1

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” FACULTATEA DE DREPT CLUJ-NAPOCA

CATEDRA DE DREPT PRIVAT

DREPT CIVIL. PERSOANELE JURIDICE

NOTE DE CURS

Lect. univ. dr. Culda Sidonia

Cluj-Napoca 2008

2

CUPRINS I. CONCEPTUL DE PERSOANĂ JURIDICĂ ............................................................................................................. 3

1.1 Categorii de persoane juridice ............................................................................................................................. 3 Aplicatii practice ........................................................................................................................................................ 7

II. ÎNFIINŢAREA PERSOANELOR JURIDICE ......................................................................................................... 8 2.1 Modurile de înfliiţare a persoanelor juridice........................................................................................................ 8

III. CAPACITATEA CIVILĂ A PERSOANEI JURIDICE .......................................................................................... 8 IV. REORGANIZAREA PERSOANEI JURIDICE ...................................................................................................... 9 V. CATEGORII DE PERSOANE JURIDICE. PERSOANELE JURIDICE DE DREPT PUBLIC ........................... 10 VI.SOCIETĂŢILE COMERCIALE CA PERSOANE JURIDICE ............................................................................... 12

6.1. Formele de societăţi comerciale ....................................................................................................................... 12 6.3. Alte clasificări ale societăţilor comerciale ........................................................................................................ 26 6.4. Personalitatea juridică a societăţilor comerciale ............................................................................................... 29

VII. ORGANIZAŢIILE COOPERATISTE CA PERSOANE JURIDICE .................................................................... 30 7.1.Cooperativa meşteşugărească (CM) .................................................................................................................... 30 7.2.Elementele constitutive ale organizaţiilor primare din cooperaţia meşteşugărească ........................................... 31 7.3. Cooperativele de consum ca persoane juridice ................................................................................................. 31 7.4.Cooperativele de credit ca persoane juridice ................................................................................................ 31 7.5. Asociaţiile (uniunile) organizaţiilor cooperatiste .............................................................................................. 34

VIII. ASOCIAŢIILE ŞI FUNDAŢIILE CA PERSOANE JURIDICE .......................................................................... 35 8.1. Asociaţiile cu scop nelucrativ ........................................................................................................................... 35 Asociaţii cu scop nepatrimonia. Condiţii de dobândire a personalităţii juridice. .................................................... 37 8.3.Partidele politice ................................................................................................................................................ 39 8.5. Cultele religioase .............................................................................................................................................. 40 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ............................................................................................................................... 41 Acte normative utile ................................................................................................................................................ 41

3

I. CONCEPTUL DE PERSOANĂ JURIDICĂ

Subiecte ale raportului juridic sunt oamenii, fie individual, când vorbim de „persoana fizică", fie organizaţi în condiţiile şi modurile stabilite de lege, când folosim noţiunea de „persoană juridică".

Explicarea naturii personalităţii juridice a constituit una dintre preocupările doctrinei, conturându-se astfel mai multe teorii: teoria ficţiunii; teoria realităţii; teoria proprietăţii colective, teoria patrimoniului de afectaţiune; teoria realităţii concrete; teoria instituţiei; teoria instituţională; teoria realităţii tehnice şi alte teorii.

Reglementările legale nu fac trimitere directă la una sau alte teorii. în România statutul legal al persoanei juridice este reglementat de Legea nr.21/1924 - lege care însă se referă doar la asociaţiile cu caracter nepatrimonial şi la fundaţii.

în doctrină s-au dat diferite definiţii pentru persoana juridică, care poate fi definită ca un subiect de drept, creat facultativ de către o altă sau alte persoane cu respectarea cerinţelor legale de fond şi de formă.

Reglementarea legală: Codul civil - reglementează doar indirect persoana juridică; Decretul nr.31/1954; Decretul-Lege nr.66/90; Decretul-Lege nr.67/1990; Legea nr.33/1991; Legea nr.36/91; Legea nr.47/91; Legea nr.54/91.

Art.35 din Decretul nr.il/1954: „Persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îplineşte obligaţiile prin organele sale".

Actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice însăşi".

Faptele licite sau ilicite săvârşite de organele sale obligă însăşi persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcţiei lor.

Faptele ilicite atrag şi răspunderea personală a celui ce le-a săvârşit, atât faţă de persoana juridică, cât şi faţă de cel de-al treilea".

Art.36 din Decretul nr.31/1954: „Raporturile dintre persoana juridică şi cei care alcătuiesc organele sale sunt supuse, asemănare regulilor mandatului, dacă nu s-a prevăzut altfel prin lege, actul de înfiinţare ori statut".

Există deci, un număr relativ mare de acte normative, dar nu este corelat de o reglementare generală actuală privind persoanele juridice.

1.1 Categorii de persoane juridice

1. Funcţie de domeniul dreptului de care aparţin: a) Persoane juridice de drept public:

- statul; - unităţile administrativ-teritoriale; - organele puterii legislative; - organele puterii executive; - organele judecătoreşti; - instituţiile de stat; - agenţii economici de stat.

b) Persoane juridice de drept privat: - partidele politice; - sindicatele; - cultele religioase;

4

- organizaţiile cooperatiste; - asociaţiile şi fundaţiile; - societăţile comerciale. 2. Funcţie de felul de proprietate:

a) Persoane juridice fundamentate de proprietatea publică. Exemple: statul, instituţiile bugetare, regiile autonome.

b) Persoane juridice fundamentate atât pe proprietatea publică cât şi pe proprietatea privată. Exemple: unităţile administrativ-teritoriale.

c) Persoane juridice fundamentate exclusiv pe proprietatea privat.

Exemple: fundaţii, asociaţi, partidele politice, cultele religioase. III. Funcţie de naţionalitatea lor: a) persoane juridice române; b) persoane juridice străine. IV. Funcţie de natura scopului urmărit: a) persoane juridice cu scop patrimonial; Exemple: regiile autonome, societăţile comerciale. b) persoane juridice prin act juridic de asociere. Exemple: partide politice, fundaţi, culte religioase. V. Funcţie de modul lor de înfiinţare: a) persoane juridice înfiinţate prin act de dispoziţie; Exemple: organele puterii de stat, religiile autonome, societăţle comerciale cu capital de stat b) persoane juridice înfiinţate prin act juridic de asociere. Exemple: organizaţile cooperatiste, asociaţile.

Elementele constitutive ale persoanei juridice: 1. Organizarea de sine stătătoare; 2. Patrimoniu propriu şi distinct; 3. Un scop determinat şi în acord cu interesul general.

1.2 Identificarea persoanei juridice

Definiţie: Individualizarea persoanei juridice în raporturile la care participă în nume propriu. Ca natură juridică, identificarea persoanei juridice are o natură complexă. Din punct de vedere al

dreptului civil, atributele de identificare sunt drepturi subiective nepatrimoniale (sunt ocrotite în Decretul nr.31/1954 alin. 1 şi 2)

Exemple: denumirea, sediul, forma juridică, naţonalitatea,contul bancar, capitalul social etc. Denumirea: se compune dintr-un cuvânt sau din mai multe cuvinte stabilite în actul de

constituire sau statut. Este un drept subiectiv şi o obligaţie nepatrimonială. Reglementările legale cuprind reguli concrete cu privire la denumirea fiecărei categorii de

persoane juridice (Legea nr.31/90; Legea nr.21/1924; Legea nr.33/91; Decret -Lege nr. 100/1990).

Denumiri pentru societăţle comerciale: Art.29 din Legea nr.26/1990: firma unei societăţi în nume colectiv trebuie să cuprindă numele a

cel puţin unuia dintre asociaţi, cu menţiunea „societate în nume colectiv" scrisă în întregime. Ari30 din Legea nr.26/1990: firma unei societăţi în comandită simplă trebuie să cuprindă,

5

numele a cel puţin unuia dintre asociaţii comanditaţi, cu menţiunea „societate în comandită" scrisă în întregime.

Art.32 din Legea nr.26/1990: firma unei societăţi pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni se compune dintr-o denumire proprie, de natură a o deosebi de firma altor societăţi şi va fi însoţită de menţiunea scrisă în întregime „societate pe acţiuni" sau S.A., ori după caz „societate în comandită pe acţiuni".

Art.33 din Legea nr.26/1990: firma unei societăţi cu răspundere limitată se compune dintr-o denumire care să arate obiectul de activitate şi va fi însoţită de menţiunea scrisă în întregime „societate cu răspundere limitată" sau S.R.L.

Dispoziţiile Legii nr.26/1990 protejează această firmă, pe plan judeţean, contra oricărei uzurpări. Uzurparea intenţionată a firmei constituie o infracţiune de concurenţă neloială prevăzută de art.5

lit.a al Legii nr. 11/1991.

Sediul: cu ajutorul său se individualizează şi localizează în spaţiu persoana juridică. Dreptul la sediu are caracter nepatrimonial şi se caracterizează prin stabilitate.

Persoana juridică poate avea un sediu principal şi unul sau mai multe sedii secundare în funcţie de caracterul său, sediul poate fi de drept comun care este obligatoriu şi se stabileşte prin actul de înfiinţare şi statut şi sediu convenţional; acesta este facultativ, şi se stabileşte de către părţi.

Sediul societăţii determină: a) naţionalitatea şi odată cu aceasta legislaţia naţională care va reglementa constituirea şi

funcţionarea societăţii comerciale; b) îndeplinirea procedurii de citare sau de notificare; c) instanţa competentă să judece litigiile în care societatea comercială este parte (art.897 Cod

comercial); d) locul unde, în lipsa unei stipulaţii exprese, urmează să se execute contractul (art.59 Cod

comercial).

Filiala; Sucursala: Din punct de vedere juridic, aceasta reprezintă şi se analizează. ca o societate comercială

propriu-zisă, autonomă, dotată cu personalitate juridică proprie, dobândită în condiţiile legilor nr.31/1990 şi 26/1990, aşadar este un subiect de drepturi şi obligaţii.

Din punct de vedere economic însă, filiala este dependentă şi se află sub controlul societăţii „mamă" care a înfiinţat-o.

Fiind o persoană juridică autonomă, filiala se individualizează faţă de societatea primară, fondatoare, mai întâi prin faptul că dispune de un patrimoniu propriu, distinct, iar apoi deoarece are capacitatea de a încheia contractele cu terţii în numele şi pe contul său. Sucursala nu devine persoană juridică proprie, ea face parte din structura organică a societăţii primare fondatoare, singura care deţine calitatea de subiect de drept. Sucursala reprezintă un dezmembrământ, modalitate de descentralizare a activităţii „societăţii mamă" care o patronează. Este dependentă de aceasta atât din punct de vedere economic, cât şi juridic.

Sucursala nu are formă distinctă, nici patrimoniu propriu. Ea încheie contracte cu terţele persoane fie în numele societăţii primare, fie în nume propriu, dar pe socoteala patronului fondator. În consecinţă, nu poate avea creditor, nici debitori proprii.

Pentru înmatricularea filialelor/sucursalelor unei societăţi cu sediul principal în ţară, se vor prezenta următoarele acte:

1.Cererea de înmatriculare, în funcţie de forma juridică a societăţii mame, în trei exemplare.

2.Dovada plăţii taxei de înmatriculare pentru filială sucursală.

6

3. Procură specială autentificată, dacă înmatricularea se face prin împuternicit. 4. Buletinul de identitate al semnatarului cererii de înmatriculare. 5. Certificatul de înmatriculare al societăţii mame. 6. Copii certificate de oficiul registrului comerţului de la sediul societăţii mame, de

pe: - dispoziţia judecătorească sau sentinţa definitivă; - contractul de societate; - statut (după caz); - alte acte şi autorizaţii necesare.

Reprezentanţa (agenţia): Se deosebeşte substanţial atât faţă de filială cât şi faţă de suscursală, îndeplinind, prin natura ei,

o funcţie specializată, şi anume, aceea de intermediar între societatea comercială primară care a organizat-o şi partenerii ei contractuali. în această calitate exercită fie atribuţii de mandatar, şi în acest caz încheie acte juridice cu terţele persoane din ţara de sediu în numele şi pe seama societăţii comerciale care i-a dat împuternicirea, fie de comisionar, când acţionează faţă de terţi în nume propriu, dar pe seama socieâţii comerciale comitente, în toate cazurile reprezentanţa este lipsită de personalitate juridică proprie.

Reprezentanţele (agenţiile) în România ale societăţilor comerciale şi organizaţiilor economice din străinătate, se organizează în conformitate cu prevederile Decretului-Lege nr.122 din 15 aprilie 1990. Potrivit acestui act normativ, autorizarea funcţionării reprezentanţelor în România ale societăţilor comerciale şi organizaţiilor economice străine se realizează la cererea acestora de către Ministerul Comerţului. Cererea va menţiona, potrivit aceluiaşi act normativ, sediul reprezentantei, obiectivul activităţii acesteia, numărul şi funcţiile persoanelor propuse a se încadra la reprezentanţă, iar dacă sunt străini, numele, prenumele şi domiciliul lor în străinătate, cu precizarea funcţiilor pe care le deţin la societatea comercială sau la organizaţia economică şi reprezentantă.

Cererea va fi susţinută de următoarele acte: a) o atestare, în original, din partea Camerei de Comerţ sau a altui organ competent din ţară,

în care îşi are sediul societatea comercială sau organizaţia economică străină care să confirme existenţa sa legală, obiectul activităţii şi capitalul să social;

b) o confirmare asupra bonităţii din partea băncii prin care societatea sau organizaţia îşi derulează principalele operaţiuni financiare;

c) statutul sau alte acte doveditoare ale formei de organizare şi modului de funcţionare a societăţii sau organizaţiei; d) împuternicirea autentificat privind reprezentanţii desemnaţi să angajeze valabil societatea

respectiv organizaţia care a solicitat autorizaţia. în cel mult 30 de zile de la înregistrarea cererii, Ministerul Comerţului are obligaţia de a emite autorizaţia sau să respingă cererea motivat.

Potrivit art.7 din Decretul-Lege nr. 122/1990, în termen de cel mult 15 zile de la eliberarea autorizaţiei, reprezentanţa se înregistrează la Camera de Comerţ şi Industrie a României şi la administraţia financiară în a cărei rază îşi are sediul.

Ea va efectua, în numele societăţii comerciale sau al organizaţiei economice străine, numai acte juridice şi activităţi conforme cu obiectul de activitate stabilit prin autorizaţia de

funcţionare. Reprezentanţele şi personalul acestora îşi desfăşoară activitatea cu respectarea dispoziţiei

legale din România. Ele vor plăti impozitele şi taxele stabilite în condiţiile legii. Actul normativ amintit prevede că personalul reprezentanţei poate fi format din cetăţeni români cu

7

domiciliul în România sau în străinătate şi din cetăţeni străini. Cetăţenii români domiciliaţi în străinătate ca şi cetăţenii străini pot fi angajaţi numai pe bază de

permis de muncă eliberat de Ministerul Muncii şi Protecţiei sociale. Pe perioada în care un cetăţean român lucrează în cadrul unei reprezentanţe, nu poate cumula o

altă funcţie într-o unitate de stat cu sediul în România. Când prin convenţii sau acorduri internaţionale la care România este parte, se stabilesc alte

condiţii de autorizare şi funcţionare a reprezentanţelor decât cele prevăzute în Decretul-Lege amintit, se vor aplica dispoziţiile cuprinse în acele convenţii sau acorduri.

Aplicatii practice

1. Persoanele juridice de drept public. 2. Elementele constitutive ale persoanei juridice. 3. Denumirea persoanei juridice - Legea nr.26/1990.

8

II. ÎNFIINŢAREA PERSOANELOR JURIDICE

Reglementarea legală: - art.28 şi urm. din Decretul nr.31/1954. -Legea 21/1924 şi o serie de alte reglementări cu caracter special (Constituţia României Legea

nr.92/1992; Legea nr.56/1993; Legea nr.31/1990; Legea nr.54/1991 etc.)

2.1 Modurile de înfliiţare a persoanelor juridice

Art.28 lit.a-d din Decretul nr.31/1954: a) prin actul de dispoziţie al organului competent al puterii sau administraţiei de stat; b) prin actul de înfiinţare al celor care o constituie, recunoscut de organul puterii sau

administraţiei de stat, competent a verifica îndeplinirea cerinţelor legale;

c) prin actul de înfiinţare al celor care o constituie, cu prealabila autorizare a organului puterii sau administraţiei de stat, competent a aprecia oportunitatea înfiinţării ei;

d) printr-un alt mod reglementat de lege.

