1

MANAGEMENTConf.univ.dr. Adriana Anca Cristea

2

Management

1. Definirea şi obiectul de studiu al managementului organizației

2. Procesul de management3. Funcțiile managementului4. Evoluția managementului ca ştiință5 . Managerul6. Cultura organizațională7. Structura organizatorică8. Decizia de management9. Sistemul informațional10. Metode și tehnici de management

3

Modul de evaluare şi examinarea finală.

Evaluarea activităţii desfăşurate în cursul semestrului reprezintă 30% din nota finală, respectiv , maxim 100 de puncte,din care:

Prezenţa la cursuri si seminarii…………….................. ............10puncte

Participarea la dezbaterea studiilor de caz (proiect).................90 puncte

Modul de finalizare: examen scris, de tip grilă.

Nota obţinută la examen reprezintă 70% din nota finală, cu condiţia ca

teza să fie notată cu cel puţin 5.

4

Bibliografia de baza.

G.Căprărescu, G.B.Chendi, C.Militaru – Management, Editura Prouniversitaria, Bucuresti, 2007.

E.Burduş, G.Căprărescu – Fundamentele managementului organizaţiei, Editura Economică, Bucureşti, 1999.

5

Definirea şi obiectul de studiu al managementului organizaţiei

1. Accepţiunile generale ale managementului2. Definirea şi caracterizarea ştiinţei

managementului3.Obiectul de studiu al managementului

organizaţiei.

6

a) disciplină ştiinţifică b) proces c) persoana sau grup de persoane d) carieră profesională

Accepţiunile generale ale managementului

7

Definirea şi caracterizarea ştiinţei managementului

Definiţiile managementului ca știinţă: pragmatice: modalităţi de combinare eficientă şi

coordonare a diferitelor categorii de resurse în vederea realizării scopurilor organizaţiei; teoretice: reliefarea necesităţii şi importanţei

legităţilor, principiilor şi instrumentarului specific care poate fi învăţat şi, ulterior, aplicat în diverse domenii ale activităţii umane.

8

Definirea şi caracterizarea ştiinţei managementului

Managementul organizaţiei

Studiază procesul de management şi relaţiile generate de acesta pentru a identifica, sistematiza şi generaliza legi, principii, reguli, concepte pe baza cărora se pot concepe noi metode şi tehnici capabile să asigure creşterea eficienţei şi eficacităţii activităţilor desfăşurate.

9

Definirea şi caracterizarea ştiinţei managementului

Trăsăturile Managementului organizației:ştiință economică, de sintezăcaracter interdiciplinar;caracter aplicativ;centrată asupra omului organizațional

10

Obiectul de studiu al managementului organizaţiei.

Obiectul specific de studiu- relaţiile umane apărute în organizaţie prin derularea proceselor de management, indiferent de natura sau dimensiunea activităţii organizaţiei.

Relaţiile de management: raporturile ce se stabilesc între componenţii unei organizaţii, între aceştia şi componenţii altor organizaţii din mediul în care funcţionează, în procesul elaborării şi realizării obiectivelor.

11

Relațiile de management

1. Determinantul socio-economic reflectă influenţa tipului de proprietate asupra relaţiilor de management.

2. Determinantul tehnico-material reflectă influenţa naturii activităţii asupra relaţiilor de management.

3. socio-uman reflectă influenţa factorului uman asupra relaţiilor de management.

12

Procesul de management

1. Definirea procesului de management.

2.Trăsăturile procesului de management.

3. Fazele procesului de management.

13

Definirea procesului de management.

Ansamblul fazelor prin care:

se planifică obiectivele;

se organizează activităţile necesare;

se coordonează deciziile şi acţiunile;

se antrenează personalul pentru realizarea obiectivelor;

se controlează desfăşurarea acţiunilor şi se reglează funcţionarea organizaţiei.

14

Trăsăturile procesului de management.

- Procesul de management:- Tipic.- Continuu.- Ciclic.- Progresiv.- Interdependența acțiunilor.

