drept civil c-tin palade

8/7/2019 drept civil c-tin palade

http://slidepdf.com/reader/full/drept-civil-c-tin-palade 1/325

UNIVERSITATEA “PETRU MAIOR”

TÂRGU-MUREŞ

Constantin PALADE

INSTITUŢII

FUNDAMENTALE DE DREPT

CIVILPARTEA GENERALĂ

1



Decembrie, 2003

2



Profesor universitar dr. Mircea Mure?an

Mă înclin cu respect şimulţumesc

Omului, dascălului şi profesoruluiuniversitar,

Autorul3



4



CUPRINS

CAPITOLUL IDREPTUL CIVIL – NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1. Noţiunea de drept.................................112. Sistemul de drept. Ramurile dreptuluiintern.......................................................123. Definiţia dreptului civil, criterii deindividualizare a

dreptului civil ca ramură distinctă de drept 144. Locul şi rolul dreptului civil în sistemuldreptuluiRomânesc.................................................225. Delimitarea dreptului civil de alte ramuride drept...................................................23

CAPITOLUL IIIZVOARELE DREPTULUI CIVIL

1. Noţiunea de izvor de drept....................282. Izvoarele directe ale dreptului civil.........283. Izvoarele indirecte ale dreptului civil......35

CAPITOLUL III

APLICAREA LEGII CIVILE5



1.Noţiuni introductive...............................392. Aplicarea legii civile în timp...................40

P rincipiul neretroactivităţii legii civile noi...............................43P rincipiul aplicării imediate legii civile noi..........................453. Aplicarea legii civile în spaţiu.................484. Aplicarea legii civile asupra persoanelor.50

CAPITOLUL IV

INTERPRETAREA NORMELOR JURIDICE DE DREPTCIVIL1. Noţiunea de interpretare a legii civile......522. Necesitatea interpretării normei juridicecivile....................................................................533. Formele interpretării normelor juridicecivile....................................................................55

4. Metodele de interpretare............................59

CAPITOLUL VRAPORTUL JURIDIC CIVIL1. Definiţia raportului juridic civil..................642. Caracterele juridice ale raportului juridiccivil......................................................................653. Structura raportului juridic civil.................67

Noţiunea de structură a raportului juridic civil.............67Subiectele raportului juridic civil .....................................................67Determinarea, pluralitatea, schimbarea subiectelor raportului juridiccivil....................................................................................................68Capacitatea civilă a subiectelor...................................................75Conţinutul raportului juridic civil............................................79Dreptul subiectiv civil – latura activă a conţinutuluiraportuluijuridic civil.........................................................................................80

6



Definiţia dreptului subiectiv civil............................................80Clasificarea drepturilor civile subiective............................................82Recunoaşterea drepturilor subiective civile...........................90

Ocrotirea (apărarea) drepturilor subiective civile............91Exercitarea drepturilor subiective civile.............................................92Obligaţia civilă – latura pasivă a conţinutului raportuluijuridiccivil....................................................................................................95Obiectul raportului juridic civil.........................................................97Definiţia obiectului raportului juridic civil................................97Definiţia bunului...........................................................................99Clasificarea bunurilor:.....................................................................101- bunuri în circuitul civil, bunur i scoase din circuitul civil şibunuricu o circulaţie juridică restrictiv reglementată;- bunuri corporale şi bunuri incorporale;- bunuri mobile şi bunuri imobile;- bunuri individual determinate şi bunuri de gen;- bunuri fungibile şi bunuri nefungibile;- bunuri consumptibile şi bunuri neconsumptibile;

- bunurile divizibile şi bunurile indivizibile;- bunuri principale şi bunuri accesorii;- bunuri frugifere şi bunuri nefrugifere;4. Izvoarele raportului juridic civil concret.113

CAPITOLUL VIACTUL JURIDIC CIVIL1. Definiţia actului juridic civil......................115

2. Clasificarea actelor juridice......................117Acte juridice unilaterale, acte juridice bilaterale şi acte juridicemultilateraleActe juridice cu titlu oneros şi acte juridice cu titlu gratuitActe juridice între vii şi acte juridice pentru cauză demoarteActe juridice constitutive, acte juridice translative şi acte juridicedeclarative

Acte juridice de conservare, acte juridice de administrare şi acte7



juridice de dispoziţieActe juridice consensuale, acte juridice solemne şi acte juridicereale

Acte juridice subiective şi acte juridice condiţieActe juridice principale şi acte juridice accesoriiActe juridice cauzale şi acte juridice acauzale (abstracte)Acte juridice obişnuite şi acte juridice strict personaleActe juridice pure şi simple şi acte juridice afectate demodalităţiActe juridice tipice şi acte juridice netipiceActe juridice negociabile acte juridice de adeziune şi actejuridice forţateActe juridice cu executare instantanee şi acte juridice cuexecutare succesivă în timp3. Condiţii esenţiale pentru valabilitatea(validitatea) actului juridic............................131Terminologie....................................................................................131Clasificarea condiţiilor esenţiale pentru valabilitateaactuluijuridic civil.......................................................................................132

Condiţiile de fond pentru valabilitatea actului juridic civil.........................................................................................................135Capacitatea de a contracta..............................................................135C onsimţământul valabil al părţii ce se obligă..................138a) Principiul libertăţii (autonomiei) voinţei juridice.........139b) Principiul priorităţii voinţei reale (interne) faţă devoinţadeclarată......................................................................................141

c) Definiţia consimţământului................................................143d) Condiţiile consimţământului..............................................144e) Viciile de consimţământ: eroarea, dolul, violenţa şileziunea............................................................................................149Comparaţie între viciile de consimţământ.........................165Obiectul actului juridic civil............................................................166a) Definiţia obiectului actului juridic civil...........................166b) Condiţiile obiectului actului juridic civil..........................167

Cauza actului juridic civil................................................................1728



a) Definiţia cauzei actului juridic civil..................................172b) Elementele cauzei actului juridic civil.........................................174c) Condiţiile de valabilitate ale cauzei actului juridic civil

.........................................................................................................175d) Proba cauzei.................................................................................177e) Acte juridice cauzale şi acauzale.....................................178Condiţiile de formă pentru valabilitatea actului juridiccivil..................................................................................................178a) Noţiunea de condiţie de formă a actului juridic civil.....178b) Principiul consensualismului actelor juridice civile.....................179c) Forma solemnă a actului juridic ad validatem, ad probationem şi pentru opozabilitatea faţă de terţi..................................1804. Modalităţile actului juridic civil (termenul,condiţia, sarcina).............................................185Noţiunea de modalitate a actului juridic civil...............................185Termenul (dies)................................................................................186a) Noţiunea de termen...................................................................186b)Clasificarea termenelor.................................................................187c) Efectele termenului......................................................................189

d) Noţiunile de „scadenţă” şi „exigibilitate”.....................192e) Renunţarea la termen şi decăderea din beneficiultermenului........................................................................................192Condiţia.........................................................................................193a) Noţiunea de condiţii.............................................................193b) Clasificarea condiţiilor.........................................................194c) Reguli speciale cu privire la îndeplinirea sauneîndeplinirea condiţiei...........................................................197

d) Efectele condiţiei...................................................................198Sarcinaa) Noţiunea de sarcină, modalitate a actului juridic civil.........................................................................................................204b) Clasificarea sarcinilor..................................................................204c) Efectele sarcinii............................................................................205d) Condiţia şi sarcina – asemănări şi deosebiri...................2055. Efectele actului juridic civil.......................206

a) Definiţia efectelor actului juridic civil.............................2069



b) Principiul forţei obligatorii a actului juridic civil (pactasunt servanda).................................................................................207Noţiune..........................................................................................207

Excepţii de la principiul forţei obligatorii a actului juridiccivil.................................................................................................208c) Principiul irevocabilităţii actului juridic civil..................212Noţiune..........................................................................................212Excepţii de la principiul irevocabilităţii actului juridiccivil.................................................................................................213d) Principiul relativităţii efectelor actului juridic civil.....215Noţiune..........................................................................................215Noţiunile de părţi, terţi şi avânzi-cauză...............................216Opozabilitatea şi impozabilitatea actului juridic civil faţădeterţi.................................................................................................220Excepţii de la principiul relativităţii efectelor actuluijuridiccivil..................................................................................................224

NULITATEA ACTULUI JURIDIC CIVIL.................................233

1. Definiţia nulităţii actului juridic civil..............2362. Funcţiile nulităţii actului juridic civil..............2363. Reglementarea nulităţii actului juridic civil. .2384. Cauzele nulităţii actului juridic civil................2415. Clasificarea nulităţilor ......................................241Nulitatea absolută; nulitatea relativă; regim juridic,sintezăprivind regimul juridic al nulităţii absolute şi relative. .241

Nulitatea totală şi nulitatea parţială...................................254Nulitatea expresă şi nulitatea virtuală...............................255Nulitatea de drept şi nulitatea judiciară................................256Nulitatea de fond şi nulitatea de formă.............................256

6. Efectele nulităţii actului juridic civil...............257a)Noţiunea de efecte ale nulităţii actului juridic civil....257Principiul retroactivităţii efectelor nulităţii actului juridiccivil..................................................................................................258

10



Principiul restabilirii situaţiei anterioare încheierii actuluijuridiccivil (restitutio in integrum).............................................................259

Principiul desfiinţării (anulării) actelor juridicesubsecvente(rezoluto jure dantis rezolvitur jus accipiens)..................................262b) Principii de drept potrivit cărora actul juridic civil nulproduce efecte..................................................................................264Principiul conversiunii actului juridic civil......................................265Principiul validităţii aparenţei în drept(error comunis facit jus)..................................................................268Principiul răspunderii civile delictuale................................269

7. Nulitatea actului juridic şi alte sancţiuni civile...................................................................................270

11



CAPITOLUL I

DREPTUL CIVIL – NOŢIUNIINTRODUCTIVE

1. Noţiunea de dreptNoţiunea de “drept” are mai multe sensuri.Într-un sens, prin “drept” se înţelege “totalitatea

prevederilor concrete ale reglementărilor diferenţiateprin ramuri de drept şi pe instituţii juridice” sau

“totalitatea normelor de drept dintr-un sistem de dreptdat”.1

Dreptul, în acest sens, se concretizează înansamblul actelor normative emise de autorităţilestatului în limitele competenţelor atribuite. Actelenormative conţin reguli obligatorii de conduită a oame-nilor şi pot fi impuse, la nevoie, prin forţa deconstrângere a statului.

Regulile de conduită a oamenilor în societatestabilite de stat şi materializate în acte normative senumesc norme juridice.

Normele juridice sunt generale, în sensul că se aplicărepetat, în cazuri nelimitate, şi impersonale, adică nu seadresează anumitor persoane, ci de regulă, tuturorpersoanelor. Normele juridice au o existenţă obiectivă,indiferent dacă oamenii le cunosc sau nu, le aplică sau

nu. În acest sens, termenul de “drept” este sinonim cu termenul“drept obiectiv”, “drept pozitiv”.2

1 Ioan Ceterchi, Momcilo Luburia, Teoria generală a statului şi dreptului, Note decurs, vol.I, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de drept, Bucureşti, 1976,pag.163-164; prof.Gheorghe Boboş, Teoria generală a dreptului, Editura“Argonaut” Cluj-Napoca, 1999, pag.52 Prof.dr. Teofil Pop, Drept civil roman, Teoria generală, “Lumina Lex” Bucureşti,1993, pag.7; M. Mureşan, Petru Ciacli, Drept civil , Partea generală, Ed.Cordial-Lex, Cluj-Napoca, 2001, pag.6, prof.univ.dr. Iosif R. Urs, prof.univ.dr. SmarandaAngheni, Drept civil, Partea generală, Persoanele, vol.I, Ed. “Oscar Print”,

12



Într-un alt sens, noţiunea de “drept” se suprapunecu noţiunea de „drept subiectiv”, prin care se înţelegeposibilitatea, aptitudinea unei persoane (numită

creditor) de a se comporta din punct de vedere juridicîn conformitate cu prevederile normelor juridice civile şide a cere unei alte persoane (numită debitor) oconduită corespunzătoare, în caz de nevoie apelând laforţa de constrângere a statului. De exemplu, locatorul(persoana care printr-un contract închiriază un bun) areposibilitatea să se comporte din punct de vedere juridic,dacă doreşte, aşa cum prevede norma juridică –art.1411 Cod civil – şi să “asigure celeilalte (n.a. - părţiicontractante) folosinţa unui lucru pentru un timpdeterminat, drept un preţ determinat”. Locatorul, dacăa dorit şi a asigurat folosinţa lucrului, are dreptul de acere celeilalte părţi – debitorului - o conduităcorespunzătoare, adică să-i predea un “preţdeterminat”.

Conduita persoanei – a creditorului – esteprevăzută de dreptul obiectiv şi pentru că vizează o

persoană se foloseşte sintagma “drept subiectiv” – însensul că dreptul aparţine unui subiect de drept,persoană fizică sau juridică.

Cel de-al treilea sens este identic cu cel de “ştiinţadreptului”, ştiinţă socială care studiază:

- legile existenţei şi dezvoltării statului şidreptului

- instituţiile politico-juridice

- formele concret istorice, corelaţiile şi influenţelereciproce între componentele sistemului social.Ştiinţa dreptului formulează principiile generale

de conducere a societăţii, analizează participareaoamenilor la circuitul juridic ca purtători de drepturi şiobligaţii, disciplinând şi coordonând acţiunileacestora”.1

Bucureşti, 1998, pag.13-14.1 Prof.univ.dr. Iosif R. Urs, prof.univ.dr. Smaranda Angheni, op.cit ., pag.14

13



2. Sistemul de drept. Ramurile dreptuluiintern

Sistemul de drept este format din ansamblul normelor juridiceelaborate de stat. Sistemul de drept este format din ramuri de drept.Dreptul obiectiv cuprinde ramura dreptului public şi

ramura dreptului privat.Dreptul public este ansamblul normelor juridice ce

reglementează organizarea statului şi a autorităţilorpublice şi raporturile încheiate de acestea cuparticularii.

Principala particularitate a raporturilor juridice de dreptpublic constă în calitatea specială a unui subiect alraportului juridic, şi anume aceea de purtător alautorităţii statului. Statul este întotdeauna unul din subiecţiiraportului juridic de drept public.

O altă particularitate raportului juridic de drept public: oconstituie metoda de reglementare, metoda de subordonare,statul impunând regula de conduită particularului.Dreptul constituţional, dreptul administrativ, dreptul

financiar-fiscal, dreptul penal, dreptul procesual civil şipenal etc. sunt ramuri ale dreptului public.

Dreptul privat este alcătuit din totalitatea normelorjuridice care reglementează relaţiile ce se stabilescîntre persoanele fizice şi juridice (între particulari).

Metoda de reglementare a raportului de drept privat esteaceea de egalitate a voinţelor juridice ale subiecţilor.

Astfel, părţile raportului juridic sunt libere săstabilească, să modifice, sau să desfacă raportul dedrept privat. De exemplu, părţile raportului, prin voinţalor s-au legat juridic, atunci când au încheiat un actjuridic civil (au încheiat un contract de vânzare-cumpărare) şi tot prin voinţa lor pot să-l modifice, să-lstingă.

Dreptul civil este principala ramură a dreptului

privat. La începuturi, dreptul civil s-a confundat cu14



dreptul privat. Dezvoltarea societăţii omeneşti, apariţiaunor relaţii sociale specifice domeniilor noi ale vieţii încolectivitate, a impus elaborarea de norme juridice

particulare, specifice. Astfel au apărut noi ramuri dedrept privat: dreptul comercial, dreptul familiei, dreptulmuncii, dreptul internaţional privat etc.

Deşi cu particularităţi evidente, normele de dreptce alcătuiesc ramurile dreptului privat sunt strânslegate de normele dreptului civil.

Expresia dreptul civil este drept comun pentru ramuriledreptului privat sintetizează aceste legături şi seconcretizează în următoarele:

a) dreptul civil a elaborat noţiunile fundamentale aledreptului privat ce se regăsesc în ramurile acestuia. Deexemplu, noţiunea de subiect de drept, persoană fizică,persoană juridică, act juridic, contract, obligaţii etc.

b) întotdeauna când o ramură a dreptului privat nureglementează (expresis verbis) anumite relaţii sociale, defiecare dată face trimitere la prevederile normelorjuridice de drept civil.

3. Definiţia dreptului civil, criteriile deindividualizare a dreptului civil ca ramurădistinctă de drept

Definiţia dreptului civilÎn doctrina de drept civil au fost formulate mai multe

definiţii ale dreptului civil.Apreciem că acestea pot fi sistematizate astfel.Într-o primă categorie autorii definesc dreptul civil

ca fiind o ramură a dreptului ce reglementează:- raporturi patrimoniale în care subiecţii sunt

egali în drepturi;- unele raporturi nepatrimoniale prin care se

individualizează persoana;

- condiţia juridică a persoanelor fizice şi juridice.15



Din această categorie fac parte şi următoareledefiniţii elaborate de:

Astfel, un autor de certă recunoaştere ştiinţifică,

prof.dr. Aurelian Ionaşcu, defineşte dreptul civil ca fiind:“acea ramură a dreptului unitar….care reglementeazăraporturile patrimoniale în care părţile figurează casubiecte egale în drepturi, raporturile personale

nepatrimoniale în care se manifestă individualitateapersoanei, precum şi condiţia juridică a persoanelor fizice….şi persoanelor juridice, în calitatea lor departicipanţi la raporturile juridice civile”.1

Prof.dr.docent Traian Ionaşcu, membrucorespondent al Academiei Române defineşte:“principalul criteriu de constituire a ramurilor de drept sunt relaţiile sociale pe care ramura de drept lereglementează şi, prin urmare, care îi formeazăobiectul……Una din categoriile principale de relaţiisociale care alcătuiesc obiectul dreptului civil îlconstituie…..raporturile patrimoniale. Principalele raporturipatrimoniale reglementate de dreptul civil sunt: raporturile de

proprietate şi alte raporturi reale, precum şi raporturileobligaţionale….Raporturile personale nepatrimoniale….alcăror conţinut este strâns legat de persoana titularuluilor. Dreptul civil reglementează, de asemenea,condiţia juridică a persoanelor fizice şi apersoanelor juridice”1

Prof.univ.dr.dr.doc. Tudor Popescu-Brăila:“condiţia juridică a persoanelor, raporturile

patrimoniale, în care părţile, apar ca subiecteegale în drepturi. …în primul rând relaţiile deproprietate. O a doua categorie de raporturipatrimoniale reglementate de dreptul civil o formeazăraporturile de obligaţii…raporturile personale

1 Aurelian Ionaşcu, Drept civil, Partea generală, Ed. Didactică şiPedagogică, Bucureşti, 1963, pag.31 Prof.dr.doc.Traian Ionaşcu, membru corespondent al Academiei României şicolectivul, Tratat de drept civil , vol.I., Partea generală, Ed. Academiei, Bucureşti,1967, pag.26-30

16



nepatrimoniale, în care îşi găseşte expresia,individualitatea persoanei ….”2

Formulări asemănătoare ale definiţiei dreptului

civil au fost elaborate de Gabriel Boroi3

, Prof.univ.dr. Ion Dogaru4

,Prof.dr.Teofil Pop.5 În cea de-a doua categorie de definiţii, autorii

contestă necesitatea introducerii în definiţia dreptuluicivil a condiţiei juridice a persoanei fizice sau juridice,deoarece aceasta este o manifestare a raporturilor personale(nepatrimoniale).