Domeniul de aplicare: a) Persoanele juridice de stat: - organele puterii legislative;

- organele puterii executive (Preşedinţia, Guvernul, ministerele); - organele puterii judecătoreşti; - unităţile administrativ-teritoriale; - instituţiile de stat; - regiile autonome şi societăţile comerciale. b) Organizaţiile cooperatiste meşteşugăreşti; c) Organizaţiile obşteşti ca: sindicatele, uniunile de scriitori, artişti sau compozitori, asociaţiile

cu scop nepatrimonial, precum şi instituţiile şi întreprinderile anexe create de acestea. d) Toate celelalte cazuri care nu se încadrează în celelalte reglementări tipice.

Exemple: statul; asociaţiile de locatari, de cooperare pentru construcţia de locuinp proprietate personală, UCECOM, CENTROCOOP.

APLICAŢII PRACTICE

1. Modurile de înfiinţare a persoanelor juridice

III. CAPACITATEA CIVILĂ A PERSOANEI JURIDICE

Definiţie: Aptitudinea acestui subiect de drept de a avea drepturi şi obligaţii civile, de a le dobândi şi exercita, respectiv de a le asuma şi executa prin încheierea de acte juridice civile.

3.1.Capacitatea de folosinţă - Art.5 alin.2 Decretul nr.31/1954

Acea parte a capacităţii civile care constă în aptitudinea generală şi abstractă de a avea drepturi şi obligaţii.

9

Caractere juridice: - legalitatea; - inalienabiltatea; - intangibilitatea; - generalitatea; - specialitatea. Art.34 din Decretul nr.31/1954: persoana juridică poate avea doar acele drepturi care corespund

scopului ei stabilit prin lege, actul de înfiinţare sau statut (principiul specialităţii capacităţii de folosinţă). Capacitatea de folosinţă încetează (cea restrânsă) la dobândirea deplinei capacităţi; iar cea

deplină la radierea persoanei juridice din registrul în care a fost înmatriculaţi. Încheierea actului în lipsa capacităţii de folosinţă sau încălcarea, principiului specialităţii

capacităţii de folosinţă se sancţionează cu nulitatea absolută.

3.2. Capacitatea de exercţiu a persoanei juridice

Definiţie: Aptitudinea de a dobândi şi exercita drepturi subiective civile şi de a-şi asuma şi îndeplini obligaţiile civile prin încheierea de acte juridice civile de către organele sale de conducere.

Începutul capacităţi de exerciţiu. De la desemnarea organelor de conducere ale persoanei juridice. Conţinutul capacităţii de exerciţiu. Latura activi aptitudinea de a dobândi şi exercita drepturile. Latura pasivă- aptitudinea de a-şi asuma obligaţii şi de a le îndeplini, prin încheierea de acte

juridice civile de către organele de conducere sau de către reprezentantul persoanei juridice. Sfârşitul capacităţii de exerciţiu. Coincide cu momentul încetării fiinţei persoanei juridice. Sancţiunea nerespectării regulilor referitoare la capacitatea de exerciţiu este fie inopozabilitatea,

fie nulitatea absolută sau relativă.

APLICAŢII PRACTICE

1..Definiţi capacitatea de folosinţă a persoanei juridice; enumeraţi-i caracterele. 2. Comentaţi art.35 şi 36 din Decretul nr.31/1954

IV. REORGANIZAREA PERSOANEI JURIDICE

Definiţie: Un proces de contopire sau de împărţire, ca operaţiune juridică, în care participă cel puţin două astfel de subiecte de drept existente, ori care iau astfel fîirţă.

4.1. Formele reorganizării

Art.40 din Decretul nr.31/1954: Comasarea: - fuziune;

-absorbţie. Divizarea: - totală;

-parţială. Comasare: Constă în contopirea a două sau mai multe persoane juridice cu profil identic

sau asemănător.

10

Fuziunea: Unirea a două sau a mai multor persoane juridice pentru a forma o nouă persoană juridică (art.41 alin.l Decretul nr.31/54).

Absorb ţia: înglobarea uneia sau mai multor persoane juridice, care îşi încetează existenţa, într-o persoană juridică, care îşi păstrează fiinţa(art.41 alin.l Decretul nr.31/1954şi art.4 alin.2).

Divizarea pariată: Desprinderea din patrimoniul persoanei juridice supuse acestei operaţiuni, care îşi păstrează fiinţa, a unei sau mai multor părţi şi transmiterea acestora către una sau mai multe persoane juridice existente sau care iau astfel fiinţă (art.42 şi 47 alin.2 Decretul nr.31/1954).

Divizarea totală: împărţirea întregului patrimoniu al unei persoane juridice, care îşi încetează astfel existenţa, către două sau mai multe persoane juridice existente sau care iau astfel fiinţă (art.41 alin.2 Decretul nr.31/1954).

4.2 Încetarea persoanei juridice

Definiţie:Dispariţia subiectului de drept, sfârşitul capacităţii juridice a acestuia. Art.40 din Decretul nr.31/1954: Moduri de încetare: Comasare: în ceea ce priveşte unităţile fuzionate şi cele absorbite. Divizare: în ce priveşte unităţile divizate total. Transformare: în ce priveşte unităţile transformate. Dizolvare: Urmăreşte încetarea persoanei juridice asociative sau aceleia asimilate cu aceasta.

Are efecte întotdeauna asupra unei singure persoane juridice. a) Funcţie de modul cum operează: - de drept; - în temeiul unui act al organului competent. b) Funcţie de natura ori caracterul cauzelor: - voluntară; - forţată (silită). Cazurile de dizolvare sunt reglementate în Decretul nr.31/1954 şi într-o serie de acte cu caracter

special. Desfiintarea persoanei juridice: Mod de încetare a persoanei juridice, care se realizează pe teza

unui act de dispoziţie, fără intrarea în procesul de lichidare.

APLICAŢII PRACTICE

1. Definiţi reorganizarea persoanei juridice 2. Prezentaţi formele reorganizării persoanei juridice 3. Prezentaţi modurile de încetare a persoanei juridice

V. CATEGORII DE PERSOANE JURIDICE. PERSOANELE JURIDICE DE DREPT PUBLIC

- Statul - Unităţile administrativ-teritoriale - Organele puterii legislative, executive, judecătoreşti

11

- Instituţiile de stat

Unităţile economice cu capital de stat ca persoane juridice

Acestea sunt: regiile autonome şi societătile comerciale.

5.1. Regiile autonome

Definiţie: Persoane juridice cu scop patrimonial organizate în ramurile strategice ale economiei naţionale.

Se înfiinţează prin Hotărârea Guvernului pentru cele de interes naţional şi prin hotărârea organelor judeţene şi municipale.

Elemente constitutive: a) Organizarea de sine stătătoare. Art.4 alin.2 şi art.12-15 din Legea nr.15/1990: Regiile Autonome pot influenţa în cadrul

structurii lor: uzine, fabrici, ateliere, servicii, sucursale. Conducerea revine Consiliului de Administrare. b) Patrimoniul propriu şi distinct. Art.5 alin.l din Legea nr.15/1990: Regia autonomă este proprietara bunurilor din patrimoniul

său. înstrăinarea bunurilor imobile aparţinând regiei sau încheierea de tranzacţii în litigii cu valoare de peste 10.000.000 lei se face cu aprobarea ministerului de resort.

Contractarea de credite pentru investiţii mai mari de 50.000.000 lei se efectuează pe baza aprobării prealabile a ministerului de stat pentru orientarea economică.

c) Scopul. Art.4 din Legea nr.15/1990: Se va stabili prin actul de înfiinţare, în funcţie de ramura

strategică a economiei naţionale unde se organizează şi funcţionează. Obiectul de activitate este detailat în regulamentul de organizare şi funcţionare a regiei

respective. În privinţa reorganizării regiilor autonome se aplică regulile generale în cadrul teoriei persoanei

juridice.

5.2. Societăţi comerciale cu capital integral de stat

Definiţie: Unităţi economice de stat organizate sub formă de societăţi cu răspundere limitată, înfiinţate prin reorganizarea fostelor unităţi economice de stat (altele decât cele care s-au organizat ca regii autonome).

Elemente constitutive: a) Organizarea de sine stătătoare. Art.4 din Legea nr.15/1990: structura organizatorică şi funcţională a Societăţilor Comerciale

se stabilesc de organele de conducere ale acestora. Societatea este condusă de Consiliul împuterniciţilor Statului; administrarea se realizează de

către un Consiliu de Administraţie numit de Consiliul împuterniciilor Statului. b) Patrimoniul. Bunurile din patrimoniul Societăţilor Comerciale cu capital exclusiv de stat sunt propietatea

acesteia, cu excepţie celor dobândite cu alt titlu. c) Obiectul de activitate. Cuprinde toate domeniile activităţii economice. Aceste persoane juridice pot efectua direct

operaţiuni de comerţ exterior.

12

Reorganizarea se realizează prin actul de dispoziţie al organului care a dispus înfiinţarea. Încetarea: - dizolvarea are loc când: - obiectul social este imposibil de realizat; - pierderea a 1/2 din capitalul social, după consumarea fondului de rezervă, dacă organul

de conducere nu decide completarea capitalului sau reducerea lui la suma rămasă; - falimentul; -pe baza hotărârii organelor competente.

VI.SOCIETĂŢILE COMERCIALE CA PERSOANE JURIDICE

6.1. Formele de societăţi comerciale

a) Societate în nume colectiv - obligaţiile sociale sunt garantate cu parimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaţiilor.

Societate în nume colectiv. Autorizare de funcţionare. Condiţii prevăzute de Legea nr.31 din 16 noiembrie 1990. Decizia Secţiei comerciale nr.170 din 29 aprilie 1993. P.A.D. a solicitat autorizarea funcponării Societăţii Comerciale „System D-SNC".

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, prin încheierea din 26 iunie 1992, a admis cererea şi a dispus înregistrarea în Registrul Comerţului a Societăţii Comerciale „System-D-SNC", asociat unic fiind R.A.D.

In pronunţarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut îndeplinirea prevederilor art.3 şi 4 din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale.

Prin recursul extraordinar foi-mulat împotriva acestei hotărâri, s-a susţinut că autorizarea funcţionăii societăţii în nume colectiv s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale referitoare la constituirea acestui tip de societate comercială.

Recursul extraordinar este întemeiat. Instanţa judecătorească a fost sesizată cu verificarea respectării condiţiilor legale

prevăzute de Legea nr.31/1990 pentru crearea unei societăţi comerciale în nume colectiv. Potrivit art.3 din legea menţionată actul de constituire a societăţii în nume colectiv este

contractul de societate, încheiat în formă autentică în speţă nu s-a încheiat un contract de societate în condiţiilelegii şi nici nu se putea încheia, atât timp cât petiţionara P.A.D. este unic asociat, astfel că actul denumit „ Contract de societate " semnat de aceasta, nu întruneşte caracterele contractului ca act juridic bilateral.

Legea nr.il din 16 noiembrie 1990 nu a prevăzut posibilitatea constituirii societăţilor comerciale în nume colectiv cu unic asociat - admisă numai în cazul societăţii cu răspundere limitată - astfel că greşit instanţa a reţinut îndeplinirea în speţă a condipilor legale.

în consecinţă se impune ca instanţa să reondlizeze actele de constituire a societăţi în nume colectiv şi să autorizeze funcţionarea acesteia numai dacă au fost respectate prevederile Legii nr. 31/1990, motiv pentru care s-a admis recursul extraordinar şi s-a casat hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă

b) Societate în comandită simplă - obligaţiile sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi; comanditarii răspund numai până la concurenţa aportului lor.

13

c) Societate pe acţiuni - obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social; acţionarii sunt obligaţi numai la plata acţiunilor lor.

Societate comercială pe acţiuni. Autorizare de funcţionare. Condiţii deforma Schimbarea sediului social al societăţii comerciale, indiferent de cauza ce o determină nu are

drept consecinţă casarea sentinţei judecătoreşti de autorizare a funcţionării societăţii'. aceasta conducând numai la modificarea în condiţiile prevăzute de lege (art.153 din Legea nr. 31/1990).

Decizia Secţiei comerciale nr.216 din 25 mai 1993. Cei 68 de semnatari ai contractului privind constituirea Societăţi Comerciale „Sipcom" S.A.

au solicitat instanţei autorizarea funcţionării societăţii. în susţinerea cererii, au depus statutul societăţii şi contractul de asociere autentificat la Notariat. Deoarece autorizarea funcţionării societăţii are ca finalitate constituirea ca persoană juridică în

condiţiile legii, persoana juridică trebuie să aibă un scop licit şi moral (Decretul nr.31/1954), în art.6 din Legea nr.21 din 6 februarie 1924 privind persoanele juridice stipulăndu-se expres că nu se poate recunoaşte personalitate juridică celor care au un obiect ilicit, contrar ordinii publice sau bunelor moravuri, sau care sunt formate în vederea realizăii unui asemenea scop.

Petiţionara prevăzând în statut (art.5) şi în conti-act (art.3) în mod generic organizarea de jocuri colective şi distractive, fără a le nominaliza, instanţa de judecată nu a avut posibilitatea să verifice dacă acestea erau contrare ordinii publice şi bunelor moravuri.

Se impunea, deci, ca petiţionara să precizeze natura acestor josuri, prin nominalizare şi detaliere.

Astfel fiind, s-a admis recursul extraordinar şi s-a casat sentinţa atacată cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru verificarea situaţiilor de mai sus.

Societate comercială pe acţiuni. Autorizare de funcţionare. Capital social şi aportul în natură al acţionarilor. Confuzia de patrimonii. Art.9 din Legea nr.31 din 16 noiembrie 1990 prevede că statutul societăţii pe acţiuni şi

contractul de societate trebuie să cuprindă pe lângă numele şi prenumele acţionarilor, capitalul subscris şi capitalul vărsat, precum şi natura bunurilor aduse ca aport în natură modul de evaluare şi numărul acţiunilor distribuite.

Decizia Secţiei comerciale nr.215 din 25 mai 1993. B.N., în calitate de director şi R.I., în calitate de contabil şef au solicitat autorizarea

funcţionării Societăţii Comerciale „Prodcom 92", având ca obiect de activitate cele menţionate în contractul de societate şi statut, la care a fost anexat tabelul nominal al asociaţilor, cu indicarea părţilor sociale depuse la constituire.

Prin sentinţa civilănr.1269 din 5 mai 1992, Judecătoria Iaşi a admis cererea şi a dispus autorizarea funcţionalii societăţii comerciale, înscrierea ei în Registrul Comerţului şi la Direcţia Finanţelor Publice, precum şi publicarea în Monitorul Oficial, reţinând că, în speţă, au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art.22 şi 23 din Legea nr.il din 16 noiembrie 1990.

Tribunalul Judeţean Iaşi, prin decizia civilă nr. 1379 din 26 octombrie 1992, a respins recursul declarat de Consiliul Asociaţei Intercooperatiste Agrocoop ca inadmisibil, precum şi recursurile declarate de P. V. şi M.E., ca tardiv introduse.

în motivarea acestor hotărâri s-a reţinut, în esenţă că recursul formulat de Consiliul Asociaţiei Economice Intercooperatiste Agrocoop este inadmisibil, întrucât a fost declarat de o unitate

14

inexistentă, ţinând seama de faptul caprin Legea nr.36 din 30 aprilie 1991 au fost desfiinţate atât unităţile agricole cooperatiste, cai şi formele de asociere a acestora.

împotriva acestor hotărâri judecătoreşti a declarat recurs extraordinar procurorul general, solicitând modificarea lor în sensul respingerii autorizaţiei de funcţionare a Societăţi Comerciale „Prodcom 92" S.A.

În susţinerea recursului extraordinar se arată, în esenţă, că unităţile C.A.P. care au alcătuit Agrocoop sunt în lichidare şi se impunea îndeplinirea procedurii prevăzute de art.46 din Legea nr.18/1991 şi art.44 din Regulamentul de aplicare a acestei legi şi, apoi, reorganizarea în societăţi comerciale; societatea comercială care a solicitat autorizarea de funcţionare nu are sediu, iar contractul de închiriere depus se refer ăla un depozit al Agrocoop care plăteşte şi chirie, iar capitalul social subscris de asociaţi, de 1.250.000 lei, nu a fost integral depus.

