele acte a căror valabilitate depinde de

valabilitatea cauzei. Art.948 Cod civil prevede la condiŃiile convenŃiilor, alăturide capacitatea de a contracta, consimŃământul valabil al părŃii care se obligă şi unobiect determinat, pe aceea a cauzei licite. În acest caz, dacă cauza este ilicită,imorală, sau lipseşte, actul juridic va fi nul;

b) acte juridice civile abstracte sunt acele acte la care nu mai estenecesară cercetarea cauzei. Imperativele circulaŃiei juridice civile a bunurilor îneconomia modernă nu permit întotdeauna cercetarea cauzei. Un exemplu de actabstract îl constituie titlurile de valoare. În acest caz, actul juridic (negotium)este inseparabil de înscrisul constatator (instrumentum). ObligaŃiunile CEC sauacŃiunile la purtător, indiferent de faptul că au aparŃinut succesiv unui număr nedeterminat de persoane, produc efecte valabile în faŃa emitenŃilor lor, aceştianeputând refuza îndeplinirea obligaŃiilor ce le revin.

L) Clasificarea după reglementarea şi denumirea lor legalăa) acte juridice civile tipice (numite) sunt acelea care au o denumire şi

reglementare făcute prin lege. Acest gen de acte reprezintă regula şimajoritatea. Sunt astfel de acte cele reglementate de Codul civil din care



70

enumerăm: contractul de vânzare, contractul de schimb, contractul de depozit,mandatul ş.a.;

b) acte juridice civile atipice (nenumite) sunt acele acte care nu au odenumire şi reglementare făcute expres de lege. Nevoile părŃilor şi principiullibertăŃii contractuale au cerut şi permis încheierea şi a altor acte juridice decâtcele prevăzute de lege.

ImportanŃa juridică a acestei clasificări rezidă din faptul că actele tipice,

care nu au clauze îndestulătoare, se interpretează şi completează cu regulileacelui tip de act prevăzut de lege, acolo unde părŃile nu derogă expres de la ele.În cazul actelor atipice, aplicarea lor se face întocmai şi în limita clauzelor cuprinse în ele, putând fi completate cu regulile generale privind actul juridicsau ale contractului numit cu care se aseamănă cel mai mult.

M) Clasificarea după determinarea conŃinutuluia) acte juridice civile cu conŃinut predeterminat sunt cele care au un

conŃinut dinainte stabilit, fie prin lege sau alt act normativ subsecvent, fie chiar prin voinŃa părŃilor. Astfel de exemple sunt contractele de furnizare de utilităŃi(gaze, electricitate etc.), aprobate prin hotărâri ale Guvernului, sau adeziunile ladiferite statute (sindicat, contract colectiv de muncă);

b) acte juridice civile fără un conŃinut predeterminat sunt cele în care părŃile îşi exercită liber voinŃa. Ele reprezintă regula.

N) Clasificarea după modul de executarea) acte cu executare dintr-o dată (uno ictu) sunt cele la care executarea se

face dintr-o singură prestaŃie; b) acte cu executare succesivă sunt acele acte în care executarea

obligaŃiilor se face eşalonat în timp. Sunt astfel de contracte: cele de furnizarede servicii sau produse; contractul de vânzare cu clauză de întreŃinere;contractul de vânzare cu plata în rate.

Această clasificare are o deosebită importanŃă juridică. Contractele cuexecutare uno ictu sunt supuse rezoluŃiunii, iar cele cu executare succesivă suntsupuse rezilierii, prestaŃiile îndeplinite nemaiputând fi întoarse. ImportanŃa semanifestă şi în câmpul prescripŃiei, calculul făcându-se diferit, adică de la unsingur moment în cazul celor cu execuŃie dintr-o dată şi în funcŃie de fiecaretermen la cele cu execuŃie succesivă.

V.4. CondiŃiile actului juridic civil

V.4.1. NoŃiune şi clasificare Termenul de condiŃie poate să genereze unele confuzii. Este folosit atât

pentru desemnarea elementelor actului juridic civil, când ne referim la

condiŃiile actului juridic civil, dar şi la obiectul actului juridic civil, unde sunt



71

analizate condiŃiile acestuia şi, în final, ca modalitate a actului juridic civil,alături de termen şi sarcină.

CondiŃiile actului juridic civil sunt elementele pe care se întemeiază şi dincare este alcătuit actul juridic civil.

Art. 948 Cod civil face o enumerare a condiŃiilor esenŃiale ale uneiconvenŃii. Chiar dacă nu face vorbire de condiŃii neesenŃiale, din interpretareaacestui text deducem că, pentru actele juridice, condiŃiile pot fi esenŃiale sau

neesenŃiale. Deşi textul se referă numai la condiŃiile esenŃiale, el este deaplicaŃiune generală. Mergând în continuare, pe firul interpretării, având învedere că nu sunt enumerate toate condiŃiile esenŃiale pentru formarea uneiconvenŃii, cum este cazul formei autentice la actele juridice solemne, se poateafirma că legiuitorul a avut în vedere anumite condiŃii de validitate.

CondiŃiile esenŃiale prevăzute de art. 948 Cod civil sunt următoarele:1) capacitatea de a contracta;2) consimŃământul valabil al părŃilor care se obligă;3) un obiect determinat;4) o cauză licită.În afara acestei clasificări legale, în doctrină au mai fost făcute şi alte

clasificări. O clasificare are drept criteriu aspectul la care se referă condiŃiile.Sunt evidenŃiate două categorii de condiŃii: condiŃii de fond şi condiŃii de formă.

CondiŃiile de fond sunt cele care privesc conŃinutul actului şi sunt de faptcele prevăzute de Codul civil ca esenŃiale: capacitatea, consimŃământul,obiectul şi cauza.

CondiŃiile de formă privesc forma exterioară în care se prezintăconŃinutul. Se referă la următoarele aspecte:

a) manifestarea de voinŃă trebuie să se exteriorizeze într-un anumit felcerut de lege pentru valabilitatea actului juridic civil (exemplu: forma solemnă);

b) manifestarea de voinŃă trebuie să se exteriorizeze în anumite formecerute pentru probaŃiune (ad probationem);

c) asigurarea opozabilităŃii actului faŃă de terŃi prin îndeplinireaformalităŃilor de publicitate.

Tot în doctrină se mai face distincŃia între condiŃii de valabilitate şicondiŃii de eficacitate. Această clasificare este criticabilă. Spunem că un act esteeficace atunci când este apt să producă efecte şi produce efecte. Actele pentrucare legea prevede condiŃia solemnităŃii sunt eficace numai dacă îndeplinescaceastă condiŃie. Prin urmare, condiŃiile de validitate sunt incluse în condiŃiilede eficacitate. Sunt condiŃii de eficacitate toate condiŃiile actului juridic civil,neîndeplinirea lor lipsindu-l de efecte. Se mai spune că este inopozabil.



72

V.4.2. Capacitatea de a încheia acte juridice

Capacitatea de a încheia acte juridice civile este o componentă acapacităŃii juridice civile, respectiv componenta numită capacitate de exerciŃiu.Orice persoană are capacitate de folosinŃă, dar nu toate persoanele au capacitatede exerciŃiu. Pentru a încheia acte juridice civile, persoana trebuie să-şi asumeobligaŃii şi să-şi fructifice drepturile, ceea ce corespunde cu capacitatea deexerciŃiu. Deci, nu pot încheia acte juridice decât persoanele care au capacitate

de exerciŃiu.La fel ca şi în materia capacităŃii civile, şi în materia capacităŃii de a

încheia actul juridic civil, principiul este capacitatea, persoanele avândcapacitatea de a face acte civile, cu excepŃia cazurilor când legea prevede altfel.Incapacitatea reprezintă excepŃia şi aceasta este de strictă interpretare, nefiind

permisă analogia.În ce priveşte persoanele juridice, capacitatea de a face acte juridice este

limitată de principiul specializării capacităŃii de folosinŃă . Potrivit acestui principiu, persoana juridică nu poate face decât actele juridice corespunzătoarescopului pentru care a fost înfiinŃată. Scopul pentru care a fost creată nu trebuieconfundat cu obiectul de activitate. Pentru a exista, persoana juridică încheie şialte acte juridice, altele decât cele ce fac obiectul său de activitate. Sunt astfelde acte: cele ce Ńin de conducerea persoanei juridice; administrarea;reprezentarea şi funcŃionarea acesteia. Spre exemplu, o societate de asigurări nuface numai acte juridice Ńinând strict de obiectul său de activitate, ci angajează

personal, procură bunuri necesare desfăşurării activităŃii sale, încheie contractede utilităŃi ş.a. Actele ce exced obiectului său de activitate sunt făcute fără aavea capacitatea cerută de lege şi, prin urmare, sunt lovite de nulitate.SancŃiunea nulităŃii nu exclude aplicarea altor sancŃiuni civile, administrativesau penale.

În doctrină, se mai evidenŃiază şi faptul că nu trebuie confundată

capacitatea cu discernământul. Discernământul este avut în vedere la altăcondiŃie esenŃială a actului juridic civil, şi anume la consimŃământ.Tot Ńinând de o altă condiŃie a actului juridic civil, respectiv obiectul

actului juridic civil, este instituirea prin lege a inalienabilităŃii unor bunuri.Faptul că un bun din domeniul public nu poate fi înstrăinat nu constituie oincapacitate. Aşa este situaŃia instituŃiilor publice care nu pot înstrăina bunuriledin domeniul public pe care le au în administrare.

V.4.3. ConsimŃământul

V.4.3.1. DefiniŃie şi noŃiuni generale

Actul juridic este definit ca o manifestare de voinŃă făcută cu scopul de a

produce efecte juridice. Manifestarea de voinŃă presupune, în primul rând,



73

existenŃa unei voinŃe şi apoi exteriorizarea ei. Fiind vorba de manifestare devoinŃă în plan juridic, voinŃa este caracterizată de juridicitate. Este vorba, prinurmare, de o voinŃă juridică. VoinŃa juridică este un fenomen complex subaspect atât juridic, cât şi psihologic.

Din punct de vedere juridic, voinŃa juridică este complexă pentru căinclude consimŃământul şi cauza. Acestea sunt însă indisolubil legate de

procesul psihologic al voinŃei. În existenŃa lor cotidiană, persoanele au

necesităŃi şi interese. Acestea constituie cauza declanşării procesului volitiv.Reprezentarea scopului de realizat, realizată la nivel intelectiv, este urmată deadoptarea rezoluŃiei de materializare a dorinŃelor şi cu exteriorizarea hotărârii(consimŃământul).

Prin urmare, consimŃământul este manifestarea în exterior a hotărâriide a încheia acte juridice.

Codul civil instituie condiŃia esenŃială a „consimŃământului valabil pentru părŃile care se obligă”. În doctrină, formularea de mai sus din Codul civil esteapreciată incompletă, deoarece în actele convenŃionale nu este necesar numaiconsimŃământul valabil al părŃii care se obligă.

O altă discuŃie care se face priveşte faptul că un element fundamental

unic, respectiv voinŃa juridică, este divizat în două părŃi ce sunt date a ficondiŃii esenŃiale, şi anume, aşa cum am arătat mai sus, consimŃământul şicauza.

În ce priveşte voinŃa juridică, în doctrină sunt enunŃate două mari principiicare o guvernează:

– principiul libertăŃii actelor juridice; – principiul voinŃei interne (reale).Principiul libertăŃii actelor juridice are următoarele idei de bază:

– părŃile pot, cu anumite limite, să încheie orice acte juridice. Limitele decare se face vorbire sunt date de chiar textele legale. Acestea sunt: normele

juridice imperative, care interzic anumite acte (exemplu: art.702 Codul civilcare prevede că „nici chiar prin contractul căsătoriei nu se poate renunŃa lasuccesiunea unui om în viaŃă, nici nu se pot înstrăina drepturile eventuale ces-ar putea dobândi asupra succesiunii”), regulile de convieŃuire socială şiordinea publică ;

– subiectele de drept civil pot să dea actului juridic încheiat forma dorită de ele. Această posibilitate este valabilă chiar şi în cazul actelor juridice tipice;

– subiectele de drept pot să încheie acte juridice, însă nu sunt obligate . – Principiul voinŃei interne (reale). În analiza acestui principiu, au fost

evidenŃiate două elemente ale voinŃei: – elementul psihologic (voinŃa internă ); – elementul social sau voinŃa exteriorizată (voinŃa declarată ).



74

– Privitor la voinŃă, care trebuie avută în vedere şi căreia trebuie să i sedea curs, au fost formulate două concepŃii:

– concepŃia subiectivă , care cere să se dea eficienŃă voinŃei interne saureale;

– concepŃia obiectivă , care afirmă că voinŃa declarată este cea care trebuiesă producă efecte.

În Codul civil român îşi găseşte aplicarea, cu precădere, concepŃia

subiectivă a voinŃei interne (reale). Astfel, art.977 Cod civil, în ce priveşteinterpretarea contractelor, prevede că aceasta se face după intenŃia comună a părŃilor, şi nu după sensul literal al termenilor. Tot voinŃei reale a părŃilor i se dă prioritate şi în art.1175 Cod civil, şi aceasta chiar în contra unui act făcut public: „actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decâtîntre părŃile contractante şi succesorii lor universali; un asemenea act nu poateavea nici un efect în contra altor persoane”. Inopozabilitatea lui faŃă de alte

persoane nu este efectul prevalenŃei voinŃei declarate asupra celei interne, cieste o măsură de protecŃie a celor care nu-l cunosc şi, în acest fel, pot fi

prejudiciaŃi.Sunt texte în Codul civil român în care se dă prevalenŃă voinŃei exprimate.

Art.1191 Cod civil prevede că dovada actelor juridice cu o valoare peste 250 leinu se poate face decât prin act autentic sau act sub semnătură privată şi că nu

poate fi făcută, în acest caz, dovada cu martori în contra sau peste ceea cecuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înaintea, la timpulsau în urma confecŃionării actului, chiar şi atunci când suma sau valoarea nudepăşeşte 250 lei. Este clară aici voinŃa legiuitorului de a da curs voinŃeideclarate pentru că, dacă ar fi dorit să dea eficacitate voinŃei interne, ar fi admisascultarea de martori care cunosc împrejurările facerii actului, din mărturia lor fiind posibil să se deducă adevărata intenŃie a părŃilor.

V.4.3.2. CondiŃiile consimŃământului

Pentru a fi valabil exprimat, consimŃământul trebuie să îndeplineascăurmătoarele condiŃii:

a) să fie dat de o persoană cu discernământ; b) să fie exteriorizat;c) să fie exprimat cu intenŃia de a produce efecte juridice;d) să nu fie afectat de un viciu de consimŃământ.

a) ConsimŃământul trebuie să fie dat de o persoană cu discernământ.Aşa cum s-a arătat la capacitatea civilă, au capacitate de exerciŃiu şi, pe cale deconsecinŃă, sunt titulari de drepturi şi obligaŃii dobândite şi asumate prinîncheierea de acte juridice, numai persoanele cu discernământ. Nu audiscernământ şi nu pot încheia acte juridice civile minorii sub vârsta de 14 ani.



75

Minorii cu vârsta între 14 şi 18 ani au discernământul în formare, ei putând săîncheie acte juridice cu încuviinŃarea părinŃilor sau ocrotitorilor lor legali.Majorii au deplină capacitate de exerciŃiu şi se prezumă că au discernământ.Aceştia din urmă încheie acte juridice singuri şi personal.

Pot să apară situaŃii când consimŃământul provine de la o persoană majorăcare suferă de alienaŃie mintală sau este insuficient dezvoltată mintal (debilmintal). De obicei, pentru protecŃia lor, ei sunt puşi sub interdicŃie. Este posibil

ca o astfel de persoană să fi încheiat un act juridic civil. Efectele sunt diferite înfuncŃie de existenŃa sau inexistenŃa punerii sub interdicŃie. Dacă actul juridic afost încheiat înainte de punerea sub interdicŃie se prezumă că a fost făcut înmomentele de luciditate. Pentru a lipsi de efecte juridice actul încheiat, trebuiesă se facă dovada lipsei discernământului. Când actul juridic a fost încheiatdupă punerea sub interdicŃie judecătorească, se prezumă lipsa discernământuluişi, pentru a dovedi valabilitatea actului, trebuie făcută proba existenŃeidiscernământului la momentul încheierii lui.

b) ConsimŃământul trebuie să fie exteriorizat. Această condiŃie nusemnifică negarea voinŃei interne (reale). Dacă voinŃa internă nu este făcutăcunoscută, exteriorizată, ea nu poate fi cunoscută de potenŃialii destinatari. Aşa

cum s-a arătat la clasificarea actelor juridice după modul de formare (V.2.D), părŃile sunt libere să aleagă forma exteriorizării consimŃământului:consensualismul , când părŃile încheie acte juridice prin simpla manifestare devoinŃă fără condiŃia unei anumite forme (actele consensuale). Formaad validitatem (ad solemnitatem) este cerută numai în cazul anumitor acte

juridice (actele solemne). La fel, forma scrisă este cerută numai pentruasigurarea probei actului juridic. În cazul actelor juridice civile reale,manifestarea de voinŃă se exteriorizează prin predarea bunului.

Tăcerea, în anumite împrejurări, poate constitui exteriorizareaconsimŃământului. Astfel, în cazul contractului de arendare, potrivit art.1464Cod civil, atunci când arendarea făcută cu termen a expirat şi „arendaşulcontinuă şi se lasă în posesiune” se formează o nouă arendare. În acest caz,tăcerea este un consimŃământ tacit, efectul ei este prevăzut de lege şi vine pe unacord de voinŃă anterior.

c) ConsimŃământul trebuie să fie făcut cu intenŃia de a produce efecte juridice. Din chiar definiŃia consimŃământului rezultă această condiŃie:manifestare de voinŃă, făcută cu scopul de a produce efecte juridice. Dacă nuexistă această intenŃie, actul juridic nu ia fiinŃă, pentru că persoana nu înŃelegenici să-şi asume obligaŃii şi nici să dobândească anume drepturi. Sunt situaŃiicând oamenii fac anumite promisiuni sau înŃelegeri amicale de sprijin, deasociere ş.a. Când astfel de angajamente au fost făcute în glumă ( jocandicausa), ele nu produc efecte juridice pentru că nu aceasta a fost intenŃia

persoanei. Art.1010 Codul civil mai prevede că obligaŃia este nulă atunci când



76

s-a făcut sub o condiŃie potestativă din partea celui care se obligă (mă obligdacă vreau). CondiŃia potestativă este definită a fi „aceea care face să depindă

perfectarea convenŃiei de un eveniment, pe care şi una şi alta dintre părŃilecontractante poate să-l facă a se întâmpla, sau poate să-l împiedice” (art.1006Cod civil).

d) ConsimŃământul trebuie să nu fie afectat de un viciu deconsimŃământ. Art.953 Cod civil prevede că nu este valabil consimŃământul

„când este dat prin eroare, smuls prin violenŃă sau surprins prin dol”. Tot un viciude consimŃământ este şi leziunea. Fiecare dintre aceste vicii de consimŃământ vor fi prezentate separat în continuare.

V.4.4. Viciile de consimŃământ

A. Eroarea Eroarea este falsa reprezentare a unui element esenŃial care a determinat

consimŃământul.Art.954 Cod civil„Eroarea nu produce nulitate decât când cade asupra substanŃei obiectului

convenŃiei.Eroarea nu produce nulitate când cade asupra persoanei cu care s-a

contractat, afară numai când consideraŃia persoanei este cauza principală, pentru care s-a făcut convenŃia.”

Art.961 Cod civil„ConvenŃia făcută prin eroare, violenŃă sau dol, nu este nulă de drept, ci

dă loc numai acŃiunii de nulitate”.Din dispoziŃiile art.954 Cod civil rezultă că eroarea poate să fie cu privire

la: – calităŃile substanŃiale ale obiectului actului (error in substantiam); – persoana cu care s-a contractat (error in personam).

Eroarea, ca falsă reprezentare a realităŃii, poate să fie: – eroare de fapt, atunci când greşita reprezentare cade asupra unei situaŃiisau stări de fapt, ori asupra unei împrejurări Ńinând de actul juridic încheiat;

– eroare de drept , constând în necunoaşterea legii.Dacă în ceea ce priveşte eroarea de fapt, aceasta este recunoscută ca fiind

viciu de consimŃământ, în ce priveşte eroarea de drept, aceasta nu este admisăca fiind viciu de consimŃământ. A fost însă exprimată şi opinia că ar fi totuşi unviciu de consimŃământ.

Opinia potrivit căreia eroarea de drept nu poate constitui viciu deconsimŃământ pleacă de la prezumŃia că toată lumea cunoaşte legea (nemo censetur ignorare legem). În susŃinerea opiniei contrare se invocă situaŃiile

obiective în care actele normative nu ajung la subiectul de drept sau faptul că



77

legea nu distinge între eroarea de fapt şi eroarea de drept şi unde legea nudistinge, nici noi nu putem să facem distincŃie, ambele fiind false reprezentăriasupra realităŃii.

Nu orice eroare de fapt constituie viciu de consimŃământ. În acest sens,după consecinŃele pe care le generează, se face distincŃie între:

a) eroarea obstacol; b) eroarea viciu de consimŃământ;

c) eroarea indiferentă.Eroarea obstacol, aşa cum o arată numele, împiedică încheierea actului juridic. În funcŃie de aspectul pe care-l priveşte, la rândul ei, poate fi:

– eroare asupra naturii actului care se încheie (error in negotium),subiectul crezând că încheie un alt act juridic (spre exemplu, crede că face ovânzare-cumpărare şi nu o donaŃie sau o închiriere, aşa cum crede celălalt);

– eroare asupra identităŃii obiectului (error in corpore), când părŃile cred,fiecare în parte, că este vorba de un alt bun. Se spune despre eroarea obstacol căeste distructivă de voinŃă.

Eroarea viciu de consimŃământ doar alterează voinŃa, însă are ca efectnevalabilitatea actului juridic. Îmbracă cele două forme enunŃate în art.954 Cod

civil: – eroarea asupra substanŃei obiectului (error in substantiam). Priveşte

calităŃile substanŃiale ale obiectului şi nu viciile ascunse. Codul civil facedistincŃie între viciile ascunse şi viciile aparente. Art.1352 Cod civil prevede căvânzătorul este răspunzător pentru viciile ascunse ale lucrului vândut, dacă, dincauza acelora, lucrul nu este bun de întrebuinŃat, după destinaŃia sa, sauîntrebuinŃarea sa este atât de micşorată, încât se poate presupune căcumpărătorul nu l-ar fi cumpărat sau nu ar fi dat pe dânsul ceea ce a dat, dacăi-ar fi cunoscut viciile. Art.1354 Cod civil mai prevede că vânzătorul esterăspunzător de viciile ascunse, chiar şi atunci când nu le-a cunoscut, cu excepŃiacazului în care s-a învoit cu cumpărătorul să nu răspundă pentru ele. Atuncicând vânzătorului îi erau cunoscute viciile, acesta este obligat, pe lângărestituirea preŃului, şi la daune interese către cumpărător. Dacă viciile nu îi eraucunoscute vânzătorului, acesta este obligat numai la restituirea preŃului şispezele ocazionate de vânzare făcute de cumpărător. Dacă bunul a pierit dincauza viciilor, vânzătorul trebuie să restituie preŃul şi să-l dezdăuneze pecumpărător. Dreptul la acŃiune pentru vicii ascunse se prescrie la împlinireaunui termen de 6 luni de când au fost cunoscute, dacă acestea nu au fostascunse cu viclenie (art.5 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripŃiaextinctivă). Vânzătorul, potrivit art.1353 Cod civil, nu răspunde de viciileaparente şi despre care cumpărătorul a putut singur să se convingă.

Prin substanŃa obiectului se înŃelege nu numai bunul în materialitatea lui(culoare, gust, origine, vechime, originalitate), ci şi prestaŃia (obligaŃia de a



80

ameninŃă se are în vedere vârsta, sexul şi condiŃia personală a persoanei (gradde instruire, situaŃie socială şi economică, calităŃi fizice). Art.958 Cod civil

precizează că simpla temere reverenŃiară, neînsoŃită de violenŃă nu constituiecauză de anulare a convenŃiei. Faptul că persoana se teme de superiorul săuierarhic este o temere reverenŃiară.

În ce priveşte felurile violenŃei, distingem:1. După cel care exercită violenŃa (art.955 Cod civil):

– violenŃă provenind de la persoana în folosul căreia s-a făcut convenŃia; – violenŃă provenind de la o altă persoană decât cea cu care secontractează, dar exercitată în scopul de a o determina să contracteze;

2. După natura răului cu care se ameninŃă : – violenŃă fizică , atunci când ameninŃarea vizează suferinŃe fizice,

integritatea corporală, averea persoanei; – violenŃă morală , când vizează cinstea, onoarea, demnitatea, prestigiul

social sau chiar numai cel familial;3. După persoana asupra căreia se îndreaptă ameninŃarea (art.956 şi 957

Cod civil): – asupra persoanei care urmează să contracteze;

– asupra soŃului, soŃiei, descendenŃilor, ascendenŃilor;4. După caracterul ameninŃării:

– ameninŃarea legitimă ( justă ). Aceasta nu constituie un viciu deconsimŃământ. Sunt astfel de ameninŃări legitime cele în care creditorulameninŃă pe debitor cu acŃionarea în judecată, dacă nu îşi îndeplineşte obligaŃia;

– ameninŃarea nelegitimă (injustă ). Aceasta constă în ameninŃarea cu unrău, care nu se întemeiază pe nici un drept.

CondiŃiile violenŃei pentru a fi un viciu de consimŃământ :a) să fie nelegitimă (injustă);

b) să fie determinantă pentru încheierea actului juridic.

D. Leziunea Leziunea nu este unanim acceptată de doctrinari, ea fiind un viciu de

consimŃământ. Aceasta nu pentru că nu este menŃionat de art.953 Cod civil (aicifiind enumerate numai eroarea, dolul, violenŃa), ci pentru că nu este cu nimicafectat consimŃământul autorului.

Leziunea este definită ca disproporŃia vădită dintre prestaŃiile părŃilor actului juridic.

Având în vedere că disproporŃia a fost acceptată la momentul încheieriiactului, consimŃământul poartă şi asupra întinderii prestaŃiilor.

Legiuitorul a reŃinut leziunea numai cu privire la următoarele aspecte: – art.25 din Decretul nr.32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului

familiei care prevede:



81

„De la data intrării în vigoare a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, aplicarea dispoziŃiilor legale referitoare la acŃiunea înanulare pentru leziune se restrânge la minorii care, având vârsta de paisprezeceani împliniŃi, încheie singuri, fără încuviinŃarea părinŃilor sau tutorelui, acte

juridice pentru a căror valabilitate nu se cere încuviinŃarea prealabilă aautorităŃii tutelare, dacă aceste acte le pricinuiesc vreo vătămare.

Actele juridice ce se încheie de minorii care nu au împlinit vârsta de

paisprezece ani sunt anulabile pentru incapacitate, chiar dacă nu este leziune.Minorii care nu au împlinit vârsta de paisprezece ani nu răspund pentrufapta lor ilicită decât dacă se dovedeşte că au lucrat cu discernământ”.

AcŃiunea în anulare pentru leziune este numită şi acŃiune în resciziune.Că acŃiunea în resciziune este admisibilă numai în cazul minorilor se

prevede expres şi în art.1165 Cod civil: „Majorul nu poate, pentru leziune, săexercite acŃiunea în resciziune”. Codul civil, la art.694, prevede o situaŃie cândmajorul poate să exercite acŃiunea în anulare pe motiv de leziune, respectiv cămajorul nu poate să-şi atace acceptarea tacită a unei succesiuni decât în cazulcând această acceptare „a fost urmarea unei viclenii ce s-a întrebuinŃat în

privinŃă-i”. În acest caz însă este un viciu de consimŃământ provocat prin dol.

Reglementarea legală a leziunii în cazul minorilor se află în mai multetexte ale Codului civil:

– art.951, potrivit căruia minorul poate să atace actul pe care l-a încheiat pe motiv de lipsă de capacitate numai atunci când a suferit o leziune;

– art.1157-1164 prevede expres situaŃiile în care minorul nu poate săexercite acŃiunea în resciziune:

– pentru simpla leziune în contra oricărei convenŃii (art.1157); – când leziunea rezultă dintr-un eveniment cazual şi neaşteptat (art.1158); – în contra angajamentelor ce a luat pentru comerŃul sau arta sa, atunci

când minorul este comerciant, artizan (meseriaş) sau bancher (art.1160); – împotriva obligaŃiilor ce rezultă din delictele sau cvasi-delictele sale

(art.1162).Este de observat că legiuitorul are în vedere nu atât leziunea, cât

minoritatea subiectului şi, prin urmare, lipsa de discernământ. Aceastăconcluzie este întărită şi de art.1159 Cod civil, care dă dreptul la acŃiunea înresciziune pentru minorul ce face o simplă declaraŃie că este major.

În concluzie, actele juridice care pot fi anulate pentru leziune trebuie săîntrunească următoarele cerinŃe:

– să fie acte civile de administrare; – să fie încheiate de minorul între 14 şi 18 ani, singur, fără încuviinŃarea

ocrotitorului legal; – să fie lezionare pentru minor;



82

– să fie acte juridice bilaterale, cu titlu oneros şi comutative21. Se mai impune menŃiunea că actele juridice încheiate de minorul cu

capacitate de exerciŃiu restrânsă, fără încuviinŃarea prealabilă a autorităŃiitutelare, deşi o asemenea încuviinŃare ar fi necesară, potrivit legii sunt anulabilefără a mai trebui să se dovedească leziunea.

JurisprudenŃă

1. Act juridic. Proba. Imposibilitatea morală de preconstituirea înscrisului. Câmpul de aplicare a dispoziŃiilor art.1198 Cod civil

Pornind de la dispoziŃiile art.1198 Cod civil, practica judiciară a extinscazurile în care actul juridic a cărui valoare este mai mare de 250 lei poate fi doveditşi altfel decât prin act autentic sau prin act sub semnătură privată, adăugând, laimposibilitatea materială, şi imposibilitatea morală de a preconstitui înscrisul,

datorită calităŃii părŃilor.Faptul că părŃile au fost colegi de serviciu – fără să se pună problema unor raporturi de deferenŃă între superior şi subordonat – nu justifică abaterea de la regulaînscrisă în art.1191 Cod civil.

(Tribunalul Bucureşti, SecŃia a III-a civilă, decizia nr.374/09.03.1994)

Prin sentinŃa civilă nr.3506/05.05.1993 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti,s-a admis acŃiunea principală formulată de reclamanta L.I. împotriva pârâŃilor L.C. şiL.C.; s-a dispus evacuarea acestora din apartamentul situat în Bucureşti, sectorul 4, pentru lipsă de titlu locativ. AcŃiunea conexă a părŃilor a fost respinsă ca nedovedită.

Pentru a pronunŃa această sentinŃă, instanŃa a reŃinut că pârâŃii au avut calitateade chiriaşi, în temeiul contractului de închiriere încheiat pe perioada 01.03.1985 –

01.03.1986. PârâŃii nu au făcut dovada existenŃei unui antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la acest apartament.SentinŃa a fost atacată cu apel de către pârâŃi.În motivarea apelului se arată că între părŃi a existat o înŃelegere cu privire la

vânzarea-cumpărarea apartamentului şi nu cu privire la închiriere, cum greşit areŃinut prima instanŃă, motiv pentru care au şi plătit reclamantei suma de 60.000 lei.Totodată, instanŃa nu a Ńinut cont de imposibilitatea morală de a produce o dovadăscrisă, date fiind relaŃiile între părŃi.

Apelul nu este fondat.

21 Gabriel Boroi, Drept civil. Teoria generală , Editura All, Bucureşti, 1997, p.125.



83

- continuare speŃă -

Din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că reclamanta, în calitatede proprietar al apartamentului în litigiu, a închiriat apartamentul pârâŃilor, pe perioada 01.03.1985 – 01.03.1986, conform contractului de închiriere depus ladosar. Ca atare, aceasta a fost intenŃia părŃilor – de închiriere şi nu de vânzare –, cuatât mai mult cu cât nu s-a încheiat nici un înscris privitor la suma de 60 000 lei, pecare pârâŃii pretind că ar fi plătit-o reclamantei, ca avans pentru apartament. Chiar înipoteza în care reclamanta şi pârâta au fost colege de serviciu, relaŃiile dintre ele nuerau de aşa natură încât să existe o imposibilitate morală de întocmire a înscrisuluicare să consemneze achitarea avansului pentru apartament.

Contractul de închiriere face dovada certă a intenŃiei părŃilor şi, ca atare, în prezent, apelanŃii nu au nici un titlu locativ care să justifice ocuparea apartamentuluia cărui proprietară este reclamanta, motiv pentru care, în raport de dispoziŃiileart.296 Cod proc.civ., apelul urmează să fie respins ca nefondat.

Notă. Întrucât, în raport de dispoziŃiile art.129-130 Cod proc.civ., judecătorultrebuie să aibă rol activ şi să pună în discuŃia părŃilor orice împrejurare de fapt sau dedrept care ar duce la dezlegarea pricinii, respingerea cererii conexe ca nedovedită

este criticabilă.

JurisprudenŃă

2. Actul juridic. Vicii de consimŃământ. Eroarea asuprapersoanei. ÎnŃeles. Contract de vânzare-cumpărare.

Eroare asupra stării civile a cocontractantului

Potrivit art. 954 alin.(2) Cod civil, „eroarea nu produce nulitate când cadeasupra persoanei cu care s-a contractat, afară numai când consideraŃia persoanei estecauza principală pentru care s-a făcut convenŃia”.

Caracterul determinant al erorii asupra persoanei se poate referi la identitateafizică, identitatea civilă sau la calităŃile esenŃiale ale acesteia.

Prin urmare, eroarea asupra stării civile a cocontractantului nu poate constituimotiv de anulare a actului.

(Tribunalul Bucureşti, SecŃia a IV-a civilă, decizia nr.499/07.03.1997 )



84


Prin sentinŃa civilă nr.4629/29.05.1996 Judecătoria sectorului 5 Bucureşti arespins acŃiunea reclamanŃilor B.D. şi T.L.M., prin care au solicitat anularea contractuluide vânzare-cumpărare nr.26200/1994 pentru eroare asupra persoanelor pârâŃilor.

ReclamanŃii apelanŃi au precizat că solicită anularea contractului de vânzare-cumpărare, întrucât au fost induşi în eroare de pârâŃi, care nu le-au adus la cunoştinŃăfaptul că sunt divorŃaŃi; reprezentarea vânzătorilor, reclamanŃi la data încheieriiactului, a fost în sensul că vând soŃilor B., pentru ca „averea să rămână în continuareîn familia lor”.

Potrivit art.954 Cod civil, eroarea, ca viciu de consimŃământ, nu producenulitate când cade asupra persoanei cu care s-a contractat, afară numai cândconsideraŃia persoanei este cauza principală pentru care s-a încheiat actul.

În cauză, nu există eroare asupra persoanelor cu care s-a contractat, iar stareacivilă a părŃilor contractante nu poate constitui un element esenŃial avut în vedere laîncheierea contractului.

SusŃinerea apelanŃilor că au contractat cu pârâŃii, în considerarea situaŃiei lor de persoane căsătorite, pentru ca „averea să rămână în familie”, este lipsită de

relevanŃă juridică.Este lovită de nulitate absolută o atare clauză contractuală sau testamentară(prin care s-ar interzice vânzarea bunului cumpărat, donat, lăsat legat etc.), pentru căar contraveni dreptului proprietarului de a dispune liber

şi absolut de dreptul său (art.480 şi 803 Cod civil).FaŃă de motivele arătate, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.

JurisprudenŃă

3. ConvenŃii. Anulabilitatea pentru vicierea

consimŃământului prin violenŃă. ÎnŃelesul noŃiunii de violenŃă.Autorul violenŃei

ViolenŃa, ca viciu de consimŃământ, poate fi, nu numai fizică, ci şi morală, prinameninŃarea, nelegitimă, cu un rău sub imperiul căruia o persoană şi-a datconsimŃământul la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

ViolenŃa constituie un viciu de consimŃământ chiar dacă este exercitată de oaltă persoană decât aceea în folosul căreia s-a făcut contractul.

( Decizia nr.200 din 6 decembrie 1993 a CurŃii Supreme de JustiŃie în compunerea prevăzută de art.39 alin.(2) şi (3) din Legea pentru organizare judecătorească ).



85


La 17 decembrie 1987, B.D.V. a chemat în judecată pe C.G. şi pe M.M.,solicitând:

– să se constate că este unica moştenitoare a tatălui său B.F., decedat la17 iulie 1987, în care calitate i se cuvine întreaga masă succesorală;

–

să se anuleze contractul de vânzare-cumpărare făcut de tatăl său pârâteiM.M. la 25 iunie 1987 asupra apartamentului în care locuiesc pârâtele; – să se împartă bunurile dobândite de autorul său cu pârâta C.G., atribuindu-

se cota ce i se cuvine.În motivarea capătului de cerere din acŃiune referitor la anularea contractului de

vânzare-cumpărare din 25 iunie 1987, privind apartamentul nr.6 cu 4 camere şidependinŃe situat în Craiova, PiaŃa Gării, blocul H1, scara 1, reclamanta a arătat, printre altele, că actul s-a încheiat cu numai 20 zile înaintea morŃii tatălui său, când nuse găsea în situaŃia de a-şi exprima voinŃa în mod valabil, din cauza bolii, cât şi dinfaptul că „asupra lui s-au exercitat presiuni şi constrângeri, cauza şi scopul actuluiobŃinut” fiind „ilicite şi imorale”.

La rândul său, C.G., prin cerere reconvenŃională, a solicitat ca reclamanta să

fie obligată la plata cheltuielilor pe care le-a suportat din surse proprii pentruînmormântarea lui B.F.Judecătoria Craiova, prin sentinŃa civilă nr.589 din 31 ianuarie 1989,

admiŃând, în parte, acŃiunea, a anulat contractul de vânzare-cumpărare şi a partajat bunurile, potrivit celor consemnate în dispozitiv.

Împotriva sentinŃei au declarat recurs reclamanta şi pârâtele. Tribunalul judeŃean Dolj, secŃia civilă, prin decizia nr.1348 din 29 iunie 1989,

a admis recursurile, a casat sentinŃa atacată şi a dispus administrarea de noi probe.Rejudecând procesul în fond, acelaşi tribunal judeŃean, prin decizia nr.2122

din 12 octombrie 1990, a admis în parte acŃiunea, a anulat contractul atacat şi adispus partajarea bunurilor în sensul celor cuprinse în dispozitiv.

În motivarea soluŃiei, tribunalul a reŃinut că actul de vânzare-cumpărare este

nul, deoarece consimŃământul vânzătorului a fost alterat, prin violenŃă, iar preŃulvânzării nu a fost plătit de cumpărătoare.

Printr-un prim recurs extraordinar, declarat în cauză de procurorul general, s-acerut modificarea deciziei ca fiind vădit netemeinică şi esenŃial nelegală.

S-a arătat, în esenŃă, în motivarea recursului extraordinar, că: – tribunalul a schimbat nelegal temeiul acŃiunii, atunci când a considerat că a

fost viciat prin violenŃă consimŃământul vânzătorului; – împrejurările reŃinute de instanŃă nu întrunesc trăsăturile caracteristice ale

viciului de consimŃământ, mai ales că, din probele administrate în cauză, rezultă şi plata preŃului;

– reclamanta nu putea face dovada cu martori împotriva actului înscris, pentru a dovedi neplata preŃului.



86


Curtea Supremă de JustiŃie, secŃia civilă, prin decizia nr.86 din16 ianuarie 1992, a respins ca nefondat recursul extraordinar, menŃinând soluŃia pronunŃată de tribunalul judeŃean.

Considerând vădit netemeinice şi esenŃial nelegale ambele hotărâri, procurorul

general, prin cel de-al doilea recurs extraordinar, a cerut desfiinŃarea lor, pe motiv căinstanŃele au greşit atunci când au dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare, întrucât nu s-a făcut dovada exercitării unor violenŃe asupra vânzătoruluila încheierea actului de înstrăinare.

Recursul extraordinar nu este întemeiat.În speŃă, cum rezultă din expunerea rezumată a situaŃiei de fapt, prin actul de

vânzare-cumpărare autentificat de Notariatul de stat al JudeŃului Dolj, sub nr.7781 din25 iunie 1987, B.F. (autorul reclamantei) a vândut lui M.M. (fiica concubineivânzătorului) apartamentul nr.6 compus din 4 camere şi dependinŃe, situat în Craiova,PiaŃa Gării, blocul H1, etajul 1, cu preŃul de 100.000 lei.

Rezultă, de asemenea, din probele dosarului că, la 17 iunie 1987, adică la 21zile de la data întocmirii actului, vânzătorul a decedat.

Prin acŃiune şi în tot cursul procesului, reclamanta a susŃinut, printre altele, cătatăl său a fost constrâns, prin violenŃă, să încheie actul de vânzare-cumpărare cufiica concubinei sale.

Este de principiu că, pentru formarea valabilă a oricărui act juridic, nu estesuficient să existe consimŃământul părŃilor; se cere în plus ca acest consimŃământ săfie liber şi dat în cunoştinŃă de cauză, adică să nu fie viciat. Această cerinŃă rezultădin textul art.948 pct.2 din Codul civil, care prevede că una din condiŃiile esenŃiale pentru valabilitatea convenŃiilor este consimŃământul valabil al părŃii care se obligă.Este evident deci că, în cazul în care hotărârea de a încheia un act juridic este luatăsub imperiul unei constrângeri, consimŃământul nu poate fi considerat conştient şiliber, nu este valabil şi, drept urmare, nu poate să producă efecte juridice.

De aceea, art. 953 din Codul civil, referindu-se la consimŃământ, prevede că acesta

nu este valabil, printre altele, atunci când este smuls prin violenŃă.Dacă, prin definiŃie, consimŃământul presupune libertate, violenŃa reprezintă o

atingere adusă acestei condiŃii esenŃiale de valabilitate a consimŃământului.ViolenŃa constă în faptul de a insufla unei persoane, prin ameninŃarea cu un rău, otemere sub imperiul căreia ea îşi dă consimŃământul la încheierea actului juridic.

În cazul violenŃei, victima este conştientă că nu ar trebui să încheie actul juridic, dar preferă să o facă pentru a nu i se pricinui un rău.

ViolenŃa psihică constă în faptul de a insufla autorului actului o temere de careacesta nu şi-ar fi dat consimŃământul la încheierea actului.



88


De altfel, la 26 iunie 1987, a doua zi după încheierea actului de înstrăinare,Clinica de radiologie din cadrul Spitalului Craiova, unde B.F. a fost prezentat la un

examen medical radiologic – în buletinul medical emis pe numele acestuia –, a precizat nu numai diagnosticul, ci şi faptul că bolnavului nu i s-a efectuat tratamentşi nici intervenŃie chirurgicală, cazul fiind depăşit, inoperabil, cum a afirmat şimedicul N.M. la data de 16 ianuarie 1989, decesul fiind iminent şi inevitabil.

Martorii U.S., P.I., S.I., S.G., prieteni buni cu autorul reclamantei, au arătat îndepoziŃiile lor că starea sănătăŃii acestuia s-a agravat, fără să ştie de ce boală suferă,întrucât rudele concubinei erau în apartament şi îl Ńineau sub o strictă supraveghereşi izolare spre a nu se cunoaşte boala de care suferă. Martorii au mai relatat că,într-o discuŃie avută cu B.F. cu o jumătate de an înainte de a se îmbolnăvi, acesta şi-aexprimat temerea că ar putea să fie omorât de concubină şi rudele sale.

La interogatoriul luat pârâtelor, acestea au recunoscut că, după încheiereaactului de înstrăinare, l-au Ńinut pe vânzător sub strictă supraveghere, astfel că rudeleşi prietenii nu au mai putut lua legătura cu el.

Aşa se explică de ce prietenii apropiaŃi şi reclamanta nu au aflat de existenŃaactului decât după decesul lui B.F. a survenit, aşa cum s-a arătat, la 17 iulie 1987.

Din cele relatate rezultă, în mod evident, că toate mijloacele de care s-aufolosit pârâtele, şi anume tăinuirea diagnosticului, izolarea totală a bolnavului,neinternarea lui în spital în vederea aplicării unui tratament de specialitate,supravegherea şi aplicarea tratamentului în mod exclusiv de către C.G., încheiereaactului în momentul în care boala şi bătrâneŃea îşi puseseră deja amprenta pe voinŃacumpărătorului, au fost de natură a vicia consimŃământul acestuia, prin constrângeremorală, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

Pentru toate cele ce preced, urmează a se constata că hotărârile atacate sunt

temeinice şi legale, astfel că recursul extraordinar nefiind fondat se impune a firespins.



89

JurisprudenŃă

4. SimulaŃie. Dovedire. Aplicarea normelorde drept comun. SituaŃii de excepŃie

Conform art.1175 şi 1197 din Codul civil, simulaŃia nu poate fi dovedită decât printr-un contraînscris care ar modifica actul aparent ce se pretinde a fi simulat. Această regulă nu suferă excepŃie decât în cazul în care actul s-a făcut prin fraudă,dol sau violenŃă, ori când părŃile au un început de dovadă scrisă, situaŃie în careeste admisibilă proba testimonială, precum şi prezumŃiile.

( Decizia secŃiei civile nr.463 din 1 martie 1993)

R.Fl. a chemat în judecată pe S.A. şi M.C. pentru a se constata că reclamantaeste adevărata cumpărătoare a autoturismului „Dacia 1310” cu nr. de înmatriculare1-M-58650 şi nu M.C., aşa cum rezultă din actul de vânzare-cumpărare încheiat la16 ianuarie 1990; preŃul real al vânzării a fost de 128.000 lei şi nu de 90.000 lei, câts-a prevăzut în actul autentic, solicitând, în final, ca M.C. să fie obligat să-i restituieautoturismul.

I.C., tatăl pârâtului M.C., a făcut cerere de intervenŃie în interesul pârâtului,solicitând să se constate că el a cumpărat autoturismul de la S.A., dar, îmbolnăvindu-se, a convenit cu vânzătorul ca actul autentic să fie întocmit pe numele fiului săuM.C.

Judecătoria sectorului 2, prin sentinŃa civilă nr.2331 din 29 mai 1991, a respinsacŃiunea introdusă.

Tribunalul Municipiului Bucureşti – secŃia a III-a civilă, prin decizia nr.1604din 23 octombrie 1991 – a admis recursul reclamantei şi a modificat sentinŃa în

sensul că a constatat că actul de vânzare-cumpărare a autoturismului Dacia 1310 cunr. de înmatriculare 1-M-58650 este simulat şi, ca atare, adevăratul cumpărător esteR.F., iar preŃul achitat a fost de 128.000 lei. Pârâtul M.C. a fost obligat să-i predeaautoturismul reclamantei.



90


Prin recursul extraordinar declarat de procurorul general s-a considerat văditnetemeinică şi esenŃial nelegală decizia instanŃei de control judiciar şi s-a solicitatmodificarea ei în sensul respingerii recursului declarat de reclamantă împotrivahotărârii instanŃei de fond.

În motivarea recursului extraordinar s-a arătat că instanŃa de control judiciar,în mod greşit, a declarat simulat actul de vânzare-cumpărare a autoturismului Dacia1310, în lipsa unui contraînscris, atâta vreme cât nu s-a reŃinut în cauză că actul ar fifost făcut prin fraudă, dol sau violenŃă, şi părŃile nu au un început de dovadă scrisă;astfel, mărturisirile şi recunoaşterile posterioare ale părŃilor nu pot înlocuicontraînscrisul, susŃinerile vânzătorului S.A. nu pot fi luate în considerare.

Recursul extraordinar nu este întemeiat.Prin hotărârea atacată, corect s-a stabilit că actul de vânzare-cumpărare

menŃionat este simulat, în sensul că adevăratul cumpărător al autoturismului este

reclamanta R.F., iar preŃul achitat a fost de 128.000 lei. Este adevărat că, potrivit art.1175 şi 1197 Cod civil, simulaŃia nu poate fidovedită între părŃile contractante decât printr-un contraînscris care ar modifica actulaparent ce se pretinde a fi simulat şi că această regulă nu suferă excepŃie decât încazul în care actul s-a făcut prin fraudă, dol sau violenŃă, ori când părŃile au unînceput de dovadă scrisă, situaŃie în care este admisibilă şi proba testimonială şi prezumŃii.

Or, în speŃă, actul intitulat „ChitanŃă”, încheiat la 9 septembrie 1989 între S.A.şi R.V. din care rezultă că primul a primit de la secundul suma de 54.800 lei drept o parte din preŃul autoturismului, preŃ stabilit în sumă de 128.000 lei, constituie unînceput de dovadă scrisă, care, completată cu susŃinerile vânzătorului S.A. în faŃaexecutorului judecătoresc şi la interogator în faŃa instanŃei, precum şi cu restul

probelor la care s-a referit instanŃa, fac dovada completă a simulaŃiei.În consecinŃă, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, recursul extraordinar în temeiul art.312 pct.1 Cod procedură civilă urmează a fi respins.



91

JurisprudenŃă

5. Înstrăinarea unui imobil aflat în starede indiviziune. Partaj

În cazul unui bun aflat în indiviziune, vânzarea lui de către un coindivizar unuiterŃ nu atrage nulitatea actului de înstrăinare, ci supune dreptul dobândit decumpărător unei condiŃii rezolutorii, a cărei îndeplinire are loc dacă bunul nu a fost atribuit, la ieşirea din indiviziune, coindivizarului care l-a înstrăinat, în acest sens fiind şi prevederile art.785 şi 786 din Codul civil.

Întrucât partajul are efect declarativ, este evident că, în cazul în care bunul cadeîn lotul coindivizarului vânzător, acesta din urmă este considerat că a fost proprietar exclusiv, în mod retroactiv, în acest fel vânzarea rămânând valabilă.

(Decizia secŃiei civile a CurŃii Supreme de JustiŃie nr.2603 din24 noiembrie 1993).

P.N.L. a chemat în judecată pe Z.F., C.N. şi C.E. pentru a dispune anulareaactului de vânzare-cumpărare autentificat, din 30 mai 1990, privind imobilul dinlitigiu, constituit dintr-un teren în suprafaŃă de 2.926 m.p. şi o construcŃie pe acelaşiteren situat în comuna Măldăeni, judeŃul Teleorman.

Totodată, reclamantul a solicitat repunerea părŃilor în situaŃia anterioară, precum şi evacuarea ultimilor doi pârâŃi din imobilul în litigiu.

Judecătoria Roşiori de Vede, prin sentinŃa civilă nr.557 din 20 februarie 1992,a admis acŃiunea aşa cum a fost formulată, dispunând anularea actului de vânzare-cumpărare menŃionat, repunerea părŃilor în situaŃia anterioară şi evacuarea pârâŃilor

din acelaşi imobil.Această hotărâre a fost confirmată de Tribunalul judeŃean Teleorman prindecizia civilă nr.545 din 16 iunie 1992, care a respins ca nefondat recursuldeclarat de pârâŃii C.M. şi C.E., reŃinând că pârâta Z.F. a vândut primilor doi pârâŃi imobilul în litigiu fără consimŃământul reclamantului, care estecoindivizar.



92


Considerând vădit netemeinice şi esenŃial nelegale aceste hotărâri, prinrecursul extraordinar pe care l-a declarat, procurorul general a solicitat modificarealor, în sensul respingerii acŃiunii, întrucât reclamantul, în calitate de copărtaş, nu arela dispoziŃie, în vederea realizării drepturilor sale, calea unei acŃiuni în anulareavânzării şi nici în revendicarea imobilului, ci numai o acŃiune prin care să solicitesistarea stării de indiviziune.

Recursul extraordinar este întemeiat.Într-adevăr, este necontestat, în speŃă, că, deşi pârâta Z.F. a înstrăinat imobilul

din litigiu pârâŃilor, fără consimŃământul coindivizarului său, această vânzare nu poate fi anulată, aşa cum a solicitat reclamantul, deoarece, în cazul unui bun aflat înindiviziune, vânzarea lui de către un coindivizar unui terŃ nu atrage nulitatea actuluide înstrăinare, ci supune dreptul dobândit de cumpărător unei condiŃii rezolutorii acărei îndeplinire are loc dacă bunul nu a fost atribuit, la ieşirea din indiviziune,

coindivizarului care l-a înstrăinat, în acest sens fiind şi prevederile art.786 şi 1060din Codul civil.Aşadar, întrucât partajul are un efect declarativ, este deci evident că, în cazul

în care bunul cade în lotul coindivizarului vânzător, acesta din urmă este consideratcă a fost proprietar exclusiv, în mod retroactiv, în acest fel vânzarea rămânândvalabilă.

În această situaŃie, reclamantul, în calitate de coindivizar care nu şi-amanifestat consimŃământul la înstrăinare, nu are la dispoziŃie, în vederea realizării şivalorificării drepturilor sale, calea unei acŃiuni în anularea vânzării şi nici înrevendicarea bunului respectiv, ci numai o acŃiune de ieşire din indiviziune.

În consecinŃă, faŃă de cele ce preced, urmează a se admite recursulextraordinar şi a se casa hotărârile atacate, în sensul respingerii acŃiunii.



93

JurisprudenŃă

6. DonaŃie imobiliară. Cauza donaŃiei. Nulitate absolutăpentru cauză nelicită contrară bunelor moravuri

şi ordinii publice (art.968 Cod civil)

Proba cauzei ilicite, neprevăzută în actul de donaŃie, incumbă persoanei caresusŃine că aceasta ar fi fost cauza. Proba cauzei ilicite se face prin orice mijloc de probă.

(Curtea Supremă de JustiŃie în compunerea prevăzută de art.39 alin.(2) şi (3)din Legea nr.58/1968, decizia nr.39 din 13 iunie 1994)

Reclamanta a susŃinut că donaŃia este lovită de nulitate absolută, întrucât a fostîncheiată de autorul său pentru a o determina pe pârâtă să întreŃină relaŃii intime cuel. Că, în cazul în care instanŃa va constata valabilitatea actului de donaŃie, estenecesar să dispună reducŃiunea acestuia, întrucât a încălcat rezerva succesorală areclamantei, în calitate de fiică, singura moştenitoare descendentă a defunctului.

Judecătoria Piteşti, prin sentinŃa civilă nr.7021 din 15 noiembrie 1989, a admisacŃiunea şi a constatat nulitatea absolută a actului de donaŃie.

Hotărârea a fost confirmată de Tribunalul judeŃean Argeş, secŃia civilă, care, prin decizia nr.79 din 26 ianuarie 1990, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtă.

Procurorul general a declarat recurs extraordinar împotriva ambelor hotărâri şia cerut desfiinŃarea lor ca fiind vădit netemeinice şi date cu încălcarea esenŃială alegii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată. S-a susŃinut, în esenŃă, că instanŃele, înmod greşit, au reŃinut nulitatea actului de donaŃie, în realitate donaŃia a fost încheiatăîn scopul ca donatorul să beneficieze de îngrijire, concubinajul nefiind dovedit încauză.

Curtea Supremă de JustiŃie, secŃia civilă, prin decizia nr.811 din27 martie 1991, admiŃând recursul extraordinar, a modificat hotărârile atacate însensul că a respins capătul de cerere referitor la constatarea nulităŃii actului dedonaŃie încheiat la 22 februarie 1971. Prin aceeaşi decizie s-au casat ambele hotărâriîn partea referitoare la reducŃiunea donaŃiei şi s-a trimis cauza spre rejudecare laJudecătoria Giurgiu.



94


Această instanŃă, învestită cu soluŃionarea cauzei, prin sentinŃa civilă nr.326din 10 februarie 1992, a admis acŃiunea în limita casării şi a dispus reducŃiuneadonaŃiei. Prin aceeaşi sentinŃă, ca efect al partajului, s-au atribuit părŃilor bunuri înnatură, potrivit celor cuprinse în dispozitiv.

Tribunalul judeŃean Giurgiu, prin decizia civilă nr.227 din 1 iulie 1992, arespins recursurile declarate de E.E. şi D.E.

Procurorul general a introdus recursul extraordinar de faŃă, cerând casarea lor şi trimiterea dosarului la instanŃa de fond spre o nouă judecată, susŃinând căinstanŃele nu au stabilit în mod complet şi convingător situaŃia de fapt cu referire laraporturile dintre autorul reclamantei şi pârâtă.

În argumentarea recursului extraordinar, se enunŃă ipoteza că autorulreclamantei a întreŃinut relaŃii notorii de concubinaj cu pârâta, motiv pentru careacesta şi-a părăsit familia şi s-a mutat la concubina sa, şi că, pentru continuareaacestor raporturi, s-a încheiat actul de liberalitate, care, având o cauză ilicită şiimorală, este lovit de nulitate absolută.

Prin recursul extraordinar se mai impută instanŃelor că au redus liberalitatea lacotitatea disponibilă fără să fi stabilit valoarea reală a bunului donat, ceea ce a făcutca să fie prejudiciate interesele reclamantei.

Criticile nu sunt întemeiate.Este de necontestat că autorul reclamantei, prin actul încheiat la 22 februarie

1971 şi autentificat de Notariatul de Stat judeŃean Argeş, sub nr.848, a donat cătreE.D. un imobil compus din teren în suprafaŃă de 11.500 m.p. şi o casă de locuit,construită din bârne, acoperită cu tablă, situată în vatra satului Ciomăgeşti, punctulDogari. Prin acelaşi act, donatorul şi-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupraîntregului imobil donat.

Este, de asemenea, de necontestat că, prin acŃiune, reclamanta a cerut a seconstata nulitatea actului de donaŃie încheiat de tatăl său în favoarea pârâtei ca având

o cauză imorală, întrucât „a fost făcut cu scopul ca pârâta să întreŃină relaŃii deconcubinaj” cu donatorul.În conformitate cu dispoziŃiile art.948 Cod civil, printre condiŃiile de

valabilitate ale unei convenŃii este prevăzută şi aceea de a avea o cauză licită, iar potrivit art.965 Cod civil, obligaŃia fără cauză sau întemeiată pe o cauză falsă sauilicită nu poate avea efect. Cauza este ilicită, potrivit art.968 Cod civil, când este prohibită de lege sau este contrară bunelor moravuri şi ordinii publice.



95


Potrivit art.967 Cod civil, convenŃia este valabilă chiar dacă nu este expres prevăzută cauza, care este prezumată până la dovada contrarie.

De regulă, cauza obligaŃiei şi cauza actului juridic sunt conforme cu ordinea

de drept; ca urmare, sarcina dovedirii ilicităŃii sau a imoralităŃii cauzei incumbă părŃii care se prevalează de ele.

Cât priveşte admisibilitatea mijloacelor de probă, pentru stabilirea inexistenŃei,falsităŃii, ilicităŃii sau imoralităŃii cauzei, principiul îl constituie deplina libertate de probaŃiune. Cauza este un fapt şi, ca atare, ea poate fi dovedită, în principiu, cu oricemijloace de probă, inclusiv depoziŃii de martori şi prezumŃii.

În raport cu aceste dispoziŃii legale, incumbă reclamantei obligaŃia de a dovedică, prin liberalitatea făcută de tatăl său în favoarea pârâtei, s-a urmărit începerea saucontinuarea unor relaŃii de concubinaj, ceea ce ar fi avut un scop potrivnic bunelor moravuri, iar sancŃiunea unui act cu o asemenea cauză ar fi fost nulitatea.

Dimpotrivă, din coroborarea tuturor probelor dosarului rezultă, în mod cert, căactul în discuŃie a avut la bază un alt scop decât cel invocat de reclamantă, şi anume, prin această liberalitate donatorul a fost preocupat de a-şi asigura o existenŃănormală la bătrâneŃe, pentru timpul când nu va mai fi capabil de muncă, Ńinândseama şi de faptul că era părăsit de familia sa.