Prof.univ.dr. Mircea Mureşan defineşte dreptulcivil ca fiind “totalitatea normelor juridice carereglementează, pe de o parte, acele raporturi juridice

patrimoniale în care părţile apar ca subiecţi egali(nesubordonaţi unul altuia), iar pe de altă parte, acele

raporturi personale (nepatrimoniale) în care se manifestă, fieindividualitatea persoanei ca subiect de drept, fiecondiţia juridică a persoanelor fizice şi a persoanelor juridice în calitatea lor de participanţi la raporturilejuridice civile” 6

În altă categorie de definiţii, dreptul civil estedefinit prin obiectul său de reglementare.

Prof.univ.dr. Gheorghe Beleiu defineşte dreptulcivil român ca fiind “acea ramură care reglementeazăraporturi patrimoniale şi nepatrimoniale stabilite întrepersoane fizice şi persoane juridice aflate pe poziţii deegalitate juridică” 1.

2 Prof.dr.doc.Tudor R. Popescu-Brăila, laureat « Magna cum laude »,doctor al Facultăţii de Drept din Paris, Drept civil , I., Bucureşti, 1993, pag.14-153 Gabriel Boroi, Drept civil, Partea generală, ed.II, revăzută şi adăugită, 1999,Ed. All Beck, pag.24 Prof.univ.dr.Ion Dogaru, Introducere în drept civil, Subiectele dreptului civil , vol.I., Casa deEditură şi presă « Şansa », Bucureşti 1993, pag.115 Prof.dr.Teofil Pop, Drept civil, Teoria generală, Ed. Lumina Lex, Bucureşti,1993, pag.96 Mircea Mureşan, Petru Ciacli, Drept civil, Partea generală, Ed. “CordialLex”, Cluj-Napoca, 2000, pag.81 Prof.univ.dr. Gheorghe Beleiu, Drept civil roman, Introducere în dreptul civil, Subiecteledreptului civil , ed. a V-a, revăzută şi adăugită de Marian Nicolae şi PetricăTruşcă, Casa de Editură şi Presă “Şansa” S.R.L., Bucureşti, 1998, pag.31

17



Paul Mircea Cosmovici precizează: „Lucrărileprivind partea generală a dreptului civil publicate înţara noastră din anul 1967 până la sfârşitul anului 1989

au adoptat o viziune unitară, diferenţele dintredefiniţiile date dreptului civil fiind, în general,nesemnificative.”2

Pe parcursul timpului, în definiţia dreptului civil s-au regăsit aceleaşi elemente.

În 1873 dreptul civil se considera “colecţiunea legilorcare au ca obiect a regula interesele respective aleparticularilor între ei, în tot ceea ce priveşte afacerilerelative la persoanele, la bunurile şi la convenţiile lor.”

D. Alexandresco considera: “Dreptul civil sau privateste acela care regulează raporturile particularilordintre ei şi care este propriu unei naţiuni”.

Concluzie:Definiţiile prezentate şi altele au în comun

următoarele elemente:- dreptul civil reglementează raporturi patrimoniale

şi raporturi nepatrimoniale (acelea în care se indivi-dualizează, se determină persoana fizică sau juridică);

- dreptul civil reglementează numai acele raporturipatrimoniale în care părţile au o voinţă juridică egalăsau altfel formulat “poziţia de egalitate juridică apărţilor”;

- condiţia juridică a persoanelor fizice şi juridice. Cu privire la acest element al definiţiei nu

exista un punct de vedere comun. Se susţine că acestelement se subînţelege, deoarece raportul juridicnepatrimonial are în structura sa şi subiectele, aşadar şicondiţia juridică a persoanelor fizice şi juridice.

Apreciem că definiţia dreptului civil trebuie săcuprindă cel puţin următoarele:

2 Paul Cosmovici şi alţii, Tratat de drept civil , vol.I., Partea generală, Ed.« Academiei », Bucureşti, 1989, pag.19, Paul Mircea Cosmovici, Drept civil,Introducere în dreptul civil , Ed. a II-a revăzută şi adăugită, Ed. “All”, Bucureşti,1994, pag.16

18



reglementează toate raporturile juridice patrimoniale, cimajoritatea acestora, în care subiecţii se află într-o poziţie deegalitate a voinţelor juridice. Ramuri de drept, precum

dreptul comercial, dreptul administrativ, dreptul muncii,dreptul familiei reglementează şi raporturi juridicepatrimoniale.

Raporturile juridice patrimoniale cuprind:- raporturile juridice reale, sunt acele raporturi juridice

ce privesc dreptul de proprietate şi celelalte drepturireale principale (uzufruct, uz, abitaţie, servitute şisuperficie);

- raporturile juridice obligaţionale (deobligaţii), sunt acele raporturi juridice civile în care oparte, numită creditor, are posibilitatea de a pretindeceleilalte părţi, numită debitor, să execute o prestaţiesau mai multe prestaţii ce pot fi de a da, a face sau anu face ceva, de regulă sub sancţiunea constrângerii destat.1. Acestea izvorăsc din acte juridice (de ex.contracte) şi din fapte juridice în sens restrâns (faptejuridice licite: gestiunea de afaceri, plata nedatorată şi

îmbogăţirea fără just temei şi fapte juridice ilicite:delictul).

Dreptul civil nu reglementează totalitatearaporturilor juridice patrimoniale ci numai pe acelea încare părţile se află pe poziţie de egalitate juridică , şianume o egalitate a voinţelor juridice a părţilor raportuluijuridic. Părţile de comun acord stabilesc să se lege dinpunct de vedere juridic şi încheie raportul juridic, convin

asupra drepturilor şi obligaţiilor ce le revin în conformitate cupropriile interese, modifică, sting raportul juridic. Şi alte ramuriale sistemului de drept românesc reglementează raporturijuridice patrimoniale. De exemplu, dreptul financiar –fiscal reglementează raporturile patrimoniale stabiliteîntre stat şi contribuabil privind impozitele şi taxele;

1 Prof.univ.dr. Liviu Pop, Drept civil roman, T eoria generală a obligaţiilor , “LuminaLex”, 2000, pag.10; Ioan Albu, Drept civil , Introducere în studiul obligaţiilor , Ed.“Dacia” Cluj-Napoca, 1984, pag.14-20

20



dreptul muncii reglementează raporturile patrimonialecare se nasc din încheierea contractului de muncă;dreptul administrativ reglementează raporturile

patrimoniale între stat, unităţile administrativ-teritorialeşi particulari etc. În aceste ramuri de drept este deobservat că subiecţii raporturilor patrimoniale se aflăîntr-o poziţie de subordonare; statul impune impoziteleşi taxele, de regulă, angajatorul stabileşte condiţiilecontractului de muncă, statul şi unităţile administrativ-teritoriale încheie contracte administrative cu particularii.

raporturile juridice nepatrimoniale (raporturi personalenepatrimoniale) sunt acele raporturi juridice care nu auun conţinut economic şi deci nu se pot exprima în bani.În cadrul acestora se manifestă individualitateapersoanei fizice.

Sfera raporturilor juridice nepatrimoniale cuprinde:

- raporturile juridice ce privesc existenţa şiintegritatea fizică şi morală a persoanei. În conţinutullor întâlnim drepturi personale, extrapatrimoniale, cumar fi dreptul la viaţă, la sănătate, la integritatecorporală, la libertate, la onoare, reputaţie etc;

- raporturile juridice referitoare la elemente de identificareale persoanei fizice sau juridice cum ar fi dreptul la nume, denumire,domiciliu, sediu etc;

- raporturile juridice privind creaţia intelectualăcare au în conţinut drepturi personale nepatrimonialeprivind creaţia intelectuală, ca, de exemplu, dreptul deautor, de inventator, de marcă etc.1

Deşi dreptul civil reglementează majoritatearaporturilor juridice nepatrimoniale (personale,extrapatrimoniale), raporturile juridice nepatrimoniale

1 Prof.dr. Teofil Pop, op.cit ., pag.11; prof.univ.dr. Ioan Dogaru, op.cit ., pag.15, Paul MirceaCosmovici, op.cit ., pag.16

21



sunt reglementate şi de alte ramuri de drept. Deexemplu, dreptul familiei reglementează acele raporturijuridice nepatrimoniale, personale, extrapatrimoniale, în

care cel puţin unul dintre subiecţi are o calitatespecială, cea de soţ, copil, părinte, înfiat, înfietor.În definiţia dreptului civil am precizat că

raporturile juridice patrimoniale şi nepatrimoniale sestabilesc între persoane fizice şi persoane juridice, încalitate de subiecte (părţi) în raporturile civile.

Calitatea de subiect de drept civil o poate avea,de regulă, orice persoană fizică sau juridică.

În alte ramuri de drept, numai anumite persoane fizice saujuridice numite „subiect calificat” pot avea calitatea de subiect alraportului juridic. De exemplu, în dreptul familiei, numaipersoana fizică care are calitatea specială de soţ, soţie,înfiat, etc. poate încheia raporturi juridice de dreptul familiei.

Metoda de reglementare a raporturilor juridice civile

Dreptul civil fiind o ramură a dreptului privat

reglementează raporturile patrimoniale şinepatrimoniale prin metoda egalităţii voinţelor juridicea subiectelor raportului juridic civil (părţilor). Este oparticularitate a dreptului privat, spre deosebire dedreptul public, unde părţile (subiectele) raportului juridicse află pe poziţie de subordonare: statul, subiect înraportul juridic de drept public îşi impune conduita, îşisubordonează celălalt subiect.

Caracterul normelor juridice civile

Normele juridice civile au caracter preponderentdispozitiv, în sensul că părţile raportului juridic potderoga prin acordul lor de voinţă de la prevederileacestora.

Normele juridice dispozitive se clasifică în:permisive: sunt normele civile ce îngăduie părţilor

raportului juridic civil să hotărască ce conduită să

22



adopte. De exemplu, art.1296 alin.1 şi 2 Cod civil:“vinderea se poate face sau pur sau sub condiţie. Eapoate avea de obiect două sau mai multe lucruri

alternative”; art.1028, referitor la obligaţiile alternative,precizează: “debitorul se poate libera predând sau pe unul sau pealtul din lucrurile promise”;

supletive, se aplică obligatoriu ori de câte oripărţile nu au înţeles să reglementeze într-un alt modraportul juridic stabilit.

Exemple: art.1319 Cod civil “predarea trebuie să sefacă la locul unde se află lucrul vândut dacă părţile nus-au învoit altfel.” Vânzătorul, potrivit textului legal vapreda lucrul la locul unde se află, dar cu acordulcumpărătorului o poate face şi într-un alt loc.

Art.1418 Cod civil: “Locatarul are dreptul de asubînchiria ori a subarenda şi de a ceda contractul săucătre altul, dacă o asemenea facultate nu i-a fost interzisă”. Locatarul, deşi în condiţiile de mai sus poatesubînchiria, de comun acord cu locatorul îşi asumăobligaţia să nu subînchirieze.

În dreptul civil normele juridice imperative (onerative, ceimpun o anumită conduită şi prohibitive, ce interzicanumite acţiuni) sunt mai puţin frecvente, ca de exemplu,în ramurile dreptului public. Ele reglementează aceleraporturi civile în care se urmăreşte protecţiainteresului obştesc, în general ordinea publică.

Exemple de norme juridice imperative onerative:- art.992 Cod civil “cel ce din eroare sau cu ştiinţăprimeşte ceea ce nu-i este debit este obligat a-l restituiaceluia de la care l-a primit”;

- art.998 Cod civil: “orice faptă a omului, carecauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din acărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara” ,

- art.1313 Cod civil “Vânzătorul are două obligaţiiprincipale, a preda lucrul şi a răspunde de dânsul”.

23



Exemple de norme juridice imperative prohibitive:- art.4 Cod civil: “E ste oprit judecătorului de a se

pronunţa, în hotărârile ce dă, prin cale de dispoziţii

generale şi reglementare asupra cauzelor ce-i sunt supuse” .- art.810 Cod civil, medicii şi farmaciştii: “care au

tratat pe o persoană în boala din care moare, nu pot profita de dispoziţiile între vii sau testamentare, cedânsa a făcut-o în favoare-le în cursul acestei boli.”

Natura sancţiunilor de drept civil Specific sancţiunilor civile este caracterul reparator,

ele urmărind, înainte de toate, repunerea părţilor însituaţia anterioară încălcării normei juridice. Când prinnesocotirea normei juridice civile s-a produs unprejudiciu, prioritar este înlăturarea tuturorconsecinţelor dăunătoare care s-au produs. Astfel,principalele sancţiuni civile sunt:

- repararea prejudiciului produs printr-o faptăilicită,

- repunerea părţilor în situaţia anterioarăîncheierii actului juridic nul sau anulabil;

- inopozabilitatea actului întocmit cu nesocotirea dreptului sauintereselor legitime ale altei persoane etc.1

4. Locul şi rolul dreptului civil însistemul dreptului românesc

Dreptul civil “constituie fără îndoială una dintrecele mai importante – poate chiar cea mai importantă –dintre toate ramurile dreptului”1

1 Mircea Mureşan, Dan Chirică, Contribuţii la studiul conceptului desancţiune civilă (1) « Studia Universitatea Babeş-Bolyai Jurisprudentia »Nr.2/1978, pag.50-711 Mircea Mureşan, Petru Ciacli, op.cit ., pag.11

24



Un autor de prestigiu argumentează astfel: “învederea trecerii de la o economie super-centralizată lao economie de piaţă, în care iniţiativa particulară are un

rol de seamă în progresul societăţii, organul legislativ aadoptat o sumă de legi care, în majoritate, aparţinedreptului civil şi dreptului comercial, deoarecereglementează raporturi patrimoniale şi sunt menite săsprijine reforma economică din ţara noastră” .2

Credem că următoarele argumente vin însprijinul afirmaţiei de mai sus:

a) Viaţa omului nu poate fi despărţită de normeledreptului civil. Din momentul naşterii, omul areposibilitatea juridică de a avea orice drept subiectiv civilşi orice obligaţie civilă corelativă. Mai mult, cu privire ladrepturi, poate să le dobândească înainte de a se naştedin momentul concepţiei, cu o condiţie: să se nască viu.Acasă, la grădiniţă şi şcoală eşti înconjurat permanentde dreptul civil, de la cumpărarea unei îngheţate sau“contribuţia” la fondul clasei, până la procurarea ţinuteivestimentare pentru ultima zi de şcoală. Apoi, după

primul “te iubesc”, normele dreptului civil îi împlinescpasul hotărâtor în viaţă, căsătoria, instituţie cunumeroase reglementări de drept civil. Moarteaproduce şi ea efecte în planul dreptului civil.

b) Dreptul civil este dreptul comun în raport cureglementările din dreptul privat.

5. Delimitarea dreptului civil de alte

ramuri de dreptDin punct de vedere teoretic, necesitatea delimităriidreptului civil de alte ramuri de drept rezultă dinurmătoarele:

- dreptul civil nu reglementează totalitatearaporturilor juridice patrimoniale şi nepatrimoniale(personale, extrapatrimoniale). De aceea, sunt necesarecriterii de delimitare a dreptului civil faţă de ramurile de drept

2 Prof.dr. Teofil Pop, op.cit ., pag.12

25



care reglementează şi ele raporturi patrimoniale şinepatrimoniale şi care din lipsă de reglementărisuficiente fac apel la reglementările din dreptul civil;

- pentru corecta aplicare a legii nu de puţine oriinteresează răspunsul la întrebarea: cărei ramuri dedrept aparţin instituţiile de drept, care au în conţinutatât elemente de drept civil cât şi elemente ale altorramuri de drept? De exemplu, contractele adminis-trative, contractul de închiriere a spaţiilor locativeproprietate de stat etc.1

Din punct de vedere practic, apar frecvent situaţii ceimpun stabilirea apartenenţei raportului juridic la oramură sau alta a sistemului de drept, şi de aiciobservarea corectă a consecinţelor juridice2.

Delimitarea dreptului civil faţă de dreptulfamiliei

Asemănarea între cele două ramuri ale dreptuluiprivat constă în obiectul de reglementare: ambeleramuri de drept reglementează raporturi juridice

patrimoniale şi nepatrimoniale (personale,extrapatrimoniale).

Deosebirile cele mai semnificative sunt:

Dreptul civil Dreptul familiei- subiect al raportuluijuridic civil poate fi orice

persoană fizică sau juridică

- subiect al raportuluijuridic de dreptul familiei

poate fi numai persoanafizică care are o calitatespecială: de soţ, părinte,copil, rudă, adoptat, tutore,curator, etc. Persoanelestrăine de familie suntsubiecte ale raportului

1 Prof.dr.docent Traian Ionaşcu, op.cit ., pag.392 Prof.univ.dr. Ion Dogaru, op.cit ., pag.23

26



juridic de dreptul familieinumai în situaţii deexcepţie (de exemplu în

cazul tutelei, curatelei,când pot îndeplini aceastăcalitate şi persoane străinede familie).

- sfera raporturilorpatrimoniale este extinsă

- reglementează numairaporturile patrimonialereferitoare la regimulbunurilor soţilor şi obligaţialegală de întreţinere întresoţi şi între rude.

- reglementează un numărrestrâns de drepturinepatrimoniale (personale,extrapersonale); numai aceleacare privesc existenţa şi

integritatea fizică şimorală a persoanei,raporturile care se referăla elementele deidentificare ale persoaneifizice sau juridice şi celeprivind creaţia intelectuală

- majoritatea raporturilor regle-mentate sunt celenepatrimoniale (personale,nepatrimoniale) ce izvo-răsc din căsătorie, rudenie,

adopţiune etc.

- metoda de reglementare

a raporturilor juridice estede egalitate a voinţelorjuridice a părţilor

- în raporturile juridice dintre

părinte-copil minor metodade egalitate suferă odistorsiune “poziţiasubiectelor este de subor-donare”1

- sancţiunile în dreptul civilau caracter reparator,urmărindu-se prin

- are sancţiuni proprii (deexemplu: decăderea dinputerea părintească,

1 Iosif R. Urs, Drept civil roman, Teoria generală, Ed. “Oscar Print”, 2001, pag.49

27



repararea prejudiciuluirestabilirea dreptuluisubiectiv civil încălcat

îndepărtarea tutorelui de laexercitarea tutelei etc.)2

- normele juridice au caracter preponderent dispozitiv-supletiv - predomină normelejuridice imperative

Delimitarea dreptului civil faţă de dreptul munciiAsemănătoare:Obiectul de reglementare în ambele ramuri de drepteste alcătuit în principal, din raporturi juridicepatrimoniale şi din unele raporturi juridicenepatrimoniale personale.