Recursul extraordinar este întemeiat. Potrivit art.9 din Legea nr.31/1990, contractul de societate şi statutul societăţii pe acţiuni trebuie

să cuprindă, pe lângă numele şi prenumele acţionarilor, capitalul social subscris şi capitalul vărsat precum şi natura bunurilor aduse ca aport în natură modul de evaluare şi numărul acţiunilor acordate. Pentru fiecare acţionar urmează să se prevadă, în raport cu aportul la capitalul social, numărul şi valoarea nominală a acţiunilor.

Aportul fiecărei acţionar la capitalul social, numerar sau în natură trebuie să fie proprietatea privată a acestuia.

Aportul fiecărui acţionar la capitalul social, numerar sau în natură trebuie să fie proprietatea privată a acestuia.

Pentru respectarea acestei condiţii, art.22 alin.2 din Legea nr.31/1990 prevede însoţirea cererii de autorizare a funcţionării societăţi comerciale de dovada vărsămintelor, iar în cazul aportului în natură obligata prezentării actelor de proprietate asupra bunurilor aduse în societate.

In speţă s-a constatat că autorizarea funcţionării societăţii comerciale pe acţiuni s-a făcut cu nesocotirea dispozipilor legale menţionate mai sus.

Astfel, B.N. şi RL, director şi, respectiv contabil şef al A.E.I. Agrocoop, îcu 103 salariap au solicitat autorizarea funcponarii unei societăp comerciale pe acpuni cu denumirea de „Prodcom 92", pentru care, prin statut şi contractul de societate, au menponat că s-a subscris şi vărsat un capital social de 1.250.000 lei.

Din lucrările dosarului nu rezultă însă modul de lichidare şi împărţire a patrimoniului A.E.I. Agrocoop constituit în 1968, între unităţle componente, precum şi stabilirea acţiunilor ce revin foştilor salariaţi sau membri ai cooperativelor agricole de producţie, nefiind înici pănă în prezent bilanţul pentru stabilirea patrimoniului acestuia constituit pe baza însumării patiimoniilor aparţinând c.a.p.componente.

Astfel, chiar R.I., contabil şej al A.E.I. Agrocoop şi, în acelaşi timp, unul dintre administratorii societăţii care a solicitat autorizarea, a confirmat în faţa acestei instanţe că A.E.I. Agrocoop nu a fost încă desfiinţată, dar debitele sale au fost preluate de noua societate, iar în calitatea sa administrează ambele patrimonii, atât pe cea a asociatei intercooperatiste, cât şi a noii societăţi comerciale.

Şi P. V., contabil la A.E.I. Agrocoop, a susţinut că această unitate funcţionează, deci nu a fost lichidată dispune de magazine, depozite şi parc auto, pe care îl utilizează fără nici o îndreptăţire şi noua societate, aspecte ce nu au fost contestate de reprezentanţii acesteia.

Rezultă, deci, că în fapt, între cele două unităţi operează practic o confuzie de patrimonii, interzisă de lege.

15

Pe de altă parte, deşi în statut, la art.6, cât şi în contract la art. 7 se menţionează că asociaţii au subscris şi văsat un capital social de 1.250.000 lei, în dosar nu există o dovadă concludentă în acest sens.

Aşadar, se constată că la constituirea societăţii comerciale a cărei autorizare s-a solicitat au fost ignorate dispoziţiile legale menţionate mai sus, de la care părţile nu puteau deroga, împrejurare în care hotărârile pronunţate de instanţe, în fond şi în recurs, sunt nelegale şi netemeinice.

În consecinţă, recursul extraordinar a fost admis şi s-au modificat hotărârile atacate, în sensul că s-a resprins cererea de autorizare a funcţionării societăţi comerciale „Prodcom 92" S.A.

Societate comercială pe acţiuni. Respingerea cererii de autorizare a funcţionării societăţi comerciale pe acţuni, constituită cu patrimoniul unei cooperative meşteşugăreşti. Decizia sectei comerciale nr.84 din 14 aprilie 1992.

Prin cererea înregistrată la data de 1 iulie 1991 Societatea Comercială „Lemnul" S.A. a solicitat autorizarea funcţionării, înmatricularea în registrul comerţului, înscrierea la Administraţia Financiară şi publicarea în Monitorul Oficial.

Prin sentinţa civilă nr.1016 din 11 iulie 1991 Judecătoria Oradea a admis cererea şi a autorizat funcţionarea Societăţi Comerciale „Lemnul" S.A., dispunând înmatricularea în registrul comerţului, înscrierea la Administra iţa Financiară Bihor şi publicarea în Monitorul Oficial

S-a reţnut că acţonarii societăţi sunt în număr de 625 persoane fizice, foşti membri cooperatori şi angajat ai cooperativei „Lemnul"S.A., iar capitalul social al societăţii este de 56.000 mii lei, din care 51.399 mii lei în natură şi 4.607 mii lei în numerar.

Considerând vădit netemeinică şi esenţal nelegală hotărârea pronunţată procurorul general a declarat recurs extraordinar, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii privind autorizarea funcţonării Societăţi Comerciale „Lemnul" S.A.

Se arată potrivit art.49 din Statutul coopera ţei meşteşugăreşti, a Decretului-Lege nr.66/1990 privind organizarea şi funcţonarea cooperaţei meşteşugăreşti şi a art.44 şi 45 alin.ultim din Decretul nr.31/1954, adunarea generală a membrilor cooperatori poate hotă-î încetarea activităţi unei cooperative.

De asemenea, se arată că în conformitate cu prevederile art.51 şi 52 din Decretul nr.31/1954 şi art.49 din Statutul Cooperaţei Meşteşugăreşti, cooperativa care şi-a încetat activitatea intră în lichidare, prin stabilirea activului şi pasivului, diferenţa de patrimoniu urmând a fi repartizată altei organizaţi cooperatiste din judeţ, conform hotărârii luate de Consiliul Uniunii Cooperativelor Meşteşugăreşti.

Recursul extraordinar este întemeiat. Potrivit art.7 din Decretul-Lege nr.66/1990 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţei meşteşugăreşti, cooperativele din acest sistem se înfiinţează, se organizează şi funcponează potrivit statutelor adoptate de adunările generale, pe baza statutului cadru aprobat de Congresul cooperaţiei meşteşugăreşti.

Conform ort.49 din Statut, încetarea activităţii unei cooperative meşteşugăreşti, cooperativele din acest sistem se înfiinţează se organizează şi funcţionează potrivit statutelor adoptate de adunările generale, pe baza statutului cadru aprobat de Congresul cooperaţiei meşteşugăreşti.

Conform ort.49 din Statut, încetarea activitatii unei cooperative meşteşugăreşti se hotareşte de cel puţin 2/3 din adunarea generală a membrilor cooperatori, iar potrivit ort.51 şi 52 din Decretul nr.il/1954 cooperativa care şi-a încetat activitatea intră în lichidare în vederea realizaţii activului şi plăţii pasivului, bunurile organizaţiei cooperatiste rămase după lichidare, urmând să

16

primească destinaţia arătată prin actul de înfiinţare, statut, sau prin hotărârea luată cel mai târziu la data dizolvării de organele competente.

Pe de alt aparte, se constată că în conformitate cu prevederile art.15 din Decretul-Lege nr. 66/1990 şi ale Statutului Cooperaţiei Meşteşugăreşti, Consiliul UCECOMa emis Hotărârea nr. 1/1991, prin care s-a stabilit că organizaţiile cooperaţiei meşteşugăreşti se pot constitui, pe baza hotărârii adunării generale, într-una din următoarele forme:

- cooperativămeşteşugă-ească(CM.); - societate cooperativămeşteşugărească (SOCOM); - societate comercială cooperatistă pe acţiuni (SCCA). Din analizarea actelor şi lucrărilor dosarului se constata că înfiinţarea Societăţii Comerciale

„Lemnul" S.A., în cauză ca succesoare de drept a Cooperativei „Lemnul" cum se prevede la art.2 din Statutul Societăţii, nu se încadrează în formele organizatorice menţionate.

De asemenea, se constată că deşi prin art.l din Statutul Societăţii Comerciale „Lemnul" S.A. s-a prevăzut că aceasta este o societate cu capital privat, la art.6 din acelaşi statut s-a menţionat că patrimoniul societăţii este cel rezultat din bilanţul contabil al fostei cooperative „Lemnul", întocmit la data de 31 decembrie 1990.

Potrivit prevederilor Legii nr.31/1990 societatea comercială pe acţiuni se poate constitui numai dacă întregul capital a fost subscris şi fiecare acceptant a vărsat în numerar jumătate din valoarea acţiunilor subscrise.

In speţă se constată însă că Societatea Comercială „Lemnul" S.A. s-a constituit cu un capital social care nu aparţinea asociaţilor şi nu a fost subscris de aceştia, contrar dispoziţiilor legale menţionate, ci s-a preluat capitalul şi patrimoniul fostei Cooperative „Lemnul".

Ca atare, greşit s-a reţinut că intră în capitalul social al societăţii suma de 51.399 mii lei mijloace fixe şi circulante, deoarece nefiind făcută operaţiunea de lichidare a cooperativei, nu s-a dispus asupra acestora de căti'e organele competente.

Constituire. Societate pe acţiuni. Condiţii de constituire. Capitalul social nu poate fi mai mic de un milion lei, iar numărul acţionarilor mai mic de

cinci. Decizia Secţiei comerciale nr.183 din 6 oct. 1992. Firma M.C.S.Holding A.G. Elveţia şi Firma M.C.S. Verwaltung Service H.M.B.H.

Bergerbrauher Salzburg Austria, împreună cu cetăţenii români P.S., P.L.T. şi T.S., au solicitat autorizarea funcţionării societăţi „Management Capital Service România Elveţia " S.A.Ploieşti.

Plin sentinţa civilă nr.56 din 7 martie 1991, Judecătoria Ploieşti a admis cererea, dispunând autorizarea funcţionau şi înmatiicularea în Registrul comerţului. Sentinţa a rămas definitivă prin nerecurare.

împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs extraordinar procurorul general, criticând-o sub următoarele aspecte:

- capitalul social vărsat până la data pronunţaţii sentinţei era de numai 300.000 lei, deci sub limita de 30% prevăzută de art.9 din Legea nr.31/1990;

- între contractul de societate şi statutul societăţi există contradicţii în legătură cu aportul de capital şi modul de distribuire a acţunilor, în sensul că unor asociat li se atribuie mai multe acţiuni decât aportul de capital subscris. Astfel, deşi firmele strane participă cu un capital de câte 1.000 lei, reprezentând echivalentul unei actiuni, primesc un număr mai mare de acţiuni.

17

Recursul extraordinar este întemeiat pentru următoarele considerente: Din conţinutul contractului de societate şi al statutului rezultă că valoarea capitalului social

reprezintă 1.000.000 lei împărţit în 1.000 acţiuni a câte 1.000 lei fiecare. Aportul acţionarilor la capitalul social subscris s-a repartizat astfel: cele două firme strane -

câte 1.000 lei, P.S. - 996.000 iar cetăţenii P.L. şi T.S. câte 1.000 lei. în cauză instanţa de fond a reţinut în mod eronat că în contractul de societate şi în statut

partea fiecărui asociat la beneficiu şi pierderi ar fi proporţională cu aportul social, întrucât din conţinutul art.7 al statutului rezultă că cel mai mare numă- de actiuni s-au repartizat firmei „M.C.S. Holding A.G." care are un aport la capitalul social în valoare de numai 1000 lei.

în schimb, cetăţeanul român, P.S., cu un aport la capitalul social de 996.000 lei, are repartizate numai 8 acţiuni, numerotate de la 991 la 998, fiind vădită deci neconcordanta şi disproporţia dintre aportul social şi modul de repartizare a acţiunilor.

Cunoscând că potrivit prevederilor arî.67 din Legea nr.31/1990 orice acţiune dă dreptul la un vot în adunwile societăţii, numai repartizarea proporţională cu aportul social asigură drepturi echitabile în exercitarea votului acţionarilor.

Aşa fiind, în rejudecare se impune ca instanţa de fond să pună în discuţie asigurarea concordanţei conţinutului art.4 din contractul de societate cu art. 7 al statutului societăţii, completăndu-se probele şi cu privire la suma de 30.000 mărci germane, pretins investită de către intimat în dotări ca: un autoturism BMW, computer, copiator, fax, diferite materiale de birotică

Obiectiunea cu privire la nedepunerea cotei de 30% din capitalul social nu se justifică faţă de chitanţele depuse de intimaţi după promovarea recursului extraordinar, din care rezultă că îperioada 20 martie-17 aprilie 1990, intimatul S.P. a mai depus suma de 520.000 lei, pe lângă suma de 300.000 lei luată în considerare în recursul extraordinar.

în consecinţă, recursul extraordinar fiind întemeiat, sub aspectul existenţei contradicţiei dintre contractul de societate şi statut, urmează a se admite, a se casa sentinţa atacată şi cauza trimisă aceleiaşi judecătorii, spre rejudecare.

d) Societate cu răspundere limitată - obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social; asociaţii sunt obligaţi numai la plata acţiunilor lor.

Societate comercială cu răspundere limitată. Autorizare de funcţionare. Jocurile colective ca obiect de activitate al societăţi. Condiţia scopului licit şi moral. Art.6 din Legea nr.21 din 6 februarie 1924 privind persoanele juridice prevede că nu se poate

recunoaşte personalitatea juridicăcelor care au un obiect de activitate ilicit, contrar ordinii publice sau bunelor moravuri, sau care sunt formate în vederea realizării unui asemenea scop.

Decizia Secţiei comerciale nr.32 din 26 ianuarie 1993. Reclamanta N.R a solicitat să fie autorizată funcţionarea Societăţii Comerciale „Aurora-Bar"

SRL cu obiectul de activitate prevăzut în statut şi contract. Prin sentinţa civilă nr.1163 din 22 noiembrie 1991,Judecătoria Ploieşti a admis cererea aşa

cum a fost formulată. împotriva acestei sentinţe a declarat recurs extraordinarprocurorul general, cu motivarea că la obiectul de activitate s-a înscris, între altele, organizarea de jocuri colective şi distractive, fără a se arăta concret în ce constau aceste jocuri colective şi distractive, pentru a se putea aprecia dacă ele sunt sau nu prohibite în raport cu legile de ordine publică şi bunele moravuri.

Recursul extraordinar este întemeiat. Activităţile desfăşurate de întreprinderile de spectacole publice sun considerate ca activităţi

18

comerciale, ele fiind supuse normelor dreptului comercial (art.3 din Codul comercial), însă autorizarea lor se va face numai dacă nu se încalcă o prevedere legală (art.23 din Legea nr. 31/1990).

Deoarece autorizarea funcţionării societăţii are ca finalitate constituirea ca persoană juridică în condiţiile legii, persoana juridică trebuie să aibă un scop licit şi moral (Decretul nr.31/1954), în art.6 din Legea nr.21 din 6 februarie 1924 privind persoanele juridice stipulându-se expres că nu se poate recunoaşte personalitate juridică celor care au un obiect ilicit, contrar ordinii publice sau bunelor moravuri, sau care sunt foimate în vederea realizării unui asemenea scop.

Petiţionara prevăzând în statut (art.5) şi în contract (art.3) în mod generic organizarea de jocuri colective şi distractive, fără a le nominaliza, instanţa de judecată nu a avut posibilitatea să verifice dacă acestea erau contrare ordinii publice şi bunelor moravuri.

Se impunea, deci, ca petiţionara să precizeze natura acestor jocuri, prin nominalizare şi detaliere.

Astfel fiind, s-a admis recursul extraordinar şi s-a casat sentinţa atacată cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru verificarea situaţiilor de mai sus.

Societate comercială cu răspundere limitată Autorizare de funcţionare. Calitatea de membru fondator. Condiţa cerută de art.29 din Legea nr.31 din 16 noiembrie 1990. În conformitate cu dispoziţiile art.27 din Legea nr.31/1990, semnatarii contractului de societate

precum şi persoanele care au un rol determinant la constituirea societăţii sunt consideraţi fondatori, iar potrivit art.29 din lege, nu pot fi fondatori persoanele care au fost condamnate pentru diferite infracţiuni.

Decizia Secţiei comerciale nr.169 din 27 aprilie 1993. Asociaţii D.C., R.I. şi M.M., în calitate de administiratori şi fondatori, au solicitat autorizarea funcţionării Societăţii Comerciale „Hamtim" SRL.