Astfel, este de reŃinut că, între pârâtă, căsătorită şi cu familie închegată,compusă din soŃ şi trei copii, şi autorul reclamantei – cu care este rudă –, începânddin anul 1970 s-au statornicit raporturi de muncă, în sensul că se ajutau la muncileagricole, iar în anul următor, acesta din urmă, fiind părăsit de familia sa, s-a mutat lafamilia pârâtei.

Mai este de reŃinut că, prin actul de donaŃie făcut pârâtei, donatorul şi-arezervat un drept de uzufruct viager, iar ulterior, a consimŃit să fie demolatăconstrucŃia şi să se edifice o altă locuinŃă de către fiica şi ginerele pârâtei – cu care a

şi locuit şi gospodărit o perioadă mare de timp. Martorii au relatat că autorul reclamantei a donat imobilul în litigiu pârâtei,care era ruda sa, cu scopul de a obŃine îngrijirea de care avea nevoie, deoarece eracertat cu soŃia sa şi nu avea cine să-l întreŃină.



96


Pe de altă parte, din adeverinŃa nr.16205/1989 a întreprinderii unde era angajatsoŃul pârâtei, rezultă că acesta făcea naveta zilnic de la domiciliu la locul de muncă,împrejurare confirmată şi de un martor.

De altfel, toŃi martorii audiaŃi în cauză au făcut declaraŃii unanime, în

sensul că atât pârâta, cât şi soŃul său, nu au fost niciodată despărŃiŃi şi că lamuncile agricole mergeau, împreună cu pârâta, soŃul său şi autorul reclamantei.

Trebuie subliniat şi faptul că, în perioada celor 18 ani care au trecut de laîncheierea actului de donaŃie şi până la decesul donatorului, familia pârâtei i-aacordat îngrijire, iar acesta nu a cerut revocarea sau constatarea nulităŃii actului şinici nu rezultă că ar fi intenŃionat s-o facă, ceea ce demonstrează că actul în discuŃienu a avut o cauză ilicită sau imorală.

Reclamanta a depus la dosar declaraŃiile extrajudiciare ale unor persoane, înscopul de a demonstra că între tatăl său şi pârâtă ar fi existat relaŃii de concubinaj.Din alte declaraŃii, tot extrajudiciare, anexate recursului extraordinar rezultă,dimpotrivă, că tatăl reclamantei, care era bătrân, bolnav şi părăsit de soŃia şi de fiicasa adoptivă, rămânând fără nici un sprijin a fost nevoit să ceară ajutorul rudei saleD.E., pârâta, şi, ca răsplată pentru îngrijirea ce i se acordă, i-a donat imobilul înlitigiu. Din aceleaşi declaraŃii mai rezultă că o perioadă de timp autorul reclamantei alocuit şi a fost îngrijit de familia pârâtei, iar după aceea, a locuit şi s-a gospodăritîmpreună cu fiica şi ginerele acestuia, până la deces.

Constatarea pe care a făcut-o secŃia civilă a CurŃii Supreme de JustiŃie, prindecizia criticată, în sensul că actul de donaŃie a fost încheiat de către tatălreclamantei, în scopul de a obŃine şi beneficia, din partea familiei pârâtei, deîngrijirea de care avea nevoie, determinată de boală şi vârstă, este temeinică şilegală.

Nu este întemeiată nici critica potrivit căreia instanŃele nu ar fi stabilit valoareareală a bunului donat, fiind astfel prejudiciate interesele reclamantei rezervatară. Cu

ocazia dezbaterii în fond a litigiului şi în cadrul recursului ce a declarat, reclamanta – având asistenŃă juridică calificată – nu a susŃinut că bunul donat ar fi fost evaluatgreşit; astfel că instanŃele, respectând principiul disponibilităŃii, nu puteau să includăîn masa de împărŃit bunul la o altă valoare decât aceea stabilită de expert şinecontestată de părŃi.



97

JurisprudenŃă

7. Contract de vânzare – cumpărare.

Eroare – obstacol. Nulitate

Eroarea asupra naturii actului juridic (error in negotio) este produsul neconcordanŃei involuntare dintre voinŃa reală internă, comună a părŃilor contractante şi voinŃa exprimată în actul juridic.

Prin urmare, este suficient ca una din părŃile contractante să fi voit (voinŃainternă) un alt act juridic decât cel declarat, pentru ca acesta din urmă să poată ficaracterizat ca lipsit de consimŃământ şi ca atare, nul absolut.

(Tribunalul Bucureşti, secŃia a IV-a, decizia nr.1564/ 11.09.1996 )

Prin sentinŃa civilă nr.3279/02.11.1995 Judecătoria Buftea a admis acŃiuneaformulată de reclamanta G.Z. împotriva pârâtului G.V., a constatat nulitateacontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2182/06.04.1992, încheiat între părŃi.

Pentru a hotărî astfel, instanŃa de fond a reŃinut că părŃile au încheiat uncontract de vânzare-cumpărare având ca obiect cota de 5/8 din dreptul de proprietate, cotă ce aparŃinea reclamantei-vânzătoare, din imobilul – casă şi teren, însuprafaŃă de 5.000 m.p. – situat în comuna Corbeanca, judeŃul Ilfov.

ÎnŃelegerea reală a părŃilor a fost în sensul înstrăinării imobilului în schimbulîntreŃinerii, astfel încât contractul este lovit de nulitate pentru eroare asupra naturii juridice a actului (error în negotio).

Împotriva sentinŃei a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru faptul că

s-a reŃinut greşit că actul a fost încheiat cu o eroare – obstacol, faŃă de faptul căreclamanta a consimŃit la vânzarea cotei ideale de proprietate, pentru preŃul de15.000 lei, care a fost achitat la data autentificării.

Apelul a fost nefondat.Prima instanŃă a reŃinut, în mod corect, că părŃile au încheiat contractul, fiecare

având reprezentarea că-şi dă consimŃământul potrivit celor cuvenite.



98


Astfel, pârâtul-reclamant a avut convingerea că încheie contractul de vânzare-cumpărare a cotei ideale din dreptul de proprietate asupra imobilului, iar reclamanta-intimată a fost convinsă că încheie contract de întreŃinere.

Eroarea în care s-au aflat părŃile a făcut să nu se întâlnească manifestarea lor de voinŃă, contractul încheiat fiind lovit de nulitate absolută pentru eroare-obstacol.

Astfel, suplinind motivarea primei instanŃe, tribunalul reŃine că părŃile, mamăşi fiu, au convenit transferul dreptului de proprietate asupra cotei ideale de 5/8 dinimobil, în care locuieşte reclamanta, fiecare având un alt motiv determinant laîncheierea actului juridic: pârâtul a urmărit să dobândească şi cota de proprietate areclamantei, pentru întregirea dreptului său, iar reclamanta (octogenară),neşcolarizată, în nevoie de a fi îngrijită, a urmărit să-şi asigure întreŃinerea.

Critica apelantului, privind imposibilitatea de atacare a conŃinutului actuluiautentic, nu este întemeiată, faŃă de faptul că doar cele constatate de agentulinstrumentator şi consemnate în act fac dovada până la înscrierea în fals, declaraŃiile părŃilor făcând dovada doar până la proba contrară, probă ce a fost făcută în cauză.

Probele administrate în cauză permit şi prezumŃia simplă a interesuluireclamantei la întreŃinere, faŃă de vârsta şi nevoile sale curente.

Hotărârea instanŃei de fond este legală şi temeinică şi urmează a fi menŃinută, potrivit art.296 Cod proc.civ., prin respingerea apelului ca nefondat.



99

JurisprudenŃă

8. Contract de vânzare-cumpărare.Exprimarea consimŃământului prin reprezentant

În situaŃia în care o persoană a încheiat un contract de vânzare-cumpărare prin reprezentare convenŃională (contract de mandat), în baza unei procuriautentice, nu se poate constata nulitatea contractului pentru lipsa consimŃământului său, dacă nu se dovedeşte că procura a fost falsă.

(Tribunalul Bucureşti, secŃia a IV-a civilă, decizia nr.264/10.10.1997 )

Prin sentinŃa civilă nr.3788/07.04.1997, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti arespins ca neîntemeiată acŃiunea formulată de reclamantul D.C. împotriva pârâŃilor D.A. şi E.A., prin care a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărareîncheiat între părŃi pentru lipsa consimŃământului, şi repunerea în situaŃia anterioară.

Prima instanŃă a reŃinut, în considerentele sentinŃei, că din probeleadministrate, nu a rezultat că actul juridic ar fi lovit de nulitate.

Reclamantul a declarat apel, susŃinând că nu s-a avut în vedere plângerea penală depusă împotriva pârâtelor, soluŃionată de Parchet, organ care a dispus şiefectuarea unor expertize grafologice.

Din actele dosarului rezultă că actul de vânzare-cumpărare s-a încheiat la10.08.1994 între cele două pârâte, pârâta E.A. deŃinând o procură autentificată, datăde către reclamantul-apelant.

Prin adresele Parchetului se atestă că apelantul a sesizat organele de cercetare penală cu plângere împotriva pârâtelor şi notarului P.C., pentru comiterea infracŃiunilor

prevăzute de art.288 alin.(2) Cod penal şi art.291 Cod penal, plângerea fiind finalizată prin ordonanŃă de neîncepere a urmăririi penale.În această situaŃie, nu se putea reŃine susŃinerea reclamantului apelant că nu

şi-a dat consimŃământul la încheierea actului, prin mandatar, din moment ce nu s-adovedit că procura era falsă.

În consecinŃă, actul de vânzare-cumpărare încheiat de pârâtele intimate are la bazăconsimŃământul apelantului, exprimat prin procura dată pârâtei A.E.

În baza art.296 Cod proc.civ., tribunalul va respinge apelul ca nefondat.



100

JurisprudenŃă

9. Interpretarea convenŃiilor.VoinŃa reală a părŃilor

Elementul hotărâtor pentru interpretarea contractelor este voinŃa reală a părŃilor. Neîndeplinirea obligaŃiei de restituire a sumei împrumutate nu poateconduce automat la dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentului cucare s-a garantat împrumutul, dacă din convenŃia părŃilor nu rezultă contrariul.

(SecŃia a III-a civilă, decizia nr.1032/06.05.1997 )

V.4.5. Obiectul actului juridic civil

Aşa cum s-a arătat în această lucrare, la partea privind raportul juridic,obiectul acestuia îl constituie acŃiunile sau inacŃiunile la care sunt îndreptăŃite sau obligate părŃile. Cum actul juridic este rezultatul existenŃei unui raport juridic civil, între obiectul celor două instituŃii juridice nu este nici o diferenŃă.Art.962 Cod civil prevede că „obiectul convenŃiilor este acela la care părŃile saunumai una dintre părŃi se obligă”.

Pentru ca un act juridic să fie valabil, trebuie ca obiectul acestuia săîndeplinească următoarele condiŃii: a) să existe; b) să fie în circuitul civil; c) săfie determinat sau determinabil; d) să fie posibil; e) să fie licit; f) să fie moral.

Aceste condiŃii se regăsesc în articolele 5, 948; 963-965 din Codul civil.a) Obiectul actului juridic civil trebuie să existe. Cu privire la această

condiŃie se impune precizarea că, în cazul actelor juridice bilaterale, acesteadând naştere la obligaŃii pentru ambele părŃi, obiectul actului juridic civil îlconstituie obligaŃia fiecăruia. Neexistând un obiect al actului juridic civil nu se

poate vorbi de existenŃa actului juridic civil. Astfel este situaŃia în cazulobiectului care nu mai există (a fost distrus sau a pierit), cu condiŃia ca acesta săfie un bun cert (individual determinat). Art.1311 Cod civil prevede că „dacă, înmomentul vânzării, lucrul vândut era pierit în tot, vinderea este nulă. Dacă era

pierit numai în parte, cumpărătorul are alegerea între a se lăsa de contract, sau a pretinde reducerea preŃului”. Art.965 Cod civil prevede că pot fi obiecte aleobligaŃiei şi bunurile viitoare („lucrurile viitoare pot fi obiect al obligaŃiei”).Acelaşi articol exceptează succesiunile nedeschise cu privire la care nu se poate



101

nici renunŃa şi nici nu se pot face învoieli, chiar dacă ar exista şiconsimŃământul celui a cărui succesiune ar fi în cauză.

b) Obiectul actului juridic civil trebuie să fie în circuitul civil. Art.963Cod civil prevede că: „Numai lucrurile ce sunt în comerŃ pot fi obiectul unuicontract”. Aşa cum s-a arătat la clasificarea bunurilor, acestea pot fi: în circuitulcivil, scoase din circuitul civil (inalienabile) şi bunuri care pot fi comercializatenumai cu autorizaŃii speciale. Exemplu de bunuri care nu pot face obiectul

actelor juridice, nefiind în circuitul civil, sunt cele din domeniul public.c) Obiectul actului juridic civil trebuie să fie determinat saudeterminabil. Această condiŃie rezultă din art.948 pct.3 Cod civil („un obiectdeterminat”) şi art.948 Cod civil („obligaŃia trebuie să aibă de obiect un lucrudeterminat, cel puŃin în specia sa. Cantitatea obiectului poate să fie necertă, deeste posibilă determinarea sa”). Pot exista două situaŃii:

– lucrul este individual determinat (res certa). În această situaŃie, condiŃialegală este îndeplinită fără alte circumstanŃieri;

– lucrul este unul de gen (res genera). În acest caz, condiŃia seîndeplineşte la momentul determinării, individualizării, prin măsurare,cântărire, ori numărare.

d) Obiectul actului juridic civil trebuie să fie posibil. Nimeni nu poatefi Ńinut să îndeplinească o obligaŃie imposibilă. Imposibilitatea trebuie să fieabsolută (nimeni să n-o poată îndeplini) şi nu relativă (adică să nu poată fiîndeplinită de subiectul obligaŃiei, dar să poată fi îndeplinită de alte persoane).

e) Obiectul actului juridic civil trebuie să fie licit. Această condiŃierezultă din art.5 Cod civil care restricŃionează principiul libertăŃii contractuale:„nu se poate deroga prin convenŃii sau dispoziŃii particulare la legile careinteresează ordinea publică şi bunele moravuri”. Încălcarea condiŃiei atragenulitatea.

f) Obiectul actului juridic civil să fie moral. Rezultă, aşa cum se poatelesne observa, din condiŃia arătată mai sus la lit.e (art.5 Cod civil).

În doctrină mai sunt evidenŃiate şi alte condiŃii ale actului juridic civil,apreciate a fi condiŃii speciale:

1) obiectul actului juridic civil trebuie să aparŃină celui ce se obligă.Această condiŃie este discutabilă. A fost dedusă din principiul de drept, potrivitcăruia nimeni nu se poate obliga valabil la ceea ce nu are sau la mai mult decâtare. Este posibil ca obiectul la care se obligă debitorul să nu fie în patrimoniulsău la momentul obligaŃiei, dar acesta să-l dobândească în viitor;

2) obiectul obligaŃiei să constea într-un fapt personal al debitorului.Această condiŃie este îndeplinită şi atunci când subiectul se obligă să asigure

prestaŃia altuia – spre exemplu, să aducă un zugrav, care, pe cheltuiala sa, săexecute zugrăvirea unei încăperi;



102

3) executarea obiectului actului juridic civil supus autorizării prealabile.În anumite situaŃii, legea cere obŃinerea prealabilă a unei autorizaŃiiadministrative: acord de mediu, autorizaŃie de construire etc. Lipsa autorizaŃieiduce la nulitatea actului.

V.4.6. Cauza (scopul) actului juridic civil

Art.948 pct.4 Cod civil prevede condiŃia esenŃială a cauzei licite.

Cauza (scopul) actului juridic civil o (îl) constituie dreptul dobândit de subiectul raportului juridic în schimbul obligaŃiei asumate (obiectivul urmărit)la încheierea actului juridic civil .

Reglementarea cauzei actului juridic civil se regăseşte în următoareletexte ale Codului civil:

– art.966: „ObligaŃia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicitănu poate avea nici un efect”;

– art.967: „ConvenŃia este valabilă, cu toate că cauza nu este expresă. – Cauza este prezumată până la dovada contrarie”. – „cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie

bunelor moravuri şi ordinii publice”.

Din aceste texte de lege rezultă condiŃiile de valabilitate a cauzei actului juridic civil: a) să existe; b) să fie reală (să nu fie falsă); c) să fie licită şimorală.

a) Cauza să existe. În dreptul civil român se face vorbire despre scopulimediat şi scopul mediat.

Scopul imediat (causa proxima) îl reprezintă contraprestaŃia celeilalte părŃi.

Scopul mediat (causa remota), numit şi scopul actului juridic civil, esteelementul care constituie „motivul determinant” al încheierii actului juridiccivil. Dacă în contractul de vânzare-cumpărare scopul imediat urmărit devânzător este obŃinerea preŃului, scopul mediat este ceea ce doreşte să facă cu

suma obŃinută. În cazul cumpărătorului, scopul imediat este obŃinerea bunuluicumpărat, iar scopul mediat îl constituie destinaŃia pe care urmăreşte să o dea

bunului astfel obŃinut.Legea prevede prezumarea cauzei ca existând şi valabilitatea convenŃiei,

chiar dacă nu este expres prevăzută cauza.Lipsa cauzei poate fi urmarea:

– lipsei discernământului, care presupune lipsa atât a cauzei imediate, câtşi a cauzei mediate;

– lipsa contraprestaŃiei în contractele sinalagmatice (bilaterale); – lipsa predării bunului în actele reale; – lipsa riscului în contractele aleatorii; – lipsa intenŃiei de a gratifica în actele cu titlu gratuit.



103

În aceste din urmă patru cazuri lipseşte scopul imediat. b) Cauza să fie reală (să nu fie falsă). AbsenŃa cauzei nu poate fi

identificată decât cu cauza falsă, rezultat al unei reprezentări eronate. De pildă,în contractul de vânzare-cumpărare, în timp ce cumpărătorul poate fi de bună-credinŃă, îşi reprezintă greşit contraprestaŃia vânzătorului care, în fapt, vinde

bunul altuia (vânzarea lucrului altuia). Aici cauza falsă se suprapune pe eroarea provocată (dol). În acest caz, transferul dreptului de proprietate este imposibil

de realizat.c) Cauza să fie licită şi morală. Cauza licită nu înseamnă prevederea eiexpresă de lege, ci lipsa interzicerii. SancŃiunea este nulitatea actului atât întemeiul art.5 Cod civil, cât şi în temeiul art.966 Cod civil. S-au exprimat păreridiferite în ce priveşte scopul care poate să fie licit. Unii autori, printre care şiTraian Ionaşcu şi Victor Dan Zlătescu, apreciază că ilicit poate fi numai scopulmediat pentru că este vizat numai aspectul subiectiv al cauzei, trecând dincolode simplele motive. AlŃi autori, printre care Gheorghe Beleiu şi Gabriel Boroi,susŃin opinia că ilicit poate fi numai scopul imediat.

Cu privire la moralitatea cauzei, se apreciază că imoral poate fi atâtscopul mediat, cât şi cel imediat. Un exemplu de cauză imorală privind scopul

mediat îl constituie donaŃia făcută cu scopul menŃinerii concubinajului.În ce priveşte prezumŃia de cauză, este de menŃionat că, întrucât dovada

cauzei este dificil de făcut, s-a întors sarcina probei, cel ce are interes sădovedească nulitatea actului juridic civil trebuie să dovedească fie lipsa cauzei,fie falsitatea, fie că este ilicită sau imorală. NecesităŃile circuitului civil auimpus o serie de instrumente şi operaŃiuni la care nu trebuie stabilită cauza, fărăînsă ca ele să fie lipsite de cauză. Exemple de acest fel sunt obligaŃiunile CEC,cecurile, cambiile, conosamentele ş.a.

V.5. Forma actului juridic

Conceptul de formă a actului juridic este definit în doctrină camodalitatea de exteriorizare a manifestării de voinŃă, cu intenŃia de a danaştere, a modifica sau stinge un raport juridic civil concret.

Acest concept are două accepŃiuni: – în sens restrâns ( stricto sensu) desemnează doar modalitatea de

exteriorizare care este guvernată de principiul consensualismului (simplul acordde voinŃă);

– în sens larg (lato sensu) desemnează trei cerinŃe de formă:a) forma cerută pentru validitatea actului juridic civil (ad validitatem);

b) forma cerută pentru a putea proba (ad probationem);c) forma cerută pentru opozabilitate faŃă de terŃi.



104

Principiul consensualismului semnifică faptul că manifestarea de voinŃănu trebuie să îmbrace o anumită formă, fiind suficient acordul de voinŃă. PărŃile

pot să încheie actul sub semnătură privată sau în formă autentică.a) Actele solemne (autentice). Acestea se fac în faŃa funcŃionarului anume

desemnat. Sunt prevăzute expres de lege. Neîndeplinirea acestei condiŃii duce lanevalabilitatea actului (de aici denumirea de formă solemnă sauad validitatem). Exemple de acte juridice pentru care legea prevede forma

solemnă: donaŃia (art.813 Cod civil); legatul (art.858 Cod civil); revocareaexpresă a legatului (art.926 Cod civil); ipoteca convenŃională (art.1772 Codcivil) ş.a. Art.1171 Cod civil defineşte actul autentic ca fiind acela care s-afăcut cu solemnităŃile cerute de lege, de un funcŃionar public, care are dreptulde a funcŃiona în locul unde s-a făcut actul.

b) Forma cerută pentru a putea proba (ad probationem). Sunt situaŃiicând legea cere forma scrisă, dar nu ca o condiŃie ad validitatem, ci pentru auşura proba actului juridic civil. Este o excepŃie de la principiulconsensualismului. Nerespectarea formei cerute ad probationem nu atragenevalabilitatea actului juridic, ci imposibilitatea dovedirii lui (reamintimart.1191 Cod civil, potrivit căruia dovada actelor juridice cu o valoare de peste

250 lei nu se poate face decât prin act autentic sau act sub semnătură privată).c) Forma cerută pentru opozabilitate faŃă de terŃi. Actul juridic nu

produce efecte decât între părŃi şi avânzii-cauză, fiind lipsit de efecte faŃă deterŃi. Opozabilitatea faŃă de terŃi are rolul de a proteja drepturile sau intereselecelor care nu au participat la încheierea actelor juridice. Pentru aceasta se cereîndeplinirea unor formalităŃi, zise de publicitate, pentru a asigura cunoaşterealor de către terŃi. Astfel, în materia vânzării-cumpărării imobiliare, contractelesunt supuse formei de publicitate imobiliară prin înscrierea în cartea funciară,conform Legii nr.7/1996 a cadastrului şi publicităŃii imobiliare. În materiecomercială, societăŃile comerciale trebuie să fie înregistrate la RegistrulcomerŃului.

V.6. ModalităŃile actului juridic

Actele juridice, aşa cum s-a arătat cu ocazia prezentării clasificării lor, potfi pure şi simple sau afectate de modalităŃi. Cele pure şi simple sunt rare,majoritatea constituind-o cele afectate de modalităŃi.

Modalitatea este o clauză conŃinută în act care afectează fie începutul sausfârşitul raportului juridic, fie modul de executare al acestuia22.

Codul civil cunoaşte trei modalităŃi: termenul , condiŃia şi sarcina.

22 Victor Dan Zlătescu, op.cit ., p.166.



105

V.6.1. Termenul

Termenul este evenimentul viitor şi sigur ca realizare, până la care seamână fie începerea, fie stingerea posibilităŃii de exercitare a dreptului

subiectiv şi, respectiv, de a cere executarea obligaŃiei civile corelative.Sediul materiei îl constituie în principal art.1022-1025 Cod civil, dar şi

art.1079, 1101, 1362 Cod civil, precum şi alte acte normative.Art.1022 Cod civil: „Termenul se deosebeşte de condiŃie, pentru că el nu

suspendă angajamentul, ci numai amână executarea”.Art.1023 Cod civil: „Aceea ce se datoreşte cu termen nu se poate cere

înaintea termenului, dar ceea ce se plăteşte înainte nu se mai poate repeta”.Art.1024 Cod civil: „Termenul este presupus întotdeauna că s-a stipulat în

favoarea debitorului, dacă nu rezultă din stipulaŃie sau din circumstanŃe că este primit şi în favoarea creditorului”.

Art.1025 Cod civil: „Debitorul nu mai poate reclama beneficiultermenului când este căzut în deconfitură, sau când, cu fapta sa, a micşoratsiguranŃele ce prin contract dăduse creditorului” (deconfitură = insolvabilitateaunui debitor necomerciant).

Din definiŃie şi din textele Codului civil, arătate mai sus, se pot formulamai multe clasificări:

1. După efectul termenului: termene suspensive şi termene extinctive.Termenul suspensiv este acela care, până la împlinirea lui, amână

începutul exerciŃiului dreptului subiectiv şi al îndeplinirii obligaŃiei. Spreexemplu, termenul la care trebuie să se livreze o cantitate de produse.

Termenul extinctiv amână stingerea exerciŃiului dreptului subiectiv şiîndeplinirea obligaŃiei civile corelative, până la împlinirea lui. Exemplu: datamorŃii în contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreŃinere sau curezervarea dreptului de abitaŃie;

2. după beneficiarul termenului, termenele pot fi: în favoarea creditorului;

în favoarea debitorului; în favoarea ambelor părŃi.Termenul în favoarea debitorului, aşa cum prevede art.1024 Cod civil,constituie regula.

Termenul în favoarea creditorului poate fi instituit fie prin convenŃia părŃilor, fie de acte normative. Acesta trebuie să fie stipulat expres (exemplu: încontractul de depozit, deponentul este creditorul pentru restituirea lucrului,termenul fiind în favoarea lui, deoarece depozitarul trebuie să păstreze lucrul

până la restituirea lui).Termenul în favoarea atât a debitorului, cât şi a creditorului. Acest

termen rezultă fie din stipulaŃie, fie din circumstanŃe. Un astfel de termen estespecific contractului de asigurare, creditorul (asiguratul) având drept la

despăgubire la momentul producerii riscului asigurat, iar debitorul(asiguratorul) având obligaŃia plăŃii despăgubirii tot la acest termen.



106

Interesul clasificării rezultă din faptul că numai cel în favoarea căruia estetermenul poate renunŃa la el. Atunci când termenul este în favoarea ambelor

părŃi, renunŃarea la el se poate face numai prin acordul lor.3. În funcŃie de izvor , termenele pot fi voluntare, legale sau judiciare

(jurisdicŃionale).Termenul voluntar (convenŃional) este cel stabilit prin chiar actul

juridic.

Termenul legal este cel care rezultă dintr-un act normativ şi face parte, dedrept, din actul juridic.Termenul judiciar ( jurisdicŃional) este acordat de instanŃă în vederea

îndeplinirii obligaŃiei.4. În funcŃie de cunoaşterea lor , termenele pot fi certe sau incerte.Termenul cert este cunoscut de la momentul încheierii actului (exemplu:

A închiriază lui B un imobil pe un termen de un an de zile).Termenul incert este cel a cărui împlinire nu este cunoscută la momentul

încheierii actului (exemplu: data producerii riscului asigurat).

V.6.2. CondiŃia ca modalitate a actului juridic civil

CondiŃia este un eveniment viitor şi nesigur ca realizare, de care depindeexistenŃa actului juridic.Astfel, art.1004 Cod civil prevede că: „ObligaŃia este condiŃionată când

perfectarea ei depinde de un eveniment viitor şi necert”.Sediul materiei îl constituie art.1004-1021 Cod civil, dar reglementări

speciale se găsesc şi în alte izvoare de drept.Codul civil defineşte următoarele feluri de condiŃii:1. După legătura cu voinŃa părŃilora) condiŃia cazuală , care depinde de hazard şi nu este nici în puterea

creditorului şi nici a debitorului (art.1005 Cod civil); b) condiŃia potestativă, care, la rândul ei, poate fi potestativă pură sau

potestativă simplă (art.1006 Cod civil); b1) condiŃia potestativă pură este cea care depinde exclusiv de

voinŃa unei părŃi. Când condiŃia potestativă pură vine din parteadebitorului, este nulă, acesta nevoind să se oblige (mă obligdacă vreau). Când vine din partea creditorului, este valabilă;

b2) condiŃia potestativă simplă este cea care depinde de voinŃauneia din părŃi şi de un fapt exterior;

c) condiŃia mixtă , care depinde atât de voinŃa uneia din părŃi, cât şi devoinŃa unei alte persoane (art.1007 Cod civil).

2. După criteriul efectului a) condiŃia suspensivă este cea a cărei îndeplinire depinde de un

eveniment viitor şi necert. ObligaŃia sub condiŃie suspensivă nu se perfectează



107

decât după îndeplinirea evenimentului. ConsecinŃele juridice ale condiŃieisuspensive, în privinŃa obiectului actului juridic civil, sunt următoarele:

– în cazul îndeplinirii condiŃiei suspensive, riscul pieirii bunului, ce faceobiectul convenŃiei civile, aparŃine debitorului obligaŃiei de predare a acestuia(art.1018 alin.1 Cod civil);

– dacă obiectul a pierit, în întregul său, fără greşeala debitorului, obligaŃiaeste stinsă (art.1018 alin.2 Cod civil);

– dacă obiectul s-a deteriorat fără greşeala debitorului, creditorul trebuiesă-l ia în starea în care se găseşte (art.1018 alin. 3 Cod civil); – dacă deteriorarea obiectului are drept cauză greşeala debitorului,

creditorul poate cere fie desfiinŃarea obligaŃiei, fie să ia lucrul în starea în carese află, cu daune interese (art.1018 alin. 4 Cod civil);

b) condiŃia rezolutorie este cea de a cărei realizare depinde desfiinŃareaobligaŃiilor şi drepturilor subiective civile. Exemplu: contractul se desfiinŃeazădacă în termen de 2 ani se întâmplă cutare eveniment.

Din prevederile art.1019 Cod civil rezultă că evenimentul care duce ladesfiinŃarea convenŃiei este un eveniment viitor şi necert. Dacă evenimentul ar fi cert, condiŃia nu ar fi îndeplinită. CondiŃia rezolutorie nu suspendă

executarea, dar obligă pe creditor să restituie ce a primit. Art.1020 Cod civil prevede că, în cazul contractelor sinalagmatice (bilaterale), condiŃia rezolutorieeste subînŃeleasă în cazul în care una din părŃi nu-şi îndeplineşte obligaŃiile.DesfiinŃarea contractului nu se produce de drept. Creditorul obligaŃieineîndeplinite poate să aleagă între a cere executarea silită, atunci când este

posibil, şi a cere desfiinŃarea, în justiŃie, cu daune interese. InstanŃa de judecată poate să acorde un termen părŃii acŃionate în justiŃie.

În ce priveşte efectele îndeplinirii condiŃiei, art.1015 Cod civil prevede că,odată condiŃia îndeplinită, are efect din ziua în care angajamentul s-a contractat(adică retroactiv – ex tunc). CondiŃia se apreciază a fi sigur îndeplinită abia lamomentul la care este sigur că nu se va mai produce. Exemplu: „Eu, A, vând lui

B casa (imobilul) proprietatea mea, din oraşul__________, strada__________, nr.___. Dacă în termen de 2 ani de la data prezentului act juridic mi se naşte un copil viu, actul juridic se desfiinŃează”. Dacă dupătrecerea termenului de 2 ani condiŃia rezolutorie nu este îndeplinită, actul juridic

produce efecte de la data încheierii lui. Art.1015 Cod civil mai prevede că, dacămoare creditorul obligaŃiei înainte de împlinirea condiŃiei, drepturile sale trecasupra erezilor săi (moştenitorilor).

În concluzie, efectele condiŃiei sunt următoarele: – afectează chiar existenŃa actului juridic (naşterea sau stingerea), pe când

termenul afectează doar executarea actului; – condiŃia produce efecte retroactiv (ex tunc) şi nu doar pentru viitor

(ex nunc).



108

V.6.3. Sarcina

Această modalitate nu beneficiază de o reglementare generală în Codulcivil, fiind menŃionată doar în câteva texte privitoare la liberalităŃi (acte cu titlugratuit). Sarcina este o obligaŃie impusă de dispunător gratificatului, nu ca ocontraprestaŃie, ci independent de prestaŃia cu care a fost gratificat, obligaŃieconstând în a da, a face sau a nu face ceva .

În funcŃie de beneficiarul obligaŃiei, sarcina poate fi:

– în favoarea dispunătorului; – în favoarea gratificatului; – în favoarea unui terŃ.În privinŃa condiŃiilor pe care trebuie să le îndeplinească sarcina, Codul

civil prevede, sub sancŃiunea nulităŃii, ca datoriile sau sarcinile să existe lamomentul donaŃiunii sau să fie arătate în actul de donaŃiune. De asemenea,art.828 Cod civil mai prevede că donatorul este responsabil pentru evicŃiuneatunci când aceasta provine din faptul său şi donaŃia impune sarcinidonatorului. GaranŃia este, în acest caz, limitată la suma sarcinilor.

Un caz de revocare a donaŃiunii pentru neîndeplinirea sarcinilor impuse înfavoarea dispunătorului îl constituie cel prevăzut în art.831 pct.3 Cod civil care

prevede că donaŃiunea între vii se revocă pentru ingratitudine dacă gratificatul„fără cuvânt îi refuză alimentele”.

Revocarea pentru neîndeplinirea sarcinilor nu produce efecte de plindrept, constatarea neîndeplinirii sarcinilor trebuind să se facă în justiŃie.Creditorul poate însă să ceară îndeplinirea obligaŃiei civile.

V.7. Efectele actului juridic civil

În dreptul civil, prin efectele actului juridic civil se desemnează drepturile subiective şi obligaŃiile civile ale părŃilor actului.

Este de sesizat că acestea alcătuiesc conŃinutul raportului juridic civil.

Efectele actului juridic civil sunt guvernate de trei principii:a) principiul forŃei obligatorii;

b) principiul irevocabilităŃii;c) principiul relativităŃii.Primele două principii sunt legate între ele. Acestea sunt principii

structurale, fiind formulate chiar în lege. Astfel, art.969 Cod civil prevede:„ConvenŃiile legal făcute au putere de lege între părŃile contractante.Ele se pot revoca prin consimŃământul mutual sau din cauze autorizate de

lege”.Principiul forŃei obligatorii ( pacta sunt servanda) ne spune că actul juridic

încheiat legal se impune între părŃi, întocmai ca legea, adică este obligatoriu, şi nufacultativ. ForŃa obligatorie a actului juridic civil între părŃi se impune şi organului



109

de jurisdicŃie în situaŃia în care acesta a fost învestit să soluŃioneze litigiile careau apărut între părŃi cu privire la executarea actului juridic.

Principiul irevocabilităŃii decurge din cel al forŃei obligatorii, fiind oconsecinŃă a acestuia, dar şi o garanŃie a principiului forŃei obligatorii a actului

juridic civil. Acest principiu rezultă din prevederile art.969 alin.2 Cod civil,arătat mai sus, potrivit căruia „Ele (convenŃiile – n.n.) se pot revoca princonsimŃământul mutual sau din cauze autorizate de lege”. De aici rezultă că

regula (principiul) este că actele juridice civile nu pot fi revocate unilateral, cinumai prin acordul părŃilor. Este şi firesc să fie aşa pentru că, în materia actelor juridice civile, principiul este al libertăŃii contractuale (al autonomiei de voinŃă).Este firesc atunci ca un act făcut printr-un acord de voinŃă (mutuus consensus)să înceteze tot numai printr-un acord de voinŃă de încetare (mutuus dissensus).

Principiul relativităŃii este consacrat expres de art.963 Cod civil, potrivitcăruia: „ConvenŃiile n-au efect decât între părŃile contractante”, dar şi de art.969alin.1 Cod civil: „ConvenŃiile legal făcute au putere de lege între părŃilecontractante”. Aceasta înseamnă că efectele se produc numai între părŃileactului juridic civil, neputând nici să profite, nici să dăuneze celor care nu auluat parte la facerea lui.

În raport cu actul juridic civil, persoanele pot avea una din următoarele poziŃii:

1) parte a actului juridic civil;2) terŃ (cel de-al treilea);3) având-cauză.PărŃile sunt persoanele fizice sau juridice între care se încheie actul juridic

civil. Potrivit principiului relativităŃii efectelor actului juridic civil, acestea se produc numai faŃă de părŃile actului juridic civil, aşa cum a fost, de altfel, voinŃalor. Nu se pot constitui nici drepturi şi nici asuma obligaŃii în favoarea sau însarcina celor care nu au luat parte la încheierea actului juridic civil, deoareceuna din condiŃiile esenŃiale ale acestuia este consimŃământul. PrincipiulrelativităŃii este sintetic exprimat de adagiul latin „res inter alios acta, aliisneque nocere, neque prodesse potest ” („lucrul convenit între unii nu poate fi nicivătămător şi nici de folos altora”).

TerŃii ( penitus extranei) sunt persoanele care sunt străine actului juridic, nuau participat la încheierea lui, nici direct şi nici prin reprezentare.

Avânzii-cauză (habentes causam) sunt tot persoane care nu au participat la încheierea actului juridic, dar cărora actul poate să le profite, prin el dobândind anumite drepturi sau din acestea să le revină obligaŃii ca urmare alegăturii sau relaŃiei lor juridice cu una din părŃile actului juridic. Aceştia sunt:

a) succesorii universali sau succesorii cu titlu universal; b) succesorii cu titlu particular;c) creditorii chirografari.



110

Succesorul universal este persoana care dobândeşte un patrimoniu (deexemplu: moştenitorul legal unic; persoana juridică dobânditoare a unui

patrimoniu prin efectul comasării).Succesorul cu titlu universal este persoana care dobândeşte o fracŃiune

dintr-un patrimoniu (moştenitorul legal sau persoana juridică dobânditoare aunei părŃi dintr-un patrimoniu al altei persoane juridice divizate).

Succesorul cu titlu particular este persoana care dobândeşte numai un

anumit drept individual (exemplu: cumpărătorul unui bun, legatarul cu titlu particular).Creditorii chirografari sunt creditorii care nu au o garanŃie reală pentru

o creanŃă a lor. Art.1718 Cod civil prevede că: „Oricine este obligat personaleste Ńinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile şiimobile, prezente şi viitoare”. Patrimoniul debitorului constituie gajul general alcreditorilor chirografari. Există şi creditori privilegiaŃi care au drept de ipotecăsau gaj asupra unor bunuri, aceştia fiind plătiŃi înaintea creditorilor chirografari.

Exemple de acte juridice ce produc efecte faŃă de alte persoane decât părŃile lui:

– contractul de vânzare-cumpărare a unui bun închiriat. Art.1441 Cod

civil prevede că: „Dacă locatarul vinde lucrul închiriat sau arendat,cumpărătorul este dator să respecte locaŃiunea făcută înainte de vânzare,întrucât a fost făcută prin act autentic sau prin act privat, dar cu dată certă, afarănumai când desfiinŃarea ei din cauza vânzării s-ar fi prevăzut în însuşicontractul de locaŃiune”. Deşi cumpărătorul nu a fost parte la contractul deînchiriere sau arendare, acesta îşi produce efectele şi faŃă de el, deoarece el ialocul proprietarului iniŃial;

– creditorul chirografar suportă efectul actelor juridice cu caracter patrimonial încheiate de debitorul său. Prin aceste acte, activul sau pasivul patrimonial pot să crească sau scadă. Dacă actele debitorului sunt făcute înfrauda sa, creditorul chirografar poate să introducă la instanŃa de judecată oacŃiune revocatorie sau pauliană sau o acŃiune în declararea simulaŃiei.

„Efectul convenŃiilor în privinŃa persoanelor a treia” este reglementat deart.974-976 Cod civil:

Art.974 Cod civil: „Creditorii pot exercita toate drepturile şi acŃiuniledebitorului, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale”.

Art.975 Cod civil: „Ei pot, asemenea, în numele lor personal, să ataceactele viclene, făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor”.

Art. 976 Cod civil: „Cu toate acestea, sunt datori, pentru drepturileenunŃate, la titlul succesiunii, al contractului de maritaj şi drepturile respectiveale soŃilor, să se conformeze cu regulile cuprinse într-însele” (Notă: DispoziŃiiletitlului V din cartea a III-a „Despre contractul de căsătorie şi despre drepturilerespective ale soŃilor” au fost abrogate).



111

AcŃiunea revocatorie sau pauliană este acŃiunea civilă prin carecreditorul poate să ceară anularea actelor juridice făcute de debitor în fraudadrepturilor sale. Este făcută atât împotriva debitorului, cât şi a terŃului care a

beneficiat de pe urma lor.AcŃiunea oblică ( subrogatorie) este acŃiunea civilă prin care creditorul

chirografar exercită, în numele debitorului său, subrogându-se lui, drepturile şiacŃiunile patrimoniale, a căror exercitare acesta o neglijează sau o respinge.

AcŃiunea în declararea simulaŃiei este acŃiunea civilă prin care o persoană interesată, fie ea parte sau terŃ, poate să ceară instanŃei de judecată săstabilească existenŃa şi întinderea actului real şi să înlăture actul simulat princare este ascunsă adevărata manifestare de voinŃă a părŃilor. Pentru aceasta, celcare formulează acŃiunea trebuie să dovedească un interes real.

V.8. Nulitatea actului juridic civil

V.8.1. DefiniŃie şi clasificare

DefiniŃie. Nulitatea actului juridic civil este sancŃiunea de drept civil carelipseşte actul juridic de efectele contrare legii.

Aşa cum am arătat în partea introductivă, norma juridică se distinge înansamblul normelor sociale prin obligativitatea ei şi asortarea de o sancŃiune.Printre sancŃiunile de drept civil se află şi cea a nulităŃii, care este apreciată cafiind cea mai importantă dintre ele.

Se apreciază că nulitatea are mai multe funcŃii: – funcŃia preventivă, rezultând din faptul că orice sancŃiune descurajează

încercările de a înfrânge voinŃa legii; – funcŃia sancŃionatorie, care se realizează la momentul încălcării. În

acest caz, sancŃiunea nu este una exterioară, ci una care acŃionează dinăuntrulraportului juridic, lipsind actul juridic de efectele trecute şi viitoare;

– funcŃia de mijloc de garantare a principiului legalităŃii. Nulitatea

asigură revenirea la normal, la respectarea legalităŃii. Această funcŃie nu esteunanim împărtăşită 23.

Clasificarea nulităŃilor 1. După natura efectelor produse, nulităŃile pot fi absolute şi relative.Nulitatea absolută este sancŃiunea care se aplică în cazul când normele

legale nerespectate ocrotesc un interes general sau obştesc.Nulitatea relativă sancŃionează nerespectarea normelor juridice care

ocrotesc un interes particular.Nulitatea absolută operează în următoarele cazuri:

– lipsa totală a consimŃământului;

23 Victor Dan Zlătescu, op.cit ., p.178-179



112

– lipsa sau nevalabilitatea obiectului juridic civil; – lipsa cauzei sau faptul că este ilicită sau imorală; – nerespectarea formei ad validitatem sau ad solemnitatem; – încălcarea ordinii publice; – frauda legii ş.a.Această enumerare este exemplificativă.Nulitatea relativă poate fi operantă în următoarele cazuri:

– când există vicii de consimŃământ ca: eroarea, dolul, violenŃa. În caz deleziune, nu se formulează acŃiune în anulare, ci, aşa cum am arătat la secŃiuneaconsacrată leziunii, acŃiune în resciziune;

– lipsa discernământului în momentul încheierii actului ş.a.24. – În analiza comparativă a celor două feluri de nulităŃi au fost folosite

următoarele criterii:1) titularul acŃiunii în anulare;2) termenul în care poate fi cerută constatarea nulităŃii;3) posibilitatea acoperirii prin confirmare 25.Cu privire la primul criteriu, între cele două feluri de nulităŃi există

diferenŃă în sensul că, în cazul nulităŃii absolute, aceasta poate fi invocată de

oricine are interes: părŃile actului; procurorul; avânzii-cauză; instanŃa, dinoficiu; autorităŃile administrative competente, în timp ce nulitatea relativă nu

poate fi invocată decât de persoana ocrotită şi căreia i s-a nesocotit un interes prin încheierea actului.

Nulitatea absolută este imprescriptibilă, art.2 din Decretul nr.167/1958 prevăzând că „nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale deacŃiune, fie pe cale de excepŃie”. Nulitatea relativă este prescriptibilă.

Nulitatea absolută nu poate fi acoperită prin confirmare, în timp cenulitatea relativă se poate acoperi prin confirmare.

În concluzie: – nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană care justifică un

interes, este imprescriptibilă şi nu poate fi acoperită prin confirmare; – nulitatea relativă poate fi invocată numai de persoana ocrotită, este

prescriptibilă şi poate fi acoperită prin confirmare.2. Sub aspectul obiectului la care se raportează, nulităŃile pot fi:

– nulităŃi de fond, care privesc validitatea actului juridic, cum ar fi, spreexemplu, obligaŃia întemeiată pe o cauză falsă sau ilicită;

– nulităŃi de formă, ce privesc înscrisul constatator (instrumentum probationis), cum ar fi forma scrisă cerută pentru probaŃiune.

3. După modul de prevedere în lege, sunt:

24 Victor Dan Zlătescu, op. cit ., p.181.25 Idem.



113

– nulităŃi exprese – cele prevăzute expres în lege (li se mai spune chiar nulităŃi explicite);

– nulităŃi virtuale – sunt cele care nu sunt prevăzute în lege cu formuleleutilizate la cele exprese, respectiv „este nul”, „este nul de drept” sau „va fi lovitde nulitate”, dar rezultă, spre exemplu, din stabilirea unei anumite condiŃii

pentru validitatea actului. Spre exemplu, art.1498 Cod civil, care prevede:„Contractul de societate universală se poate face numai între persoanele

capabile de a da sau a primi una de la alta şi care au facultatea de a se avantajareciproc în prejudiciul altei persoane”. Per a contrario, contractul încheiat întrealte persoane decât cele arătate este lovit de nulitate.

4. Sub aspectul întinderii efectelor nulităŃii, acestea pot fi: – nulităŃi totale, care lovesc actul în întregul lui; – nulităŃi parŃiale, care au ca efect lipsirea de efecte numai a acelor clauze

contrare legii.„FuncŃiunea nulităŃii este de a se opune unor efecte în contradicŃie cu

scopul dispoziŃiei legale încălcate şi numai întrucât atare efecte există. NulităŃiitotale i se substituie, în principiu, nulitatea parŃială. În locul nulităŃiiiremediabile apare o nulitate ce, în principiu, nu mai face imposibilă validarea

actului juridic” 26.În ce priveşte modul de constatare a nulităŃilor se mai distinge între nulităŃi

de drept, care se impun prin caracterul lor evident, şi nulităŃi judiciare, caretrebuie constatate de instanŃă. Sistemul nostru de drept nu cunoaşte nulităŃile dedrept care să opereze direct în temeiul legii, ci numai pe cele judiciare, fiindnecesară intervenŃia instanŃei, care trebuie să verifice existenŃa cauzei de nulitate,după care, dacă există, s-o pronunŃe.

În lucrările de specialitate, numărul principiilor care guvernează efectelenulităŃii nu este întotdeauna acelaşi.

Un prim principiu, care nu este întotdeauna enunŃat, mulŃi dintre autoriconsiderându-l subînŃeles, este principiul legalităŃii. Potrivit acestui principiu,nulitatea trebuie prevăzută de lege, fie expres, fie tacit sau implicit.

În analiza celorlalte principii ce vor fi arătate în continuare, se impune a seface distincŃie între efectele pe care actul juridic civil le produce până lamomentul constatării judecătoreşti a nulităŃii şi după acest moment. Întremomentul încheierii actului juridic şi momentul constatării nulităŃii lui există o

perioadă intermediară când actul, deşi urmează să fie anulat, produce totuşiefecte în fapt, ca şi când ar fi valabil.

26 Tr. Ionaşcu, E.A Barasch , Tratat de drept civil, vol.I, Partea generală , EdituraAcademiei, Bucureşti, 1967, p.319. Apud V.D. Zlătescu, op. cit ., p.177.



114

Aceste principii sunt:a) principiul retroactivităŃii nulităŃii (în unele surse este formulat ca

principiul retroactivităŃii efectelor hotărârilor judecătoreşti); b) principiul restabilirii situaŃiei anterioare (restitutio in integrum);c) principiul desfiinŃării actului subsecvent, ca urmare a desfiinŃării

actului iniŃial (resoluto iure dantis, resolvitur jus accipiens).a) Principiul retroactivităŃii nulităŃii. Fără ca nulitatea să lipsească actul

de efecte chiar de la momentul încheierii lui, norma juridică ar fi înfrântă.PărŃile ar încheia acte în pofida legii, cu nesocotirea ei şi aceasta cu bună ştiinŃă,voit, urmând ca acestea să producă efecte până la constatarea nulităŃii. Pentru aîmpiedica acest lucru este necesar ca efectele să se producă de la momentulîncheierii actului (ex tunc). ExcepŃii: 1) la contractele cu executare succesivă lacare întoarcerea prestaŃiilor nu mai este posibilă, cum este cazul contractului deînchiriere; 2) păstrarea fructelor culese înainte de anularea actului de către

posesorul de bună-credinŃă (art.485 Cod civil: „Posesorul nu câştigă proprietateafruc-telor decât când posedă cu bună credinŃă; la cazul contrariu, el este dator dea înapoia productele, împreună cu lucrul, proprietarului care-l revendică”).

b) Principiul restabilirii situaŃiei anterioare (restitutio in integrum) se

concretizează în restituirea a tot ce s-a executat în temeiul actului juridicdeclarat nul. Acest principiu este strâns legat de cel al retroactivităŃii nulităŃii. Înlipsa actului juridic care a stat la baza prestaŃiilor, acestea rămân prestaŃii fără

justă cauză. Sunt admise două excepŃii de la acest principiu: – art.1164 Cod civil, care prevede că incapabilii restituie ce au primit

„decât dacă se probează că au profitat de aceea ce li s-a dat”; – în cazul aplicării principiului nemo auditur propriam turpitudinem

alegans (nimeni nu poate invoca propria turpitudine – comportare incorectă).c) Principiul desfiinŃării actului subsecvent (resoluto iure dantis,

resolvitur jus accipiens). Acesta este urmarea firească a altui principiu de dreptroman: nemo plus juris ad alium transffere potest quam ipse habet (nimeni nu

poate transmite altuia mai mult decât are el însuşi). Atunci însă cândsubdobânditorul dovedeşte că a fost de bună-credinŃă fără să cunoască existenŃacauzei de nulitate, titlul subsecvent nu se anulează. Art.1909 şi 1910 Cod civil

prevăd că bunurile mobile se prescriu prin faptul posesiunii lor, fără condiŃiatrecerii unei perioade de timp. Deci, posesia valorează titlu de proprietate încazul bunurilor mobile pierdute sau furate; fostul lor proprietar poate să lerevendice, într-un termen de 3 ani, de la cel la care îl găseşte, iar acesta dinurmă poate să se îndrepte pentru despăgubire către cel de la care l-a cumpărat.În situaŃia în care dobânditorul lucrului pierdut sau furat l-a cumpărat de la

bâlci, târg sau la o vindere publică sau de la un comerciant care vinde astfel delucruri, proprietarul originar poate să ia lucrul numai dacă restituie posesorului

preŃul care l-a costat.



117

JurisprudenŃă 28

• Contract de donaŃie. CondiŃii de formă. Nulitate

În cazul în care contractul de donaŃie se încheie între absenŃi, prin ofertă şiacceptare separată, atât oferta, cât şi acceptarea trebuie făcute în formă autentică;altfel, sunt nule absolut (art.814 Cod civil). Pentru ca donaŃia nulă pentru viciu de formă să producă efecte juridice, trebuie refăcută în întregime, cu respectarea formei cerute de lege (art.1168 Cod civil).

După moartea donatorului însă, această nulitate pentru vicii de formă poate fiacoperită prin confirmarea, ratificarea sau executarea voluntară a donaŃiei de cătremoştenitori (art.1167 alin.(3) Cod civil). Acceptarea donaŃiei trebuie să intervină înainte de decesul donatorului şi produce efecte doar din ziua în care s-a comunicat actul de acceptare (art.814 alin.(2) Cod civil); în caz de moarte a donatorului,înainte de acceptare, oferta devine caducă.

Deci, atât timp cât oferta de donaŃie nu a fost făcută în formă autentică şi nicirefăcută în condiŃiile legii, ea este lipsită de efecte juridice, chiar dacă acceptarea s-a făcut în formă autentică.

Totodată, nu se poate reŃine acoperirea nulităŃii pentru vicii de formă de cătremoştenitori, atât timp cât acceptarea donaŃiei a intervenit după decesul donatorului şi astfel oferta a devenit caducă.


Prin sentinŃa civilă nr.1884/1996 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti s-arespins acŃiunea formulată de reclamantele D.V. şi L.L. împotriva pârâtelor D.F.,Primăria comunei Cocu, judeŃul Argeş şi M.I., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinŃei au declarat apel reclamantele, criticând-o pentruurmătoarele motive:

28 SpeŃele referitoare la nulitate sunt reproduse din Culegerea de practică judiciară aTribunalului Bucureşti, 1993-1997 , coordonată de Dan Lupaşcu.



118


În mod greşit, instanŃa de fond a constatat existenŃa şi validitatea donaŃiei, încondiŃiile în care donaŃia era lovită de nulitate absolută; oferta de donaŃie cu privirela imobil nu a fost făcută în formă autentică, potrivit art.813 Cod civil; între dataofertei de donaŃie şi cea a decesului donatorului nu s-a făcut nici o comunicare aacceptării donaŃiei în formă autentică, aşa încât acordul de voinŃă al părŃilor nu s-arealizat pe timpul vieŃii donatorului D.G.; s-a considerat, în mod greşit, de cătreinstanŃă că s-ar fi acoperit prin confirmare viciile de formă ale donaŃiei; în realitatedonaŃia este inexistentă, întrucât nu s-a realizat acordul de voinŃă prin întâlnireaofertei cu acceptarea.

Apelul este fondat.La dosarul de fond s-au depus două oferte de donaŃie, făcute de donatorii D.C.

şi D.F. în favoarea donatarei comuna Cocu, jud. Argeş.Oferta de donaŃie referitoare la imobilele situate în sectorul 1 Bucureşti şi în

comuna Cocu, jud. Argeş, nu a fost autentificată, nici prin încheierea separată şi nici

împreună cu prima ofertă referitoare la bunurile mobile.Prin adresa nr.15720/191.12.1973 s-a comunicat donatoarei D.F. de cătreConsiliul Popular al jud. Argeş că oferta de donaŃie a fost acceptată prin decizianr.384/03.11.1973 şi prin declaraŃia de acceptare autentificată la Notariatul de Stat alJudeŃului Argeş, sub nr.6293/03.11.1973.

Contractul de donaŃie având ca obiect bunurile imobile este lovit de nulitateabsolută, pentru motive care privesc în mod diferit pe ce doi donatori.

În cazul în care contractul de donaŃie se încheie între absenŃi, prin ofertă şiacceptare separată, atât oferta, cât şi acceptarea trebuie să fie în formă autentică, încaz contrar fiind nule absolut, conform art.814 alin.(1) Cod civil.

În cauza de faŃă, oferta de donaŃie a bunurilor imobile nu a fost făcută în formăautentică.

InstanŃa de fond a apreciat că acest viciu de formă s-ar fi acoperit în condiŃiileart.1167 alin.(3) Cod civil, prin executarea benevolă a donaŃiei de către moştenitoriidonatorului decedat.

Acest argument nu a putut fi invocat decât în ceea ce-l priveşte pe donatorulD.C., care a decedat, nu şi pentru donatoarea D.F., care trăieşte.

În cazul acesteia din urmă, pentru ca donaŃia nulă să producă efecte, trebuie săfie refăcută în întregime, cu respectarea formei cerută de lege, conform art.1168 Codcivil.



120

JurisprudenŃă

• Contract de vânzare-cumpărare.Frauda la lege. Nulitate

În condiŃiile Decretului-lege nr.61/1990 privind vânzarea de locuinŃeconstruite din fondurile statului către populaŃie, locuinŃele ocupate de chiriaşi se pot vinde numai acestora.

Dacă contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat cu o persoană care numai avea această calitate, actul este lovit de nulitate, întrucât au fost încălcatedispoziŃii imperative ale legii.

(Tribunalul Bucureşti, SecŃia a III-a civilă, decizia nr.1105/27.05.1993)

Prin sentinŃa civilă nr.5890/23.12.1992 pronunŃată de Judecătoria sectorului 4Bucureşti s-a admis acŃiunea formulată de reclamanta N.F. împotriva pârâŃilor H.V.şi S.C.A.V.L. „Berceni” S.A. şi s-a constatat nulitatea absolută a contractului devânzare-cumpărare nr.21362/1991 şi a procesului-verbal de predare-primire alocuinŃei, situată în Bucureşti, sectorul 4. A fost respinsă excepŃia lipsei de calitate procesuală activă a reclamantei, invocată de pârâtul H.V.

Pentru a pronunŃa această hotărâre, prima instanŃă a reŃinut că părŃile au fostcăsătorite şi au avut domiciliul conjugal în apartamentul în litigiu. Căsătoria părŃilor a fost desfăcută, din vina pârâtului, prin sentinŃa civilă nr.259/17.01.1991 aJudecătoriei sectorului 4, prin care s-a atribuit reclamantei beneficiul contractului deînchiriere pentru apartamentul ce a constituit domiciliul conjugal. Hotărârea a rămasdefinitivă la 05.07.1991, prin respingerea recursului declarat de către pârât. Cu toateacestea, în baza contractului de închiriere, pârâtul a cumpărat apartamentul, în

temeiul Decretului-lege nr.61/1990, prin cererea formulată la data de 24.09.1991,când nu mai avea calitatea de chiriaş în acest apartament.Împotriva acestei sentinŃe pârâtul H.V. a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate şi netemeinicie.Prin primul motiv de recurs se susŃine că reclamanta nu avea calitate

procesuală activă să ceară anularea actului de vânzare-cumpărare, nefiind parte înacest act.



121


Critica este neîntemeiată, deoarece, aşa cum bine a reŃinut instanŃa de fond,reclamanta a cerut anularea contractului pentru fraudă la lege comisă prin aceea că pârâtul a încheiat contractul de vânzare-cumpărare deşi nu mai avea calitatea dechiriaş în spaŃiul respectiv, astfel încât au fost încălcate dispoziŃiile exprese aleDecretului-lege nr.61/1990.

Întrucât frauda la lege atrage nulitatea absolută a actului juridic, ea poate fiinvocată de oricine are interes în cauză şi nu numai de părŃile acestui act; în modcorect, instanŃa de fond a reŃinut că reclamanta are calitate procesuală activă.

Prin al doilea motiv de recurs se susŃine că reclamanta nu şi-a dovedit interesulîn promovarea acestei acŃiuni, deoarece cumpărarea apartamentului de către pârât nuaduce nici un prejudiciu în patrimoniul comunitar, ci, dimpotrivă, adaugă acestui patrimoniu o valoare considerabilă.

Critica nu este întemeiată, întrucât, aşa cum rezultă din actele dosarului,apartamentul a fost cumpărat după data desfacerii căsătoriei, ceea ce înseamnă căacest bun nu mai poate avea caracterul unui bun dobândit în timpul căsătoriei.

Prin al treilea motiv de recurs se susŃine că în cauză nu se poate reŃinefolosirea unor manopere dolosive de către pârât, pentru că a cumpărat apartamentulîn calitate de chiriaş, pe care o avea în temeiul contractului de închiriere.

Nici această critică nu poate fi primită. Prin hotărârea de divorŃ beneficiulcontractului de închiriere pentru apartamentul în litigiu a fost atribuit reclamantei.Pârâtul a făcut cererea de cumpărare la data de 24.09.1991, iar actul de vânzare-cumpărare a fost transcris la Notariat la data de 22.10.1991, deci după ce pârâtul numai avea calitatea de chiriaş al acestui spaŃiu.

În raport de cele arătate mai sus, în temeiul dispoziŃiilor art.312 Cod proc.civ.,

recursul poate fi respins ca nefondat.