Deosebirile mai importante ar fi:Dreptul civil Dreptul muncii

- subiect al raportuluijuridic civil poate fi oricepersoană

- subiectele raportului juridicde dreptul muncii au ocalitate specială: de patron

şi de angajat. Deasemenea, sferasubiectelor este mairestrânsă; minorii sub 15 aninu pot încheia contractul demuncă

- obiectul raportului juridic civileste extins

- obiectul raportului juridicde muncă are o sferă de

cuprindere restrânsă:cuprinde salarizarea, tim-pul de muncă, disciplina şiprotecţia muncii,răspunderea materială,protecţia socială, dreptul lapensie etc.

2 Ion Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Ed. Academiei, Bucureşti, 1989, pag.368

28



- izvoarele raportuluijuridic civil concret îlconstituie evenimentele

juridice şi acţiunileomeneşti de care legealeagă anumite consecinţejuridice, adică actelejuridice şi faptele juridiceîn sens restrâns (gestiuneade afaceri, platanedatorată şi îmbogăţireafără just temei)

- izvorul raportului juridicde muncă este contractulde muncă

- subiectele raportului juridiccivil sunt pe poziţie deegalitate a voinţelorjuridice

- egalitatea voinţelor juridicea părţilor se întâlneştenumai în momentulîncheierii contractului demuncă, ulterior, înexecutarea contractului,disciplina muncii impunesubordonarea salariatului1

- răspunderea civilă estemai cuprinzătoareincluzând răspundereadelictuală şi răspundereacontractuală

- sub aspectul răspunderiijuridice, specific dreptuluimuncii este răspundereamaterială, formă arăspunderii contractuale, şirăspunderea disciplinară

- normele juridice civile au

caracter preponderent dispozitivşi supletiv

- normele de dreptul muncii sunt

în majoritatea lor norme impera-tive

Delimitarea dreptului civil faţă de dreptulinternaţional privat

Asemănarea între cele două ramuri ale sistemuluide drept se referă la faptul că reglementează aceleaşi

1 Gabriel Boroi, op.cit ., pag.10

29



raporturi sociale, patrimoniale şi nepatrimoniale.Deosebirile mai importante sunt:- raportul de drept internaţional privat cuprinde

un element de extraneitate, cum ar fi: una din părţi arecetăţenie străină, bunul ce reprezintă obiectul exterioral raportului juridic este situat în străinătate, contractulse încheie sau se execută în străinătate, etc.;

Elementul de extraneitate pune problema legii civileaplicabile.

Fiecare stat adoptă norme proprii de aplicare a legii civile,raporturilor juridice care au în conţinut un element deextraneitate. Aceste norme se numesc „normeconflictuale” şi sunt stabilite prin tratate internaţionale.

Normele dreptului internaţional privat soluţioneazăconflictul de legi în spaţiu, conflictul de jurisdicţii şicondiţia juridică a străinului, prin indicarea legii ce seaplică raportului juridic cu elemente de extraneitate.

- în dreptul internaţional privat metoda dereglementare este acea de indicare, prin intermediulnormei conflictuale, a legii ce se aplică raportului juridic cu

element de extraneitate.

Delimitarea dreptului civil faţă de dreptulcomercialÎn ambele ramuri de drept, normele juridice

reglementează raporturile juridice patrimoniale şinepatrimoniale.

În dreptul comercial apar unele particularităţi ale

raportului juridic comercial , ca de exemplu:- una din părţi are calitatea de comerciant; - sfera raporturilor patrimoniale este restrânsă

numai la faptele de comerţ, acte juridice şi faptejuridice comerciale, ce primesc această calificare prinvoinţa legii (sunt enumerate în art.3 Cod comercial);

- de regulă, metoda de reglementare esteegalitatea juridică a voinţelor părţilor raportului juridic.Azi, tot mai mult, societatea comercială părăseşte

30



terenul contractual pentru a deveni o instituţie. Statulintervine agresiv în reglementările comerciale şiimpune comerciantului o poziţie de subordonare. Astfel,

în Legea nr.26/’90 privind Registrul comerţului,modificată în art.1 se precizează: “Comercianţii auobligaţia ca, înainte de începerea comerţului, să cearăînmatricularea în registrul comerţului” . Comercianţii cenu respectă această obligaţie, potrivit art.44 “vor fiobligaţi prin hotărâre judecătorească la plata uneiamenzi civile” .

- este reglementat frecvent prin norme juridice imperative. Deexemplu, art.113, Legea nr.31/’90 privind societăţilecomerciale: “Adunarea generală extraordinară seîntruneşte ori de câte ori este necesar a se lua ohotărâre pentru: a) schimbarea formei juridice asocietăţii”

- sancţiunile în dreptul comercial nu au caracterspecific. Sunt aplicabile sancţiuni civile (de exemplu,nulitatea contractului de vânzare-cumpărare comercialăîn lipsa condiţiilor esenţiale pentru validitatea unei

convenţii) contravenţionale, de drept administrativ,amendă civilă şi sancţiunii penale.1

1 Constantin Palade, Drept comercial , fascicula I, Universitatea « Petru Maior »Târgu Mureş, Departamentul I.D.D., 2001, pag.14-15

31



CAPITOLUL II

IZVOARELE DREPTULUI CIVIL

1. Noţiunea de izvor de dreptNoţiunea de izvor de drept răspunde la

întrebarea: Unde întâlnim norme de drept civil care

reglementează raporturile juridice patrimoniale şinepatrimoniale?În sens material , izvorul de drept în general şi al

dreptului civil în special îl reprezintă “ansamblulcondiţiilor materiale de existenţă ce genereazăreglementările juridice aparţinătoare acestei ramuri”1.

În sens formal , noţiunea de izvor de drept civildesemnează actele normative din legislaţie care conţinnorme juridice civile. Actele normative sunt elaboratede organe ale statului anume desemnate prinConstituţie, în conformitate cu atribuţiile primite înacest sens.

Unii autori, folosesc pentru acest sens al izvorului dedrept sintagma „sens juridic”, şi înţeleg: „formele deexprimare a normelor juridice, mijloacele specificestatale prin care voinţă este ridicată „la rangul de lege”,devenind astfel generală şi obligatorie.2

2. Izvoare directe ale dreptului civilÎntr-o clasificare a actelor normative în raport de

forţa lor juridică, dată de locul ce-l ocupă organulemitent în ierarhia organelor statului, distingem:

1 Prof.univ.dr.Ion Dogaru, op.cit ., pag.292 Mircea Mureşan, Petru Ciachi, op.cit ., pag.25 ; Iosif R. Urs, op.cit ., pag.64

32



A. Legea

Legea, în sens larg , înseamnă orice act normativ ce

cuprinde norme de conduită, indiferent de organulemitent. De exemplu legea, hotărârea de Guvern,hotărârile consiliilor locale, regulamentele de funcţio-nare etc.

Legea, în sens restrâns este actul normativ elaboratde Parlament şi numit astfel.

Se disting trei categorii de legi:Legile constituţionaleDin această categorie fac parte:• Constituţia României, în care se prevăd dispoziţii

generale, principii şi reglementări fundamentalereferitoare la organizarea din punct de vedere politic astatului; drepturile, libertăţile şi îndatoririlefundamentale ale cetăţenilor; autorităţile publice;economia şi finanţele publice; Curtea Consituţională şirevizuirea Constituţiei.

Instituţiile importante ale dreptului civil, ca de

exemplu, subiectele de drept civil, protecţia persoanelor şi apatrimoniului, dreptul de proprietate, dreptul lamoştenire, dreptul la libera circulaţie, dreptul ladomiciliu sau reşedinţă etc. sunt expresis verbisreglementate de Constituţie. De exemplu:

- art. 136 alin.2: „Proprietatea publică este garantatăşi ocrotită prin lege”;

- art.136 alin.5: „Proprietatea privată este

inviolabilă, în condiţiile legii organice”;- art.44 alin.1: „Dreptul de proprietate, precum şicreanţele asupra statului, sunt garantate”;

- art.44 alin.3 „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire”;

- art.44 alin.4: „Sunt interzise naţionalizarea sauorice alte măsuri de trecere silită în proprietate publicăa unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice,

33



religioase, politice sau de altă natură discriminatorie atitularilor ”;

- art.44 alin.5: „Pentru lucrări de interes general,

autoritatea publică poate folosi subsolul oricăreiproprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubiproprietarul pentru daunele aduse solului, plantărilor sauconstrucţiilor, precum şi pentru alte daune imputabileautorităţii”;

- art. 44 alin.6: „Despăgubirile prevăzute înaliniatele 3 şi 5 se stabilesc de comun acord cuproprietarul, sau în caz de divergenţă, prin justiţie”;

Prevederile constituţionale, în măsura în carereglementează materii civile, sunt izvoare formale de drept.

• legile de revizuire a Constituţiei: (art.72 alin.2din Constituţie) “Textele constituţionale, ca toatecelelalte texte juridice, sunt evolutive, precum sunt şirelaţiile sociale cărora le dau expresie juridică…revizuirea este o operaţie de adaptare sau de corecţie a

Constituţiei”.1

Constituţia poate fi modificată prin următoareletehnici de revizuire:

a) se face apel la anumite majorităţi calificate. Art.150din Constituţie prevede: “Revizuirea Constituţiei poatefi iniţiată de Preşedintele României la propunereaGuvernului, de cel puţin ¼ din numărul deputaţilor sausenatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni

cu drept de vot. Cetăţenii care iniţiază revizuireaConstituţiei trebuie să provină din cel puţin jumătatedin judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe sau înmunicipiul Bucureşti trebuie să fie înregistrate cel puţin20.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative”.

b) se urmăreşte o anumită procedură derevizuire, cu un pronunţat caracter restrictiv şi finalizată

1 Ion Deleanu, Drept constituţional şi instituţii publice, Tratat II, Editura« Europa Nova », Bucureşti, 1996, pag.99

34



după aprobarea ei prin referendum, consultarepopulară.

R evizuirea Constituţiei are anumite limite, potrivit

prevederilor art.152 alin.1: “Dispoziţiile prezentei Constituţiiprivind caracterul naţional, independent, unitar şiindivizibil al statului român, forma republicană deguvernământ, integritatea teritoriului, independenţajustiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot formaobiectul revizuirii.”

Cu respectarea tehnicilor de revizuire aConstituţiei pot fi modificate reglementăriconstituţionale privind materii de drept civil.2

De exemplu, prin Legea de revizuire aConstituţiei României nr.669 din 22 sept.2003 au fostmodificate unele prevederi din Constituţie, în materii dedrept civil:

- art.16 alin.3: „Funcţiile şi demnităţile publice, civilesau militare, pot fi ocupate în condiţiile legii, depersoanele care au cetăţenia română şi domiciliul înţară.”;

- art.27 alin.3: „Percheziţia se dispune de judecător şi se efectuează în condiţiile şi formele prevăzute delege.”;

- art.44 alin.2: „Proprietatea privată este garantatăşi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.Cetăţenii străini şi apartizii pot dobândi dreptul deproprietate privată asupra terenurilor numai încondiţiile rezultate din aderarea României la U.E. şi prin

alte tratate internaţionale la care România este parte,pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prinlege organică, precum şi prin moştenire legală.”

Aceste modificări ale Constituţiei sunt izvoareformale de drept civil, deoarece vizează materii de dreptcivil.

2 Prof.univ.dr.Victor Duculescu, lector univ.drd. Constanţa Călinoiu, GeorgetaDuculescu, Constituţia României, comentată şi adnotată, « Lumina Lex »,1997, pag.451-459.

35



2) Legile organice: sunt legile intermediare, întrelegea constituţională şi legea ordinară care se

caracterizează prin:♦reglementează un număr restrâns de relaţiisociale expres prevăzute în Constituţie (art.73 alin.3 – sistemul electoral; organizarea şi funcţionarea Autorităţiielectorale Permanente; organizarea şi funcţionareapartidelor politice; statutul deputaţilor şi al senatorilor,stabilirea îndemnizaţiei şi a celorlalte drepturi aleacestora; organizarea şi desfăşurarea referendumului;organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem deApărare a Ţării; a Consiliului Superior al Magistraturii, ainstanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţiide Conturi; regimul stării de mobilizare parţială sautotală a forţelor armatei şi al stării de război; regimulstării de asediu şi al celei de urgenţă; infracţiunile,pedepsele şi regimul executării acestora; acordareaamnistiei sau a graţierii colective; statutul funcţionarilorpublici; contenciosul administrativ; regimul juridic

general al proprietăţii şi al moştenirii; regimul generalprivind raporturile de muncă, sindicatele şi protecţiasocială; organizarea generală a învăţământului; regimulgeneral al cultelor; organizarea administraţiei locale, ateritoriului, precum şi regimul general privindautonomia locală; celelalte domenii pentru care înConstituţie se prevede adoptarea de legi organice. De exemplu, înart.12 alin.4 din Constituţia României se stabileşte:

“Stema ţării şi sigiliul statului sunt stabilite prin legiorganice”; art.40 alin.3: “Nu pot face parte din partidelepolitice…..şi alte categorii de funcţionari publici stabiliteprin lege organică”.

♦se adoptă prin votul majorităţii membrilorfiecărei Camere, spre deosebire de legile ordinare careurmează a fi adoptate cu votul majorităţii membrilorprezenţi în fiecare Cameră.

36



3) Legile ordinare: sunt toate celelalte legi adoptate deParlament.1 Fac parte din această categorie şi Codurile (deexemplu, Codul civil, Codul comercial, Codul Penal etc.),

legi care sistematizează majoritatea reglementăriloraplicabile unui domeniu.Amintim, cu titlu de exemplu, legi civile de dată

recentă: Legea fondului funciar nr.18/1991, Legeanr.64/1991 privind brevetul de invenţie, Legeanr.16/1994 a arendării, Legea nr.7/1996 privindcadastrul funciar şi publicitatea imobiliară, Legeanr.8/1996 privind drepturile de autor şi drepturileconexe, Legea locuinţei nr.114/1996, Legeanr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă, Legeanr.54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor,Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică şiregimul juridic al acesteia, Legea nr.219/1998 privindregimul concesiunilor etc.

4) Decrete-legiSunt acte normative elaborate de către Consiliul

Frontului Salvării Naţionale şi Consiliul Provizoriu deUniune Naţională în perioada 22 decembrie 1989 şiiunie 1990 când a fost validat Parlamentul României.

Ele au putere de lege. De exemplu, Decretul-Legenr.10/1990 privind regimul paşapoartelor şi călătoriilorîn străinătate, Decretul-Lege nr.11/1990 cu privire laconsumul de gaze sau Decretul-Lege nr.115/1938pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la Cărţile fun-

ciare, Decretul-Lege nr.319/1944 privind dreptul launificarea dispoziţiilor privitoare la Cărţile funciare,Decretul-Lege nr.319/1944 privind dreptul la moştenireal soţului supravieţuitor etc.

Acte normative subordonate legii

Hotărâr ile şi Ordonanţ ele Guvernului

1 Ibidem, pag.230-231

37



Guvernul emite hotărâri pentru organizareaexecutării legilor. Guvernul, organ suprem executiv, cuprincipalul atribut de a organiza executarea legilor

emite în vederea îndeplinirii acestui atribut hotărâri princare clarifică legea, pentru o mai bună aplicare a ei.Hotărârea de Guvern nu “creează drept”. De exempluH.G.nr.152/1992 privind brevetele de invenţie; H.G.nr.608/1990 privind stabilirea preţurilor de vânzare alocuinţelor construite din fondurile statului, recepţionatedupă 1 ianuarie 1990, H.G. nr.1228/1990 pentruaprobarea Metodologiei concesionării, închirierii şilocaţia gestiunii etc.

Ordonanţele Guvernului se emit în temeiul uneidelegări legislative (legi speciale de abilitare date deParlament) unde se precizează perioada de timp cândse emit ordonanţele şi domeniile la care se referă. Deexemplu, O.G. nr.19/1994 privind stimularea investiţiilorpentru realizarea unor lucrări publice şi construcţii delocuinţe; O.G. nr.25/1997 cu privire la regimul juridic aladopţiei; O.G. nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi

fundaţii etc. În art.114 alin.4 din Constituţia Românieise prevede: “În cazuri excepţionale guvernul poateemite ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoarenumai după depunerea lor spre aprobare la Parlament.(…) Aprobarea sau respingerea ordonanţelor se faceprintr-o lege”.

Guvernul nu poate emite ordonanţe în domeniilece fac obiectul legilor organice. Prevederile art.114 din

Constituţie, modificat prin Legea de revizuire aConstituţiei României nr.669/septembrie 2003 permitGuvernului să adopte ordonanţe de urgenţă cuprinzândnorme de natura legii organice.

Ordinele, instrucţiunile miniştrilor ori alealtor conducători ai organelor de specialitate, ai administraţiei publice centrale

În executarea legilor, organele centrale emit

38



regulamente, note, ordine, instrucţiuni, statute etc. carese publică în Monitorul Oficial. Aceste acte normative,atunci când conţin reglementări în materii de drept civil,

sunt izvoare formale de drept civil.

Acte normative emise de autorităţile administraţiei publice locale

Autorităţile administraţiei publice locale sunt:- consiliile locale (comunale, orăşeneşti şi

judeţene);- primarul, prefectul.Consiliile locale îşi exercită atribuţiile prin

adoptarea de hotărâri, primarii emit dispoziţii şiprefecţii emit ordine.

“Aceste acte juridice sunt izvoare de drept civil înmăsura în care reglementează relaţii sociale din sferadreptului civil, numai dacă au caracter normativ şi nuindividual”.1

Acte normative emise până la 22 decembrie1989

Actele normative emise până la 22 decembrie1989 de autorităţile competente, precum legile emisede Marea Adunare Naţională, decrete emise de Consiliulde Stat şi hotărârile emise de Consiliul de Miniştri (HCM)rămase în vigoare şi care reglementează materii dedrept civil reprezintă şi ele izvoare formale de drept

civil. De exemplu Decretul 31/1954 privitor lapersoanele fizice şi juridice, Decretul 167/1958 privindprescripţia extinctivă, Decretul nr.975/1968 privindnumele.

Contractele tip, contractel e colective de muncă,contractele de societate, actul constitutiv

1 M. Mureşan, op.cit ., pag.28; Iosif R. Urs, op.cit ., pag.72 ; prof.dr.Teofil Pop, op.cit .,pag.34

39



În opinia prof.univ.dr. Mircea Mureşan: “norme dedrept civil pot fi cuprinse chiar şi în acte juridice denatură contractuală”. Aceste norme juridice (reguli de

conduită stabilite de părţi ce înlocuiesc de regulănormele legale cu caracter supletiv sau dispozitiv) suntobligatorii şi au o sferă de aplicabilitate restrânsă doarla părţile raportului juridic.2 Prof.dr.doc. Traian Ionaşcu,membru corespondent al Academiei Române, aprecizat: “contractele tip au, de asemenea, valoarea unui actnormativ”.3

Cu privire la aceste izvoare de drept, într-o altă opinie,prof. univ.Gheorghe Beleiu, apreciază că “suntem înprezenţa unor denumiri specifice ale izvoarelor de dreptcivil menţionate mai sus (n.a. statut, regulament,contract-cadru sau contract tip, standard, norme), iarnu în prezenţa unei categorii distincte de “izvoare dedrept civil”….aşa după cum o denumire specifică pentrulege este aceea de Cod.”1

Ne exprimăm rezerva faţă de acest punct devedere, cel puţin din următorul considerent: Autorul în

enumerarea actelor normative care poartă o denumirespecială: statut, regulamentul, contract-cadru sau contract-tip,standard, norme aşează pe acelaşi plan pe cele cu valoarenormativă, emise pentru executarea legilor, cu aplicabilitate îndomenii sociale extinse (statut, regulament, standard, norme, ca deexemplu, Ordinul nr.471/1990 al Ministerului Culturii pentruaprobarea normelor cu privire la organizarea spectacolelor,concertelor, a altor activităţi artistice şi distractive la care se

percep tarife de intrare) cu cele de natură contractuală– contracte-tip. Normele de conduită stabilite de o parte acontractului-tip, au aplicabilitate numai între părţilecontractante, când cealaltă parte acceptă să încheiecontractul-tip. Ea nu are această obligaţie. Contractultip este cunoscut şi sub denumirea de contract de

2 M. Mureşan, op.cit ., pag.293 Prof.dr.doc.Traian Ionaşcu, op.cit ., pag.671 Prof.univ.Gheorghe Beleiu, op.cit ., pag.55

40



adeziune.Apreciem că aşezarea contractului-tip în această

enumerare a izvoarelor de drept civil este o soluţie

discutabilă, contractul-tip fiind o categorie distinctă deizvoare directe de drept.