Cum a fost formulată Procurorul general a declarat recurs extraordinar împotriva acestei sentinţe, criticând-o, între altele, pentru faptul că asociatul D.C., condamnat la 5 ani închisoare prin sentinţa penalănr. 1144 din 26 iunie 1989 a Judecătoriei Timişoara, nu putea fi fondator al societăţii comerciale.

Recursul extraordinar este întemeiat. În conformitte cu dispoziţiile art.27 din Legea nr.31/1990, semnatarii contractului de societate,

precum şi persoanele care au un rol determinant la constituire, sunt consideraţi ca fondatori, iar potrivit art.29 din lege nu pot fi fondatori persoanele care au fost condamnate pentru anumite infracţiuni, î care şi darea şi luarea de mită.

S-a dovedit, cu certificatul de cazier depus la dosar că asociatul D.A. a fost condamnat definitiv la 5 ani închisoare pentru infracţiunea de luare de mită prin sentinţa penală nr.1144 din 26 iunie 1989 a Judecătoriei Timişoara (situaţia recunoscută de acesta prin notele scrise depuse la dosar).

Această situaţie, care priveşte onorabilitatea asociatului fondator, îl face incapabil de a putea sase asocieze într-o societate comercială chiar şi cu răspundere limitată astfel că nici din acest punct de vedere, în speţă societatea comercială cu răspundere limitată nu putea fi autorizată să funcţioneze.

Astfel fiind, din cele menţionate urmează a se reţine că societatea comercială „Hamtim" SRL nu îndeplinea condiţiile necesare pentru autorizarea funcţionării.

în consecinţă, s-a admis recursul extraordinar, şi s-a modificat sentinţa atacată în sensul că s-a respins cererea de autorizare a funcţionării societăţii comerciale „Hamtim " SRL.

Societate cu răspundere limitată Excluderea asociatului din societate, în condiţiile Legii nr.31/1990, pentru săvârşirea unor fapte potrivnice intereselor societăţii.

19

Art.165 lit.d din Legea nr.31 din 16 noiembrie 1990 prevede căpoatefi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată asociatul administi-ator care comite fraudă în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.

Decizia Secţiei comerciale nr. 157 din 22 aprilie 1993. în susţinerea acţiunii, reclamanta a arătat că potrivit sentinţei civile nr.89 din 21 1991, s-a

autorizat funcţionarea societăţii comerciale „ Sergiu " SRL, cu unic asociat. Cu actul adiţional din 4 iunie 1991 s-a modificat statutul societăţii, în sensul cooptării unei

asociate, F.M., şi încheierii contractului de societate cu cedarea a jumătate din părţile sociale. Reclamanta a mai susţinut că pârâta F.M. a desfăşurat o activitate prejudiciabilă societăţii,

uzând de falsuri, însuşindu-şi valori şi având o comportare ce face insuportabilă colaborarea, după cum rezultă din sentinţa penală a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc nr.497/4 noiembrie 1991, prin care s-a reţinut săvârşirea de către aceasta a infracţiunii de lovire.

Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a admis acţiunea, dispunând excluderea din societate apăratei F.M., prin sentinţa civilă nr. 1965 din 13 septembrie 1991.

Recursul declarat de pârâta F.M. împotriva acestei hotărâri a fost admis de Tribunalul Jude pan Suceava, prin decizia civilă nr. 1647 din 15 decembrie 1991.

în fond după casare, pârâta a formulat, cerere reconvenţională solicitând excluderea reclamantei Z.S. din societate, motivat de faptul că aceasta a desfăşurat o activitate frauduloasă şi, prin sentinţa civilă nr.1267 din 21 aprilie 1992, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a admis acţiunea, dispunând excluderea din societate a pârâtei, fiind respinsă cererea reconvenţională formulată de aceasta.

împotriva hotărârii pârâta a declarat recurs, care a fost respins de Tribunalul Judeţean Suceava, prin sentinţa civilă nr. 773 din 19 iunie 1992.

Plin recursul extraordinar s-a susţinut că instanţele nu au făcut o aplicare corectă a prevederilor art.165 lit.d din Legea nr.31/1990, întrucât în cazul societăţilor de persoane este afectată însăşi existenţa raportului contractual, astfel că măsura excluderii trebuia să fie justificată de comiterea unor fapte deosebit de grave. Or, instanţele au omis să examineze situaţia de fapt sub acest aspect.

Analizând criticile formulate s-a reţinut că Societate Comercială „Sergiu şi Doru" SRL se încadrează în raport cu modul de constituire, în categoria societăţilor de persoane, determinant pentru înfiinţarea acestor societăţi fiind încrederea reciprocă între asociaţi, întemeiată pe cinste şi corectitudine.

Aceste elemente trebuie să existe nu numai la constituirea societăţi, ci pe tot timpul existentei acesteia.

Sancţiunea pierderii încrederii în unii dintre asociaţi este excluderea acestora. în acest sens, art.165 lit.d din Legea nr.31/1990 prevede că, poate fi exclus din societatea în

nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.

Potrivit art.46 din Codul comercial, stabilirea acestor activităţi frauduloase de către un asociat se poate face cu oricare din mijloacele de probă admise de legea comercială, acte autentice, acte sub semnătură privată facturi acceptate, corespondenţe, telegrame, registrele părţilor, martori.

În speţă instanţa de fond a avut spre analizare actele de gestiune ale societăţii, facturi, avize de expediere, liste de inventar,rapoartele periodice de gestiune, precum şi declaraţiile martorilor audiaţi astfel încât, pe bază de probe, a stabilit că pârâta a desfăşurat o activitate prejudiciabilă pentru

20

societate, prin evidenţierea în gestiune a unor cantităţi de mărfuri mai mici decât cele primite în fapt, spre folosul propriu, precum şi deţinerea abuzivă şi exclusivă a unor documente ale societăţii (carnet de CEC, ştampilă).

în raport cu probele dosarului, instanţa de fond şi cea de recurs au reţinut întemeiat că activitatea pârâtei în societatea comercială face aplicabilă dispoziţiile art.165 lit.d din Legea nr. 31/1990, ceea ce justifică excluderea ei.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, pe lângă motivele sus menţionate, lipsa de încredere şi imposibilitatea colaborării dintre reclamantă şi pârâtă în cadrul societăţii rezultă şi din manifestările violente ale pârâtei faţă de reclamantă, reţinute ca atare de instanţa penală şi sancţionate conform sentinţei penale nr.497/4 noiembrie 1991 pronunţată de Judecătoria Câmpulung Molovenesc, rămasă definitivă

Faţă de cele de mai sus, recursul extraordinar a fost respins. Societate comercială cu răspundere limitată. Dizolvarea societăţi ca primă fază a procedurii de încetare a existenţei societăţii stabilită de Legea nr.31 din 16 noiembrie 1990. Efecte faţă de terţi. Lichidarea societăţii şi competenţa instanţei judecătoreşti potrivit Legii nr.31/1990. Conform art.169 lit.b din Legea nr.31/1990, imposibilitatea realizării obiectivului societăţii comerciale are ca efect dizolvarea acesteia.

Decizia Secţiei comerciale nr.359 din 21 octombrie 1993. Reclamanţii L.R. şi I.M., asociaţi în Societatea Comercială „PANEM" SRL, au cerut ca, în contradictoriu cu ceilalţi asociaţi pârâţi, G.M., G.D. şi G.N., să se dispună dizolvarea societăţii în temeiul art.169 lit.b din Legea nr.31/1990.

S-a mai solicitat numirea de către instanţă a doi lichidatori, pentru determinarea şi repartizarea patrimoniului social.

In motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut că obiectul societăţii, activităţi legate de fabricarea şi comercializarea produselor de panificaţie, nu mai poate fi realizat, ca urmare a neînţelegerilor grave ivite între asociaţi, astfel case impune dizolvarea societăţii.

Pârâtul G.M., prin cererea de intervenţie, reiterată şi în sesizarea din 7 august 1992, a solicitat, în cazul admiterii cererii, în calitate de creditor, iar nu de asociat al societăţii în cauză evaluarea şi plata creanţelor constând în prestaţii îmuncă - dulgherie, zidărie, tencuieli, muncă necalificată - şi contravaloarea unor materiale –fier beton, cărămidă, etc. - încorporate în construirea clădirii brutăriei, cuprinsă în patrimoniul social.

Judecătoria Găeşti, prin sentinţa civilă nr.4363 din 3 noiembrie 1992, a admis acţiunea şi a dispus lichidarea Societăţii Comerciale „Panem" SRL, a stabilit valoarea patrimoniului social, prin refinerea concluziilor expertizei contabile dispusă în cauză a dedus creantele, iar activul social de 3.692.351 lei l-a împărţit în două loturi. Lotul nr.l, cuprinzând bunuri individualizate, evaluate la suma de 1.476.940 lei, a fost atribuit reclamanţlor, iar lotul nr.2, cuprinzând bunuri imobile şi mobile în valoare de 3.754.105 lei, a fost atribuit pârâţilor.

împotiiva acestei soluţii pârâţi au declarat recurs, cu motivarea că împărţirea patrimoniului nu s-a făcut echitabil, nu s-au luat în considerare creanţele pârâtului G.M. şi instanţa nu s-a pronunţat cu privire la obiecţiile făcute la raportul de expertiză, şi cererea subsidiară de a se dispune o nouăexpertiză

TribunalulJudeţean Dămboviţa, prin Decizia civilănr. 374 din 10 martie 1993 a respins recursul pârâţilor, reţinând că evaluarea bunurilor formând activul social s-a făcut corect, iar pretenţiile privind contribuţia personală a pârâtului G.M. nu au fost dovedite, astfel că întemeiat nu au fost admise.

21

Împotriva soluţiilor pronunţate în fond şi recurs, procurorul general a declarat recurs extraordinar, susţinând că nu s-a respectat procedura prevăzută de Legea nr.31/1990 privind dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale, fiind încălcate dispoziţiile ce asigură publicitatea în Monitorul Oficial şi înscrierea în Regisrulului Comerţului a hotărârii judecătoreşti privind dizolvarea societăţii şi numirii lichidatorilor.

S-a mai reţinut nerespectarea prevederilor legale privitoare la lichidarea societăţi comerciale, prin nesocotirea rolului lichidatorilor.

Recursul extraordinar este întemeiat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce urmează Societatea Comercială „PANEM" SRL a fost înmatriculată la Registrul Comerţului în

februarie 1991, fiind constituită din 5 asociaţi, cu un capital social subscris şi vărsat de 100.000 lei şi având ca obiect fabricarea şi comercializarea produselor de panificaţie, patiserie, cofetărie etc, cu durată nedeterminată

În aprilie 1992, dată la care societatea nu-şi începuse încă activitatea, doi dintre asociaţi au sesizat instanţa penru a se pronunţa asupra dizolvării acesteia, în conformitate cu art.169 lit.b din Legea nr.31/1990, şi anume imposibilitatea realizăii obiectului societăţii.

Nesocotind prevederile legale privitoare la dizolvarea societăţilor comerciale, instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de dizolvare a Societăţii Comerciale „PANEM" SRL, ci a dispus lichidarea şi repartizarea patrimoniului social, între asociaţi.

Este de reţinut că Legea nr.31/1990 stabileşte referitor la încetarea societăţilor comerciale o procedură cu două faze distincte, cea a dizolvării, urmată de lichidare.

In ceea ce priveşte dizolvarea societăţi comerciale înainte de expirarea termenului fixat pentru durata acesteia, în cazurile prevăzute de art.170, măsura poate fi luată după caz, de adunarea asociat lor ori de instanţa judecătorească în cazul dizolvmii societăţi pe cale judecătorească actul care dispune dizolvarea este hotărârea judecătorească iar prin alin.2 şi 3 al articolului menţonat, aceasta trebuie înscrisă în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă în Registrul comerţului şi publicată în Monitorul Oficial.

Aceste reglementai, nesocotite de instanţă constituie garanţii pentru proteguirea intereselor terţilor, aceştia având dreptul, în temeiul art. 173 alin.2 din Legea nr.31/1990, să facă opoziţe împotriva dizolvării societăţi, caz în care executarea hotărârii de dizolvare este suspendată până la soluţonarea opozitei, printr-o sentinţă definitivă a instanţei.

Procedura instituită prin Legea nr.31/1990 privind încetarea existenţei societăţi prin dizolvare constituie o fază distinctă şi numai după parcurgerea acesteia se poate ti-ece la faza lichidării societăţi, care se dispune de adunarea generală competentă să numească şi lichidatorii (art. 178 din Legea citată). Rezultă că în reglementarea Legii nr.31/1990, activitatea de lichidare şi repartizare a patiimoniului social - cu atributele prevăzute în art. 178 - este de competenta lichidatorilor, şi nu a instanţei judecătoreşti, astfel că soluţia instanfei, de implicare directă în operaţiunile de lichidare, este greşită Competenţa instanţei de judecată în faza lichidării societăţii cu răspundere limitatăeste stiict reglementată de Legea nr.31/1990, în două cazuri: formularea unei cereri pentru numirea lichidatorilor, în situaţia în care nu se poate întruni unanimitatea voturilor asociaţilor asupra persoanei acestora (art.185 alin.2) şi în cazul formulării unei opoziţii de către asociaţi, la bilanţul de lichidare întocmit de lichidatori (art.186 alin.2).

Se reţine că instanţa nu are competenţa de a se subroga în atribuţiile lichidatorilor ci, sesizată fiind, va soluţiona opoziţiile formulate de asociaţi sau creditori la bilanţul de lichidare şi propunerile de repartizare a activului între asociaţi.

Faţă de cele arătate, soluţiile atacate fiind netemeinice şi nelegale, recursul extraordinar a fost

22

admis, iar hotărârile recurate au fost casate, cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată pentru ca, potrivit cu dispoziţiile legale menţionate şi corespunzător petitului acţiunii, instanţa să se pronunţe numai asupra dizolvării societăţi.

Societate comercială cu răspundere limitată, creată prin reorganizarea unei întreprinderi mici. Societăţle comerciale constituite prin reorganizarea întreprinderilor mici şi a sociaţilor cu

scop lucrativ, persoane juridice, înfiinţate pe baza Decretului Lege nr.54/1990, sunt succesoare de drept ale acestora, dacă îndeplinesc condiţile legale prevăzute de ort.22 şi 23 din Legea nr.31/1990.

Decizia secţiei comerciale nr.238 din 19 noiembrie 1992. în calitate de asociat unic N.D. a solicitat instanţei competente autorizarea funcţonării Societăţi Comerciale „Foto-Color Moda 2000" SRL

Judecătoria Sectorului 4, prin sentinţa civilă nr.84 din 12 aprilie 1991, a admis cererea de autorizare şi a dispus înscrierea actului de constituire a societăţi comerciale menţonate în registrul comerţului şi la administrata financiară precum şi întocmirea formelor de publicitate în Monitorul Oficial.

Sentinţa a rămas definitivă prin nerecurare. Considerând sentinţa nelegală şi vădit netemeinică această hotărâre, procurorul general a

declarat recurs extraordinar. Se susţne, în esenţă că instanţa a autorizat greşit funcţonarea societăţi respective, fără

să observe că era vorba de reorganizarea unei alte societâţ (Foto-Color 2000), înfiinţată anterior pe baza Decretului-Lege nr.54/1990, constituită din doi asociat, N.D. şi CA.

Se mai susţne că, se impunea cercetarea condiţilor în care asociatul unic N.D. a preluat în exclusivitate patrimoniul fostei asociaţi.

Recursul extraordinar este întemeiat. Potrivit art.222 din Legea nr.31/1990, întreprinderile mici şi asociaţile cu scop lucrativ,

persoane juridice, înfiinţate pe baza Decretului-Lege nr. 54/1990 privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice pe baza liberei iniţative, îşi vor continua activitatea dacă în termen de 6 luni (termen de 9 luni prelungit prin Legea nr.44/1991) de la intrarea în vigoare a prezentei legi, se vor reorganiza într-una din formele de societate prevăzute de această lege, iar societăţle comerciale constituite prin reorganizare sunt succesoare de drept ale întreprinderilor mici sau mijlocii cu scop lucrativ din care provin.

Rezultă deci, că pentru a-şi putea continua activitatea, întreprinderile mici şi societăţle cu scop lucrativ, ce au fiinţat în baza Decretului-Lege nr.54/1990, trebuiau să se reorganizeze într-un anumit termen, în societăţle comerciale de tipul celor reglementate prin Legea nr.31/1990, iar această reorganizare trebuia să aibă în vedere persoana juridică în complexitatea sa - compunere (asociaţi), patrimoniu (capitalul social) şi activitatea (drepturi şi obligaţii) potrivit scopului pentru care s-a constituit.