15

În raport de intensitatea exercitării unor activități procesul de management se împarte în trei faze:Previzională;

Operativă;

Postoperativă.

Fazele procesului de management.Fazele procesului de management.

16

Funcţiile managementului

1. Conceptul de funcţie a managementului

2. Definirea şi conţinutul funcţiilor managementului

3.`Trăsăturile funcţiilor managementului

17

Conceptul de funcţie a managementului.

Funcţie a managementului: ansamblul de acţiuni relativ independente care se succed într-o anumită ordine în timp, efectuate de orice subiect conducător care exercită o influenţă raţională asupra obiectului condus.

18

Funcțiile managementului

Previziunea – ansamblul de acţiuni prin care se stabilesc obiectivele firmei, se formulează modalităţile de acţiune şi se stabilesc resursele necesare.

Organizarea – ansamblul de acţiuni prin care se constituie sistemul conducător, sistemul condus şi relaţiile dintre acestea.

Coordonarea – ansamblul acţiunilor prin care se armonizează în timp şi spaţiu deciziile managerilor şi acţiunile personalului.

Antrenarea – ansamblul de acţiuni prin care managementul determină angajaţii să contribuie la realizarea obiectivelor.

Control- reglare – ansamblul acţiunilor prin care se compară realizările cu obiectivele stabilite, se identifică abaterile şi se adoptă măsuri de corectare.

19

Trăsăturile funcţiilor managementului

acțiuni universale, tipice;au o anumită succesiune în timp;relativ independente;dinamice.

20

Evoluţia managementului ca ştiinţă

1. Consideraţii generale privind formarea şi

dezvoltarea ştiinţei managementului

2. Precursori ai ştiinţei managementului.

3. Principalele şcoli de management: reprezentanţi,

specific, contribuţii, limite

21

Consideraţii generale privind formarea şi dezvoltarea ştiinţei managementului

Progresul social al omenirii este generat de

evoluţia practicii şi teoriei managementului

Există numeroase modalităţi de clasificare a

curentelor de gândire.

Fiecare curent de gândire reprezintă un mod diferit

de a privi organizaţia şi omul.

22

Precursori ai ştiinţei managementului.

Practicieni ai secolului 19 care dezvoltă diverse instrumente, experimente şi teorii. 1800 - 1810 - James Watt şi Robert Bulton (fii

inventatorilor maşinii cu abur) aplică principiile managementului ştiințific într-o fabrică din Soho; 1800 – 1820 - Robert Owen dezvoltă un experiment

într-o fabrică de textile din Scoția; “maşina vitală” –“maşina inanimată”

23

Principalele şcoli de management: reprezentanţi, specific, contribuţii, limite

– Şcoala clasică(tehnicistă, a universaliştilor);

– Şcoala relaţiilor umane(sociologică, behavioristă);

– Şcoala cantitativă;

– Şcoala sistemică;

– Şcoala contingentă

24

Şcoala clasică (tehnicistă, a universaliştilor)

F.W.Taylor (1856 – 1915) specialist în organizarea producţiei; consultant şi expert în

eficienţă; numit “părintele managementului ştiinţific”; cartea de bază: ”Principiile managementului ştiinţific”

Studiul timpului în analiza mişcărilor efectuate de muncitori pentru realizarea unor operaţii;

Henry Ford (1863 – 1941) Inginer mecanic; Inventatorul benzii rulante pe care o foloseşte în construcţia de

automobile;

Henri Fayol(1841 – 1925) teoretician şi practician redutabil; Întemeietorul managementului administrativ. Cartea de

bază:”Administrarea industrială şi generală”

25

Şcoala clasică(tehnicistă, a universaliştilor)

Specificul şcolii clasice:

orientarea atenţiei asupra organizaţiei;

preocupări legate de organizarea producţiei şi a muncii;

factorul de producţie cel mai preţios este capitalul şi nu omul;

26

Şcoala relaţiilor umane (sociologică, behavioristă)

Specificul şcolii relaţiilor umane :

utilizarea prioritară a conceptelor, metodelor şi tehnicilor sociologice şi psihologice,

accent pe atributele de coordonare şi antrenare a resursei umane în realizarea obiectivelor;

critica severă la adresa şcolii clasice.