3. Izvoare indirecte ale dreptului civilÎn literatura juridică de specialitate s-a exprimat

opinia potrivit căreia izvoarele dreptului civil suntizvoare directe şi izvoare indirecte.2 Izvoarele directe suntizvoarele formale de drept civil, mai sus menţionate.

Izvoarele indirecte ale dreptului civil se consideră

a fi:Principiile generale ale politicii economicePrintre izvoarele indirecte ale dreptului se

numără “principiile generale ale politicii economice”. Se afirmăcă, şi în condiţiile de azi, condiţii de tranziţie, “acesteprincipii ar putea fi invocate nu numai în completarealegii, dar şi în înlocuirea unor norme juridice vechi (darcare n-au fost abrogate sau înlocuite), devenite

incompatibile cu realităţile social-politice actuale”.3

De exemplu, practica judiciară a admis ca fiind înspiritul principiilor economiei de piaţă în curs deinstaurare în România şi deci valabile, prevederilecontractuale prin care s-au stabilit dobânzi real pozitivemult mai mari comparativ cu cele prevăzute imperativîn Decretul nr.311/1954, abrogat în 1998, specificeeconomiei centralizate la data apariţiei actului

normativ.Acest izvor trebuie privit cu rezervă, deoarecenevoia de a răspunde la noile condiţii economice, poateduce la abuz.1

2 Mircea Mureşan, Petru Ciachi, op.cit ., pag.323 Iolanda Eminescu, Tratat de drept civil , vol.I, Partea generală, Ed. Academiei,Bucureşti, 1967, pag.71, Otilia Calmuschi, în Tratat de drept civil , vol.I., Parteagenerală, coordonat de Paul Cosmovici, « Ed. « Academiei », Bucureşti, 1989,pag.102, Tr. Ionaşcu şi A. Barash, Teoria şi practica litigiilot precontractuale,Bucureşti, Ed. Academiei, 1962, pag.255-2751 M. Mureşan, op.cit ., pag.30, Paul Mircea Cosmovici, op.cit ., pag.41, Iosif R. Urs, op.cit .,

41



Cutuma (obiceiul juridic)Cutuma (obiceiul juridic) este o regulă de

conduită nescrisă, care s-a format într-o perioadă detimp mai îndelungată şi căreia societatea i-a acordatputere obligatorie asemănătoare unei legi.

Un autor, în încercarea de a preciza noţiunea deobicei (cutumă) ca izvor de drept, distinge între:

- obiceiurile învechite, nesănătoase împotrivacărora statul luptă prin legile sale, obiceiuri faţă de careatitudinea statului este indiferentă din punct de vederejuridic;

- obiceiuri pe care statul le sancţionează, dându-leputere juridică obligatorie. Numai acestea pot constitui izvoare dedrept, calitate conferită însă de textul de lege se face trimitereexpresă la obiceiul locului (de exemplu, art.970 Cod civil: “conven-ţiile…obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dăobligaţiei, după natura sa”; art.600 Cod civil: “înălţimeaîngrădirii se va hotărî după…obiceiul obştesc”; art.607 Cod civil:“nu e iertat a sădi arbori care cresc înalţi decât în

îndepărtarea hotărâtă….de obiceiurile constante şirecunoscute.” ).2

În literatura de specialitate s-au purtat discuţii cuprivire la calificarea obiceiului ca fiind sau nu izvor dedrept.

Într-o opinie, „dacă textul legal face trimitere laobicei, regula de conduită este dată de cutumă şi nu denorma legală...referirea pe care legea o face la ele le

conferă acestora valoare juridică de izvor de drept”3

Astfel, se apreciază că obiceiul este izvor dedrept numai atunci când legea face trimitere expresă lael. (vezi exemplele de la art.970, 600 şi 607 Cod civil).

Într-o altă opinie, prof.univ.dr. Gheorghe Beleiu(însuşită şi de prof. univ. dr. Ion Dogaru) se exprimă

pag.72 Iosif R.Urs, op.cit ., pag.723 Prof.dr.Teofil Pop, op.cit ., pag.35

42



tranşant: “obiceiul (cutuma)….nu sunt şi nu pot fi izvoaredistincte ale dreptului civil; regulile de conduităcristalizate în cadrul acestora se integrează în ipotezele

şi dispoziţiile normelor de drept civil, în măsura în careaceste norme fac trimitere expresă la obicei.”1

În exemplele date, textele Codului civil fac trimiterela obiceiul locului. Se pune întrebarea: ce se aplicăconcret în raportului juridic civil, norma juridică careface trimitere la obicei (cutuma) sau chiar însuşiobiceiul (cutuma)? Sau altfel formulat: este izvor dedrept textul legal sau obiceiul (cutuma)? Obiceiul(cutuma) este diferit de la loc la loc, de la o regiunegeografică la altă regiune geografică “căci obiceiurile seprefac în multe chipuri”.

De exemplu, în satele săseşti din Transilvaniaobiceiul obştesc privind construcţia porţilor şi a zidurilorunei case este următorul: porţi şi împrejmuiri, cel puţinla stradă, înalte şi masive, pentru a înfrânge elanulcurioşilor. Obiceiul diferă în Dobrogea: gardurile suntscunde, cu întreaga privelişte a gospodăriei la vedere.

Apreciem că obiceiul în măsura în care normajuridică civilă face trimitere la el este izvor de drept civil.

Doctrina Doctrina de drept civil însumează opiniile

specialiştilor de referinţă în domeniu exprimate întratate, studii, lucrări, monografii, cursuri universitare, articole

etc. Se pune întrebarea dacă un judecător, însoluţionarea unei pricini, poate face trimitere expresă laun punct de vedere exprimat în literatură şi să afirmecă soluţia se întemeiază pe acesta?

Întotdeauna soluţionarea cauzei se fundamenteazăpe norma juridică civilă. “Deşi doctrina nu se înscrie înrândul izvoarelor de drept, totuşi prin opiniile care le

1 Prof.univ.dr.Gheorghe Beleiu, op.cit ., pag.56, prof.univ.dr.Ion Dogaru, op.cit ., pag.34

43



CAPITOLUL III

APLICAREA LEGII CIVILE

1. Noţiuni introductiveActele normative, şi avem în vedere aici noţiunea

de lege în sens larg, sunt elaborate pentru a fi aplicate în cazuriconcrete.

“Prin aplicarea legii civile se înţelege activitateapractică prin care organele de stat înfăptuiesc

prevederile normelor juridice civile….activitate ce sedesfăşoară în formele juridice oficiale stabilite prin actenormative”.1

Aplicarea legii civile priveşte următoareleaspecte:

- durata de aplicare în timp a legii civile (aplicarea legii civileîn timp)

- spaţiul geografic în care se aplică legea civilă

(aplicarea legii civile în spaţiu)- subiectele de drept cărora li se adresează legeacivilă (aplicarea legii civile asupra persoanelor).

“Din punct de vedere teritorial legile coexistă, iarprivite sub raportul timpului, ele se succed.”2

1 Prof.univ.dr.Dumitru Lupulescu, op.cit , pag.232 G. Vrabie, Teoria generală a dreptului, Ed. “Ştefan Procopiu”, Iaşi, 1995,pag.96; Dr.doc.Mihail Eliescu, Aplicarea legii civile în timp şi în spaţiu. Conflictelede legi, în Tratat de drept civil ; Tr. Ionaşcu şi colaboratorii, vol.I., Partea generală,Ed. « Academiei », pag.77

45



În spaţiu legile civile coexistă. De pildă, într-oîmprejurare, o persoană, un bun sau un act juridic poatefi revendicat de mai multe legi naţionale coexistente,

cum ar fi căsătoria unui cetăţean român cu un cetăţeanstrăin, în Târgu Mureş, sau cumpărarea de către uncetăţean român în Germania a unui bun imobil sauîncheierea unui act de donaţie între un cetăţean românşi unul englez, în Bucureşti. Se aplică legea română saucea străină?

În timp legile civile se succed.Legea civilă acţionează în timp asupra:- actului juridic - efectelor actului juridic (ce pot fi prezente şi viitoare)- situaţiilor juridice, (acele raporturi juridice ce se încheie

într-un interval de timp). Situaţiile juridice se pot constitui,modifica, sau stinge sub imperiul unei singure legi sau amai multor legi civile succesive în timp. De exemplu, perfectareacontractului de vânzare-cumpărare a imobilului, presupune operioadă de timp, de la realizarea acordului de voinţă alpărţilor, până la încheierea formalităţilor de publicitate

imobiliară.- efectelor situaţ iilor juridice. Acestea, la fel ca şi

situaţiile juridice pot fi reglementate de o singură legecivilă, sau de mai multe legi civile.

Din mai multe legi succesive în timp saucoexistente în spaţiu se pune problema stabilirii legiicivile aplicabile în timp sau în spaţiu.

Particularitatea mai multor legi de a se aplica

aceleaşi situaţii juridice se numeşte în doctrină conflict delegi. Conflictul de legi este în timp şi spaţiu.Dreptul intertemporal stabileşte ce lege civilă se

aplică într-un conflict de legi în timp.Dreptul internaţional privat , indică din mai multe

legi civile, legea aplicabilă în spaţiu.În cazul situaţiilor juridice şi a efectelor acestora

sunt aplicabile următoarele reguli:- legea nouă nu se aplică în cazul facta preterita

46



(trecutul scapă acţiunii legii noi);- legea nouă, de la data intrării în vigoare

acţionează imediat asupra facta pendentia;

- legea nouă intrată în vigoare se aplică şiefectelor viitoare ale situaţiilor juridice trecute, factafutura.

2. Aplicarea legii civile în timpLegea civilă nu este veşnică, ea trebuie să

răspundă permanent cerinţelor materiale existente laun moment dat într-un stat.

Legea civilă se aplică între două momente:momentul intrării în vigoare şi momentul încetăriiaplicării ei.

Momentul intrării în vigoare a legii civile poate fi:- la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al

României- la o dată ulterioară, prevăzută în textul ei.Regula este stabilită în art. 78 din Constituţie.Data prevăzută în textul legii poate fi:- data calendaristică ulterioară publicării, indicată

expres în lege;- stabilirea unui număr de zile sau luni ce se

calculează de la data publicării legii.

De momentul intrării în vigoare a legii civile seleagă două efecte juridice:- legea civilă devine obligatorie;- se instituie prezumţia legală absolută că orice

persoană o cunoaşte, nici o persoană nu poate invocanecunoaşterea ei (nemo censetur ignorare legem).

Momentul încetării aplicării legii civile poate fi:- data abrog ării. Abrogarea poate fi expresă (în noua

lege civilă se prevede expres că vechiul act normativ47



sau un anumit articol din actul normativ vechi seabrogă - abrogare expresă directă - sau că dispoziţiilecontrare se abrogă - abrogare expresă indirectă) - sau

tacită (abrogarea rezultă din faptul că o anumitămaterie este reglementată diferit în raport de vecheareglementare).

- data împlinirii termenului, în cazul legilor cu termen. Prinajungerea la termen legea civilă încetează să mai fie învigoare

- căderea în desuetudine. Noţiunea dedesuetudine are în literatura juridică înţelesuri diferite.

Un autor o defineşte ca “neaplicarea îndelungatăa unei legi.”1

Un alt autor apreciază că “o lege cade îndesuetudine atunci când au încetat raţiunile pentru carea fost adoptată, de exemplu, dacă au dispărut relaţiilesociale reglementate, fără a mai fi nevoie să intervinăprocedeul tehnico-juridic al abrogării”.2

Un alt autor distinge între neaplicarea legiicăzute în desuetudine, ca urmare a dispariţiei raţiunilor

pentru care actul normativ a fost adoptat, şi abrogare(mod de ieşire din vigoare a unei legi civile) precizând:“Căderea în desuetudine” a unei legi înseamnăneaplicarea ei, dar nicidecum abrogarea ei”.1

Aproape în unanimitate se admite cădesuetudinea nu este un mod de ieşire din vigoare alegii.2 De exemplu Codul comercial intrat în vigoare la 1septembrie 1887 nu s-a aplicat în perioada puterii

populare până la 22 decembrie 1989 fiind considerat caşi căzut în desuetudine, dată după care se aplică dinnou.

Legea civilă nouă poate produce următoarelecategorii de efecte:

- efecte imediate, adică se aplică situaţiilor

1 Gabriel Boroi, op.cit ., pag.172 Prof.univ.dr. Ion Dogaru, op.cit ., pag.381 Iosif R. Urs, op.cit ., pag.100-1012 Gabriel Boroi, op.cit ., pag.17

48



prezente- efecte retroactive, se aplică situaţiilor trecute- efecte ultraactive, se aplică şi după abrogarea

legii.Legile civile sub aspectul duratei lor în timp pot fi:- legi abrogative: au o existenţă foarte scurtă în

timp, ele au numai menirea de a face să încetezeaplicarea legii civile anterioare.

- legi interpretative sunt legi prin care se clarificăînţelesul al unei norme juridice dintr-o lege existentă.

Într-o opinie, legile interpretative se aplicăretroactiv, în toate situaţiile juridice supuse legiiinterpretative.“Legea interpretativă se integrează înlegea interpretată, aceasta din urmă trebuind să seaplice, chiar şi pentru trecut, cu înţelesul statornicit delegiuitor. Prin urmare legea interpretativă îşi produceefectele şi în trecut.”3

Într-o altă opinie, se susţine contrariul: “Faţă desingura excepţie pe care o prevede Constituţia (art.15alin.2: “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii

penale mai favorabile) trebuie să admitem că legeainterpretativă – act normativ intertemporal – produce efectenumai pentru viitor, deşi până la intrarea în vigoare aactualei Constituţii era acceptată teza potrivit căreialegea interpretativă avea caracter retroactiv”.4

Modificarea Constituţiei prin Legea de revizuire aConstituţiei României nr.669/22 septembrie 2003,impune o precizare: art.15 alin.2 din Constituţie adăugă

încă o excepţie: legea contravenţională mai favorabilă.- legile tranzitorii , prin care se reglementează aplicarealegii noi în corelaţie cu legea veche, au aplicabilitatedoar în perioada de tranziţie.

Situaţiile juridice pot fi şi ele reglementate de osingură lege – situaţii juridice unidependente, sau de

3 Dr.doc.Mihai Eliescu, op.cit ., pag.83 ; M. Mureşan, op.cit ., pag.34 ; Paul MirceaCosmovici, op.cit ., pag.474 Prof.univ.dr. Iosif R. Urs, op.cit ., pag.105

49



mai multe legi – situaţii juridice pluridependente.În ipoteza succesiunilor legilor civile în timp,

pentru stabilirea legii civile aplicabile se apelează la

următoarele principii:- principiul neretroactivităţii legii civile noi;- principiul aplicării imediate a legii civile noi.

Principiul neretroactivităţii legii civile noiPrincipiul este consacrat în art.1 Cod civil: “Legea

dispune numai pentru viitor; ea nu are putereretroactivă”. Principiul consacră regula juridică potrivitcăreia, “legea civilă se aplică numai situaţiilor ce seivesc în practică după adoptarea ei, iar nu şi situaţiiloranterioare, trecute”.1

Într-o formulare consarcrată, potrivit principiului,trecutul scapă legii civile noi.

Principiul se justifică prin “ideea potrivit căreianimeni nu-şi poate stabili conduita după norme ce nuexistă încă”.2

Principiul neretroactivităţii legii civile, prin textul

art.15 al.2 din Constituţia României, a primit caracter constituţional: “Legea dispune numai pentru viitor, cuexcepţia legii penale sau comtravenţionale maifavorabile”.

S-a pus astfel capăt situaţiei trecute când“legiuitorul însuşi putea dispune aplicarea retroactivă aunei legi noi pe care o edictează”3; deoarece regulajuridică a neretroactivităţii legii civile, cum se susţinea,

se aplica doar judecătorului. Azi, legiuitorul însuşi nupoate dispune aplicarea legii civile noi situaţiilor anterioareapariţiei ei.

Într-o opinie contrară, Paul Mircea Cosmovici

1 Prof.univ.dr. Gheorghe Beleiu, op.cit ., pag.58; Gabriel Boroi, op.cit ., pag.18 ; M.Mureşan, op.cit ., pag.35 ; V. Pătulea, P rincipiul neretroactivităţii legii civile încondiţiile conflictului între legi succesive de inspiraţie politică opusă, în« Dreptul » nr.7-8/1991, pag.88-912 Prof.univ.dr. Ion Dogaru, op.cit ., pag.393 Mircea Mureşan, op.cit ., pag.35

50



apreciază: “Totuşi legiuitorul are posibilitatea săprevadă într-un act normativ şi o dispoziţie potrivitcăreia acel act sau unele dintre prevederile sale vor produce efecte

şi pentru trecut. Este însă necesară, pentru a seproduce un asemenea efect, o dispoziţie expresă înacest sens.”1

Concluzii (sau reguli juridice în aplicarea principiuluineretro-activităţii legii civile)

Legea civilă nouă reglementează numai actejuridice şi situaţii juridice ce apar după intrarea ei învigoare – tempus regit actum.

Regulile privesc actul juridic şi situaţiile juridice în cursde constituire, modificare sau stingere.

Cu privire la actul juridic funcţionează următoarelereguli în aplicarea principiului neretroactivităţii legiicivile:

a) actul juridic este valabil încheiat când sunt întrunitecumulativ, condiţiile cerute de legea în vigoare, înmomentul încheierii lui. Când ulterior încheierii valabilea actului juridic apare o nouă lege civilă, ea nu poate

declara ca nevalabil actul valabil deja încheiat şi atuncicând noua lege introduce sau elimină cauza denulitate.2

b) efectele juridice ale actului valabil încheiat, produse sauepuizate înainte de intrarea în vigoare a noii legi, rămân valabile;

c) efectele juridice ale actului valabil încheiat ce se producdupă intrarea în vigoare a noii legi se supun acesteia.