Consecinţa juridică esenţială, în acest caz, constă în faptul că societatea constituită prin reorganizare devine succesoarea de drept (cu activ şi pasiv) a persoanei juridice iniţiale.

Din examinarea actelor şi lucraţilor aflate la dosarul cauzei rezultă că, numai unul din asociaţi N.D., ce compuneau persoana juridică iniţială, a solicitat reorganizarea sa în societate comercială în temeiul art.222 menfionat, prin preluarea patrimoniului şi activităţilor aferente scopului menţionat, prin preluarea patrimoniului şi activităţilor aferente scopului pentru care funcţiona, stabilind o nouă denumire a societăţii - „Foto Color Moda 2000" SRL.

În această situaţie, instanţa de fond trebuia, potrivit art.129- 130 Cod procedură civilă, să

23

stăruie în a verifica dacă sunt sau nu îndeplinite toate condiţiile legale prevăzute de art.22 şi 23 din Legea nr.31/1990, respectiv dacă capitalul social prevăzut reprezenta aportul propriu persoanei ce a solicitat autorizarea funcţionau noii societăţi.

Cu alte cuvinte, instanţa trebuia să stabilească în mod cert, dacă capitalul subscris şi vărsat repredintă aportul integral al asociatului unic N.D., aşa cum prevăd dispoziţiile art.32 coroborate cu art.3 din Legea nr.31/1990, au s-a operat un transfer de patrimoniu al altui asociat, care nu mai participă la compunerea noii persoane juridice.

Toate aceste aspecte esenţiale ale cauzei urmează a fi clarificate prin completarea probatoriilor pe care instanţa de fond le administrează cu prilejul rejudecării cauzei.

Ca atare recursul extraordinar a fost admis, sentinţa criticată a fost casată şi cauza a fost trimisă spre rejudecare.

Societate comercială cu răspundere limitată. Condiţiile cerute de lege pentru autorizarea funcţionării. Potrivit dispoziţiilor art.32 coroborat cu prevederile art.3 din Legea nr.31 din 16 noiembrie

1990 societatea comercială cu răspundere limitată se constituie prin contract de societate şi statut, care se încheie în formă autentica cu respectarea condi fiilor prevăzute de lege inclusiv existenţa unui sediu.

Decizia Secţiei comerciale nr.149 din 15 septembrie 1992. B.N. a solicitat Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti autorizarea funcţionăii Societăţii

Comerciale „Impex Carmen" SRL, având multiplu obiect de activitate. Plin sentinţa civilă nr.l391/S.C. din 22 iulie 1991, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a

admis cererea (sentinţa rămânând definitivă prin nerecurare). împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs extraordinar procurorul general, susţinând că în

mod greşit a fost admisă cererea petiţionarului, deoarece societatea comercială a cărei autorizare s-a solicitat nu avea un sediu dovedit, condiţie obligatorie prevăzută de lege, iar pe de altă parte, cererea era de competenţa Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi nu a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Recursul extraordinar este întemeiat, pentru cele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art.32 combinat cu art.3 din Legea nr.31/1990, societatea cu răspundere limitată se va

constitui prin contract de societate şi statut, care se încheie în formă autentică şi printre altele, frebuie să aibă un sediu.

Sediul societăţii comerciale trebuie să fie dovedit cu înscrisuri, însă petiţionarul B.N. a depus în acest scop actul adiţional nr. 19034 din 11 septembrie 1990 care nu dovedeşte existenţa unui spaţiu destinat pentru a funcţiona societatea comercială

Ulterior s-a dovedit că acest spaţiu indicat de petiţionar aparţine în mod legal Societăţii Comerciale „Comart" S.C.A., unde funcţionează un atelier de cismărie.Aşadar, petiţionarul, prin prezentare de înscrisuri care nu dovedeau că are un spaţiu ce-l deţine legal pentru constituirea societăţii, a determinat instanţa să pronunţe o hotărâre de autorizare a funcţonării societăţi care nu îndeplinea condiţiile prevăzute de art.32 şi art.3 din Legea nr.31/1990.

Astfel fiind, urmează a se admite recursul extraordinar declarat de procurorul general şi a se modifica sentinţa atacată în sensul ca se respinge cererea introdusă de B.N. privind autorizarea funcţionâii Societăţii Comerciale „Impex Carmen" S.R.L.

Societate comercială cu răspundere limitată având ca obiect de activitate întrajutorarea bănească. Respingerea cererii de autorizare a funcţionării. Societăţile comerciale au ca obiect actele de comerţ, ce sunt enumerate în art.3-4 din Codul

Comercial, printre acestea nefigurănd activitatea de întrajutorare bănească Decizia Secţiei comerciale

24

nr.150 din 15 sept. 1992. Societatea Comercială Casa de ajutor bănesc „Rodoet" S.R.L. Cluj, a obţinut autorizarea de

funcţionare prin sentinţa civilă nr. 3417 din 26 septembrie 1991, în baza căreia a solicitat înmatricularea în Registrul comerţului de la Oficiul Registrului comerţului de pe lângă Camera de comerţ şi industrie.

Împotriva sentinţei a formulat recurs extraordinar procurorul general, considerând-o vădit netemeinică şi nelegală, întrucât la obiectul activităţii s-a înscris, printre alte prestări de servicii, şi „activitatea de întrajutorare bănească" care nu poate fi realizată prin acte de comerţ

Recursul extraordinar este întemeiat, pentru următoarele considerente: Potrivit prevederilor art.l din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, constituirea

societăţilor comerciale are drept scop efectuarea unor acte de comerţ. Din conţinutul statutlui Casei de ajutor bănesc „Rodoet" S.R.L. rezultă că aceasta şi-a

propus ca obiect al activităţii şi „întrajutorarea bănească", inclusă şi în denumirea societăţii. Actele de comerţ la care se referă art.l al Legii nr.31/1990 sunt enumerate în art.3-4 din

Codul comercial, printre acestea nefigurând şi activitatea de întrajutorare bănească Prin natura sa, o atare activitate nu se poate realiza prin acte de comerţ fiind similară unei

case de ajutor reciproc fără scop lucrativ, în condiţiile Legii nr. 21/1924 privind persoanele juridice. In consecinţă recursul extraordinar fiind întemeiat, urmeazăa se admite şi a se modifica

sentinţa, în sensul respingerii cererii de autorizare a funcţonării Societăţi Comerciale Casa de ajutor bănesc „Rodoet" S.R.L. Cluj.

Societate comercială cu răspundere limitată Soţ asociat. Condiţi pentru autorizarea funcţonării societăţi. Din prevederile Legii nr.31/1990 privind societăţle comerciale nu rezultă necesitatea

separării de patrimonii, în cazul în care unul dintre soţ a dobândit calitatea de asociat într-o societate comercială

Decizia sectei corn. nr:178 din 6 oct. 1992. Reclamanţi G.P.M.A şi G.P.S. (soţ) au solicitat autorizarea funcţonării societăţi comerciale

„G PS" Birou de consultanţă şi afaceri („Consulting an Busines Office") cu răspundere limitată (S.R.L.).

Prin sentinţa civilă nr.972 din 19 februarie 1992 (rămasă definitivă prin nerecurare), Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a admis cererea şi a autorizat funciţonarea societăţi reclamanţilor

împotiiva acestei sentinţe a declarat recurs extraordinar procurorul genearal pe care a criticat-o ca vădit netemeinică şi esenţial nelegală

S-a susţinut în primul rând că această societate comercială are, în obiectul de activitate, printre altele, asistenţă juridică (a se vedea art.5 din contract) ceea ce contravine prevederilor Decretului-Lege nr.90 din 26 februarie 1990 (art.l alin.l) privind unele măsuri pentru organizarea şi exercitarea avocaturii în România, în sensul că asistenţa juridică se acordă de avocaţi în condiţiile legii, deci nu poate foiyna obiect de activitate al unei societăţi comerciale.

Printr-un alt motiv de recurs s-a susţinut că au fost încălcate dispoziţiile Legii nr. 31/1990 şi ale Codului familiei în legătură cu constituirea capitalului social, în sensul că nu s-a arătat care este cota de participare a fiecărui asociat, iar pe de altă parte, cei doi asocia ţi, fiind soţ,operează prezumţa comunităţii de bunuri, astfel că aceştia nu puteau aduce în patrimoniul societăţii, bunuri comune, pentru constituirea capitalului social, mai înainte de partajarea acestora.

Recursul extraordinar declarat de procurorul general nu este întemeiat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

25

în timpul procesului, cei doi asociaţi care formează societatea, au prezentat acte adiţionale la contractul de societate şi statutul societăţi comerciale (autentificate la Notariatul de stat al sectorului 5 Bucureşti) prin care au fost aduse modificările necesare la care se referă cele douămotive din recursul extraordinar.

Aşadar, cele două situaţii din contractul de societate şi statut la care se referă recursul extraordinar au fost modificate, astfel că societatea comercială este intrată în legalitate şi autorizarea funcţionării îndeplineşte toate prevederile prevăzute de lege şi devenită persoană juridică în condiţiile art.24 din Legea nr.31/1990.

Cu privire la cel de al doilea motiv de casare, se reţine, din cuprinsul dosarului, că cei doi asociaţi soţi, împreună au decis înfiinţarea societăţi comerciale cu răspundere limitată ce face obiectul cauzei.

Prin actul aditonal (art.6) cei doi asociat au subscris şi vărsat un capital social în sumă de 100.000 lei, din care 50.000 lei reprezintă aportul în numerar al lui G.P.M.A. şi 50.000 lei aportul în numerar al lui G.P.S., capital social ce împarte în 20 de părţi sociale în valoare de 5.000 lei, fiecare numerotate de la 1 la 20.

Întrucât, în speţă asociaţi sunt soţ şi au constituit împreună o societate comercială nu era cazul sase facă dovada că sumele erau proprietatea personală sau era necesar a se face un partaj judiciar.

Dispoziţile art.30 alin.2 Codul familiei, potrivit cărora este nulă orice convenţie care ar contraveni prevederii conţinută în alineatul 1 al aceluiaşi text, în conformitate cu care „bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune ale soţlor", au un caracter de protecţei a fiecăruia dintre soţ de a nu fi prejudiciat de celălalt, sancţunea intervenind atunci când micşorarea comunităţi de bunuri prin fapta unuia dintre soţ ar fi în dezavantajul proprietăţii personale a celuilalt, situate în care frauda trebuie dovedită ceea ce nu este cazul în speţă cei doi soţ hotărăâd împreună constituirea societăţii.

Pe de altă parte, din prevederile Legii nr. 31/1990 privind societăţle comerciale, nu rezultă necesitatea separ mii de patrimonii în cazul în care unul dintre soţ a dobândit calitatea de asociat într-o societate comercială

Astfel fiind, se constată că societatea comercială din speţă fiinţează cu respectarea dispoziţilor legale şi în consecinţă recursul extraordinar urmează a fi respins şi se va da o decizie în acest sens.

6.2. Legea aplicabiă societăţilor comerciale

Dreptul român supune statutul organic al S.C. legii sediului social; art.40 din Legea nr. 105/1992 prevede că: „persoana juridică are naţionalitatea statului pe al cărui teritoriu şi-a stabilit, potrivit actului constitutiv, sediul social.

Societăţile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române. Pentru renaşterea S.C. înfiinţate în străinătate, acestea trebuie să fie valabil constituite în statul a

cărui naţionalitate o au. Persoanele juridice se vor putea constitui în uniuni sau federaţii.

Competenţă. Cerere de înregistrare ca persoană juridică a unei federaţii. Condiţii. Potrivit art.102 din Legea nr.21/1924 două sau mai multe persoane juridice se vor putea

constitui în uniuni sau federaţii, iar pentru a dobândi personalitate juridică este necesară hotărărea instanţei judecătoreşti competente.

26

Decizia Secţiei comerciale nr.228/1992. Federaţia agricultorilor asociaţi din Judeţul Neamţ, prin împuterniciţii ei, a solicitat

înregistrarea la Judecătoria Piatra Neamţ Prin sentinţa civilă nr. 77 din 24 septembrie 1991, Judecătoria Piatra Neamţ a admis cererea şi a

dispus înregistrarea ca persoană juridică a Federaţiei agricultorilor asodati din judeţul Neamţ cu sediul în Piatra Neamţ

Sentinţa a rămas definitivă prin nerecurare. Considerând vădit netemeinică şi esenţial nelegală hotărârea pronunţată în cauză, procurorul

general a declarat recurs extraordinar, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei la Tribunalul judeţean Neamţ, întrucât judecătoria nu era competentă să soluţioneze cererea.

Recursul extraordinar este întemeiat: Potrivit art.102 din Legea nr.21/1924 două sau mai multe persoane juridice se vor putea

constitui în uniuni sau federaţii, iar pentru a dobândi personalitate juridică este necesară hotărârea tribunalului judeţean din circumscripţia în care urmeazăca acestea să aibă sediul principal.

In toate cazurile, trebuia solicitat avizul Comisiei superioare a persoanelor juridice. Faţă de aceste dispoziţii, judecătoria nu era competentă să soluţioneze cererea de înregistrare

ca persoană juridică a Federaţiei agricultorilor asociat din judeţul Neamţ. Pe de altă porte, cererea nu a fost însoţită de avizul Ministerului Justipei, în absenţa

comisiei superioare a persoanelor juridice şi de avizul ministerului în competenţa căruia cade scopul federaţiei, conform art.3 lit.a din Legea nr. 21/1924.

In consecinţă, recursul extraordinar urmează a se admite, a se casa hotărârea atacată şi a se trimite cauza spre soluţionare Tribunalului judeţean Neamţ

Alte tipuri de societăţi comerciale - Societăţile de compensare şi depozitare colectivă a valorilor

mobiliare; - Societăţile de investiţii; - Societăţile de administrare a investiţiilor; - Societăţile de depozitare.

6.3. Alte clasificări ale societăţilor comerciale

I. Societăţile de persoane: SNCşi SCS Societăţi de capital: SA şi SCA

II. Societăţi cu răspundere nelimitată: SNC Socielăţi cu răspundere limitată: SRL Societăţi cu răspundere diferenţiată: societăţile în comandită

Societate comercială cu capital mixt. Bunuri aduse cu aport în natură şi modul lor de evaluare.

Evaluarea aportului în natură se face în raport cu preţurile existente la data constituirii societăţii comerciale.

Decizia Secţiei comerciale nr.424 din 7 decembrie 1993. Judecătoria Tg.Mureş, prin sentinţa civilă nr.8399 din 2 iulie 1992, a autorizat funcţionarea

Societăţii Comerciale „ Club 91" S.A. constituită cu capital mixt, privat şi de stat, în sumă de 49.700.000 lei,

27

prin asocierea Societăţii Comerciale „ Unic " S.A. cu 86 persoane fizice. Aportul persoanei juridice asociate a constat în bunuri imobile - şi bunuri mobile - utilaje,

instalaţii, aparatură inventar gospodăresc - evaluate prin expertiză de către Banca Română de Dezvoltare - Filiala Judeţeană la suma de 21.920.613 lei.

Prin recursul extraordinar declarat împotriva hotărârii de autorizare a funcţionării societăţi comerciale, procurorul general a susţinut că evaluarea aportului în natură al Societăţii Comerciale „Unic" S.A., prin expertiza efectuată de Banca Română pentru Dezvoltare - Sucursala Judeţeană nu este corespunzătoare şi se impune efectuarea unei noi expertize care să ţină seama de preţurile practicate pe piaţa liberalizată Critica nu este întemeiată

Din examinarea actelor aflate la dosar rezultă că Societatea Comercială „Club 91" S.A. s-a constituit, în condiţiile Legii nr.31/1990, prin asocierea a 86 persoane fizice, cu un aport de capital privat de 27.780.000 lei în numerar, şi capital de stat deţinut de Societatea Comercială „ Unic " S.A., sub forma aportului în natură - bunuri mobile şi imobile.

Potrivit cu ort.9 din Legea nr.31/1990, contractul de societate a cuprins valoare bunurilor aduse ca aport de UNIC S.A., de 21.920.000 lei, evaluarea acestora fiind făcută prin expertiza întocmită de Banca Română de Dezvoltare - Sucursala Judeţeană

Evaluarea s-a făcut confoi-m indicilor prevăzuţi de H.G. nr.568/1969, dor valoarea a fost reactualizată conform indicilor comunicaţi de Ministerul Lucrărilor Publice.