122

JurisprudenŃă

• Contract de vânzare-cumpărare.

PreŃ neserios. Nulitate

Seriozitatea preŃului reprezintă o condiŃie esenŃială de valabilitate acontractului de vânzare-cumpărare, prevăzută în mod expres de lege, astfel că neîndeplinirea acestei condiŃii loveşte actul de nulitate (art.1303 Cod civil).


Prin sentinŃa civilă nr.6654/24.10.1997 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureştis-a admis acŃiunea reclamantei împotriva pârâtului şi s-a constatat nulitateacontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părŃi la data de 14.07.1994, cu privire la un apartament situat într-un bloc de locuinŃe din Bucureşti. Prima instanŃăa reŃinut neseriozitatea preŃului de 100.000 lei înscris în contract şi, pe această bază,nulitatea contractului.

Recursul declarat de pârât va fi respins ca nefondat.Una din condiŃiile esenŃiale cerute de dispoziŃiile art.1303 Cod civil pentru

încheierea valabilă a unui contract de vânzare-cumpărare o reprezintă seriozitatea preŃului.

Această condiŃie presupune ca preŃul să nu fie derizoriu, adică atât dedisproporŃionat în raport de valoarea lucrului vândut, încât să nu poată reprezenta ocauză suficientă a obligaŃiei asumate de vânzător de a transmite cumpărătoruluidreptul de proprietate.

În speŃă, preŃul stipulat în contract, în cuantum de 100.000 lei, este vădit

neserios şi, din acest motiv, contractul este lovit de nulitate.



125

Opinia care susŃine supravieŃuirea dreptului subiectiv după stingereadreptului la acŃiune sau a dreptului de a cere executarea silită este fondată peurmătoarele argumente:

– valabilitatea plăŃii făcute după împlinirea termenului de prescripŃie.Rezultă aceasta din prevederile art.20 alin.(1) din Decretul nr.167/1958, potrivitcărora: „Debitorul care a executat obligaŃia după ce dreptul la acŃiune alcreditorului s-a prescris nu are dreptul să ceară înapoierea prestaŃiei, chiar dacă

la data executării nu ştia că termenul prescripŃiei era împlinit”. Prin trecereatermenului de prescripŃie obligaŃia perfectă ce putea fi adusă la îndeplinire prinforŃa de constrângere a statului devine o obligaŃie imperfectă (naturală );

– art.1 alin.(1) şi (2) din Decretul nr.167/1958 fac vorbire numai despredreptul la acŃiune nu şi despre dreptul subiectiv. Astfel, conform art. 1 alin.(1),„Dreptul la acŃiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripŃie,(…)”, în continuare, art.1 alin.(2) prevăzând că „O dată cu stingerea dreptului laacŃiune privind un drept principal se stinge şi dreptul la acŃiune privinddrepturile accesorii”. Dacă alin.(1) face vorbire numai de dreptul la acŃiune,lăsând să se subînŃeleagă dreptul subiectiv, alin.(2) face vorbire expresă dedrepturi: drepturi principale şi drepturi accesorii, cu privire la care există

dreptul de acŃiune; – un alt argument al supravieŃuirii dreptului subiectiv îl constituie

imprescriptibilitatea dreptului la acŃiune în sens procesual. Titularul dreptuluisubiectiv poate oricând să ceară instanŃei de judecată realizarea dreptului său.InstanŃa cercetează, în cadrul procesului, şi aspectul prescripŃiei, dar acŃiunea n-ar putea fi respinsă administrativ prin neprimirea ei pe motiv de trecereatimpului prevăzut pentru prescripŃie. InstanŃa este obligată ca, din oficiu, săcerceteze dacă dreptul la acŃiune sau la executarea silită este prescris (art.18Decretul nr.167/1958). Din nou legea face vorbire numai de dreptul la acŃiuneşi dreptul de a cere executarea silită. Legea instituie dreptul instanŃei de adispune judecarea sau rezolvarea acŃiunii, chiar şi atunci când termenul de

prescripŃie a fost depăşit, dacă se constată că au existat cauze temeinic justificate.

PrescripŃia extinctivă se deosebeşte de alte instituŃii de drept civilasemănătoare ca denumiri şi efecte, cum sunt prescripŃia achizitivă(uzucapiunea), decăderea şi termenul extinctiv.

Prof. univ. dr. Victor Dan Zlătescu29 a pus în evidenŃă următoareleasemănări şi deosebiri:

1. Asemănări şi deosebiri ale prescripŃiilor extinctivă şi achizitivă Asemănări:

– ambele sunt instituŃii de drept civil;

29 Tratat elementar de drept civil român. Teoria generală , vol.I, op.cit ., p.298-300.



127

– termenul prescripŃiei extinctive nu poate fi modificat în nici un mod, elfiind prevăzut de lege, în timp ce termenul extinctiv poate fi modificat de

părŃile actului, acestea fiind cele care l-au şi stabilit; – suspendarea, întreruperea şi repunerea în termen sunt proprii numai

termenului de prescripŃie extinctivă.

VI.2. Domeniul prescripŃiei extinctive şi termenele

VI.2.1. Domeniul prescripŃiei extinctive

Prin domeniul prescripŃiei extinctive se desemnează „ sfera drepturilor subiective civile ale căror acŃiuni cad sub incidenŃa acestei instituŃii” 30.

Prof. univ. dr. Gheorghe Beleiu31, în privinŃa domeniului prescripŃieiextinctive, a pus în evidenŃă determinarea lui în funcŃie de următoarele douăcriterii care se utilizează combinat:

– criteriul naturii drepturilor subiective civile în funcŃie de care sedistinge:

a) domeniul prescripŃiei extinctive în categoria drepturilor patrimoniale; b) domeniul prescripŃiei extinctive în categoria drepturilor nepa-

trimoniale; – criteriul actului normativ care reglementează prescripŃia, după care

se distinge:a) domeniul prescripŃiei extinctive guvernat de Decretul nr.167/1958;

b) domeniul prescripŃiei extinctive guvernat de Codul civil;c) domeniul prescripŃiei extinctive guvernat de alte acte normative

(Codul familiei, Legea societăŃilor comerciale nr.31/1990 ş.a.).

VI.2.2. PrescripŃia extinctivă în domeniul drepturilor patrimoniale

Aşa cum s-a arătat la clasificarea drepturilor patrimoniale, acestea suntformate din:

– drepturile de creanŃă; – drepturile reale principale.a) Drepturile de creanŃă, indiferent de izvorul lor, sunt prescriptibile.

Aceasta rezultă din art.1 alin.(1) al Decretului nr.167/1958, potrivit căruia„dreptul la acŃiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripŃie dacă

30 Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptuluicivil, Editura a V-a revăzută şi adăugită de M. Nicolae si P. Truşcă, Casa de editură şi presă „Şansa” S.R.L., Bucureşti, 1998, p.213 şi urm.

31 Gh. Beleiu, op.cit., p.225.



128

nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege”. Sunt şi alte norme juridicecare conŃin reglementări privind prescriptibilitatea drepturilor de creanŃă.

b) Drepturile reale principale sunt, în principiu, imprescriptibile. AcŃiuni reale imprescriptibile extinctiv:1) acŃiunea în revendicare imobiliară întemeiată pe dreptul de proprietate

privată . Dreptul de proprietate privată, fiind perpetuu, nu se poate stinge prinneuz. AcŃiunea în revendicare imobiliară poate fi paralizată de uzurpator prin

invocarea uzucapiunii (prescripŃia achizitivă);2) acŃiunea în revendicare imobiliară şi mobiliară întemeiată pe dreptul de proprietate publică este imprescriptibilă pentru că proprietatea publică esteimprescriptibilă. Nimeni nu poate deveni proprietar asupra unui bun proprietate

publică, indiferent câŃi ani l-ar stăpâni;3) acŃiunea în partaj succesoral. Art.728 Cod civil prevede: „Nimeni nu

poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cereîmpărŃeala succesiunii, chiar când ar exista convenŃii sau prohibiŃii contrarii”.

Sunt şi alte acŃiuni expres imprescriptibile.De la regula imprescriptibilităŃii extinctive a acŃiunilor imobiliare există şi

excepŃii din care, cu titlu exemplificativ, vom prezenta câteva acŃiuni reale

prescriptibile:1. AcŃiunea în revendicare mobiliară întemeiată pe dreptul de proprietate

privată . Art.21 din Decretul nr.167/1958 prevede că „DispoziŃiile decretului defaŃă nu se aplică dreptului la acŃiune privitor la drepturile de proprietate,uzufruct, uz, abitaŃiune, servitute şi superficie”.

Acest text se coroborează cu art.1890 Cod civil, potrivit căruia „ToateacŃiunile atât reale, cât şi personale, pe care legea nu le-a declaratneprescriptibile şi pentru care nu s-a defipt un termen de prescripŃie, se vor

prescrie prin 30 de ani, fără ca cel care invocă această prescripŃie să fie obligat a produce vreun titlu, şi fără să i se poate opune reaua-credinŃă”.

2. AcŃiunea în revendicare imobiliară pentru cazurile de avulsiune, prevăzută de art.498 Cod civil. Astfel, art.498 Cod civil prevede: „Dacă unfluviu sau un râu, navigabil sau nu, rupe deodată o parte mare, şi care se poaterecunoaşte de pământ, şi o lipeşte de pământul unui alt proprietar, acea parterămâne a cui a fost pământul de la care s-a rupt; însă, dacă se va reclama întermen de un an.

3. AcŃiunea posesorie prevăzută de art.674 Cod proc. civ. Acest text areurmătorul conŃinut:

„(1) Cererile privitoare la posesiune vor fi admise dacă:1. nu a trecut un an de la tulburare sau deposedare;2. reclamantul dovedeşte că, înainte de această dată, el a posedat cel puŃin

un an;3. posesiunea lui întruneşte condiŃiile cerute de art.1846 şi 1847 Cod civil.



129

(2) În cazul când deposedarea sau tulburarea s-a făcut prin violenŃă,reclamantul este scutit de a face dovada cerută la punctele 2 şi 3 din acestarticol.”

Art.1846 şi 1847 Cod civil reglementează condiŃiile posesiei. Se prevede că orice prescripŃie este fondată pe faptul posesiunii. Posesia estedeŃinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noiînşine sau de altul în numele nostru. CondiŃiile pe care trebuie să le

îndeplinească posesia sunt: să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şisub nume de proprietar (art.1847 Cod civil).Codul civil defineşte, în articolele următoare, fiecare din aceste condiŃii:

– discontinuitatea posesiei – atunci când posesorul o exercită în modneregulat, cu intermitenŃe anormale (art.1848 Cod civil);

– posesie netulburată – atunci când nu este fondată sau conservată prinacte de violenŃă în contra sau din partea adversarului (art.1851 Cod civil);

– posesia publică – este opusul posesiei clandestine. Este clandestină posesia atunci când posesorul o exercită în ascuns de adversarul său astfel încâtacesta nu poate s-o cunoască (art.1852 Cod civil);

– posesiunea sub nume de proprietar nu trebuie să fie sub nume

precar, adică în calitate de locatar, depozitar, uzufructuar, sau asupra unuilucru comun, în puterea destinaŃiei legale a acestuia sau asupra unui lucru dataltuia prin simpla sa îngăduinŃă;

– posesia neîntreruptă – este cea care nu a fost întreruptă pentru cazurilece se vor arăta la întreruperea prescripŃiei.

În materie de posesie, Codul civil permite joncŃiunea posesiilor (unirea posesiilor). Astfel, conform art.1860 Cod civil, „Orice posesor posterior arefacultatea, spre a putea opune prescripŃia, să unească posesiunea sa cu

posesiunea anteriorului său”.4. AcŃiunile confesorii, întemeiate pe dreptul de uzufruct, uz, abitaŃie şi

superficie.Art.557 Cod civil : „Uzufructul se stinge prin moartea uzufructuarului,

prin expirarea termenului pentru care uzufructul a fost acordat, princonsolidarea sau întrunirea asupra aceleiaşi persoane a ambelor calităŃi de

proprietar şi de uzufructuar; prin neuzul dreptului de uzufruct în decurs de 30ani; prin totala desfiinŃare a lucrului asupra căruia uzufructul era constituit”.

Art.565 Cod civil: „Drepturile de uz şi abitaŃiune se stabilesc şi se pierdîn acelaşi timp ca şi uzufructul”.

Art.639 Cod civil: „Servitutea este stinsă prin neuz în curs de 30 de ani”.Art.642 Cod civil: „Dacă proprietatea în folosul căreia s-a stabilit

servitutea este a mai multor coproprietari, întrebuinŃarea din partea unuia popreşte prescripŃia în privinŃa celorlalŃi”.



130

Art.643 Cod civil: „Dacă dintre coproprietari se găseşte unul în contracăruia prescripŃia nu s-a putut aplica, precum un minor, acela păstrează dreptulcelorlalŃi coproprietari”.

VI.2.3. PrescripŃia extinctivă în domeniul drepturilor nepatrimoniale

Drepturile nepatrimoniale sunt imprescriptibile. Acest principiu nu este

consacrat expres, însă este implicit, art.1 din Decretul nr.167/1958 reglementânddoar prescripŃia drepturilor patrimoniale. Sunt însă şi acŃiuni nepatrimoniale caresunt prescriptibile extinctiv, după cum urmează:

– acŃiunea în anulabilitate a unui act juridic. Art.9 alin.(1) din Decretulnr.167/1958 prevede că „PrescripŃia dreptului la acŃiune în anularea;

– unui act juridic pentru violenŃă începe să curgă de la data când aceasta aîncetat”;

– în ce priveşte actele juridice, art.2 din Decretul nr.167/1958 prevede cănulitatea actului juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de acŃiune, fie pecale de excepŃie. Cazul prevăzut de art.9 alin.(1) din Decretul nr.167/1958 esteun caz de nulitate relativă şi nu absolută, aşa cum este cazul prevăzut de art.2din Decretul nr.167/1958.

PretenŃiile patrimoniale ce însoŃesc acŃiunile nepatrimoniale nuîmprumută starea de imprescriptibilitate, ele fiind prescriptibile.

VI.2.4. Termenele de prescripŃie extinctivă

Prin termen de prescripŃie extinctivă este desemnat intervalul de timp, prevăzut de lege, în care se poate exercita dreptul la acŃiune sau dreptul de acere executarea silită.

Termenul de prescripŃie are un caracter imperativ şi este stabilit prin lege(vezi art.1 din Decretul nr.167/1958 – „dacă nu a fost exercitat în termenul

stabilit de lege.Termenele de prescripŃie pot fi clasificate după mai multe criterii:a) după sfera de aplicare, sunt:

– termene generale de prescripŃie, stabilite de normele generale înmaterie;

– termene speciale de prescripŃie, stabilite prin norme speciale; b) după izvorul lor normativ: – termene stabilite prin Decretul nr.167/1958; – termene stabilite prin Codul civil; – termene stabilite prin alte izvoare de drept (Codul familiei, Legea

nr.31/1990 etc.);



131

c) după durata lor : – termenul general; – termene mai mari decât termenul general; – termene mai mici decât termenul general.

Termenul general de prescripŃie extinctivă Prin art.3 alin.(1) din Decretul nr.167/1958, acesta a fost stabilit la 3 ani.

„Termenul prescripŃiei este de 3 ani, iar în raporturile dintre organizaŃiilesocialiste, de 18 luni”. Evident că termenul de 18 luni stabilit pentruorganizaŃiile socialiste este rămas fără obiect.

Acest termen general de prescripŃie de 3 ani este aplicabil ori de câte ori prin lege nu a fost stabilit un termen special de prescripŃie. În sfera deaplicabilitate a acestui termen general nu intră acŃiunile privind drepturilenepatrimoniale.

În doctrină s-au exprimat puncte de vedere diferite cu privire la termenulde 30 ani prevăzut de art.1890 Cod civil, unii autori susŃinând că acesta este untermen de prescripŃie extinctivă, alŃii că este un termen de prescripŃie achizitivăşi alŃii că termenul este atât de uzucapiune, cât şi de prescripŃie extinctivă.

Cei care susŃin punctul de vedere al prescripŃiei achizitive îşi întemeiază poziŃia, în primul rând, pe faptul că art.1890 Cod civil nu este sediul materiei pentru prescripŃia extinctivă, ci pentru uzucapiunea de 30 de ani care opereazăîn lipsă de titlu şi fără să i se poată opune reaua-credinŃă.

Doctrinarii care pledează pentru ideea că este prescripŃie extinctivă,îndeosebi prof. univ. dr. Gheorghe Beleiu, şi-au întemeiat poziŃia pe dispoziŃiileart.1890 Cod civil, potrivit cărora „Toate acŃiunile atât reale, cât şi personale, pecare legea nu le-a declarat neprescriptibile şi pentru care nu s-a defipt un termende prescripŃie, se vor prescrie prin 30 ani, fără ca cel ce invocă această

prescripŃie să fie obligat a produce vreun titlu, şi fără să i se poată opunereaua-credinŃă” (subl. ns.)

DiscuŃia prezintă interes teoretic. În practică însă, efectul produs esteacelaşi: o sancŃiune aplicată proprietarului delăsător sau dezinteresat. Ceea ce

pentru unul este prescripŃie achizitivă (posesorul dobânditor prin uzurpare), pentru proprietarul neglijent este prescripŃie extinctivă.

De observat, cu privire la prescripŃia de 30 ani, că legea stabileştedomeniul: „toate acŃiunile atât reale, cât şi personale, pe care legea nu le-adeclarat neprescriptibile şi pentru care nu s-a defipt un termen de

prescripŃie…”.Termenele speciale de prescripŃie sunt cele care derogă de la termenul

general de prescripŃie32.

32 Vezi şi V.D. Zlătescu, op.cit., p.322-324.



132

a) Termene speciale prevăzute în Decretul nr.167/1958: – pentru viciile ascunse fără viclenie ale unui lucru transmis sau unei

lucrări executate – 6 luni (art.5); – impozitele şi taxele datorate statului, contribuŃia de asigurări sociale –

potrivit dispoziŃiilor privitoare la prescripŃia din legile speciale (art.22); – sumele de bani consemnate sau depuse la instituŃiile de bancă, credit şi

economie, pe seama statului sau organizaŃiilor de stat se prescriu în termen de

3 ani de la data consemnării sau depunerii. Când eliberarea sumelor consemnate sau depuse este condiŃionată de un act al organului judecătorescsau altui organ de stat, aceste sume se restituie celor în drept la prezentareaactului respectiv, iar dreptul la acŃiune se prescrie în termen de un an de la datacând se poate cere restituirea pe baza actului organului de stat (art.23);

– dreptul la acŃiune pentru restituirea preŃului biletelor pentru spectacolelecare nu au mai avut loc – 60 de zile de la data când urma să aibă loc spectacolul(art. 24).

b) Termene din Codul civil, Codul familiei şi alte acte normative: – anularea căsătoriei pentru viciu de consimŃământ – în termen de

6 luni de la încetarea violenŃei ori de la descoperirea erorii sau vicleniei (art.21

alin.(2) din Codul familiei); – acŃiunea pentru stabilirea filiaŃiei faŃă de mamă nu se prescrie în timpul

vieŃii copilului (art.52 din Codul familiei); – acŃiunea în tăgăduirea paternităŃii se prescrie în termen de 6 luni de la

data când tatăl a cunoscut despre naşterea copilului (art.55 din Codul familiei); – acŃiunea în stabilirea paternităŃii din afara căsătoriei poate fi pornită în

termen de un an de la naşterea copilului (art.60 Codul familiei); – dreptul de opŃiune succesorală are termen de prescripŃie de 6 luni.

Pentru motive de forŃă majoră care au împiedicat pe moştenitor să se foloseascăde dreptul său, la cererea acestuia, instanŃa de judecată poate prelungi termenulcu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârşit împiedicarea (art.700 Cod civil);

– acŃiunea comercianŃilor pentru mărfurile vândute necomercianŃilor se prescrie într-un an (art.1904 Cod civil);

– pentru drepturile şi acŃiunile reciproce ale unui cumpărător şi ale unuivânzător, născute dintr-un contract de vânzare internaŃională de bunuri mobilecorporale sau referitoare la o convenŃie, la rezilierea ori la nulitatea unuiasemenea contract, termenul de prescripŃie este de 4 ani, conform art. 8 alConvenŃiei asupra prescripŃiei în materie de vânzare internaŃională de mărfuriîncheiată la New York la 14 iunie 1974. Aderarea României la ConvenŃie şi laProtocolul de modificare din 11 aprilie 1980 s-a făcut prin Decretulnr.98/27.11.199133.

33 V.D. Zlătescu, op.cit., p.328.



134

care nu se împlinesc nici ele mai devreme de o lună de la încetarea cauzei desuspendare (art.15 şi 17 din Decretul nr.167/1958).

Decretul nr.167/1958, la art.16, instituie următoarele cauze de întrerupere a prescripŃiei extinctive:

a) recunoaşterea dreptului a cărei acŃiune se prescrie, făcută de cel înfolosul căruia curge prescripŃia;

b) introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar

dacă cererea a fost introdusă la o instanŃă judecătorească ori la un organ dearbitraj necompetent;c) printr-un act începător de executare.PrescripŃia nu este întreruptă dacă s-a pronunŃat încetarea procesului, dacă

cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacăs-a perimat, ori cel care a făcut-o a renunŃat la ea.

Cauzele de suspendare a prescripŃiei extinctive sunt prevăzute de art.13din Decretul nr.167/1958. Potrivit acestui text de lege, prescripŃia estesuspendată:

a) cât timp cel împotriva căruia curge termenul de prescripŃie esteîmpiedicat de un caz de forŃă majoră să facă acte de întrerupere;

b) pe timpul cât creditorul face parte din ForŃele Armate ale României şiacestea „sunt puse pe picior de război”;

c) până la rezolvarea reclamaŃiei administrative făcute de cel îndreptăŃit,cu privire la despăgubiri sau restituiri, în temeiul unui contract de transport saude prestare a serviciilor de poştă şi telecomunicaŃii, însă cel mai târziu până laexpirarea unui termen de 3 luni socotit de la înregistrarea reclamaŃiei.

PrescripŃia nu curge: – între soŃi, în timpul căsătoriei; – împotriva celui lipsit de capacitate de exerciŃiu, cât timp nu are

reprezentant legal, şi nici împotriva celui cu capacitate restrânsă, cât timp nu arecine să-i încuviinŃeze actele;

– între părinŃi sau tutore şi cei ce se află sub ocrotirea lor, între curator şiacel pe care îl reprezintă, precum şi între orice alte persoane care, în temeiullegii sau al hotărârii judecătoreşti, administrează bunurile altora şi ale căror

bunuri sunt astfel administrate, cât timp socotelile nu au fost date şi aprobate(art.14 Decretul nr.167/1958).

În ce priveşte prescripŃia reglementată de Codul civil şi despre care amfăcut vorbire asupra controverselor din doctrină (prescripŃie achizitivă sauextinctivă), se cuvine să arătăm că în Codul civil, Titlul XX, capitolul III sunt

prevăzute cauzele de întrerupere (secŃiunea I, art.1863-1873) şi cele desuspendare (secŃiunea II, art.1874-1885).

În ce priveşte întreruperea, se face distincŃie între întreruperea în mod

natural şi întreruperea în mod civil.



135

PrescripŃia este întreruptă în mod natural (art.1864 Cod civil):1) când posesorul este şi rămâne lipsit, în curs mai mult de un an, de

folosinŃa lucrului, sau de către vechiul proprietar sau de către o a treia persoană;2) când lucrul este declarat neprescriptibil în urma unei transformări

legale a naturii sau destinaŃiei sale. O astfel de întrerupere naturală auzucapiunii au constituit-o Legea nr.58/1974 şi Legea nr.59/1974 care au scosterenurile din circuitul civil. Până în anul 1990, când au fost abrogate aceste

legi, terenurile proprietate privată nu s-au mai putut transmite decât pe caleamoştenirii legale. Vânzările-cumpărările, în această perioadă, s-au făcut prinacte sub semnătură privată şi nu prin act autentic, aşa cum cere legea. Cauzelededuse judecăŃii în vederea constatării dobândirii proprietăŃii prin uzucapiuneau fost apreciate de către instanŃe cu luarea în considerare a acestei cauzenaturale de întrerupere a prescripŃiei achizitive (uzucapiunii).

Întreruperea civilă a prescripŃiei (art.1865 Cod civil)PrescripŃia este întreruptă civil:1) printr-o cerere făcută în judecată, fie introductivă de instanŃă, fie numai

incidentă, într-o instanŃă deja începută;2) printr-un act începător de executare, precum sechestrul sau cererea

execuŃiei unui titlu căruia legea îi recunoaşte puterea executorie;3) prin recunoaşterea de către debitor sau posesor a dreptului celui în

contra căruia curge prescripŃia.



136

JurisprudenŃă

• PrescripŃie extinctivă. Întreruperea cursului prescripŃiei.

Recunoaşterea dreptului a cărui acŃiune se prescrie.Efectul întreruperii

Art.16 din Decretul nr.167/1958 prevede limitativ cauzele care întrerup cursul prescripŃiei extinctive. Recunoaşterea dreptului a cărui acŃiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripŃia, este unul din cazurile prevăzute de lege.

Efectul recunoaşterii dreptului a cărui acŃiune se prescrie este acela că determină începerea unui nou termen de prescripŃie, de acelaşi fel.

(Tribunalul Bucureşti, SecŃia a IV-a civilă, decizia nr. 1887/18.11.1994)

Prin sentinŃa civilă nr.1348/04.02.1994 Judecătoria sectorului 2 Bucureşti arespins ca prescrisă acŃiunea civilă a reclamantului P.I. formulată împotriva pârâŃilor N.C. şi A.Gh., prin care a solicitat despăgubiri pentru repararea pagubei pricinuită prin fapta ilicită a acestora.

S-a reŃinut că fapta ilicită s-a produs la data de 09.03.1990, iar acŃiunea a fostintrodusă la data de 26.07.1993.

Împotriva acestei sentinŃe a declarat apel reclamantul.Apelul este fondat.Potrivit prevederilor art.16 din Decretul nr.167/1958 „prescripŃia se întrerupe –

alături de celelalte cazuri expres prevăzute de lege – prin recunoaşterea dreptului acărui acŃiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripŃia”.

Prin urmare, faŃă de faptul că pârâŃii au recunoscut obligaŃiile ce le revin şi pentru că au solicitat un termen pentru plata despăgubirii, la 31.12.1990, termenul de prescripŃie se socoteşte de la această dată.

Reclamantul a formulat acŃiunea la 26.07.1993, deci în termenul legal de prescripŃie.

În consecinŃă, tribunalul va desfiinŃa sentinŃa civilă şi va trimite cauza, sprerejudecare, la aceeaşi instanŃă.



137

CAPITOLUL VII

PROBELE ÎN DREPTUL CIVIL

VII.1. NoŃiunea de probă şi înŃelesurile acesteia.Obiectul şi sarcina probei.

CondiŃiile de admisibilitate a probelor

NoŃiunea de probă în dreptul civil are mai multe înŃelesuri:a) probă în înŃelesul de activitate procesuală (a face proba, a dovedi

cererile sau susŃinerile făcute în faŃa instanŃei); b) probă în înŃelesul de mijloc prin care sunt dovedite pretenŃiile,

susŃinerile părŃilor în proces. Sunt socotite probe, în acest înŃeles: înscrisurile, proba prin martori, prezumŃiile şi proba prin mărturisirea unei părŃi (art.1770Cod civil). Codul civil, la art.1207-1222, mai conŃinea şi proba jurământului,aceste prevederi fiind însă abrogate prin Decretul nr.205/1950;

c) probă în sens de rezultat al activităŃii procesuale a mijloacelor prin care părŃile au urmărit să formeze convingerea instanŃei cu privire la justeŃeacererilor sau susŃinerilor lor (se spune, în vorbirea curentă, că „s-a făcut

proba”).În legislaŃie şi vorbirea curentă pentru probă se mai foloseşte şi termenul

de dovadă.

Sarcina probei, potrivit art.1169 Cod civil, revine celui ce face afirmaŃia(actori incumbit onus probandi). Dacă reclamantul a făcut proba cererii sale,este rândul pârâtului să probeze apărările sale. Probele pot fi în continuareadministrate în replică, întâi de reclamant şi apoi de pârât. Deci, sarcina probeirevine, alternativ, întâi reclamantului şi apoi pârâtului.

Obiectul probei îl constituie ceea ce trebuie dovedit, adică actele şifaptele juridice cu privire la care a intervenit diferendul dintre părŃi.

Nu pot face obiectul probei: – norma juridică. Această inadmisibilitate decurge din două principii de

drept: 1) judecătorul este presupus a cunoaşte întotdeauna legea ( jura novit curia); 2) normele juridice se prezumă a fi cunoscute de destinatari (nimeni nu

poate ignora cunoaşterea legii – nemo ignorare legem consetur );



138

– faptele negative nedefinite, nefiind posibilă dovedirea lor ca atare.Faptele negative constă în nesăvârşirea ori neproducerea unei acŃiuni sau unuieveniment. Sunt situaŃii când faptele negative concrete pot fi dovedite prin fapte

pozitive. Spre exemplu: A se apără, susŃinând că nu este autorul faptului ilicitcauzator de prejudiciu deoarece la momentul producerii se afla în cu totul altloc (în spital, în închisoare, în alt oraş, în altă Ńară etc.);

– faptele notorii. Acestea sunt împrejurările cunoscute, în general, de

toată lumea. Se dovedeşte numai notorietatea lor, nu şi faptele care audeterminat notorietatea lor.CondiŃii generale ale admisibilităŃii probelor. Proba trebuie să îndeplinească

următoarele condiŃii: a) să nu fie oprită de lege; b) să fie verosimilă (de crezut);c) să fie utilă ; d) să fie pertinentă ; e) să fie concludentă .

a) Proba să nu fie oprită de lege. Astfel, nu este permisă proba împotrivaunui fapt sau a unei împrejurări stabilite printr-o hotărâre judecătoreascădefinitivă şi irevocabilă pentru că ar fi înfrântă siguranŃa circuitului civil şiautoritatea de lucru judecat. Acesteia i se opune excepŃia de litispendenŃă(autoritatea de lucru judecat). Nici în materia prezumŃiilor irefragabile (denerăsturnat, legale absolute – juris et de jure) nu este permisă proba.

b) Proba să fie verosimilă, adică să fie de crezut. Este neverosimilăatunci când ar tinde să dovedească fapte imposibile.

c) Proba să fie utilă, adică să servească la dezlegarea pricinii. Este inutilă proba atunci când tinde să dovedească fapte pe care nimeni nu le contestă.

d) Proba să fie pertinentă, adică să aibă legătură cu cauza.e) Proba să fie concludentă, adică să poată duce la formarea unei

concluzii legate de obiectul pricinii, de cauza dedusă judecăŃii. ConcludenŃa probei este legată de pertinenŃă, acestea presupunându-se reciproc.

VII.2. Mijloacele de probă

Aşa cum s-a arătat la înŃelesurile (accepŃiunile) noŃiunii de probă ,mijloacele de probă admise în dreptul românesc sunt: înscrisurile, proba cumartori (proba testimonială – din latinescul testis = martor), prezumŃiile şimărturisirea unei părŃi.

VII.2.1. Înscrisurile

Înscrisurile sunt consemnări despre un act sau fapt juridic, făcute prinscriere cu mâna sau dactilografiere ori imprimare, cu orice litere sau sistem descriere pe suport de hârtie sau orice alt suport material: lemn, sticlă, magnetic,

piatră, porŃelan, metal, pânză etc. Pot fi clasificate în funcŃie de diferite criterii.



139

A. În funcŃie de forma actului 1) Înscris autentic. Art.1171 Cod civil îl defineşte a fi actul „care s-a

făcut cu solemnităŃile cerute de lege, de un funcŃionar public, care are drept de afuncŃiona în locul unde actul s-a făcut”. Puterea lui doveditoare rezidă tocmai înîncheierea în faŃa funcŃionarului public autorizat, competent la locul şimomentul încheierii. MenŃiunile cuprinse în actul autentic au puteredoveditoare, după cum urmează:

– cele care sunt constatări personale ale agentului instrumentator (funcŃionarului public în faŃa căruia se fac) au deplină pute-re doveditoare,neputând fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals;

– cele care cuprind declaraŃiile părŃilor au aceeaşi putere ca înscrisul subsemnătură privată şi fac dovada numai până la proba contrară;

– cele care nu au legătură cu obiectul actului juridic constituie un început de probă scrisă.

2) Înscrisul sub semnătură privată este cel care provine de la cel saucei care l-au întocmit. Tot potrivit art.1172 Cod civil, „actul care nu poate fiautentic din cauza necompetenŃei sau necapacităŃii funcŃionarului, sau dinlipsă de forme este valabil ca scriptură sub semnătură privată, dacă s-a

iscălit de părŃile contractante”. Deci, sunt acte sub semnătură privată atâtcele astfel cunoscute, cât şi actele concepute a fi autentice, dar lipsite deaceastă calitate de necompetenŃa sau necapacitatea funcŃionarului, ori dinnerespectarea formelor (aici necompetenŃa are sens de neabilitare, de lipsaunei împuterniciri legale, în acest sens, şi nu de lipsă de pricepere; funcŃionarulnu a fost împuternicit să facă astfel de acte).

În privinŃa forŃei probante, actul sub semnătură privată, recunoscut de celcăruia i se opune, sau privit, după lege, ca recunoscut, are aceeaşi forŃă probantăca actul autentic între cei care l-au semnat şi între cei care reprezintă drepturilelor (art.1176 Cod civil).

Pentru a fi valabil, actul sub semnătură privată trebuie să îndeplinească oserie de condiŃii:

– să fie semnat – această condiŃie rezultă din art.1172 Cod civil – „dacăs-a iscălit de părŃile contractante” şi din art.1176 Cod civil – „între cei care l-ausubscris”;

– condiŃia pluralităŃii de exemplare rezultă din prevederile art.1179 Codcivil, care are următorul conŃinut:

„Actele sub semnătură privată, care cuprind convenŃii sinalagmatice,nu sunt valabile dacă nu s-au făcut în atâtea exemplare originale (subl.ns.)câte sunt părŃi cu interes contrar. Este de ajuns un singur exemplar original

pentru toate persoanele care au acelaşi interes.Fiecare exemplar trebuie să facă menŃiune de numărul originalelor ce s-au

făcut”.



140

Se cuvine a observa că această condiŃie a pluralităŃii de exemplare originale este prevăzută doar pentru convenŃiile sinalagmatice (bilaterale);

– condiŃia scrierii în întregime ori punerii formulei „bun şiaprobat”. Această condiŃie se aplică doar actelor sub semnătură privată princare o parte se obligă către alta la plata unei sume de bani sau a unei „câtimioarecare”. MenŃiunea „bun şi aprobat” trebuie să fie urmată de precizarea înlitere a sumei sau câtimii lucrurilor, după care acesta să fie iscălit (art.1180

Cod civil). Sunt exceptaŃi de la această condiŃie: „comercianŃii, industriaşii(meseriaşii), plugarii, vierii, slugile şi oamenii care muncesc cu ziua”.În ce priveşte testamentul olograf, acesta, potrivit art.859 Cod civil, nu

este valabil decât dacă este scris în tot, datat şi subsemnat de mânatestatorului34.

Registrele comercianŃilor nu fac dovadă împotriva necomercianŃilor cu privire la vânzări (art.1182 Cod civil). Acestea pot face proba, dar împotrivacomercianŃilor, însă, în acest caz, cel care îl invocă în favoarea sa nu poate să„despartă cuprinderea lor, lăsând aceea ce poate a-i fi contrar” (art.1184 Codcivil)

„Registrele, cărŃile sau hârtiile domestice” nu pot să facă proba în

favoarea celor care le-au scris, ci numai împotriva lor atunci când menŃionează primirea unei plăŃi sau cuprind menŃiunea expresă că nota sau scrierea s-a făcutca să Ńină loc de titlu în favoarea creditorului.

Adnotările creditorului pe titlul de creanŃă, în josul, pe marginea sau pe dosul acestuia, fac dovada, în sensul liberaŃiunii debitorului, chiar dacă nusunt subsemnate şi nici datate de acesta. Aceleaşi sunt efectele când adnotareas-a făcut pe duplicatul unui act sau unei chitanŃe când acestea se află în mâiniledebitorului (art.1186 Cod civil).

Actele recognitive sunt acte de recunoaştere a unei datorii constatate printr-un titlu precedent. Nu îl dispensează pe creditor de prezentarea titluluioriginal decât atunci când:

1) actul de recunoaştere cuprinde cauza şi obiectul datoriei, precum şi datatitlului primordial ;

2) actul recognitiv, având o vechime de 30 ani, este ajutat şi de posesiune şide unul sau mai multe acte de recunoaştere conforme cu dânsul. Nu poate aveaefect, în ce priveşte ceea ce cuprinde, mai mult decât în titlu (art.1189 Cod civil).

34 Potrivit art.858 Cod civil, testamentul poate îmbrăca trei forme: testamentulautentic, testamentul olograf şi testamentul mistic. „Testamentul autentic este cel cares-a adeverit de judecătoria competentă” – art.860 Cod civil. Testamentul mistic sau secret poate fi scris fie de autor, fie de altă persoană, trebuie să fie semnat de acesta, iar hârtia pecare s-a scris sau plicul în care a fost introdusă, daca există, se strânge si se sigilează.

Testatorul îl va prezenta judecătoriei competente, aşa strâns şi pecetluit sau strângerea şi pecetluirea se face în faŃa judecătorului.



141

Actele confirmative (art.1190 Cod civil) sunt cele care confirmă sauratifică o obligaŃie cu privire la legea care permite acŃiunea în nulitate. Actulconfirmativ este valabil dacă are în cuprinsul lui obiectul, cauza şi naturaobligaŃiei şi se face menŃiune de motivul acŃiunii în nulitate, precum şi despre„intenŃia de a repara viciul pe care se întemeia acea acŃiune”.

În funcŃie de existenŃa intenŃiei de a asigura un mijloc de probă,înscrisurile pot fi clasificate astfel:

– înscrisuri preconstituite: înscrisul autentic, înscrisul sub semnătură privată, recipise, tichete, certificate emise special pentru a servi ca mijloc de probă; – înscrisuri nepreconstituite: registrele comercianŃilor, hârtiile şi registrele

casnice, menŃiunile pe titlul constatator al obligaŃiei (cf . Gheorghe Beleiu). – Într-o altă definire (cf. Gheorghe Beleiu), înscrisurile preconstituite se

divid în: – înscrisuri primordiale – cele întocmite pentru a constata existenŃa unui

raport juridic ce se încheie; – înscrisuri recognitive (au fost definite); – înscrisuri confirmative (au fost definite).

VII.2.2. Mărturia(proba cu martori sau proba testimonială)

Mărturia este relatarea unei persoane făcută în faŃa instanŃei de judecată,cu ocazia judecării unei probleme litigioase, cu privire la acte sau fapte

petrecute în trecut, care au legătură cu pricina şi despre care martorul arecunoştinŃă personal.

Sediul materiei îl constituie art.1191-1198 Cod civil.Aşa cum am arătat în partea privind izvoarele dreptului civil, Codul civil

datează din anul 1864. În reglementarea probei cu martori nu s-au făcutintervenŃii legislative, astfel că, în ce priveşte plafonul valoric al admisibilităŃii

acestei probe, este lesne de sesizat că domeniul de aplicabilitate esteconsiderabil restrâns, respectiv până la 250 lei în ce priveşte actele juridice.În ce priveşte admisibilitatea, regulile sunt distincte pentru mărturia

privind actele juridice şi distincte pentru proba faptelor juridice.Faptele juridice pot fi probate neîngrădit cu martori.Actele juridice a căror valoare depăşeşte 250 lei, chiar în cazul

depozitului voluntar, nu pot fi dovedite decât fie prin act autentic, fie prin actsub semnătură privată (art.1191 Cod civil). Codul civil prevede expres că probacu martori este inadmisibilă împotriva sau peste ce cuprinde actul şi nici desprece s-a zis înaintea, la timpul sau după întocmirea actului, chiar şi cu privire la osumă ce nu depăşeşte 250 lei. În această privinŃă însă, Codul civil lasă la voinŃa

părŃilor posibilitatea ca, în privinŃa actelor juridice, să se facă dovada cu martori,



142

dar cu condiŃia ca drepturile litigioase să fie din cele de care ele pot să dispună(art.1191 alin.(2) şi (3)).

Proba cu martori este admisibilă şi în anumite situaŃii prevăzute deart.1198 Cod civil, când creditorul nu a putut să-şi procure o dovadă scrisă cu

privire la obligaŃia pe care o pretinde sau nu a putut să-şi conserve dovada luată,după cum urmează:

– la obligaŃiile născute din cvasicontracte, delicte sau cvasidelicte (acestea

vor fi prezentate într-un capitol următor); – la depozitul necesar, în caz de incendiu, ruină, tumult sau naufragiu şi ladepozitele făcute de călători (turişti) la locurile de cazare. Cu privire la acestesituaŃii, judecătorul va aprecia în funcŃie de calitatea persoanelor şicircumstanŃele faptului;

– la obligaŃiile convenite ca urmare a unor accidente neprevăzute, când părŃile nu puteau face înscrisuri;

– când creditorul a pierdut dovada scrisă a titlului sau datorită unei cauzede forŃă majoră.

Regulile privind înscrisurile şi proba cu martori nu se aplică în cazurile încare există un început de dovadă scrisă, situaŃie în care este admisibilă proba cu

martori. Codul civil defineşte începutul de dovadă ca fiind orice scriptură acelui împotriva căruia s-a formulat plângerea (pârâtului) sau a celui care-lreprezintă, dacă scriptura face a fi crezut faptul pretins.

În privinŃa probei cu martori, art.195 Cod proc.civ. prevede că minorulsub 14 ani şi persoanele care din pricina debilităŃii mintale sau în modvremelnic suferă de lipsă de discernământ pot fi ascultate, însă, în apreciereadepoziŃiei lor, instanŃa trebuie să Ńină seama de situaŃia specială a martorului.

Proba cu martori este apreciată a fi admisibilă şi atunci când, datorită unor relaŃii speciale (de rudenie, în special), creditorul, tocmai în considerareaacestor relaŃii, nu putea să ceară să se facă un înscris. Practica judiciară a extinscazurile în care actul juridic având o valoare mai mare de 250 lei poate fidovedit şi altfel decât prin act autentic sau act sub semnătură privată, adăugândla imposibilitatea materială şi imposibilitatea morală de a preconstituiînscrisul, datorită calităŃii părŃilor. Aşa cum prevede art.1198 pct.2 Cod civil,

judecătorul trebuie să aibă în vedere calitatea persoanelor şi circumstanŃelefaptului. Astfel, prin decizia nr.374/09.03.1994 a Tribunalului Bucureşti, secŃiaa III-a civilă s-a apreciat că „faptul că părŃile au fost colegi de serviciu – fără săse pună problema unor raporturi de deferenŃă între superior şi subordonat – nu

justifică abaterea de la regula înscrisă în art.1191 Cod civil”35.Mărturia se face sub prestare de jurământ.

35 Culegere de practică judiciară a Tribunalului Bucureşti, 1993-1997 , p.1,coordonator Dan Lupaşcu.



144

prevăzute de lege. Există autoritate de lucru judecat atunci când a doua cererede chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şieste între aceleaşi părŃi, făcute de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.

În ce priveşte forŃa lor probantă, aceasta este deplină, nemaifiind necesarănici o altă dovadă în favoarea celui pentru care este făcută şi nici nu esteadmisibilă o dovadă împotriva prezumŃiei legale.

PrezumŃiile simple sunt cele care nu sunt stabilite de lege, fiind lăsate la

aprecierea judecătorului (art.1203 Cod civil). PrezumŃiile simple sunt permisenumai în cazurile când este permisă şi dovada cu martori, cu excepŃia situaŃiilor când actul este atacat pentru fraudă, dol sau violenŃă.

PrezumŃiile legale, după cum pot fi sau nu combătute prin probacontrarie, sunt de mai multe feluri:

– prezumŃii legale relative – juris tantum – sunt cele care pot fi combătute prin proba contrarie; formează marea majoritate a prezumŃiilor;

– prezumŃii legale absolute – juris et de jure – sunt cele care nu pot ficombătute. Se numesc şi irefragabile;

– prezumŃii legale intermediare (mixte) sunt cele care pot fi combătutedar numai:

1) prin anumite mijloace de probă; 2) în anumite condiŃii; 3) de anumite persoane.

Codul civil, la art.1202 alin.(2), aşa cum am mai arătat, conŃine două prezumŃii absolute:

1) prezumŃia legală de putere de lucru judecat;2) prezumŃia legală care socoteşte nul un anumit act.PrezumŃii intermediare. Exemple.

– prezumŃia de proprietate a posesorului de bună credinŃă; – prezumŃia de paternitate a copilului din căsătorie (soŃul mamei este tatăl

prezumat al copilului). Această prezumŃie poate fi combătută prin acŃiunea întăgăduirea paternităŃii.

VII.2.5. Alte mijloace de probă

Codul de procedură civilă mai prevede şi alte două mijloace de probă:expertiza şi cercetarea la faŃa locului.

a) Expertiza. Art.201 Cod proc.civ. prevede că, atunci când pentrulămurirea unor împrejurări de fapt instanŃa consideră necesar să cunoască

părerea unui specialist, ea numeşte, la cererea părŃii ori din oficiu, unul sau treiexperŃi, stabilind, prin încheiere, punctele (obiectivele) asupra cărora trebuie săse pronunŃe. Expertizele pot fi tehnice, contabile, medico-legale etc.

b) Cercetarea la faŃa locului este reglementată de art.215-217 Cod proc.civ. Constă în deplasarea întregii instanŃe, sau numai a unui judecător, lafaŃa locului, pentru a se lămuri asupra unor împrejurări.



145

CAPITOLUL VIII

OBLIGAłIILE CIVILE

VIII.1. NoŃiunea de obligaŃie civilă şi izvoarele obligaŃiilor

Aşa cum s-a arătat la Capitolul III, intitulat Raportul juridic, obligaŃiile civile, împreună cu drepturile subiective civile, alcătuiesc conŃinutul raportului

juridic.În ce priveşte definiŃia obligaŃiei civile, în doctrină au fost formulate

definiŃii diferite.

O definiŃie a obligaŃiei în care se pune accentul pe latura pasivă o arată cafiind „acel raport juridic în virtutea căruia o persoană, numită debitor, esteŃinută faŃă de o altă persoană, denumită creditor, fie la o prestaŃie pozitivă (a da,a face), fie la o abstenŃiune (a nu face)”. 36

Din punct de vedere juridic, termenul obligaŃie semnifică îndatoririlereglementate de o normă de drept şi care implică intervenŃia forŃei publice, prinaplicarea de sancŃiuni prevăzute de normele legale, în cazul nerespectării lor 37.

Aceiaşi autori38 (Iosif R. Urs şi Smaranda Angheni) au pus în evidenŃă treiaccepŃiuni ale termenului de obligaŃie:

– în sens larg, obligaŃia civilă este acel raport juridic în care o persoană,numită creditor, pretinde alteia, numită debitor, să dea, să facă sau să nu facă

ceva, iar în cazul neîndeplinirii, creditorul să apeleze la forŃa de constrângere astatului pentru aplicarea sancŃiunii;

– în sens restrâns, obligaŃia civilă reprezintă îndatorirea ce revinesubiectului pasiv sau prestaŃia de care este Ńinut debitorul, fie că aceasta este oacŃiune (a da, a face), fie că este o inacŃiune (a nu face);

– termenul de obligaŃie desemnează şi înscrisul, documentul careîncorporează dreptul subiectiv şi obligaŃia corelativă.

36 Constantin Stătescu, Corneliu Bârsan, Drept civil. Teoria generală a obligaŃiilor ,Editura All, Bucureşti, 1998, p.3.

37 Iosif R. Urs, Smaranda Angheni, Drept civil , vol. II, Editura Oscar Print,Bucureşti, 1998, p.174.

38 Idem.



146

În paragraful III.2.5. a fost prezentată clasificarea obligaŃiilor. În cele ceurmează vom prezenta obligaŃiile în clasificarea lor după izvoare.

Izvorul obligaŃiei îl constituie actul sau faptul juridic care dă naştereraportului juridic civil concret.

Izvoarele obligaŃiei sunt: izvoare voluntare (contractul) şi izvoare legale (cvasicontractul, delictul, cvasidelictul).

VIII.2. Contractul – izvor voluntar de obligaŃii.Clasificarea contractelor

Contractul are o definiŃie legală dată de art.942 Cod civil, potrivit căreia„contractul este acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau astinge între dânşii un raport juridic”. Reglementarea este făcută de Titlul III alCodului civil, titlu care poartă denumirea „despre contracte sau convenŃii”. Dinacest titlu rezultă că denumirile de „contract” şi „convenŃie” sunt sinonime.

Contractele pot fi clasificate după mai multe criterii, din care vom amintinumai câteva care au o mai mare importanŃă juridică, teoretică şi practică.

1. Clasificarea după tipul de contract şi prevederea lui în lege pune în

evidenŃă două tipuri: contracte numite şi contracte nenumite. Aceste noŃiuni(numite şi nenumite) sunt deja cunoscute de la clasificarea actelor juridice. Şicontractul este tot un act juridic, în sensul lui strict.

Contractele numite sunt cele care poartă un nume stabilit printr-un actnormativ şi beneficiază de o reglementare proprie. Li se spune şi contractetipice. Sunt astfel de contracte: cel de vânzare-cumpărare – reglementat deTitlul V din Codul civil (art.1223-1404); cel de schimb – Titlul VI din Codulcivil (art. 1405-1409); cel de locaŃiune – Titlul VII Cod civil (art.1410-1490);cel de societate – Titlul VIII (art.1491-1531); cel de mandat – Titlul IX(art.1532-1559); cel de comodat – Titlul X (art.1560-1575); cel de împrumut – Titlul XI (art.1576-1590); cele de depozit, antrepriză, comision ş.a.

Contractele nenumite sunt cele care nu beneficiază de o denumire şireglementare distinctă, sunt făcute de părŃi ca urmare a libertăŃii contractuale.Tot nenumite sunt şi contractele care îmbină caracteristicile a două sau maimulte contracte numite. Cele care nu se aseamănă cu nici un tip de contract maisunt numite şi contracte sui generis, iar cele care îmbină două sau mai multecontracte numite sunt numite contracte complexe.

2. Clasificarea în funcŃie de numărul părŃilor obligate: a) contractesinalagmatice (bilaterale) şi b) contracte unilaterale.

a) Contractele sinalagmatice (bilaterale) sunt cele în care există obligaŃiireciproce.



147

b) Contractele unilaterale nu se confundă cu actele unilaterale. Ele se particularizează prin faptul că instituie obligaŃii pentru o singură parte (art.944Cod civil). Exemplu: contractul de depozit cu titlu gratuit39.

3. Clasificarea în funcŃie de modul de formare. Sunt contracte solemne;contracte consensuale; contracte reale.

Contractele solemne sunt cele pentru care legea prevede condiŃii devalabilitate, respectiv forma autentică.

Contractele consensuale sunt cele care se încheie prin simplul acord devoinŃă, fără să fie nevoie de o anumită formă.Contractele reale sunt cele care se încheie în mod valabil (se

perfectează) doar în momentul remiterii lucrului.4. Clasificarea după scopul urmărit Sunt contracte cu titlu oneros şi contracte cu titlu gratuit.Contractele cu titlu oneros sunt cele în care fiecare parte urmăreşte

obŃinerea unui folos în schimbul folosului procurat celeilalte părŃi.Contractul cu titlu gratuit procură un avantaj numai uneia din părŃi.

Exemplu: contractul de împrumut, fără dobândă; împrumutul gratuit defolosinŃă.

6. După cunoaşterea întinderii prestaŃiilor la momentul încheierii lor ,contractele oneroase se împart în: contracte comutative şi contracte aleatorii (art.947 Cod civil).

Contractele comutative sunt cele în care părŃile cunosc, încă dinmomentul încheierii, întinderea prestaŃiilor ce-şi datorează şi la care au dreptul.

Contractele aleatorii sunt cele care, la momentul încheierii, nu aucertitudinea existenŃei şi întinderii prestaŃiei, aceasta depinzând de uneveniment viitor şi incert (art.947 Cod civil). Exemple: contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreŃinere, contractul de asigurare.

VIII.3. Încheierea contractelor

CondiŃiile esenŃiale pentru formarea contractelor sunt prevăzute la art.948Cod civil şi au fost analizate la actul juridic, acestea fiind:

a) capacitatea de a contracta; b) consimŃământul valabil al părŃii care se obligă;c) un obiect determinat;d) o cauză licită.Formarea contractelor este precedată de existenŃa unei oferte de a

contracta. Aceasta trebuie să fie serioasă, adică să nu fie făcută decomplezenŃă sau în joacă; să fie fermă, adică să nu poată fi modificată sauretractată; să fie precisă şi completă, adică să conŃină toate elementele cu

39 Iosif R. Urs, Smaranda Angheni, op.cit., vol.II, p.205.



148

privire la obiectul contractului şi condiŃiile acestuia; să fie neechivocă, adică săexprime neîndoios voinŃa de a încheia contractul de un anume fel.

Oferta trebuie să îndeplinească condiŃiile de mai sus şi să-l determine pedestinatarul ei să contracteze, fiind în principiu irevocabilă. Se admite că poatefi revocată oferta atâta timp cât nu a ajuns la destinatar. Dacă oferta este fărătermen şi este adresată publicului, ea se poate revoca. Dacă se adresează unei

persoane anume, oferta trebuie menŃinută o perioadă rezonabilă. Dacă este cu

termen, trebuie menŃinută până la împlinirea acelui termen. Oferta este caducă atunci când ofertantul a schimbat condiŃiile înainte ca destinatarul să o fiacceptat.

În ce priveşte momentul încheierii contractului, se consideră că este celîn care se întâlnesc manifestările de voinŃă – oferta de a contracta cu acceptareaofertei. Dacă oferta a fost cu termen, ofertantul poate primi şi acceptarea dupătermen.

Locul încheierii contractului, dacă părŃile sunt prezente, este cel undeacestea se află şi au realizat acordul de voinŃă. Dacă părŃile nu au fost prezentefaŃă în faŃă, contractul se consideră încheiat la locul unde se află ofertantul.

VIII.4. Izvoare legale ale obligaŃiilorAşa cum am arătat la clasificarea obligaŃiilor, acestea pot să provină din

acte juridice, respectiv din contracte, acestea fiind izvoare voluntare, sau dinfapte juridice de care legea leagă consecinŃe juridice, acestea fiind privite caizvoare legale de obligaŃii.

Sunt izvoare legale de obligaŃii: – faptele licite – cvasicontractele. Sunt cvasicontracte: gestiunea de

afaceri (gerarea intereselor altei persoane); plata lucrului nedatorat şiîmbogăŃirea fără justă cauză (just temei);

– faptele ilicite – delictele şi cvasidelictele, care sunt fapte săvârşite cu

nerespectarea legii, cauzatoare de prejudicii şi care atrag răspunderea civilădelictuală.

VIII.4.1. Cvasicontractele

Prefixul cvasi înseamnă „ca şi”. Deci, cvasicontractele, din punct devedere juridic, se comportă „ca şi contractele”. Art.986 Cod civil defineştecvasicontractul ca „un fapt licit şi voluntar, din care se naşte o obligaŃie către oaltă persoană sau obligaŃii reciproce între părŃi”.

a) Gestiunea de afaceri, întâlnită şi sub denumirea gerarea de afaceri (a gera = a administra) sau gestiunea intereselor altei persoane este faptul licitşi voluntar de a îndeplini unele activităŃi pe seama şi în interesul altei persoane.

Acest fapt juridic licit îşi găseşte reglementarea în art.986-991 Cod civil.



149

Gestiunea de afaceri trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:1) cel ce săvârşeşte actele de gestiune să nu o facă în urma unei înŃelegeri

prealabile cu geratul;2) amestecul în treburile geratului să fie conştient şi nu urmarea unei

confuzii (să fie cu voinŃă);3) geratul să nu aibă cunoştinŃă de ceea ce face gerantul.Aceste condiŃii rezultă din redactarea art.987 Cod civil: „Acela care, cu

voinŃă, gere interesele altuia, fără cunoştinŃa proprietarului, se obligă tacit acontinua gestiunea ce a început şi a o săvârşi, până ce proprietarul va puteaîngriji el însuşi”.

Un exemplu de gestiune de afaceri: A se află în concediu, plecat dinlocalitate. Pe timpul cât acesta este plecat, ca urmare a unei furtuni, i-a fostsmuls acoperişul casei. B, o altă persoană, să spunem vecin sau prieten, neştiindunde să-l anunŃe pe A, ia măsuri de reparare a acoperişului, pentru că altfelexista riscul să se producă noi deteriorări.

Urmare a acestei intervenŃii, se nasc legal o serie de obligaŃii atât pentrugerat (persoana A), dar şi pentru gerant (persoana B).

ObligaŃiile gerantului reies din prevederile art.987-990 Cod civil şi sunt

următoarele: – în primul rând, să continue gestiunea începută până ce geratul va putea

să se îngrijească el însuşi (vezi teza ultimă a art.987 Cod civil, redat mai sus); – dacă geratul a murit, este obligat să continue gestiunea până când

succesorul (succesorii) poate (pot) să preia (vezi art.988 Cod civil); – să dea gestiunii îngrijirea unui bun proprietar ; – să răspundă în cazul de dol (eroare provocată) atunci când intervenŃia a

fost nenecesară. Art.990 Cod civil are următoarea redactare: „Gerantul nurăspunde decât numai de dol, dacă fără intervenŃia lui, afacerea s-ar fi pututcompromite”. Din acest text deducem că în situaŃia în care intervenŃia nu eranecesară, garantul răspunde pentru orice prejudiciu s-ar fi cauzat ca urmare aintervenŃiei şi că, dacă intervenŃia a fost necesară, nu răspunde de nici un

prejudiciu cauzat ca urmare a intervenŃiei sale decât în caz de dol.ObligaŃiile geratului sunt concentrate în art.991 Cod civil: „Stăpânul ale

cărui afaceri au fost bine administrate este dator a îndeplini obligaŃiilecontractate în numele său de gerant, a-l indemniza de toate acele ce el acontractat personalmente şi a-i plăti toate cheltuielile utile şi necesare ce afăcut”. Prin urmare, geratul este obligat:

– să îndeplinească obligaŃiile contractate de gerant. În cazul ipotetic datca exemplu, putem presupune că gerantul B a contractat lucrarea de refacere aacoperişului cu o firmă de construcŃii, achitând numai un avans. Proprietarul(A, geratul) trebuie să recunoască şi să execute obligaŃiile rezultând din acelcontract;



150

– să îl indemnizeze pe gerant pentru toate cheltuielile necesare şi utile pecare le-a făcut. În exemplul dat, gerantul poate, din proprie iniŃiativă, să cearăca la acoperişul în cauză să se execute diferite elemente arhitecturale decorativecare nu au existat , dar care dau un plus de frumuseŃe. Acestea nu sunt cheltuielinecesare şi utile, ci doar cheltuieli zise voluptuarii la care geratul nu poate fiobligat. Legea îl obligă pe gerat numai la cheltuielile necesare şi utile.

b) Plata lucrului nedatorat are sediul materiei la art.992-997 Cod civil

şi art.1092 Cod civil. Potrivit art.1092 Cod civil, orice plată presupune odatorie. Ce s-a plătit nedatorat este supus repetiŃiunii. Plata nedatorată poate fidefinită ca obligaŃia executată de o persoană fără ca această obligaŃie să existeşi fără să existe nici intenŃia de a plăti datoria altuia.

Cel care a efectuat o astfel de plată se numeşte solvens, iar cel care a primit-o se numeşte accipiens. La rândul lui, accipiensul poate fi de bună-credinŃă atunci când nu a ştiut că plata era nedatorată, sau de rea-credinŃă, cânda ştiut că plata era nedatorată. Buna credinŃă se prezumă.