Referitor la situaţiile juridice sunt aplicabile

următoarele reguli:a) situaţiile juridice în curs de constituire,modificare sau stingere la data intrării în vigoare a legii noi,cad sub incidenţa acestei legi (principiul aplicăriiimediate a legii noi). Elementele componente alesituaţiei juridice în curs de constituire, modificare sau stingere

1 Paul Mircea Cosmovici, op.cit ., pag.452 I. C. Vurdea, Evoluţia legislaţiei privind circulaţia imobilelor , I, în revista “Dreptul”nr.6/1990, pag.44-45, C. Bârsan, V. Stoica, Evoluţia legislaţiei privind circulaţiaimobilelor , II, în revista “Dreptul” nr.6/1990, pag.49-51

51



care au individualitate proprie se supun legii în vigoare la dataconstituirii lor. Acestor elemente nu le sunt aplicabile prevederile noiilegi civile.

De exemplu, în situaţia juridică privind încheiereacontractului de vânzare-cumpărare imobiliară, acordulde voinţă al părţilor realizat în formă solemnă este unelement cu individualitate proprie, supus legii în vigoareatunci când acesta s-a realizat, situaţie în care nu seaplică legea nouă, care ar putea omite această cerinţă,a solemnităţii.

b) efectele produse de situaţiile juridice în cursde constituire, modificare sau stingere sunt guvernate delegea sub care se produc.

Câteva cazuri frecvente de aplicare a principiuluineretroactivităţii legii civile:

- admisibilitatea dovezilor privind actele şi faptelejuridice generatoare de drepturi şi obligaţii, în legăturăcu care părţile pot ajunge în conflict, se face prinrespectarea legii în vigoare la data când instanţa sepronunţă asupra admisibilităţii mijlocului de probă;

- dovada actului juridic se supune legii în vigoare înmomentul încheierii actului juridic;

- răspunderea pentru prejudiciile cauzate prinfapte ilicite se stabileşte în funcţie de legea în vigoareîn momentul săvârşirii faptei ilicite;

- moştenirea legală (succesiunea ab in testat ) estecârmuită de legea în vigoare în momentul deschideriisuccesiunii;

- validitatea testamentului se apreciază dupălegea în vigoare în momentul redactării;- efectele dispoziţiilor testamentare sunt

guvernate de legea în vigoare în momentul deschideriisuccesiunii. De exemplu, dacă după redactareatestamentului ar apărea o lege care ar modificacondiţiile de valabilitate ale testamentului, legea nouănu s-ar aplica testamentului încheiat.

Principiul constituţional al neretroactivităţii legii

52



admite două excepţii: “legea penală saucontravenţională mai favorabilă”.

Apreciem că numai printr-o lege constituţională se

pot adăuga excepţii în materie civilă, legea organicăsau ordinară nu pot deroga de la norma constituţională.Această premisă clarifică discuţiile din doctrină

referitoare la caracterul retroactiv al normei deinterpretare.

Principiul aplicării imediate a legii civile noiPrincipiul constă în regula potrivit căreia legea, din

momentul intrării în vigoare, se aplică actelor juridice încurs de constituire, de modificare, sau stingere şi celor ce se vorconstitui în viitor, precum şi efectelor acestora (facta pendentiaşi facta futura).

Totodată, legea nouă reglementează şi situaţiilejuridice ce se constituie sau sting, precum şi efectele acestora.

Principiul aplicării imediate a legii civile noi nueste consacrat legislativ, el se deduce din principiulneretroactivităţii legii civile.

Principiul se jusitifică prin următoarele raţiuni:- legea civilă nouă nefiind retroactivă, se impune

aplicarea ei imediată;- neadmiterea principiului ar însemna neaplicarea legii noi;- legea nouă trebuie prezumată că reprezintă un

progres tehnic, juridic, faţă de legea veche, astfel încâttrebuie să se aplice, de la intrarea ei în vigoare, şisituaţiilor juridice care sunt în curs de constituire,

modificare sau stingere ori ale căror efecte sunt în cursde constituire.1

Principiile aplicării legii civile în timp au domeniidiferite de acţiune.

“Problema aplicării imediate a legii noi are caobiect faptele şi efecte în curs... problemaretroactivităţii….are ca obiect faptele în întregime


53



consumate în trecut”.2 Într-o altă formulare, deosebirea fundamentală

între cele două principii, constă în:

- principiul neretroactivităţii vizează actelejuridice uno ictu;- principiul aplicării imediate a legii noi priveşte

situaţiile juridice ce se constituie succesiv, în timp de exemplu,adopţiunea presupune momente succesive în timp,consimţământul părinţilor fireşti, hotărârea instanţei dejudecată; imobilele se pot dobândi prin uzucapiune,adică prin posesie de bună credinţă prelungită în timp).

Principiul aplicării imediate a legii noi este ocreaţie a doctrinei şi practicii judiciare, el nu esteconsacrat prin legea civilă. Fiind “o simplă regulă deinterpretare….legiuitorul o poate înlătura. El o poateface nu numai printr-o declaraţie de voinţă expresă, darşi în mod tacit….El se întemeiază numai pe voinţa tacităa legiuitorului, astfel cum acesta a putut fi desprins,prin interpretare, de teorie şi practică”.3

Dacă voinţa tacită a legiuitorului permite

funcţionarea principiului aplicării imediate a legii noi,tot prin voinţă tacită legiuitorul îl poate înlătura: o faceîn situaţia ultraactivităţii legii vechi.

Excepţia de la principiul aplicării imediate a legiicivile noi o constituie ultraactivitatea (supravieţuirea) legiivechi. Excepţia constă în aplicarea, în anumite situaţiideterminate de legea nouă, pentru încă o perioadă detimp, a legii vechi, deşi a fost abrogată şi a intrat în

vigoare o nouă lege civilă.Într-o opinie, se apreciază că “fiind o excepţie şisupravieţuirea legii vechi trebuie consacrată expres delege. Socotim că greşit s-a făcut aplicaţia excepţieiultraactivităţii, în lipsă de text expres, a art.12 dinDecretul nr.144/1958, abrogat prin Legea nr.50/1991 în

2 Dr. doc. Mihail Eliescu, op.cit ., pag.1043 Prof.univ.dr. Gheorghe Beleiu, op.cit ., pag.58 ; prof.univ.dr. Ion Dogaru, op.cit ., pag.40 ;Iosif R. Urs, op.cit ., pag.106

54



teritoriului statului român, astfel:- pe navele şi aeronavele sub pavilion românesc ce se

află în afara apelor teritoriale;

- în ambasadele şi consulatele României dinstrăinătate;- cetăţenilor români aflaţi în afara graniţelor ţării

în anumite condiţii (de exemplu prevederile CoduluiFamiliei referitoare la condiţiile de fond ale căsătoriei).

aspectul internaţionalAcest aspect are în vedere raporturile juridice

încheiate ce conţin elemente de extraneitate: părţile aucetăţenii diferite, actul juridic în care o parte estecetăţean român se încheie în străinătate, actul juridic încare o parte este cetăţean străin se încheie în România,bunul imobil ce este obiect exterior al raportului juridiccivil se situează în străinătate etc.

Soluţionarea conflictului de legi în spaţiuCe lege se aplică raporturilor juridice cu

elemente de extraneitate? Legea ţării căreia îi aparţineuna din părţile raportului juridic, legea statului unde seîncheie raportul juridic, legea statului unde se situeazăbunul ce face obiectul raportului juridic?

Conflictul de legi în spaţiu se soluţionează prinnorme juridice conflictuale. Fiecare stat elaborează normeconflictuale, ce alcătuiesc dreptul internaţional privat.

Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea

raporturilor de drept internaţional cuprinde normeleconflictuale prin care se soluţionează conflictul de legiîn spaţiu.

Legea cuprinde următoarele categorii de normeconflictuale:

a) normele conflictuale cu privire la situaţii juridicelegale (sunt acelea care se nasc, modifică, transmit şi stingîn puterea legii) au caracter obligatoriu. Câteva exemple:

- art.11: starea şi capacitatea civilă a persoanei

57



Normele juridice civile, fiind norme obligatorii deconduită, se adresează, în principiu, oricărei persoanefizice sau juridice.

Subiectele de drept civil au o voinţă juridică egală,în sensul că participă la raporturile juridice civile, deregulă, numai potrivit consimţământului liber exprimat.

Sub aspectul sferei subiectelor de drept cărora li seadresează legea civilă se disting următoarele categoriide legi civile:

a) legi civile cu vocaţie generală de aplicare, atâtpersoanelor fizice cât şi persoanelor juridice. Deexemplu, normele juridice prevăzute în Codul civil

b) legi civile aplicabile numai persoanelor fizice. Deexemplu, Legea nr.119/1996 privind actele de starecivilă, Decretul nr.975/68 privind numele etc.

c) legi civile cu vocaţie de aplicare numaipersoanelor juridice. De exemplu, Decretul 31/1954 înceea ce priveşte persoana juridică, Legea nr.31/1990privind societăţile comerciale etc.

Uneori normele juridice civile se aplică unei

anumite categorii de persoane fizice sau juridice (de exempluprevederile din Codul familiei referitoare la minori şiocrotirea lor).

59



CAPITOLUL IV

INTREPRETAREA NORMELOR

JURIDICE DE DREPT CIVIL

1. Noţiunea de interpretare a normelorjuridice de drept civil

În literatura juridică de specialitate s-au exprimatpăreri diferite cu privire la obiectul interpretării.

Într-o opinie se formulează “interpretarea legii civile”1,într-o altă opinie “interpretarea normelor de drept civil ”2 în timp ce

1 M. Mureşan, op.cit ., pag.43, prof.univ.dr.Ion Dogaru, op.cit ., pag.44,prof.univ.dr.Dumitru Lupulescu, op.cit ., pag.30 , Paul Mircea Cosmovici, op.cit ., pag.48,prof.dr. Teofil Pop, op.cit ., pag.42, prof.univ.dr. Gheorghe Beleiu, op.cit ., pag.612 Dr.docent Iolanda Eminescu, Interpretarea normelor de drept civil, în Tratat dedrept civil, vol.I., Partea generală de Traian Ionaşcu şi colaboratorii, Ed.«Academia » României, Bucureşti, 1967, pag.135, Gheorghe Boboş, op.cit .,pag.233, Dan Ciobanu, Introducere în studiul dreptului, Ed. »Hyperion XXI », Bucureşti,1992, pag.69, Gabriel Boroi, op.cit ., pag.24, Iosif R. Urs, op.cit ., pag.77

60



un autor propune “interpretarea actelor normative”3.Apreciem că formularea “interpretarea normelor juridice

de drept civil” este de preferat deoarece:

- legea civilă, în general actele normative civile suntansambluri de norme juridice civile;- norma juridică este regula de conduită generală

şi abstractă ce se aplică unor situaţii concrete;- pentru aplicarea normei juridice la situaţii

practice se impune a se observa voinţa legiuitoruluiexprimată în norma juridică.

Prin interpretarea normei juridice se determinăconţinutul, înţelesul şi sfera situaţiilor în care se aplică.4

Şi adepţii sintagmei “interpretarea legii civile”subliniază expresis verbis că se referă la o “operaţielogico-juridică raţională de lămurire şi explicare aconţinutului şi sensului normei, în scopul unei juste aplicări”1

sau “lămurirea înţelesului exact şi complet aldispoziţiilor normative”2.

Într-o altă definiţie “interpretarea normelor juridiceeste o operaţiune logico-juridică, care se face după

anumite reguli şi cu anumite metode specificedreptului, ea constituind un moment necesar al aplicăriilui”3.

N. Titulescu spunea: “a interpreta o lege înseamnă acăuta soluţia practică cea mai convenabilă. În genere,orice soluţie juridică se bazează pe o sumă de informaţiiacumulate din probele cauzei şi pe argumente obţinutedin interpretare”4.

În concluzie, definiţia interpretării normei juridicecivile cuprinde cel puţin următoarele elemente:- este o etapă necesară în aplicărea normei juridice;

3 Victor Dan Zlătescu, Tratat elementar de drept civil român, T eoria generală, vol.I,Casa Editorială « Calistrat Hogaş », Bucureşti, 2000, pag.52-534 V. Eminescu, op.cit ., pag.136, Iosif R Urs, op.cit ., pag.771 M. Mureşan, op.cit ., pag.43, G. Vrabie, op.cit ., pag.632 Prof.univ.dr.Ion Dogaru, op.cit ., pag.44, prof.univ.dr.Dumitru Lupescu, op.cit ., pag.29,prof.dr.Teofil Pop, op.cit ., pag.42, Paul Mircea Cosmovici, op.cit ., pag.493 Gh. Boboş, T eoria generală a dreptului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1994, pag.2354 Iosif R. Urs, op.cit ., pag.78

61



- prin interpretare se stabileşte voinţalegiuitorului;

- scopul interpretării este acela al aplicării

convenabile, juste a normei juridice în cazuri concrete.

2. Necesitatea interpretării normeijuridice civileNormele juridice au un caracter general,

impersonal, ele se referă la cazuri ipotetice. Aplicarea înpractică, în cazuri concrete, a normei juridice este dificilă,pune probleme. Printre argumentele ce impun interpretarea normei

juridice civile poti fi următoarele:a) norma civilă nu poate cuprinde în formulareaei, oricât de precisă, varietatea relaţiilor sociale cărora lise aplică. De exemplu, art.1000 alin.1 Cod civil: “suntemasemenea responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurilesub paza noastră”. Iniţial s-a apreciat că redactoriiCodului civil au înţeles prin această formulare să facă ointroducere la formele răspunderii civile, enunţate în

alin.2,3 şi 4 din art.1000 Cod civil, privind cazurilerăspunderii pentru fapta altuia (răspundere indirectă –răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate decopii lor minori, răspunderea comitenţilor pentruprejudiciile cauzate de prepuşii lor în exercitareafuncţiilor încredinţate şi răspunderea institutorilor şimeseriaşilor pentru prejudiciile cauzate de elevii şiucenicii aflaţi sub supravegherea lor) şi răspunderea

pentru lucrurile ce sunt sub paza noastră (pentruprejudiciile cauzate de animale, respectiv de ruinarea edificiului).

Târziu, după 1940, sub presiunea înmulţiriiprejudiciilor provocate de maşini, instalaţii, utilaje, caurmare a progresului tehnic textul art.1000 alin.1 Cod civil afost interpretat ca fiind răspunderea pentru prejudiciilecauzate de lucrări, dezvoltându-se teoria răspunderii civiledelictuale pentru “fapta lucrului”1.

1 Prof.univ.dr.Liviu Pop, Drept civil român, Teoria generală a obligaţiilor , Ed.

62



b) Legiuitorul formulează norma juridică prinexprimări generale, ce se cer a fi explicate pentru a sestabili precis dacă o situaţie concretă se suprapune cu

ipoteza normei juridice (elementul component al normeijuridice care descrie împrejurările în care se aplicăregula de conduită).

De exemplu norma juridică din art.1000 alin.4Cod civil care prevede: “institutorii şi artizanii, deprejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor, în tot timpulce se găsesc sub a lor priveghere” . Din text nu rezultăce vârstă au elevii şi ucenicii pentru care se răspunde.În literatura de drept civil, urmare a interpretării textuluide lege s-a exprimat părerea ca această răspundere seangajează indiferent de vârsta elevilor şi ucenicilor.Majoritatea autorilor observând şi textul ce urmează:“în tot timpul ce se găsesc sub a lor privighere” auinterpretat textul de lege în sensul că acesta se referă laelevii şi ucenicii minori, deoarece numai minorii suntsupravegheaţi.

c) uneori, cuvintele folosite de legiuitor în

redactarea normei juridice diferă de sensul din vorbireacurentă. De exemplu în limbaj juridic bunurile suntmobile şi prin determinarea legii, nu numai prin naturalor (cum se înţelege în limbajul curent), cuvântulobligaţie are un sens diferit de cel uzual etc. Mai mult,acelaşi cuvânt în limbaj juridic are semnificaţii diferiteîn raport de materia juridică la care se referă. Deexemplu cuvântul “terţ”, în materie contractuală,

înseamnă orice altă persoană în afara părţilorcontractante, în timp ce în materia răspunderii civile delictuale,orice persoană în afara pârâtului, a victimei şi apersoanei pentru care se răspunde.

Este de preferat ca legiuitorul să definească înnorma juridică civilă noţiunile cu care operează. Aşa o

“Lumina Lex”, pag.2000, pag.284-285, C. Stătescu, C. Bârsan, Tratatul de drept civil, Teoria generală a obligaţiilor , Ed. “Academiei”, Bucureşti, 1981,pag.279

63



face de exemplu, în art.8 alin.3 din Legea nr.18/1991 privindfondul funciar, unde stabileşte suprafaţa maximă de terence se poate atribui în proprietate unei familii: “prin

familie se înţeleg soţii şi copiii necăsătoriţi, dacăgospodăresc împreună cu părinţii lor.” d) termenii folosiţi de legiuitor pot fi imprecişi,

formulările neclare, echivoce. De exemplu, în art.2 alin.3din Legea nr.54/1998 privind circulaţia juridică aterenurilor se prevede sancţiunea “reducţiunii” actuluijuridic prin care s-a depăşit limita de 200 ha terenagricol în echivalent arabil, de familie. Termenul de“reducţiune” vizează nulitatea actului juridic şinicidecum instituţia reducţiunii succesorale.

3. Formele interpretării normelorjuridice civile

În funcţie de calitatea interpretului, interpretareanormei juridice civile poate fi oficială şi neoficială.

- interpretarea oficială: este interpretarea făcutăde organul care a emis norma juridică civilă (Parlament,

Guvern, consiliul local etc.) şi se numeşte interpretareautentică.

Ea este generală şi obligatorie erga omnes şiîmbracă forma normelor juridice interpretative.

Apreciem că este tot interpretare oficială(termenul de oficial având un alt înţeles decât acela demai sus când interpretarea era făcută de organul care aemis norma juridică civilă) şi interpretarea cazuală unde

sintagma “oficial” desemnează puterea obligatorie arezultatului la care a ajuns interpretul – instanţa dejudecată sau organele administraţiei de stat – opozabilăpărţilor în conflict (inter partes).

Punctul nostru de vedere este susţinut dedoctrină: “Interpretarea oficială poate fi grupată şi ea îninterpretare generală care este făcută de către unorgan de stat (…) care a fost împuternicit să elaboreze

norme juridice (în acest caz vorbim de interpretare64



autentică) (…) se face prin acte normative şi are uncaracter general – obligatoriu” şi interpretarea cazuală, făcutăde organul de aplicare a dreptului care se referă la un

caz concret. Subiectele care fac această formă deinterpretare sunt instanţele judecătoreşti şi organeleadministraţiei de stat (…) este obligatorie numai pentruo anumită cauză concretă” 1. Credem că formularea“interpretare cazuală” este cea corectă.

Principiul de drept apărut în societatea romanăspune: „cine edictează legea o şi interpretează.”

Modificările aduse Constituţiei prin Legea derevizuire Nr.669/20 sept.2003 privesc şi interpretareaoficială. Potrivit art.126 alin.3 din Constituţie, ÎnaltaCurte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şiaplicarea unitară a legii de către celelalte instanţejudecătoreşti, potrivit competenţei sale.