Valoarea lucrurilor expertizate a fost acceptată de Consiliul împuterniciţilor Statului, organul competent săreprezinte capitalul de stat.

în aceste condiţii, în care aportul în natură a fost evaluat în faza de întocmire a actelor constitutive de către un organ autorizat, Banca Română de Dezvoltare - Sucursala Judeţeană instanţa judecătorească în mod justificat a considerat ca nefiind necesar să dispună o nouă expertiză în temeiul ort.23 olin.2 din Legea nr.31/1990.

Motivarea recursului extraordinar, în sensul că expertiza privind evaluarea aportului în natură nu poate fi luată în considerare, întrucât a fost vizată de Biroul de expertize contabile la 15 iulie 1992, după autentificarea contrachdui de societate şi a statutului, nu este de natură să ducă la casarea hotărârii, întrucât nu se învederează existenta unor greşeli de fond în cuprinsul expertizei. Pe de altă parte, în principiu, stabilirea valorii aportului în natură este atributul asociaţilor, evaluarea fiind consensuală şi numai în cazul existenţei unor îndoieli, sau pentru prevenirea orică'or suspiciuni, legea societăţilor comerciale prevede posibilitatea efectuării unei expertize la iniţiativa pârtilor sau a instanţei judecătoreşti, potrivit art.18 şi 23 alin. 2 din legea menţionată

Evaluarea aportului în natură se face în raport cu preturile existente la data constituirii societăţii comerciale, respectiv a stabilirii aportului prin actele constitutive, ea exprimă acordul asociaţilor, iar modificarea ulterioara a preţurilor, prin liberalizarea acestora, nu justifică o nouă evaluare şi modificare a contractului de societate şi a statutului, întrucât prin aceasta s-ar încălca acordul părţilor şi stabilitatea convenţiilor.

în consecinţă recursul extraordinar a fost respins.

Societate comercială mixtă pe acţiuni. Autorizarea funcfionării societăţi în condiţiile modificării formei juridice a acesteia. Încheiere de act adiţional la contractul de societate şi la statutul societăţii. Condiţiile cerute de lege. Conform art.153 din Legea nr.31 din 16 noiembrie 1990, contractul de societate sau statutul

poate fi modificat de asociaţi, cu respectarea prevederilor prezentei legi şi a condiţiilor de formă şi de publicitate prevăzute pentru încheierea lor.

28

Decizia Secţiei comerciale nr.293 din 19 iulie 1993. Prin cererea înregistrată Judecătoriei Oradea, T.K., director general al Societăţii Comerciale

„Viking Turist" S.A., a solicitat autorizarea funcţionării acestei societăţi. Judecătoria Oradea, prin sentinţa civilănr.l801 din 11 iunie 1992 a autorizat funcţionarea

societăţii de acţiune „ Viking Turist" şi a dispus înmatricularea în Registrul Comerţului. Pentru pronunţarea acestei soluţii s-a reţinut că. prin actul adiţional la contractul de societate

şi statutul societăţii comerciale „ Viking Turist" SRL, autentificat la 4 iunie 1992, s-a convenit asupra modificării formei juridice a Societăţii Comerciale „Viking Turist", din societate comercială cu răspundere limitată, în societate pe acţiuni.

Prin recursul extraordinar formulat împotriva acestor hotărâri, s-a susţinut că transformarea societăţii cu răspundere limitată în societate pe acţiuni nu s-a făcut cu respectarea prevederilor art.153 din Legea nr. 31/1990.

Recursul extraordinar a fost admis. Se constată că, la 10 aprilie 1992, a fost înmatriculată în Registrul Comerţului, societatea

mixtă romăno-suedeză „Viking Turist" SRL, prin asocierea Societăţii Comerciale de Turism „Felix" S.A., înfiinţată prin Hotărârea Guvernului nr.1041/1990, cu firma suedeză „Ekhuset" A.B. Goteborg Suedia.

Constituirea societăţii mixte s-a făcut, în ce priveşte partea română (societate comercială cu capital de stat), cu acordul Consiliul împuterniciţilor statului, exprimat prin procesul verbal din 23 ianuarie 1992.

La 4 iunie 1992 a fost autentificat actul adiţional la contractul de societate şi statutul Societăţii Comerciale „Viking Turist" SRL, semnat pentru partea română, S.C.Turism Felix SA, de către T.C.R şi M.O.T., iar pentru partea suedeză de către Firma „Ekhuset" A.B. precum şi de cele patru persoane fizice, G.M., T.M., K.A. şi G.M., ce au dobândit prin cesiune, de la firma suedeză, câte o parte socială.

în cuprinsul actului adiţional se menţionează că cei şase acţionari, în temeiul art.153 din Legea nr.31/1990 şi conform prevederilor contractului de societate şi al statutului, înţeleg să modifice forma juridică a societăţii, din societate cu răspundere limitatăîn societate pe acţiuni.

Analizând legalitatea actului adiţional sus menţionat, se constată că acesta nu a fost încheiat în condiţiile legii, fiind lovit de nulitate, astfel că nu produce efecte juridice. încheierea acestui act, care curpinde dispoziţii privind transformarea formei juridice a societăţii, nu s-a făcut cu consimţământul adunării generale a asociaţilor, conform prevederilor Legii nr. 31/1990 şi actelor constitutive ale Societăţii Comerciale „ Viking Turist" SRL.

Voinţa persoanei juridice, ca subiect de drept, produce efecte juridice în condiţiile în care se exprimă în condiţiile legii.

în cadrul societăţilor comerciale, voinţa persoanei juridice se realizează prin voinţa celor ce o compun, constituite în adunarea generală a asociaţilor.

în cazul societăţilor cu răspundere limitată, art.140 alin. 2 din Legea nr.31/1990 prevede că pentru hotărârile având ca obiect modificarea contractului de societate sau ale statutului, este necesar votul tuturor asociaţilor.

în statutul Societăţi Comerciale „Viking Turist" SRL, la art.10 se prevede că la adunarea generală a societăţii, firma „Ekhuset" A.B. va fi reprezentată de cinci persoane, iar Societatea Comercială de Turism „Felix" SA de patru persoane. Numirea reprezentanţilor părţilor şi fixarea mandatului se face prin procură.

Adunarea generală a asociaţilor, prevede art.ll alin. Ultim din statut, atât cea ordinară cât şi cea extraordinară este constituită valabil şi poate lua decizii numai dacă fiecare parte contractantă este

29

reprezentată în proporţie de 3/4 din numărul delegaţilor. Se constată că aceste prevederi legale şi contractuale nu au fost respectate de partea română,

Societatea Comercială de Turism „Felix" SA şi, de altfel, nici de către partea suedeză din cadrul Societăţii Comerciale „ Viking Turist" SRL.

Astfel, partea română, pentru a-şi da valabil acordul la cesionarea părţilor sociale - în ipoteza în care cei împuternicit nu uzau de dreptul de preemţiune, prevăzut de art. 7 alin. ultim din statut - urma să fie reprezentată de cel puţin 3 persoane, care trebuiau să aibă împuternicirea şi mandatul fixat de Societatea Comercială de Turism „Felix" SA, partea română în contract.

Această împuternicire, pentru a-şi produce efecte, urma să corespundă prevederilor art.212 din Legea nr.31/1990, potrivit cărora, la societăţile pe acţiuni cu capital integral de stat, atribuţiile adunării generale a acţionarilor vor fi exercitate de către un Consiliu al împuterniciţilor Statului, alcătuit şi numit în condiţiile legii.

Potrivit actelor dosarului, Consiliul împuterniciţilor statului al Societăţii Comerciale de Turism „Felix" SA, ca reprezentant al Fondului Proprietăţi de Stat, nu a fost consultat şi mi şi-a dat acordul pentru schimbarea formei juridice a societăţii (procesul verbal din 30 iunie 1992).

în acelaşi sens, Consiliul de Administraţie al Societăţi Comerciale de Turism „Felix" SA încunoştinţează Camera de Comerţ şi Industrie că nu a încuviinţat modificarea Societăţii Comerciale „ Viking Turist" din SRL în SA.

Ca urmare, se retine că modificarea formei juridice a societăţi comerciale care, potrivit actelor constitutive ale Societăţi Comerciale „ Viking Turist" SRL, art. 17 din contractul de societate şi art. 8 din statut, erau de atributul adun mii generale a asociaţlor, nu s-a făcut cu respectarea acestor prevede?i contractuale, nesocotindu- se şi dispoziţile Legii nr. 31/1990 sus citate.

Actul aditonal la contractul de societate „ Viking Turist" SRL încheiat la 4 iunie 1992 nu produce efecte juridice, fiind nul, semnatarii acestuia, T.C.R. şi M.O.T. neavând împuternicire din partea Societăţi Comerciale „Felix" SA prin Consiliul împuterniciţlor statului şi Consiliul de Administrate să modifice contractul şi statutul Societăţi Comerciale „ Viking Turist" SRL.

Ca urmare, soluţa de autorizare a functori arii Societăţi Comerciale „Viking Turist" SA este criticabilă şi recursul extraordinar a fost admis, hotă'ărea ata ată a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru ca, în soluţonarea cererii de autorizare a modificaţii formei juridice a societăţi şi a cesionării pârţlor sociale, sase ţnă seama şi să pună în vedere părţlor respectarea prevederilor legale şi contractuale sus menţionate.

6.4. Personalitatea juridică a societăţilor comerciale

După modificările şi completările aduse Legii nr.31/1990 prin Ordonanţa nr.32/27.06.1997. a) Etapa contractuală constă în redactarea şi autentificarea înscrisurilor constitutive ale S.C. b) Autorizarea înfiinţării societăţi. în termen de 15 zile de la data autentificării actului constitutiv, fondatorii sau administratorii, ori

un împuternicit al acestora vor cere înmatricularea în Registrul Comerţului în a cărui rază teritorială îşi va avea sediul societatea.

Cererea va fi însoţită de: - actul constitutiv al societăţii; - dovada efectuării vărsămintelor în condiţiile actului constitutiv; - actele privind proprietatea aporturilor în natură , iar în cazul în care, printre ele figurează şi

imobile, certificatul constatator al sarcinilor de care sunt grevate;

30

- actele constatatoare ale operaţiunilor încheiate în contul societăţii şi aprobate de asociaţi; - celelalte acte şi dovezi prevăzute de lege. Nu este necesar să se depună avizele sau autorizările tehnice şi nici cele a căror eliberare este legal

condiţionată de înmatricularea societăţii. Controlul legalităţii actelor sau faptelor, care potrivit legii, se înregistrează în Registrul

Comerţului, se exercită de justiţie printr-un judecător delegat. Dacă cerinţele legale sunt îndeplinite, judecătorul delegat prin încheiere, pronunţată în termen de

5 zile de la îndeplinirea acestor cerinţe, va autoriza constituirea societăţii şi va dispune înmatricularea ei în Registrul Cornetului.

Societatea comercială este persoană juridică de la data înmatriculării în Registrul Cornetului. înmatricularea se efectuează în termen de 24 de ore de la data la care încheierea judecătorului

delegat a devenit irevocabilă. Filialele sunt societăţi comerciale cu personalitate juridică; sucursalele sunt dezmembrăminte

fără personalitate juridică ale societăţii comerciale şi se înmatriculează, înainte de începerea activităţii lor, în Registrul Comerţului din judeţul în care vor funcţiona.

APLICAŢII PRA CTICE

1. Forma autentică a actului constitutiv este cerută adprobationem sau ad validatem? 2. Indicaţi formele de societate comerciafi care se pot constitui:

a) numai prin contract; b) numai prin statut; c) prin contract şi statut.

3. Societatea comercială cu răspundere limitată se constituie prin contract şi statut. Există o diferenţă de conţinut între aceste două acte? 4.Prezentaţi comparativ regimul juridic al filialei şi al sucursalei unei societăţi comerciale cu sediul în România

VII. ORGANIZAŢIILE COOPERATISTE CA PERSOANE JURIDICE

Definiţie: Societăţi asociative cu caracter economic, constituite în condiţiile legii speciale, pe baza consimţământului exprimat liber de către persoanele care devin membrii acestora, în scopul desfăşurării unei activităţi în comun cu mijloace material financiare comune.

7.1. Cooperativa meşteşugărească (CM)

Este o asociaţie cu caracter economic care se constituie pe baza consimţământului exprimat liber al persoanelor ce devin membri lor, în scopul desfăşurării în comun cu mijloace de producţie, proprietatea colectivă sau închiriate.

Se organizează pe baza hotărârii adunării generale şi sub forma SOCOM, formă necunoscută până la adaptarea Hotărâr i i nr. 1/26.04.1991 a Consiliului UCECOM.

Societatea cooperativă meşteşugărească Este o societate cu capital negociabil alcătuită din persoane fizice din diferite categorii sau

calificări profesionale, care se asociază pe baza liberului consimţământ, pentru desfăşurarea unei acţiuni economice rentabile şi asigurării protecţiei sociale a membrilor săi.

Societatea comercială cooperatistă pe acţiuni (SCCA). Este o asociaţie de persoane fizice, care constituie un capital social prin acţiunile nominative şi

31

nominale emise de societate.

7.2. Elementele constitutive ale organizaţiilor primare din cooperaţia meşteşugărească

a) Organizarea de sine stătătoare: Activitatea se desfăşoară în ateliere de producţie, unităţi prestatoare de servicii sau la domiciliu. Organele de conducere sunt: Adunarea Generală a Cooperativei, Consiliul Cooperativei,

Adunările generale ale secţiilor, Consiliile secţiilor şi Comisia de revizie. b) Patrimoniul propriu şi distinct: Este reglementat prin normele interne ale diferitelor organizaţii ale cooperaţiei

meşteşugăreşti, Decretul-Lege nr.66/1990 nu reglementează acest aspect în mod corespunzător.

c) Obiectul de activitate: Art.3 din Decretul-Lege nr.66/1990 reglementează acest aspect.

7.3. Cooperativele de consum ca persoane juridice

Definiţie: Asociaţii de tip privat, alcătuite dintr-un număr variabil de persoane fizice asociate, având drept principal scop satisfacerea unor cerinţe de ordin economic, social şi cultural a membrilor lor.

Se înfiinţează prin hotărârea adunării de constituire a asociaţiilor şi dobândeşte personalitate juridică în urma înmatriculării în registrul comerţului.

Elementele constitutive: a) Organizarea de sine stătătoare Aceste cooperative pot înfiinţa întreprinderi şi unităţi proprii. Pot organiza şi societăţi comerciale. Organele de conducere sunt: Adunarea Generală, Consiliul de Administraţie, Preşedinte, Comisia

de Cenzori. b) Patrimoniu propriu şi distinct Bunurile mobile şi imobile sunt proprietatea organizaţiei cooperatiste. c) Scopul Constă în desfăşurarea unor activităţi pentru satisfacerea nevoilor membrilor asociaţi-

7.4. Cooperativele de credit ca persoane juridice

a) Organizarea de sine stătătoare îşi desfăşoară activitatea pe raza mai multor localităţi, în baza hotărârii adunării generale. Cooperativa de credit poate participa la constituirea de societăţi comerciale. Organele de conducere şi control sunt adunarea generală, consiliul de administraţie şi comisia de

cenzori. b) Patrimoniul propriu şi distinct Se compune din totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu conţinut economic; se formează din

taxele de înscriere plătite de cei ce se asociază şi din părţile sociale subscrise şi achitate. Capitalul total se compune din: fondul divizibil (fondul social) şi din fonduri indivizibile. Cooperativa poate să participe cu o sumă de bani la capitalul social al federalcoop.

32

c) Scopul propriu Constă în întrajutorarea financiară a asociaţiilor şi a celorlalţi locuitori şi dezvoltarea spiritului de

economie şi ajutor reciproc.

7.5. Societăţile agricole ca persoane juridice

Definiţie: Este o societate de tip privat, cu capital variabil şi număr nelimitat şi variabil de asociaţi, având ca obiect exploatarea agricolă a pământului, uneltelor, animalelor şi altor mijloace aduse în societate, precum şi realizarea de investiţii de interes agricol.