CondiŃiile existenŃei plăŃii nedatorate sunt: să nu existe nici o datorie,nici chiar achitată anterior sau prescrisă şi plata să fi fost făcută din eroare.Reclamantul trebuie să dovedească eroarea (vezi art.993 Cod civil: „acela care,

din eroare, crezându-se debitor …”).ObligaŃiile solvensului. Art.997 Cod civil prevede că „Acela cărui se

face repetiŃiunea, trebuie să despăgubească pe posesorul chiar de rea-credinŃăde toate cheltuielile făcute pentru conservarea lucrului, sau care a crescut preŃullui”. Rezultă de aici că solvensul trebuie să restituie cheltuielile făcute deaccipiens pentru cheltuielile făcute cu conservarea lucrului. Aşa cum se va arătaîn continuare în partea afectată modurilor de stingere a obligaŃiilor, plata nusemnifică doar sume de bani, ci şi executarea obligaŃiei ca atare. Acestecheltuieli se restituie accipiensului, indiferent că a fost de bună-credinŃă sau derea-credinŃă. Legiuitorul mai distinge între cheltuielile de conservare şicheltuielile care au crescut preŃul lui. În situaŃia în care au existat şi cheltuielivoluptuarii, solvensul nu va putea fi obligat şi la plata acestora.

ObligaŃiile accipiensului de bună-credinŃă sunt: – să restituie lucrul, păstrând fructele. Potrivit art.994 Cod civil, este

obligat să restituie fructele numai accipiensul de rea-credinŃă; – dacă a înstrăinat lucrul, să restituie numai preŃul cu care a vândut lucrul

(art.996 alin.2 Cod civil), şi nu valoarea lui, cum este obligat cel de rea-credinŃă(art.996 alin.1);

– dacă lucrul a pierit în mod fortuit, va fi liberat de obligaŃia de restituire(art.995 alin.(2) Cod civil: „Cel care a primit lucrul, cu bună-credinŃă, esteobligat a-l restitui, dacă există, dar este liberat de pierderea lui, şi nu răspundede deteriorări.”



151

ObligaŃiile accipiensului de rea-credinŃă sunt, de asemenea, prevăzuteîn Codul civil, după cum urmează:

– să restituie lucrul primit, dar şi fructele (art.994 Cod civil); – să restituie valoarea lucrului pe care l-a primit cu

rea-credinŃă şi pe care l-a înstrăinat, valoare stabilită la ziua cererii de restituire(cel de bună-credinŃă este obligat numai la preŃul cu care a vândut lucrul(art.996 alin.1 şi 2 Cod civil);

– când lucrul primit este un bun imobil sau un bun mobil corporal, să-lrestituie ca atare. Dacă lucrul a pierit sau s-a deteriorat, chiar fortuit, trebuie sărestituie valoarea lucrului, afară numai de situaŃia când va proba că lucrul ar fifost expus pieirii şi la solvens (în posesia proprietarului).

c) ÎmbogăŃirea fără justă cauză este un fapt juridic licit, constând încreşterea patrimoniului unei persoane fără să existe un temei juridic, iar creşterea să se facă pe seama patrimoniului altei persoane care, astfel, suferă odiminuare. Cel al cărui patrimoniu a cunoscut o astfel de mărire poate fi obligatla restituire. ÎmbogăŃirea fără justă cauză, zisă şi fără just temei, nu beneficiazăde o reglementare expresă în Codul civil. Este o emanaŃie a mai multor textedin Codul civil, dar şi o aplicaŃie a principiului echităŃii.

Textele la care ne vom referi din Codul civil dau curs acestui principiu prininstituirea obligaŃiei de restituire atunci când are loc mărirea nejustificată de

patrimoniu pe seama patrimoniului altei persoane: – art.484 prevede obligaŃia proprietarului care culege fructele unui lucru

de a plăti semănăturile, arăturile şi munca făcută de alŃii; – art.494, care dă dreptul la plata materialelor folosite de constructorul pe

terenul altuia, indiferent dacă a fost de bună-credinŃă sau de rea-credinŃă, platăcare trebuie făcută de proprietarul terenului care reŃine construcŃia;

– art.1618: depozitarul are dreptul să primească de la deponent „toatespezele făcute pentru conservarea lucrului depozitat şi a-l dezdăuna de toate

pierderile căşunate lui din cauza depozitului”.

CondiŃiile pentru intentarea acŃiunii în restituire: – să existe o mărire de patrimoniu a celui acŃionat în justiŃie; – să existe o micşorare de patrimoniu la cel ce formulează cererea; – să existe o legătură de cauzalitate între mărirea patrimoniului pârâtului

şi micşorarea patrimoniului reclamantului. – Doctrina juridică mai formulează două condiŃii juridice ale acŃiunii în

restituire: – lipsa unei cauze legitime a măririi unui patrimoniu şi diminuării

celuilalt; – absenŃa oricărui alt mijloc juridic de recuperare.



152

VIII.4.2. Fapta ilicită cauzatoare de prejudiciica izvor de obligaŃii (delicte şi cvasidelicte)

Sediul materiei îl constituie art.998-1003 Cod civil 40.Art.998: „Orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe

acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara.”Art.999: „Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin

fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenŃa sau imprudenŃa sa”.Următoarele articole, respectiv art.1000-1003, instituie răspunderea civilă

pentru următoarele situaŃii:Art.1000: pentru prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care

suntem obligaŃi a răspunde sau de lucrurile ce cad sub paza noastră (alin.1);răspunderea părinŃilor pentru prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesccu dânşii (alin.2); răspunderea stăpânilor şi comitenŃilor pentru prejudiciulcauzat de servitorii şi prepuşii lor în funcŃiile ce le-au încredinŃat (alin.3);răspunderea institutorilor şi artizanilor (profesorii şi meseriaşii – n.n.) pentru

prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor, în timpul cât sunt sub supravegherealor.

Art. 1001: răspunderea proprietarului unui animal sau a celui care îlfoloseşte, indiferent că era sub paza sa sau că l-a scăpat.Art.1002: răspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul

cauzat prin ruina acestuia când ruina este urmarea lipsei de întreŃinere sau aunui viciu de construcŃie.

Art.1003 instituie caracterul solidar al răspunderii persoanelor cărora leeste imputabil prejudiciul.

La art.1001 alin.(5) se instituie o înlăturare a răspunderii părinŃilor, profe-sorilor şi meseriaşilor dacă probează că nu au putut împiedica faptul prejudiciabil.

Se poate spune că fapta ilicită cauzatoare de prejudicii declanşeazărăspunderea civilă delictuală constând în obligaŃia civilă de reparare a

prejudiciului cauzat . Natura juridică a acestei răspunderi a fost apreciată ca„o sancŃiune specifică dreptului civil aplicată pentru săvârşirea faptei ilicitecauzatoare de prejudicii. Strict vorbind, ea este o sancŃiune civilă, cu caracter reparator, fără a fi în acelaşi timp o pedeapsă”.

Se apreciază că răspunderea civilă delictuală are atât o funcŃie educativ preventivă, cât şi o funcŃie reparatorie şi de apărare a drepturilor subiective41.

Pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală, se cer îndepliniteurmătoarele condiŃii:

1) existenŃa unui prejudiciu;2) existenŃa unei fapte ilicite;

40 Constantin Stătescu, Corneliu Bârsan, op.cit., p.117-118.41 Constantin Stătescu, Corneliu Bârsan, op.cit., p.122-123.



153

3) existenŃa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu;4) existenŃa vinovăŃiei celui care a cauzat prejudiciul.1. Prejudiciul Pentru a putea obŃine repararea prejudiciului, trebuie ca prejudiciul să

existe. El poate fi patrimonial (o pierdere sau o lipsă de câştig) sau moral (oatingere adusă drepturilor personale nepatrimoniale). De asemenea, el trebuie săfie cert atât în privinŃa existenŃei, cât şi a întinderii. Prejudiciul cert este atât cel

actual , cât şi prejudiciul viitor, care, deşi nu s-a produs, este sigur că se va produce. Se mai cere ca prejudiciul să nu fi fost reparat încă. Repararea prejudiciului trebuie să asigure dezdăunarea integrală a păgubitului, adică săcuprindă atât prejudiciul efectiv (damnum emergens), cât şi beneficiul nerealizatde către păgubit (lucrum cessans).

2. Fapta ilicită. Este fapta prin care, încălcându-se normele dreptuluiobiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparŃinând altei persoane42.Fapta ilicită poate fi atât o acŃiune, cât şi o omisiune (exemplu: neglijenŃa faŃăde edificiul al cărui proprietar suntem).

– Fapta cauzatoare de prejudicii nu are întotdeauna caracter ilicit.Caracterul ilicit al faptei poate fi înlăturat de următoarele cauze:

a) legitima apărare; b) starea de necesitate; c) îndeplinirea unor activităŃi permise sau impuse de lege ori ordinul superiorului; d) exercitarea unui dreptsubiectiv; e) nu trebuie săvârşită după încetarea cauzei care a determinat-o.Dacă, spre exemplu, agresorul a părăsit locul agresiunii şi victima îl caută, îlgăseşte şi îi aplică lovituri care i-au produs vătămări, aceasta nu mai estelegitimă apărare;

– atacul să fie îndreptat împotriva propriei persoane, a altei persoane sau adrepturilor lor legitime ori împotriva unui interes obştesc;

– atacul să pună în pericol grav valorile arătate mai sus (persoana,drepturile ei, interesul obştesc);

– apărarea să fie proporŃională cu atacul. b. Starea de necesitate. Fapta este săvârşită în stare de necesitate şi apără

de răspundere atunci când, potrivit art.45 alin.(2) Cod penal, este săvârşită„pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel, viaŃa,integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia, sau un bun important al său, orial altuia, sau un interes obştesc”. Spre exemplu, echipa de pompieri distruge ungard împrejmuitor pentru a avea acces la locul incendiului.

c. Îndeplinirea unor activităŃi impuse sau permise de lege ori aordinului superiorului. Astfel de situaŃii pot apare, spre exemplu, înintervenŃia forŃelor de ordine cu ocazia unor abateri de la modul de desfăşurarea mitingurilor şi demonstraŃiilor sau intervenŃia agentului de ordine pentru

42 Idem, p.124-125.



154

oprirea unei acŃiuni (fapte) de natură să tulbure ordinea publică sau bunelemoravuri. În privinŃa ordinului superiorului, se cere ca acesta să nu fie văditnelegal, iar, în anumite situaŃii, exonerarea de răspundere este condiŃionată desesizarea în scris a celui care a dat ordinul cu privire la urmările păgubitoare aleordinului dat.

d. Exercitarea unui drept. În explicarea acestei cauze de înlăturare acaracterului ilicit, doctrina are în vedere faptul ca drepturile să fie exercitate cu

bună-credinŃă. Atunci când nu sunt exercitate cu bună-credinŃă, constituie abuzde drept. Decurge din prevederile art.723 Cod procedură civilă, potrivit cărora:„drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credinŃă şi potrivit scopuluiîn vederea căruia au fost recunoscute de lege. Partea care foloseşte acestedrepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite” (subl.n s.).

e. ConsimŃământul victimei nu are în vedere consimŃământul acesteia dea fi prejudiciat, ci acordul dat de aceasta, înainte ca autorul faptei s-osăvârşească sau să n-o săvârşească, asumându-şi riscul ca prin fapta respectivăsă fie prejudiciată. Se cere deci ca acordul să fi fost anterior faptei.

3. Cea de-a treia condiŃie a răspunderii civile este existenŃa raportului decauzalitate între faptă şi prejudiciu. Prejudiciul trebuie să fie produs de fapta

respectivă, să existe o legătură directă între faptă şi prejudiciu.4. VinovăŃia este definită de art.19 Cod penal, în Codul civil neexistând o

astfel de definiŃie. Astfel, vinovăŃia prezintă două forme: intenŃia şi culpa.La rândul ei, intenŃia este de două feluri:

– intenŃia directă, când autorul faptei prevede rezultatul faptei şiurmăreşte producerea lui prin săvârşirea faptei;

– intenŃia indirectă, când autorul faptei prevede rezultatul faptei, nu-lurmăreşte, dar acceptă posibilitatea producerii rezultatului păgubitor.

– Culpa, de asemenea, cunoaşte două forme: – imprudenŃa (uşurinŃa), când autorul prevede rezultatul faptei sale, dar

nu-l acceptă, socotind fără temei că nu se va produce; – neglijenŃa, când autorul nu prevede rezultatul faptei, deşi putea şi

trebuia să-l prevadă.Despăgubirile pot fi obŃinute atât pe calea unui proces civil, cât şi în cazul

unui proces penal când prejudiciul este urmarea unei infracŃiuni, unde victimaare posibilitatea să se constituie parte civilă. PărinŃii, profesorii, meseriaşii,angajatorii, adică persoanele care răspund pentru fapta altuia, pot fi introduşi în

proces, la cererea părŃii civile, ca persoane responsabile civilmente, eirăspunzând solidar cu vinovaŃii şi putând fi executaŃi silit pentru repararea

prejudiciului.



155

JurisprudenŃă• Răspundere pentru fapta lucrului. CondiŃii.

Pază materială. Pază juridică. PrezumŃie de responsabilitate

Potrivit art.1000 alin.1 Cod civil, a fost instituită răspunderea persoanelor pentru prejudiciile cauzate de lucrurile care se află în paza lor.

Deşi prin această dispoziŃie legală nu a fost definită noŃiunea de pază, prezumŃia de responsabilitate nu se referă doar la paza materială care presupune

numai contactul nemijlocit cu lucrul şi îşi are temeiul într-o situaŃie de fapt, ci şi la paza juridică, al cărei temei este dreptul ce aparŃine persoanei fizice sau juridicecare, fără a avea un contact nemijlocit cu lucrul, exercită dreptul de folosinŃă,control şi directivă asupra lucrului, cu toate consecinŃele ce decurg din aceasta.

Dacă proprietarul transmite altei persoane paza juridică asupra folosinŃeibunului, calitatea de paznic juridic revine persoanei care deŃine lucrul în bazaconvenŃiei, iar prezumŃia de răspundere a proprietarului nu mai operează. Dacă însă încredinŃează lucrul unui prepus al său, proprietarul nu a pierdut paza juridică, existenŃa raportului de subordonare între el şi prepus implicând menŃinerea dreptului şi obligaŃiei sale de control şi directivă.

PrezumŃia de răspundere nu operează în cazul în care proprietarul a pierdut paza juridică a bunului ca urmare a unei sustrageri frauduloase, care exclude o

culpă a sa personală.(Trib. Supr., sec. civ., dec.nr.528 din 19 martie 1982, în C.D. 1982, p.105.)



156

JurisprudenŃă

• Răspunderea părinŃilor pentru prejudiciul cauzat decopiii lor minori. CondiŃii

Potrivit art.1000 alin.2 Cod civil, părinŃii răspund de prejudiciul cauzat decopiii lor minori ce locuiesc cu dânşii. Textul priveşte răspunderea dedusă din lipsade supraveghere a minorilor de către părinŃi. În art.1000 alin. final din acelaşi cod se prevede că părinŃii sunt apăraŃi de răspundere dacă probează că nu au putut împiedica faptul prejudiciabil, adică dacă supravegherea nu a putut fi exercitată dintr-o cauză obiectivă ce nu le poate fi imputată sau dacă, în împrejurările în care

fapta a fost săvârşită, aceasta nu a putut fi împiedicată de ei. DispoziŃiile legale demai sus referitoare la răspunderea părinŃilor au fost extinse implicit prin Codul familiei, care stabileşte în mod expres obligaŃiile părinŃilor faŃă de copiii lor minori. Astfel, în art.101 din acest cod se prevede că părinŃii sunt datori să îngrijească de persoana copilului, precizând că ei sunt obligaŃi, între altele, să îngrijească şi deeducarea copilului, noŃiunea de educare fiind mai largă decât aceea de supraveghere, pe care o include. Acest text nu constituie o recomandare, ci, având un caracter imperativ, impune o obligaŃie care implică în mod necesar răspunderea pentru orice pagubă pricinuită de minor, ca rezultând din lipsa de educaŃie, iar lipsa unei educaŃii corespunzătoare trebuie să fie dedusă întotdeauna din chiar faptul antisocial prejudiciabil săvârşit de minor.

(Trib. Supr., în compunerea prevăzută de art.39 alin.(2) şi (3) din Legea

pentru organizare judecătorească, dec. nr.18 din 15 martie 1982, în C.D., 1982, p.101.)



157

JurisprudenŃă

• Răspunderea părinŃilor pentru prejudiciul cauzatde copiii lor minori. CondiŃii

Instituirea răspunderii civile a părinŃilor pentru prejudiciul cauzat de copiiilor minori ce locuiesc cu dânşii se justifică prin prezumŃia exercităriinecorespunzătoare a îndatoririlor faŃă de copiii minori care se află efectiv înlocuinŃa lor. De vreme însă ce nu se face nici o distincŃie, prin expresia „locuiesc cudânşii”, folosită de art.1000 alin.2 Cod civil, s-a avut în vedere atât situaŃia de fapt,cât şi cea de drept. ca atare, părintele la care locuieşte minorul este Ńinut să răspundă şi atunci când, prin hotărâre judecătorească, acesta i-a fost încredinŃat celuilalt părinte. Tot astfel, urmează să răspundă şi părintele căruia minorul i-a fost încredinŃat, chiar dacă nu locuieşte la el, în situaŃia în care s-a preocupat efectiv de

educarea lui.(Trib. Supr., sec. pen., dec.nr.2154 din 13 octombrie 1983, în C.D. 1983, p.262.)

JurisprudenŃă

• Răspunderea părinŃilor pentru prejudiciulcauzat de copiii lor minori. Limite

În cazul în care minorul este internat într-o şcoală sau centru de reeducare, părinŃilor nu le este imputabilă lipsa de supraveghere, deoarece el nu locuieşte cudânşii. Răspunderea părinŃilor pentru faptele cauzatoare de prejudicii săvârşite deminor poate fi însă angajată în raport cu deficienŃele manifestate în educaŃiacopilului. În asemenea situaŃii răspunderea părintelui va fi angajată proporŃional cu gradul de culpă reŃinut, alături de aceea a institutorului şi în solidar cu făptuitorul.

(Trib. Supr., sec pen., dec.nr.1828 din 10 octombrie 1980, în C.D. 1980, p.340.)



158

JurisprudenŃă

• Răspunderea părinŃilor pentru prejudiciulcauzat de copilul minor, în vârstă de 14 ani. Solidaritate

Potrivit art.25 alin.3 din Decretul nr.32/1954, art.9 alin.2 şi art.5 alin.3 din Decretul nr.31/1954 şi art.998 Cod civil, minorii care au împlinit vârsta de 14 anirăspund material pentru întregul prejudiciu cauzat prin infracŃiunile pe care le săvârşesc. Prin urmare, ei trebuie să fie obligaŃi, în solidar cu părinŃii lor, la platadespăgubirilor civile şi a cheltuielilor de judecată.

(Trib. Supr., sec. pen., dec.nr.2817 din 19 decembrie 1983, în C.D. 1983, p.264.)

Notă . În speŃă, făptuitorii minori au săvârşit mai multe infracŃiuni, pentru careinstanŃele au dispus trimiterea lor într-o şcoală specială de muncă şi reeducare, dar

au obligat la plată numai pe părinŃi, motiv pentru care hotărârile respective au fost modificate în sensul arătat.

JurisprudenŃă

• Răspunderea părinŃilor pentru prejudiciulcauzat de copilul minor. Ajungere la majorat

Întrucât răspunderea părinŃilor pentru fapta prejudiciabilă a copilului lor minor are la bază o carenŃă în educaŃie şi cum nici un text de lege nu dispensează pe părinŃi de obligaŃia de a repara paguba produsă de copil în perioada minorităŃii pemotiv că a ajuns la majorat şi că are venituri proprii, rezultă că părinŃii sunt ŃinuŃi să răspundă în continuare pentru acoperirea prejudiciului cauzat de copil în timp ceera minor.

(Trib. Supr., sec. civ., dec.nr.431 din 5 martie 1985, nepublicată.)



161

JurisprudenŃă

• Răspunderea comitentului pentru fapta păgubitoare

a prepusului. Limitare la culpa acestuia

Comitentul urmează să răspundă pentru pagubele cauzate de prepusul său, solidar cu acesta, dar numai în raport de culpa lui. Aşadar, în cazul unor daunecauzate ca urmare a culpei concurente a mai multor făptuitori, comitentul va fiobligat la despăgubiri proporŃional cu gradul de culpă al prepusului său, iar nu laacoperirea întregului prejudiciu.

(Trib. Supr., sec. pen., dec.nr.1460 din 28 iunie 1984, în C.D. 1984, p.314.)

JurisprudenŃă

• Despăgubiri plătite de comitent pentru prejudiciulcauzat de prepus. Modalitatea recuperării. Subrogare.

AcŃiune în regres

Răspunderea comitentului faŃă de partea păgubită îşi are temeiul în art.1000alin.3 Cod civil, iar prepusul vinovat de săvârşirea faptei păgubitoare rămâne

obligat faŃă de comitent la fel cum era obligat faŃă de partea păgubită, în drepturilecăreia comitentul se subrogă după ce a plătit despăgubirile. Într-o atare situaŃie, dat fiind că paguba a fost cauzată printr-o faptă ilicită,

comitentul – unitatea – care a plătit despăgubirea nu-şi va putea recupera paguba pe calea prevăzută de Codul muncii, prin decizie de imputare, ci numai pe caleaacŃiunii civile în regres, pentru a obŃine restituirea a tot ce a plătit, adică a ceea cereprezintă pentru ea o pagubă efectivă.

(Trib. Supr., sec. civ., dec.nr.901 din 14 aprilie 1984, în C.D. 1984, p.120.)



162

JurisprudenŃă

• Despăgubiri plătite de comitent pentru

prejudiciul cauzat de prepus. Subrogare.AcŃiune în regres. Caracter

UnităŃile răspund pentru faptele păgubitoare săvârşite de persoaneleîncadrate, în exercitarea sarcinilor încredinŃate, această răspundere rezultând dindispoziŃiile art.1000 alin.3 Cod civil, care sunt, deopotrivă, aplicabile în raporturileatât dintre particulari, cât şi dintre organizaŃii.

Unitatea responsabilă civilmente este Ńinută faŃă de cel păgubit la plata

despăgubirilor, în locul persoanelor încadrate în muncă vinovate din cauza pagubei. Prin aceasta, s-a urmărit a se acorda părŃii păgubite posibilitatea de acere întreaga sumă ce reprezintă despăgubirile, fie de la persoanele încadrate careau produs paguba, fie de la unitatea responsabilă civilmente. Dar, deşi unitatea este Ńinută să despăgubească integral pe cel păgubit, totuşi, în final, cei vinovaŃi trebuie să suporte singuri consecinŃele faptelor lor. De aceea, unitatea are la îndemână acŃiunea în regres, prin care poate să pretindă de la persoanele încadrate în muncă şi vinovate restituirea despăgubirilor plătite. Aceste persoane rămân obligate solidar faŃă de unitate, astfel cum erau şi faŃă de partea păgubită, în ale căror drepturi se subrogă. AcŃiunea în regres împotriva persoanelor încadrate este oacŃiune de drept comun.

(Trib. Supr., sec. civ., dec.nr.352 din 17 februarie 1983, în C.D. 1983, p.71.)



163

JurisprudenŃă

• Despăgubiri plătite de comitent pentru prejudiciulcauzat de prepus. AcŃiune în regres. Temei juridic

Unitatea comitentă nu are, în raporturile cu prepusul (persoană încadrată înmuncă), poziŃia unui codebitor solidar. DispoziŃiile art.1052 şi 1053 Cod civil, potrivit cărora obligaŃia solidară se împarte de drept între debitori, astfel încât codebitorul solidar care a plătit debitul nu poate pretinde de la fiecare dintrecodebitori decât partea acestuia, nu sunt aplicabile în raporturile dintre unitateacomitentă şi prepusul ei care a cauzat paguba.

Aşa fiind, calitatea unităŃii de garant îi dă dreptul ca, după despăgubireavictimei, să se întoarcă împotriva prepusului ei pentru întreg debitul, întrucât comitentul nu este decât o cauŃiune în interesul terŃului despăgubit, astfel ca, în final, sarcina reparaŃiei integrale a pagubei să revină, pe calea acŃiunii în regres, înîntregime prepusului care, prin fapta sa ilicită şi culpabilă, a cauzat prejudiciul (art.998-999 şi art.1000 alin.3 Cod civil).

(Trib. Supr., sec. civ., dec.nr.392 din 14 martie 1981, în C.D. 1981, p.113.)

JurisprudenŃă • Răspunderea civilă a institutorilor. SituaŃia în care

aceasta nu este angajată. Faptă săvârşită de un elev major

Institutorii sunt răspunzători pentru faptele cauzatoare de prejudicii săvârşitenumai de către elevii minori aflaŃi sub supravegherea lor. În cazul unor elevimajori, răspunderea institutorilor nu este angajată. Într-adevăr, deşi în art.1000alin.4 Cod civil nu se face distincŃie în raport de starea de minorat sau de majorat aautorului faptei generatoare de prejudicii, totuşi, dacă se are în vedere că prezumŃiaîn temeiul căreia operează răspunderea civilă derivă din obligaŃia institutorilor dea-şi supraveghea elevii, această obligaŃie nu se poate referi la elevii majori care aucapacitate deplină de exerciŃiu. Pe de altă parte, soluŃia contrară ar consacra orăspundere mai întinsă a institutorilor pentru elevi decât aceea a părinŃilor, a căror răspundere este limitată prin alin.(2) al aceluiaşi text de lege numai la copiii lor minori, ceea ce nu se poate accepta.

(Trib. Supr., sec. pen., dec.nr.1198 din 1 iunie 1984, în C.D. 1984, p.312.)



165

CAPITOLUL IX

STINGEREA OBLIGAłIILOR CIVILE

IX.1. NoŃiunea de efecte ale obligaŃiilor .Principiul executării în natură

Sediul materiei îl constituie art.1073-1090 (Titlul III, cap.VIII denumit„Despre efectele obligaŃiilor”), Cod civil, fiind, însă, continuat cu art.1091 – 1168 (Titlul III, cap.VIII) despre stingerea obligaŃiilor.

Art.1073 Cod civil prevede: „Creditorul are dreptul de a dobândiîndeplinirea exactă a obligaŃiei, şi, în caz contrar, are dreptul la dezdăunare”.

Din acest text de lege rezultă că obligaŃiile pot fi aduse la îndeplinire: – prin executare directă , zisă şi executarea în natură ; – prin executare indirectă , denumită şi executare prin echivalent.Executarea directă constă în îndeplinirea exactă a obligaŃiei la care

debitorul s-a obligat. Astfel, dacă este o obligaŃie de a da, având ca obiect un bun, debitorul poate fi supus executării silite pentru predarea bunului convenit.Dacă însă este vorba de o obligaŃie de a face, creditorul poate obŃine executarea eide către o altă persoană, însă pe contul debitorului.

Executarea indirectă este atunci când nu se poate îndeplini obligaŃia caatare şi se recurge la executarea prin echivalent bănesc. Art. 1075 Cod civil

prevede că „obligaŃia de a face sau a nu face se schimbă în dezdăunări, în caz

de neexecutare din partea debitorului”.Rezultă din textele de lege, care reglementează executarea obligaŃiilor,

principiul executării în natură a acestora şi numai atunci când nu este posibil caexecutarea să se facă prin echivalent bănesc.

IX.2. Stingerea obligaŃiilor

Art.1091 Cod civil prevede următoarele moduri de stingere a obligaŃiilor: plata, novaŃiunea, remiterea voluntară, compensaŃia, confuziunea, pierderealucrului, anularea sau resciziunea, precum şi prin efectul condiŃiei rezolutorii şi

prin prescripŃie.



166

IX.2.1. Plata

Sediul materiei îl constituie art.1092-1121 Cod civil. Prin plată nu seînŃelege numai darea unei sume de bani, ci şi executarea oricărei obligaŃii. Deasemenea, Codul civil prevede că plata trebuie să se facă voluntar (de

bunăvoie) şi nu pe calea executării silite. Plata poate fi făcută de orice persoană interesată, precum şi de un debitor

co-obligat sau de un fidejusor. Mai poate fi făcută chiar de o persoanăneinteresată. În acest caz, persoana neinteresată trebuie să lucreze în numele şi pentru achitarea debitorului sau în nume propriu, dar cu condiŃia să nu sesubroge în drepturile creditorului.

Creditorul nu poate fi silit să primească alt lucru decât acela care i sedatorează nici chiar când valoarea lucrului oferit este egală sau mai mare decâtcea a lucrului datorat. De asemenea, el nu poate fi silit de debitor să primeascăo parte din datorie chiar şi atunci când aceasta este divizibilă. O astfel defacultate este lăsată însă judecătorului, care, Ńinând cont de poziŃia debitorului,

poate să acorde termene scurte şi să oprească executarea urmăririi silite(art.1101 Cod civil). Atunci când plata constă într-un bun cert şi determinat,

debitorul este liberat de plată prin transmiterea lui în starea în care se găsea la predare. El nu este apărat de răspundere dacă deteriorările ulterioare suntdatorate greşelii debitorului sau unei persoane de care este răspunzător (art.1102 Cod civil).

Atunci când obligaŃia priveşte un bun de gen, debitorul se liberează prin plată, dând bunuri de o calitate medie (art.1103 Cod civil).

Locul plăŃii este cel arătat în convenŃie. Dacă locul nu este determinat princonvenŃie, plata se face fie la locul unde se află obiectul obligaŃiei la momentulconvenŃiei, când acesta este un bun cert şi determinat, fie la domiciliul debitorului(plata este cherabilă). Dacă părŃile au convenit ca plata să se facă la domiciliulsau sediul creditorului, plata este portabilă.

IX.2.2. Plata prin subrogaŃie

Sediul materiei îl constituie art.1106-1109 Cod civil.Plata prin subrogare (prin înlocuire) este plata făcută de o altă persoană

decât debitorul şi care se substituie creditorului iniŃial. SubrogaŃia poate ficonvenŃională sau legală .

SubrogaŃia convenŃională poate fi consimŃită de creditor (art.1107 pct.1 Cod civil: „când debitorul, primind plata sa de la o altă persoană, dăacestei persoane drepturile, acŃiunile, privilegiile şi ipotecile sale în contradebitorului; această subrogaŃie trebuie să fie expresă şi făcută tot într-un timp cu

plata”) sau consimŃită de debitor (art.1107 pct.2 Cod civil: „debitorul se



168

Cesiunea judiciară este cea hotărâtă de instanŃă. Nu se transmite proprietatea, ci doar dreptul de a vinde bunurile în vederea stingerii datoriei şi, până atunci, doar dreptul de a culege fructele (exemplu: chiria unei case până lamomentul vânzării ei). Liberează pe debitor doar până la concurenŃa cuvaloarea bunurilor lăsate. Când acestea sunt neîndestulătoare, debitorul rămâneobligat în continuare, iar bunurile pe care le dobândeşte (spre exemplu, omoştenire) trebuie, de asemenea, să le lase la dispoziŃia creditorilor până la

împlinirea sumei.

IX.2.4. NovaŃia

Sediul materiei îl constituie art.1128-1137 Cod civil.NovaŃia este un mod de stingere a datoriei fie prin schimbarea obiectului

(novaŃia obiectivă ), fie prin schimbarea uneia din părŃi, creditor sau debitor (novaŃia subiectivă ).

CondiŃiile novaŃiei sunt: – existenŃa unei obligaŃii valabile; – naşterea unei noi obligaŃii valabile (un nou raport juridic);

– noua obligaŃie să aibă un element nou, fie în ce priveşte obiectul (lanovaŃia obiectivă), fie în ce priveşte părŃile (debitorul sau creditorul);

– să existe intenŃia părŃilor de a transforma vechea obligaŃie într-una nouă(să noveze).

IX.2.5. DelegaŃia

Sediul materiei îl constituie art.1132 Cod civil. Este convenŃia prin careun debitor dă creditorului său alt debitor. Debitorul în acest caz se numeştedelegant, iar cel care se obligă, alături de debitor, sau în locul acestuia senumeşte delegat. Acest mod de stingere (executare) a obligaŃiilor îşi poate găsiaplicabilitatea atunci când debitorul are, la rândul său, o creanŃă împotriva unei

terŃe persoane. Pentru a evita efectuarea a două plăŃi, dispune debitorului său săfacă plata către cel la care, la rândul său, este dator.

IX.2.6. Darea în plată

Potrivit art.1100 Cod civil, creditorul nu poate fi silit să primească altlucru decât acela care i se datorează. Cu acordul său, însă, se poate face acestlucru, operaŃiunea numindu-se dare în plată. Putem defini darea în plată caoperaŃiunea juridică prin care creditorului i se asigură, cu acordul său, o altă

prestaŃie decât cea datorată .Darea în plată se aseamănă cu novaŃia obiectivă, la ambele schimbându-se

obiectul. DiferenŃa este că la novaŃie schimbarea este prealabilă executării, întimp ce la darea în plată schimbarea se face în momentul executării. Exemplu:



170

CAPITOLUL X

CONTRACTELE CIVILE

X.1. Contractul de vânzare-cumpărare

Sediul materiei în dreptul comun (dreptul civil), îl constituie Titlul V(art.1299-1404) din Codul civil.

Art.1294 Cod civil prevede că „vinderea este o convenŃie prin care două părŃi se obligă între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru şiaceasta a plăti celei dintâi preŃul lui”.

În doctrină, vânzarea-cumpărarea este definită ca „un contract prin careuna dintre părŃi (vânzătorul) strămută proprietatea unui bun al său asupra

celeilalte părŃi (cumpărător) care se obligă, în schimb, a plăti vânzătorului preŃul bunului vândut” 43.Caractere juridice

– este un contract sinalagmatic (bilateral ), deoarece dă naştere la obligaŃiireciproce între părŃile contractante;

– este un contract cu titlu oneros, fiecare parte urmărind obŃinerea unuifolos în schimbul folosului procurat celeilalte părŃi (vânzătorul aşteaptă, în locul

bunului vândut, să primească plata, iar cumpărătorul să primească bunulcumpărat în schimbul preŃului plătit);

– este un contract comutativ, deoarece existenŃa şi întinderea prestaŃiilor sunt cunoscute încă de la momentul încheierii lui;

– este un contract consensual , art.1295 Cod civil prevăzând că „vindereaeste perfectă între părŃi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în

privinŃa vânzătorului, îndată ce părŃile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preŃului, deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preŃul încă nu se va fi numărat”. În privinŃa imobilelor, drepturile nu se pot opune terŃilor mai înainte detranscripŃiune (înscrierea în cartea funciară);

– este un contract translativ de proprietate din momentul încheierii lui,chiar dacă bunul nu s-a predat şi preŃul nu s-a plătit. Cumpărătorul suportăriscul pieirii lucrului din momentul încheierii contractului (a se vedea mai sus lacaracterul consensual).

43 Francisk Deac, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Actami,Bucureşti, 1998, p.9.



171

Obiectul obligaŃiei vânzătorului este lucrul vândut, iar al obligaŃieicumpărătorului este preŃul.

Lucrul vândut trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii: – vânzătorul trebuie să fie proprietarul lucrului vândut ; – lucrul vândut trebuie să fie cert (determinat individual) sau

determinabil. În cazul bunurilor de gen, transferul proprietăŃii se face înmomentul individualizării (prin măsurare, numărare, cântărire);

– lucrul vândut trebuie să existe. Pot fi vândute şi lucrurile viitoare(recolte, lucruri ce urmează a se confecŃiona); – lucrul să fie în circuitul civil, să fie licit şi posibil .PreŃul trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:

– preŃul să fie stabilit în bani. Dacă în schimbul lucrului transmis se primeşte un alt bun, suntem în prezenŃa contractului de schimb. Dacă s-a făcutun contract prin care se transmite proprietatea unui bun în schimbul unei

prestaŃii periodice până la moartea creditorului, contractul nu mai este devânzare-cumpărare, ci de rentă viageră;

– preŃul să fie determinat sau determinabil . Acesta trebuie să fie stabilitde părŃi în momentul încheierii contractului. Este permis părŃilor să precizeze în

contract numai elementele cu ajutorul cărora preŃul va fi determinat în viitor (exemplu: preŃul grâului, cărbunelui, fierului la bursa din Chicago la data deîntâi a fiecărei luni);

– preŃul să fie cinstit şi serios. Această condiŃie, ca şi precedenta, rezultădin art.1803 Cod civil. „PreŃul vânzării trebuie să fie serios şi determinat de

părŃi”. Aceasta înseamnă că preŃul nu trebuie să fie derizoriu faŃă de valoarealucrului vândut. Dacă preŃul nu este serios sau este fictiv, contractul este nul.

Nu orice disproporŃie între preŃ şi valoarea lucrului vândut atrage nulitatea, părŃile fiind libere să stabilească preŃul care poate fi inferior sau superior valoriilucrului.

CondiŃiile de valabilitate ale contractului de vânzare-cumpărare sunt:consimŃământul, capacitatea, obiectul, cauza licită şi, la cele solemne, şi formasolemnă (autentică).

ConsimŃământul a fost prezentat la condiŃiile esenŃiale ale contractelor.Capacitatea, la fel, a fost prezentată în capitolele anterioare (la raportul

juridic, în special, dar şi la actul juridic). Art. 1306 Cod civil prevede că „potcumpăra şi vinde toŃi cărora nu le este oprit prin lege”. Legea stabileşte uneleincapacităŃi speciale (vezi art.1307 Cod civil):

– nu este permisă vânzarea între soŃi, decât pentru cauză de lichidare; – tutorii nu pot cumpăra de la cei aflaŃi sub tutela lor; – mandatarii nu pot cumpăra lucrurile pe care au fost însărcinaŃi să le

vândă;



172

– cei ce administrează averea comunelor şi întreprinderilor nu potcumpăra bunurile care se vând din aceste patrimonii;

– la fel, şi funcŃionarii de stat, pentru bunurile statului ce se vând prinmijlocirea lor;

– judecătorii, procurorii, avocaŃii nu pot dobândi drepturi litigioase care suntde competenŃa curŃii de apel în raza căreia îşi desfăşoară activitatea.

ObligaŃiile vânzătorului sunt de predare a lucrului vândut şi de garanŃie

(art.1313 Cod civil: „Vânzătorul are două obligaŃii principale: a preda lucrul şia răspunde de dânsul”). De asemenea, art.1312 Cod civil mai stabileşte pentruvânzător o obligaŃie: „să explice curat îndatoririle ce înŃelege a lua asupră-şi”.

Predarea lucrului vândut este reglementată de art. 1314-1335 Cod civil.Predarea este trecerea (strămutarea) lucrului vândut în puterea şi posesiuneacumpărătorului. CondiŃiile predării prezintă particularităŃi în funcŃie de felul

bunului: mobil sau imobil. Bunurile mobile corporale se transmit fie printradiŃia (înmânarea) lor reală, fie prin predarea cheilor clădirii unde se află puse,fie prin simplul consimŃământ dacă predarea nu se face la momentul vânzăriisau dacă acestea se află deja la cumpărător, dar cu alt titlu. Bunurile mobilenecorporale se transmit prin înmânarea titlurilor sau prin uzul pe care

cumpărătorul le face cu acestea, având consimŃământul vânzătorului. Imobilelese transmit prin înmânarea cheilor, dacă este vorba de o clădire, sau prinremiterea titlului de proprietate. Locul predării este locul unde bunul se afla lamomentul vânzării sau locul unde părŃile s-au învoit. Predarea trebuie făcută întermenul convenit, astfel cumpărătorul putând să opteze fie pentru rezoluŃiuneavânzării, fie pentru punerea sa în posesie. Vânzătorul nu este obligat să predealucrul dacă nu a primit preŃul de la cumpărător şi nu i-a dat acestuia un termende plată. Lucrul se predă în starea în care se afla la momentul vânzării.

Răspunderea vânzătorului este de două feluri: răspunderea de evicŃiuneşi răspunderea pentru viciile lucrului vândut.

Răspunderea de evicŃiune înseamnă răspunderea pentru pierderea proprietăŃii lucrului (totală sau parŃială) în favoarea altei persoane saurăspunderea de orice tulburare în exercitarea drepturilor de proprietar. PărŃile

pot, prin convenŃie, să adauge, să micşoreze sau să şteargă garanŃia deevicŃiune, dar nu şi pentru evicŃiunea care ar rezulta dintr-un fapt personal alvânzătorului.

Pentru ca vânzătorul să răspundă pentru evicŃiune, este necesar ca el să fiechemat în cauză (chemat în garanŃie).

Unele situaŃii şi reguli speciale: – La vânzarea de creanŃe, drepturi, acŃiuni, predarea se face prin remiterea

titlului (art.1391 Cod civil); – cel care vinde o creanŃă sau un bun necorporal trebuie să răspundă de

existenŃa sa valabilă şi în folosul său la momentul vânzării (art.1392 Cod civil);



173

– vinderea sau cesiunea unei creanŃe cuprinde şi drepturile accesoriicreanŃei, precum cauŃiunea, privilegiul, ipoteca (art.1396);

– cel care vinde o moştenire fără inventar nu răspunde decât de calitateasa de moştenitor.

Răspunderea pentru viciile lucrului vândut . Potrivit art.1352 Cod civil,vânzătorul răspunde pentru viciile ascunse ale lucrului vândut dacă, din cauzaacestora, lucrul nu este bun de întrebuinŃat după destinaŃia sa sau întrebuinŃarea

sa este atât de micşorată, încât se poate presupune că cumpărătorul nu l-ar ficumpărat sau n-ar fi dat preŃul plătit dacă i-ar fi fost cunoscute viciile.Răspunderea nu este şi pentru viciile aparente pe care cumpărătorul putea sigur să le cunoască. Nu este necesar ca vânzătorul să fi cunoscut viciile ascunse(art.1354 Cod civil). Vânzătorul se poate însă învoi cu cumpărătorul, să nurăspundă de vicii.

ObligaŃiile cumpărătorului sunt: să facă plata preŃului, să ia în primirelucrul vândut şi să suporte cheltuielile vânzării (art.1361-1370 Cod civil). Plata

preŃului trebuie făcută la ziua şi locul convenite în contract. Dacă nu s-au prevăzut în contract momentul şi locul plăŃii, atunci plata se va face la locul şitimpul în care se face predarea bunului.

X.2. Contractul de schimb

Contractul de schimb este acel contract în care părŃile, numitecopermutanŃi, îşi dau un lucru pentru altul. La art. 1405-1409 Cod civil sunt

prevăzute regulile care guvernează acest tip de contract. Art.1409 Cod civil prevede că „toate celelalte reguli prescrise pentru vânzare, se aplică şi lacontractul de schimb.”

Caractere juridice. La fel ca şi contractul de vânzare-cumpărare, acestcontract este:

– sinalagmatic (bilateral); – cu titlu oneros; – comutativ; – consensual; – translativ de proprietate. Reguli speciale. Acestea sunt cele prevăzute la art.1407-1408 Cod civil.

Art.1407 prevede că, dacă unul dintre copermutanŃi – care a primit lucrul dat înschimb – probează că celălalt copermutant nu este proprietarul acelui lucru, elnu poate fi constrâns să predea bunul convenit care era proprietatea sa, ci doar să restituie pe cel primit.

În caz de evicŃiune, copermutantul evins de lucrul primit poate să ceară fiedaune-interese, fie întoarcerea lucrului său. Copermutantul nu poate fi făcut

răspunzător pentru evicŃiune decât dacă, la fel ca la vânzare-cumpărare, a fostchemat în garanŃie în cadrul procesului.



174

X.3. Contractul de mandat

Sediul materiei se află la art.1532-1559 Cod civil.Mandatul este un contract civil în care o parte, numită mandatar , se

obligă, fără plată, să facă ceva pe seama altei persoane, numită mandant , de lacare a primit însărcinarea (art.1521 Cod civil).

Caractere juridice. Din definiŃia dată de art.1352 Cod civil rezultă căacesta este un contract cu titlu gratuit. Art.1547 Cod civil permite însă şimandatul remunerat – „mandantul trebuie să dezdăuneze pe mandatar deanticipaŃiile şi spezele făcute pentru îndeplinirea mandatului şi să-i plătească onorariul, dacă i s-a promis”. (subl. ns.) Art.1534 Cod civil prevede, deasemenea, că mandatul este expres dacă nu s-a stipulat contrariul.

Contractul de mandat este un contract consensual, dar, pentru a facedovada împuternicirii mandatarului, se dă acestuia un înscris numit procură (înacest caz i se mai spune mandatarului şi procurator) sau împuternicire.

CondiŃiile de validitate sunt cele comune contractelor, cu unele regulispeciale la capacitate, obiect şi întindere.

CondiŃiile de validitate sunt: capacitatea părŃilor, consimŃământul, obiectuldeterminat, cauza licită.

ParticularităŃi în ce priveşte capacitatea părŃilor . Mandantul trebuie săfie capabil (să aibă capacitate) să facă el însuşi actul pentru care dă mandat.

ParticularităŃi în ce priveşte obiectul şi întinderea mandatului. Ca la oricecontract, obiectul trebuie să fie determinat, posibil şi licit. El nu poate avea caobiect decât încheierea de acte juridice de către mandatar, actele materiale putândavea numai caracter accesoriu (verificarea bunului care urmează a fi cumpărat,

preluarea bunului mobil care urmează să fie vândut)44. Dacă obiectul contractuluieste săvârşirea de acte materiale, contractul poate fi unul de prestări de servicii,antrepriză ş.a.

Mandatul poate fi expres sau tacit. La rândul ei, şi primirea mandatului poate fi expresă sau tacită şi să rezulte din îndeplinirea mandatului (art.1522Cod civil).

Tot în ce priveşte întinderea mandatului, art.1544 Cod civil prevede căacesta poate fi mandat special, dat pentru o singură operaŃie juridică sau unsingur tip de operaŃiuni (acte) juridice, şi mandat general, pentru a se ocupa detoate treburile mandantului. Mandatul general este valabil însă numai pentruactele de administrare. Pentru înstrăinare, ipotecare sau alte acte care înseamnămai mult decât actele obişnuite (ordinare) de administrare, este necesar unmandat special.

44 Francisk Deac, op.cit., p.274.



175

ObligaŃiile mandatarului iau naştere atât faŃă de mandant, cât şi faŃă deterŃi (în raport cu mandantul). ObligaŃiile faŃă de mandant sunt: îndeplinireamandatului; să răspundă pentru daune-interese; să termine afacerea începută; sădea socoteală despre îndeplinirea mandatului; să răspundă pentru cel pe care l-asubstituit în gestiunea sa; să plătească dobânzi pentru sumele utilizate în folosulsău din ziua întrebuinŃării, precum şi dobânzi pentru sumele rămase, din ziuacând i s-au cerut aceste daune. ObligaŃiile faŃă de terŃi, în mod normal, nu

există, deoarece mandatarul contractează în numele şi pe seama mandantului.Art.1545 Cod civil dă posibilitatea contractării peste limitele împuternicirii.Dacă mandatarul a făcut cunoscut celor cu care contractează limiteleîmputernicirii sale şi aceştia acceptă să contracteze peste limitele mandatului, se

presupune că au înŃeles să-şi asume riscul. Mandatarul răspunde numai atuncicând s-a obligat pe el însuşi şi în numele său.

ObligaŃiile mandantului se împart, de asemenea, în obligaŃiile ce-i revinfaŃă de mandatar şi obligaŃiile ce-i revin faŃă de terŃi. ObligaŃiile faŃă demandatar sunt: să-l dezdăuneze pe mandatar de cheltuielile făcute şi să-i

plătească onorariu atunci când i s-a promis; să plătească dobândă pentru sumeleavansate de mandatar; să-l dezdăuneze pe mandatar pentru pierderile suferite în

îndeplinirea mandatului afară numai dacă pierderea nu-i este imputabilă.ObligaŃiile faŃă de terŃi: să îndeplinească obligaŃiile contractate de mandatar;mandantul poate ratifica şi obligaŃiile contractate de mandatar peste limiteleîmputernicirii şi, în acest caz, este răspunzător de îndeplinirea acestor obligaŃii.

Dreptul de retenŃie al mandatarului este o formă de garanŃie a îndepliniriiobligaŃiilor de către mandant către mandatar. Acesta din urmă poate reŃinelucrurile pe care le-a primit pentru mandant până la achitarea cheltuielilor făcute cu îndeplinirea mandatului45.

Mandatul încetează: – prin revocarea mandatarului; – prin renunŃarea mandatarului la mandat; – prin moartea, interdicŃia, insolvabilitatea şi falimentul ori a man-

datarului, ori a mandantului. Numirea altui mandatar pentru aceeaşi afacere este o revocare tacită a

primului mandat care încetează din ziua când a fost notificat.Actele încheiate de mandatar, după moartea mandantului, despre care nu

avea cunoştinŃă, precum şi cele încheiate tot fără a cunoaşte de existenŃa uneicauze de încetare a mandatului, sunt valide. Se cere, însă, ca terŃii cu care s-acontractat să fi fost de bună-credinŃă.

45 Francisk Deac, op.cit, p.281.



176

X.4. Contractul de locaŃiune

NoŃiune LocaŃiunea lucrurilor este contractul prin care o persoană, numită locator,

se obligă să asigure unei alte persoane, numită locatar (chiriaş), folosinŃatemporară, totală sau parŃială a unui bun în schimbul unei sume de bani sau altă

prestaŃie, numită chirie46.Caractere juridice: este un contract consensual, cu titlu oneros,

sinalagmatic şi cu executare succesivă în timp.

Efectele contractului de locaŃiune a bunurilor

1. ObligaŃiile locatorului: de a preda bunul închiriat locatarului; de amenŃine bunul în stare de a servi potrivit destinaŃiei pentru care a fost închiriat;de garanŃie; de garantare a locatarului pentru pierderea bunului închiriat; degarantare a locatarului împotriva viciilor ascunse ale bunului închiriat; degarantare a locatarului pentru evicŃiune, de a restitui locatarului cheltuielileefectuate de acesta la bunul închiriat.

2. ObligaŃiile locatarului : de a folosi bunul închiriat conform destinaŃieisale şi ca un bun proprietar; de a nu schimba forma bunului; de a întreŃine bunulîn stare de întrebuinŃare aşa cum a fost predat de locator la încheiereacontractului; de a plăti preŃul locaŃiunii (chiria); de a apăra bunul închiriatîmpotriva uzurpărilor; de restituire a bunului.

Încetarea contractului de locaŃiuneContractul de locaŃiune poate înceta:

a) prin acordul de voinŃă al părŃilor (reziliere convenŃională); b) prin denunŃarea unilaterală a contractului de locaŃiune;c) la expirarea termenului locaŃiunii;d) prin rezilierea contractului de locaŃiune pentru neexecutare;e) prin desfiinŃarea (desfacerea) titlului locatorului;

f)

pentru pieirea totală a bunului închiriat;g) prin transmiterea bunului unei alte persoane, dacă există clauzăîn contractul de închiriere (art. 1441 C. civil);

h) prin exproprierea bunului închiriat.

X.5. Contractul de arendare

NoŃiuneContractul de arendare este o varietate a contractului de locaŃiune,

deoarece prin intermediul său se transmite numai folosinŃa bunurilor nu şi proprietatea acestora.

46 Brânduşa Ştefănescu ş.a., Drept civil , Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002



177

PărŃile în contractul de arendare sunt: arendatorul cel care are calitateade proprietar, uzufructuar sau deŃinător legal de bunuri agricole şi arendaşul,cel care se obligă, adică ia în exploatare respectivele bunuri agricole.

Contractul de arendare are următoarele caractere juridice: 1) caracter sinalagmatic (bilateral); 2) este un contract cu executare succesivă ;3) este un caracter oneros; 4) este comutativ; 5) este un contract solemn; 6) nueste transmisibil de proprietate.

CondiŃiile de validitate

1. Forma. Contractul de arendare se încheie în formă scrisă, în3 exemplare şi se înregistrează la Primăria localităŃii în care se găsesc terenurileagricole ce fac obiectul contractului, respectiv forma scrisă este cerută„ad validatem”, contractul de arendare fiind din acest punct de vedere uncontract solemn, nu autentic.

2. PărŃile sunt arendatorul care este proprietarul, uzufructuarul saudeŃinătorul legal al bunurilor agricole şi arendaşul – persoană fizică sau

persoană juridică.Cât priveşte arendaşii, persoane fizice, acestea pot fi cetăŃeni români cu

domiciliul în România sau în străinătate, care au o pregătire de specialitateagricolă, practică agricolă sau posedă un atestat de cunoştinŃe agricole.

Cât priveşte arendaşii, persoane juridice, acestea pot fi persoane juridiceromâne, cu sediul în România, indiferent de capitalul românesc sau străin, totalsau parŃial care au ca obiect de activitate exploatarea bunurilor agricole şi care

prezintă garanŃiile solicitate de arendator.

EfecteFiind un contract de executare succesivă, este posibil ca obligaŃiile părŃilor

să nu poată fi executate datorită cauzelor de forŃă majoră sau cazului fortuit.

Legea permite părŃilor de comun acord să stabilească cazurile şi limitelesuportării daunelor produse de calamităŃi naturale, ori în cazurile de pierderetotală sau parŃială a bunurilor arendate ca urmare a unor cauze externe voinŃeilor.

1) Dreptul de preemŃiune al arendaşului Potrivit art.9 din Legea nr.16/1994, arendaşului, persoană fizică, îi este

recunoscut dreptul de preempŃiune înaintea statului în caz de înstrăinare aterenurilor agricole din extravilan arendate. Dreptul poate fi exercitat numaidacă arendaşul este persoană fizică şi dacă împreună cu terenul asupra căruiaare un drept de preempŃiune nu depăşeşte limita maximă a suprafeŃei agricole,

pe care o poate avea legal, în proprietate, o persoană fizică, respectiv, 200

hectare. Peste această suprafaŃă, dreptul de preempŃiune încetează.



178

2) ObligaŃiile părŃilor a) ObligaŃiile arendatorului. Art.8 alin.1 din Legea nr.16/1994 stabileşte

că arendatorul „este obligat să predea bunurile arendate în termenul şi încondiŃiile stabilite, să garanteze pe arendaş de evicŃiune totală sau parŃială şi săexecute toate celelalte obligaŃii asumate prin contract”.

b) ObligaŃiile arendaşului. Arendaşului îi revine obligaŃia de a folosi bunurile arendate, ca un bun proprietar, de a menŃine potenŃialul productiv al

bunurilor arendate, de a le restitui la încetarea contractului, de a plăti arenda latermenele şi în modalităŃile stabilite precum şi de a executa toate obligaŃiilecontractuale.

Încetarea contractuluiÎn principiu, contractul de arendare încetează la expirarea termenului pentru

care a fost încheiat pentru că numai în acest mod se poate atinge deplin scopulcontractului. Legea arendării prevede că „prin acordul părŃilor contractul dearendare poate să înceteze şi înainte de a ajunge la termen”.

X.6. Împrumutul de folosinŃă (comodat)

NoŃiuneÎmprumutul de folosinŃă – comodatul – este contractul prin care o persoană – numită comodant – remite spre folosinŃă gratuită şi temporară uneialte persoane – numită comodatar – un lucru determinat, cu obligaŃia pentruacesta din urmă de a-l restitui în natură, în individualitatea sa.

Sub aspectul caracterelor juridice, comodatul este un contract: – real , fiind necesară predarea efectivă a lucrului, alături de realizarea

acordului de voinŃă; – esenŃialmente cu titlu gratuit ; dacă se stipulează o contravaloare pentru

folosinŃa lucrului împrumutat, contractul respectiv se transformă într-uncontract de locaŃiune de lucruri;

– unilateral – deoarece din momentul încheierii sale, naşte obligaŃii numai pentru comodatar;

– proba se poate face prin orice mijloc de probă.

ObiectulObiectul contractului de comodat îl poate constitui numai un lucru

nefungibil, individual determinat deoarece, lucrul respectiv urmează să fierestituit de către comodatar în individualitatea sa.

De regulă, este vorba despre lucruri neconsumptibile; excepŃional – prinvoinŃa părŃilor – şi lucrurile consumptibile, potrivit naturii lor, pot fi considerateca nefungibile şi individual determinate (spre exemplu, anumite produse care

sunt împrumutate pentru organizarea unei expoziŃii de profil).



179

Efecte1. ObligaŃiile comodatarului sunt următoarele:

– să se îngrijească de conservarea lucrului împrumutat ca un bun proprietar; – să folosească lucrul numai în conformitate cu destinaŃia sa, determinată

prin natura lucrului sau prin acordul părŃilor; – să suporte cheltuielile de folosinŃă (cum ar fi, spre exemplu, hrana

animalului de muncă împrumutat);

– să restituie lucrul la scadenŃă şi în natura sa specifică.2. Răspunderea comodataruluiPotrivit principiilor răspunderii civile contractuale comodatarul răspunde

pentru deteriorarea sau pieirea totală sau parŃială a lucrului, cu excepŃia cazuluiîn care poate dovedi că:

– deteriorarea sau pieirea lucrului s-a produs în mod fortuit; – deteriorarea este rezultatul firesc al folosirii, fără culpă, a lucrului

respectiv.3. ObligaŃiile comodantuluiłinând seama că este un contract unilateral, care dă naştere la obligaŃii în

sarcina unei singure părŃi, respectiv comodatarului, comodatul, la încheierea sa,

nu comportă obligaŃii pentru comodant.Stingerea efectelor comodatuluiÎncetarea efectelor contractului de comodat se produce în următoarele

ipoteze: – prin restituirea lucrului la scadenŃă în starea corespunzătoare; – prin rezilierea de către comodant în caz de nerespectare a obligaŃiilor de

către comodatar; – prin moartea comodatarului. Comodatul, în ce-l priveşte pe comodatar,

este un contract intuitu personae. Moştenitorii comodatarului, într-un astfel decaz, trebuie să restituie bunul imediat, chiar dacă termenul stabilit prin contract

pentru restituire ar fi ulterior.

X.7. Împrumutul de consumaŃie (mutuum)

NoŃiuneÎmprumutul de consumaŃie (mutuum) este contractul prin care o

persoană – numită împrumutător – transmite în proprietate altei persoane – numită împrumutat – o câtime de lucruri (bunuri) fungibile şi consumptibile, cuobligaŃia acestuia de a restitui la scadenŃă o cantitate egală de lucruri deacelaşi gen şi de aceeaşi calitate.

Caracteristicile împrumutului de consumaŃie numit şi împrumut propriu-zis, sunt următoarele:



181

X.8. Contractul de depozit

Contractul de depozit este acordul prin care una din părŃi, deponentul ,încredinŃează celeilalte părŃi, depozitarul , anumite bunuri mobile spre a-i fi

păstrate şi înapoiate de către acesta, în natură.

Caractere juridice: – contractul de depozit este un contract real, în înŃelesul că se consideră

încheiat din momentul predării bunurilor, respectiv, de când sunt realizabileefectele ce-i sunt specifice; – contractul de depozit este un contract gratuit fiind un serviciu

dezinteresat pe care depozitarul îl prestează fără a primi un echivalent de ladeponent;

– fiind, în principiu, un contract cu titlu gratuit, contractul de depozit esteun contract unilateral ;

– contractul de depozit este un contract consensual , întemeindu-şivalabilitatea numai pe acordul de voinŃă al părŃilor.

Specii ale depozituluiÎn funcŃie de condiŃiile în care se încheie, depozitul cunoaşte anumite

varietăŃi, reglementate de lege. Potrivit art.1597 din Codul civil depozitul poatefi depozit propriu-zis şi sechestru.

A) Contractul de depozit propriu-zis se poate clasifica, la rândul său, îndepozit obişnuit sau voluntar şi depozitul necesar. De asemenea, se distingeîntre depozitul regulat şi depozitul neregulat.