Prin forţa sa obligatorie, interpretarea cazuală anormei juridice de către Înalta Curte de Casaţie şiJustiţie, este diferită de interpretarea cazuală făcută deinstanţele judecătoreşti. Rezultatul interpretării este

obligatoriu pentru toate instanţele judecătoreşti şi nudoar pentru o cauză concretă, asigurându-se astfelinterpretarea şi aplicarea unitară a legii de cătreinstanţele judecătoreşti, pe întregul teritoriu al ţării.

- interpretarea neoficială este făcută de persoanecare nu au calitatea de organe ale statului. Ea nu esteobligatorie, valoarea ei constând în temeinicia analizei

ştiinţifice şi valoarea raţionamentului pe care seîntemeiază. Interpretarea doctrinară sau interpretareaştiinţifică este făcută de oameni de ştiinţă, cercetători,cadre didactice, specialişti în domeniul dreptului civil înarticole, studii, monografii, etc. şi influenţează deseoriprocesul de elaborare a normelor juridice civile.2

“Ea nu obligă pe judecător, dar serveşte, prin

1 Gheorghe Boboş, op.cit ., pag.2422 Iosif R. Urs, op.cit ., pag.83

65



argumentele pe care le formulează, la aplicarea unitarăa legii, poate servi ca mijloc de perfecţionare alegislaţiei prin propunerile de lege ferenda”.

După rezultatul obţinut de interpret ca urmare ainterpretării normei juridice civile distingem:interpretarea literală, extensivă şi restrictivă.

- interpretarea literală (în litera legii sau strictă):Interpretul descoperă conţinutul normei juridice aşacum a fost înţeles şi formulat de legiuitor prin expresiiledin textul legal, înţelege că norma juridică se aplică laaceleaşi situaţii pe care le-a avut în vedere legiuitorul.Practic este o identitate între formularea textuluinormei juridice şi conţinutul ei. Astfel interpretul nuextinde şi nici nu restrânge înţelesul normei juridice.

De exemplu art.978 Cod civil: “când o clauză (n.a. -într-un contract) este privitoare a două înţelesuri, ea seinterpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu în

acela în care n-ar produce nici unul ”. Interpretul înţelegecă întotdeauna în cazul unui contract, clauza (condiţiile)stabilită de părţi va produce efecte (consecinţe)juridice, deoarece cocontractanţii au dorit acest lucru înmomentul încheierii contractului.

Interpretarea literală nu se confundă cuinterpretarea gramaticală. Aceasta din urmă este ometodă generală de interpretare, prin care interpretul

desluşeşte voinţa legiuitorului din analiza morfologică şisintactică a cuvintelor aşezate în propoziţii şi fraze carealcătuiesc textul normei juridice. Prin folosirea metodeigramaticale interpretul poate în final să realizeze ointerpretare literală, dar în acelaşi timp şi una extensivăsau restrictivă.

- interpretarea extensivă (în spiritul legii): are carezultat aplicarea legii la situaţii mai numeroase decât cele

66



ce par să rezulte din textul legii. Interpretul extindesfera de aplicare a legii, deoarece constată căformularea normei juridice este mai restrânsă decât a

intenţionat legiuitorul. “De aceea, pentru a realiza intenţialegiuitorului şi scopul normei….organul care aplicănorma îi atribuie un sens mai larg decât rezultă dinformulare”.1

Cazuri când nu se admit interpretări extensive:- când legea cuprinde o enumerare limitativă a

împrejurărilor în care se poate aplica. De exemplu art.1002Cod civil: “Proprietarul unui edificiu este responsabilpentru prejudiciul cauzat prin ruina edificiului, cândruina este urmarea lipsei de întreţinere sau a unui viciude construcţie”. Enumerarea textului legal limitându-se la celedouă împrejurări, în nici o altă împrejurare proprietarulunui edificiu nu este responsabil pentru prejudiciulcauzat prin ruina edificiului.

- când norma juridică stabileşte o excepţie de laregulă. Potrivit regulii specifice de interpretare a normei juridicecivile, excepţiile sunt de strictă interpretare (exceptio est

strictissimae interpretationis). De exemplu, textul art.1909 tezaI Cod civil instituie regula conform căreia lucrurilemişcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor, fără săfie trebuinţă de vreo curgere de timp. În teza a II-a seinstituie excepţia: “Cu toate acestea, cel ce a pierdut sau cel cărui s-a furat un lucru poate să-l revendice(n.a. - prin acţiune în justiţie să ceară restituireabunului), în curs de 3 ani, din ziua când l-a pierdut sau când i

s-a furat, de la cel la care-l găseşte” . Aşadar, numai înaceste două situaţii proprietarul lucrului i se recunoaşteposibilitatea revendicării bunului în termenul general deprescripţie de 3 ani.

- când norma juridică stabileşte prezumţii.Potrivit art.1200 Cod civil: “Sunt prezumţii legale aceleacare sunt determinate special prin lege”. Drept urmare,prezumţiile legale anume prevăzute într-un text de lege

1 Iolanda Eminescu, op.cit ., pag.137

67



nu pot fi interpretate extensiv, pe cale de analogie(asemănare).

- interpr etarea restrictivăInterpretul restrângere sferea situaţiilor la careaplică norma juridică, comparativ cu cea avută învedere de legiuitor. Practic, interpretul constată căformularea textului legal este prea largă, în raport cuipotezele avute în vedere de legiuitor. De exemplu,art.1182 Cod civil privitor la dobândirea datei certearată că un înscris sub semnătură privată dobândeştedată certă şi este opozabil terţilor “din ziua în care afost înfăţişat la o instituţie de stat ”.

Într-o opinie, această formulare în textul legii „estesusceptibilă de o interpretare restrictivă, în sensul căsimpla înfăţişare (prezentare) a înscrisului nu estesuficientă, ci ar fi necesar ca înscrisul să fie înregistratla acea autoritate, ori ca pe înscris să se facă omenţiune despre data prezentării, menţiune certificatăde autoritatea respectivă”1.

Uneori, aceeaşi normă juridică civilă esteinterpretată în doctrină şi practica judiciară fie extensiv,fie restrictiv. De exemplu, art.1000 alin.3 Cod civil carestabileşte răspunderea comitetului pentru prejudiciilecauzate de prepusul său a dat naştere unei viicontroverse în legătură cu formularea: “în funcţiile ce lis-au încredinţat ”, condiţie specială a răspunderii. Într-oopinie, prin interpretare restrictivă s-a înţeles că textul

se referă la săvârşirea faptei ilicite în interesulcomitentului sau să existe cel puţin aparenţa că ea estesăvârşită în interesul comitentului.1

Într-o altă opinie, textul s-a interpretat extensiv,răspunderea fiind atrasă şi când prepusul a săvârşitfapta prejudiciabilă depăşind funcţiile stabilite decomitent, sau prin deviere de la acestea. Ambele opinii

1 Gabriel Boroi, op.cit ., pag.281 Iosif R. Urs, op.cit ., pag.85

68



se regăsesc în soluţii ale instanţelor de judecată.2

Interpretarea literală (strictă) a legii a fost unadin ideile promovate de şcoala clasică (exegetică) de

interpretare. Voinţa legiuitorului trebuia dedusăexclusiv din textul legii. Potrivit acestei şcoli, legeaclară trebuie urmată, trebuie descifrate prevederile eineclare pentru a ajunge la intenţia legiuitorului, în lipsalegii se face trimitere la cutumă şi echitate.

Şcoala liberei cercetări ştiinţifice dimpotrivă, apromovat ideea libertăţii interpretului un raport cutextul legii. S-a ajuns la concluzia că, textul de lege, odată creat, se separă de voinţa legiuitorului spre a trăişi evolua împreună cu transformările care se ivesc întretimp în viaţa socială, interpretarea trebuie făcută şi înraport de nevoile cărora el este menit să le facă faţă,aşa cum apar aceste nevoi în momentul în care se faceinterpretarea şi aplicarea normei.3

4. Metodele de interpretareInterpretarea normei juridice civile este un

proces de analiză a textului legii ce se finalizează custabilirea ipotezei, dispoziţiei şi sancţiunii normeijuridice, a subiecţilor de drept cărora se adresează, adrepturilor şi obligaţiilor ce le revin acestora, a efectelorjuridice ce se produc în cazul nerespectării ei.În acestproces interpretul recurge la metode.

Prin metodă de interpretare înţelegem procedeeleşi mijloacele folosite pentru descoperirea conţinutului

prevederilor normelor juridice, în scopul aplicării lor lacazuri concrete.1

metoda gramaticalăInterpretul aplică regulile gramaticii la textul

2 C. Stătescu, C. Bârsan, Tratat de drept civil, Teoria generală a obligaţiilor ,Ed. Academiei, Bucureşti, 1981, pag.2283 Iolanda Eminescu, Tratat de drept civil , vol.I., Partea generală, Ed. « Academiei »Bucureşti, 1967, pag.151-1521 Gheorghe Boboş, op.cit ., pag.247

69



normei juridice, analizează morfologic şi sintacticpropoziţiile şi frazele textului legii, observă legăturaîntre cuvinte şi fraze.

Metoda gramaticală presupune şi stabilireasensului cuvintelor în care se exprimă norma.În ipoteza când textul normei juridice

intercalează între cuvinte particula “şi” norma impunecondiţii cumulative, iar când intercalează particulasau/ori, norma se referă la condiţii alternative. Deexemplu, în art.13 Decretul 31/1954 se prevede:“domiciliul unei persoane fizice este acela unde ea îşiare locuinţa statornică sau principală” . Aşadar, cândpersoana are mai multe locuinţe, domiciliul va fi lalocuinţa principală, dacă are o singură locuinţă, acolo vafi şi domiciliul.

metoda sistematicăInterpretul desluşeşte înţelesul normei juridice în

contextul actului normativ din care face parte sau prinlegăturile cu norme juridice din alt act normativ.

De exemplu, pentru a înţelege textul art.8 dinDecretul 31/’54 privind persoanele fizice şi juridice:“minorul care se căsătoreşte dobândeşte, prin aceasta,capacitatea deplină de exerciţiu”, se apelează la normajuridică din art.4 Codul Familiei: “Bărbatul se poatecăsători numai după împlinirea vârstei de 18 ani, iarfemeia dacă a împlinit 16 ani sau după caz, 15 ani”.

Aşadar, numai femeia se poate căsători având

vârsta minorităţii (sub 18 ani) şi deci termenul “minor”din art.8 se referă doar la femeia minoră care secăsătoreşte.

Metoda sistematică de interpretare se foloseşteşi atunci când interesează domeniul de aplicare anormei juridice: este o normă generală sau o normăspecială. În acest demers se respectă regula: normaspecială derogă de la norma generală – specialiageneralibus derogant.

70



metoda logicăEste metoda care stabileşte înţelesul normei

juridice prin folosirea legilor logicii, bazându-se peraţionamente inductive şi deductive.Regulile de interpretare logică sunt:- excepţia este de strictă interpretare şi aplicare

(exceptio est strictissimae interpretationis);Când legea stabileşte o excepţie de la regulă ea

nu poate fi aplicată în împrejurările ce nu suntprevăzute de lege. Astfel, art.974 Cod civil stabileşte:“Creditorii pot exercita toate drepturile şi acţiuniledebitorului, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale.” Aşadar, creditorii exercită numai acţiunilecu caracter patrimonial, exclusiv cele personale aledebitorului, ca de exemplu, acţiunea în recunoaştereapaternităţii copilului născut din afara căsătoriei.

- unde legea nu distinge, nici interpretul nutrebuie să distingă (ubi lex non distinguit, nec nos distingueredebemos). Astfel, art.14 alin.1 din Decretul nr.31/1954 prevede:

“domiciliul minorului este la părinţii săi sau la acela dinpărinţi la care el locuieşte statornic”. Termenul de “minor”nu permite interpretului să distingă între minorul sub 14ani (lipsit de capacitate de exerciţiu) sau între 14-18 ani(care are capacitate restrânsă de exerciţiu);

- normele juridice se interpretează în sensul în careele produc efecte, iar nu în sensul în care ele n-ar produce nici unefect (actus interpretandus est potius ut valeat, quam ut pereat ).

Regula a fost preluată din materia interpretăriicontractelor şi extinsă şi la interpretarea normelor dreptuluicivil. Potrivit art.978 Cod civil: “când o clauză este primitoarede două înţelesuri, ea se interpretează în sensul cepoate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar puteaproduce nici unul”;

- legea specială derogă de la legea generală(specialia generalibus derogant );

- regula este legea generală şi excepţia, legea

71



specială. Astfel, în art.27 alin.1 din Constituţie sedispune: “Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile.Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliu sau

în reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia.”Aceasta este legea generală. În alin.2 se precizeazăsituaţiile în care “se poate deroga prin lege”. Legea ce se vaelabora şi care cuprinde situaţiile când se poatepătrunde şi rămâne în domiciliu este o lege specială cederogă de la legea generală.1

Argumentele interpretării logice sunt:per a contrario: Ori de câte ori textul de lege

prevede un lucru, se prezumă că el neagă contrariul.Astfel, art.969 alin.2 Cod civil prevede: “ele (convenţiile)se pot revoca prin consimţământul mutual sau din cauzeautorizate de lege”. Interpretarea acestui text prin argumentul per a contrario conduce la concluzia că acestea nu pot firevocate prin manifestarea unilaterală de voinţă a uneipărţi contractante.

a fortiori ratione (cu atât mai mult). Interpretarea prin

argumentul a fortiori extinde aplicarea normei juridice şi laîmprejurări neprevăzute în ipoteză, când argumentelecare au dus la adoptarea normei se regăsesc cu maimultă putere în împrejurarea respectivă. Astfel, s-astabilit că dacă uzucapiunea este un mod de dobândirea proprietăţii cu atât mai mult (a fortiori ratione)uzucapiunea este şi un mod de dobândire a unuidezmembrământ al dreptului de proprietate (de

exemplu, dreptul de uzufruct etc.).a pari (de analogie) – ubi eadem est ratio, eadem lex essedebet , unde este aceeaşi raţiune a legii, acolo trebuieaplicată aceeaşi dispoziţie a legii. Aşadar, normajuridică prevăzută pentru o anumită împrejurare trebuieaplicată la cazuri identice sau asemănătoare. Prevederileart.3 Cod civil: “judecătorul care va refuza de a judeca,

1 V. Pătulea, Raportul dintre normele juridice generale şi cele speciale, în« Dreptul » nr.1/1991, pag.8-18

72



sub cuvânt că legea nu prevede sau este întunecatăsau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil dedenegare de dreptate” , permit judecătorului să apeleze

la argumentul a pari în cazul concret neprevăzut de normajuridică.De precizat că argumentul a pari este relativ

pentru că folosirea unui text de lege la situaţi identice,asemănătoare, trebuie să aibă în vedere şi deosebiriledintre acestea şi situaţia expres reglementată de lege.

De asemenea, regula conform căreia normelespeciale sunt de strictă interpretare nu permiteaplicarea prin analogie. Astfel, regulile juridice cereglementează contractul de rentă viageră -–normejuridice speciale – nu se vor aplica contractului deîntreţinere (contract nenumit, nereglementat de legeacivilă) deşi între cele două contracte există asemănări.Contractul de întreţinere este reglementat de regulilegenerale din teoria generală a obligaţiilor.

argumentul reducerii la absurd – reductio ad absurdum,

subliniază că numai o singură soluţie este de admis,pentru că, raţional, o altă soluţie este absurdă, ilogică.

metoda teleologică (teleos=scop, logos=studii).Interpretul stabileşte înţelesul, conţinutul normei

juridice prin urmărirea scopului avut în vedere de legiuitor laelaborarea textului legal.

Pentru aflarea scopului în care legiuitorul a

elaborat norma juridică se analizează condiţiileiniţiativei legislative, forma iniţială a proiectului actuluinormativ, expunerea de motive ce prefaţeazăconţinutul actului normativ, dezbaterile parlamentareetc.

metoda istoricăInterpretul stabileşte sensul normei juridice din

analiza condiţiilor concret istorice care au generat

73



emiterea normei juridice civile. Acestea se regăsesc înexpunerea de motive ale actului normativ.

CAPITOLUL V

RAPORTUL JURIDIC CIVIL

1. Definiţia raportului juridic civilRaportul juridic este relaţia socială reglementată

de norma juridică. Datorită acestei reglementări, relaţiasocială primeşte caracter juridic şi dobândeşte forma deraport juridic.1

Raporturile juridice sunt reglementate de diversenorme juridice: constituţionale, penale, de dreptadministrativ, de dreptul familiei etc.

Raporturile juridice reglementate de norme juridice civile suntraporturi juridice civile.2

Într-o altă formulare, “raportul juridic civil este

1 Paul Mircea Cosmovici, op.cit ., pag.54, prof.dr. Teofil Pop, op.cit ., pag.482 Prof.Tr. Ionaşcu şi conf. Z. Oprea, Curs de drept civil român, 1950-1951, pag.71-72

74



relaţia socială reglementată de norma de drept civil.”3

În unanimitate, autorii de drept civil precizeazăcă relaţiile sociale reglementate de dreptul civil sunt:

- relaţiile sociale patrimoniale (de proprietate şi deobligaţii etc.)- relaţii sociale nepatrimoniale (persoanele,

extrapatrimoniale) în care se manifestă individualitateapersoanei.

Definiţia raportului juridic civil subliniază:- raportul juridic civil este o relaţie socială- raportul juridic este numai relaţia socială

patrimonială şi nepatrimonială- relaţia socială patrimonială sau nepatrimonială

este reglementată de norma juridică civilă.

2. Caracterele juridice ale raportuluijuridic civilRaportul juridic civil prezintă următoarele caractere

juridice:a) este un raport social , deoarece el se stabileşte

întotdeauna între oameni, priviţi individual, în calitatede persoane fizice sau priviţi în colectivitatea ce oalcătuiesc, în calitate de persoane juridice.

În doctrina franceză şi apoi la noi s-a susţinutteza, potrivit căreia, în cazul dreptului de proprietateraportul juridic civil se stabileşte între proprietar şilucrul, la care se referă dreptul său. Ar însemna căraportul juridic civil s-ar încheia între o persoană –

proprietarul, şi lucrul asupra căruia exercită acest drept.Faptul că este “o absurditate această teză”1

rezultă din următoarele:- norma de drept reglementează relaţiile între

3 M. Mureşan, op.cit ., pag.54, prof.univ.dr. Dumitru Lupulescu, op.cit ., pag.371 Prof.dr.Teofil Pop, op.cit ., pag.53 , Paul Mircea Cosmovici, op.cit ., pag.56, prof.univ.dr.Ion Dogaru, op.cit ., pag.57, Gabriel Boroi, op.cit ., pag.37, prof.dr.doc.AurelianIonaşcu, Raportul juridic civil ,vol.I., Partea generală de Tr. Ionaşcu şicolaboratorii, Ed. « Academiei », Bucureşti, 1967, pag.155-156,prof.univ.dr.Gheorghe Beleiu, op.cit ., pag.17

75



oameni, conduita oamenilor, şi atunci când aceasta esteîn legătură cu anumite lucruri şi nicidecum conduita lucrurilor;

“A admite astfel, înseamnă a admite că legea

poate reglementa conduita lucrurilor, că deci, esteposibil să se poată institui o obligaţie în sarcinalucrurilor, ceea ce este o absurditate”, spune N. Titulescu.