înfiinţarea societăţilor agricole: Prin act scris autentificat de notariat şi statut. Specific în legătură cu acest act este că: semnăturile fondatorilor şi împuternicirile lor vor fi

legalizate de către primărie. Judecătoria eliberează societăţii agricole o copie legalizată de pe încheierea de înscriere. Orice modificare a statutului trebuie să fie hotărâtă de adunarea generală.

Societate agricolă. Constituire şi înregistrare. Proprietarii de terenuri agricole, ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr.18/1991, se pot

constitui, în societăţi agricole, cu personalitate juridică fără caracter comercial, având ca obiect exploatarea agricolă a pământului, uneltelor şi altor mijloace aduse, precum şi realizarea de investiţii de interes agricol. Calitatea de asociat al unei societăţi agricole se dobândeşte prin subscrierea actului de constituire - în care se identifică suprafaţa de teren agricol adusă în folosinţă animalele, utilajele şi alte bunuri, precum şi suma pe care o varsă în contul părţilor subscrise.

Decizia Secţiei comerciale nr.194 din 13 oct. 1992. împuterniciţii Societăţii Agricole „Dudeşti" au solicitat înscrierea societăţii agricole în temeiul

Legii nr.36/1991, privind societăţile agiicole şi alte forme de asociere în agricultură. In susţinerea cererii s-au depus actul de constituire şi statutul autentificate, dovada

vărsămăntului de capital şi aportul social calculat pe baza bilanţului de la 31 decembrie 1990, specimenele de semnături ale împuterniciţilor care reprezintă societatea.

Prin încheierea din 17 aprilie 1991, Judecătoria Sectorului Agricol Ilfov, a admis cererea şi a dispus înscrierea Societăţii Agricole „Dudeşti" în registrul societăţilor agricole.

In motivarea acestei soluţii, s-a reţinut că au fost respectate dispoziţiile legale privind întocmirea actului de constituire şi a statutului şi s-au făcut dovezi privind vărsamintele şi aportul social adus de foştii membri cooperatori, pe baza bilanţului încheiat la 31 decembrie 1990, menăonăndu-se totodată că asociaţii vor pune la dispoziţia societăţi terenurile pe măsura dobândirii titlurilor de proprietate.

Această hotărâre judecătorească a rămas definitivă prin nerecurare. Procurorul general a declarat recurs extraordinar, împotriva încheierii Judecătoriei Sectorului

Agricol Ilfov indicată considerând-o esenţial nelegală şi vădit netemeinică Se susţine, în esenţă că soluţia instanţei este ilegală pentru că a fost pronunţată cu încălcarea

dispoziţiilor legale privind competenţa de înregistrare a societăţilor agricole şi a fost autorizată înfiinţarea şi funcţionarea unei societăţi agricole, fără a se verifica în prealabil îndeplinirea condiţiilor de fond şi formă

Recursul extraordinar este întemeiat. în conformitate cu dispoziţiile Legii nr.36/1991 proprietarii de terenuri agricole, care

33

beneficiază de prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, se pot constitui, între alte forme de asociere, în societăţi agricole, cu personalitate juridică societăţi de tip privat, fără caracter comercial, cu capital variabil şi număr nelimitat de asociaţi, având ca obiect exploatarea agricolă a pământului, uneltelor, animalelor şi altor mijloace aduse, precum şi realizarea de investiţii de interes agricol.

Potrivit art.15 din această lege, cererea de înscriere a societăţi agricole însoţită de actul de constituire, de statut şi o anexă cu specimenele de semnătură a doi împuterniciţi care o reprezintă se depune la judecătoria în circumscripţia căreia îşi va avea sediul societatea.

În raport de această dispoziţie imperativă se constată că înscrierea Societăţii Agricole „Dudeşti", era de competenţa judecătoriei unui sector al Municipiului Bucureşti, şi nu a Judecătoriei Sectorului Agricol Ilfov, care nu şi-a verificat competenţa legală în acest caz.

Rezultă deci, că înscrierea respectivei societăţi, de către Judecătoria Sectorului Agricol Ilfov în Registrul Societăţilor agricole, formă de publicitate impusă de lege, este lovită de nulitate absolută fiind dispusă de o instanţă necompetentă

Dincolo de problema de competenţă ridicată mai sus, în speţă, se constată că instanţa, contrar obligaţiilor ce-i reveneau potrivit art.15 şi 16 din Legea nr.36/1991, a înscris societatea agricolă fără să verifice în prealabil îndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă cerute de lege privind funcţionarea legală a unei societăţi de acest tip.

Cu alte cuvinte, instanţa trebuia să stăruie în verificarea corectei întocmiri a actelor constitutive, prevăzute de ort.ll şi 12 din lege, pentru acest model de societate agricolă o. realităţi menţiunilor privind patrimoniul societăţii, capitalul social şi aportul social concret al acţionarilor.

Din examinarea actelor aflate la dosar, precum şi din cele anexate la recursul extr-aordinar, rezultă că adevăraţii proprietari ai pământului şi a celorlalte mijloace fixe ce urmau a fi constituite ca aport social, nu toţi cei 49 de membri fondatori.

Astfel, deşi în tabelul membrilor fondatori se menţionează că top vor primi pământ, din actul comisiei funciare a sectorului 3 rezultă că numai 6 persoane urmează să primească teren, dar nici acestea nu au primit, însă titlurile de proprietate, deci nu au în propriul patrimoniu terenurile, astfel că în realitate nu se poate constitui patrimoniul societăţii.

De asemenea, este de menţionat şi faptul că depunerea sumei de 490.000 lei vărsămănt de capital în numerar, ce trebuia să provină de la membrii societăţi, sunt achitat din contul fostului C.A.P. Dudeşti, deci nu reprezintă aportul asociaţlor.

Pe de alt aparte, conform art.12 lit.b din legea citată Statutul societăţi agricole nu cuprinde delimitarea terenului, tocmai pentru că nu toţ societarii puteau face dovada dobândirii unor titluri legale asupra suprafeţei de pământ subscrise.

Având în vedere cele de mai sus, se constată caprin soluţia instanţei, pe lângă faptul că au fost încălcate dispoziţile imperative privind competenţa, a fost pronunţată şi cu nerespectarea condiţilor legale privind autorizarea funcţonmii unei societăţ agricole.

în consecinţă, recursul extraordinar urmează a se admite, modificăndu-se încheierea din 17 iulie 1991 a Judecătoriei Sectorului Agricol Ilfov, în sensul respingerii cererii de înregistrare a Societăţii Agricole „Dudeşti", dispunăndu-se şi radierea din registrul special al instanţei.

Elementele constitutive ale personalităţii juridice ale societăţilor agricole: a) Organizarea de sine stătătoare: Societatea agricolă poate înfiinţa, pe baza hotărârii adunării generale mai multe sucursale sau

34

filiale. Conducerea este realizată de adunarea generală, consiliul de administraţie şi cenzori. Hotărârea

adunării generale poate fi contestată la Judecătorie. b) Patrimoniul propriu şi distinct: Cuprinde, în principal: dreptul de proprietate, folosinţă, alte drepturi patrimoniale şi obligaţiile cu

conţinut economic. Uneltele şi alte utilaje, mijloacele materiale şi băneşti, animale pot fi aduse în societate în

proprietatea sau numai în folosirţă. Capitalul social iniţial este format din părţi sociale de valoare egală de cel puţin 10.000 lei fiecare. c) Scopul: este realizarea unei întrajutorări între proprietarii de terenuri agricole, folosirea

raţională şi completă a terenurilor şi a celorlalte mijloace de producţie, pentru obţinerea unor rezultate economice.

Cu tot cadrul complex al obiectului de activitate este inadmisibilă depăşirea sferei obiectului de activitate.

7.5. Asociaţiile (uniunile) organizaţiilor cooperatiste

a) Asociaţia organizaţiilor cooperatiste meşteşugăreşti Pentru dobândirea personalităţii juridice sunt necesare: - actul de înfiinţare;

actul de recunoaştere de către Consiliul Naţional UCECOM - actul de înregistrare în registrul cornetului. b) Asociaţia naţională a organizaţiilor cooperaţiei

meşteşugăreşti Dobândeşte personalitate juridică în temeiul Decretului-Lege nr. 66/90, prin adoptarea statutului

propriu de către Congres. Organele de conducere ale UCECOM sunt: Congresul; Consiliul Naţional; Biroul Executiv al

Consiliului. c) Uniunea judeţeană a cooperativelor de consum şi de credit-„CENTROCOOP" Este formată prin asocierea federalelor judeţene şi a altor organizaţii cooperatiste. Se înfiinţează prin hotărârea Congresului şi adoptarea statutului de organizare şi funcţionare

şi dobândeşte persoana juridică prin înregistrare în registrul comerţului. Din CENTROCOOP fac parte: - cooperativele de consum, credit; - federalcoop; - Bankcoop; - societăţi mixte; - întreprinderi cooperatiste; - unităţi operative.

APLICAŢII PRACTICE

1. Elementele constitutive ale organizaţiilor primare din cooperaţia meşteşugărească 2. Cooperativele de consum şi cooperativele de credit ca persoane juridice (definiţie, elemente constitutive, reglementare legală) 3. înfiinţarea societăţilor agricole 4. Uniunile organizaţiilor cooperatiste

35

VIII. ASOCIAŢIILE ŞI FUNDAŢIILE CA PERSOANE JURIDICE

Felul persoanelor juridice cu scop nepatrimonial: - asociaţiile; - fundaţiile; - partidele politice; - sindicatele; - cultele religioase.

8.1. Asociaţiile cu scop nelucrativ

Convenţia prin care mai multe persoane pun în comun, în mod permanent, contribuţia lor materială, cunoştinţele şi activitatea lor pentru realizarea unui scop care nu urmăreşte foloase patrimoniale sau pecuniare (art.31 din Legea nr.21/1924).

Pentru a dobândi persoana juridică asociaţia trebuie să fie compusă din cel puţin 20 membri; este necesar avizul ministerului de resort şi recunoaşterea personalităţii juridice de către tribunal.

Asociaţiile cu scop nepatrimonial cu sediul în străinătate, pot funcţiona pe teritoriul statului român, dacă sunt recunoscute după legile ţării lor şi dacă au obţinut autorizarea guvernului român.

Asociaţia constituită potrivit Legii nr.21/1924. Modificarea statutului cu privire la realizarea unor venituri obţinute din activităţi accesorii. Constituirea de societăţi comerciale pentru realizarea de venituri din activităţi legate de scopul

principal al asociaţiei. Pentru realizarea unor venituri, prin art.40 din Legea nr.21/1924, s-a prevăzut că asociaţiile

pot să-şi creeze ca o activitate accesorie „întreprinderi economice", respectiv societăţi comerciale, care sunt legate de scopul principal al asociaţiei.

Constituirea acestor societăţi comerciale urmează însă să fie supusă condiţiilor Legii nr. 31 din 16 noiembrie 1990.

Decizia Secţiei comerciale nr. 180 din 6 oct. 1992. La data de 17 iunie 1991, Asociaţie Artiştilor Plastici „Amfora", persoană juridică creată

în temeiul Legii nr.21/1924 potrivit încheierii nr.329 din 4 mai 1990, a solicitat aprobarea unor modificări aduse prevederilor cap. V din Statutul asociaţiei, conform Adunării generale din 5 iunie 1991.

În susţinerea cererii s-a arătat că pentru obţinerea unor fonduri absolut necesare asociaţiei în vederea acoperirii cheltuielilor privind chiria şi întreţinerea spaţiilor de la Galeria „Amfora " din B- dul Republicii nr.39, adunarea generală a hotărât modificarea statutului asociaţiei în sensul introducerii în cap. V - venituri - a unor activităţi pentru realizarea de fonduri, şi anume: sume primite pentru găzduirea expoziţiilor organizate de persoane fizice sau juridice străine de Asociaţie şi comisioane sau taxe rezultate din convenţii cu agenţi economici.

Judecătoria Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 81 din 25 iunie 1991 a admis cererea şi a dispus înregistrarea modificării în statut, soluţia rămânând definitivă prin nerecurare.

împotriva acestei hotărâri, procurorul general a declarat recurs extraordinar,sus ţinând că întrucât, modificarea statutului a încălcat prevederile Legii nr.21/1924, în temeiul căreia funcţionează Asocia fia artiştilor plastici „Amfora", prin aceea că a prevăzut realizarea unor foloase patrimoniale, contravine art.3 din legea menţionată.

Recursul extraordinar este întemeiat întinicăt Asociaţia artiştilor plastici „Amfora" funcţionează ca persoană juridică constituită potrivit Legii nr.21/1924, ca organizaţie cu scop

36

nepatrimonial, de sprijinire a dezvoltării creaţiei artistice, astfel cum se prevede şi în statutul acesteia. Modificarea statutului la cap. V - venituri - prin cuprinderea în fondurile asociaţiei pe lângă

taxe de înscriere, cotizaţii, donapi, şi a unor sume provenite din activităţi ce contravin scopului nepatrimonial, şi anume, taxe pentru găzduirea unor expoziţii ale unor persoane fizice şi juridice străine de asociaţie şi taxe rezultate din convenţii cu agenţi economici, contravin prevederilor Legii nr. 21/1924.

Este adevărat că pentru realizarea unor venituri, prin art.40 din Legea nr. 21/1924 s-a prevăzut că asociaţiile pot să-şi creeze ca o activitate accesorie, sub forma unor „întreprinderi economice" respectiv societăţi comerciale, care sunt legate de scopul principal al asociaţiei, dar, constituirea acestora este supusă condiţiilor Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.

Rezultă că, instanţa urmează să reanolizeze cererea de modificare a statutului asociatei, având în vedere dispoziţiile legale menţionate.

Societate comercială constituită prin reorganizarea asociaţiilor cu scop lucrativ. Condiţii. Excluderea unui asociat. Efecte. Decizia Secţiei comerciale nr.248 din 26 nov. 1992. La data de 23 aprilie 1991 T.A., în calitate de asociat în cadrul societăţii „COM DAVA"

S.R.L. cu sediul în Bucureşti a solicitat autorizarea funcţionării societăţii „ COM DA VA " S.R.L. Prin cererea intitulată contestaţie, L.M.F. membru asociat al fostei societăţi cu scop lucrativ

„COM DAVA " a solicitat respingerea cererii autorizate a funcţionării societăţii „ COM DA VA " S.R.L. Judecătoria sectorului 1 Bucureşti prin sentinţa civilă nr.U12 din 30 mai 1991 a admis cererea

şi autorizat funcţionarea societăţii „ COM DAVA "S.R.L. Totodată s-a respins cererea de opoziţie formulată de L.M.E

Tribunalul municipiului Bucureşti - Secţia a 111-a civilă prin decizia nr. 1195 din 5 august 1991 a respins recursul declarat de L.M.F. împotriva sentinţei civile nr.1112 din 30 mai 1991.

Considerând vădit netemeinice şi esenţial nelegale aceste hotărâri, procurorul general a declarat recurs extraordinar solicitând casarea acestora şi tiimiterea cauzei spre rejudecare întrucât instanţele au făcut o greşită aplicare a dispozi fiilor Legii nr. 31/1990 privind societăfile comerciale.

Se arată că potrivit prevederilor art.222 alin.2 din Legea nr. 31/1990 societăfile comerciale constituite prin reorganizarea asociafiilor cu scop lucrativ înfiinţate pe baza Decretului-Lege nr. 54/1990 sunt considerate succesoare de drept ale fostelor asociaţii.

De asemenea, se consideră că în cazul în care la reorganizare fosta asociaţie îşi schimbă componenţa membrilor săi şi îşi măreşte patrimoniul este necesar să procedeze la lichidarea patrimonhdui în condifiile prevăzute de art.45 din Decretul nr. 31/1954.

O altă critică se referă la faptul că instanţele au încuviinţat funcţionarea societăţii „COM DAVA" S.R.L. fără consimţământul tuturor asocia ţilor care au constituit asociaţia cu scop lucrativ „ COM DAVA".

Recursul extraordinar este neîntemeiat. La data de 23 noiembrie 1990 s-a incheiat contractul de asociere pentru înfiinţarea asocia fiei

cu scop lucrativ „COM DAVA" între 12 persoane, menfionate în anexa la contract, printre care se afla şi L.M.F.

În baza acestui contract, Agenţia Naţională de Privatizare a avizat la 27 noiembrie 1990 înfiinţarea întreprinderii mici „COM DAVA", iar la data de 12 decembrie 1990 Primăria Sectorului 5 Bucureşti a eliberat autorizafia defuncfionare a acesteia sub nr.9352.