Depozitul voluntar este contractul de depozit în care deponentul are posibilitatea alegerii depozitarului.

Depozitul necesar este contractul de depozit ce se încheie sub imperiulunei întâmplări neprevăzute întrunind elementele forŃei majore. LegeamenŃionează explicativ câteva dintre aceste situaŃii, cum ar fi: incendiul,

naufragiul, adică împrejurări în care posesorul bunurilor aflate în pericol,deponentul nu are posibilitatea să-şi aleagă un depozitar.Contractul de depozit regulat este contractul de depozit în care depozitarul

este obligat să restituie la prima cerere a deponentului chiar bunurile date spre păstrare în natură şi în identitatea lor specifică.

Contractul de depozit neregulat este contractul prin care depozitarul Ńinut(obligat) îndreptăŃit să restituie deponentului bunuri de acelaşi gen cu cele dateîn păstrare.

B) Sechestrul constă în depozitarea bunurilor ce constituie obiectul unuilitigiu, până la soluŃionarea procesului de către instanŃa competentă.

Sub aspectul temeiului, sechestrul este convenŃional sau judiciar.

Sechestrul convenŃional exprimă acordul părŃilor litigante de a încredinŃaunei terŃe persoane – depozitar – un bun în legătură cu care au un litigiu, aflat în



182

soluŃionarea unei instanŃe legal investite. Acest depozit se poate referi atât la bunurile mobile, cât şi la bunurile imobile.

Sechestrul judiciar este un act dispus de instanŃă la cererea justificată areclamantului.

Efectele contractului de depozit1. ObligaŃiile depozitarului. Depozitarul are următoarele obligaŃii:

– obligaŃia „să se îngrijească de paza lucrului depozitat cu aceeaşi grijă ca

de propriul său lucru; – obligaŃia de restituire a bunurilor, la termen ori la cererea deponentului

înainte de data convenită.2. ObligaŃiile deponentului. Contractul de depozit cu titlu gratuit, fiind

unilateral, în sine, nu generează obligaŃii şi pentru deponent. Cu toate acestea, el poate fi Ńinut să restituie cheltuielile făcute de depozitar cu poza sau întreŃinerealucrului dat în depozit.

X.9. Contractul de rentă viageră

NoŃiune

Contractul de rentă viageră este contractul prin care o persoană,numită credirentier, înstrăinează un bun sau plăteşte o sumă de bani (capital)către o altă persoană, numită debirentier, care se obligă să-i plătească

prestaŃii periodice în bani (rentă viageră) credirentierului până la decesul acestuia.

Caracterele juridice – este un contract consensual , încheindu-se prin simplu acord de voinŃă al

părŃilor; – este un contract aleatoriu, ambele părŃi având şansa de câştig sau de

pierdere care depinde de un eveniment incert – durata vieŃii credirentierului;

– este un contract bilateral, fiecare parte asumându-şi obligaŃii înconsiderarea prestaŃiilor celeilalte părŃi;

– este un contract cu titlu oneros deoarece există şanse de câştig – pierdere pentru ambele părŃi, dar acestea depind de un eveniment viitor şiincert. Contractul de rentă viageră poate fi constituit şi cu titlu gratuit prindonaŃie sau prin testament.

– este translativ de proprietate.

CondiŃii de validitate CondiŃiile cerute prin contractul de vânzare–cumpărare se cer şi pentru

renta constituită cu titlu oneros.În cazul în care renta viageră a fost constituită în favoarea unei persoane

care a încetat din viaŃă în momentul constituirii lui, contractul este lovit de



183

nulitate absolută deoarece, deşi oneros, contractul nu mai este aleatoriu prindecesul credirentierului şi dispare astfel cauza juridică a contractului.

Tot nulă este şi renta constituită în favoarea unei persoane bolnave de o boală din cauza căreia a decedat în intervalul a 20 de zile de la data încheieriicontractului.

Efectele contractului de rentă viageră Plata rentei. Ratele de rentă trebuie plătite de către debirentier la

termenele şi în cuantumul stipulat în contract. Sumele datorate se dobândesc în proporŃie cu zilele cât a trăit credirentierul.

În cazul morŃii debirentierului, obligaŃia de plată se transmite asupramoştenitorilor lui, deoarece această obligaŃie nu este legată de o calitate

personală a defunctului (de exemplu, pensie de întreŃinere între soŃi) şi nicicontractată intuitu personae.

În cazul în care la scadenŃă debirentierul nu plăteşte, credirentierul poatecere executarea silită asupra patrimoniului debirentierului. În schimb,rezoluŃiunea contractului pentru neexecutare nu poate fi cerută de credirentier.

X.10. Contractul de joc sau „prinsoare”

Contractul de joc – „jocul” – este acel contract prin care părŃile se obligăreciproc a plăti o sumă de bani sau alt lucru câştigătorului în funcŃie derealizarea sau nerealizarea unui eveniment sau fapt care face să existe şanse decâştig – pierdere pentru ambele părŃi contractante.

Contractul de prinsoare – „rămăşag”, „pariu” este acel contract prin care părŃile, exprimând puncte de vedere opuse cu privire la existenŃa sau realizareaunui fapt necunoscut la data încheierii contractului, se obligă să asigure unaalteia un câştig determinat, partea câştigătoare urmând a fi stabilită prinverificarea şi dovedirea existenŃei ori realizării faptului – obiect al contractului.

Efectele contractuluiCreditorul nu are acŃiune în justiŃie pentru a reclama câştigul. DebitorulacŃionat în justiŃie poate opune creditorului lipsa de efecte obligatorii şi asancŃiunii. De asemenea, acŃiunea în repetiŃiune este exclusă indiferent de data

plăŃii. Chiar dacă plata a fost anticipată, pierzătorul nu poate relua miza.Prin jocuri de noroc se înŃeleg toate metodele de atribuire a unor câştiguri

de orice fel în funcŃie de anumite evenimente aleatorii, indiferent de modul producerii acestora, cum ar fi: prognostic, loterie, bingo, jocuri mecanice sauelectronice, jocuri de noroc în prezenŃa jucătorilor – cărŃi de joc, zaruri, ruletă,

jocuri tip „casino”. Potrivit O.U.G. nr.69/1998 privind regimul de autorizare aactivităŃilor din domeniul jocurilor de noroc, organizatorii de jocuri sunt

obligaŃi să obŃină avizul de funcŃionare de la Comisia de coordonare, avizare şi



184

atestare a jocurilor de noroc, care-şi desfăşoară activitatea în cadrulMinisterului FinanŃelor Publice. Pentru practicarea jocurilor de noroc în valutăeste necesară aprobarea prealabilă a Băncii NaŃionale a României, care se vaelibera la cerere pentru fiecare caz în parte, pe baza avizului şi atestării date deComisie.

X.11. Contractul de întreŃinere

NoŃiuneContractul de întreŃinere este contractul prin care o parte, numită

întreŃinut, transmite un bun mobil sau imobil sau plăteşte o sumă de bani(capital) unei persoane numite întreŃinător care se obligă în scris să-i asigureîntreŃinerea în natură, de regulă hrană, îmbrăcăminte, îngrijiri medicale, petimpul vieŃii, iar după moarte să o înmormânteze după obicei.

Caracterele juridice – este un contract cu titlu oneros, fiecare parte urmărind un avantaj, un

folos; – este bilateral , fiecare parte obligându-se în considerarea prestaŃiilor

celeilalte părŃi; – este consensual, fiind valabil încheiat prin acordul de voinŃă al părŃilor.

Poate îmbrăca şi forma unui înscris sub semnătură privată sau chiar autentic. – este un contract intituitu personae, obligaŃia de întreŃinere are un

caracter personal şi netransmisibil; – este un contract cu executare succesivă.

Efectele contractului de întreŃinereObligaŃiile întreŃinutului:

– să transmită dreptul de proprietate asupra bunului înstrăinat; – să garanteze contra evicŃiunii şi a viciilor ascunse ale bunului înstrăinat.ObligaŃiile întreŃinătorului:

– să acorde întreŃinerea în natura întreŃinutului; – întreŃinerea trebuie executată la locul stabilit de părŃi.

RezoluŃiunea contractului pentru neexecutarea obligaŃiei de întreŃinereÎn cazul neexecutării obligaŃiei se vor aplica dispoziŃiile dreptului comun

pentru contractele bilaterale, adică prevederile art.1020 din Codul civil, potrivitcăruia se poate cere rezoluŃiunea contractului.

Efectele rezoluŃiunii (desfiinŃării) pentru neexecutarea obligaŃiei de întreŃinere. În cazul neexecutării, este incontestabil ca dreptul de proprietateasupra bunului prestat de beneficiarul întreŃinerii va fi redobândit de el.Valoarea întreŃinerii prestate nu trebuie restituită, datorită caracterului aleatoriu

al contractului.



185

Transformarea în bani a obligaŃiei a întreŃinere. În caz de neexecutarea obligaŃiei de întreŃinere, întreŃinutul are facultatea de a cere rezoluŃiuneacontractului. El are însă şi posibilitatea să opteze pentru executarea contractului.

Transformarea în bani a obligaŃiei de întreŃinere este posibilă şi princonsimŃământul părŃilor, când operează în fond o navaŃie care stinge vecheaobligaŃie dintre creditor şi debitor, înlocuind-o cu o obligaŃie nouă.

X.12. Contractul de donaŃieNoŃiuneContractul de donaŃie este un contract solemn prin care o parte, numită

donator , cu intenŃie liberală, îşi micşorează irevocabil patrimoniul său în favoarea celeilalte părŃi, numită donatar , fără a urmări de la aceasta ocontraprestaŃie.

Caracterele juridice. Contractul de donaŃie este: – contract solemn, pentru validitatea căruia îi este necesară forma

înscrisului autentic; – contract cu titlu gratuit, donatorul micşorându-şi patrimoniul fără a

primi un echivalent pentru acesta; – contractul unilateral – creează, în principiu obligaŃii numai pentrudonator;

– contract cu titlu translativ de proprietar, prin acordul părŃilor exprimatcu respectarea condiŃiilor de formă cerute de lege.

CondiŃiile de validitate a contractelor de donaŃieObiectul contractului poate constitui orice bun aflat în circuitul civil

determinat sau determinabil, posibil, licit şi să existe sau să poată exista în viitor (de exemplu, recolta viitoare).

1. CondiŃii de formă

Conform art.813 din Codul civil, toate donaŃiile se fac prin act autentic. Nerespectarea acestei forme se sancŃionează cu nulitate absolută.Dacă donaŃia are ca obiect bunuri mobile, ele trebuie înscrise într-un „ stat

estimativ” semnat de ambele părŃi în care să existe descrierea bunurilor, valoareaglobală. În cazul bunurilor imobile înstrăinarea lor se face cu respectarea

publicităŃii imobiliare, dreptul de preempŃiune nu este aplicabil.

2. Capacitatea părŃilor Minorii şi persoanele aflate sub interdicŃie judecătorească sunt incapabili

de a dispune. Minorul nu poate dispune prin donaŃie nici după ce a ajuns lamajorat, cât timp autoritatea tutelară nu a dat tutorelui descărcare pentrugestiunea sa. De la această regulă face excepŃie situaŃia când tutorele este

ascendentul minorului.



186

Cele mai importante incapacităŃi de a primi sunt: – Persoanele neconcepute şi organizaŃiile care nu au dobândit

personalitate juridică; – Străini şi apatrizi, dacă obiectul donaŃiei este un teren; – Medici şi farmacişti de la persoanele pe care le-au îngrijit medical

înaintea morŃii (inclusiv preoŃii); – Minorii şi interzişii pot accepta donaŃii prin reprezentanŃii lor legali sau

cu încuviinŃarea acestora; – Persoanele juridice, în limita principiului specialităŃii, capacităŃii defolosinŃă a lor.

LiberalităŃile între vii sunt, prin esenŃa lor, irevocabile ca o condiŃie devaliditate. Clauzele contrare sunt lovite de nulitate.

Efectele contractului de donaŃieDonaŃia are obligaŃia să predea bunul donat, să-l garanteze pe donatar

dacă s-a obligat expres în cadrul contractului, să-l garanteze pentru evicŃiune şivicii ascunse şi dacă donaŃia este cu sarcini în limita celor impuse.

Dacă donaŃia este fără „sarcini”, donatorul are singura obligaŃie de„recunoştinŃă” faŃă de donator. Dacă donaŃia este cu sarcini, aceasta trebuie săfie licită, morală, posibilă. Neîndeplinirea sarcinii are ca efect desfiinŃarearetroactivă a contractului.

Contractul de donaŃie, este în principiu, irevocabil. De la acest principiuexistă anumite clauze legale de revocare, respectiv pentru:

– neîndeplinirea sarcinilor; – ingratitudine în următoarele cazuri: atentat la viaŃa donatorului, delicte,

cruzimi sau injurii grave la adresa donatorului, refuzul de a acorda alimentedonatorului;

– survenienŃă de copil în următorul caz: dacă în momentul încheieriicontractului, donatorul nu avea copil sau alt descendent şi ulterior se naşte un

copil din căsătorie sau din afara acesteia.Primele două cazuri se solicită pe cale judecătorească.

X.13. Contractul de tranzacŃie

NoŃiuneContractul de tranzacŃie este acel contract prin care părŃile litigante,

urmărind să pună capăt unui proces existent sau să prevină declanşarea unui proces iminent, îşi fac concesii reciproce în sensul renunŃării la anumitedrepturi, ori stipulează prestaŃii noi în schimbul unor renunŃări consimŃite de

partea adversă .Potrivit definiŃiei, pentru a fi în prezenŃa unei tranzacŃii trebuie să fie

cumulativ întrunite următoarele condiŃii:



187

– existenŃa unui drept litigios în cadrul unui proces civil declanşat sau pecale de a se declanşa ;

– intenŃia părŃilor de a pune capăt procesului; – concesii reciproce.

Caractere juridice – Este un contract sinalagmatic, fiecare parte îşi asumă obligaŃii în

considerarea prestaŃiilor celeilalte părŃi ;

– Este un contract cu titlu oneros şi cumulativ, fiecare parte urmăreşte unavantaj material prin concesiile pe care le face, fiind cumulativ deoarececoncesiile reciproce se cunosc şi sunt determinate ;

– Este un contract consensual , fiind suficient consimŃământul valabilexprimat al părŃilor.

TranzacŃia trebuie să fie constatată printr-un înscris cerut însă numai ad probationem.

Forma solemnă a înscrisului este cerută în două cazuri : – când obiectul tranzacŃiei este un teren transmis de o parte în schimbul

renunŃării de către cealaltă parte; – când tranzacŃia este extrajudiciară.

CondiŃii de validitateDeoarece prin tranzacŃie se renunŃă la un drept, părŃile trebuie să aibă

capacitatea de a dispune de obiectul tranzacŃiei.TranzacŃia nu poate avea ca obiect drepturi personale nepatrimoniale

asupra cărora părŃile nu au drept de dispoziŃie şi nici bunuri scoase din circuitulcivil.

Efectele contractului de tranzacŃieTranzacŃia are efect extinctiv în privinŃa drepturilor asupra cărora poartă

concesii reciproce;

După încheierea tranzacŃiei părŃile nu mai pot invoca în instanŃă drepturistinse prin înŃelegerea lor.TranzacŃia produce, de regulă, efecte declarative având drept consecinŃe;

– producerea efectelor retroactive până în momentul naşterii dreptului cese consolidează;

– ea nu mai poate fi invocată ca just titlu pentru uzucapiunea de 10-20 de ani; – părŃile nu trebuie să-şi garanteze reciproc drepturile pe care şi le

recunosc.

Cauzele de nulitate a tranzacŃieiTranzacŃia poate fi anulată pentru eroare asupra persoanei sau asupra

obiectului; nu constituie eroare asupra obiectului, eroare asupra cuantumului

prejudiciului suferit.



188

Se poate cere şi anularea tranzacŃiei încheiată pentru executarea unui titlunul sau anulabil ori lovit de alte cauze de ineficacitate (de exemplu, testamentrevocat), ori pentru stingerea unui proces rezolvat printr-o hotărâre definitivă,cu excepŃia cazurilor în care părŃile au tratat în cunoştinŃă de cauză.

X.14. Contractul de antrepriză NoŃiune

Contractul de antrepriză are două părŃi. O parte numită antreprenor,care se obligă să execute pe riscul său o anumită lucrare pentru cea de-a doua parte, numită client, de la care primeşte un preŃ. Acesta reprezintă un elementdeosebit de important al contractului de antrepriză, în sensul în care, dacă el nuexistă, nu va exista nici contractul de antrepriză, ci actul încheiat de părŃi poatefi un act cu titlu gratuit.

Contractul de antrepriză este un contract important, în baza căruia se potexecuta lucrări de mare importanŃă, de la construirea de case, blocuri delocuinŃe, până la diverse prestări de servicii.

Se poate vorbi de un astfel de contract chiar şi în cazul lucrărilor intelectuale, de pildă meditaŃii sau consultaŃii profesionale aşa cum se

precizează şi în literatura juridică de specialitate.47 Caractere juridiceContractul de antrepriză este un contract:− sinalagmatic (bilateral);− cu titlu oneros;− comutativ; − consensual;− cu executare succesivă; − translativ de proprietate. Cât priveşte proprietatea, trebuie făcută următoarea precizare. Dacă

materialele sunt procurate de antreprenor, apreciem că el trebuie să rămână proprietarul lor şi al lucrării până la terminarea ei, după care clientul poate obŃine predarea silită, devenind proprietar. Dacă însă aceste materiale sunt achiziŃionatede către client, el păstrează proprietatea lor şi în cursul executării lucrării, până lafinalizarea acesteia, când devine de facto şi de juris, proprietarul acesteia.

CondiŃii de validitateÎn ceea ce priveşte condiŃiile de validitate, acestea sunt comune cu ale

celorlalte contracte civile încheiate între două sau mai multe părŃi, cumenŃiunea că la contractul de antrepriză, clientul trebuie să îndeplinească

47 Vezi F.Deak, S.Cărpenaru, Contracte civile şi comerciale, Editura LuminaLex,1993, pag.120.



189

condiŃiile cerute de lege pentru a face acte fie de administrare, fie de dispo-ziŃie,iar antreprenorul trebuie să aibă capacitate deplină de exerciŃiu.

Asemănări sau deosebiri faŃă de alte contracte civilea) În cazul contractului de muncă unde salariul se plăteşte după

cantitatea şi calitatea muncii depuse, în baza contractului de antrepriză, se plăteşte numai rezultatul muncii antreprenorului, predat clientului(ex. predarea locuinŃei executate).

În cazul primului contract, apreciem că între părŃi se stabileşte un raport de prepuşenie , comitentul răspunde, în baza art.1000 alin.3 C.civ., faŃă de terŃi

pentru faptele persoanelor încadrate în muncă (prepuşilor), pe când în cadrulcontractului de antrepriză, antreprenorul se bucură de independenŃă juridicăcât priveşte modul de executare a lucrării, el fiind liber să încredinŃeze o partesau întreaga lucrare, sub coordonarea sa, unor subantreprenori, deoarece îşiasumă întregul risc al contractului de antrepriză încheiat.

b) Contractul de antrepriză se deosebeşte şi de contractul de locaŃiune (locatio rei), el nefiind o variantă a locaŃiunii întrucât preŃul acestuia din urmăeste stabilit în raport cu durata folosinŃei locuinŃei (spaŃiului închiriat).

c) Contractul de antrepriză are ca obiect fapte materiale spre deosebire decontractul de mandat, unde mandatarul se obligă faŃă de mandant să-lreprezinte. Pentru ca antreprenorul să-l poată reprezenta pe client, el trebuie săfie împuternicit de client, în baza unui alt contract de mandat diferit (separat)faŃă de cel încheiat anterior.

d) Contractul de antrepriză se mai poate asemăna şi cu depozitul , mai alescă depozitarul efectuează anumite lucrări pentru conservarea lucrului depozitat,ca şi în cazul antreprizei atunci când antreprenorul execută lucrareacontractată, cu materialele procurate de client.

DistincŃia dintre cele două contracte rezidă tocmai din obiectul principalal contractului încheiat. În cazul depozitului, obiectul contractului este dat de

depozitarea bunurilor de către depozitar, pe când în contractul de antrepriză,obiectul principal al contractului este executarea unei lucrări, în schimbul unui preŃ stabilit de părŃi, aşa cum am precizat anterior.

Răspunderea antreprenorului şi a arhitectului

a) Răspunderea pentru neexecutarea lucrării este guvernată deregulile de drept comun. Beneficiarul poate să-l acŃioneze în justiŃie peantreprenor în cazul neexecutării lucrării, chiar şi în faŃa instanŃei penale, dacăantreprenorul a fost de rea-credinŃă, prejudiciindu-l grav prin fapta sa.

b) Răspunderea pentru viciile lucrării Antreprenorul răspunde în primul rând pentru viciile ascunse ale

materialelor procurate de el cât şi pentru cele ale lucrării în totalitatea sa, după



190

ce aceasta a fost recepŃionată de către beneficiar. După terminarea lucrării, beneficiarul este obligat s-o ia în primire în baza unui act juridic încheiat înacest sens, (proces-verbal de recepŃie a lucrării executate).

Dacă însă beneficiarul nu respectă această obligaŃie pe care şi-aasumat-o prin contract, atunci şi el va răspunde în faŃa antreprenorului, care aredreptul să solicite daune-interese pentru cheltuielile ocazionate, de pildă, pentruconservarea (păstrarea) lucrării executate, până la predarea-primirea efectivă a

acesteia.Dreptul la acŃiunea privitoare la viciile ascunse ale unei lucrăriexecutate de antreprenor se prescrie potrivit Decretului 167/1958, în termen de6 luni, dacă viciile nu au fost ascunse cu viclenie. În caz contrar, termenul estecel general de prescripŃie, prevăzut de acelaşi act normativ, respectiv de 3 ani.

Aceste termene încep să curgă de la data descoperirii viciilor lucrării, până cel mai târziu de la împlinirea unui an de la predarea-primirea acesteia.

c) Răspunderea antreprenorului pentru calitatea construcŃiei Antreprenorul răspunde, în acest caz, dacă construcŃia se dărâmă în tot

ori în parte din cauza unui viciu de construcŃie sau din cauza terenului, întermen de 10 ani de la recepŃia lucrării.

Prin Legea nr. 8/1977 privind asigurarea durabilităŃii, siguranŃei înexploatare, funcŃionării şi calităŃii construcŃiilor, răspunderea antreprenorului

pentru calitatea construcŃiei, inclusiv pentru neîncadrarea în gradul deseismicitate aprobat, indiferent de natura aparentă sau ascunsă a viciului, petoată durata de serviciu normată a construcŃiei.

De asemenea, prin OrdonanŃa de Guvern nr. 25/1992 privind calitateaîn construcŃii, răspunderea antreprenorului pentru viciile structurii de rezistenŃă,rezultate din nerespectarea normelor de proiectare sau execuŃie, este pe toatădurata de existenŃă a construcŃiei.

Aceste reglementări juridice protejează dreptul beneficiarului de a-l

acŃiona în judecată pe antreprenor, pentru orice vicii ascunse în timp de 10 ani,iar pentru cele care afectează structura de rezistenŃă a construcŃiei pe întreagadurată de existenŃă a acesteia.

Pentru angajarea răspunderii beneficiarul trebuie să dovedească numaiexistenŃa viciului. În atare situaŃie, culpa contractuală a antreprenorului sau aarhitectului este prezumată, ei fiind obligaŃi să dovedească existenŃa unei cauzestrăine, exoneratoare de răspundere, fără a se prevala de culpasubantreprenorilor. Dacă există şi o culpă a acestora din urmă, evident căantreprenorul are la îndemână o acŃiune în regres împotriva acestora, care va fiulterioară, şi care va conduce la recuperarea parŃială sau totală a sumei pe care a

plătit-o antreprenorul, beneficiarului.



191

B. Răspunderea arhitectului Aşadar pe lângă antreprenor şi arhitectul răspunde în faŃa beneficiarului

pentru viciile lucrării executate.Arhitectul este persoana fizică care întocmeşte, stricto sensu, proiectul

lucrării angajate prin contractul de antrepriză.În literatura juridică de specialitate s-a pus problema întinderii

răspunderii atât a antreprenorului cât şi a arhitectului. S-a statuat că dacă

arhitectul nu a făcut decât planul construcŃiei fără a se angaja şi de executarealucrării, el răspunde numai dacă se va face dovada că viciul construcŃiei îşi aresorgintea în viciul proiectului (planului) lucrării.

Dacă însă, se dovedeşte că viciul aparŃine, antreprenorului, cel care aexecutat lucrările de construcŃii, atunci el va răspunde singur în faŃa clientului,care este beneficiarul lucrării.

Dacă culpa este comună, ei vor răspunde proporŃional cu gradul devinovăŃie ce se va reŃine în sarcina fiecăruia, pe baza expertizei ce se va efectuaîn acest sens.

PreŃul contractului de antrepriză

A. PreŃul forfetarÎn acest caz, dacă antreprenorul sau arhitectul s-a obligat prin contractul

de antrepriză, să execute un bloc de locuinŃe, preŃul negociat cu partea beneficiară, rămâne acelaşi indiferent dacă în intervalul de timp cât dureazălucrarea, preŃul muncii sau a materialelor se modifică. Spunem despre acestcontract că a avut la bază un preŃ forfetar , global.

B. PreŃul de deviz În acest caz, preŃul se stabileşte pentru fiecare material necesar în

vederea finalizării lucrării. Aşadar preŃul total al lucrării va depinde de preŃurilearticolelor procurate de antreprenor, care se vor dovedi cu acte atât în faŃa

beneficiarului cât şi în faŃa instanŃei, dacă va fi cazul, atunci când va recepŃionalucrarea, mai exact spus, o va preda părŃii din contractul încheiat în acest sens.

În domeniul contractului de antrepriză, pentru lucrări publice, întâlnimşi termenul de preŃ fix care nu se modifică pe întreaga durată a contractului saude preŃ indexat, când valorile se modifică odată cu schimbările ce au loc pe

piaŃa materialelor de construcŃii, sau pentru plata forŃei de muncă.

Încetarea contractului de antrepriză

Potrivit art. 1485 C. civil, contractul de antrepriză încetează prinmoartea arhitectului sau antreprenorului, deoarece acest contract este încheiatintuitu personae, clientul are însă obligaŃia să plătească moştenitorilor

antreprenorului contravaloarea lucrărilor executate, direct proporŃional cu preŃul prevăzut în contractul încheiat în acest sens.



192

În afară de aceste reguli speciale, pentru sancŃionarea unor eventualelitigii apărute între părŃile contractului de antrepriză, se aplică regulile de dreptcomun existente în legislaŃia civilă.

X.15. Contractul de subantrepriză

Descriere generalăÎn cazul contractului de antrepriză de construcŃii, antreprenorul are dreptul

să încredinŃeze executarea unor părŃi din lucrare unor subantreprenori, încheindcu fiecare dintre ei (instalator, electrician, parchetar, zidar, mozaicar etc.), uncontract de subantrepriză.

Potrivit dispoziŃiilor prevăzute în Codul civil, în relaŃiile dintreantreprenor şi subantreprenor se aplică regulile prevăzute în contractul desubantrepriză, subantreprenorul având rolul de antreprenor.

Întrucât antreprenorii, contractează numai cu subantreprenorul, clientul nu are nici o acŃiune contractuală împotriva acestuia. Numai pe temei delictualclientul poate cere repararea prejudiciilor cauzate prin fapte ilicite.

Subantreprenorii nu au calitatea de prepuşi, antreprenorul nu răspunde

pentru faptele lor în calitate de comitent, între ei nestabilindu-se o relaŃie de prepuşenie, tot aşa cum nici clientul nu răspunde pentru faptele antreprenoruluisau subantreprenorului, faŃă de terŃii păgubiŃi48.

X.16. Contractul de societate civilă

NoŃiuneContractul de societate civilă constă în punerea în comun, de către două

sau mai multe persoane a bunurilor lor materiale, în vederea constituirii unuifond, pentru a răspunde scopului patrimonial comun.

Caractere juridice

Societatea civilă este un contract:− sinalagmatic (bilateral);− cu titlu oneros;− comutativ;− patrimonial (caracter lucrativ);− consensual;− cu executare succesivă;− încheiat intuitu personae.

48 F.Deak, S.Cărpenaru, Contracte civile şi comerciale, Editura Lumina Lex,1993, pag.129.



193

PărŃile acestui contract nu încheie acte obiective sau subiective de comerŃ,deci acest tip de contract este numai un contract civil, care se deosebeşte decelelalte, tocmai prin intenŃia părŃilor de a realiza scopul patrimonial propriu, pecare şi l-au propus prin încheierea contractului de societate civilă.

Contractul de societate se întâlneşte atât în domeniul agricol, princonstituirea de societăŃi agricole, cât şi în cel al construcŃiilor, creşteriianimalelor, prestărilor de servicii etc. Ideea care se degajă din contractul de

societate, care este de natură existenŃială, este tocmai realizarea scopului patrimonial comun, pentru care a fost încheiat.

Administrarea şi funcŃionarea societăŃii civileSocietatea civilă nu are personalitate juridică şi deci nu este subiect de

drept, în accepŃiunea legii civile. În vederea realizării scopului patrimonial pentru care a fost creată, ea trebuie să aibă un patrimoniu comun.

De aceea pentru a funcŃiona este obligatoriu a avea organe proprii deconducere şi administrare, care pot fi din rândul asociaŃilor sau reprezentanŃi

prin contractul de mandat, ce se va încheia ulterior.Raporturile dintre asociaŃi au la bază buna-credinŃă dar şi diligenŃa

fiecăruia pentru bunul mers al societăŃii.În caz de rea-administrare, asociaŃii vor răspunde direct proporŃional cu

gradul de prejudiciere al societăŃii.Administrarea societăŃii poate fi încredinŃată unui singur asociat

(administrator statutar) sau mai multor asociaŃi. Hotărârile se iau prin votulmajorităŃii asociaŃilor.

Ca o trăsătură esenŃială a acestui tip de contract, pe lângă scopul patrimonial pentru care s-a constituit, fiecare asociat este prezumat că aremandat tacit din partea celorlalŃi asociaŃi, pentru administrarea treburilor societăŃii. Aşadar, acest mandat se prezumă numai pentru actele deadministrare şi conservare şi nu pentru cele de dispoziŃie. Aceste ultime acte

pot fi făcute, numai în baza unui mandat special, dat de toŃi membrii societăŃiicivile. Aşa cum am arătat mai sus, contractul de societate, odată încheiat nuconduce la dobândirea personalităŃii juridice de către societatea civilă, înraporturile juridice cu alte societăŃi ea nu va fi niciodată subiect de drept, înaccepŃiunea legii. De aici rezidă concluzia că obligaŃiile contractuale, deşiîncheiate pe seama societăŃii, vor angaja sub aspectul răspunderii asumate,doar asociatul contractant.

Dar, datorită raporturilor interne specifice dintre membrii societăŃii,creditorii pot acŃiona în judecată şi urmări, atât fondul social cât şi bunurile din

patrimoniul personal al acestora. Eventualii creditori nu sunt obligaŃi, aşadar,să cunoască partea fiecărui asociat.

ObligaŃiile asumate prin contract se vor împărŃi direct proporŃional cunumărul lor, indiferent de întinderea aportului social al fiecăruia.



194

Tot proporŃional cu aportul social se va face şi împărŃirea beneficiilor, dar şi a prejudiciilor cauzate societăŃii.

Cauze de încetare a societăŃii civileSocietatea civilă încetează prin:a) pierderea fondului social;

b) realizarea scopului pentru care a fost creată;

c) moartea naturală a unuia sau mai multor asociaŃi;d) declararea judecătorească a morŃii unuia sau mai multor asociaŃi;e) punerea sub interdicŃie a unuia sau mai multor asociaŃi;f) insolvabilitatea sau falimentul societăŃii sau numai a unuia dintre

asociaŃi, recunoscută prin hotărârea instanŃei competente;g) prin expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul de

societate.La încetarea activităŃii societăŃii, patrimoniul social se lichidează49, se

încasează creanŃele şi se achită datoriile, iar activul şi pasivul social se împarteîntre asociaŃi, proporŃional şi în conformitate cu regulile prevăzute de legislaŃiacivilă.

Cererea de partajare a bunurilor societăŃii, care sunt în indiviziune, esteimprescriptibilă, tocmai pentru a proteja patrimoniul comun al membrilor societăŃii civile de fapte şi instituŃii juridice de orice fel, în primul rândîmpotriva termenului general de prescripŃie extinctivă.

49 F.Deak, S.Cărpenaru, Contracte civile şi comerciale, Editura Lumina Lex,1993, pag.131.



195

TESTE GRILĂ

1. Este patrimonială acea relaŃie socială care nu poate fi exprimată în bani – ex.: dreptul la nume, domiciliu, sediu ?Răspuns: NU

2. Dreptul civil aparŃine diviziunii dreptului public ?Răspuns: NU

3. Persoana fizică este doar o ficŃiune a legii, luată separat?Răspuns: NU

4. Capacitatea de exerciŃiu este capacitatea unei persoane de a fi titular de

drepturi şi obligaŃii civile ?Răspuns: NU

5. Dreptul de autor al unei opere ştiinŃifice, literare, artistice etc. este undrept nepatrimonial.Poate genera şi raporturi patrimoniale ?Răspuns: DA

6. Utilizarea termenului de izvoare ale dreptului civil semnifică existenŃaatât a mai multor forme de exprimare a normelor de drept civil, cât şiexistenŃa, în cadrul aceleiaşi forme de exprimare, a mai multor surse deaceeaşi categorie, dar cu obiect de reglementare diferit ?Răspuns: DA

7. Izvoarele dreptului civil , în sens formal, pot să fie comune cu alteramuri de drept ?Răspuns: NU

8. Principalul izvor de drept civil îl constituie Codul de procedură civilă?Răspuns: NU

9. Raportul juridic civil este relaŃia socială guvernată de norma juridică dedrept civil ?Răspuns: DA

10. Actul juridic este o acŃiune umană, prin care nu s-a urmărit producereaunor efecte juridice, dar care totuşi prin consecinŃele ei, generează astfelde efecte ?Răspuns: NU



196

11. Caracterele juridice ale raportului juridic civil sunt următoarele: – caracter social – caracter dublu voliŃional – egalitatea juridică a părŃilor Ele mai sunt cunoscute şi sub denumirea de trăsături definitorii ?Răspuns: DA

12. Obiectul raportului juridic civil constă în acŃiunile sau inacŃiunile

la care sunt îndreptăŃite, dar nu pot fi obligate părŃile ?Răspuns: NU13. Atunci când sunt mai mult de două subiecte ale raportului juridic

există o pluralitate de subiecte. Pluralitatea poate fi pluralitateactivă sau pluralitate pasivă.Poate fi pluralitatea subiect al raportului juridic civil ?Răspuns: DA

14. Transmiterea de drepturi şi obligaŃii poate fi: – universală; – cu titlu universal; – cu titlu particular.

Testamentul mistic sau secret poate transmite drepturi inter vivos?Răspuns: NU

15. Persoanele lipsite de capacitate de exerciŃiu sunt: – minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani; – persoana pusă sub interdicŃie

Pentru aceste persoane, actele juridice pot fi încheiate de reprezentanŃiilor legali ?Răspuns: DA

16. Minorii cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani, se consideră că audiscernământul în curs de formare, iar capacitatea lor de exerciŃiu esteuna restrânsă.Pot încheia aceştia acte juridice, cu încuviinŃarea părinŃilor ?Răspuns: DA

17. La raportul juridic încheiat de persoana juridică participă un subiect activ, numit creditor şi un subiect pasiv numit debitor.În acelaşi raport juridic, părŃile pot fi atât subiect activ, cât şi subiect

pasiv ?Răspuns: DA

18. După criteriul persoanelor obligate, drepturile subiective civile se dividîn:

– drepturi absolute şi drepturi relativeAmbele sunt opozabile erga omnes ?Răspuns: NU



197

19. ObligaŃiile conjuncte (divizibile) sunt acele obligaŃii care leagă maimulŃi creditori sau mai mulŃi debitori, iar creanŃa este divizibilă.Fiecare creditor sau fiecare debitor poate urmări sau poate fi urmărit, pentru întreaga creanŃă ?Răspuns: NU

20. Bunurile mobile prin anticipaŃie sunt acele bunuri care, dacă suntanalizate după natura lor, sunt imobile, dar având în vedere ce vor

deveni, părŃile unui act juridic convin că acestea sunt mobile.Această considerare are temei legal (este legală) ?Răspuns: DA

21. Bunurile care nu sunt în circuitul civil sunt acele bunuri care nu potface obiectul actelor juridice civile şi nici nu se pot afla în proprietatea

particularilor.Plajele, marea teritorială aparŃin proprietăŃii publice ?Răspuns: DA

22. Bunurile fungibile pot fi înlocuite unele cu altele, în executarea uneiobligaŃii ?Răspuns: DA

23. Fructele naturale, industriale, civile, sunt bunuri nefrugifere înaccepŃiunea Codului civil ?Răspuns: NU

24. Evenimentele sunt împrejurări care se produc independent de voinŃaomului şi pot fi: naturale (naşterea, decesul)

– forŃa majoră – prescripŃia – cvasidelictele

De producerea lor legea civilă leagă anumite efecte juridice ?Răspuns: DA

25. NoŃiunea de act juridic civil este folosită şi pentru desemnarea înscri-sului constatator al manifestării de voinŃă care are rol de mijloc de

probă?Răspuns: DA

26. Actele unilaterale, bilaterale sau multilaterale sunt clasificate dupăefectele produse ?Răspuns: NU

27. Actele juridice constitutive sunt acele acte care dau naştere unui dreptsubiectiv civil care nu a mai existat până în acel moment.Astfel de acte sunt: contractul de vânzare-cumpărare, contractul deschimb, precum şi alte tipuri de contracte ?Răspuns: NU



198

28. Actele juridice cu titlu gratuit sau cu titlu oneros se clasifică dupăcriteriul modului de formare ?Răspuns: NU

29. Actele juridice civile nepatrimoniale sunt acele acte care nu pot fievaluate în bani şi privesc drepturile nepatrimoniale.Este donaŃia un astfel de act ?Răspuns: NU

30. Capacitatea de a contracta, consimŃământul valabil al părŃilor care seobligă, un obiect determinat şi o cauză licită sunt modalităŃi ale actului juridic ?

Răspuns: NU31. Este termenul un eveniment viitor şi nesigur ca realizare, până la care se

amână fie începerea, fie stingerea posibilităŃii de exercitare a dreptuluisubiectiv ?Răspuns: FALS

32. Principiile fundamentale ale dreptului civil se suprapun până laidentificarea cu izvoarele dreptului civil ?Răspuns: NU

33. Nulitatea absolută a actului juridic civil operează în următoarele cazuri: – lipsa totală a consimŃământului; – lipsa (nevalabilitatea) obiectului juridic civil; – frauda legii; – încălcarea ordinii publice.

Această enumerare are caracter doar exemplificativ ?Răspuns: ADEVĂRAT

34. Trăsăturile definitorii ale raportului juridic civil pot fi asimilate saudenumite şi caractere ale acestuia.Răspuns: DA

35. Este adevărat că pentru a fi valabil, actul autentic (art.1171 C.civ.)trebuie să îndeplinească o serie de condiŃii:

– să fie semnat; – să fie îndeplinită condiŃia pluralităŃii de exemplare; – să fie îndeplinită condiŃia scrierii în întregime ori punerii formulei

,,bun şi aprobat”.Răspuns: FALS

36. Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani, este singura persoană fizicălipsită de capacitatea de exerciŃiu ?

Răspuns: NU37. Este adevărat că între mărturie şi mărturisire nu există nici o deosebire

sub aspectul forŃei probante ?Răspuns: ADEVĂRAT



199

38. Forma ,,ad validitatem” (ad solemnitatem) este cerută de lege în cazultuturor actelor juridice civile ?Răspuns: NU

39. CondiŃiile de valabilitate ale contractului de mandat sunt comunetuturor contractelor ?Răspuns: ADEVĂRAT

40. Sarcina este o obligaŃie impusă de dispunător gratificatului, ca o

contraprestaŃie, şi constă în a da, a face sau a nu face ceva ?Răspuns: NU41. Principiile fundamentale ale dreptului civil se suprapun până la

identificarea cu izvoarele dreptului civil ?Răspuns: NU

42. Trăsăturile definitorii ale raportului juridic civil pot fi asimilate saudenumite şi caractere ale acestuia.Răspuns: DA

43. Cum au definit romanii dreptul?a) ca fiind ceea ce trebuie

b) ca fiind respectul aproapelui

c) ca fiind arta binelui şi echităŃiiRăspuns: c)

44. În următoarea definiŃie completaŃi noŃiunea căreia îi aparŃine:„………………….. este posibilitatea, facultatea sau prerogativarecunoscută unei persoane de a pretinde să i se dea ceva, să i se executeo anumită prestaŃie, să obŃină de la o altă persoană adoptarea uneianumite conduite sau abŃinerea de la anumite acŃiuni”.Răspuns: DREPTUL SUBIECTIV

45. CompletaŃi noŃiunile lipsă:„Drepturilor subiective le corespund obligaŃiile:1) …………..de a da, 2) …………sau a nu 3)……..”Răspuns: 1) CELORLALłI MEMBRI AI SOCIETĂłII;

2) DE A FACE; 3) FACE CEVA.46. Cărei accepŃiuni a dreptului aparŃine definiŃia următoare?

„…………… este alcătuit din ansamblul normelor juridice recunoscutesau instituite de către stat, pe care membrii societăŃii le respectă de

bunăvoie sau sub ameninŃarea forŃei de constrângere a statului”.Răspuns: DREPTUL OBIECTIV.



200



201

Partea a II-a

DREPT COMERCIAL



202



203

CAPITOLUL I

DREPTUL COMERCIAL.NOłIUNE, OBIECT, EVOLUłIE, IZVOARE

I.1. NoŃiunea, obiectul şi evoluŃia dreptului comercial

NoŃiune. În doctrină dreptul comercial a fost diferit în diferite moduri. ÎnesenŃă, dreptul comercial este acea ramură a dreptului privat, alcătuită dinnormele juridice aplicabile faptelor de comerŃ, precum şi celorlalte raporturi

juridice la care iau parte persoanele care au calitatea de comerciant . NoŃiunea de comerŃ îşi are originea în latinescul commercium, alcătuit la

rândul lui din „cum” şi „merx”, care înseamnă „cu marfă”.

Activitatea comercială, aşa cum se va arăta la partea privind faptele decomerŃ, cuprinde întreaga activitate economică, începând cu producerea bunurilor până la ajungerea lor la consumator inclusiv executarea de servicii şi prestarea de lucrări.

Stabilirea obiectului dreptului comercial înseamnă delimitarea sferei sale de aplicare. A fost făcută în funcŃie fie de elementul subiectiv ( sistemul subiectiv), fie de elementul obiectiv ( sistemul obiectiv).

În sistemul subiectiv obiectul dreptului are în vedere persoana, el urmândsă se aplice numai operaŃiunilor efectuate de profesionişti, de comercianŃi. Încontinuarea a ceea ce există în această concepŃie, care este de influenŃăgermanică, orice operaŃiune efectuată de un comerciant este considerată o

operaŃiune comercială. În sistemul obiectiv obiectul dreptului se stabileşte având în vedere

natura operaŃiunii (comercialitatea). În acest sistem, care este de influenŃăfranceză, normele juridice de drept comercial se aplică actelor juridice, faptelor şi operaŃiunilor calificate de lege ca fapte de comerŃ, fără să fie condiŃionate decalitatea de comerciant a persoanei care le săvârşeşte.

Codul comercial român are la bază sistemul obiectiv care este însăcompletat cu un element subiectiv prin prevederile art. 4 din Codul comercialcare prevede că sunt fapte de comerŃ şi celelalte contracte şi obligaŃiuni ale unuicomerciant dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă dinînsuşi actul.



205

înrolarea şi salariile persoanelor echipajului; IV - Despre contractul de închiriere,V - Despre împrumutul maritim; VI - Despre asigurare în contra riscurilor navigaŃiei; VII - Despre avarii şi despre contribuŃie; VIII - Despre pagubelecauzate prin lovirea vaselor (abordaj); IX - Despre creanŃele privilegiate.

– Cartea III - Despre faliment, împărŃită în 8 subtitluri: I - DespredeclaraŃia de faliment şi despre efectele sale; II - Despre administrareafalimentului; III - Despre lichidarea pasivului; IV - Despre lichidarea activului;

V - Despre repartiŃia între creditori şi despre închiderea falimentului;VI - Despre încetarea şi suspendarea falimentului; VII - DispoziŃii privitoare lafalimentul societăŃilor comerciale; VIII - Despre infracŃiuni penale în materiede faliment.

– Cartea IV - Despre exerciŃiul acŃiunilor comerciale şi despre durata lor cu 3 titluri: I - Despre exerciŃiul acŃiunilor comerciale; II - Despre prescripŃie;III - DispoziŃii tranzitorii.

Unele dispoziŃii ale Codului comercial sunt încă în vigoare, altele au fostabrogate prin intrarea în vigoare a unor acte normative noi adoptate după anul1989. Au fost adoptate legi noi prin care fostele întreprinderi socialiste au fosttransformate în societăŃi comerciale şi regii autonome – Legea nr. 15/1990. A

fost înfiinŃat Registrul comerŃului prin Legea nr. 26/1990 şi s-a adoptat oreglementare nouă privind societăŃile comerciale – Legea nr. 31/1990, iar falimentul a fost reglementat prin Legea nr. 64/1995.

I.2. Corelarea cu alte ramuri de drept

a) Cu dreptul civil Dreptul civil reprezintă dreptul comun. Art. 1 din Codul comercial

dispune astfel: „(1) În comerŃ se aplică legea de faŃă. (2) Unde ea nu dispune seaplică Codul civil.”

b) Cu dreptul procesual civil

La fel ca şi în cazul dreptului civil, în afara dispoziŃiilor exprese din Codulcomercial, exerciŃiului acŃiunilor comerciale îi sunt aplicabile dispoziŃiile Coduluide procedură civilă (conform art. 889 Cod comercial).

c) Cu dreptul comerŃului internaŃional Raporturilor comerciale cu element de extraneitate le sunt aplicabile

convenŃiile sau uzanŃele internaŃionale. În spaŃiul Uniunii Europene semanifestă tendinŃa de armonizare şi unificare.

d) Cu dreptul penal În legile comerciale sunt numeroase dispoziŃii care incriminează încălcări

a regulilor comerciale. În acelaşi timp, unele dispoziŃii din dreptul comercial factrimitere la dispoziŃiile Codului penal.



206

e) Cu dreptul financiar public ActivităŃii comerciale îi sunt aplicabile numeroase dispoziŃii ce Ńin de

dreptul financiar public, în special în ce priveşte veniturile cuvenite bugetului public naŃional: impozitul pe profit, impozitul pe dividende, TVA, accize, taxevamale, impozite pe clădiri, terenuri, firme, înregistrarea fiscală etc.

f) Cu dreptul administrativ Legăturile dreptului comercial cu dreptul administrativ privesc în primul rând

constituirea şi înregistrarea comercianŃilor, dar şi alte elemente privind activitatealor Ńinând de avizarea desfăşurării activităŃii – avize de la pompieri, poliŃia sanitar-veterinară, protecŃia consumatorului, sancŃionarea contravenŃiilor ş.a.

I.3. Izvoarele dreptului comercial

a) Izvoarele normativeIzvoarele formale ale dreptului comercial pot fi:

– specifice dreptului comercial; – comune cu alte ramuri de drept.ConstituŃia României ca lege fundamentală este izvor de drept şi pentru

dreptul comercial. Art. 135 din ConstituŃie conŃine următoarele prevederi:„(1) Economia României este economie de piaŃă, bazată pe libera iniŃiativă şiconcurenŃă. (2) Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerŃului, protecŃiaconcurenŃei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea factorilor de

producŃie; b) protejarea intereselor naŃionale în activitatea economică,financiară şi valutară; (…) exploatarea resurselor naturale, în concordanŃă cuinteresul naŃional; e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şimenŃinerea echilibrului ecologic; f) crearea condiŃiilor necesare pentru creştereacalităŃii vieŃii; aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanŃă cuobiectivele Uniunii Europene.

Principalul izvor specific de drept comercial îl constituie Codul

comercial, adoptat prin Decretul-lege nr. 1233/1887, publicat în „MonitorulOficial” nr. 31/10 mai 1887. Acesta defineşte principalele instituŃii de dreptcomercial.

Legile comerciale speciale. Codul comercial cuprinde numai principalelereglementări comerciale, acesta fiind completat de legi comerciale speciale.

NoŃiunea de lege poate fi înŃeleasă stricto sensu, adică numai legile adoptate deParlament şi actele normative egale ca forŃă juridică (ordonanŃe şi ordonanŃe deurgenŃă ale Guvernului), sau lato sensu incluzând şi celelalte reglementăriemise de autorităŃile statului (hotărâri ale Guvernului, ordine, instrucŃiuni aleminiştrilor, norme metodologice ş.a.). Sunt astfel de legi: Legea nr. 31/1990

privind societăŃile comerciale (completată şi modificată); Legea nr. 26/1990

privind Registrul comerŃului (completată şi modificată); Legea



207

nr. 64/1995 privind reorganizarea judiciară şi falimentul; Legeanr. 58/1934 asupra CEC-ului; Legea nr. 11/1991privind combatereaconcurenŃei neloiale; Legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea şifuncŃionarea societăŃilor comerciale din domeniul asigurărilor; Legeanr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori; Legeanr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România; Legea concurenŃeinr. 21/1996; OrdonanŃa Guvernului nr. 69/1997 privind bursele de mărfuri ş.a.

Codul civil şi legile civile speciale. Codul civil reprezintă principalulizvor de drept comun şi se aplică acolo unde Codul comercial nu dispune.Dintre legile civile care interesează dreptul comercial amintim Decretulnr. 31/1954 privind persoanele fizice şi persoanele juridice şi Decretulnr. 167/1958 privind prescripŃia extinctivă.

b) Izvoarele interpretative (mediate)Uzurile comerciale (obiceiul sau cutuma) sunt reguli rezultând din practica

comercială, folosite vreme îndelungată şi percepute ca obligatorii.Uzurile pot fi:

– locale – aplicabile la o anumită piaŃă comercială, localitate, port sauregiune;

– speciale – Ńin de obiectul contractelor (ex.: comerŃul cu cereale) sau al profesiunii (agenŃii de bursă);

– generale – aplicabile întregului ansamblu de relaŃii comerciale(ex.: dacă într-un contract nu s-au stipulat precizări cu privire la calitatea mărfii,aceasta va fi cea locală şi comercială, potrivit uzanŃelor de concurenŃă loială).

Uzurile, în unele cazuri, pot să capete şi consacrare legislativă şi în acestcaz ele nu mai sunt convenŃionale sau de fapt , ele devenind uzuri normative.

Uzurile convenŃionale sau de fapt îşi trag forŃa din voinŃa părŃilor, care, învirtutea autonomiei de voinŃă, alcătuiesc contractele aşa cum se înŃeleg. Laînceput, au un caracter spontan, apoi, prin spirit de imitaŃie sunt acceptate şi dealŃi profesionişti, dobândind un caracter colectiv, implicând o practică de masă.Adeseori uzurile sunt consacrate sub forma clauzelor tip la care părŃile potadăuga elemente de individualizare.

Doctrina este un izvor mediat de drept. La fel şi în dreptul comercialunde este un instrument important de interpretare şi aplicare a legilor.

Practica judiciară ( jurisprudenŃa) este tot un izvor mediat, soluŃiileinstanŃelor contribuind la interpretarea legilor de către destinatarii lor.

Principiile dreptului comercial . Unii autori le mai numesc şi principii generale ale dreptului comercial . Principiile fundamentale ale dreptului suntacele idei călăuzitoare ale conŃinutului tuturor normelor juridice. Cele careacŃionează la nivelul unei ramuri de drept sunt principii ale respectivei ramuride drept (civil, penal, comercial ş.a.). Se face distincŃie între principii juridice

structurale şi principii juridice ideologice. Principiile structurale provin sau,



208

cel puŃin, pretind a proveni din drept. ele sunt „axiome” ascunse de cătrestructura logică a sistemului de drept sau unele ramuri ale sale. Principiileideologice nu se bucură de un sprijin instituŃional. Ele se aplică cu scopul de alimita aplicarea anumitor reguli de drept.

Doctrina şi jurisprudenŃa au identificat şi afirmat ca principii aledreptului comercial următoarele:

1. în comerŃ actele juridice sunt cu titlu oneros, fiecare parte urmărind

obŃinerea de profit;2. în comerŃ, întotdeauna banii sunt fructiferi ( frugiferi). Orice sumă de bani ajunsă la scadenŃă, în cazul obligaŃiilor comerciale, produce dobândă fără amai fi necesară punerea în întârziere a debitorului; art. 43 Cod comercial

prevede: „Datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobândă dedrept din ziua în care devin exigibile”.

JurisprudenŃă

- SpeŃă - Dividende. Data scadenŃei. Dobânzi

Prin acŃiunea formulată, F.P.S. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtaS.C. S. S.A. pentru a fi obligată la plata sumei de 4.612.968 lei, reprezentând daune-interese moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor datorate pe anul 1996,calculată la nivelul dobânzilor B.R.D.

Judecătoria Piteşti, prin sentinŃa nr. 142/2001, a admis acŃiunea pentru 1.687.072lei, reŃinând că daunele-interese moratorii se datorează de la 31 decembrie 1997 la odobândă echivalentă cu taxa de scont a B.N.R. de 40% pe an.

Apelul a fost respins de Tribunalul Argeş, prin decizia nr. 298/C/2001, înconsiderentele căreia s-a arătat că, nefiind stabilit un termen de plată pentrudividende şi cum impozitul aferent se varsă la sfârşitul anului, numai de la aceastădată pot curge dobânzile care trebuie stabilite la nivelul taxei oficiale a scontuluiB.N.R.

Recursul reclamantei a fost admis, iar Curtea a casat decizia şi a trimis pricinaspre rejudecare aceluiaşi tribunal.



209


Astfel, instanŃa de recurs a reŃinut că, sub aspectul nivelului dobânziicomerciale acordate, concluzia instanŃelor este corectă, deoarece singurulcriteriu obiectiv şi în acelaşi timp flexibil este reprezentat de dobânda pieŃei curaportare la taxa de scont a B.N.R., soluŃie practică însuşită şi de O.G. nr. 9/2000care a intrat în vigoare ulterior.

Sub aspectul datei de la care se datorează însă dobânzile, instanŃa de recursa făcut trimitere la dispoziŃiile art. 43 C. com. şi art. 111 din Legea nr. 31/1990.

Potrivit art. 43 C. com., dobânzile pentru datoriile comerciale curg de dreptde la scadenŃă chiar dacă ele nu au fost stabilite prin contract între părŃi, fără a finecesară punerea în întârziere.

Ca urmare a aprobării bilanŃului şi a contului de profit şi pierderi aferenteexerciŃiului financiar încheiat, potrivit art. 111 din Legea nr. 31/1990,

republicată, cuantumul şi distribuirea dividendelor s-au stabilit de adunareagenerală a acŃionarilor pentru fiecare acŃionar şi din acel moment devine undrept de creanŃă individual al acestora. Dacă acŃionarul acceptă plata la o datăulterioară, data respectivă va fi considerată scadenŃă.

Plata cu întârziere a dividendelor angajează răspunderea societăŃii care esteobligată la plata dobânzii în condiŃiile art. 43 C. com.

Printr-o expertiză contabilă s-a stabilit cuantumul daunelor-interesemoratorii începând cu 1 octombrie 1997, dată până la care părŃile au convenitsă fie achitate dividendele stabilite.

C.A. Piteşti, decizia nr. 154/R-C/13.03.2002



211

JurisprudenŃă

- SpeŃă -ObligaŃia comercială

Chiar dacă aportul la capitalul social nu este purtător de dobândă şidividendele îşi au izvorul în capitalul social, obligaŃia de plată a dividendelor estecomercială, astfel încât, potrivit art. 43 C. com., dobânzile curg de drept de la datacând creanŃa acŃionarului asupra dividendelor a devenit certă, lichidă şi exigibilă.

C.S.J. s. com. dec. nr. 2172/2003

3. în contractele comerciale, în caz de dubiu, se aplică regulile care

favorizează circulaŃia. Este o problemă de interpretare, de cunoaştere a sensuluişi conŃinutului voinŃei părŃilor care, în mod indubitabil, au dorit ca acordul lor de voinŃă să producă efecte juridice.

4. contractarea în favoarea celui de-al treilea (terŃ ) este obişnuită . Mandatul,reprezentarea sunt instituŃii juridice frecvent folosite în dreptul comercial.

Sunt autori care menŃionează ca principii ale dreptului comercial şiurmătoarele:

– în dreptul comercial autonomia de voinŃă este mai largă decât îndreptul civil . Spre deosebire de dreptul civil unde se caută a se afla voinŃainternă a contractanŃilor, în dreptul comercial contează voinŃa declarată.Reglementarea comercială are în vedere regularitatea obiectivă a unei

operaŃiuni şi nu aspectele subiective, resorturile interne care au determinatîncheierea contractului.;

– aparenŃa are o mai largă aplicabilitate în dreptul comercial decât îndreptul civil . Dreptul comercial nu este preocupat întotdeauna de cunoaşterearealităŃii drepturilor, limitându-se la aparenŃă, cercetând doar regularitatea, cumeste cazul titlurilor comerciale de valoare, unde condiŃiile de formă sunt foarteriguroase, iar îndeplinirea lor conferă validitatea fără a mai cerceta cauza

juridică a actului, aşa cum se întâmplă în dreptul civil.



212

CAPITOLUL II

FAPTELE DE COMERł ŞI ÎNTREPRINDERILE

II.1. Faptele de comerŃ

Codul comercial enumeră aceste fapte de comerŃ, după cum urmează:„Art. 3 - Legea consideră ca fapte de comerŃ:1. Cumpărările de producte sau de mărfuri spre a se revinde, fie în

natură, fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria;asemenea şi cumpărarea, spre a se revinde, de obligaŃiuni ale statului sau altetitluri de credit circulând în comerŃ;

2. vânzările de producte, vânzările şi închirierile de mărfuri în natură saulucrate şi vânzările de obligaŃiuni ale statului sau alte titluri de credit circulândîn comerŃ, când vor fi fost cumpărate cu scop de revânzare sau închiriere;

3. contractele de report asupra obligaŃiunilor de stat sau altor titluri decredit circulând în comerŃ;

4. cumpărările sau vânzările de părŃi sau de acŃiuni ale societăŃilor comerciale;5. orice întreprindere de furnituri;6. întreprinderile de spectacole publice;7. întreprinderile de comisioane, agenŃii şi oficiuri de afaceri;8. întreprinderile de construcŃii;

9. întreprinderile de fabrici, de manufactură şi imprimerie;10. întreprinderile de editură, librărie şi obiecte de artă când altul decâtautorul sau artistul vinde;

11. operaŃiunile de bancă şi schimb;12. operaŃiunile de mijlocire (sămsărie) în afaceri comerciale;13. întreprinderile de transporturi de persoane atât pe apă, cât şi pe uscat;14. cambiile şi ordinele în producte sau mărfuri;15. construirea, cumpărarea, vânzarea şi revânzarea de tot felul de vase

pentru navigaŃia interioară şi exterioară şi tot ce priveşte la echiparea, armareaşi aprovizionarea unui vas;

16. expediŃiile maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime şi

toate contractele privitoare la comerŃul de mare şi la navigaŃie;17. asigurările terestre, chiar mutuale, în contra daunelor şi asupra vieŃii;



213

18. asigurările, chiar mutuale, contra riscurilor navigaŃiei;19. depozitele pentru cauză de comerŃ;20. depozitele în docuri şi întrepozite, precum şi toate operaŃiunile asupra

recipiselor de depozit (warante) şi asupra scrisorilor de gaj, libere de ele.Art. 4 din Codul comercial mai prevede că se socotesc fapte de comerŃ în

afara celor enumerate şi celelalte contracte şi obligaŃiuni ale unui comerciant,dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul.