- raportul juridic civil se formează de cele mai multe oridin acordul de voinţă al părţilor, şi numai fiinţele auvoinţă. În ipoteza raportului juridic stabilit între om şi lucru,lucrul ar fi subiect al raportului juridic civil, concluzieinadmisibilă (lucrul nu poate avea voinţă proprie).

Raportul de proprietate este un raport juridic civilce se stabileşte între titularul dreptului de proprietate şitoţi ceilalţi, cărora le revine obligaţia generală negativăde a nu face nimic de natură a stânjeni pe proprietar săexercite acest drept.

Formularea frecvent folosită “regimul juridic albunurilor” se referă la regulile juridice privitoare laconduita oamenilor cu privire la lucruri.

b) caracter dublu voluţional Într-un raport juridic de drept civil se întâlnesc două

voinţe:O primă voinţă este cea a legii. Raportul juridic

se încheie în respectul prevederilor legii. Legeareprezintă voinţa legiuitorului, expresie a voinţeioamenilor, reprezentaţi ca urmare a alegerilor, în

procesul de legiferare.A doua voinţă o reprezintă aceea a părţilorraportului juridic civil, de regulă, născut prinmanifestarea de voinţă a părţilor sau cel puţin a uneiadintre ele.

Aşadar, în raportul juridic civil voinţa legiuitoruluiexprimată în norma juridică ce-l reglementează seîntâlneşte cu voinţa părţilor contractante.

În doctrină se vorbeşte de “caracterul dublu

76



voluţional ” (ori “dublu caracter voluţional ”) alraportului juridic civil.

c) poziţia de egalitate a părţilor raportului juridic civil

În ramurile dreptului privat, îndeosebi în dreptul civil,subiecţii raportului juridic au o poziţie egală, în sensulcă voinţele juridice ale lor sunt egale. Nici una din părţinu poate să impună voinţa sa celeilalte voinţe. De comunacord, părţile pot să încheie, să modifice sau să stingă unraport juridic civil. Egalitatea voinţelor juridice saupoziţia juridică de egalitate are un conţinut diferit deegalitatea în faţa legii, noţiune des folosită în ramuriledreptului public. Prin egalitatea în faţa legii se înţelegesupunerea fiecărei părţi a raportului juridic, inclusiv astatului prevederilor actelor normative. Egalitatea înfaţa legii nu exclude poziţia de subordonare a părţilorraportului juridic.

Egalitatea juridică a voinţelor părţilor raportuluijuridic civil exclude subordonarea părţile raportului

juridic una faţă de alta. În raporturile juridice civile stabilite caurmarea încheierii contractelor de adeziune părţi au voinţăjuridică egală deşi una din părţi impune voinţa sa,stabilind conţinutul raportului juridic (existenţa şiîntinderea drepturilor şi obligaţiilor ce revin celeilaltepărţi), de exemplu, în contractele de utilităţi publice – defurnizare apă, gaz, electricitate, telefon, cablu TV etc.)Cealaltă parte este liberă să încheie sau nu asemenea

contracte.

3. Structura raportului juridic civilNoţiunea de structură a raportului juridiccivil Raportul juridic civil cuprinde în structura sa următoarele

elemente:

a) subiectele sau părţile raportului juridic civil, adică77



organizatorică internă, un patrimoniu propriu, distinctde cel al membrilor care o compun şi un scop binedeterminat) este titulară de drepturi şi obligaţii civile.

Decretul nr.31/1954 privind persoanele fizice şijuridice reglementează statutul persoanei fizice şijuridice.

Subiectul activ este persoana care prin încheierea raportuluijuridic civil dobândeşte drepturi (de exemplu chiriaşul– locatarul - stabilind un raport juridic cu locatorul - proprietarullucrului închiriat parte a contractului de închiriere - dobândeştedreptul să ceară spre folosinţă bunul închiriat sauexercită drepturi civile (de exemplu, moştenitorulexercită dreptul de a cere chiria, când a moştenit un imobilînchiriat şi acest drept este stipulat în contractul deînchiriere.)

Subiectul pasiv, este persoana căreia îi revinobligaţii civile. De exemplu, locatorul are obligaţia civilăsă pună la dispoziţie locatarului, să predea lucrul înfolosinţă temporară.

În raporturile juridice de obligaţii subiectul activ

se numeşte creditor şi subiectul pasiv se numeşte debitor .De regulă, părţile raportului juridic civil

(subiectele) au în acelaşi timp ambele calităţi: calitateade subiect (parte) activ şi calitatea de subiect (parte)pasiv, pentru că, în mod obişnuit, dreptului unei părţi araportului juridic civil îi corespunde obligaţia celeilaltepărţi. Astfel, în contractul de închiriere ce dă naştereunui raport juridic civil, dreptului locatorului de a pretinde

chiria convenită, la termenele stabilite îi corespundeobligaţia locatarului de a plăti chiria. Asemenea,locatarul are dreptul să pretindă predarea lucrului sprefolosinţă temporară, locatorul fiind obligat să-l predea.

Determinarea,pluralitatea, schimbarea subiectelor

raportului juridic civil

Determinarea subiectelor raportului juridic civil

A determina subiectele raportului juridic civil

79



persoane de a nu face nimic de natură a încălca dreptultitularului. În schimb, odată ce dreptul absolut a fostîncălcat, se stabileşte, în virtutea legii, un nou raport

juridic – distinct de cel iniţial care rămâne în fiinţă faţăde toată lumea – şi anume un raport juridic întretitularul dreptului absolut încălcat (ca subiect activ) şiautorul încălcării (ca subiect pasiv determinat), raport înconţinutul căruia intră dreptul relativ, de creanţă alsubiectului activ de a pretinde o prestaţie specifică,adică fie de a da ceva (de a plăti de exemplu,despăgubiri pentru prejudiciile cauzate titularuluidreptului absolut încălcat), fie de a face ceva (de exemplu, dea înceta încălcarea dreptului.

Acest nou raport juridic nu se substituie celuiiniţial, nici nu-l înlătură (n.a. - acesta rămâne în fiinţă încontinuare cu un subiect activ şi cu subiecte pasivenedeterminate), ci se adaugă acestuia, având oexistenţă de sine stătătoare şi având un conţinutdiferit.1

Pluralitatea subiectelor raportului juridic civil În mod obişnuit raportul juridic civil se stabileşte

între două persoane: o persoană subiect activ şi o altăpersoană subiect pasiv. Acesta este raportul juridic civilsimplu.

Uneori, raportul juridic civil se stabileşte între maimulte subiecte de drept: mai multe persoane pot fi subiecte activesau subiecte pasive. Este raportul juridic civil complex.

În ipoteza raporturilor juridice civile cu mai multe subiecte,fie active, fie pasive, regula este aceea a divizibilităţiidrepturilor şi obligaţiilor între subiectele active şi cele pasive.

Raporturile juridice civile cu pluralitate de subiecte sunt:a) raportul juridic de obligaţii , unde potrivit

regulii, obligaţiile sunt conjuncte (divizibile).

1 Pop, Gh. Beleiu, Drept civil, T eoria generală a dreptului civil, Universitatea dinBucureşti, 1980, pag.72 şi urm., prof.univ.dr.Gheorghe Beleiu, op.cit ., pag.76,prof.dr.Teofil Pop, op.cit ., pag.59, prof.univ.dr. Dumitru Lupulescu, op.cit ., pag.45

81



Distingem două cazuri: pluralitate activă – suntmai multe subiecte active, pluralitatea pasivă – sunt mai multesubiecte pasive.

Exemplu de pluralitate activă: trei fraţi cumpărăun autoturism. Ei fiind creditorii autoturismului, oricare din eipoate să-l pretindă de la vânzător.

Exemplu de pluralitate pasivă: doi fraţi, careîmpreună au produs un prejudiciu sunt debitorii obligaţiei dereparare a prejudiciului.

Regula divizibilităţii drepturilor şi obligaţiilorcomportă două excepţii, împrejurări când drepturile şiobligaţiile nu se divid:

1) obiectul exterior raportului juridic civil (de exempluautoturismul într-un contract de vânzare-cumpărare)este prin natura lui indivizibil. De exemplu, doi fraţi aumoştenit, au cumpărat, au primit în donaţie etc. unautoturism pe care îl vând. Obligaţia de a predaautoturismul nu se divide, deoarece autoturismul prin natura luieste indivizibil. Oricare din fraţi poate fi obligat decumpărător să predea autoturismul. Tot astfel, dacă

sunt doi cumpărători, autoturismul se va predaoricăruia dintre ei.

Indivizibilitatea drepturilor şi obligaţiilor în cazulraportului juridic civil cu mai multe subiecte active şipasive poate fi stabilită şi prin convenţia părţilor . Deexemplu, doi prieteni în contractul de închiriere a unui autoturismpentru 1 milion pe zi timp de 3 zile, pot conveni cu locatorul,indivizibilitatea chiriei (a sumei de 3 milioane).

Procedând aşa, locatorul se asigură de primirea chiriei dela oricare chiriaş.2) solidaritatea, este împrejurarea în care legea sau

voinţa părţilor stabileşte executarea sau exercitarea obligaţiilorsau drepturilor în întregime, nedivizat, de oricare dintre codebitori saudintre creditorii solidari.

Se disting:S olidaritatea pasivă, caracterizată prin:- obligaţiile se execută în întregime de oricare

82



codebitori;- codebitorul care a executat obligaţia în întregime are

drept de regres împotriva celorlalţi debitori, astfel încât

fiecare codebitor participă la executarea prestaţiei;- plata făcută de codebitor stinge raportul juridicde obligaţii între creditor şi codebitor.

De exemplu, trei conducători auto distrug împreunăindicatoarele rutiere de “Staţionare interzisă” de pe undrum public. Ei răspund solidar faţă de persoanaprejudiciată. Victima are posibilitatea să ceară instanţeide judecată valoarea totală a prejudiciului suferit de laoricare codebitor (oricare conducător auto). Codebitorulobligat la plata integrală a prejudiciului face plata şiastfel raportul juridic de obligaţii stabilit între victimă şicodebitori încetează. Debitorul care a despăgubitintegral victima are acţiune în regres împotriva celorlalţidebitori, pentru că fiecare suportă reparareaprejudiciului în raport de gradul de participare.

Solidaritatea pasivă se naşte din lege sau dintr-un act juridic (convenţia părţilor).

- solidaritatea activă, când oricare dintr e creditoriexercită dreptul de a cere de la debitor întreagadatorie, nu numai partea ce i se cuvine. Debitorul, prinplata făcută, se eliberează faţă de toţi ceilalţi creditorisolidari. Creditorul care a primit toată creanţa esteobligat să o împartă cu ceilalţi creditori.

De exemplu, 3 fraţi au în proprietate comună unapartament pe îl închiriază. Ei sunt creditorii chiriei. În

contract, ei pot stipula dreptul oricăruia din ei de aprimi chiria. Solidaritatea activă se naşte numai dintr-unact juridic.

b) raportul juridic real

În raporturile juridice reale, care au în conţinutul lordreptul de proprietate, pot exista mai multe subiecte active,titulari ai dreptului de proprietate comună asupra unuibun sau mase de bunuri.

83



Proprietatea comună poate fi:- coproprietate: fiecare coproprietar are o parte

ideală dar nu concretă dintr-un bun sau câteva bunuri

determinate.(de exemplu, doi fraţi sunt proprietari încomun ai unui imobil, unul asupra a 2/3 şi celălalt asupra1/3 din imobil);

- indiviziunea: mai multe persoane deţin în comun omasă de bunuri, având calitatea coindivizar. Fiecarecunoaşte cota ideală de drept, dar nu deţine înexclusivitate nici un bun. De exemplu, în cazulmoştenitorilor ce dobândesc masa succesorală.

Atenţie, spre deosebire de coproprietate, coindivizariisunt proprietarii unei mulţimi de bunuri nu al unuia sau acâtorva bunuri determinate.

- devălmăşia: este titlul juridic sub care soţii deţinbunurile comune, dobândite în timpul căsătoriei. Parteafiecărui soţ este determinată de lege prin folosireacriteriului “gradul de contribuţie” la dobândireabunurilor comune.

c) raportul juridic nepatrimonial Există pluralitate de subiecte în cazul creaţiei

intelectuale (operă ştiinţifică, invenţie). În acest caz,pluralitate activă este denumită “coautorat”, opera fiindcreaţie comună, contribuţia fiecărui autor fiind anteriorstabilită.

Schimbarea subiectelor raportului juridic civil

Raporturile juridice civile încheiate se modifică întimp adaptându-se unor împrejurări noi. Se pot schimbaşi subiecţii de drept care l-au încheiat. De exemplu, într-uncontract de închiriere, chiriaşul având problemefinanciare este în imposibilitatea plăţii chiriei.Contractul încetează prin acordul de voinţă allocatorului şi locatarului, dar creanţa trebuie executată.Intervine tatăl chiriaşului şi face el plata. Astfel, seschimbă un subiect al raportului juridic civil, locul locatarului fiind

84



luat de tatăl acestuia prin instituţia numită subrogaţia îndreptul creditorului plătit.

Schimbarea subiectelor raportului juridic diferă în

funcţie de natura raportului juridic.a) schimbarea subiectelor raportului juridic când acesteasunt persoane juridice: se face în condiţiile actului normativprin care s-au constituit, în cazul celor de drept publicsau a voinţei liber exprimate de persoana juridică dedrept privat;

b) schimbarea subiectelor raportului juridic civil ce areîn conţinut drepturi nepatrimoniale.

Drepturile personale, nepatrimoniale fiind strânslegate de persoana titularului, intim legate de viaţă defamilie (de exemplu, dreptul la reputaţie, la nume, ladenumire, la onoare, dreptul de autor şi inventator, laviaţă, la integritate fizică şi sănătate, dreptul larespectarea vieţii private etc.) au caracter inalienabil şi nu potfi transmise altei persoane.

Schimbarea subiectelor nu se poate face în acest caz.1

c) schimbarea subiectelor raportului juridic civil deobligaţii

Legea reglementează schimbarea subiectuluiactiv în raporturile de obligaţii prin următoareleprocedee: cesiunea de creanţă, subrogaţia în drepturilecreditorului plătit şi novaţia prin schimbarea decreditor.

• cesiunea de creanţă: este contractul prin care

un creditor transmite dreptul său de creanţă cu titluloneros sau gratuit, unei alte persoane. Creditorul care transmitecreanţa se numeşte cedent, dobânditorul creanţei senumeşte cesionar, debitorul care rămâne să executecreanţa transmisă se numeşte debitor cedat. Încesiunea de creanţă cesionarul ia locul cedentului. Deexemplu, într-un contract de împrumut, de consumaţie(mutuum), creditorul (împrumutătorul) îl împrumută pe

1 Dr.Ilie Urs, avocat, Repararea daunelor morale, “Lumina Lex”, 2001, pag.14-16

85



debitor cu suma de 15 milioane $, cu termen scadent de 6 ani.Împrumutătorul înainte de împlinirea termenuluisuspensiv 6 ani (la scadenţă) - când va putea exercita dreptul

de a cere restituirea sumei împrumutate are nevoie de bani. Cedentul(împrumutătorul) încheie un contract de cesiune decreanţă cu o persoană dispusă să cumpere creanţa(cesionar). Astfel, se schimbă subiectul activ în raportuljuridic de obligaţii: subiectul activ iniţial, cedentul esteînlocuit cu dobânditorul creanţei-cesionarul. Ambelepărţi ale contractului de cesiune sunt în avantaj:cedentul dobândeşte banii de care are nevoie, chiardacă nu întreaga sumă, cesionarul şi-a investit baniiurmând să dobândească şi un câştig: diferenţa dintrepreţul de cumpărare a creanţei, de regulă mai mic, şivaloarea nominală a creanţei sau când acestea coincid,dobânda legală.

• subrogaţia în drepturile creditorului plătit constăîn înlocuirea debitorului din raportul juridic de obligaţiicu o altă persoană care, plătind datoria, devine creditoral debitorului, dobândind toate drepturile creditorului.

Sunt frecvente situaţiile când o altă persoană plăteştedatoria debitorului. De exemplu, tata plăteşte datoriafiului său care a încheiat un contract de vânzare-cumpărare a unei combine muzicale şi nu reuşeşte săplătească decât o parte din preţ. Cel ce plăteşte în loculdebitorului, îl înlocuieşte pe acesta în raportul juridic deobligaţii. Astfel, s-a stins raportul de obligaţii întrecreditorul iniţial (în exemplu, vânzătorul combinei

muzicale) şi debitor (în exemplu, fiul care a cumpăratcombina muzicală) acesta rămânând pe mai departeobligat faţă de noul creditor (în exemplu, tatăl).

• novaţia prin schimbare de creditor , este un contractprin care se schimbă vechiul creditor cu un nou creditor,debitorul devenind obligat faţă de noul creditor şiliberat faţă de vechiul creditor. Novaţia, deşi sub acestaspect este identică cu cesiunea de creanţă şi

subrogaţia în drepturile creditorului plătit, se86



particularizează prin aceea că simultan cu schimbareasubiectului activ are loc stingerea vechii obligaţii şitransformarea acesteia într-o nouă creanţă al cărei

titular este noul creditor. De exemplu, cumpărătorulunui autoturism a convenit cu vânzătorul să plăteascăpreţul la un termen şi constată că este în imposibilitatesă o facă. Cei doi pot încheia un contract în care săstabilească schimbarea obiectului contractului devânzare-cumpărare (de exemplu, în locul preţuluidebitorul să predea un bun determinat unei altepersoane, care devine astfel noul creditor. Acest lucruse poate realiza pentru că între vânzător şi noulcreditor, de exemplu, există o obligaţie de plată).1

d) schimbarea subiecţilor raportului juridic civil ceare în conţinut drepturi reale

În acest caz, se pot schimba numai subiecţiiactivi, prin transmiterea bunului asupra căruia seexercită dreptul de proprietate: prin contracte,succesiune, legate testamentare, tradiţiune etc.

Subiectul pasiv nu se poate schimba, el fiind “toţi

ceilalţi”, nedeterminat, universal.

Capacitatea civilă a subiectelor raportului juridic civil Capacitatea civilă, parte a capacităţii juridice

constă în calitatea persoanei fizice sau juridice de a fi subiect dedrept. Persoana poate încheia raporturi juridice civile numai dacăare capacitate civilă.

Potrivit prevederilor art.4 Decretul 31/1954

privitor la persoanele fizice şi juridice: “Capacitateacivilă este recunoscută tuturor persoanelor ”.Persoana fizică are capacitate de folosinţă şi, în

afară de cazurile prevăzute de lege, capacitate deexerciţiu (art.5 Decretul 31/1954 privitor la persoanelefizice şi juridice).