27

Şcoala cantitativă

Specificul şcolii cantitative:

folosirea metodelor matematice şi statistice în

evaluarea şi prognozarea proceselor economice

(teoria grafelor, teoria firelor de aşteptare, analiza

combinatorie, programarea liniară);

abordarea cu precădere a activităţilor care pot fi

comensurate şi exprimate prin modelarea

statistico-matematice;

28

Şcoala sistemică

Specificul şcolii:

extinde perspectiva teoriei sistemelor la nivelul organizaţiei;

organizaţia - sistem sociotehnic, sistem complex, deschis

abordarea echilibrată a organizaţiei în ansamblul activităţilor componente;

viziune integratoare, cibernetică asupra procesului de management.

29

Şcoala contingentă Specificul şcolii:

demonstrează că structura organizaţiei şi de stilul

de management depind de combinaţia optimă a

trei variabile: mediul extern, factorii tehnologici şi

motivaţia oamenilor;

nu îşi propune să promoveze precepte şi principii

universale, indiferent de situaţie;

abordare care se ocupă de circumstanţe;

30

Cultura organizaţională(C.O)

1.Concept şi semnificaţie

2.Componete ale C.O

3.Tipuri de C.O

31

Concept şi semnificaţie

Ansamblul produselor artificiale, a valorilor şi a concepţiilor de bază, a modurilor de gândire şi comportament acceptate general într-o organizaţie ca bază comună de acţiune.

Sistem de reprezentări şi valori împărtăşite în comun de membrii unei organizaţii.

Cuprinde:

Partea vizibilă şi accesibilă imediat percepției;Partea invizibilă - ideologia managementului

concretizată în valori, norme, simboluri preluate şi transmise în timp de angajați.

32

Componete ale C.O.:partea vizibilă

Produsele artificiale care cuprind:Produse artificiale fizice;Produse artificiale de comportament;ritualuri şi ceremonii

care au la bază obişnuințe, tradiții, reguli nescrise ale organizației

Ritualuri integratoare Ritualuri de diferenţiere Ritualuri de marcare a frontierelor organizaţiei.

33

Componete ale C.O.:partea vizibilă

Produse artificiale verbale: limbaje, sloganuri, povestiri, mituri care vehiculează mesaje esenţiale

Limbajul conţine cuvinte sau expresii tipice folosite de personal în cadrul organizaţiei:

Miturile şi povestirile

- Actorii şi eroii

- Perspectivele:idei şi acţiuni împărtăşite de membrii unei organizaţii care îi ajută să acţioneze adecvat în anumite situaţii.

34

Componete ale C.O.:partea invizibilă

Credinţe: convingeri exprimate prin propoziţii generale privind funcţionarea mediului în care evoluează firma.Valorile: preferinţe sau atitudini colective faţă de

nevoile sociale şi faţă de idealurile generate de acestea care se impun membrilor organizaţiei. Normele: reguli generale de comportament care se

aplică tuturor membrilor organizaţiei şi care derivă din valori şi credinţe.Concepţiile de bază: reprezentări şi idei ale

managementului de vârf cu privire la organizaţie, angajaţi, parteneri de afaceri

35

Tipuri de COCriteriul “contribuţia la performanţele firmei”Culturi pozitive;Culturi negative.Criteriul “grad de susţinere şi răspândire”Culturi forte: Culturi slabe:Criteriul “configuraţie”Pânză de păianjen: Templu sau rol specializat;Reţea sau sarcină profesională:Roi sau persoană individuală:

36

Decizia de management

1. Decizia: concept, factori primari, cerinţe de raţionalitate.

2. Tipuri de decizii.

3.Etapele elaborării şi aplicării deciziei de management;

37

Decizia: concept

Decizia, în general: alegerea unei variante de acţiune din mai multe posibile în vederea realizării unuia sau mai multor obiective.