Tot Codul comercial la art. 5 mai prevede că nu se poate considera cafapte de comerŃ cumpărarea de producte sau mărfuri pentru uzul sau consumulcumpărătorului, ori familiei sale, revânzarea acestor lucruri şi nici vânzarea

productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are după pământul său, saudupă cel pe care l-a cultivat (art. 6).

OperaŃiunile de asigurări de bunuri şi persoane sunt fapte de comerŃnumai în ce-l priveşte pe asigurător (art. 6).

Codul comercial mai prevede la art. 56 că, dacă un act este comercialnumai pentru una din părŃi, toŃi contractanŃii sunt supuşi, în privinŃa acelui act,legii comerciale, cu excepŃia dispoziŃiilor privitoare la persoana comerciantuluişi de cazurile în care legea dispune altfel.

Distingem, din aceste reglementări, două situaŃii:(1) – actele şi operaŃiunile definite la art. 3 ca fapte de comerŃ sunt supuse

legilor comerciale, indiferent de persoana care le săvârşeşte (comerciant saunecomerciant);

(2) – art. 7 din C. Com. dispune că, este comerciant şi, în consecinŃă,supus legilor comerciale, orice persoană care săvârşeşte, cu caracter

profesional, una din faptele de comerŃ definite la art. 3. După dobândireacalităŃii de comerciant, toate actele juridice şi operaŃiunile comerciantului suntconsiderate, în temeiul art. 4, ca fiind fapte de comerŃ şi, prin urmare, suntsupuse legilor comerciale.

Folosirea de către legiuitor a termenului de fapte de comerŃ denotă intenŃiade a supune legilor comerciale nu numai raporturile juridice decurgând din acte

juridice, aşa cum sunt definite ca manifestări de voinŃă făcute cu scopul de a produce efecte juridice, ci şi raporturile juridice decurgând din faptele juridice(adică acele manifestări de voinŃă făcute fără intenŃia de a produce sau oricarealte împrejurări de care legea leagă producerea unor efecte juridice).

În doctrina clasică, faptele de comerŃ au fost clasificate în: – fapte de comerŃ obiective în care sunt incluse actele juridice şi

operaŃiunile determinate de lege şi producătoare de efecte juridice în temeiullegii, indiferent de calitatea autorului lor;

– faptele de comerŃ subiective - includ actele şi faptele săvârşite de uncomerciant.



214

În doctrina modernă au fost distinse şi unele subcategorii cum ar fi: – la faptele de comerŃ obiective se distinge între faptele de

comerŃ obiective după natura lor şi fapte de comerŃ obiective datorităformei lor;

– la faptele de comerŃ obiective au mai fost introduse şi faptele de comerŃconexe, acestea fiind cele care dobândesc acest caracter datorită legăturii lor cuanumite fapte de comerŃ, ex.: cumpărările sau vânzările de părŃi sociale sau

acŃiuni, depozitele pentru cauză de comerŃ, contul curent, cecul, mandatul,comisionul, consignaŃia, gajul, fidejusiunea.Enumerarea din Codul comercial nu este una limitativă, ci una

exemplificativă.Definirea actelor de comerŃ are la bază mai multe teorii:

– teoria speculaŃiei potrivit căreia actul de comerŃ este unul de speculaŃiefăcut în scopul obŃinerii de profit. Acest criteriu răspunde realităŃii,comerciantul prin acŃiunea sa urmărind obŃinerea unui profit, el nelucrânddezinteresat. Au fost formulate obiecŃii: 1) sunt şi operaŃii civile care aucaracter speculativ; 2) sunt şi fapte comerciale care nu realizează profit:vânzarea în pierdere, vânzarea promoŃională pentru atragerea clientelei,

distribuirea gratuită de produse pentru reclamă. Este de observat însă că scopulfinal este tot profitul;

– teoria circulaŃiei potrivit căreia actul de comerŃ este cel realizat printr-oîntreprindere (o activitate metodic organizată). ObiecŃii: 1) sunt şi acte străinecirculaŃiei mărfurilor (ex.: agenŃiile de afaceri); 2) există şi întreprinderi cucaracter civil (exploataŃiile agricole);

– teoria întreprinderii potrivit căreia actul de comerŃ este cel realizat printr-o întreprindere (o activitate metodic organizată). ObiecŃii: 1) Sunt şi actede comerŃ care nu se realizează printr-o organizare care implică o întreprindere(ex.: activitatea agenŃilor de bursă); 2) există şi întreprinderi cu caracter civil(exploataŃiile agricole);

– teoria mixtă care îmbină mai multe criterii (ex.: criteriul profitului şicel al circulaŃiei).

Nu au fost incluse în categoria faptelor de comerŃ activitatea de educaŃie şiînvăŃământ, profesiile liberale, jocurile de întrajutorare.



215

JurisprudenŃă

- SpeŃă - InstanŃa competentă. AcŃiunea în rezilierea unuicontract de închiriere. Evacuare. Litigiu privind un imobil care face parte din fondul de comerŃ

La 8 februarie 2002, D.I. a formulat contestaŃie în anulare în temeiuldispoziŃiilor art. 317 alin. 1 pct. 2 C. proc. civ., susŃinând că în mod greşit litigiulsoluŃionat irevocabil prin decizia nr. 592/R-C/10.12.2001 a fost apreciat că arenatură comercială, iar calea de atac a fost considerată recurs în loc de apel, deoareceinstanŃele se aflau în faŃa unui litigiu civil.

SoluŃionând contestaŃia, Curtea de Apel Piteşti a reŃinut că pricina dedusă judecăŃii constituie un litigiu comercial, atât din punct de vedere subiectiv, cât şi din punct de vedere obiectiv.

Astfel, s-a arătat că, faŃă de dispoziŃiile art. 56 C. com., dacă un act estecomercial pentru una din părŃi, toŃi ceilalŃi contractanŃi sunt supuşi legii comerciale,iar în speŃa dedusă judecăŃii pârâta era o societate comercială.

Pe de altă parte, obiectul cauzei era reprezentat de rezilierea unui contract deînchiriere, de evacuarea pârâtei şi obligarea acesteia la plata chiriei.

NeînŃelegerile deduse judecăŃii priveau, aşadar, nu imobilul în sine, ci imobilulca element al fondului de comerŃ, aspect faŃă de care, în mod corect, instanŃele auapreciat natura comercială a litigiului şi faptul că nu se poate declara apel, ci numairecurs împotriva hotărârii de fond.

C.A. Piteşti, decizia nr. 149/R-C/13.03.2002

II.2. Întreprinderile

Codul comercial, în definirea faptelor de comerŃ face vorbire deîntreprinderi – art. 3 pct. 5 – orice întreprindere de furnituri; 6 – între-prinderilede spectacole publice; 7 – întreprinderile de comisioane, agenŃii şi oficiuri deafaceri; 8 – întreprinderile de construcŃii; 9 – întreprinderile de fabrici, demanufactură şi imprimerie; 10 – întreprinderile de editură, librărie şi obiecte deartă când altul decât autorul sau artistul vinde.

Etimologic, întreprindere vine de la a întreprinde, adică a face. În sensulCodului comercial, întreprinderea presupune o organizare şi un scop –

organizarea unui întreprinzător în scopul obŃinerii unui profit, prin fapte decomerŃ. Întreprinderea poate fi individuală sau societară.



216

Definirea întreprinderilor menŃionate în Codul comercial: – întreprinderea de furnituri este activitatea organizată prin care

întreprinzătorul asigură prestarea unor servicii sau predarea unor bunuri, la anumitetermene, contra unui preŃ;

– întreprinderile de spectacole publice sunt cele organizate în vederea punerii la dispoziŃia publicului a operelor teatrale, muzicale, sportive sub formă deconcerte, spectacole, întreceri sportive. CondiŃia este existenŃa unei activităŃiorganizate;

– întreprinderile de comision, agenŃii şi oficii de afaceri au ca scopfacilitarea încheierii tranzacŃiilor comerciale printr-un intermediar. Întreprindereade comision realizează intermedieri pe bază de comision. AgenŃiile sau oficiile deafaceri intermediază între comerciant şi clientelă (ex.: agenŃiile de voiaj, publicitate);

– întreprinderile de construcŃii sunt activităŃi organizate, în scopulrealizării, în regim comercial, de construcŃii. Acestea pot privi construcŃii civile(locuinŃe) sau industriale (spaŃii de producŃie, îmbunătăŃiri funciare, drumuri,

poduri, reŃele energetice sau de transport: feroviar, petrolier etc.).

II.3. Domenii care constituie monopol al statului

Legea defineşte monopolul de stat ca fiind dreptul statului de a stabiliregimul de acces al agenŃilor economici cu capital de stat şi privat, inclusiv

producători individuali, după caz (activităŃile economice constituind monopolde stat şi condiŃiile de exercitare a acestora.Constituie monopol de stat următoarele domenii şi activităŃi:

– fabricarea şi comercializarea armamentului, muniŃiilor şi explozibililor; – producerea şi comercializarea stupefiantelor şi a medicamentelor care

conŃin substanŃe stupefiante; – extracŃia, producerea şi prelucrarea în scopuri industriale a metalelor

preŃioase şi a pietrelor preŃioase; – producerea şi emisiunea de mărci poştale şi timbre fiscale; – fabricarea şi importul, în vederea comercializării în condiŃii de calitate, a

alcoolului şi băuturilor spirtoase distilate. Nu constituie monopol de stat fabricarea băuturilor alcoolice în gospodăriile personale pentru consum propriu;

– fabricarea şi importul, în vederea comercializării în condiŃii de calitate, a produselor din tutun şi a hârtiei pentru Ńigarete; – organizarea şi exploatarea sistemelor de joc cu miză, directe sau disimulate; – organizarea şi exploatarea pronosticurilor sportive.Administrarea monopolurilor de stat arătate se face de către Ministerul

FinanŃelor Publice. Exploatarea activităŃilor constituind monopol de stat se facede către agenŃi economici cu capital de stat şi privat, inclusiv de către

producători individuali, după caz, pe bază de licenŃe eliberate de MinisterulFinanŃelor Publice, cu avizul ministerului de resort sau al Băncii NaŃionale aRomâniei în cazul metalelor preŃioase şi al pietrelor preŃioase.

Efectuarea de acte sau fapte de comerŃ de natura celor prevăzute de Codulcomercial sau alte legi, fără îndeplinirea condiŃiilor stabilite prin lege, constituie

activităŃi comerciale ilicite şi este sancŃionată de lege.



217

CAPITOLUL III

COMERCIANłII

III.1. DefiniŃie

Codul Codului comercial român, subiecte ale raporturilor comerciale potfi atât comercianŃii, cât şi necomercianŃii. Reglementările comerciale se aplicăoricărei persoane care săvârşeşte faptele de comerŃ prevăzute de art. 3 C. com,indiferent dacă persoana care le săvârşeşte are sau nu calitatea de comerciant.

Codul comercial nu dă o definiŃie a comerciantului. Acesta se limitează laa preciza cine are calitatea de comerciant. Art. 7 prevede că: „sunt comercianŃiaceia care fac fapte de comerŃ având comerŃul ca profesie obişnuită şi socie-

tăŃile comerciale”. Art. 9 vine în completare şi precizează expres că este supusălegilor şi jurisdicŃiei comerciale, orice persoană care, într-un chip accidental, faceo operaŃie de comerŃ deşi nu este considerată comerciant. Mai precizează Codulcomercial că statul, judeŃul şi comuna nu pot avea calitatea de comerciant.

III.2. Categoriile de comercianŃi

Principalele categorii de comercianŃi, dar care nu sunt singure, sunt: – comercianŃii persoane fizice (comercianŃi individuali); – societăŃile comerciale (comercianŃii colectivi).

III.2.1. Persoanele fizice

Persoanele fizice au calitatea de comercianŃi dacă săvârşesc fapte de comerŃcu caracter profesional. Persoana fizică are deci calitatea de comerciant cândsăvârşeşte fapte de comerŃ cu caracter profesional atât în mod independent, cât şi încazul când realizează această activitate în cadrul unei asociaŃii familiale sau înasociaŃiile în participaŃiune reglementate de art. 251-256 Cod comercial.

III.2.2. SocietăŃile comerciale

SocietăŃile comerciale sunt atât cele înfiinŃate în baza Legiinr. 31/1990, cât şi cele înfiinŃate prin reorganizarea fostelor unităŃi economicesocialiste în temeiul Legii nr. 15/1990.



219

e) Societatea cu răspundere limitată este societatea constituită, pe bazadeplinei încrederi, de două sau mai multe persoane, care pun în comun anumite

bunuri inclusiv sume de bani, pentru a desfăşura o activitate comercială, învederea împărŃirii beneficiilor şi care răspund pentru obligaŃiile societăŃii înlimita aportului lor. Pot exista şi societăŃi cu răspundere limitată cu asociat unic.

Mai au calitatea de comerciant: – organizaŃiile cooperatiste;

– micii meseriaşi.

III.2.3. AsociaŃiunea în participaŃiune

Este reglementată de art. 251-256 din Codul comercial. AsociaŃiunea în participaŃiune are loc numai când un comerciant sau o

societate comercială acordă uneia sau mai multor persoane ori societăŃi o participaŃiune la beneficiile şi pierderile uneia sau mai multor operaŃiuni sau chiar asupra întregului comerŃ. Poate să se realizeze şi pentru operaŃiunile comercialefăcute de necomercianŃi. În raporturile cu terŃii nu constituie persoană juridicădistinctă de participanŃii la asociaŃiune. TerŃii nu au nici un drept şi nu se obligădecât faŃă de acela cu care au contractat.

ParticipanŃii nu au nici un drept de proprietate asupra lucrurilor puse înasociaŃiune chiar dacă ei au fost cei care le-au procurat, dar pot stipula călucrurile ce le-au adus în asociaŃiune să le fie restituite în natură şi dacă acestlucru nu este posibil de făcut să fie despăgubiŃi pentru pierderea suferită.AsociaŃiunea în participaŃiune este scutită de formalităŃile stabilite pentrusocietăŃi dar trebuie probată prin act scris.

JurisprudenŃă

- SpeŃă - Asociere în participaŃiune

În privinŃa asocierii în participaŃiune, care se concretizează în contractul deasociere în participaŃiune, nici o dispoziŃie legală nu impune împărŃirea beneficiilor în mod egal sau participarea la pierderi în mod egal, întrucât s-ar încălca libertateade voinŃă a părŃilor şi s-ar nesocoti caracterul dispozitiv al normelor carereglementează această formă contractuală. De asemenea, sunt interzise aşa-numiteleclauze leonine, care-i favorizează pe unii asociaŃi în detrimentul celorlalŃi, întrucâts-ar încălca un principiu fundamental, privind egalitatea părŃilor în tratarea unei

afaceri comerciale. C.S.J. s. com. dec. nr. 1851/2003



220

JurisprudenŃă

- SpeŃă - Asociere în participaŃiune

Clauza inserată în contractul de asociere în participaŃiune, prin care se stabileşte înfavoarea uneia dintre părŃi dreptul la o cotă minimă fixă din profit, indiferent de profitul realizat, nu este o clauză leonină, lovită de nulitate, conform art. 1513 C. civ., pentru că, în acest mod, partea nu şi-a atribuit totalitatea câştigurilor şi neparticipareala pierderi.

C.S.J. s. com. dec. nr. 2894/2003

III.2.4. AsociaŃiunea de asigurare mutuală

AsociaŃiunea de asigurare mutuală are scopul de a împărŃi între asociaŃi pierderile cauzate prin riscurile care constituie obiectul asociaŃiunii. În

raporturile cu terŃii este o persoană juridică distinctă de persoana asociaŃilor.

III.2.5. Grupul de interes economic (G.I.E.)

Sediul materiei îl constituie art. 118-231 din Legea nr. 161/2003 privindunele măsuri pentru asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice,a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei.

Grupul de interes economic reprezintă o creaŃie juridică relativ recentăîn lume. El a cunoscut consacrare legislativă, pentru prima oară, în FranŃa înanul 1967. FuncŃionarea lui multiplă, succesul şi statutul său original consacratîn legislaŃia franceză au condus la necesitatea reglementării acestei instituŃii şi

pe plan european. ConsecinŃa o reprezintă adoptarea Regulamentului nr. 2137din 25 iulie 1985 privind grupurile europene de interes economic, menite săfaciliteze cooperarea economică sub forma acestei instituŃii între persoanelefizice şi juridice din statele membre ale Uniunii Europene.

În România, grupul de interes economic este o instituŃie juridică şicomercială cu caracter de noutate, fiind reglementat pentru prima oară prinLegea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei înexercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri,

prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei. Tot aici sunt reglementate şi grupurileeuropene de interes economic. Aceste noi entităŃi au un rol mai mult de definirea unei strategii comune a unor agenŃi economici şi de coordonare a dezvoltării

activităŃii acestora.



221

Grupul de interes economic reprezintă o asociere între două sau mai multe persoane fizice sau juridice, al căror număr de membri nu poate depăşidouăzeci, constituit pe o durată determinată, în scopul înlesnirii şi dezvoltăriiactivităŃii economice a membrilor săi, precum şi a rezultatelor activităŃiiacestora.

În cadrul grupului de interes economic rolul primordial îl joacă membriiasociaŃi, nu capitalul. În consecinŃă, una din trăsăturile grupului de interes

economic o constituie răspunderea nelimitată şi solidară a membrilor săi faŃă deobligaŃiile grupului. De aici putem observa că o serie din caracteristicilesocietăŃilor comerciale, în special al celor de persoane, le întâlnim la grupul deinteres economic. De exemplu, regimul drepturilor conferite membrilor în bazadeŃinerii de părŃi de interes, precum şi motivele de dizolvare a grupului suntsimilare celor prevăzute pentru societăŃile de persoane.

Grupurile de interes economic sunt persoane juridice cu caracter sui-generis. Ele permit exploatarea în comun de către membrii grupului a anumitor mijloace de producŃie, care le permite desfăşurarea activităŃilor proprii într-unmod mult mai eficient şi cu costuri mai mici decât dacă această exploatare ar fiexercitată în mod izolat.

Un aspect interesant de reŃinut este faptul că legiuitorul a conferit grupuluide interes economic o ambivalenŃă conceptuală şi funcŃională care permiteacestora să se plaseze atât în sfera civilă, cât şi în cea comercială. Astfel, grupulde interes economic poate avea atât calitatea de comerciant, cât şi pe cea denecomerciant. Se poate constitui atât cu capital, cât şi fără capital, iar în situaŃiaîn care membrii săi decid afecta-rea unui anume capital pentru desfăşurareaactivităŃii grupului, nu se impune o valoare minimă a capitalului, iar aporturile

pot avea orice natură.FormalităŃile de constituire a grupului de interes economic sunt similare

celor aplicabile societăŃilor comerciale.Titlurile de participare la grupul de interes economic se numesc părŃi de

interes, însă legea nu detaliază asupra naturii juridice şi efectelor acestora.Grupul de interes economic este o persoană juridică având scop

patrimonial, care poate să aibă sau nu calitatea de comerciant. Se constituie prinasocierea, pe o durată determinată, a două sau mai multe persoane fizice sau

juridice şi are ca scop înlesnirea sau dezvoltarea activităŃii economice amembrilor săi şi pentru îmbunătăŃirea respectivei activităŃi economice.

În actul constitutiv al grupului trebuie înscris obiectul de activitate cu precizarea domeniului şi a activităŃii principale, precum şi natura comercialăsau necomercială a activităŃii. Activitatea grupului trebuie să se raporteze laactivitatea economică a membrilor săi şi să aibă un caracter accesoriu faŃă deaceasta.



222

Numărul membrilor grupului de interes economic nu poate fi mai mare dedouăzeci.

În ce priveşte activitatea grupului de interes economic, prin lege au foststabilite o serie de interdicŃii şi limitări:

– interdicŃia de a exercita, în mod direct sau indirect, o activitate deadministrare ori de supraveghere a activităŃii membrilor săi sau a unei alte

persoane juridice, în special în domeniile personalului, finanŃelor şi investiŃiilor;

– interdicŃia de a deŃine titluri de participare (acŃiuni, părŃi sociale sau deinteres) la una dintre societăŃile comerciale membre. Aceste lucru este permisdoar în măsura în care deŃinerea titlurilor este necesară pentru îndeplinireaobiectivelor grupului şi dacă se face în numele membrilor;

– limitarea numărului de personal angajat la cel mult 500 persoane; – interdicŃia folosirii de către o societate comercială sau societate civilă în

scopul creditării, în alte condiŃii decât cele prevăzute expres de Legeanr. 31/1990 a unui administrator ori director al societăŃii comerciale sau asoŃului, rudelor sau afinilor până la gradul IV;

– interdicŃia de mai sus este valabilă şi pentru transmitere de bunuri dacăoperaŃiunea priveşte o societate civilă sau comercială la care persoanele arătate

au o cotă de cel puŃin 20% din capitalul social subscris, cu excepŃia cazului încare una dintre societăŃile comerciale respective este filiala celeilalte;

– interdicŃia de a fi membru al altui grup de interes economic sau grupeuropean de interes economic.

Răspunderea membrilor grupului de interes economic este nelimitată pentruobligaŃiile grupului şi solidar, în lipsa unei stipulaŃii contrare cu terŃii co-contractanŃi. Creditorii grupului de interes economic trebuie să se îndrepte mai întâiîmpotriva acestuia şi dacă acesta nu plăteşte în 15 zile de la data punerii înîntârziere se pot îndrepta împotriva membrilor grupului.

III.2.6. Grupul european de interes economic (G.E.I.E.)

La fel ca şi grupul de interes economic se constituie prin asocierea a douăsau mai multe persoane fizice sau juridice, este constituită pe o perioadădeterminată sau nedeterminată, în scopul înlesnirii ori dezvoltării activităŃiieconomice a membrilor săi, precum şi al îmbunătăŃirii rezultatelor activităŃiirespective. Se constituie în baza unui act constitutiv, având obligaŃiaînmatriculării sale în registrul special desemnat în acest scop de statul membrual Uniunii Europene pe teritoriul căruia grupul îşi stabileşte sediul.

Deosebirea între G.E.I.E. şi grupul de interes economic este că poate ficonstituit şi pe o perioadă nedeterminată şi prin faptul că membrii săi pot ficompanii sau firme, precum şi alte persoane juridice de drept public sau privat,

înfiinŃate conform legislaŃiei unui stat membru al U.E. şi care au sediu social,



223

precum şi centrul principal sau de gestiune a activităŃii statutare pe teritoriulunui stat din U.E. mai pot fi membri G.E.I.E. şi persoanele fizice caredesfăşoară activităŃi industriale, comerciale, meşteşugăreşti sau agricole ori carefurnizează servicii profesionale sau de altă natură pe teritoriul unui stat membrual U.E.

În ce priveşte compunerea, G.E.I.E. trebuie să fie alcătuit din minim 2membri care pot fi ori două companii, firme ori persoane juridice, ori două

persoane fizice din cele arătate mai sus, ori o companie, firmă, persoană juridicăşi o persoană fizică din cele arătate, având centre principale de conducere şi degestiune a activităŃii statutare în state membre diferite.

Reglementarea funcŃionării G.E.I.E. în România este făcută prinart. 232-238 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurareatransparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi înmediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei.

Grupurile europene de interes economic pot înfiinŃa filiale şi sucursale,reprezentanŃe şi alte unităŃi fără personalitate juridică. ÎnfiinŃarea acestora estesupusă tuturor dispoziŃiilor referitoare la înmatricularea, menŃionarea şi

publicarea actelor şi faptelor cerute pentru G.E.I.E.

G.E.I.E. nu este supus autorizării prevăzute de Decretul-legenr. 122/1990 privind autorizarea şi funcŃionarea în România a reprezentanŃelor societăŃilor comerciale şi organizaŃiilor economice străine, cu modificările şicompletările ulterioare.

III.3. Dobândirea calităŃii de comerciant

III.3.1. Dobândirea calităŃii de comerciant de către persoana fizică

Din art. 7 Cod comercial rezultă două condiŃii: a) să săvârşească acte decomerŃ obiectiv; b) actele de comerŃ să fie săvârşite ca profesie obişnuită. Îndoctrină au mai fost formulate două condiŃii: 1) faptele de comerŃ să fie

săvârşite în nume propriu; 2) condiŃia existenŃei autorizaŃiei administrative.Această ultimă condiŃie a fost contestată fiind considerată o condiŃie pentruexercitarea comerŃului şi nu pentru dobândirea calităŃii.

III.3.2. Dobândirea calităŃii de comerciant de către societăŃile comerciale

Deoarece scopul constituirii ei este tocmai desfăşurarea unei activităŃicomerciale, condiŃia este de a se constitui cu respectarea condiŃiilor prevăzutede lege.

III.4. Dovada calităŃii de comerciant

– În cazul persoanelor fizice. Este o stare de fapt ce trebuie probată însensul că a săvârşit una sau mai multe fapte de comerŃ ca profesiune obişnuită



224

şi în nume propriu, nefiind suficiente existenŃa autorizaŃiei, înmatriculareafondului de comerŃ, plata taxelor şi impozitelor, titulatura.

– În cazul societăŃii comerciale. Este suficientă dovedirea constituiriisocietăŃii în condiŃiile legii.

III.5. Încetarea calităŃii de comerciant

– În cazul persoanelor fizice. Încetează atunci când nu mai săvârşeşte acte

obiective de comerŃ cu caracter profesional. Ea poate fi şi temporară. Trebuie săfie efectivă.

– În cazul societăŃilor comerciale. are loc în momentul încetării ei ca persoană juridică prin dizolvare şi lichidare. Poate avea loc prin: împlinireatermenului pentru care a fost constituită; imposibilitatea realizării obiectului deactivitate; prin hotărârea adunării generale.

III.6. ObligaŃiile profesionale ale comercianŃilor

ComercianŃii au următoarele obligaŃii profesionale: – obligaŃia de publicitate prin înregistrarea la Oficiul Registrului

ComerŃului; – obligaŃia de Ńinere a registrelor comerciale. SocietăŃile comerciale peacŃiuni, spre exemplu, pe lângă evidenŃele prevăzute de lege, conform art. 172-181din Legea nr. 31/1990 (republicată), trebuie să Ńină următoarele registre:

- un registru al acŃionarilor, care să arate, după caz, numele şi prenumele,denumirea, domiciliul sau sediul acŃionarilor, cu acŃiuni nominative, precum şivărsămintele făcute în contul acŃiunilor. EvidenŃa acŃiunilor emise în formădematerializată şi tranzacŃionate pe o piaŃă organizată va fi Ńinută de un registruindependent privat al acŃionarilor, conform Legii nr. 52/1994;

– un registru al şedinŃelor şi deliberărilor adunărilor generale; – un registru al şedinŃelor şi deliberărilor consiliului de administraŃie;

– un registru al şedinŃelor şi deliberărilor comitetului de direcŃie; – un registru al deliberărilor şi constatărilor făcute de cenzori în

exercitarea mandatului lor; – un registru al obligaŃiunilor, care să arate totalul obligaŃiunilor emise

şi al celor rambursate, precum şi numele, prenumele, denumirea, domiciliul sausediul titularilor, când ele sunt nominative. EvidenŃa obligaŃiunilor emise înforma dematerializată şi tranzacŃionate pe o piaŃă organizată va fi Ńinutăconform Legii nr. 52/1994.

– obligaŃia de exercitare a comerŃului în limita concurenŃei loiale.



225

CAPITOLUL IV

AUXILIARII COMERCIANłILOR

Persoanele care cooperează cu comercianŃii şi le reprezintă interesele saule facilitează efectuarea unor operaŃiuni comerciale sunt auxiliari aicomercianŃilor.

Aceştia pot fi: auxiliari dependenŃi, când sunt în raporturi de muncă cucomercianŃii şi sunt remuneraŃi de aceştia sau auxiliari independenŃi, când aucalitatea de comercianŃi.

Sunt auxiliari dependenŃi: prepuşii, comişii pentru negat şi comişii pentrunegoŃ. Sunt auxiliari independenŃi: mijlocitorii şi agenŃii comerciali. Codul

comercial, la art. 401, face vorbire şi despre reprezentanŃii caselor comerciale sausocietăŃilor străine cărora li se aplică dispoziŃiile privind prepuşii.

IV.1. Prepuşii comercianŃilor

InstituŃia prepusului este reglementată de art. 392-400 Cod comercial.Prepusul este persoana însărcinată cu comerŃul patronului său, fie la locul undeacesta îl exercită, fie în alt loc (art. 392). El îl substituie pe comerciant, fiindîmputernicit să conducă întreaga activitate comercială şi îl reprezintă pe patronîn toate actele. Calitatea are la bază contractul de muncă. Puterile prepusului:reprezentarea este generală, permanentă şi legată de un anumit loc. Întinderea

puterilor: Mandatul prepusului poate fi expres, situaŃie în care trebuieînregistrat, sau tacit , situaŃie în care se presupune că este general, patronulneputând opune terŃilor vreo restricŃie decât dacă probează că aceştia ocunoşteau la momentul contractării (art. 395). Mandatul este limitat de limitelecomerciantului, prepusul neputând face acte pe care nu le-ar putea facecomerciantul însuşi; prepusul nu poate face acte contrare scopului pentru care afost numit, cum ar fi vânzarea fondului de comerŃ; prepusul nu poate folosicapitalul în folosul său şi nici nu poate, fără învoirea expresă a patronului, săfacă operaŃiuni pe cont propriu sau în contul altuia de natura celor cu care a fostînsărcinat. În toate actele este obligat să aducă la cunoştinŃă calitatea sa.



226

IV.2. Reprezentarea

În afara prevederilor menŃionate la prepuşi, Codul comercial nu cuprindealte reglementări, doctrina elaborând o teorie generală a reprezentării.Reprezentarea constă în încheierea de către o persoană (reprezentant) de acte

juridice cu terŃii, în numele şi pe seama reprezentatului.Reprezentarea poate fi:

– legală – decurgând din lege;

– convenŃională, când împuternicirea vine de la reprezentat.CondiŃiile reprezentării sunt:1) existenŃa împuternicirii (generală sau specială);2) intenŃia de a reprezenta;3) voinŃa valabilă a reprezentantului.Efectele juridice între reprezentat şi terŃ sunt:a) actul juridic încheiat de reprezentat;

b) actul juridic este mărginit de limitele împuternicii.Efectele juridice faŃă de reprezentat sunt:a. nu produce nici un efect, acesta fiind străin de actul juridic încheiat în

limitele împuternicirii; b. actul încheiat cu depăşirea limitelor îi este opozabil ca şi cum ar fi

contractat în nume propriu.Încetarea reprezentării poate avea loc prin:

– revocarea împuternicirii; – renunŃarea la însărcinarea primită; – moartea, interdicŃia, insolvabilitatea sau lichidarea.

IV.3. Comişii pentru negoŃ

InstituŃia este reglementată de art. 404 Cod comercial, care îi defineşte a fi„prepuşi pentru vânzarea în detaliu a mărfurilor; ei au dreptul ca în locul unde

se exercită comerŃul şi în momentul predării să ceară şi să încaseze preŃulmărfurilor vândute, putând da pentru aceasta chitanŃă în numele patronului lor.Afară din magazin ei nu pot cere plata creanŃelor patronului fără autorizaŃiespecială”.

Deşi legea îi numeşte prepuşi, ei nu au calitatea de prepus aşa cum a fostarătată, ei fiind de fapt reprezentanŃi. Au calitatea de salariaŃi care îşi desfăşoarăactivitatea pentru comerciant. Nu toŃi salariaŃii au această calitate, ci numai ceicare intră în relaŃii cu clientela. Ei îşi desfăşoară activitatea numai în localulcomerciantului. Pot fi comişi pentru negoŃ nu numai vânzătorii, ci şi alŃisalariaŃi, cum sunt recepŃionerii de hotel, şoferii de taxi. Sunt situaŃii când plata

poate fi cerută şi în afara localului, cum este cazul livrărilor la domiciliu.



228

Agentul poate să primească mandat pentru una sau mai multe regiunideterminate, aşa cum s-a stabilit prin contract.

Agentul prestează serviciul său caracteristic contra unei remuneraŃiistabilită prin contract care poate fi o sumă fixă, fie un comision, fie în parte osumă fixă şi în parte un comision. Comisionul este definit, în condiŃiile acesteilegi (Legea nr. 509/2002), ca fiind orice formă de remuneraŃie al cărui cuantumse obŃine prin raportare la volumul sau valoarea operaŃiunilor.

Puterile agentului. Acesta trebuie să îndeplinească obligaŃiile caredecurg din împuternicirea ce i-a fost dată, personal sau prin prepuşii săi, şi săacŃioneze cu bună-credinŃă şi cu diligenŃa unui bun profesionist. Poate săexecute împuternicirea prin substituirea sa, în tot sau în parte, cu subagenŃi, încondiŃiile prevăzute de Codul civil.

Agentul poate fi împuternicit pentru regiunea determinată prin contract săacŃioneze şi pentru alŃi comitenŃi concurenŃi, dar această permisiune trebuiestipulată expres în contract. El nu poate, nici chiar pe contul său, să negocieze şisă încheie în regiunea determinată prin contract, operaŃiuni de comerŃconcurente privind bunuri şi/sau servicii similare celor care fac obiectulcontractului de agenŃie decât dacă are consimŃământul expres al comitentului.

Dacă nu i s-a interzis, agentul poate să reprezinte mai mulŃi comitenŃi.ObligaŃiile agentului. Agentului îi revin din lege o serie de obligaŃii (art. 5

din Legea nr. 509/2002). Prin contract pot fi stabilite şi alte obligaŃii. Potrivit art. 5alin. 3 din menŃionata lege, agentul este obligat:

– să procure şi să comunice comitentului informaŃiile privitoare la zona pentru care a primit mandatul, precum şi toate celelalte informaŃii necesare decare dispune;

– să acŃioneze cu toată diligenŃa pentru încheierea afacerilor cu care esteîmputernicit în condiŃiuni cât mai bune pentru comitent;

– să respecte instrucŃiunile rezonabile primite de la comitent, fie acesteaimperative, indicative sau facultative;

– să Ńină registre separate pentru fiecare comitent şi la fel şi bunurile şieşantioanele acestora;

– să nu primească, fără împuternicire specială, să primească plata pentrucomitent şi nici să facă reduceri sau amânări pentru creanŃele creditorului.

ObligaŃiile comitentului. În raporturile cu agentul, comitentul trebuie săacŃioneze cu bună-credinŃă şi cu obligaŃia unui bun profesionist, fiind, deasemenea, obligat:

– să-i furnizeze agentului informaŃiile necesare şi să-i asigure, în timp utilşi în cantitate corespunzătoare, mostrele, cataloagele, tarifele şi orice altedocumente necesare îndeplinirii mandatului;



229

– să-i plătească remuneraŃia stabilită şi să-l înştiinŃeze atunci cândanticipează că volumul operaŃiunilor comerciale va fi mai mic semnificativ faŃăde cel preconizat în mod normal.

În dreptul francez , statutul agentului comercial este stabilit prin Decretuldin 23 septembrie 1957, care prevede că acesta este „mandatarul care, cu titlude profesie obişnuită şi independentă, fără să fie legat printr-un contract delocaŃie de servicii, acŃionează în numele şi pe seama producătorilor,

industriaşilor şi comercianŃilor. În dreptul anglo-american agentul comercialeste desemnat prin termenul de broker.Legea română privind agenŃii comerciali permanenŃi (Legea

nr. 509/2002) nu se aplică intermediarilor care acŃionează în cadrul burselor devalori şi al pieŃelor reglementate de mărfuri şi instrumente financiare derivate,agenŃilor sau brokerilor de asigurări şi reasigurări şi celor care în calitate deagent prestează un serviciu nepermanent.



230

CAPITOLUL V

FONDUL DE COMERł

V.1. NoŃiune

Nu este definit legal, ci doar în doctrină. În Legea nr. 26/1990 privindRegistrul comerŃului se face vorbire despre fondul de comerŃ, mai precis laart. 21, care prevede înregistrarea menŃiunilor privind donaŃia, vânzarea,locaŃiunea sau gajul fondului de comerŃ.

În doctrină, fondul de comerŃ este definit ca un ansamblu de bunuri

mobile şi imobile, corporale şi necorporale pe care un comerciant le afecteazădesfăşurării uneia activităŃi comerciale, în scopul atragerii clientelei şi implicitobŃinerii de profit.

Fondul de comerŃ, din punct de vedere juridic, este un bun mobil necorporal.Fondul de comerŃ nu se confundă cu patrimoniul deoarece fondul de comerŃ

este un ansamblu de bunuri mobile şi imobile, corporale şi necorporale, pe când patrimoniul este constituit din totalitatea drepturilor şi obligaŃiilor.

V.2. Elementele corporale ale fondului de comerŃ

Din această categorie fac parte bunurile imobile şi bunurile mobile corporale.

V.2.1. Bunurile imobile

Bunurile imobile care sunt afectate fondului de comerŃ pot fi imobile prinnatura lor (ex. clădirea în care se desfăşoară activitatea) sau imobile prindestinaŃie, care, aşa cum au fost exemplificate în dreptul civil, pot fi maşini,utilaje, echipamente.

Cu privire la natura juridică a actelor de vânzare-cumpărare a bunurilor imobile, au fost exprimate două puncte de vedere:

1. acestea sunt acte civile. Interpretarea decurge din prevederile Coduluicomercial care definesc actele şi faptele de comerŃ unde ele nu sunt prevăzuteca acte obiective de comerŃ.



232

Art. 42 din Legea nr. 26/1990 prevede că firma nu poate fi înstrăinatădecât odată cu fondul de comerŃ.

La societatea cu răspundere limitată firma este alcătuită dintr-o denumire proprie la care se poate adăuga numele unuia sau mai multor asociaŃi, însoŃităde menŃiunea „societate cu răspundere limitată” sau prescurtarea SRL.

V.3.2. Emblema

Emblema este tot un atribut de identificare. Art. 30 alin. 3 din Legea nr.26/1990 prevede că emblema este semnul sau denumirea care deosebeşte uncomerciant de altul de acelaşi gen. Nu se confundă cu firma chiar dacă oînglobează în ceea ce priveşte denumirea. Este facultativă. ConŃinutul ei poatefi un semn sau o denumire. Denumirea poate fi înstrăinată şi fără înstrăinareafondului de comerŃ.

V.3.3. Clientela şi vadul comercial

Aceste elemente nu beneficiază de o reglementare legală. Clienteladesemnează persoanele care recurg în mod obişnuit la serviciile comerciantului.

Vadul comercial este un element care exprimă gradul de atragere a clienŃilor,determinaŃi de factori cum sunt: locul de amplasare, calitatea, segmentul declientelă la care se adresează, selectarea clientelei prin preŃ, ambient, calitatea

personalului, publicitate, notorietate.

V.3.4. Drepturile de proprietate industrială

Sunt alcătuite din: brevetele de invenŃii, know-how, desene şi modeleindustriale, mărci de fabrică şi de comerŃ, denumiri de origine şi indicaŃii de

provenienŃă. Sunt supuse înscrierilor la Registrul comerŃului.Regimul juridic al mărcilor şi indicaŃiilor geografice este reglementat în

dreptul naŃional prin Legea nr. 84/1998 (M. Of. nr. 161/23.04.1998).Marca este definită legal ca fiind un semn susceptibil de reprezentaregrafică servind la deosebirea produselor şi a serviciilor unei persoane fizice sau

juridice de cele ale altor persoane. Marca poate fi alcătuită din nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale şi, înspecial, forma produsului sau a ambalajului sau combinaŃii de culori, precum şiorice combinaŃie a acestor semne. Dreptul la marcă aparŃine persoanei fizicesau juridice care a depus prima, în condiŃiile legii, cererea de înregistrare amărcii la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci (OSIM).

Înregistrarea mărcii produce efecte cu începere de la data depozituluinaŃional reglementar la OSIM pentru o perioadă de 10 ani. Înregistrarea mărcii

poate fi reînnoită, dar numai la cererea titularului, pentru o perioadă de încă10 ani.



233

Drepturile asupra mărcii pot fi transmise, prin cesiune sau licenŃă, la oricemoment din durata de protecŃie a mărcii.

Cu privire la mărci, legea distinge:a) marca anterioară , care este marca înregistrată, precum şi cea depusă

pentru a fi înregistrată la Registrul NaŃional al Mărcilor, cu condiŃia ca ulterior să fie înregistrată;

b) marca notorie - este marca larg cunoscută în România la data depunerii

unei cereri de înregistrare a mărcii sau la data priorităŃii revendicate în cerere;c) marca colectivă este marca destinată să servească la deosebirea produselor sau a serviciilor membrilor unei asociaŃii de produsele şi serviciileaparŃinând altor persoane;

d) marca de certificare indică faptul că produsele şi serviciile pentru careeste utilizată sunt certificate de titularul mărcii cu privire la calitatea, materialul,modul de fabricaŃie a produselor sau de prestare a serviciilor, precizia sau altecaracteristici.

Mărcile beneficiază şi de protecŃie internaŃională, conform Aranja-mentului de la Madrid privind înregistrarea internaŃională a mărcilor din 14aprilie 1891, revizuit la Stockholm la 14 iunie 1967.

IndicaŃia geografică este denumirea servind la identificarea unui produsoriginar dintr-o Ńară, regiune sau localitate a unui stat, în cazurile în care o calitate, oreputaŃie sau alte caracteristici determinate pot fi în mod esenŃial atribuite acesteiorigini geografice. Acestea sunt protejate în România prin înregistrarea la Oficiulde Stat pentru InvenŃii şi Mărci (OSIM).

Este interzisă folosirea unei indicaŃii geografice sau imitarea ei de către persoane neautorizate, chiar dacă se indică originea reală a produselor ori dacă seadaugă menŃiuni ca: gen, imitaŃie şi altele asemenea.

Know-how-ul („a şti cum”, „a şti în ce fel”) desemnează acele cunoştinŃe,nebrevetabile sau brevetabile dar nebrevetate despre cum se fabrică,funcŃionează sau comercializează anumite produse sau despre elaborarea şifuncŃionarea unor tehnologii ori procedee. Termenul este folosit în limba engle-ză şi provine din prescurtarea expresiei americane „the know-how to do it”.

Desenele şi modelele industriale fac obiectul protecŃiei convenite prinAranjamentul privind depozitul internaŃional al desenelor şi modelelor industriale încheiat la Haga la 06.11.1929, care dă posibilitatea efectuării unuidepozit internaŃional unic la Biroul InternaŃional al OrganizaŃiei Mondiale aProprietăŃii Intelectuale (OMPI). Înregistrarea conferă protecŃie 15 ani de lamodelul constituirii depozitului.

Desenul este un ansamblu de linii şi/sau de culori care realizează un efectdecorativ nou, dând produsului individualitate, inedit şi specificitate.

Modelul este forma plastică tridimensională care dă produsului o formădistinctă, o fizionomie originală.



234

În dreptul românesc, sediul materiei îl reprezintă Legeanr. 129/1992 privind protecŃia desenelor şi modelelor industriale.

InvenŃia. Regimul lor juridic este reglementat de Legeanr. 64/1991. Se constată prin brevetul de invenŃie.

O invenŃie este brevetabilă când are ca obiect un produs sau un procedeuîn toate domeniile tehnologice, cu condiŃia ca aceasta să fie nouă, să implice oactivitate inventivă şi să fie susceptibilă de aplicare industrială.

VI.3.5. Drepturile de autor

Acestea pot să rezulte din activitatea ştiinŃifică, culturală, literară, artistică.Titularul dreptului are dreptul la reproducere şi difuzare şi orice alt mod defolosire. Dreptul poate fi cedat, pentru acesta titularul fiind îndreptăŃit laremuneraŃie.

V.4. Actele juridice privind fondul de comerŃ

Fondul de comerŃ, ca orice bun mobil necorporal, este transmisibil atât pecale succesorală, cât şi prin acte între vii. Potrivit Legii nr. 26/1990 privind

Registrul comerŃului, fondul de comerŃ poate să fie vândut, transmis ca aportîntr-o societate comercială, poate să facă obiectul unui contract de locaŃiune sausă fie gajat.

Fondul de comerŃ poate fi vândut cu totul, în integralitatea lui sau pot fivândute numai elemente ale acestuia. Aşa cum am arătat, firma nu poate fiînstrăinată separat ci numai împreună cu întregul fond de comerŃ.

În ce priveşte gajarea fondului de comerŃ, acestei garanŃii reale mobiliareîi sunt aplicabile dispoziŃiile Legii nr. 99/1999. Distinct de înscrierea laRegistrul comerŃului a operaŃiunilor privind fondul de comerŃ, gajarea trebuieînscrisă în Arhiva Electronică de GaranŃii Reale Mobiliare.



235

CAPITOLUL VI

CONTRACTELE COMERCIALE SPECIALE

În dreptul civil obligaŃiile iau naştere atât din acte juridice, cât şi din fapte juridice. Actele juridice sunt izvoare voluntare de obligaŃii. Cel mai importantizvor voluntar de obligaŃii este contractul (convenŃia).

VI.1. Contractul – izvor de obligaŃii comerciale

Actul juridic este manifestarea de voinŃă făcută cu scopul de a produceefecte juridice. Din această cauză actele juridice sunt considerate izvoare

voluntare ale obligaŃiilor. Cel mai important izvor voluntar de obligaŃii estecontractul (convenŃia). DefiniŃia legală a contractului este dată de art. 942 Codcivil potrivit căruia „este acordul între două sau mai multe persoane spre aconstitui sau stinge între dânşii un raport juridic”.

Contractele pot fi clasificate după mai multe criterii:1. Clasificarea după tipul de contract şi prevederea lui în lege pune în

evidenŃă două tipuri: contracte numite şi contracte nenumite.Contractele numite sunt cele care poartă un nume stabilit printr-un act

normativ şi beneficiază de o reglementare proprie. Li se spune şi contractetipice.

Contractele nenumite sunt cele care nu beneficiază de o denumire şi

reglementare distinctă, sunt făcute de părŃi ca urmare a libertăŃii contractuale.Tot nenumite sunt şi contractele care îmbină caracteristicile a două sau maimulte contracte numite. Cele care nu se aseamănă cu nici un tip de contract maisunt numite şi contracte sui generis, iar cele care îmbină două sau mai multecontracte numite sunt numite contracte complexe.

2. Clasificarea în funcŃie de numărul părŃilor obligate: a) contractesinalagmatice (bilaterale) şi b) contracte unilaterale.

a) Contractele sinalagmatice (bilaterale) sunt cele în care există obligaŃiireciproce. b) Contractele unilaterale nu se confundă cu actele unilaterale. Elese particularizează prin faptul că instituie obligaŃii pentru o singură parte(art.944 Cod civil). Exemplu: contractul de depozit cu titlu gratuit.



236

3. Clasificarea în funcŃie de modul de formare. Sunt contracte solemne;contracte consensuale; contracte reale.

Contractele solemne sunt cele pentru care legea prevede condiŃii devalabilitate, respectiv forma autentică.

Contractele consensuale sunt cele care se încheie prin simplul acord devoinŃă, fără să fie nevoie de o anumită formă.

Contractele reale sunt cele care se încheie în mod valabil (se

perfectează) doar în momentul remiterii lucrului.4. Clasificarea după scopul urmărit Sunt contracte cu titlu oneros şi contracte cu titlu gratuit.Contractele cu titlu oneros sunt cele în care fiecare parte urmăreşte

obŃinerea unui folos în schimbul folosului procurat celeilalte părŃi.Contractul cu titlu gratuit procură un avantaj numai uneia din părŃi.

Exemplu: contractul de împrumut, fără dobândă; împrumutul gratuit defolosinŃă.

5. După cunoaşterea întinderii prestaŃiilor la momentul încheierii lor ,contractele oneroase se împart în: contracte comutative şi contracte aleatorii (art.947 Cod civil).

Contractele comutative sunt cele în care părŃile cunosc, încă de lamomentul încheierii, întinderea prestaŃiilor ce-şi datorează şi la care au dreptul.

Contractele aleatorii sunt cele care, la momentul încheierii, nu aucertitudinea existenŃei şi întinderii prestaŃiei, aceasta depinzând de uneveniment viitor şi incert (art.947 Cod civil). Exemple: contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreŃinere, contractul de asigurare).

Regulile din dreptul civil privind contractele se aplică în dreptul comercialnumai în măsura în care Codul comercial sau alte legi comerciale nu dispunaltfel.

Cele mai întâlnite contracte utilizate în dreptul comercial sunt: contractulde vânzare-cumpărare comercială; contractul de mandat comercial; contractulde comision; contractul de consignaŃie; contractul de report; contractul de contcurent; contractul de gaj comercial; contractul de transport; contractul deleasing; contractul de franciză; contractul de asigurări; contractul de depozitcomercial; contractul de depozit bancar.

VI.2. Încheierea contractelor comerciale

La fel ca în dreptul civil, şi în dreptul comercial încheierea contractelor are la bază principiul libertăŃii contractuale sau al autonomiei de voinŃă.PărŃile îşi manifestă liber voinŃa în ce priveşte încheierea, modificarea,transmiterea şi stingerea unor drepturi şi obligaŃii. PărŃile contractului comercial

sunt libere să aleagă cu cine contractează şi care este întinderea drepturilor şi



237

obligaŃiilor. În anumite situaŃii libertatea alegerii cocontractantului este limitatăde regulile comerŃului. Spre exemplu, la contractul de vânzare-cumpărare,comerciantul nu poate refuza să încheie un contract cu o persoană care aacceptat condiŃiile ofertei sale. În contractul civil vânzătorul este liber să vândăoricui doreşte şi la orice preŃ. Comerciantul nu poate cere un preŃ mai maredecât cel afişat. Şi vânzătorul din contractele civile poate fi uneori limitat înalegerea sa. O astfel de situaŃie poate fi întâlnită atunci când o persoană are un

drept de preemŃiune.Libertatea contractuală se manifestă şi în câmpul modalităŃii de exprimarea acordului de voinŃă, a probelor în litigiile comerciale şi a alegerii arbitrajului.În privinŃa alegerii modului de exprimare a acordului de voinŃă, de regulă,comercianŃii aleg calea cea mai lesnicioasă şi mai scurtă ca durată a timpului derealizare, aceasta fiind cea a acordului verbal. Dacă pentru cumpărarea oricărui

produs s-ar folosi forma scrisă, lumea ar muri de foame şi de sete. ComercianŃiisunt liberi să aleagă forma scrisă şi o şi fac în cazul contractelor de mai marevaloare şi mai complexe. Comunicarea acordului se poate face direct, faŃă înfaŃă, prin telefon, sau pe suport hârtie ori suport electronic.

În ce priveşte probele, în afara celor admise în contractele civile (cu

înscrisuri, cu martori, mărturisirea zisă şi recunoaşterea, prezumŃia – legală sau judecătorească –, expertiza) în dreptul comercial mai sunt admise ca probe:corespondenŃa comercială, registrele comerciale şi, mai nou, înregistrărileelectronice.

CondiŃiile esenŃiale pentru formarea contractelor comerciale sunt aceleaşicu ale contractelor civile: capacitatea de a contracta; consimŃământul valabil al părŃii care se obligă; un obiect determinat; o cauză licită .

Realizarea acordului de voinŃă are loc atunci când oferta de a contracta se întâlneşte cu acceptarea ofertei. Oferta de a contracta este propunerea unei

persoane făcută altei persoane de a încheia un anumit contract. Acceptareaofertei este exprimarea de către destinatarul ei a acordului de voinŃă cu privirela propunerea făcută. Acceptarea poate fi necondiŃionată sau precedată de onegociere a ofertei. În dreptul comercial tăcerea nu are valoare de acceptare,nici pentru ofertă şi nici pentru contraofertă.

Oferta trebuie să îndeplinească o serie de condiŃii: – să fie fermă. Odată făcută comerciantul nu trebuie s-o modifice sau s-o

retracteze. Ea reprezintă un angajament juridic care îl obligă pe ofertant ; – să fie precisă şi completă, adică să cuprindă toate condiŃiile în care

înŃelege să contracteze; – să fie neechivocă, adică să rezulte cu claritate că doreşte să contracteze.

Astfel, un sondaj de piaŃă nu este o ofertă de a contracta din partea celui care îlrealizează şi nici o acceptare din partea respondentului.



239

determinat) executarea obligaŃiei se face la locul unde se găsea obiectulobligaŃiei în timpul contractării. În orice alt caz executarea obligaŃiei se face ladomiciliul debitorului (art. 1104 Cod civil, aplicabil în cauză conform art. 1alin. 2 din Codul comercial care prevede că, acolo unde Codul comercial nudispune, se aplică Codul civil).

VI.3. Probele specifice dreptului comercial

Art. 46 Cod comercial prevede ca probe în materie comercială urmă-toarele: a) acte autentice; b) acte sub semnătură privată; c) facturi acceptate;d) corespondenŃa; e) telegrame; f) registrele părŃilor; g) proba cu martori, decâte ori autoritatea judecătorească apreciază că trebuie admisă probatestimonială; h) orice alte mijloace de probă admise de legea civilă.

Făcând aplicaŃiunea principiului libertăŃii contractuale în materiaobligaŃiilor comerciale, rezultă şi libertatea probei în litigiile comerciale. Dininterpretarea prevederilor art. 46 Cod comercial rezultă că probele în litigiilecomerciale pot fi grupate astfel:

1) probe admise în dreptul comun (art. 46 alin. 2: „în fine prin orice altemijloace de probă admise de legea civilă”);

2) probe specifice dreptului comercial.1. Probele admise în dreptul comun

potrivit art. 1170 Cod civil, proba se poate face prin: înscrisuri, martori, prezumŃii, mărturisire, expertiză ş.a. Acestea au fost tratate în prima parte alucrării (a se vedea capitolul VII).

2. Probele specifice dreptului comercial Sunt probe specifice dreptului comercial: factura acceptată; corespondenŃa

comercială; telegramele şi registrele comerciale.a) Factura acceptată Factura comercială, din punct de vedere juridic, face parte din categoria

înscrisurilor sub semnătură privată. Ea este emisă de cel care a livrat bunurilesau a prestat un serviciu şi se transmite beneficiarului în vederea plăŃii.Acceptarea la plată a facturii face dovada îndeplinirii obligaŃiilor comerciale decătre executant cu excepŃia situaŃiilor când plata constituie avans. Chiar şi înaceastă din urmă situaŃie poate face dovada realizării acordului de voinŃă,respectiv încheierii contractului. Deci, în funcŃie de situaŃie, de obiectul probei,

poate face dovada fie împotriva emitentului (vânzător, prestator), fie împotrivadestinatarului (cumpărător, beneficiar).

Acceptarea facturii poate fi expresă sau tacită . Acceptarea expresă poatefi făcută direct pe factură prin formula „acceptat” sau alt termen echivalent, ori

printr-o scrisoare, telegramă de confirmare. Acceptarea tacită are loc atunci

când destinatarul face acte din care rezultă neîndoielnic voinŃa sa de a o accepta



240

– emiterea unei cambii, CEC sau bilet la ordin, în vederea plăŃii preŃului.Tăcerea nu valorează acceptare.

b) TelegramaLa momentul adoptării Codului comercial, accepŃiunea prin termenul de

telegramă era una strictă, respectiv documentul transmis prin intermediultelegrafului. Transmiterea nu era una efectivă a suportului material care

conŃinea voinŃa semnatarului, ci doar a conŃinutului documentului. Codulcomercial i-a dat calitatea de mijloc de probă, făcând parte din categoriaînscrisurilor sub semnătură privată: „Telegrama face probă, ca act subsemnătură privată, când originalul este subscris de însăşi persoana arătatăîntr-însa ca trimiŃătorul ei. Ea face aceeaşi probă, chiar dacă această persoanăeste subscrisă de o altă mână, când ar fi probat că originalul a fost predatoficiului telegrafic sau trimis spre a i se preda de însăşi acea persoană” (art. 47alin. 1 Cod comercial).

Din acest text de lege rezultă două situaŃii distincte:1. situaŃia când originalul este subscris (semnat) de însăşi persoana arătată

ca trimiŃătorul ei. deşi la destinatar ajunge un cu totul alt suport grafic, acesta

are valoarea unui înscris sub semnătură privată ca şi cum destinatarul ar fi primit originalul;

2. situaŃia în care originalul este subscris (semnat) de altă mână, dar se poate proba că originalul a fost predat sau doar trimis pentru a fi predat oficiuluitelegrafic de persoana căreia îi este atribuită telegrama.

Telegrama poate avea şi valoarea unui înscris autentic dacă subscriereaoriginalului este autentificată de autoritatea competentă (art. 47 alin. 2 C. com.).

Data telegramei este ziua şi ora expedierii de către oficiile telegrafice(art. 47 alin. 3 C. com.).

Telegrama face parte din categoria documentelor denumite genericcorespondenŃă comercială.

c) CorespondenŃa comercială CorespondenŃa comercială desemnează schimbul de mesaje între părŃile

unui contract, făcut înainte de perfectarea acestuia. Poate să îmbrace variateforme: scrisori, adrese, telegrame, faxuri, documente transmise pe suportelectronic (e-mail).

Dacă în contract nu se stipulează expres că toată corespondenŃa anterioarăsemnării lui urmează să nu mai producă efecte, că numai contractul reprezintăadevărata voinŃă, corespondenŃa poate servi ca probă pentru aflarea adevărateivoinŃe a părŃilor.

Valoarea juridică a corespondenŃei este cea a înscrisului sub semnătură privată.



241

Atunci când destinatarul nu mai posedă sau nu mai vrea să aratedocumentul în cauză, poate fi folosită copia păstrată la registrul copier, conformart. 25 C. com.: „El (comerciantul n.n.) este Ńinut a copia în registrul special şidupă ordinea zilei toate scrisorile ce trimite”. Denumirea de registru copier estefolosită la art. 22, art. 26, dar şi în alte locuri din Codul comercial. Potrivit LegiicontabilităŃii nr. 82/1991, denumirea actuală pentru registrul copier este de„cartea mare”. Copia scrisorii face dovadă numai cu privire la conŃinutul

acesteia nu şi la primirea de către destinatar. Atunci când există şi alte probe privind primirea sau destinatarul recunoaşte primirea face deplină dovadă.d) Înscrisul în formă electronică În ce priveşte corespondenŃa pe suport electronic, aceasta a fost acceptată

iniŃial ca un început de probă scrisă deoarece nu cuprinde semnăturaemitentului pentru a putea fi recunoscute ca înscrisuri sub semnătură private.Transmiterea electronică a unui document presupune dematerializareainformaŃiei şi trecerea pe un suport electromagnetic. EvoluŃia produsă îndomeniu a făcut posibilă însă şi atribuirea cu certitudine a datelor emitentuluide o manieră care să nu creeze dubii. Legea nr. 455/2001 reglementeazăsemnătura electronică.

Semnătura electronică reprezintă date în formă electronică ataşate saulogic asociate cu alte date în formă electronică şi care servesc ca metodă deidentificare.

Semnătura electronică extinsă reprezintă semnătura electronică careîndeplineşte cumulativ următoarele condiŃii: a) este legată în mod unic desemnatar; b) asigură identificarea semnatarului; c) este creată prin mijloacecreate exclusiv de semnatar; d) este legată de datele în formă electronică, la carese raportează în aşa fel încât orice modificare ulterioară a acestora esteidentificabilă. Semnatarul este persoana care deŃine un dispozitiv de creare asemnăturii electronice şi care acŃionează fie în nume propriu, fie ca unreprezentant al unui terŃ.