37

Conform prevederilor art.222 din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, întreprinderile mici şi asociafiile cu scop lucrativ, înfiinţate pe baza Decretului Lege nr. 54/1990 privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice pe baza liberei iniţiative, îşi vor putea continua activitatea dacăîn termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 31/1990, prelungit ulterior cu 9 luni cu începere de la data de 11 iulie 1991 conform Legii nr.44/1991, se vor reorganiza într-una din formele de societate prevăzute de lege.

Aceste societăţi comerciale constituite prin reorganizare sunt succesoare de drept ale întreprinderilor mici sau ale asociaţiilor cu scop lucrativ din care provin.

În speţă un număr de 23 asociaţi, printre care se aflau şi unii asociaţi ai fostei întreprinderi mici „COM DAVA" au convenit să constituie societatea cu răspundere limitată „COM DAVA" în conformitate cu prevederile Legii nr.31/1990, întocmind în acest sens contractul de societate şi statutul.

Critica cuprinsă în recursul extraordinar potrivit căreia modificarea statutului şi contractului de societate trebuia făcută cu asentimentul tuturor asociaţilor, conform art.153 din Legea nr.31/1990, nu poate fi reţinută întrucât în speţă nu este vorba de o modificare a unor acte constitutive a persoanei juridice ci de constituirea unei noi societăţi comerciale cu respectarea condiţiilor de fond şi formă prevăzute de lege, pentru care nu era necesar decât acordul asociaţilor care au convenit să înfiinţeze societatea.

Faţă de împrejurarea că înfiinţarea acestei societăţi comerciale s-a făcut în temeiul Legii nr. 31/1990, prin reorganizarea fostei asociaţii cu scop lucrativ, înfiinţată în baza Decretului-Lege nr. 54/1990, nu mai era necesară lichidarea patrimoniului acesteia din urmă întrucât încetarea activităţii acesteia a avut loc în condiţiile prevăzute de art.222 din lege. Prin reorganizarea intervenită nu a fost prejudiciată fosta asociată L.M.F., întrucât s-a dovedit că urmare a hotărârii adunării generale a asociaţilor din 30.IV 1991 de excludere a acesteia din fosta întreprindere mică acesteia i s-au restituit capitalul social şi dividendele cuvenite până la data excluderii

Funcţionarea întreprinderii mici „COM DAVA" fiind guvernată de prevederile DEcretului Lege nr.54/1990, nu sunt aplicabile prevederile art.165 din Legea nr.31/1990 referitoare la cazurile în care poate fi exclus un asociat.

în consecinţă recursul extraordinar declarat de procurorul general a fost respins.

Asociaţii cu scop nepatrimonia. Condiţii de dobândire a personalităţii juridice.

Potrivit art.3 şi 33 din Legea nr. 21/1924, pentru acordarea personalităţii juridice unei asociaţii fără scop lucrativ sau patrimonial, prin hotărâre judecătorească se cere, printre altele, avizul ministerului în competenţa căruia cade scopul asociaţiei, după ce s-au ascultat concluziile reprezentantului ministerului public şi s-a constatat că actul constitutiv şi statutul sunt făcute în formă autentică

Decizia Secţiei comerciale nr.259 din 8 dec. 1992. La data de 25 noiembrie 1991, Asociaţia „Academician Costin Murgescu" a studenţilor

economişti din Universitatea „Ovidius", prin conducerea sa, a solicitat Judecătoriei Constanta acordarea personalităţii juridice.

Prin sentinţa civilănr.132 din 29 noiembrie 1991, Judecătoria Constanta, reţinând că în cauză sunt respectate dispozipile Legii nr.21/1924, a admis cererea şi a dispus înscrierea Asociaţiei „Academician Costin Murgescu" a studenţilor economişti din Universitatea „Ovidius" Constanta în registrul persoanelor juridice.

Sentinţa a rămas definitivă prin nerecurare.

38

Împotriva acesteia, considerând-o vădit netemeinică şi esenţial nelegală a declarat recurs extraordinar procurorul general.

Se susţine, în esenţă că nu s-au depus la dosar statutul şi actul constitutiv în forma prevăzută imperativ de dispoziţiile art.3 3 din Legea nr.21/1924, că nu s-a cerut avizid ministerului competent şi cauza a fost soluţionată fără participarea procurorului şi ascultarea concluziilor acestuia, încălcănd-se prevederile art.3 ale aceleiaşi legi şi art. 14 din Regulamentul său de aplicare.

În consecinţă, se cere casarea hotărârii pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în vederea completării materialului probator potrivit cerinţelor legale menţionate.

Recursul extraordinar este întemeiat. Potrivit art.3 din Legea nr.21/1924, acordarea personalităţii juridice unei asociaţii fără scop lucrativ sau patiimonial se poate pronunţa de către instanţa judecătorească: a) după ce s-a cerut avizul ministerului în competenţa căruia cade scopul asociaţiei; b) după ce s-au ascultat concluziile procurorului şi s-a constatat că statutul sau actul

constitutiv, compunerea organelor de conducere şi administrare şi celelalte condiţii nu contravin acestei legi.

In speţă, se constată că nu au fost îndeplinite aceste cerinţe legale. Totodată conform art.33 din acelaşi act normativ, actul constitutiv şi statutul se vor face în

formă autentificată or, în speţă nu s-a depus statutul şi actul de înfiinţare informa impusă de prevederile legale menţionate.

Având în vedere că în conformitate cu art. 106 din Legea nr.21/1924, dispoziţiile articolelor 3 şi 33 sunt de ordine publică în speţă se impune rejudecarea cauzei.

În consecinţă, recursul extraordinar fiind întemeiat, urmează a se admite şi a se casa hotărârea pronuntată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă

Elementele constitutive ale personalităţii juridice a asociaţiilor cu scop nepatrimonial: a) Organizarea de sine stătătoare Rezultă din conţinutul statutului persoanei juridice. Este permis asociaţiei să-şi organizeze

întreprinderi economice, dar numai dacă sunt în legătură cu scopul principal al asociaţiei. Organele principale ale organizaţiei sunt: Adunarea Generală, Direcţiunea. b) Patrimoniul propriu şi distinct Art.31 din Legea nr.21/1924 prevede că: „mai multe persoane pun în comun contribuţia lor

materială, care constituie patrimoniul social de fondare". Prin urmare, legea nu cere un volum determinat al patrimoniului iniţial.

c) SCOPUL întreaga activitate se desfăşoară pentru realizarea unui scop neeconomic nonprofit. Scopul poate

fi pur ideal, să corespundă intereselor generale ale colectivităţii sau numai a unor categorii sociale din care asociaţii fac parte.

în privinţa reorganizării vor fi aplicabile regulile generale din Decretul nr.31/1954. Dizolvarea este reglementată de art.53 din Legea nr.21/1924.

8.2. Fundaţiile ca persoane juridice Potrivit prevederilor art.66 din Legea nr.21/1924, fundaţia „este actul prin care o persoană

fizică sau juridică constituie un patrimoniu distinct şi autonom de patrimoniul său propriu şi-1 destină în mod permanent reali2ării unui scop ideal, de interes obştesc".

Fundaţiile pot fi: - între vii

39

- testamentare Fundaţia dobândeşte personalitate juridică în temeiul unei hotărâri motivate a tribunalului,

adaptată pe baza cererii celor interesaţi, cu avizul ministerului de resort, după ce s-au ascultat concluziile ministerului public şi s-a constatat că actul constitutiv şi statutul nu contravin dispoziţiilor legii.

Elementele constitutive: a) Organizarea de sine stătătoare Fiecare fundaţie trebuie să aibă un organ de conducere şi control. Când actul de fundaţie, nu

au determinat aceste organe, ministerul de resort poate cere Curţii de Apel teritoriale competente numirea administratorilor necesari.

b) Patrimoniul - este un element constitutiv esenţial; distinct şi autonom de patrimoniul propriu al fondatorului.

c) Scopul - nu poate fi decât ideal, nepatrimonial, care, de regulă are un caracter permanent. Determinarea vagă a scopului fundaţiei nu se poate permite. Dizolvarea este reglementată de art.81, 26, 53 din Legea nr.21/1924.

Alte persoane juridice cu scop nepatrimonial: - partidele politice; - sindicatele; - cultele religioase.

8.3. Partidele politice

Definiţie: O persoană juridică asociativă care urmăreşte realizarea unor scopuri politice în interesul membrul ăi şi al ţării.

înfiinţarea acestor persoane juridice este reglementată în Legea nr.27/29.04.1996. Elementele sale constitutive sunt: organizarea de sine stătătoare, patrimoniul şi scopul.

8.4. Sindicatele

Reglementare legală: art.37 alin.l din Constituţia României şi Legea nr.54/1991. Sindicatele sunt organizaţii fără caracter politic, constituite în scopul apărării şi promovării

intereselor profesionale, economice şi sociale, culturale şi sportive ale membrilor lor şi a drepturilor acestora prevăzute în legislaţia muncii şi contractelor colective de muncă.

Condiţiile de înfiinţare sunt prevăzute în Legea nr.54/1991.

Persoană juridică. Înregistrarea unei asociaţii judeţene a sindicatelor. Sindicatele au dreptul de a-şi constitui structuri proprii pe unitate, ramură, profesie sau

teritoriu, două sau mai multe sindicate din aceeaşi ramură de activitate sau profesie putându-se asocia în vederea constituirii unei federaţii profesionale - art.42 din Legea nr.54/1991.

Decizia Secţiei comerciale nr.188 din 8 oct. 1992. Asociaţia Judeţeană a Sindicatelor a solicitat înregistrarea ca persoană juridică conform Legii

nr.54/1991, arătănd că această asociaţie s-a constituit în baza procesului verbal încheiat la data de 12 decembrie 1991, s-au ales organele de conducere şi s-a întocmit un statut propriu.

Tribunalul judeţean Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 14 din 26 mai 1992 a respins cererea

40

formulată de Asociaţia Judeţeană a Sindicatelor. în motivarea acestei sentinţe s-a reţinut, piintre altele, că, cererea de înregistrare ca persoană

juridică a Asociaţiei judeţene a sindicatelor nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art.42 şi urm. din Legea nr.54/1991, întrucât, asociaţia nu este constituită pe aceeaşi unitate, ramură, profesie sau teritoriu.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs Asociaţia Judeţeană a Sindicatelor, considerând-o nelegală şi netemeinică întrucât în mod greşit instanţa a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile de fond prevăzute de lege pentru înregistrare.

Recursul este neîntemeiat. Într-adevăr, potrivit art.42 din Legea nr.54/1991, sindicatele au dreptul de a-şi constitui

structuri proprii pe unitate, ramură profesie sau teritoriu, două sau mai multe sindicate din aceeaşi ramură de activitate sau profesie putându-se asocia în vederea constituirii unei federaţii profesionale.

în speţă, din examinarea procesului verbal din 10 decembrie 1991, se constată că în Asociata judepană a sindicatelor au intrat sindicate din unităţi diferite, ramuri şi profesii diferite din judeţ (Sindicatele libere „Cochet" S.A., „Administraţia pieţelor", „Mondex" S.A., „Metalcar" S.A., „Libertatea" S.A., „Prin" S.A. (tăbăcărie), „Simerom" S.A., „Flaro" S.A., „Romano Fir" S.A. TMmaciu, „Sembraz" S.A., „Berea"S.A., „Mârşa", „Cofetarul"S.A., „Industria cărnii", „înfrăţirea" Agnita, „Textila").

În această situaţie, instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat cala constituirea asociaţiei sindicale a că ui înregistrare s-a solicitat, nu au fost respectate condiţiile prevăzute de lege şi că nici denumirea adoptată „Asociaţia Judeţeană a Sindicatelor", nu este adecvată întrucât din aceasta nu fac parte toate sindicatele din judeţul Sibiu.

Împrejurarea că în cursul soluţionării cauzei, petiţionara ar fi comunicat instanţei de fond că acceptă provizoriu, schimbarea denumirii în „Asociaţia Sindicatelor" este lipsită de relevanţă din moment ce la asocierea sindicatelor care ar fi intrat în componenţa asociaţiei nu s-au respectat condiţiile prevăzute de art.42 alin.2 din Legea nr. 54/1991.

În consecinţă, recursul a fost respins ca neîntemeiat.

8.5. Cultele religioase

Cultele religioase sunt libere să se organizeze potrivit statutelor proprii în condiţiile legii. Reglementarea legală:

- Art.29 din Constituţia României şi - Hotărârea Guvernului nr.595/1992 privind organizarea şi

funcţionarea Secretariatului de Stat pentru culte. Cultele religioase se organizează în mod liber, după norme proprii, conform învăţăturilor,

canoanelor şi tradiţiilor lor. Ele pot organiza asociaţii, ordine, congregaţiuni, fundaţii religioase, institute teologice etc. cu personalitate juridică proprie.

APLICAŢII PRACTICE

1. Asociaţiile cu scop nelucrativ 2. Fundaţiile ca persoane juridice 3. înfiinţarea partidelor politice - conform Legii nr.27/1996 4. înfiinţarea sindicatelor conform Legii nr.54/1991

41

5. Reglementarea legală a cultelor religioase.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Alexandresco, D., Explicaţie teoretică şi practică a drepturlui civil român, Atelierele grafice SOCEC & CO, Soc. anonimă, Bucureşti, 1906, p.280şi următoarele. 2. Babiuc, V., Despre fuziunea societăţilor comerciale cu capital integral de stat, în Revista de drept comercial, nr.5 din 1993, p. 19 şi următoarele. 3. Bârsan, C, Dobrinoiu, V., Ticlea, A., Toma, M, Societăţile comerciale, Casa de editură şi presă „Şansa" SRL, Bucureşti, 1993. 4. Beleiu, Gh., Drept civil român, Casa de editură presă „Şansa" SRL, Bucureşti, 1993. 5. Căpăţână, O., Funcţiile juridice în domeniul societăţilor comerciale, în Dreptul, nr.10-11 din 1991, pagina 8 şi următoarele. 6. Căpăţână, O., Societăţile comerciale, Editura Lumina Bucureşti, 1991,p.210. 7. Cristian, I., Teoria persoanei juridice, Editura Academiei, Bucureşti, 1964, p.84. 8. Lupan, E., Popescu, D.A., Drept civil. Persoana fizică, Editura „Lumina Lex", Bucureşti, 1994. 9. Lupan, E., Popescu, D.A., Drept civil. Persoana fizică, Editura „Lumina Lex", Bucureşti, 1993, p.92. 10. Lupan, E., Popescu, D.A., Marga, A., Drept civil român. Subiectele raportului juridic civil, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 1996. 11. Mureşan, M., Drept civil. Persoanele, Editura S.C. „Cordial" S.R.L., Cluj-Napoca, 1992. 12. Popa, E., Regimul juridic privind înfiinţarea de persoane juridice cu scop nepatrimonial sau nelucrativ, în Dreptul nr.8 din 1993, p.38. 13. Răuschi, Şt., Drept civil, Editura Fundaţiei „Chemarea", Iaşi, 1992. 14. Turcu, I., Dreptul afacerilor, Editura Fundaţiei „Chemarea", Iaşi, 1992. 15. Zlătescu, V.D., Regiile autonome ca persoane juridice, în Dreptul, nr.3 din 1992, p.9-14.

Acte normative utile

Constituţia României. Legea nr. 17/1990 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României, publicată în M.Of. nr.213/1990 cu modificările ulterioare. Legea nr.92/1992 pentru organizare judecătorească, publicată în M.Of. nr. 197/13.08.1992 cu modificările ulterioare. Legea nr.56/1993 legea Curţii Supreme de Justiţie, publicată în M.Of. nr. 159/13.07.1993. ' Legea nr.69/1991, legea administraţiei publice locale, publicată în M.Of. nr.238/28.11.1991 cu modificările ulterioare. Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, publicată în M.Of. nr. 98/08.08.1990. Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, publicată în M.Of. nr.126 din 17.11.1990. Legea nr.33/1991 privind activitatea bancară, publicată în M.Of. nr.70 din 03.04.1991. Decretul-Lege nr.66/1990 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei meşteşugăreşti, publicat în M.Of. nr.23 din 09.02.1990. Decretul-Lege nr.67/1990 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi credit, publicat în M.Of.nr.23 din 09.02.1990; Modificat prin Legea nr.109/1996 publicată în

M.Of. nr.252/18.10.1996. Legea nr.54/1991 cu privire la sindicate, publicată în M.Of. nr.164 din 7.08.1991.