Decizia de management: procesul de alegere a unei căi de acţiune din mai multe posibile pentru realizarea unor obiective prin a cărei aplicare se influenţează activitatea a cel puţin unei alte persoane decât decidentul

38

Decizia: factori primari, cerinţe de raţionalitate

Factori primari: Decidentul; Mediul ambiant decizionalCerinţe de raţionalitate a) Fundamentată ştiinţific;b) Împuternicită;c) Oportună;d) Completă;e) Clară, concisă, necontradictorief) Integrată în ansamblul deciziilor adoptate

39

Tipuri de decizii.

1. Gradul de cunoaştere a mediului ambiant:

a) decizie de certitudine

b) decizie de risc

c) decizie de incertitudine

2. Orizontul temporal şi implicaţii asupra firmei:

a) strategice

b) Tactice

c) curente

40

Tipuri de decizii.

3.Frecvenţa adoptării:a) periodiceb) aleatoriic) unice.4.Numărul decidenţilor:a) individuale;b) de grup5.Numărul criteriilor utilizate în

selecţie:a) unicriteriale;b) multicriteriale

41

Etapele elaborării şi aplicării deciziei de management

1. Identificare şi definirea problemei;

2. Stabilirea criteriilor şi obiectivelor decizionale;

3. Elaborarea variantelor decizionale

4. Alegerea variantei optime – decizia propriu-zisă;

5. Aplicarea variantei optime;

6. Evaluarea rezultatelor.

42

Structura organizatorică a organizației

1. Definirea şi rolul S.O.

2. Componentele S.O.

3. Parametri de caracterizare a S.O.

4. Tipuri de S.O.

5. Structura informală.

43

Definirea şi rolul S.O.

Definire - Ansamblul persoanelor, al subdiviziunilor organizatorice şi al relaţiilor acestora astfel constituite şi reglementate încât să asigure premisele organizatorice necesare performanţelor programate.

Asigură cadrul de stabilitate şi continuitate necesar proceselor din organizaţie;

44

Componentele S.O.

Compusă din două mari părţi:Structura de management sau funcţionalăStructura de producţie sau operaţionalăAmbele părţi conţin aceleaşi elemente: postul/funcţia,

compartimentul, relaţiile organizatorice, nivelurile ierarhice, ponderea ierarhicăPostul – ansamblul obiectivelor, sarcinilor,

competenţelor şi responsabilităţilor desemnate pe anumite perioade fiecărei persoane din organizaţie.Funcţia –ansamblul posturilor asemănătoare din

punct de vedere al ariei de cuprindere a autorităţii şi responsabilităţii

45

Componentele S.O.

Compartimentul – ansamblul persoanelor care desfăşoară activităţi omogene şi/sau complementare în vederea realizării aceloraşi obiective şi subordonate nemijlocit unui manager.

Se grupează în:

Compartimente operaţionale

Compartimente funcţionale

Relaţiile organizatorice – ansamblul legăturilor care se stabilesc între componentele structurii, instituite prin reglementări oficiale;

46

Componentele S.O.

Nivelurile ierarhice – ansamblul subdiviziunilor organizatorice plasate pe linii orizontale la aceeaşi distanţă faţă de managementul superior al organizaţiei;

Ponderea ierarhică – numărul de persoane aflate în subordinea directă a unui manager.

47

Parametri de caracterizare a S.O.

Parametri – repere cu care pot fi analizate şi comparate structural diverse organizaţii.Specializarea StandardizareaFormalizareaCentralizareaSfera de cuprindere şi modul de exercitare a controlului ,Configuraţia

48

Tipuri de S.O.

După criteriul morfologic, S.O pot fi:

a)Structura ierarhică(liniară);

b)Structura funcţională:

c)Structura ierarhic-funcţională:

49

Structura informală

Structura informală este alcătuită din persoane şi grupuri între care se stabilesc relaţii spontane.

Componente: grupul informal, rolul, normele de grup, liderul informal, relaţiile informale

Cauze ale apariţiei şi funcţionării - factorul uman:

nevoia de afiliere sau aparteneţă la grup;

nevoia de afecţiune,

nevoia de prestigiu;

nevoia de stabilitate;

nevoia de a şti

50

Sistemul informaţional (S.I.)