Înscrisul în formă electronică este definit legal ca o colecŃie de date înformă electronică între care există relaŃii logice şi funcŃionale, care redau litere,cifre sau orice alte caractere cu semnificaŃie inteligibilă, destinate a fi citite prinintermediul unui program informatic sau a altui procedeu similar. Art. 5 dinLegea nr. 455/2001 privind semnătura electronică prevede că acest tip deînscris, căruia i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnăturăelectronică extinsă, bazată pe un certificat calificat, nesuspendat sau nerevocatla momentul respectiv şi generată de un dispozitiv securizat de creare asemnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce priveşte condiŃiile şi efectele

sale, cu înscrisul sub semnătură privată.Dacă înscrisul sub semnătură privată, căruia i s-a încorporat, ataşat sau i

s-a asociat logic o semnătură electronică, este recunoscut de partea căruia i se



242

opune, atunci înscrisul are acelaşi efect ca actul autentic între cei care l-ausubscris şi între cei care le reprezintă drepturile.

e) Registrele comercianŃilor Art. 22 Cod com. prevede că registrele obligatorii ale comercianŃilor sunt:

registrul jurnal; registrul inventar şi Cartea mare (registrul copier).Aceste registre pot să facă probă în justiŃie între comercianŃi pentru „fapte

şi chestiuni de comerŃ” (art. 50), dacă sunt Ńinute în regulă. Dacă înscrierile în

registre sunt făcute de prepusul comerciantului desemnat să Ńină scriptele,acestea au acelaşi efect ca şi când ar fi fost semnate de patron.Chiar şi atunci când registrele nu sunt Ńinute în regulă ele fac dovada

atunci când sunt invocate împotriva celor care le-au Ńinut.

VI.4. Contractul de vânzare-cumpărare

VI.4.1. Comercialitatea contractului de vânzare-cumpărare

Este trăsătura care îl particularizează de contractul civil de vânzare-cumpărare. Rezultă din prevederile art. 3 pct. 1 şi 2 Cod com., unde, laenumerarea faptelor de comerŃ, cu privire la cumpărare se arată că aceasta este

făcută cu scop de revânzare sau de închiriere, iar, cu privire la vânzare, că este precedată de o cumpărare făcută cu scop de revânzare.Vânzarea-cumpărarea comercială are o funcŃie economică, respectiv

realizează interpunerea în schimbul de mărfuri şi aceasta îi conferă un caractercomercial.

Nu este obligatoriu ca bunurile să fie revândute în starea în care au fostcumpărate. Ele pot fi revândute şi după ce au fost prelucrate. Că este aşa rezultăchiar din textele arătate ale Codului comercial care prevăd că sunt fapte decomerŃ cumpărările de producte sau de mărfuri spre a se revinde fie în natură,fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria(pct. 1), precum şi vânzările de producte, vânzările şi închirierile de mărfuri în

natură sau prelucrate şi vânzările de obligaŃiuni ale statului, sau alte titluri decredit care circulă în comerŃ, când au fost cumpărate în scop de revânzare sauînchiriere.

Vânzarea-cumpărarea comercială, aşa cum rezultă din aceste prevedericare stabilesc faptele de comerŃ, poate să aibă ca obiect numai bunurile mobile.FaŃă de realităŃile actuale, apreciem că şi vânzărilor-cumpărărilor de imobile,făcute cu titlu profesional, trebuie să li se aplice acelaşi regim. Se pare că la acestmoment voinŃa legiuitorului nu este în acest sens, date fiind măsurile deimpozitare distincte instituite cu privire la vânzarea proprietăŃilor imobiliare maidevreme de 3 ani de la dobândire.

Dacă nu există intenŃia de revânzare, actul nu este comercial. Aceastatrebuie să îndeplinească trei condiŃii: a) să existe la momentul cumpărării; b) să



244

actului constitutiv şi asociaŃii au avut cunoştinŃă de acestea şi nu au interziscontinuarea lor. În caz de încălcare a acestei interdicŃii, societatea are dreptulsă-l excludă pe asociat şi, totodată, să decidă dacă acesta a lucrat în contul eisau să ceară despăgubiri în termen de 3 luni de când a luat la cunoştinŃă despreaceastă încălcare.

VI.4.4. Obiectul contractului

Obiectul contractului îl constituie prestaŃiile părŃilor, obligaŃiile pe care şile asumă prin contract. În cazul contractului de vânzare-cumpărare comercialăobligaŃiile vânzătorului priveşte lucrul vândut , iar ale cumpărătorului privesc

preŃul . Atât lucrul vândut, cât şi preŃul trebuie să îndeplinească o serie decondiŃii:

CondiŃiile pe care trebuie să le îndeplinească lucrul vândut:a) să fie în comerŃ, adică să se poată vinde sau cumpăra. Lucrurile pentru

care se cere autorizaŃie specială (arme, stupefiante în scop medical) sunt bunuriaflate în comerŃ;

b) să existe la momentul vânzării-cumpărării sau să poată să existe înviitor . Dacă lucrul nu există şi nici nu poate exista în viitor, obiectul vânzării

este imposibil şi contractul este nul. Dacă lucrul poate să existe în viitor, dar acest fapt nu se realizează, contractul nu este lipsit de valabilitate, iar discuŃia se

poartă cu privire la executarea lui. Dacă nerealizarea se datorează culpeivânzătorului, el va fi obligat la daune-interese. Atunci când nerealizarealucrului se datorează unui caz fortuit, în lipsă de stipulaŃie contrară, risculcontractului este în sarcina vânzătorului şi el nu mai poate cere preŃul. Dacăriscul contractului este asumat de cumpărător (riscul pieirii lucrului), contractulare caracter aleatoriu şi cumpărătorul va fi dator cu plata preŃului;

c) să fie determinat sau determinabil . Sunt determinate bunurile certe.Bunurile de gen sunt determinabile, iar individualizarea lor se face prinnumărare, măsurare, cântărire la momentul predării;

d) să fie proprietatea vânzătorului. Contractul de vânzare-cumpărarecivilă, potrivit art. 1295 Cod civil, are ca efect transmiterea proprietăŃii lamomentul încheierii sale. Dacă bunul nu aparŃine vânzătorului la momentulîncheierii contractului, acesta poate fi anulat. În ce priveşte operaŃiunilecomerciale, pot exista două situaŃii diferite: 1) obiectul contractului este un bunde gen; 2) obiectul contractului îl constituie un bun individual determinat. Încazul bunului generic determinat individualizarea se face la predare. Cumvânzarea-cumpărarea este caracterizată de comercialitate şi interpretarea actuluitrebuie făcută astfel încât să producă efecte şi să favorizeze circulaŃia,contractul este valid ca o vânzare sub condiŃie suspensivă. Şi în cazul bunurilor certe contractul este valid, însă ca obligaŃie de „a face”, vânzătorul fiind



248

Reguli speciale la vânzarea-cumpărare comercială . În cazul bunurilor degen care circulă de pe o piaŃă la alta prin intermediul cărăuşului, proprietatea setransmite în momentul individualizării prin numărare, măsurare, cântărire la

predarea la cărăuş, asiguratorul lucrurilor, atunci când există, fiind obligat cătredestinatarul cumpărător, riscul fiind al acestuia.

În mod obişnuit, potrivit art. 62 din Codul comercial, pentru bunurile degen vânzătorul este obligat să facă predarea „la locul şi timpul stipulat, câtimea,

felul şi calitatea convenită, chiar dacă mărfurile, care ar fi fost la dispoziŃia sa înmomentul formării contractului, sau pe care el şi le-ar fi procurat în urmă înexecutarea lui, ar fi pierit, sau dacă expedierea sau sosirea acelor mărfuri ar fifost împiedicată de vreo cauză oarecare”.

VI.4.8. Unele varietăŃi de vânzare-cumpărare comercială

Codul civil (art. 1299-1302) reglementează unele varietăŃi de vânzare careîşi găsesc aplicabilitate şi în operaŃiunile comerciale.

Vânzarea cu grămada este reglementată de art. 1299 Cod civil. Aceastăvindere este valabilă deşi mărfurile nu au fost cântărite, numărate sau măsurate.Din această prevedere a legii rezultă distincŃia faŃă de vânzarea bunurilor de gencare se individualizează la momentul predării. Obiectul contractului îlconstituie tot bunuri generice, dar părŃile fac o apreciere vizuală şi o evaluare avalorii cu aproximaŃie, ambele acceptând preŃul. Nefiind condiŃionată denumărare, măsurare, cântărire, riscurile se transmit la cumpărător de lamomentul acordului de voinŃă. Exemplu: o fabrică de mobilă sau de cheresteavinde cu un preŃ o grămadă de deşeuri din prelucrare ca lemne de foc.

Vânzarea pe gustate este reglementată de art. 1301 Cod civil care prevede că, în cazul anumitor bunuri care se gustă înainte de a se cumpăra,vinderea nu există până ce cumpărătorul nu le-a gustat şi nu a declarat că îiconvin.

Vânzarea pe încercate, potrivit art. 1302 Cod civil, este presupusăcondiŃionată până la încercare. Exemplu: o firmă care vinde autovehiculefolosite care oferă potenŃialului cumpărător acest gen de vânzare (pentru că

poate fi şi varianta văzut-plăcut). Cumpărătorul are posibilitatea să facă o probăde traseu ales şi numai dacă se declară mulŃumit contractul este încheiat.Cumpărătorul poate renunŃa la acest beneficiu care pentru el este privită ca oobligaŃie şi nu o mai poate invoca dacă nu este mulŃumit de calităŃile bunului.

Nu se confundă cu vânzarea pe gustate.Vânzarea cu plata preŃului în rate. Este o varietate a contractului de

vânzare-cumpărare comercială care trebuie încheiat în scris şi trebuie să prevadă avansul, numărul şi valoarea ratelor. Proprietatea se transmite la

momentul ultimei rate, dar riscurile se transferă la cumpărător din momentul



249

predării. Contractul are valoare de titlu executoriu. Cumpărătorului îi revineobligaŃia de asigurare a bunului.

VI.4.9. Neexecutarea contractelor

Fiind un contract sinalagmatic, oricare dintre părŃi are dreptul să refuzeîndeplinirea obligaŃiei proprii dacă cealaltă parte nu îşi execută obligaŃia corelativă.Cumpărătorul poate refuza plata preŃului dacă vânzătorul nu predă bunul. ExcepŃia

de neexecutare poate fi invocată de oricare dintre părŃi.Cumpărătorul care şi-a îndeplinit obligaŃia poate cere fie rezoluŃiunea

contractului, fie executarea contractului prin punerea în posesia lucrului. Dacă bunul a fost predat dar nu a fost plătit, vânzătorul poate cere fie rezoluŃiuneacontractului şi restituirea lucrului, fie plata preŃului. Art. 67-69 din Codul comercialinstituie reguli specifice vânzărilor comerciale. Dacă înainte de expirareatermenului de executare a convenŃiei una din părŃi a oferit celeilalte părŃi predarealucrului vândut sau plata preŃului şi aceasta nu şi-a îndeplinit obligaŃia corelativă latermenul fixat, este îndeplinită de drept condiŃia rezolutorie în favoarea părŃii careşi-a executat obligaŃia. Partea în culpă răspunde pentru daune-interese.

VI.5. Contractul de mandat comercial

VI.5.1. NoŃiune, obiect, trăsături

Se asemănă cu mandatul civil şi îi sunt aplicabile principiile generale aleacestuia, având însă şi norme speciale în art. 374-391 din Codul comercial.Mandatul comercial are ca obiect tratarea de afaceri comerciale de cătremandatar pe seama şi pe socoteala mandantului. Mandatul comercial nu se

presupune gratuit – art. 374 din Codul comercial. Se deosebeşte de mandatulcivil prin: 1) obiectul său care îl constituie încheierea de acte juridice care aunatura de fapte de comerŃ; 2) caracterul oneros al acestui contract care este

prezumat; 3) conferă o mai mare libertate mandatarului decât a celui dinmandatul civil.Trăsături. Este un contract: 1) sinalagmatic deoarece dă naştere la

obligaŃii pentru ambele părŃi: 2) oneros deoarece fiecare parte urmăreşteobŃinerea unui folos patrimonial; 3) consensual , realizându-se prin simplulacord de voinŃă; 4) comutativ, părŃile cunoscând întinderea drepturilor şiobligaŃiilor lor.

Contractul de mandat poate fi cu reprezentare sau fără reprezentare.Contractul de mandat comercial este un mandat cu reprezentare. Dacă este unmandat fără reprezentare, atunci contractul este unul de comision.

Este un contract intuitu personae (are în vedere persoana).



250

VI.5.2. CondiŃiile de validitate

CondiŃiile de valabilitate privesc: a) consimŃământul părŃilor; b) capa-citatea părŃilor; c) obiectul contractului; d) cauza contractului.

a) ConsimŃământul părŃilor. Contractul se încheie prin acordul de voinŃăal părŃilor. Mandatul, ca şi acordul, poate fi expres sau tacit. Potrivit art. 376 dinCodul comercial, comerciantul care nu vrea să primească mandatul areobligaŃia să facă cunoscut mandantului acest lucru. Mai mult, dacă i-au fost

trimise lucruri, mandatarul trebuie să le păstreze în siguranŃă şi să se îngrijeascăde acestea pe socoteala mandantului până când acesta va putea lua măsurilenecesare (ca la gestiunea de afaceri). În caz de întârziere va putea cere sechestru

judiciar sau vânzarea lucrurilor. Chiar dacă refuză mandatul, trebuie să ia toatemăsurile pentru păstrarea drepturilor mandantului faŃă de cel care a făcuttransportul dacă lucrurile primite în contul mandantului prezintă semne destricăciuni suferite pe timpul transportului.

b) Capacitatea părŃilor. Mandantul trebuie să fie el însuşi capabil săîncheie operaŃiunile pentru ca dă mandat mandatarului. Trebuie să fiecomerciant şi să aibă capacitate deplină de exerciŃiu. Mandatarul , la rândul său,trebuie să aibă capacitate deplină de exerciŃiu. Legea nu cere să aibă calitatea decomerciant deoarece el încheie acte juridice în numele şi pe seamamandantului, dar nici nu interzice.

c) Obiectul contractului, aşa cum prevede art. 374 din Codul comercial, îlconstituie tratarea de afaceri pe seama şi pe socoteala mandantului. Actele juridicetrebuie să fie fapte de comerŃ pentru mandant.

d) Cauza contractului de mandat. Pentru mandant o constituie realizareade fapte de comerŃ, iar pentru mandatar remuneraŃia mandatului.

VI.5.3. ObligaŃiile părŃilor

a) ObligaŃiile mandatarului. Acestea sunt distincte pentru raporturile

sale cu mandantul şi cu terŃii cu care contractează pe seama mandantului(aceştia sunt terŃi în raport de contractul de mandat, dar în actul încheiat peseama acestuia sunt părŃi). FaŃă de mandant mandatarul este obligat: să executemandatul cu bună credinŃă şi diligenŃa unui bun proprietar; să-l anunŃe pemandant despre executarea mandatului; să dea socoteală despre îndeplinireamandatului; să plătească dobânzi la sumele de bani cuvenite mandantului.Dobânzile sunt datorate din ziua în care mandatarul trebuia să consemnezeaceste sume în contul mandantului sau din ziua în care trebuiau trimise acestuiasumele cuvenite. FaŃă de terŃ mandatarul are obligaŃia de a-i aduce lacunoştinŃă mandatul său, precum şi obligaŃia de a răspunde personal pentruceea ce a contractat peste puterile mandatului.



251

b) ObligaŃiile mandantului. FaŃă de mandatar este obligat să-i pună ladispoziŃie mijloacele necesare pentru îndeplinirea mandatului. Mai trebuie să-i

pună la dispoziŃie informaŃiile şi documentaŃiile de care dispune şi care îi suntutile în îndeplinirea mandatului, precum şi sumele de bani necesare. Contractulde mandat comercial fiind oneros, mandantul trebuie să plătească mandataruluiremuneraŃia convenită şi să-i restituie cheltuielile făcute de mandatar din banii

proprii pentru îndeplinirea mandatului, inclusiv pentru pagubele suferite cu

această ocazie. Pentru întârzieri datorează dobânzi. FaŃă de terŃi (în raport decontractul de mandat) este Ńinut de obligaŃiile contractate de mandatar înnumele său. Nu răspunde de obligaŃiile contractate de mandatar peste limiteleîmputernicirii date dacă acestea au fost cunoscute de terŃi. În acest cazrăspunderea este a mandatarului. Mandantul poate însă să ratifice acesteobligaŃii.

VI.5.4. Încetarea mandatului

Dacă mandatul a fost pe o perioadă limitată sau a fost unul special, acestaîncetează la împlinirea termenului sau la îndeplinirea lui. Fiind un contractîncheiat prin acordul părŃilor, prin simetrie poate să i se pună capăt în acelaşi

mod, prin acordul ambelor părŃi. Poate să înceteze şi prin denunŃare unilaterală(revocare din partea mandantului sau renunŃare din partea mandatarului). Înacest din urmă caz poate da naştere la obligaŃia de despăgubiri pentru parteacare a provocat încetarea fără justă cauză pentru revocare sau renunŃare. Fiindun contract intuitu personae, mandatul încetează şi prin moartea sau interdicŃiauneia din părŃi (dacă mandantul este persoană fizică, având calitatea decomerciant, dar şi în cazul mandatarului persoană fizică).

Atunci când părŃile sunt comercianŃi persoană juridică, mandatul mai poate să înceteze la dizolvarea şi lichidarea ei ori în caz de insolvabilitate şifaliment.

JurisprudenŃă

- SpeŃă -Mandat comercial

Întrucât mandatul comercial are ca obiect tratarea de afaceri comerciale peseama şi socoteala mandantului, conform art. 374 C. com., în mod corect s-a reŃinutcă mandatarul trebuia să execute personal mandatul încredinŃat, în afară de cazulcând s-ar fi prevăzut, prin contract, posibilitatea substituirii mandatarului cu o altă persoană.

C.S.J. s. com. dec. nr. 1245/2003



252

VI.6. Contractul de comision

VI.6.1. DefiniŃie, obiect, caractere juridice

Contractul de comision nu este definit în Codul comercial care, la art. 504,se limitează să-i stabilească obiectul ca fiind tratarea de afaceri de cătrecomisionar pe socoteala comitentului. Este o obligaŃie de a face. Alin.2 alaceluiaşi articol mai prevede că între comitent şi comisionar există aceleaşi

drepturi şi obligaŃii ca între mandant şi mandatar, cu deosebirile stabilite prinarticolele următoare.Am arătat deja la contractul de mandat că mandatul fără reprezentare este

un contract de comision. Prin urmare, între cele două tipuri de contracte (cel demandat şi cel de comision) există apropieri. Acestea privesc obiectul, care estetratarea de afaceri, şi drepturile şi obligaŃiile între comitent şi comisionar caresunt comune, dar cu unele deosebiri.

Sarcina definirii contractului de comision a revenit doctrinei.DefiniŃie. Contractul de comision este contractul prin care comisionarul

se obligă, pe baza împuternicirii date de comitent, să încheie acte de comerŃ înnume propriu pe seama comitentului, urmând să primească o plată numită

comision.Deci diferenŃele între cele două contracte constau, în principal, înurmătoarele aspecte:

– la contractul de mandat mandatarul încheie afacerile în numele şi peseama mandantului, iar, la contractul de comision, comisionarul încheieafacerile în nume propriu, dar pe seama comitentului;

– contractul de mandat este un mandat cu reprezentare, iar contractul decomision este un mandat fără reprezentare.

Caractere juridice. Contractul de comision are caracter sinalagmatic,este cu titlu oneros şi este consensual.

Caracterul sinalagmatic sau bilateral este dat de faptul că ambele părŃi au

obligaŃii reciproce, aşa cum se va arăta în continuare.Caracterul oneros este dat de faptul că ambele părŃi urmăresc un interes

patrimonial, respectiv încheierea unor afaceri pentru comitent şi platacomisionului pentru comisionar în schimbul activităŃii sale.

Caracterul consensual este dat de faptul că pentru încheierea contractuluide comision este suficientă realizarea acordului de voinŃă.

VI.6.2. CondiŃii de validitate

a) ConsimŃământul părŃilor stă la baza contractului şi are la bazăîmputernicirea pe care comitentul o dă comisionarului, cu precizarea condiŃiilor

în care va acŃiona. ConsimŃământul poate fi expres sau tacit.



253

b) Capacitatea părŃilor . Comitentul trebuie să aibă el însuşi capacitatea dea încheia actele juridice pentru care dă împuternicire, respectiv fapte de comerŃ.Comisionarul trebuie să aibă capacitate deplină de exerciŃiu. Dacă încheie acte

juridice ca o profesiune obişnuită trebuie să aibă calitatea de comerciant (art. 3 pct. 7 Cod comercial).


a) ObligaŃiile comitentului faŃă de comisionar sunt:1. de a plăti comisionul cuvenit comisionarului. ObligaŃia de plată există

din momentul încheierii afacerii cu terŃii chiar dacă nu s-au executat încăobligaŃiile rezultate din afacerile încheiate cu terŃii;

2. de a plăti comisionarului cheltuielile făcute în îndeplinirea contractului.Fiind în domeniul comercial, cheltuielile trebuiesc dovedite şi evidenŃiate înregistrele contabile. Dacă în îndeplinirea mandatului comisionarul a suferit

prejudicii, comitentul este dator să-l despăgubească. Comitentul nu are acŃiuneîmpotriva persoanelor cu care a contractat comisionarul şi nici acesteaîmpotriva sa.

b) ObligaŃiile comisionarului decurgând din contractul de comision iaunaştere atât faŃă de comitent, cât şi faŃă de terŃi. ObligaŃiile comisionarului faŃă de comitent sunt:

1) să execute mandatul convenit şi, în calitatea sa de comisionar, trebuiesă se conformeze instrucŃiunilor date de comitent. Depăşirea limitelor împuternicirii atrage răspunderea sa. Art. 408-411 din Codul comercialreglementează consecinŃele depăşirii mandatului, astfel:

– dacă a vândut la un preŃ mai mic decât cel hotărât sau, în lipsa unuiastfel de preŃ, mai mic decât cel curent, trebuie să suporte diferenŃa, putând fiexonerat de răspundere doar dacă probează că vânzarea la preŃul hotărât nu se

putea face şi că, vânzând astfel, comitentul a fost scutit de pagubă;

– dacă preŃul la care a cumpărat pentru comitent este mai mare decât celhotărât, comitentul are dreptul să refuze operaŃiunea şi să considere că a fostfăcută pe socoteala comisionarului, dacă acesta nu se oferă să plăteascădiferenŃa preŃului;

– în situaŃia în care comisionarul, fără să aibă autorizaŃia comitentului,face plăŃi în avans, vinde sau face alte operaŃiuni pe credit, este răspunzător

pentru aceasta şi comitentul poate să-i ceară daune-interese pentru plăŃileîntârziate şi foloasele ce ar rezulta din aceasta;

– dacă a vândut pe datorie, trebuie să-l înştiinŃeze pe comitent, arătându-iîn scrisoarea de aviz persoana cumpărătorului şi termenul acordat. În cazcontrar, se presupune că operaŃiunea s-a făcut cu plata preŃului la momentul

operaŃiunii, iar proba contrarie nu este admisă;



254

– comisionarul nu este răspunzător pentru îndeplinirea obligaŃiilor luate de persoanele cu care a contractat, afară de obligaŃie contrarie;

2) să dea socoteală comitentului despre mandatul convenit.Comisionarul este obligat faŃă de persoana cu care a contractat (care este

terŃ în raport de contractul de comision) ca şi cum afacerea ar fi a sa proprie.

JurisprudenŃă

- SpeŃă -Comision

Neîndeplinirea obligaŃiei comitentului de a achita comisionul contractual deşicomisionarul a asigurat cooperarea economică cu beneficiarul determină platadaunelor către comisionarul care a fost astfel prejudiciat, conform art. 405 din Codulcomercial.

C.S.J. s. com. dec. nr. 1743/2002

VI.6.4. Încetarea contractului de comision

Fiind o varietate a contractului de mandat, contractul de comisionîncetează în aceleaşi condiŃii ca la contractul de mandat, respectiv prin:

– acordul părŃilor. Fiind un contract consensual, părŃile pot să-i punăcapăt, de comun acord, chiar şi înaintea ajungerii la termen;

– prin ajungere la termen, când acesta există; – prin revocare de către comitent sau renunŃare de către comisionar. Dacă

intervine renunŃarea comisionarului, acesta este dator să ia cuvenitele măsuri de

conservare; – moartea sau interdicŃia comitentului sau comisionarului atunci când unadin părŃi este persoană fizică;

– dizolvarea, lichidarea, insolvabilitatea, falimentul părŃii persoană juri-dică.

VI.7. Contractul de consignaŃie

VI.7.1. NoŃiune, caractere juridice, obiect

Este reglementat de Legea nr. 178/1934 privind contractul de consignaŃie.NoŃiune. Art.1 din Legea nr. 178/1934 îl defineşte ca fiind „convenŃia

prin care una din părŃi, numită consignant , încredinŃează celeilalte părŃi,



255

numită consignatar , mărfuri sau obiecte mobile spre a le vinde pe socotealaconsignantului”.

DefiniŃia contractului de consignaŃie a fost completată în doctrină pe bazacelorlalte prevederi din aceeaşi lege, dar şi în raport de celelalte caracteristiciale acestui tip de contract care este o varietate a contractului de comision,acesta, la rândul lui, fiind o varietate a contractului de mandat, respectivmandatul fără reprezentare. Contractul de consignaŃie, aşa cum se va arăta, are

şi caracteristicile sale proprii, fapt pentru care este un contract comercial de sinestătător, adică un contract din categoria contractelor numite.Astfel, profesorul Stanciu Cărpenaru defineşte contractul de consignaŃie

ca fiind „acel contract prin care o parte, numită consignant, încredinŃează celeilalte părŃi, numită consignatar, anumite bunuri mobile pentru a fi vândute,în nume propriu, dar pe seama consignantului, la un preŃ stabilit anticipat, cuobligaŃia consignatarului de a remite consignantului preŃul obŃinut sau de a-irestitui bunul nevândut 50”.

Se observă că definiŃia este completată cu următoarele elemente: – vinderea se face de consignatar în nume propriu; – vinderea se face la un preŃ anticipat;

– consignatarul este obligat să remită consignantului preŃul obŃinut; – dacă nu vinde bunul, consignatarul trebuie să restituie consignantului

bunul încredinŃat.Caractere juridice. Din definiŃia dată contractului de consignaŃie rezultă

şi trăsăturile caracterelor sale juridice, după cum urmează:a) contractul de consignaŃie este un contract sinalagmatic (bilateral )

deoarece dă naştere la obligaŃii atât în seama consignantului, cât şi în seamaconsignatarului;

b) contractul de consignaŃie este cu titlu oneros deoarece este un contractcomercial, el dând naştere la obligaŃii în seama ambelor părŃi;

c) deşi art. 2 din Legea nr. 178/1934 prevede că atât contractul, cât şimodificarea, transformarea sau denunŃarea lui se dovedeşte prin probă scrisă,contractul de consignaŃie este un contract consensual deoarece ia naştere prinsimplul acord de voinŃă al părŃilor. Remiterea lucrurilor spre vânzare nu este deesenŃa lui şi nu-l transformă într-un contract real.

Contractul de consignaŃie nu este translativ de proprietate deoarececonsignatarul este dator să restituie bunul nevândut. Art. 3 alin. 2 din Legeanr. 178/1934 dispune expres: „consignantul păstrează toate drepturile asupra

bunurilor încredinŃate şi continuă a putea dispune oricând de ele, afară destipulaŃiune contrară în contract”.

50 Stanciu Cărpenaru , Drept comercial român, Ed. All Beck, Ed. a II-a, revizuită şicompletată, p. 440.



256

Obiectul contractului, ca varietate a contractului de comision, îlconstituie tratarea de afaceri comerciale, pe seama consignantului, dar înnumele consignatarului.

VI.7.2. CondiŃii de valabilitate

CondiŃiile de valabilitate sunt aceleaşi ca la orice contract:consimŃământul, capacitatea părŃilor, obiectul contractului şi cauza licită.

a) ConsimŃământul părŃilor. Contractul de consignaŃie are la bazăacordul de voinŃă. Acesta constă în împuternicirea dată de consignantconsignatarului de a vinde bunurile proprietatea sa şi acceptarea de cătreconsignatar de a face operaŃiuni de vindere a bunurilor consignantului.Manifestările de voinŃă trebuie să fie exprese. Faptul că legea cere forma scrisă

pentru probaŃiune nu exclude însă şi acordul de voinŃă realizat în mod tacitdinspre partea consignatarului care poate face acte de îndeplinirea însărcinării

primite de la consignant. b) Capacitatea părŃilor. Ambele părŃi trebuie să aibă capacitate deplină

de exerciŃiu. Deşi în doctrină autorii expun condiŃia calităŃii de comerciantnumai pentru consignant pe seama căruia se fac operaŃiunile, exprimăm punctulde vedere că şi consignatarul trebuie să aibă calitatea de comerciant pentru căoperaŃiunile se fac în numele lui.

c) Obiectul contractului. Aşa cum s-a arătat, acesta este tratarea deafaceri (vânzări) de consignatar în nume propriu, dar pe seama consignantului.Este faptă de comerŃ. Vânzările au ca obiect numai bunurile mobile.

d) Cauza contractului. Deşi în operaŃiunile comerciale cauza poate fi presupusă, la contractul de consignaŃie cauza o constituie pentru consignantîncasarea preŃului, iar pentru consignatar plata remuneraŃiei convenite.


Contractul dă naştere la obligaŃii în sarcina ambelor părŃi.a) ObligaŃiile consignantului. Acesta este obligat:1. să predea consignatarului bunurile mobile care urmează a fi vândute.

Art. 1 alin. 2 din Legea nr. 178/1934 prevede că acesta poate încredinŃa bunurile consignatarului toate deodată sau treptat, prin note sau facturisuccesive. Odată cu bunurile, consignantul nu transmite consignatarului şi

proprietatea acestora (art. 3). Consignantul poate să reia şi să ridice oricând,chiar dacă încheierea contractului s-a făcut pe o perioadă determinată, toate sauo parte din bunurile încredinŃate, fără preaviz. Reluarea se poate face deconsignant pe cale de ordonanŃă preşedinŃială. Dacă actul de consignaŃie esteautentic, ordonanŃa se poate da fără citarea părŃilor. Dacă actul este sub



257

semnătură privată, ordonanŃa se dă cu citarea părŃilor care se poate face pentru adoua zi de la primirea cererii (art. 4 din lege);

2) să plătească consignatarului retribuŃia sau beneficiul acestuia. AceastăobligaŃie rezultă din art. 12 din Legea nr. 178/1934 care mai prevede că acestadin urmă are dreptul, dacă retribuŃia sau beneficiul nu au fost stabilite princontract, numai la suprapreŃurile obŃinute din vânzări. Pentru sumele cuveniteconsignatarul nu poate să exercite faŃă de consignant dreptul de retenŃie, nici

asupra bunurilor încredinŃate în consignaŃie, nici asupra sumelor rezultate dinvânzarea acestor bunuri (art. 20 din Legea nr. 178/1934);3) să restituie cheltuielile făcute de consignatar cu îndeplinirea

însărcinării primite. Art. 5 din Legea nr. 178/1934 prevede pentru consignatar obligaŃia de a lua toate măsurile unui bun comerciant, pentru conservarea buneistări a bunurilor ce i-au fost încredinŃate. Afară de aceasta mai este obligat săasigure bunurile şi să plătească cu regularitate primele de asigurare. Acestecheltuieli îi profită consignantului şi acesta va fi obligat la restituirea lor.

b) ObligaŃiile consignatarului. Acesta are următoarele obligaŃii:1. să ia măsurile necesare pentru păstrarea şi conservarea bunurilor

primite spre vânzare. Consignatarul trebuie să păstreze mărfurile primite în

ambalajele originale, să conserve intacte etichetele, mărcile şi orice semneexterioare astfel cum au fost aplicate de consignant. Nu are voie să mute sau sădepoziteze bunurile în alt loc decât cel prevăzut în contract. Dacă nu este

prevăzut un anumit loc, poate să le înmagazineze sau să le depoziteze numai înlocuri a căror folosinŃă o are pe bază de date scrise şi să-l înştiinŃeze peconsignant de locurile unde se află sau unde le mută (art. 6). Consignantulrăspunde de orice lipsă, pierdere, deteriorare produsă de culpa sa, a agenŃilor şi

prepuşilor săi (art. 5). Mai este obligat să comunice în scris viciile aparente (întermen de două zile dacă un termen mai lung n-ar fi necesar din cauzacondiŃiunilor în care se află bunurile) şi viciile ascunse (în termen de două zilede la constatare). În caz de necomunicare se consideră că bunurile au fost

primite în bună stare (art. 9).În ce priveşte obligaŃia de asigurare, aceasta trebuie făcută la o societate

acceptată de consignant la o valoare cel puŃin egală cu cea a preŃului bunurilor prevăzut în contract. Asigurarea se face în favoarea consignantului care, larândul lui, are obligaŃia să-l notifice pe asigurător înainte de platadespăgubirilor. În lipsa asigurării, consignatarul răspunde pentru orice lipsurisau pagube produse prin caz fortuit sau forŃă majoră (art. 6);

2. să execute mandatul dat de consignant şi să dea socoteală consignantului despre îndeplinirea mandatului. Acesta nu poate să vândă sausă înstrăineze bunurile date în consignaŃie decât în condiŃiile prevăzute încontract şi numai contra numerar. Dacă preŃul nu este prevăzut în contract, înfacturile sau dispoziŃiile consignantului, preŃul este cel curent al pieŃei.



258

Pentru îndeplinirea mandantului, consignatarul poate să facă, faŃă dedebitori şi terŃi, orice acte asupra creanŃei şi în special măsuri de asigurare. Estesolidar răspunzător faŃă de consignant de plata la termen a preŃului mărfurilor vândute pe credit. Este obligat să contabilizeze toate operaŃiunile privitoare la

bunurile primite în consignaŃie. Pentru bunurile vândute trebuie să predea preŃulla termenele convenite şi, în lipsă, cel mai târziu la sfârşitul săptămânii.

VI.7.4. Încetarea contractuluiFiind un contract consensual, acesta poate înceta fie prin ajungere la

termenul convenit de părŃi, fie prin acordul ambelor părŃi, sau la iniŃiativa uneiadintre părŃi. Art. 3 alin. 2 din Legea nr. 178/1934 prevede că acest contract esterevocabil de consignant în orice moment, chiar dacă a fost încheiat pe duratădeterminată, afară de stipulaŃiune contrară.

Contractul mai poate înceta prin moartea, dizolvarea, lichidarea,insolvabilitatea sau falimentul oricăreia dintre părŃi.

VI.8. Contractul de report

Este prevăzut ca faptă de comerŃ în art. 3 pct. 3 din Codul comercial şieste reglementat de art. 74-76 ale aceluiaşi Cod.NoŃiune. Potrivit art. 74 din Codul comercial, acesta „constă în

cumpărarea pe bani gata a unor titluri de credit circulând în comerŃ şirevânzarea simultanee cu termen şi pe un preŃ determinat către aceeaşi persoanăa unor titluri de aceeaşi specie. Pentru validitatea contractului este necesară

prestarea reală a titlurilor date în report”.Caractere juridice. Este un act juridic complex constând într-o dublă

vânzare. Este o faptă de comerŃ conexă, dobândind comercialitate prin obiectulsău care îl constituie titlurile de credit.

a) Este un contract bilateral , dând naştere la obligaŃii în sarcina ambelor

părŃi – predarea titlurilor, plata preŃului etc. b) Este un contract oneros, părŃile urmărind obŃinerea unui folos

patrimonial – titlurile de credit, respectiv preŃul acestora.c) Este un contract translativ de proprietate. Art. 74 alin. 3 din Codul

comercial prevede că „proprietatea lor se transferă la cumpărător”.d) Este un contract real . Nu este suficient acordul de voinŃă al părŃilor,

art. 74 alin. 2 din Codul comercial prevăzând, aşa cum s-a arătat, remitereatitlurilor.

e) Este un contract comutativ, părŃile cunoscând întinderea drepturilor şiobligaŃiilor din chiar momentul contractării (vânzarea şi revânzarea se fac pe un

preŃ determinat şi pentru titluri de aceeaşi specie).



259

PărŃile contractului se numesc reportat şi reportator. Reportatul este persoana deŃinătoare de titluri de credit care circulă în comerŃ. Aceasta dă înreport (vinde temporar) aceste titluri unei alte persoane numite reportator înschimbul preŃ plătibil imediat.

Ca natură juridică reportul este, potrivit unor opinii, un împrumut garantat prin gajarea titlurilor. S-a obiectat că, dacă în cazul gajului creditorul gajist nudevine proprietarul titlurilor, în cazul reportului reportatorul devine proprietar.

După altă opinie este o vânzare cu pact de răscumpărare. S-a obiectat că lavânzarea cu pact de răscumpărare se restituie vânzătorului chiar lucrul vândut-cumpărat, pe când în cazul reportului se revând titluri de credit de aceeaşispecie, deci nu aceleaşi.

Se foloseşte atunci când deŃinătorul unor titluri de credit are nevoie denumerar. Exemplu: un deŃinător de acŃiuni la purtător (reportat) vinde un număr de acŃiuni unei alte persoane (reportator) şi, prin acelaşi act, cumpără de la

persoana căreia i-a vândut un număr de titluri din aceeaşi specie. Art. 74 alin. 4din Codul comercial mai prevede că părŃile pot conveni ca „primele,rambursurile şi dobânzile ce se vor cuveni titlurilor în termenul reportului, sărămână în profitul vânzătorului”. Pentru vânzare, reportatul primeşte preŃul

imediat la ajungerea la termen, acŃiunile revin vânzătorului care trebuie să plătească reportatorului preŃul convenit, de regulă mai mare. PreŃul reprezintăcauza contractului pentru reportat, iar diferenŃa de preŃ cauza pentru reportator.

Încetarea contractului. Contractul încetează ca urmare a produceriiefectelor sale. Art. 75 din Codul comercial prevede că revânzarea titlurilor dateîn report poate să fie prelungită prin voinŃa părŃilor, pentru una sau mai multetermene succesive.

Dacă la expirare părŃile îşi lichidează plăŃile dar reînnoiesc reportul pentrutitluri care diferă prin calitatea sau specia lor, sau pe un alt preŃ, atunci s-aîncheiat un nou contract de report.

VI.9. Contractul de cont curent VI.9.1. NoŃiune

Este contractul prin care părŃile se înŃeleg ca decontarea prestaŃiilor lor reciproce să nu se facă după fiecare operaŃiune, ci la un anumit termen prinachitarea soldului de către partea debitoare. Nu este un contract de creditare.

VI.9.2. Efecte

Potrivit art. 470 Cod comercial, acest contract produce următoarele efecte:1) strămutarea proprietăŃii şi novaŃiunea obligaŃiei. În cazul efectelor şi

titlurilor de credit, înscrierea este presupusă a fi făcută sub rezerva încasării;



260

2) compensaŃia reciprocă până la nivelul debitului şi creditului curezerva plăŃii diferenŃei;

3) curgerea de dobânzi la nivelul celor comerciale dacă nu s-au înŃelesaltfel, pentru sumele trecute în contul curent în debitul primitorului de la dataînscrierii. Dobânda pentru diferenŃă curge de la data lichidării.

VI.9.3. Caractere juridice

1) caracter bilateral (sinalagmatic); 2) este un contract intuitu personae (are în vedere persoana); 3) caracter consensual; 4) caracter oneros; 5) este cuexecutare succesivă.

VI.9.4. Încetarea contractului

Încetarea contractului se produce prin: 1) scadenŃa termenului convenit;2) în lipsă de convenŃie, prin retragerea uneia dintre părŃi; 3) falimentul uneiadin părŃi.

VI.10. Contractul de leasing

VI.10.1. NoŃiune

Leasingul este definit de OrdonanŃa Guvernului nr.51/1997 (republicată aM.Of. nr. 9/12.01.2000) ca fiind operaŃiunea prin care o parte, denumitălocator/finanŃator , transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinŃăasupra unui bun al cărui proprietar este, celeilalte părŃi denumită utilizator , lasolicitarea acesteia, contra unei plăŃi periodice, denumită rată de leasing , iar lasfârşitul perioadei de leasing locatorul/finanŃatorul se obligă să respecte dreptulde opŃiune al utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul deleasing ori de a înceta raporturile contractuale. Utilizatorul poate opta pentrucumpărarea bunului înainte de sfârşitul perioadei de leasing, dacă părŃile convinastfel şi dacă utilizatorul achită toate obligaŃiile asumate prin contract.


Obiectul contractului: bunuri imobile sau bunuri mobile de folosinŃăîndelungată, aflate în circuitul civil, cu excepŃia înregistrărilor pe bandă audio şivideo, a pieselor de teatru, a manuscriselor, brevetelor şi a drepturilor de autor.

VI.10.3. Felurile leasingului

a) leasing financiar – cel care îndeplineşte următoarele condiŃii: 1) riscu-rile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului dinmomentul încheierii contractului; 2) părŃile au prevăzut că, la expirarea

contractului, proprietatea bunului trece de drept la utilizator; 3) utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar preŃul de cumpărare va reprezenta cel



262

VI.10.8. Aspecte fiscale

a) cheltuielile de asigurare a bunului sunt deductibile fiscal pentru parteaobligată prin contract să plătească primele de asigurare; b) bunurile seîncadrează în regimul vamal de admitere temporară pe toată durata contractuluicu exonerare totală de plată a drepturilor de import, inclusiv a garanŃiilor vamale.

VI.10.9. Caractere juridice Caractere juridice: este bilateral, oneros, cu executare succesivă „intuitu

personae”, consensual.

VI.11. Contractul de franciză

VI.11.1. NoŃiune

Este reglementat de O.G. nr.52/1997 privind regimul juridic alcontractului de franciză, modificată şi completată prin Legea nr.79/1998.Potrivit art.1 „franciza este un sistem de comercializare bazat pe o colaborarecontinuă între persoane fizice sau juridice, independente din punct de vederefinanciar, prin care o persoană, denumită francizor , acordă unei alte persoane,denumită beneficiar , dreptul de a exploata o afacere, un produs sau un serviciu.

În doctrină a mai fost definit ca licenŃierea drepturilor de proprietateindustrială sau intelectuală, relative la mărci, embleme sau know-how, combinatesau nu cu restricŃii asupra livrărilor sau cumpărărilor de produse. O altă definiŃie: „afranciza înseamnă altora să reuşească cum noi am reuşit; a reitera o reuşită”51.

Franciza nu se confundă cu franşiza, aceasta din urmă fiind parte din paguba pe care o suportă asiguratul într-un contract de asigurare.


Obiectul contractului îl constituie dreptul de a comercializa o afacere, un produs sau un serviciu. Intră aici, deşi nu este expres prevăzut de lege şi know-how-ul (expresie engl. – a şti cum) care este un ansamblu de cunoştinŃe tehnice(informaŃii, experienŃă, abilitate) nebrevetabile sau brevetabile, dar nebrevetate,

pentru fabricarea, funcŃionarea sau comercializarea unor produse sau pentruelaborarea sau funcŃionarea unor tehnologii sau procedee.

VI.11.3. Caractere juridice Caractere juridice: bilateral, consensual, şi cu titlu oneros.

51 Philippe Bessis, Le contrat de franchisage, Ed. LGDJ, Paris, 1977, pag.17, apud Smaranda Angheni s.a. Drept comercial, Editura Oscar Print, 2001, p.502.



263

VI.11.4. Elementele contractului

Contractul trebuie să conŃină următoarele elemente: părŃile, obiectul,drepturile şi obligaŃiile, condiŃiile financiare, durata, condiŃii de modificare,

prelungire, reziliere. Termenul va fi fixat astfel încât să permită beneficiaruluisă amortizeze investiŃiile52.

VI.12. Contractul de gaj comercial

VI.12.1. NoŃiuneContractul de gaj comercial este contractul prin care debitorul remite

creditorului său un bun mobil pentru garantarea executării obligaŃiei contractuale.În cazul nerespectării obligaŃiei asumate, creditorul poate să-şi acopere

prejudiciul prin înstrăinarea sau păstrarea bunului gajat, în condiŃiile prevăzutede lege.

Caracterele juridice ale contractului de gaj comercialContractul de gaj are următoarele caractere juridice:a) este un contract unilateral, creează obligaŃii numai pentru o parte

(creditorul);

b) este un contract accesoriu, garantează obligaŃia principală;c) este un contract real, implică deposedarea debitorului de bunul său.Potrivit principiului, accesorium sequitur principalem, contractul de gaj

este o faptă de comerŃ obiectivă conexă (accesorie); el dobândind caracter comercial datorită conexiunii sale cu o obligaŃie comercială care este garantatăde acest gen de contract.

De asemenea, contractul de gaj poate fi o faptă de comerŃ subiectivă,dacă este constituit de un comerciant.

Constituirea gajului comercial

CondiŃii de constituire

Aceste condiŃii se referă la:- persoana debitorului,- forma şi publicitatea contractului,- obiectul gajului.Aşa cum se arată şi în literatura juridică comercială53, contractul de gaj

îmbracă forma înscrisului, rezultă din dispoziŃiile Codului civil, potrivit căroraacesta se păstrează în mapa specială aflată la notariatul public.

Rezultă, per a contrario, că această formă a înscrisului constatator algajului este cerută ad probationem şi nu ad validitatem, asigurând dreptul de

preferinŃă al creditorului gajist, faŃă de terŃi sau faŃă de alŃi debitori.

52 J.N.Leloup, La franchise droit et pratique, Ed. Delmas nr. B3 p.27, apud Smaranda Angheni s.a., op.cit., p.502.

53 Stanciu Cărpenaru, Drept comercial român, pag.54-55.



265

CAPITOLUL VII

TITLURILE COMERCIALE DE VALOARE

VII.1. NoŃiune

Titlul comercial de valoare este un înscris în temeiul căruia posesorul săulegitim poate să exercite, la o dată determinată, dreptul arătat în înscris careîncorporează o anumită valoare patrimonială. Se foloseşte şi expresia de titlu decredit .

VII.2. Caracteristici

Caracteristici: a) are un caracter constitutiv, dreptul fiind încorporat întitlu şi putând fi exercitat numai în temeiul acestuia; b) are un caracter formal,acesta trebuind să îmbrace forma şi să conŃină elementele prevăzute de lege;c) are un caracter literal , întinderea şi natura drepturilor şi obligaŃiilor fiinddeterminate de menŃiunile din înscris; d) conferă un drept autonom decurgânddin faptul că dreptul şi obligaŃia sunt independente faŃă de actul din care decurg,iar dobânditorul devine titularul unui drept propriu, care este un drept nou,originar, iar nu un drept derivat din cel al transmiŃătorului.

VII.3. Clasificare

Clasificarea se poate face după mai multe criterii.

VII.3.1. Clasificarea după conŃinutul lor

a) efecte de comerŃ. Acestea sunt înscrisuri ce dau dreptul la plata unor sume de bani: cambia, biletul la ordin şi cecul; b) valori mobiliare, care suntînscrisuri ce atribuie titularilor drepturi complexe, patrimoniale şi personalnepatrimoniale. Sunt astfel de titluri acŃiunile şi obligaŃiunile emise de socie-tăŃile comerciale; c) titlurile de reprezentare a mărfurilor , care sunt înscrisurice conferă un drept real de proprietate sau gaj asupra unor mărfuri aflate îndepozit, în docuri sau antrepozite sau încărcate pe nave pentru a fi transportate.Sunt astfel de titluri: conosamentul, recipisa de depozit şi warantul.



266

VII.3.2. Clasificarea după modul în care circulă

a) titluri nominative – cele care nominalizează pe titularii lor în cuprinsultitlului;

b) titluri la ordin – cele care cuprind drepturi ce pot fi exercitate numai deo persoană determinată. Dobânditorul exercită drepturile la „ordinul bene-ficiarului”. Transmiterea dreptului se face printr-o formalitate numită „gir”;

c) titlurile la purtător – cele care încorporează anumite drepturi fără a

determina persoana beneficiarului, acesta fiind cel care posedă legitim titlul.

VII.4. Cambia

VII.4.1. NoŃiune

Este un înscris prin care o persoană, numită trăgător, dă dispoziŃie alteia,numită tras, să plătească necondiŃionat o sumă în numerar la scadenŃă unei atreia persoane, numită beneficiar . Este reglementată de Legea nr. 58/1934asupra cambiei şi biletului la ordin.

Exemplu de utilizare a cambiei. Un comerciant A, în urma unei operaŃiicomerciale, are de încasat de la comerciantul B 800.000.000 lei la 30.11.2004.Dar A datorează la rândul lui comerciantului C tot o sumă de 800.000.000 lei.Atunci A (trăgătorul) trage o cambie asupra lui B (trasul), în favoareacomerciantului C (beneficiar), prin care dispune să-i plătească acestuia dinurmă la scadenŃă suma de 800.000.000 lei. La rândul său, C va putea folosicambia pentru a plăti o datorie către un alt comerciant D. Transmiterea se face

prin operaŃiunea numită gir , care constă în dispoziŃia dată de beneficiar trasuluide a plăti persoanei indicate de ea, acesta din urmă fiind numit giratar. Cambia

poate fi transmisă mai departe altor comercianŃi.Dacă beneficiarul sau dobânditorul are nevoie de bani înainte de scadenŃă

poate s-o remită unei bănci. OperaŃiunea se numeşte scont . Pentru că plata nu

este scadentă banca reŃine o sumă care reprezintă dobânda până la scadenŃă.VII.4.2. Caracterele cambiei

a) este un titlu de credit, pentru că ea conferă posesorului dreptul de a primi suma de bani; b) are ca obiect plata unei sume de bani, excluzând altă prestaŃie; c) este un titlu complet, dreptul şi obligaŃia corelativă fiind cuprinse înînscris; d) este un titlu la ordin, dreptul putând fi exercitat de beneficiar sau de

persoana care a dobândit titlul prin gir, clauza „la ordin” fiind subînŃeleasă;e) este un titlu abstract, dreptul fiind independent de cauza juridică generatoare(debitul trasului); f) creează obligaŃii autonome, acestea având o existenŃă

juridică de sine stătătoare; j) creează obligaŃii necondiŃionale, (cu excepŃia

scadenŃei, obligaŃia de plată nu depinde de altă condiŃie sau contraprestaŃie);



267

h) creează obligaŃii solidare, obligaŃiei iniŃiale a trăgătorului, privind acceptarea şi plata cambiei de către tras, i se adaugă obligaŃiile succesive asumate prin semnăturăde fiecare transmiŃător (girant) faŃă de dobânditor (giratar).

VII.4.3. CondiŃiile de validitate

VII.4.3.1. CondiŃiile de fond

CondiŃiile de fond sunt cele prevăzute de Codul civil pentru actul juridic:

capacitatea, consimŃământul, obiectul şi cauza. Legea nr. 58/1934 nu conŃinedispoziŃii speciale.

VII.4.3.2. CondiŃiile de formă

Cambia, fiind titlu comercial de valoare, are un caracter formal. Ea trebuiesă îmbrace forma scrisă, iar înscrisul trebuie să conŃină menŃiunile prevăzute delege.

Forma scrisă – cambia este un înscris sub semnătură privată, putând fi şiautentic, redactată în limba română sau altă limbă, scrisă de mână, bătută lamaşină sau tipărită.

MenŃiunile obligatorii ale cambiei: a) denumirea de cambie „în însuşitextul titlului”; b) ordinul necondiŃionat de plată a unei sume de banideterminate; c) numele trasului – numele şi prenumele persoanei fizice audenumirea persoanei juridice. Neindicarea trasului atrage nulitatea cambiei;d) indicarea scadenŃei, (data la care obligaŃia cambială devine exigibilă).ScadenŃa trebuie să fie certă arătându-se ziua sau termenul maxim. ScadenŃatrebuie să fie unică. Cambia cu scadenŃe sugestive este lovită de nulitate.ScadenŃa trebuie să fie posibilă. ScadenŃa care nu este posibilă este nulă (ex: odată anterioară cambiei). ScadenŃa trebuie să rezulte expres din înscris.ScadenŃa poate fi: 1) la vedere, când ordinul de plată prevede menŃiunea „la

prezentare” sau „la cerere”. Poate fi prezentată chiar în ziua emiterii şi cel mai

târziu într-un an de la emitere; 2) la un anumit timp de la vedere, beneficiarulavând posibilitatea prezentării cambiei la data pe care o doreşte; 3) la un anumit termen de la emitere, scadenŃa fiind la expirarea termenului; 4) la o zi fixă, încambie indicându-se data scadenŃei; 5) indicarea locului unde trebuie făcută

plata – se indică numai localitatea nu şi domiciliul ori sediul debitorului;6) numele celui la ordinul căruia se face plata; 7) data şi locul emiterii;8) semnătura trăgătorului care trebuie să fie autografă.

MenŃiuni facultative: a) clauza „nu la ordin”, în acest caz cambianeputându-se transmite prin gir, ci prin cesiune conform dreptului comun;

b) indicarea unui acceptant la nevoie, pentru cazul de refuz al cambiei;c) ordinul de prezentare a cambiei la acceptare care este facultativă; d) clauzele

„fără cheltuieli”, „fără protest”, „fără procură”; e) clauza „valoare dată îngaranŃie” atestă că titlul a fost dat pentru garantarea altei obligaŃii; f) clauza



268

„documentele contra acceptării” (cambie documentară) obligă la predareadocumentelor reprezentative ale mărfii vândute (poliŃa de încercare, asigurarea,certificatul de origine).

VII.4.4. Girul

Girul este actul juridic prin care posesorul cambiei, numit girant, otransmite altei persoane, numită giratar. Se face printr-o declaraŃie scrisă şi

semnată pe titlu şi prin predarea titlului.VII.4.5. Acceptarea cambiei

Are un caracter facultativ. Dacă trasul acceptă ordinul, el devineacceptant, adică debitor cambial şi va fi obligat să plătească la scadenŃă.

Prezentarea cambiei la acceptare este obligatorie atunci când scadenŃa estela un anumit termen de la vedere.

VII.4.6. Revocarea cambiei

Înainte de înapoierea titlului, trasul are dreptul de a revoca acceptarea,într-o formă din care să rezulte manifestarea sa de voinŃă, cum ar fi menŃiunea

„anulat ” urmată de semnătură.VII.4.7. Refuzul de a accepta cambia

Refuzul de a accepta cambia se face printr-un act întocmit de executorul judecătoresc.

VII.4.8. Avalul

Avalul este o garanŃie cambială. Este o garanŃie autonomă şi indepen-dentă. Avalul este actul juridic prin care o persoană, numită avalist, se obligă săgaranteze obligaŃia asumată de unul din debitorii cambiali, numit avalizat.

Avalul se scrie pe cambie sau pe un document separat. Se exprimă prin

cuvintele „pentru aval” sau „pentru garanŃie”, „pentru siguranŃă” şi se semnează deavalist. Se poate da şi prin simpla semnătură a avalistului pusă pe faŃa cambiei.

VII.5. Biletul la ordin

VII 5.1. NoŃiune

Este un înscris prin care o persoană, numită emitent sau subscriitor, seobligă să plătească o sumă de bani, la scadenŃă, unei alte persoane, numităbeneficiar, sau la ordinul acesteia. Este reglementat tot de Legea nr. 58/1934.

VII.5.2. Caractere juridice

Este un titlu de credit, la ordin, formal şi complet. Este formal pentru cătrebuie să îmbrace forma prevăzută de lege. Este un înscris sub semnătură privată.



270

VII.6.4. Formele cecului

a) cecul barat care poate fi de două feluri:a.1.) cecul cu bară generală. Acesta are pe faŃă două linii paralele şi nu

cuprinde nici o menŃiune între cele două linii sau se scrie numai „banca”. Se plăteşte unei bănci ori unui client al trasului; a.2.) cecul cu bară specialăcuprinde între cele două linii numele unei bănci căreia i se plăteşte suma;

b) cecul circular se emite de o bancă autorizată şi se plăteşte la vedere

posesorului legitim al titlului; c) cecul certificat. Are semnătura trasului pe faŃatitlului şi semnifică acoperirea titlului şi menŃinerea acestei acoperiri ladispoziŃia posesorului până la expirarea termenului de prescripŃie; d) cecul decălătorie. Este emis de bancă, pentru a fi utilizat în timpul unei călătorii înstrăinătate. Are două părŃi: talonul şi cecul propriu-zis. Cuprinde ordinul bănciicătre corespondentul său de a plăti acea sumă clientului. Talonul se semnează lamomentul primirii de la bancă, iar cecul propriu-zis se semnează la momentul

plăŃii; e) cecul plătibil în cont este cel pe care titularul face menŃiunea „plătibilîn cont”, iar plata se face scriptic, prin virament, şi nu în numerar.

VII.7. Conosamentul

VII.7.1. NoŃiune

Este reglementat prin art. 565-570 Cod comercial sub denumirea poliŃa deîncărcare. Denumirea a fost schimbată potrivit ConvenŃiei internaŃionale pentruunificarea anumitor reguli în materie de conosament de la Bruxelles din25 august 1924, ratificată prin Legea nr. 43 (D.n. 1008) /1937. Este documentuleliberat de comandantul, armatorul sau agentul navei cu care se transportămărfurile şi prin care se recunoaşte şi dovedeşte încărcarea sau primirea spreîncărcare a anumitor mărfuri.

VII.7.2. MenŃiunile conosamentului

Potrivit art. 565 Cod comercial, trebuie să cuprindă natura, specia, calitatea şicantitatea lucrurilor încărcate. Va fi datat şi va arăta: 1) persoana încărcătorului şireşedinŃa sa; 2) destinatarul încărcăturii şi reşedinŃa sa; 3) numele căpitanuluisau patronului; 4) numele, naŃionalitatea şi capacitatea vasului; 5) locul plecăriişi destinaŃia; 6) navlul (chiria). Vor fi însemnate pe margine mărcile şi nume-rele lucrurilor încărcate. Conosamentul nu poate fi subscris de căpitan înaintede încărcare.

VII.7.3. Felurile conosamentului

Poate fi la ordin sau la purtător.



271

VII.7.4. Pluralitatea de exemplareSe întocmeşte în 4 exemplare destinate: 1) căpitanului; 2) proprietarului

sau armatorului vasului; 3) încărcătorului; 4) destinatarului. Exemplarele 1 şi 2se semnează de încărcător, iar 3 şi 4 de către căpitan.

VII.7.5. Predarea bunurilor Căpitanul va preda la destinaŃie mărfurile persoanei care prezintă

conosamentul, indiferent de numărul exemplarului, dacă nu i s-a notificat vreoopoziŃie. În caz de opoziŃie, căpitanul va depune bunurile în depozit cuautorizarea justiŃiei şi va putea să vândă, tot cu autorizarea justiŃiei, o parte dinmărfuri pentru plata navlului.

VII.8. Warantul

Este o formă a contractului de gaj. Mărfurile, în circulaŃia lor, pot fidepuse în docuri, silozuri, depozite, antrepozite.

Pentru mărfurile depuse, antrepozitele eliberează deponentului o recipisă – warant compusă din două părŃi: recipisa de depozit şi warantul (buletinul degaj, iar în registru rămâne talonul. În warant , se identifică şi marfa dată în

depozit, la fel şi pe talon şi recipisă.Dacă deponentul doreşte să înstrăineze mărfurile, libere de orice sarcini,

transmite prin gir cumpărătorului ambele titluri (şi recipisa şi warantul), acestadevenind proprietar fără predarea materială a mărfurilor.

Deponentul, în baza mărfurilor din antrepozit, poate să obŃină un credit.Pentru aceasta va despărŃi recipisa de warant şi va menŃiona pe warant datoria

pe care o garantează, după care îl transmite prin gir creditorului. AceleaşimenŃiuni trebuie făcute şi pe talon şi pe recipisă. Astfel s-a constituit un gaj fărădeposedare asupra mărfurilor. Posesorul recipisei nu poate ridica mărfurile atâttimp cât creditorul, posesor al warantului, nu a fost plătit. Warantul este şi untitlu de credit negociabil.



272

CAPITOLUL VIII

SOCIETĂłILE COMERCIALE

VIII.1. Clasificare

O scurtă prezentare a formelor societăŃilor comerciale ce se pot constituiîn România a fost secŃiunea IV.2.2.

SocietăŃile comerciale pot fi clasificate în funcŃie de mai multe criterii.

VIII.1.1. Clasificarea după numărul asociaŃilor

a) unipersonale – societăŃile cu asociat unic. Acestea reprezintă excepŃia.

Legea nr.31/1990 societăŃile comerciale permite constituirea unei societăŃicomerciale doar în cazul societăŃii cu răspundere limitată; b) pluripersonale – cele care au mai mulŃi asociaŃi. Acestea reprezintă

regula.

VIII.1.2. Clasificarea după natura societăŃii

a) societăŃi de persoane – acestea se caracterizează prin numărul restrânsde asociaŃi, iar asocierea are un caracter „intuitu personae”. Sunt astfel desocietăŃi cele în nume colectiv şi cele în comandită simplă;

b) societăŃi de capitaluri – se constituie dintr-un număr mare de asociaŃica urmare a necesităŃii existenŃei unui capital social mare. Calitatea asociaŃilor

(intuitu personae) nu prezintă interes. Sunt astfel de societăŃi, cea pe acŃiuni şicea în comandită pe acŃiuni. Elementul esenŃial este cota de capital (intuitu

pecuniae);c) societăŃile cu natură mixtă – capital şi de persoane cum este

societatea cu răspundere limitată care are în vedere atât calitatea asociaŃilor, câtşi aportul la capital.

În cazul societăŃilor de persoane este permis aportul în numerar, în naturăşi în munca asociaŃilor, pe când la cele de capital nu poate fi în muncă, ci numaiîn numerar sau în natură.



273

VIII.1.3. Clasificarea după răspunderea asociaŃilor

a) SocietăŃi în care asociaŃii răspund nelimitat pentru obligaŃiilesociale, cum este cazul la societatea în nume colectiv, precum şi a asociaŃilor comanditaŃi în societatea în comandită simplă sau în comandită pe acŃiuni.Creditorii societăŃii se vor îndrepta mai întâi împotriva acesteia pentruobligaŃiile ei şi, numai dacă societatea nu le plăteşte în termen de cel mult 15zile de la data punerii în întârziere, se vor putea adresa împotriva acestor

asociaŃi. b) SocietăŃi în care asociaŃii răspund până la concurenŃa capitalului

social subscris, cum este cazul acŃionarilor în societăŃile pe acŃiuni, asociaŃilor comanditari la societăŃile în comandită simplă şi în comandită pe acŃiuni şiasociaŃilor în societăŃile cu răspundere limitată.

VIII.1.4. Clasificarea după structura capitalului şi modul de împărŃire a lui

a) SocietăŃi la care capitalul se divide în acŃiuni, cum este cazul societăŃii pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni. La acestea capitalul nu poate fi mai mic de

25.000.000 lei. AcŃiunile pot fi nominative sau la purtător. AcŃiunile nominative pot fi emise în formă materială, pe suport hârtie, sau în formă dematerializată, prin înscriere în cont. Dacă actul constitutiv nu prevede că acŃiunile suntnominative, acestea vor fi la purtător;

b) SocietăŃi la care capitalul se divide în părŃi sociale, cum este cazul lasocietatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă şi societatea curăspundere limitată. Acestea sunt numai nominative. La societatea cu răspunderelimitată capitalul nu poate fi mai mic de 2.000.000 lei, iar valoarea unei părŃisociale nu poate fi mai mică de 100.000 lei.

VIII.1.5. Clasificarea după posibilitatea emiteriide titluri comerciale de valoare

a) SocietăŃi emitente de titluri comerciale de valoare – cum sunt societăŃile pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni care pot emite acŃiuni şi obligaŃiuni.

b) SocietăŃi care nu pot emite titluri comerciale de valoare – cum estecazul celorlalte forme de societate.

VIII.2. Dobândirea personalităŃii juridice de cătresocietăŃile comerciale

Art.1.alin.2 din Legea nr. 31/1990 prevede că „societăŃile comerciale cusediul pe teritoriul României sunt persoane juridice române”.

Persoana juridică, potrivit Decretului nr.31/1954 privitor la persoana fizică şi

persoana juridică, trebuie să întrunească următoarele elemente constitutive:



274

a) organizare proprie. Potrivit art.7 şi 8 din Legea nr.31/1990, actulconstitutiv trebuie să cuprindă dispoziŃii privind persoanele care administreazăşi reprezintă societatea, dispoziŃii privind conducerea, administrarea, controlulgestiunii şi funcŃionarea societăŃii comerciale;

b) patrimoniu propriu. Legea nr.31/1990 face vorbire de patrimoniulsocial (v. art.246 alin.1). Patrimoniul este alcătuit din activul social şi pasivulsocial. El este distinct de cel al asociaŃilor (acŃionarilor) care nu au nici un drept

asupra bunurilor care alcătuiesc patrimoniul social. Se spune că acesta are uncaracter autonom şi constituie gajul general al creditorilor societăŃii;c) existenŃa unui scop şi obiect bine determinat. Este guvernat de

prevederile Decretului nr. 31/1954, acesta trebuie să fie în acord cu interesulobştesc. Art.7 lit.c şi art.8 lit.c din Legea nr.31/1990 prevăd că actul constitutivtrebuie să cuprindă obiectul de activitate cu precizarea domeniului şi activităŃii

principale. Obiectul de activitate este cel care limitează capacitatea de folosinŃăşi de exerciŃiu a societăŃii comerciale dând naştere următoarelor consecinŃe:

– dreptul societăŃii comerciale de a participa în nume propriu la raporturile juridice;

– răspunderea pentru obligaŃiile asumate;

– dreptul societăŃii de a sta în justiŃie ca reclamantă sau ca pârâtă.

VIII.3. Elementele de identificare ale societăŃii

Se identifică prin 3 elemente: firma, sediul şi naŃionalitatea.a) Firma societăŃii (a fost descrisă la elementele fondului de comerŃ). Ea

trebuie să fie disponibilă şi distinctivă. Persoanele care constituie societăŃicomerciale, înainte de întocmirea documentelor constitutive trebuie să solicitela Registrul ComerŃului verificarea disponibilităŃii şi rezervarea acesteia pe o

perioadă de cel mult 3 luni de la data înregistrării cererii. FolosinŃa exclusivă afirmei se dobândeşte de la înmatriculare şi încetează la radiere.

b) Sediul. Actul constitutiv, potrivit Legii nr. 31/1990, trebuie să indiceatât sediul, cât şi sediile secundare – sucursale, agenŃii, reprezentanŃe sau alteasemenea unităŃi fără personalitate juridică.

c) NaŃionalitatea. Nu are aceeaşi semnificaŃie ca la persoanele fizice.łine de sediu şi determină legea aplicabilă constituirii, funcŃionării, dizolvării,lichidării. CetăŃenia asociaŃilor (acŃionarilor) nu are relevanŃă. Legea română

prevede că societăŃile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridiceromâne, deci singurul element în funcŃie de care se stabileşte naŃionalitatea estesediul.



275

VIII.4. Forme de desfăşurare a activităŃii societăŃii comerciale în afara sediului său social principal

Aşa cum am arătat mai sus, actul constitutiv trebuie să prevadă sediul şisediile secundare. Deşi legea face vorbire de sediu, fără a-l circumstanŃia,

prevederea privind sediile secundare dă naştere concluziei că sediul poate fi principal şi secundar.

Sediile secundare, tot potrivit Legii nr.31/1990 pot fi la sucursale, agenŃii,

reprezentanŃe sau alte asemenea unităŃi fără personalitate juridică (v.art.7 lit.g şiart.8 lit.l).

Din interpretarea acestor texte de lege, rezultă că sucursalele, agenŃiile şicelelalte sunt forme de organizare ale societăŃilor comerciale.

Sucursalele sunt definite de art.4 alin.1 din Legea nr. 31/1990 ca fiinddezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăŃilor comerciale care seînregistrează la Registrul ComerŃului din judeŃul în care vor funcŃiona.

Tot art. 143 din Legea nr. 31/1990 prevede că regimul juridic al sucursaleise aplică şi oricărui alt sediu secundar, indiferent de denumirea lui, căruiasocietatea care îi înfiinŃează şi îi atribuie statut de sucursală. Celelalte sedii

secundare – agenŃii, reprezentanŃe sau alte asemenea sedii – se înmatriculeazănumai în cadrul înmatriculării în Registrul comerŃului la sediul principal. Nu se pot înfiinŃa sedii secundare sub denumirea de filială (art. 143 alin.5 Legeanr.31/1990).

Filialele sunt societăŃi comerciale cu personalitate juridică care seconstituie potrivit reglementărilor privind societăŃile comerciale. Ea nu trebuiesă aibă aceeaşi formă cu societatea mamă.

ReprezentanŃa este o formă de sediu secundar fără personalitate juridică.

VIII.5. Constituirea societăŃii comerciale

Se realizează în mai multe etape:

VIII. 5.1. Verificarea disponibilităŃii firmei şi după caz a emblemei

VIII.5.2. Întocmirea actului constitutiv

Nu are acelaşi regim pentru toate formele de societate.SocietăŃile în nume colectiv şi în comandită simplă se constituie prin

contract de societate.SocietăŃile pe acŃiuni, în comandită pe acŃiuni sau cu răspundere limitată

se constituie prin contract de societate şi statut.Societatea cu răspundere limitată cu asociat unic se constituie prin

statut.



276

Contractul de societate şi statutul pot fi întocmite şi sub forma unuidocument numit act constitutiv. Aceeaşi va fi denumirea şi atunci când seîncheie numai contract de societate sau numai statut.

Actul constitutiv este manifestarea de voinŃă făcută în sensul constituiriisocietăŃii. Se semnează de toŃi asociaŃii, iar în cazul în care societatea seconstituie prin subscripŃie publică de fondator, se încheie în formă autentică.

VIII.5.3. ConŃinutul actului constitutiv şi caracterele juridice ale acestuia

Legea nr. 31/1990 reglementează distinct conŃinutul actului constitutiv, odată pentru societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă şisocietatea cu răspundere limitată (art.7) şi o dată pentru societatea pe acŃiuni şiîn comandită pe acŃiuni.

a) La societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă şiS.R.L., actul constitutiv trebuie să conŃină:

– datele de identificare ale asociaŃilor; – forma, denumirea, sediul şi dacă este cazul, emblema; – obiectul de activitate cu precizarea demersului şi a activităŃii principale; – capitalul social şi aportul fiecărui asociat, în numerar şi în natură – la

S.R.L. numărul şi valoarea nominală a părŃilor sociale; – dispoziŃii privind administrarea; – participarea la beneficii şi pierderi; – sediile secundare; – durata societăŃii; – modul de dezvoltare şi lichidare.

b) La societatea pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni conŃine în plus oserie de clauze privind capitalul social care poate fi subscris şi variat (minim30% la constituire şi integral în termen de un an de la înmatriculare); felulacŃiunilor (nominative sau la purtător); dispoziŃii privind fondatorii; dispoziŃii

privind operaŃiunile încheiate în contul societăŃii de fondatori pe care acestea

trebuie să le preia; dispoziŃii privind cenzorii; dispoziŃii privind administratorii,garanŃiile acestora şi puterile conferite.La societăŃile în comandită simplă şi în comandită pe acŃiuni se vor arăta

asociaŃii – acŃionarii comanditaŃi şi cei comanditari.

VIII.5.4. Înmatricularea societăŃii

Actul constitutiv autentificat, însoŃit de dovada de sediu social, dovadaconstituirii capitalului social, copiile actelor de identitate ale asociaŃilor, cordulasociaŃiei de locatari acolo unde sediul se află într-un imobil cu mai multe locuinŃe,avizele organelor în drept se depun la Registrul comerŃului – biroul unic în a cărui

rază teritorială se află sediul social, ataşate cererii de înmatriculare.



277

Avizele. Legea prevede obŃinerea avizelor de funcŃionare de la o serie deautorităŃi publice. Unele avize se cer pentru toate societăŃile comerciale (ex.: dela pompieri, poliŃia sanitar-veterinară ş.a.), iar altele se cer numai pentrusocietăŃile care au un anume obiect de activitate (asigurări, activităŃi medicale,comerŃ cu arme şi substanŃe periculoase etc.). Pentru obŃinerea acestor avize, secompletează o anexă a cererii de înmatriculare pe care biroul unic o trimiteautorităŃilor publice competente, care trebuie să elibereze avizele în termen de

maxim 20 de zile. ObŃinerea avizelor este necesară numai dacă în spaŃiuldestinat sediului social sau sediilor secundare se desfăşoară activităŃile supuseavizării. În caz contrar se completează o declaraŃie pe proprie răspundere,urmând ca înainte de începerea activităŃii să se ia autorizaŃiile necesare.

Cererea de înmatriculare poate fi formulată de: – fondatori sau administratori sau un împuternicit al acestora. Aceştia au

obligaŃia să solicite înmatricularea în 15 zile de la semnarea actului constitutiv; – oricare dintre asociaŃi, atunci când fondatorii sau asociaŃii sau

reprezentanŃii lor dacă aceştia nu au formulat-o în termenul legal, după ce aufost puşi în întârziere şi nu s-au conformat în 8 zile de la primire.

Cererea se soluŃionează de judecătorul delegat al tribunalului pe raza

căruia se află oficiul Registrului ComerŃului.Dacă sunt întrunite cerinŃele legii, judecătorul delegat dă o încheiere prin

care admite cererea, autorizează constituirea şi dispune înmatricularea.Încheierea este supusă recursului, termenul fiind de 15 zile. Înmatricularea seefectuează după ce încheierea este irevocabilă (adică nu a fost atacată cu recursîn termenul prevăzut de lege sau recursul a fost respins).

După încuviinŃarea înmatriculării, biroul unic comunică datele din cerereade înmatriculare la Ministerul FinanŃelor Publice care, în termen de 24 de ore,trebuie să atribuie Codul unic de înregistrare (CUI), după care se eliberează certificatul de înmatriculare.

Un extras în formă simplificată după încheierea judecătorului delegat se publică în Monitorul Oficial – Partea a IV-a, pe cheltuiala comerciantului. Lacererea şi pe cheltuiala comerciantului, în Monitorul Oficial – Partea a IV-a se

poate publica integral încheierea şi actul constitutiv, integral sau în extras,vizate de judecătorul delegat.

VIII.5.5. Capitalul social şi vărsarea aportului

Capitalul social poate fi vărsat atât la constituire, cât şi ulterior. Sedistinge între capital social subscris şi capital social vărsat. Aportul poate fiîn numerar, în numerar şi în natură şi în numerar, în natură şi în muncă numai lasocietatea în nume colectiv şi la cea în comandită pentru asociaŃii comanditaŃi.

AcŃiunile sunt indivizibile. PărŃile sociale nu pot fi reprezentate prin titlurinegociabile.



278

Capitalul social poate fi majorat, aceasta presupunând modificarea actuluiconstitutiv, sau diminuat, cu respectarea minimului prevăzut de lege, tot cumodificarea actului constitutiv.

Capitalul social este divizat în: – părŃi de interes la societatea în nume colectiv şi în comandită simplă; – părŃi sociale la societatea cu răspundere limitată, ce nu pot fi mai mici

de 100.000 lei;

– acŃiuni la societatea pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni, acesteaneputând fi mai mici de 1.000 lei.

VIII.6. Organele societăŃii comerciale Se împart în:

– organe de conducere; – organe de administrare; – organe de control.

VIII.6.1. Organele de conducere. AtribuŃiile adunării generale

La toate formele de societate comercială organul de conducere esteadunarea generală. În cazul societăŃii cu răspundere limitată, atribuŃiileadunării generale sunt exercitate de asociatul unic.

Adunările generale pot fi ordinare şi extraordinare.

Adunarea generală ordinară se întruneşte cel puŃin o dată pe an, în celmult 3 luni de la încheierea exerciŃiului financiar.

AtribuŃii: a) discutarea, aprobarea, modificarea bilanŃului contabil,fixarea dividendului; b) alegerea administratorilor şi cenzorilor; c) fixarearemuneraŃiei administratorilor şi cenzorilor, dacă nu a fost stabilită prin actulconstitutiv; d) să se pronunŃe asupra gestiunii administratorilor; e) să stabilească

bugetul de venituri şi cheltuieli şi, după caz, programul de activitate pentru

exerciŃiul financiar următor; f) să hotărască gajarea, închirierea sau desfiinŃareauneia sau mai multor unităŃi ale societăŃii; g) alte probleme.Adunarea generală extraordinară se întruneşte ori de câte ori este

necesar pentru a hotărî: a) schimbarea formei juridice a societăŃii; b) mutareasediului; c) schimbarea obiectului de activitate; d) prelungirea duratei;e) majorarea, reducerea sau reîntregirea capitalului social; f) fuziunea cu altesocietăŃi sau divizarea; g) dizolvarea anticipată a societăŃii; h) emisiunea deobligaŃii; i) conversia acŃiunilor; j) orice altă modificare a actului constitutiv.

Cvorumul adunării generale şi adoptarea hotărârilorCvorumul înseamnă numărul de asociaŃi/acŃionari care trebuie să

fie prezenŃi pentru a se putea lua decizii în mod valabil. La adunarea generalăordinară a societăŃii pe acŃiuni este necesară prezenŃa unui număr de acŃionari



279

ale căror acŃiuni să reprezinte jumătate din capitalul social. Dacă adunarea nu se poate Ńine datorită lipsei de cvorum, va fi convocată a doua adunare care poatehotărî indiferent de cota de capital social pe care o reprezintă participanŃii.

La adunarea generală extraordinară, la prima convocare este necesară prezenŃa deŃinătorilor a 3/4 din capitalul social, dacă actul constitutiv nudispune altfel, iar la convocările ulterioare deŃinătorii a 1/2 din capitalul social.

La societatea cu răspundere limitată, datorită caracteristicilor acesteia,

care le îmbină şi pe cele ale societăŃii de capitaluri şi pe cele ale societăŃii de persoane, la prima convocare este necesară prezenŃa majorităŃii absolute aasociaŃilor şi a părŃilor sociale, iar la a doua convocare indiferent de numărul deasociaŃi şi partea din capitalul social.

VIII.6.2. Organele de administrare

Administrarea societăŃii comerciale este făcută de unul sau mai mulŃiadministratori, temporari sau revocabili. (Când sunt mai mulŃi administratoriaceştia se constituie în consiliu).

Unicul administrator sau preşedintele consiliului de administraŃie şi cel puŃin jumătate din consiliul de administraŃie trebuie să fie cetăŃeni români, dacă

prin actul constitutiv nu se dispune altfel. Numirea şi destituireaadministratorilor se face de adunarea generală.Primii administratori pot fi numiŃi prin actul constitutiv, termenul

mandatului neputând fi mai mare de 4 ani. Dacă nu s-a stabilit durata aceastaeste pentru 2 ani. Administratorii sunt realizabili, dacă prin actul constitutiv nus-a dispus altfel.

Fiecare administrator trebuie să depună o garanŃie care nu poate fi maimică decât valoarea nominală a 10 acŃiuni sau decât dublul remuneraŃiei lunare.

Consiliul de administraŃie trebuie să se întrunească ori de câte ori estenecesar, dar cel puŃin o dată pe lună. La fiecare şedinŃă se va întocmi un proces-verbal care cuprinde ordinea deliberărilor, deciziile luate, numărul de voturi

întrunite şi opiniile separate.Administratorii pot face toate operaŃiunile pentru aducerea la îndeplinire a

obiectului de activitate a societăŃii cu excepŃia restricŃiilor stabilite prin actulconstitutiv.

Executarea operaŃiunilor societăŃii poate fi încredinŃată unuia sau maimultor directori executivi, funcŃionari ai societăŃii. Directorii executivi nu pot fimembri în consiliul de administraŃie.

Şi la societatea cu răspundere limitată administrarea se face de unul sau maimulŃi administratori, în aceleaşi condiŃii ca la societatea pe acŃiuni.

VIII.6.3. Organele de control

Au drept de control asupra societăŃii: – asociaŃii;



280

– cenzorii; – auditorii financiari; – auditorii interni şi persoanele cu atribuŃii de control financiar preventiv.

VIII.7. Dizolvarea, fuziunea, divizarea, lichidarea

VIII.7.1. Dizolvarea societăŃiiDizolvarea societăŃii se produce prin:a) trecerea timpului stabilit pentru durata societăŃii;

b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate;c) declararea nulităŃii societăŃii;d) falimentul societăŃii;e) alte cauze prevăzute de lege sau actul constitutiv.Legea mai prevede pentru fiecare tip de societate şi alte cauze:

– la societatea pe acŃiuni: reducerea capitalului sau numărului de acŃionarisub minimul legal;

– la societatea în nume colectiv sau cu răspundere limitată: incapacitatea,excluderea sau decesul unuia din asociaŃi, când datorită acestor cauze a rămasun singur asociat. Se exceptează atunci când există clauză privind continuareacu moştenitorii sau asociaŃii/rămas continuă activitatea ca asociat unic.

Dizolvarea se înscrie la Registrul ComerŃului şi se publică în „MonitorulOficial”.

VIII.7.2. Fuziunea şi divizarea

Fuziunea se face prin absorbirea unei societăŃi de către altă societate sau prin contopirea a două sau mai multe societăŃi pentru a alcătui o societate nouă.

Divizarea se face prin împărŃirea patrimoniului societăŃii care îşiîncetează activitatea între două sau mai multe societăŃi existente sau care iaufiinŃă.

Fuziunea şi divizarea au ca efect dizolvarea fără lichidare a societăŃii care îşiîncetează existenŃa şi transmiterea universală a patrimoniului.

VIII.7.3. Lichidarea

Dizolvarea are ca efect lichidarea.Din momentul dizolvării, administratorii nu mai pot să facă noi operaŃiunişi începe procedura lichidării.

În cazul societăŃii cu răspundere limitată cu asociat unic, dizolvarea are caefect transmiterea universală a patrimoniului către asociatul unic, fără lichidare.

Lichidarea cuprinde următoarele operaŃiuni: – înlocuirea organelor de administrare cu lichidatorii; – predarea gestiunii societăŃii; – întocmirea bilanŃului contabil atunci când durata lichidării se pre-

lungeşte dincolo de exerciŃiul financiar; – lichidarea activului şi pasivului; – întocmirea şi prezentarea bilanŃului final.



281

TESTE GRILĂ – exemple –

1. AlegeŃi definiŃia dreptului comercial:a) ramură a dreptului privat care reglementează vânzarea –

cumpărarea de mărfuri în pieŃe, oboare, târguri, magazine, precumşi între firme sau state şi plata acestora;

b) ramură a dreptului privat alcătuită din ansamblul normelor juridiceşi care studiază comerŃul;

c) ramură a dreptului privat alcătuită din normele juridice carereglementează faptele de comerŃ şi raporturile juridice la care iau

parte persoane care au calitatea de comerciant.2. NoŃiunea de comerŃ îşi are originea în:

a) termenul latinesc „commercium (cum merx)”; b) expresia latină „cogito ergo sum”;c) termenul latinesc „cum mens”.

3. Activitatea comercială cuprinde:a) toate vânzările – cumpărările de mărfuri;

b) toate vânzările – cumpărările în care cel puŃin o parte estecomerciant;

c) toată activitatea economică începând cu producŃia şi sfârşind laconsumator, inclusiv prestările de servicii şi executarea de lucrări.

4. Stabilirea obiectului dreptului comercial are la bază:a) sistemul subiectiv (calitatea de comerciant);

b) sistemul obiectiv (faptul de comerŃ);c) sistemul mixt.

5. Care dintre principiile de mai jos, este principiu al dreptuluicomercial:a) raporturile juridice de drept comercial sunt raporturi de putere;

b) în contractele comerciale, în caz de dubiu se aplică regulile carefavorizează circulaŃia;

c) în comerŃ actele juridice sunt cu titlu gratuit.



282

6. Care dintre principiile de mai jos, este principiu al dreptuluicomercial:a) contractarea în favoarea celui de-al treilea este obişnuită;

b) comercianŃii trebuie să Ńină evidenŃa contabilă;c) comerŃul în locurile publice este interzis.

7. Dreptul civil este dreptul comun pentru dreptul comercial:a) da;

b) nu;c) şi nu şi da.8. Codul civil se aplică în dreptul comercial:

a) întotdeauna; b) atunci când Codul comercial nu are dispoziŃii aplicabile;c) atunci când dispoziŃiile din Codul comercial şi cele din Codul civil

vin în contradicŃie.9. Care dintre următoarele dispoziŃii interesând dreptul comercial fac

parte din ConstituŃie:a) statul trebuie să asigure libertatea comerŃului, protecŃia concurenŃei

loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea factorilor de

producŃie; b) comercianŃii datorează impozite statului;c) în comerŃ este interzisă munca forŃată.

10. Care dintre următoarele acte normative este izvor specific de dreptcomercial:a) ConstituŃia;

b) Codul comercial;c) Codul civil.

11. Codul comercial a fost adoptat în :a) 1864;

b) 1887;c) 1990.

12. Izvoarele dreptului comercial pot fi:a) specifice dreptului comercial şi comune cu alte ramuri de drept,

b) specifice altor ramuri de drept;c) numai comune cu alte ramuri de drept.

13. Uzurile comerciale sunt alcătuite dina) SoluŃiile pronunŃate de instanŃe;

b) Reguli rezultând din relaŃiile comerciale dintre state stabilite printratate;

c) Reguli rezultând din practica comercială folosite vremeîndelungată şi percepute ca obligatorii.



283

14. Uzurile comerciale locale sunt:a) cele stabilite prin hotărâri ale consiliilor locale pentru pieŃe, târguri

şi oboare; b) cele aplicabile la o anumită piaŃă comercială, localitate, port sau

regiune;c) cele aplicabile numai pe teritoriul unui stat.

15. Uzurile comerciale speciale sunt:

a) cele care Ńin de obiectul contractului sau al profesiunii; b) cele reglementate de Codul Civil;c) cele care sunt reglementate de norme juridice speciale (nu

generale, nu de excepŃie).16. Uzurile comerciale generale sunt:

a) cele care se aplică în toate ramurile dreptului; b) cele care se aplică întregului ansamblu de relaŃii comerciale;c) cele care se aplică numai comercianŃilor.

17. Uzurile comerciale convenŃionale sunt cele care:a) li se spune şi de fapt îşi trag forşa din voinŃa părŃilor;

b) sunt stabilite prin alte acte normative;

c) sunt convenite prin acorduri şi tratate între state.18. Uzurile comerciale normative sunt:

a) consacrate legislativ; b) cele stabilite de comercianŃi prin contracte de le caz la caz;c) cele stabilite de camerele de comerŃ din diferite state.

19. Doctrina, ca izvor mediat de drept comercial, este:a) obligatorie pentru judecători;

b) obligatorie pentru comercianŃi;c) instrument de interpretare şi aplicare a legilor.

20. JurisprudenŃa în dreptul comercial, este:a) aplicarea prudentă a legilor;

b) o uzanŃă comercială;c) un izvor mediat de drept comercial constând în soluŃiile pronunŃate

de instanŃele de judecată care contribuie la interpretarea legilor.21. Faptele de comerŃ pot fi:

a) obiective sau subiective; b) neutre;c) obiective, subiective, neutre.

22. Ce sunt faptele de comerŃ subiective:a) faptele de comerŃ care au şi subiect activ şi subiect pasiv;

b) faptele de comerŃ săvârşite de comercianŃi;c) faptele de comerŃ care au cel puŃin un subiect, activ sau pasiv.



284

23. Ce sunt faptele de comerŃ obiective:a) faptele de comerŃ determinate de lege şi producătoare de efecte

juridice potrivit legii, indiferent de autorul lor; b) faptele de comerŃ care au un obiectiv determinat;c) faptele de comerŃ cărora părŃile le atribuie un obiect.

24. Definirea faptelor de comerŃ are la bază următoarele teorii:a) teoria circulaŃiei şi teoria întreprinderii;

b) teoria speculaŃiei şi a întreprinderii;c) una din următoarele teorii: teoria circulaŃiei, teoria întreprinderii,teoria speculaŃiei, teoria mixtă.

25. Întreprinderea de furnituri este:a) întreprinderea care produce furnituri;

b) întreprinderea furnizoare de energie electrică, termică, apă, canal;c) întreprinderea care asigură prestarea de servicii sau predarea unor

bunuri, la anumite termene şi contra unui preŃ.26. Sunt comercianŃi:

a) cei care vând diferite produse în condiŃiile legii; b) cei care fac fapte de comerŃ având comerŃul ca profesie obişnuită şi

societăŃile comerciale;c) patronii de societăŃi comerciale.

27. Persoana fizică are calitatea de comerciant:a) dacă săvârşeşte fapte de comerŃ cu caracter profesional;

b) dacă vinde în locurile amenajate potrivit legii şi cu plata taxelor legale;

c) dacă vinde mărfuri cu afişarea adaosului comercial, în caz contrar fiind cotravenient.

28. Regiile autonome sunt:a) societăŃi comerciale ale statului înfiinŃate pentru a aduce venituri la

buget; b) unităŃi economice care desfăşoară o activitate comparabilă cu a

societăŃilor comerciale, fiind persoane juridice care funcŃionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară;

c) instituŃii publice care asigură diferite servicii în serviciulcomunităŃii.

29. Societatea în comandită simplă are ca asociaŃi:a) persoane care desfăşoară activităŃi comerciale pe bază de comandă

fermă; b) comanditaŃi şi comanditari;c) comanditaŃi, comanditari şi patroni.



285

30. Persoanele care formează societatea pe acŃiuni se numesc:a) acŃionari principali;

b) agenŃi economici;c) acŃionari.

31. ParticipanŃii la asociaŃiunea în paricipaŃiune:a) au acŃiuni nominative;

b) nu au drept de proprietate asupra lucrurilor puse în asociaŃiune

chiar dacă ei le-au cumpărat;c) trebuie să se înregistreze ca acŃionari la registrul comerŃului.32. AsociaŃia de asigurare mutuală:

a) este o asociaŃie nonprofit; b) este o asociaŃie constituită pe bază de acord tacit în vederea

contractării unei asigurări colective;c) este constituită cu scopul de a împărŃi între asociaŃi pierderile

cauzate prin riscurile care constituie obiectul asociaŃiunii.33. Care dintre următoarele condiŃii este cerută, printre altele, pentru ca o

persoană fizică să devină comerciant:a) să aibă un spaŃiu pentru expunerea şi vânzarea produselor;

b) să aibă studii superioare, liceale sau profesionale;c) să săvârşească acte de comerŃ ca profesie obişnuită.

34. Societatea comercială dobândeşte calitatea de comerciant:a) din momentul constituirii cu respectarea condiŃiilor prevăzute de

lege; b) din momentul realizării acordului de voinŃă al celor care o

constituie;c) din momentul semnării actului constitutiv la notarul public.

35. Dovedirea calităŃii de comerciant în cazul societăŃilor comerciale seface:a) prin vărsarea aportului social;

b) cu actul constitutiv;c) prin constituirea societăŃii în condiŃiile legii.

36. Dintre obligaŃiile profesionale ale comercianŃilor face parte:a) obligaŃia ca acŃionarii să fie solvabili,

b) obligaŃia de a avea vad comercial;c) obligaŃia de publicitate prin înregistrarea la registrul comerŃului.

37. Auxiliarii dependenŃi ai comercianŃilor:a) sunt raporturi de muncă cu comercianŃii şi sunt remuneraŃi de

aceştia; b) depind de calificarea comercianŃilor ca plătitori de T.V.A.;c) nu sunt raporturi de muncă cu comercianŃii dar sunt remuneraŃi de

aceştia.



286

38. Auxiliarii independenŃi ai comercianŃilor:a) sunt angajaŃi ai comercianŃilor;

b) sunt angajaŃi ai Camerei de comerŃ;c) nu sunt raporturi de muncă cu comercianŃii.

39. Reprezentarea:a) nu produce efecte între reprezentat şi reprezentant ci doar faŃă de

terŃi;

b) produce efecte pe de o parte între reprezentat şi reprezentant şi pede altă parte între reprezentat şi terŃ;c) produce efecte doar între reprezentant şi terŃ.

40. Prepuşii pentru comerŃ:a) nu pot să ceară preŃul mărfurilor vândute, acest drept avându-l doar

comerciantul; b) pot să ceară preŃul mărfurilor vândute în magazin;c) pot să ceară preŃul mărfurilor vândute afară din magazin fără nici o

autorizaŃie specială.41. Mijlocitorii îşi desfăşoară activitatea:

a) cu contract de muncă;

b) cu aviz de la primărie;c) fără contract de muncă.

42. Mijlocitorii acŃionează pentru:a) bunele relaŃii între patronat şi sindicate;

b) asigurarea relaŃiilor cu Camera de comerŃ şi cu autorităŃile statului;c) pentru punerea în contact a persoanelor care sunt interesate de

încheierea unei afaceri care să realizeze prin intermediul lor.43. Activitatea de mijlocire:

a) este faptă de comerŃ b) nu este faptă de comerŃ dar nu este ilegală;c) nu este faptă de comerŃ şi este interzisă de lege.

44. Agentul de comerŃ:a) este un funcŃionar public cu atribuŃii de control pentru fapte de

comerŃ; b) este un agent al poliŃiei economice cu atribuŃii de control sau un

salariat al Camerei de comerŃ;c) este o persoană însărcinată statornic, de unul sau mai mulŃi

comercianŃi, să desfăşoare în altă localitate, determinată exclusiv,operaŃiuni comerciale.

45. Fondul de comerŃ:a) este fondul de marfă necontractat încă în scop de vânzare de un

comerciant;



287

b) este un ansamblu de bunuri mobile şi imobile, corporale şinecorporale pe care comerciantul îl afectează activităŃiicomerciale în scopul atragerii de clienŃi şi implicit obŃinerii de

profit;c) este numai fondul de marfă care poate aduce profit.

46. Firma comerciantului:a) este un element al fondului de comerŃ;

b) este un element decorativ;c) este un element pentru stabilirea identităŃii patronului.47. Fondul de comerŃ:

a) nu poate fi înstrăinat; b) nu poate face obiectul dreptului de proprietate;c) poate fi transmis ca aport într-o societate comercială.

48. Contractul de vânzare – cumpărare comercială are următoarelecaractere (trăsături):a) este aleatoriu, gratuit, bilateral şi constitutiv;

b) este sinalagmatic, comutativ, oneros şi constitutiv de drepturi;c) este bilateral, oneros, comutativ şi translativ de proprietate.

49. Care dintre următoarele obligaŃii aparŃine vânzătorului:a) să suporte cheltuielile de predare;

b) să suporte cheltuielile de ridicare;c) să nu primească preŃul până nu a predat bunul.

50. Cumpărătorul este obligat:a) să suporte cheltuielile de predare;

b) să suporte cheltuielile de ridicare;c) să dea garanŃii contra evicŃiunii.

51. Vânzătorul trebuie să garanteze pe cumpărător:a) pentru plata obligaŃiilor către stat;

b) pentru riscurile pe timpul transportului;c) pentru evicŃiune şi contra viciilor lucrului.

52. În contractul de mandat:a) mandantul nu poate da mandat mandatarului să facă operaŃiuni pe

care nu le poate face el însuşi; b) mandatarul poate face orice operaŃiune chiar şi din cele care nu le

poate face mandantul;c) mandatarul nu poate face decât operaŃiunile pe care nu le poate

face mandantul.53. Mandatarul este obligat:

a) să plătească dobânzi pentru banii cuveniŃi mandantului nepredaŃiacestuia;

b) să răspundă pentru obligaŃiile mandantului;



288

c) să verifice disponibilul din contul mandatarului pentru a seconvinge dacă acesta este serios.

54. Contractul de comision:a) este contractul prin care se stabileşte adaosul comercial;

b) este un contract privind suma cuvenită celui care favorizează prinfuncŃia sa încheierea unui contract;

c) este un contract care are ca obiect tratarea de afaceri comerciale de

un comisionar pe seama clientului.55. MarcaŃi răspunsul fals:a) comisionarul trebuie să dea socoteală comitentului de îndeplinirea

mandatului; b) comisionarul trebuie să îndeplinească obligaŃiile cu bună credinŃă

şi obligaŃia unui bun profesionist;c) comisionarul nu trebuie să dea socoteală comitentului de

îndeplinirea mandatului.56. Contractul de report:

a) contractul de report este contractul prin care, în materie deasigurări, obligă pe asigurator să reporteze în anul următor sumele

neconsumate cu plata despăgubirilor; b) este contractul constând în cumpărarea de titluri de credit circulând

în comerŃ, pe bani gaa şi revinderea simultană la termen şi pe un preŃ determinat către aceeaşi persoană a unor titluri de aceeaşispecie;

c) este contractul de reportare a sumelor necâştigate la jocurile denoroc.

57. Contractul de cont curent:a) este un contract de creditare;

b) nu este un contract de creditare;c) poate sa-l facă numai o bancă.

58. Contractul de leasing:a) dă dreptul finanŃatorului să aleagă furnizorul;

b) nu dă dreptul utilizatorului să aleagă furnizorul;c) dă dreptul utilizatorului să aleagă furnizorul.

59. Contractul de leasing:a) dă dreptul finanŃatorului să verifice periodic modul de exploatare a

bunului; b) nu dă dreptul finanŃatorului să verifice periodic modul de

exploatare a bunului;c) dă dreptul finanŃatorului să verifice modul de exploatare a bunului

dar numai cu acordul furnizorului.



289

60. Francize este:a) procentul din suma asigurată cu care se reduce suma acordată în

caz de daună; b) dreptul de a exploata un produs, o afacere sau un serviciu;c) dreptul de a utiliza un anume procedeu.

61. Titlurile comerciale sau de credit:a) încorporează o valoare patrimonială;

b) nu încorporează o valoare patrimonială;c) încorporarea unei valori patrimoniale depinde de la caz la caz.62. Titlurile nominative se numesc astfel deoarece:

a) au un nume al lor cum ar fi cambie, bilet la ordin, conosament; b) titularii lor sunt nominalizaŃi în cuprinsul acestora,c) au valoarea exprimată în bani înscrisă în cuprinsul lor.

63. Sunt condiŃii de fond ale cambiei:a) forma scrisă cu menŃiunile prevăzute de lege;

b) denumirea titlului, trasul şi trăgătorul;c) capacitatea, consimŃământul, obiectul, cauza.

64. În cazul cambiei, obligaŃia de plată revine:

a) trasului; b) trăgătorului;c) beneficiarului.

65. Prin ce se face girul cambiei:a) printr-un act de împrumut;

b) printr-o declaraŃie scrisă şi semnată pe cambie şi prin predarea ei;c) prin act autentic la notar.

66. Avalul cambiei:a) constă în predarea ei înapoi către trăgător;

b) constă în întoarcerea preŃului;c) este un act juridic prin care o persoană numită avalist se obligă să

garanteze obligaŃia asumată de unul din debitorii cambiali, numitavalizat.

67. Biletul la ordin:a) presupune prestaŃia unui serviciu pe baza comenzii conŃinute de

biletul la ordin; b) conŃine obligaŃia plăŃii unei sume de bani la scadenŃă;c) este un înscris constatator al dreptului de proprietate asupra unor

bunuri aflate în depozit care se eliberează pe baza lui.68. Ce este cecul:

a) o instituŃie bancară pentru economiile populaŃiei; b) este un titlu de credit;c) este documentul care atestă suma de bani depusă.



290

69. Conosamentul:a) este sinonim cu warantul;

b) este un act juridic de constituire a unei garanŃii reale asupramărfurilor încărcate pe vapor;

c) este documentul eliberat la încărcarea mărfurilor pe vapor şi în baza căruia acestea pot fi vândute.

70. Conosamentul se întocmeşte:

a) într-un singur exemplar; b) în două exemplare;c) în patru exemplare.

71. Warantul:a)este o specie de reptilă;

b) este persoana care garantează livrarea;c)este un titlu de credit din categoria contractelor de gaj.

72. SocietăŃile comerciale, după natura lor pot fi:a) societăŃi de persoane, societăŃi de capitaluri, societăŃi de natură

mixtă – de capitaluri şi de persoane; b) societăŃile de persoane, societăŃi unipersonale şi societăŃi de

capitaluri;c) societăŃi pluripersonale şi de capitaluri.

73. Societatea cu răspundere limitată:a) este societate de persoane;

b) este persoana care garantează livrarea;c) este un titlu de credit din categoria contractelor de gaj.

74. La societatea cu răspundere limitată, asociaŃii răspund:a) nelimitat pentru obligaŃiile societăŃii;

b) nelimitat;c) până la concurenŃa capitalului social subscris.

75. Capitalul social al S.R.L. este divizat:a) părŃi sociale;

b) acŃiuni nominative;c) acŃiuni la purtător.

76. Adunarea generală ordinară la societăŃile comerciale se Ńine:a) Cel puŃin o dată pe an;

b) O dată pe trimestru;c) O dată pe semestru.

77. BilanŃul contabil al societăŃii comerciale se aprobă de:a) Adunarea generală;

b) Contabilul şef;c) Comitetul director sau consiliul de administraŃie, acolo unde

există.



291

78. Consiliul de administraŃie este ales:a) De administraŃie cu acordul cenzorilor;

b) De adunarea generală cu avizul comisiei de cenzor;c) De adunarea generală.

79. În adunarea generală, fiecare acŃionar sau asociat:a) Are drept de vot egal;

b) Are dreptul de vot negociat cu consiliul de administraŃie;

c) Are un drept de vot proporŃional cu cota de capital social deŃinută.80. Consiliul de administraŃie:a) Poate cere adunării generale să dea raport de activitate;

b) Poate dizolva adunarea generală şi să provoace alegeri anticipate;c) Trebuie să întrunească ori de câte ori este necesar, dar cel puŃin o

dată pe lună.81. Prin ce se particularizează contractul de vânzare-cumpărare

comercială faŃă de contractul de vânzare-cumpărare civilă:a) comercialitate;

b) comutativitate;c) translativitate.

82. Care sunt condiŃiile pe care trebuie să le îndeplinească lucrul vândutîn cazul contractului de vânzare-cumpărare:a) să fie în comerŃ;

b) să existe;c) să fie determinat sau determinabil;d) să fie proprietatea vânzătorului.

83. Care sunt obligaŃiile vânzătorului în cazul contractului de vânzare-cumpărare comercială:a) obligaŃia de plată a preŃului;

b) obligaŃia de a preda lucrul vândut;c) obligaŃia de garanŃie;d) obligaŃia de a lua în primire lucrul vândut.

84. Prin ce se deosebeşte contractul de mandat comercial faŃă decontractul de mandat civil:a) comercialitate;

b) obiectul său;c) caracterul său;d) prin faptul că dă o mai mică libertate mandatului decât cel civil.

85. În cazul contractului de mandat comercial obligaŃiile mandataruluisunt:a) să execute mandatul;

b) să îndeplinească obligaŃiile cu bună credinŃă şi cu diligenŃa unui bun gospodar;



292

c) să nu aducă la cunoştinŃa terŃului cu care contracteazăîmputernicirea primită;

d) să nu înştiinŃeze pe mandant de executarea mandatuluie) să plătească dobânzi pentru banii cuveniŃi mandantului nepredaŃi

acestuia.86. Care sunt modurile în care poate înceta mandatul:

a) prin moartea, interdicŃia, insovabilitatea şi falimentul mandantului

sau mandatarului; b) prin dizolvare;c) prin renunŃare la mandat a mandatarului;d) prin revocarea mandatarului.

87. Care sunt caracterele juridice ale contractului de comision:a) bilateral (sinalagmatic), consensual, oneros;

b) aleatoriu, gratuit, comutativ;c) bilateral, oneros, comutativ şi translativ.

88. În cazul contractului de comision care sunt obligaŃiile comitentului:a) să nu plătească remuneraŃia cuvenită comisionarului;

b) să restituie cheltuielile făcute de comisionar pentru îndeplinirea

însărcinării;c) să plătească remuneraŃia cuvenită comisionarului.

89. Care sunt obligaŃiile comisionarului:a) să execute mandatul neîncredinŃat de comitent;

b) să dea socoteală comitentului de îndeplinirea mandatului;c) să execute mandatul încredinŃat de comitent;d) să îndeplinească obligaŃiile cu bună credinŃă şi diligenŃa unui

profesionist.90. Care sunt modurile în care se poate revoca contractul de comision:

a) revocare de către comitent; b) prin renunŃare de către comisionar;c) interdicŃia, falimentul comisionarului sau comitentului;d) prin dizolvare.

91. Care sunt caracterele juridice ale contractului de consignaŃie:a) bilateral, oneros, consensual;

b) aleatoriu, gratuit, consensual;c) bilateral, oneros, translativ de proprietate.

92. Care este forma cerută pentru contractul de consignaŃie:a) forma scrisă cerută numai ad validitatem;

b) forma scrisă cerută numai ad probationem;c) forma scrisă cerută numai ad validitatem şi ad probationem.



293

93. Care sunt obligaŃiile consignantului:a) să predea consignatarului bunurile pentru vânzare,

b) să plătească consignatarului remuneraŃia cuvenită;c) să ia măsurile necesare pentru păstrarea şi conservarea bunurilor.

94. Contractul de consignaŃie este o varietate a contractului de comision:a) adevărat;

b) fals.

95. Contractul de consignaŃie încetează doar prin revocare şi renunŃare lamandat:a) adevărat;

b) fals.96. Contractul de cont curent produce următoarele efecte:

a) strămutarea proprietăŃii şi novaŃiunea obligaŃiei; b) compensaŃia reciprocă;c) nulitatea actelor.

97. Contractul de report se foloseşte atunci când deŃinătorul unor titluricare are nevoie de numerar:a) adevărat;

b) fals.98. Contractul este un act juridic izvor voluntar de obligaŃii:

a) adevărat; b) fals.

99. Contractul este acordul dintre două sau mai multe persoane dar princare nu se constituie şi nu se stinge un raport juridic:a) adevărat;

b) fals.100. Actul juridic este manifestarea de voinŃă făcută în scopul de a nu

produce efecte juridice:a) adevărat;

b) fals.101. Contractele numite nu beneficiază de o reglementare proprie. Li se

spune şi contracte tipice:a) adevărat;

b) fals.102. Contractele nenumite nu beneficiază de o reglementare distinctă şi

nici de o denumire. Tot nenumite sunt şi contractele care îmbinăcaracteristicile a două contracte numite şi cărora li s-a spus contracte

sui generis:a) adevărat;

b) fals.



294

103. Contractele sinalagmatice sau bilaterale sunt cele la care iau partedouă persoane iar cele unilaterale cele făcute de o singură persoană:


104. Contractul de depozit cu titlu gratuit este un contract sinalagmatic(bilateral), pentru că la formarea lui iau parte două părŃi – deponentulşi depozitorul:

a) adevărat; b) fals.105. Contractul unilateral instituie obligaŃii pentru o singură parte:


106. Încheierea valabilă a unui contract real este realizată doar înmomentul remiterii (transmiterii) lucrului:


107. Obiectul contractului de leasing îl constituie bunurile imobile sau bunurile mobile de folosinŃă îndelungată, aflate în circuitul civil, cu

excepŃia înregistrărilor pe bandă audio şi video, a pieselor de teatru,a manuscriselor, brevetelor şi a drepturilor de autor:


108. Leasingul poate fi :a) leasing financiar;

b) leasing operaŃional;c) leasing funcŃional.

109. Leasingul financiar îndeplineşte următoarele condiŃii:a) riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate rămân

asupra locatorului din momentul încheierii contractului; b) riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate trec

asupra utilizatorului din momentul încheierii contractului;c) părŃile au prevăzut că, la expirarea contractului, proprietatea

bunului trece de drept la utilizator;d) utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar preŃul de

cumpărare ca reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare(piaŃă) pe care acesta o are la data la care opŃiunea poate fiexprimată;

e) utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar preŃul decumpărare ca reprezenta cel puŃin 50% din valoarea de intrare(piaŃă) pe care acesta o are la data la care opŃiunea poate fiexprimată.



295

110. Elementele contractului de leasing sunt:a) părŃile;

b) descrierea bunului ce face obiectul contractului;c) valoarea totală a contractului;d) valoarea ratelor şi termenul de plată;e) perioada de utilizare în leasing;f) clauza privind obligaŃia asigurării bunului;

g) valoarea iniŃială a bunului;h) clauza privind dreptul de opŃiune al utilizatorului cu privire lacumpărarea bunului şi condiŃiile în care acesta poate fiexercitat.

111. ObligaŃiile locatorului sunt:a) să nu respecte dreptul utilizatorului privind alegerea

furnizorului; b) să încheie contractul de vânzare-cumpărare cu furnizorul

desemnat de utilizator şi în condiŃiile arătate de acesta;c) să transmită utilizatorului, prin contractul de leasing, toate

drepturile decurgând din contractul de vânzare-cumpărare;

d) să respecte dreptul utilizatorului privind alegerea furnizorului;e) să transmită utilizatorului, prin contractul de leasing, toate

drepturile decurgând din contractul de vânzare-cumpărare, mai puŃin dreptul de dispoziŃie;

f) să respecte dreptul de opŃiune al utilizatorului privind prelungirea contractului, achiziŃionarea sau restituirea bunului;

g) să îi garanteze utilizatorului liniştita folosinŃă a bunului;h) să îi asigure bunul oferit în leasing.

112. ObligaŃiile utilizatorului, în cazul contractului de leasing, sunt:a) să efectueze recepŃia şi să primească bunul la termenul stipulat

în contractul de leasing; b) să exploateze bunul conform instrucŃiunilor şi să instruiască

personalul desemnat să-l exploateze;c) să greveze bunul cu sarcini, fără acordul locatorului;d) să plătească ratele de leasing, în cuantumul şi la termenele

stabilite;e) să suporte cheltuielile de întreŃinere şi alte cheltuieli care decurg

din contractul de leasing;f) să nu greveze bunul cu sarcini, fără acordul utilizatorului;g) să îşi asume, în lipsa unei stipulaŃii contrare, totalitatea

obligaŃiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepuşi, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii



296

bunului, din cauze fortuite şi continuitatea plăŃii ratelor până laachitarea integrală a contractului de leasing;

h) să permită finanŃatorului verificarea periodică a stării moduluide exploatare a bunului;

i) să îl informeze pe finanŃator, în timp util, de orice tulburare adreptului de proprietate din partea unui terŃ;

j) să nu aducă modificări bunului;

k) să restituie bunul conform contractului.113. Franciza este sinonim cu franşiza:a) adevărat;

b) fals.114. CompetaŃi următoarea definiŃie:

,,Franciza este un ……………………………… bazat pe ocolaborare continuă între persoane fizice sau juridice, independente din

punct de vedere financiar, prin care o persoană denumită………………,acordă unei alte persoane, denumite……………., dreptul de a exploata oafacere, un produs sau un serviciu.”

115. CompletaŃi următoarea definiŃie:

,,Titlul comercial de valoare este un ……………. în temeiul căruia posesorul său legitim poate să exercite, la o dată determinată, dreptularătat în înscris care încorporează o anumită valoare patrimonială.”116. Care sunt caracteristicile titlurilor de credit:

a) are un caracter constitutiv; b) are un caracter formal;c) are un caracter literal;d) conferă un drept autonom.

117. În funcŃie de conŃinutul lor, titlurile de credit pot fi:a) efecte de comerŃ;

b) valori mobiliare;c) titluri de reprezentare a mărfurilor;d) titluri nominative;e) titlurile la purtător.

118. Titlurile de reprezentare a mărfurilor sunt:a) titlurile nominative;

b) conosamentul;c) recipisa de depozit;d) warantul;e) titlurile la purtător.

119. Valorile mobiliare sunt:a) acŃiunile emise de societăŃile comerciale;

b) conosamentul;



297

c) warantul;d) obligaŃiunile emise de societăŃile comerciale.

120. Efectele de comerŃ sunt:a) conosamentul;

b) cambia;c) warantul;d) biletul la ordin;

e) cecul.121. În funcŃie de modul în care circulă, titlurile de credit pot fi:a) titlurile de reprezentare a mărfurilor;

b) titluri nominative;c) titluri la ordin;d) titluri la purtător.

122. CompletaŃi următoarea definiŃie:,,Cambia este un înscris prin care o persoană numită ………………dă dispoziŃie alteia numită …………….., să plătească necondiŃionato sumă în numerar la scadenŃă unei a treia persoane numită………….

123. Care sunt caracteristicile cambiei:a) este un titlu de credit;

b) are ca obiect plata unei sume de bani;c) este un titlu la ordin;d) este un titlu abstract;e) creează obligaŃii autonome;f) creează obligaŃii necondiŃionale;g) creează obligaŃii solidare;h) este un titlu de reprezentare a mărfurilor;i) nu creează obligaŃii solidare.

124. Care sunt menŃiunile obligatorii ale cambiei:a) denumirea de cambie ,,în însuşi textul titlului”;

b) ordinul condiŃionat de plată a unei sume de bani determinate;c) numele trasului;d) indicarea scadenŃei;e) ordinul necondiŃionat de plată a unei sume de bani

determinate;f) indicarea locului unde trebuie făcută plata;g) numele celui la ordinul căruia se face plata;h) data şi locul emiterii;i) semnătura trăgătorului care trebuie să fie autografă.



298

125. ScadenŃa poate fi:a) la vedere;

b) la un anumit timp de la vedere;c) la purtător;d) la un anumit termen de la emitere;e) la o zi fixă.

126. CompletaŃi următoarea definiŃie:

,,Girul este actul juridic prin care posesorul cambiei, numit …….… ,transmite altei persoane, numită ……………”127. Înainte de înapoierea titlului, trasul nu are dreptul de a revoca

acceptarea, într-o formă din care să rezulte manifestarea sa de voinŃă,cum ar fi menŃiunea anulat urmată de semnătură.


128. Refuzul de a accepta cambia se face printr-un act întocmit deexecutorul judecătoresc.


129. CompletaŃi următoarea definiŃie:,,Avalul este actul juridic prin care o persoană numită ……………..se obligă să garanteze obligaŃia asumată de unul din debitoriicambiali, numit …………”

130. CompletaŃi următoarea definiŃie:,,Biletul la ordin este un înscris prin care o persoană, numită…………….. sau …………………, se obligă să plătească o sumăde bani, la scadenŃă, unei alte persoane, numită …………… , sau laordinul acesteia.”

131. Biletul la ordin este un înscris sub semnătură privată.a) adevărat;

b) fals.132. Care sunt menŃiunile obligatorii ale biletului la ordin:

a) denumirea de bilet la ordin care trebuie să fie în textul titlului; b) promisiunea condiŃionată de plată a unei sume determinate;c) indicarea scadenŃei;d) promisiunea necondiŃionată de plată a unei sume determinate;e) numele celui care trebuie să i se facă plata sau la ordinul

căruia se face plata;f) data şi locul emiterii;g) semnătura emitentului;h) locul plăŃii.



299

133. Girul biletului la ordin este actul juridic prin care posesorul biletului la ordin transmite altei persoane titlul în cauză printr-odeclaraŃie scrisă şi semnată pe titlu şi remite înscrisul în cauzăgiratarului.


134. Dacă biletul la ordin are scadenŃa la un termen de la prezentare şi

emitentul refuză să pună viza datată pe titlu, refuzul se constată prin protest.a) adevărat;

b) fals.135. CompletaŃi următoarea definiŃie:

,,Cecul este înscrisul prin care emitentul acestuia, numit ………….,dă ordin unei bănci la care are disponibil bănesc, numită …………..,de a plăti o sumă de bani unui beneficiar la prezentarea titlului.”

136. Care sunt condiŃiile esenŃiale de formă ale cecului:a) denumirea de cec;

b) ordinul necondiŃionat de a plăti o sumă nedeterminată de bani;

c) numele trasului;d) locul plăŃii;e) data şi locul emiterii;f) semnătura emitentului;g) ordinul necondiŃionat de a plăti o sumă determinată de bani.

137. Lipsa condiŃiilor esenŃiale de formă pe care trebuie să leîndeplinească cecul atrage nulitatea cecului?


138. Care sunt formele pe care le poate avea cecul:a) cecul barat;

b) cecul circular;c) cecul certificat;d) cecul de călătorie;e) cecul plătibil în cont;

139. Cecul barat poate fi:a) cecul cu bara generală;

b) cecul cu bară specială;c) cecul circular;d) cecul plătibil în cont.



300

140. CompletaŃi următoarea afirmaŃie:,,Cecul plătibil în cont este cel pe care titularul face menŃiunea………………………………….iar plata se face ………….. ,

prin……………., şi nu prin numerar.”141. Conosamentul este reglementat de Codul comercial sub denumirea

de poliŃă de încărcare?a) adevărat;

b) fals.142. Conosamentul este documentul eliberat de comandantul, armatorulsau agentul navei cu care se transportă mărfurile şi prin care nu serecunoaşte şi nu se dovedeşte încărcarea sau primirea spre încărcarea anumitor mărfuri?


143. MenŃiunile conosamentului sunt:a) persoana încărcătorului şi reşedinŃa sa;

b) persoana încărcătorului fără reşedinŃa sa;c) destinatarul încărcăturii fără reşedinŃa sa;

d) destinatarul încărcăturii şi reşedinŃa sa;e) numele căpitanului sau patronului;f) numele, naŃionalitatea şi capacitatea vasului;g) locul plecării şi destinaŃia;h) navlul.

144. Conosamentul poate fi:a) la ordin;

b) la purtător;c) la vedere.

145. În câte exemplare se întocmeşte conosamentul:a) 2;

b) 5;c) 3;d) 4.

146. Cele patru exemplare ale conosamentului sunt destinate:a) căpitanului;

b) proprietarului sau armatorului vasului;c) încărcătorului;d) destinatarului;e) administratorului;f) comisionarului vamal.



301

147. Căpitanul va preda la destinaŃie mărfurile persoanei care prezintăconosamnetul, indiferent de numărul exemplarului, dacă nu i s-anotificat vreo opoziŃie?


148. În cazul conosamentului, dacă se notifică vreo opoziŃie, căpitanulva depune mărfurile în depozit cu autorizarea justiŃiei şi va putea să

vândă, fără autorizarea justiŃiei, o parte din mărfuri pentru platanavlului?a) adevărat;

b) fals.149. Antrepozitele eliberează deponentului o recipisă-warant compusă

din:a) recipisa de depozit;

b) warantul;c) chitanŃă;d) factură fiscală.

Întrebarea Răspuns corect1. C2. A3. C4. B5. B6. A7. A8. B9. A10. B11. B12. A

13. C14. B15. A16. B17. A18. A19. C20. C21. A22. B23. A24. C25. C

26. B27. A



302

Întrebarea Răspuns corect28. B29. B30. C31. B32. C33. C34. A35. C36. C37. A38. C39. B40. B41. C42. C43. A44. C45. B46. A47. C48. C49. A50. B51. C52. A53. A54. C55. C56. B57. A58. C59. A60. B61. A62. B63. C64. A65. B66. C67. B68. B69. C70. C71. C72. A73. C

74. C75. A



303

Întrebarea Răspuns corect76. A77. A78. C79. C80. C81. A82. A,B,C,D83. B,C84. B,C85. A,B,E86. A,C,D87. A88. B,C89. B,C,D90. A,B,C91. A92. B93. A,B94. A95. B96. A,B,C97. A98. A99. B100. B101. B102. A103. B104. B105. A106. A107. A108. A,B109 B,C,D110. A,B,C,D,E,F,G,H111. B,D,E,F,G,H112. A,B,D,E,F,G,H,I,J,K 113. B114. sistem de comercilizare, francizor, beneficiar 115. înscris116. A,B,C,D117. A,B,C118. B,C,D119. A,D120. B,D,E121. B,C,D

122. trăgător, tras, beneficiar 123. A,B,C,D,E,F,G,

Drept Civil Si Comercial-304 Pagini

Documents

Transcript of Drept Civil Si Comercial-304 Pagini