1.Definire şi componente

2.Cerinţe de raţionalitate

3.Deficienţe ale S.I.

51

Definirea şi componentele S.I.

Definire – Ansamblul datelor, informaţiilor, circuitelor şi fluxurilor informaţionale, procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor menite să contribuie la fundamentarea, stabilirea şi realizarea obiectivelor organizaţiei

Componente:DataInformațiaCircuitul informaționalFluxul informaționalProcedura informaționalăMijloacele de tratare a informațiilor

52

Definirea şi componentele S.I.

Clasificarea informaţiilor Criteriul “mod de exprimare”:a) scrise;b) verbale;c)audio-vizuale Criteriul “grad de prelucrare”:a)primare;b)intermediare;c)finale Criteriul ”direcţia vehiculării”a)ascendente;b)descendente;c)orizontale;

53

Definirea şi componentele S.I

Criteriul ”provenienţă”:a) exogene;b) endogene Criteriul “destinaţie”:a) interne;b) externe; Criteriul “obligativitate”:a) imperative;b) nonimperative;

54

Cerinţe de raţionalitate privind informaţiile

Realismul – reflectarea corectă a proceselor şi fenomenelor;

Complexitatea – exprimarea noutăţii din diverse unghiuri de vedere;

Concizia şi claritatea – exprimarea sintetică şi clară a mesajului

Oportunitatea-disponibilitatea informaţiei în volumul, structura şi gradul de prelucrare cerut la un moment dat

Dinamismul – reflectarea situaţiilor în evoluţia lor

55

Deficienţe ale S.I.

1. Distorsiunea - culegerea, prelucrarea şi transmiterea unor date şi informaţii eronate, în mod intenţionat

2. Filtrajul- modificarea (parţială sau totală) neintenţionată adatelor şi informaţiilor pe parcursul culegerii, prelucrării, vehiculării

3. Scurtcircuitarea - eliminarea intenţionată din circuitul sau fluxul informaţional a unor persoane sau subdiviziuni organizatorice

4. Redundanţa- înregistrarea, prelucrarea şi transmiterea repetată a unor date şi informaţii

5. Supraâncărcarea canalelor de comunicare- culegerea,prelucrarea şi transmiterea unor date şi informații inutile

Metode și tehnici de management

1. Tabloul de bord2. Delegarea3. Managementul prin obiective4. Managementul prin proiecte

Tabloul de bordDefiniție:

T.B. este definit ca un ansablul coerent de informații referitoare la principalele rezultate ale organizației sau unora dintre domeniile de activitate, furnizate cu o anumită frecvență managerilor de pe diferite niveluri ierarhice

Tipologia tablourilor de bord

1. Tabloul de bord restrăns2. Tabloulr de bord complex

Caracteristicile tabloului de bord

Este selectiv Este sintetic Formă accesibilă Tipizare redusă Actualizare periodică

DelegareaDefiniție:

D. este procesul de atribuire temporară a unei sarcini, însoțite de autoritatea și responsabilitatea corespunzătoare realizării și aparține unui post de manager către unul din subordine.

Trăsăturile delegării

1. Este descendentă2. Are caracter temporar3. Presupune dubla responsabilizare4. Are caracter formal

Etapele procesului de delegareClarificarea obiectivelorAnaliza și gruparea sarcinilorEvaluarea profesională a subalternilorStabilirea sarcinilorObținerea acceptului subalternilorStabilirea standardelor

Managementul prin proiecte

Definiție: M.P.P. Se definește ca ansamblul proceselor și

activităților desfășurate pe o perioadă limitată în vederea soluționării unor obiective complexe cu grad ridicat de risc și motivație.

Managementul prin obiectiveDefiniție:

M.P.O. Este definit ca sistemul de management prin care se urmărește conexarea scopurilor organizației cu performanțele individuale prin creșterea gradului de participare a angajaților la procesele de management