1 Prof.univ.dr.Liviu Pop, op.cit ., pag.458-470

87



Capacitatea de folosinţăLa persoanele fizice, capacitatea de folosinţă este

definită de prevederile art.5 din acelaşi act normativ:

“Capacit atea de folosinţă este capacitatea de a aveadrepturi şi obligaţii.”În doctrină, se nuanţează formularea legală:

“aptitudinea generală şi abstractă a omului de a aveadrepturi şi obligaţii”.1

Am subliniat “de a avea drepturi” pentru a nu se confunda cunoţiunea de capacitate de exerciţiu în definiţia căreiaapare sintagma “de a-şi exercita drepturile”.

Într-o altă formulare, capacitatea de folosinţăeste aptitudinea de a fi subiect de drept civil. Legearecunoaşte tuturor persoanelor capacitatea civilă,implicit capacitatea de folosinţă (art.4 Decretul 31/54privitor la persoanele fizice şi juridice) fără nici odiscriminare de sex, rasă, naţionalitate, religie, grad decultură sau origine.

Capacitatea de folosinţă este generală, în sensulcă ea cuprinde toate drepturile civile subiective şi obligaţiile

civile recunoscute de dreptul obiectiv. Astfel, în principiuorice persoană fizică are dreptul să vândă, să cumpere,să închirieze, să doneze, să împrumute, sămoştenească etc.

Nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea defolosinţă decât în cazurile şi condiţiile prevăzute delege. De exemplu, dreptul de a dona este interzispersoanei fizice în anumite condiţii: art.806 Cod civil

“minorul mai mic de 16 ani nu poate dispune nici într-un fel ”.Persoana fizică nu poate renunţa, nici în tot, niciîn parte, la capacitatea de folosinţă. Uneori poaterenunţa la un drept civil subiectiv, sau la mai multe, darla aptitudinea generală de a avea drepturi şi obligaţii, lacapacitatea de folosinţă nu poate renunţa. Astfel, nimeni

1 M. Mureşan, op.cit ., pag.60, prof.univ.dr.Gheorghe Beleiu, op.cit ., pag.78, Iosif R. Urs,op.cit ., pag.126, prof.univ.dr. Ioan Dogaru, op.cit ., pag.72, prof.dr.docent A.Ionaşcu, op.cit ., pag.163

88



nu poate înstrăina capacitatea sa de a avea dreptul dea dona, de a vinde, de a cumpăra etc.

Capacitatea de folosinţă a omului începe de la

naştere şi încetează cu moartea acestuia (în unele cazurila declararea judecătorească a morţii).Numai în ceea ce priveşte dobândirea de drepturi

(atenţie nu şi de obligaţii) legea recunoaşte aceastăposibilitate din perioada de concepţie a copilului, însănumai dacă se naşte viu.

La persoanele juridice, capacitatea de folosinţă estelimitată de principiul specialităţii capacităţii defolosinţă. Astfel, persoana juridică are aptitudineagenerală de a avea drepturi şi obligaţii, dar numai“acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prinlege, actul de înfiinţare sau statut ”(art.34 alin.1 Decretul31/1954).

Capacitatea de folosinţă nu mai este generală, cala persoanele fizice, ci este limitată de principiulspecialităţii capacităţii de folosinţă. De exemplu,Universitatea poate avea numai acele drepturi şi

obligaţii prin care se realizează scopul pentru care afost înfiinţată: asigurarea pregătirii superioare astudenţilor.

Legea sancţionează nesotirea limitării capacităţiide folosinţă la scopul pentru care s-a înfiinţat persoanajuridică. “Orice act juridic care nu este făcut în vederearealizării acest ui scop este nul ” (n.a. nulitate absolută –art.31 alin.1 Decretul 31/1954). De exemplu, dacă

Universitatea ar încheia acte juridice pentru construirea deimobile în vederea vânzării, aceste acte juridice ar finule.

Capacitatea de folosinţă a persoanei juridiceîncepe la data înregistrării persoanei juridice sau la dataactului de dispoziţie care le înfiinţează (de exemplu, lapersoanele juridice de drept public), data recunoaşteriiactului de înfiinţare, data autorizării înfiinţării sau dataîndeplinirii vreunei cerinţe a leg

ii, după caz.

89



Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice iasfârşit la data încetării existenţei persoanei juridice, prinreorganizare sau dizolvare.

Capacitatea de exerciţiuLa persoanele fizice“Capacitatea de exerciţiu este capacitatea

persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asumaobligaţii, săvârşind acte juridice” (art.5 alin.3 Decretul31/1954).

Actele juridice nu pot fi încheiate de oricepersoană. Persoana care încheie acte juridice trebuiesă-şi dea seama de efectele juridice pe care le produceactul încheiat, trebuie să aibă voinţă conştientă.

În doctrină, se acceptă în unanimitateurmătoarea definiţie a capacităţii de exerciţiu:aptitudinea persoanei fizice de a dobândi drepturi (uniiautori: de a exercita) şi de a-şi asuma obligaţii (uniiautori: de a-şi îndeplini obligaţiile civile) prin încheiereade acte juridice proprii.1

Nimeni nu poate fi lipsit în tot sau în parte, decapacitatea de exerciţiu, decât în cazurile şi în condiţiileprevăzute de legi. De exemplu, minorul între 14-18 anieste lipsit în parte de capacitatea de exerciţiu, potrivitprevederilor art.9 din Decretul 31/1954, ca măsură deocrotire. Se consideră că el nu dispune de dezvoltarepsihică deplină, nu are o voinţă conştientă matură.

Nu au capacitate de exerciţiu, potrivit art.11 din

Decretul 31/1954, minorul care nu a împlinit vârsta de14 ani şi persoana pusă sub interdicţie. Legea prezumăcă nu au discernământ. Beneficiind de capacitate defolosinţă, ei pot deveni titulari de drepturi şi obligaţii,dar numai prin actele juridice civile încheiate dereprezentanţii lor (părinţii sau tutorele) în numele

1 M. Mureşan, op.cit ., pag.61, Ion R. Urs, op.cit ., pag.132, Paul Mircea Cosmovici, op.cit .,pag.60, prof.dr.Teofil Pop, op.cit ., prof.univ.dr. Ion Dogaru, op.cit ., pag.73, prof.dr.doc.A. Ionaşcu, op.cit ., pag.164

90



minorului.Are capacitate de exerciţiu restrânsă minorul care a

împlinit vârsta de 14 ani.

Actele juridice ale minorului cu capacitaterestrânsă se încheie de către acesta (n.a. - singur) cuîncuviinţarea prealabilă a părinţilor sau a tutorelui, înunele cazuri (acte juridice de dispoziţie) şi cuîncuviinţarea autorităţii tutelare.

Capacitatea deplină de exerciţiu începe de la datacând persoana devine majoră. Persoana devine majoră laîmplinirea vârstei de 18 ani.

Prin excepţie, femeia minoră care se căsătoreşte(femeia potrivit Codului familiei se poate căsători fărăîncuviinţarea părinţilor sau a tutorelui la împlinireavârstei de 16 ani, iar în mod excepţional chiar laîmplinirea vârstei de 15 ani, cu aprobarea Primăriei)dobândeşte prin căsătorie capacitate deplină deexerciţiu.

În condiţiile legii şi persoanele majore pot filipsite de capacitate de exerciţiu: este cazul interzişilor

judecătoreşti, persoanele diagnosticate că suferă dealienaţie sau debilitate mintală, şi puse sub interdicţieprin hotărâre judecătorească definitivă. Situaţia lorjuridică este identică cu cea a minorilor care nu auîmplinit vârsta de 14 ani.

La persoanele juridiceNoţiunea de capacitate de exerciţiu a persoanei

juridice este aceeaşi ca şi la persoana fizică.Persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşiîndeplineşte obligaţiile prin organele sale de conducere.Organele persoanei juridice (stabilite sau alese potrivit actuluinormativ de înfiinţare a persoanei juridice) suntpurtătoarele voinţei persoanei juridice.

Actele juridice făcute de organele persoaneijuridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite suntactele persoanei juridice însăşi.

91



Faptele licite sau ilicite săvârşite de organele saleobligă însăşi persoana juridică, dacă au fost săvârşitecu prilejul exercitării funcţiei.

Faptele ilicite atrag şi răspunderea personală acelui ce le-a săvârşit, atât faţă de persoana juridică, câtşi faţă de victima prejudiciului.

Raporturile dintre persoana juridică şi cei carealcătuiesc organele sale sunt supuse, prin asemănare,regulilor mandatului, dacă nu s-a prevăzut altfel prinlege, actul de înfiinţare sau statut (art.35 şi 36 Decretul31/54).

Începutul capacităţii de exerciţiu este dataînfiinţării, înregistrării persoanei juridice. În doctrină seapreciază că începutul capacităţii de exerciţiu estemomentul desemnării organelor sale.1

Sfârşitul capacităţii de exerciţiu a persoaneijuridice coincide cu cel al capacităţii sale de folosinţă:data încetării persoanei juridice.

Conţinutul raportului juridic civilConţinutul raportului juridic este definit ca fiind

totalitatea drepturilor civile subiective şi a obligaţiilorcorelative ale părţilor.

Latura activă a conţinutului raportului juridic civileste formată din drepturile civile subiective şi laturapasivă din obligaţiile civile.

Dreptul subiectiv civil şi obligaţia civilă sunt într-olegătură de interdependenţă. Astfel, într-un raport

juridic de obligaţii – de exemplu contractul deîmprumut, împrumutătorul este titularul dreptului decreanţă, al dreptului de a cere împrumutatului sumaîmprumutată. Acestui drept îi corespunde obligaţiacorelativă a împrumutatului de a restitui bunulîmprumutat.

Pentru subiectul activ, conţinutul raportului juridic

1 Iosif R. Urs, op.cit ., pag.136

92



este alcătuit din drepturi, respectiv, pentru subiectul pasivconţinutul este alcătuit din obligaţii.

În raportul juridic real, în al cărui conţinut întâlnim

dreptul de proprietate, titularul dreptului, proprietarulare dreptul subiectiv de a poseda, folosi şi dispune debunul său, în limitele legii, aşa cum doreşte. Acestuidrept îi corespunde obligaţia corelativă negativă pentru“toţi ceilalţi” de a nu face nimic de natură a duceatingere dreptului de proprietate.

În raportul juridic de obligaţii, conţinutul juridic,de regulă este alcătuit din drepturile şi obligaţiilesubiectelor (părţilor).

În unele raporturi juridice de obligaţii, numaiuneia din părţi îi revin obligaţii. De exemplu, în raportuljuridic născut din contactul de depozit, depozitarul(persoana care primeşte bunul în depozit) este obligatsă restituie bunul deponentului (persoana care a predatunul spre a fi depozitat) la cererea acestuia.

În raportul juridic nepatrimonial titularul dreptului (de

exemplu, la nume, la viaţă intimă, etc.) şi-l exercită înlimitele legii faţă de subiectul pasiv nedeterminat căruiaîi revine obligaţia general negativă de a nu aduceatingere exerciţiului dreptului absolut.

Dreptul subiectiv civil – latura activă a conţinutuluiraportului juridic civil

Definiţia dreptului subiectiv civil

Codul civil nu defineşte dreptul subiectiv civil. Îndoctrină au fost elaborate numeroase definiţii aledreptului civil subiectiv.

Într-o definiţie, dreptul subiectiv este „puterea sauprerogativa recunoscută de dreptul obiectiv persoanelorfizice sau juridice (denumite şi titulare ale dreptului), încalitatea lor de subiecte active ale raportului juridic, dea pretinde subiectelor pasive să dea, ori să facă sau să

nu facă ceva (să săvârşească sau să se abţină de la93



săvârşirea unei acţiuni), folosind, la nevoie, aparatul deconstrângere al statului”1.

Definiţia nu are în vedere posibilitatea titularului

dreptului subiectiv de a avea el însuşi o anumităconduită, recunoscută şi protejată de lege. Într-o altădefiniţie se evidenţiază această posibilitate “…prerogativă conferită de lege în temeiul căreia titularuldreptului poate sau trebuie să desfăşoare o anumităconduită ori să ceară altora desfăşurarea unei conduite,adecvate dreptului său, sub sancţiunea recunoscută delege”2

În definiţiile ce urmează se precizează ambelefacultăţi ale titularului dreptului civil subiectiv: să aibă oanumită conduită şi să pretindă subiectului pasiv oanumită conduită.

Pentru exemplificare, prezentăm câteva definiţiidoctrinare ale dreptului subiectiv.

Dreptul subiectiv este “posibilitatea juridică atitularului unui drept de a desfăşura, în limitele legii oanumită conduită, în virtutea căreia poate pretinde

persoanei obligate să aibă o comportare corespunzătoare,ce poate fi impusă în caz de necesitate, prin forţa deconstrângere a statului”.1

Într-o altă definiţie: “prerogativa pe care o acordăunei persoane dreptul obiectiv, prerogativă garantatăprin mijloace juridice, de a avea un anumitcomportament sau de a pretinde o anumită conduităsubiectului.”2

Dreptul subiectiv mai este şi astfel definit: “posibilitateajuridică a titularului dreptului, dintr-un raport juridiccivil, de a desfăşura o anumită conduită garantată delege prin putinţa de a pretinde persoanei obligate, o

1 Eleonora Roman, Conţinutul raportului juridic civil, în Tratat de drept civil,Partea generală, vol.I., de prof.dr.doc.Traian Ionaşcu şi colaboratorii,pag.1822 I. Deleanu, Drepturile subiective şi abuzul de dr ept , Ed. « Dacia », Cluj-Napoca,1988, pag.491 Teofil Pop, op.cit ., pag.692 Paul Mircea Cosmovici, op.cit ., pag.63

94



anumită comportare corespunzătoare care poate fiimpusă, în caz de nevoie, prin mijlocirea forţeicoercitive a statului”.3

Un autor defineşte dreptul subiectiv ca fiind:“posibilitatea juridică a titularului (subiect activ) de adesfăşura o anumită conduită, garantată de lege prinputinţa de a pretinde subiectului pasiv o anumităcomportare corespunzătoare, care poate fi impusă, lanevoie, prin forţa de constrângere a statului”.4

Dreptul subiectiv este: „acel interes individual pe carevoinţa colectivă îl poate impune ca fiind în conformitatecu interesul social – exprimat în norme de drept – şi învirtutea căruia subiectul activ poate pretindesubiectului pasiv să săvârşească ori să se abţină de lasăvârşirea unei acţiuni”.5

Într-o formulare identică, prof.univ.dr. GheorgheBeleiu şi prof.univ.dr. Ion Dogaru definesc dreptul subiectiv cafiind: “posibilitatea recunoscută de legea civilăsubiectului activ – persoană fizică sau persoană juridică– în virtutea căreia aceasta poate, în limitele dreptului

şi a moralei, să aibă o anumită conduită, să pretindă oconduită corespunzătoare – să dea, să facă ori să nufacă ceva – de la subiectul pasiv, şi să ceară concursulforţei coercitive a statului, în caz de nevoie.” 6

Definiţia dreptului subiectiv civil trebuie săcuprindă următoarele elemente:

- este o posibilitate (facultate, putere,prerogativă) recunoscută de lege subiectului activ

(titularului);- titularul dreptului are posibilitatea juridică de adesfăşura o anumită conduită, în limitele stabilite de lege;

- titularul poate pretinde subiectului pasiv oanumită conduită corespunzătoare, în limitele legii.

3 Prof.univ.dr.Dumitru Lupulescu, op.cit ., pag.514 M. Mureşan, P. Ciachi, op.cit ., pag.645 D. Ştefănescu, Contribuţii la elaborarea unei noi definiţii a dreptuluisubiectiv , în revista « Dreptul » nr.7-8/1991, pag.776 Prof.univ.dr. Ion Dogaru, op.cit ., pag.76, prof.univ.dr. Gheorghe Beleiu, op.cit ., pag.82

95



Conduita subiectului pasiv constă în a da, a face, sau a nuface ceva;

- la nevoie titularul dreptului subiectiv poate apela la forţa

de constrângere a statului pentru protejarea dreptuluisău.Preferăm următoarea formulare a definiţiei

dreptului subiectiv:Dreptul subiectiv civil este posibilitatea juridică a

titularului de a avea o anumită conduită recunoscută delege şi de a pretinde o conduită corespunzătoaredreptului său, la nevoie prin apelarea la forţa deconstrângere a statului.

Clasificarea drepturilor civile subiectiveDrepturi absolute şi drepturi relativeDrepturi absolute

Clasificarea drepturilor civile subiective din drepturiabsolute şi drepturi relative este unanim acceptată îndoctrina de drept civil.

Criteriul de clasificare a dat naştere unor

controverse.Unii autori stabilesc drept criteriu obiectiv alclasificării, gradul de opozabilitate.

Definiţia formulată de prof. univ. dr. MirceaMureşan pune accentul pe sfera persoanelor obligatesă-l respecte, pe opozabilitatea dreptului absolut:„drepturile absolute sunt acelea cărora le corespundeobligaţia generală a tuturor persoanelor de a se abţinede a le încălca”.1

Într-o altă definiţie, autorii adoptă criteriulmodului de exercitare al dreptului şi definesc dreptulabsolut ca fiind: „dreptul al cărui titular poate avea oanumită conduită, fără a face apel la altcineva pentru a-l realiza”, sau, într-o altă formulare: „dreptul în temeiulcăruia titularul său – subiectul activ determinat, areposibilitatea să-l exercite singur, celorlalte subiecte

1 M. Mureşan, P. Ciachi, op.cit ., pag.141, prof.univ.dr. Ioan R. Urs, op.cit ., pag.141

96



revenindu-le obligaţia generală şi negativă de a nu facenimic de natură a-i aduce atingere”1.

Apreciem că cele două criterii obiective amintite,

gradul de opozabilitate şi modul de exercitare aldreptului absolut nu se exclud, ci se completeazăreciproc. Dacă toate persoanele au obligaţia generală de ase abţine de a-l încălca, înseamnă că nu mai există nicio persoană la care să se facă apel pentru a fi realizat.De aceea, criteriul de delimitare a drepturilor absolutepoate fi atât modul de exercitare a dreptului absolut –titularul îl exercită fără aportul altcuiva – precum şigradul de opozabilitate – „toţi ceilalţi” cărora le revineobligaţia generală negativă de a nu-i aduce nici oatingere.

Caracterele juridice ale drepturilor absolute:- subiectele raportului juridic civil ce are în

conţinutul său un drept absolut sunt: subiectul activ,titularul dreptului absolut cunoscut, şi subiectul pasiv,universal, “toţi ceilalţi”, nedeterminat;

- subiectul pasiv are obligaţia generală, negativă

de a nu aduce atingere dreptului absolut;- sunt opozabile tuturor (erga omnes), toţi subiecţii de

drept civil au obligaţia de a nu-l încălca.

Drepturi absolute sunt:• drepturile personale nepatrimoniale, care pot fi:- drepturi strâns legate de persoana umană (de

exemplu, dreptul la viaţă, la integritate fizică, la sănătate

fizică şi psihică, la libertate, la respectarea vieţiiprivate, la inviolabilitatea persoanei şi a domiciliului,nume, onoare, reputaţie, demnitate etc.);

- drepturi intim legate de viaţa de familie (deexemplu, dreptul de a se căsători, dreptul soţilor lanume, dreptul la domiciliu, dreptul la secretul vieţii de

1 Prof.univ.dr.Gheorghe Beleiu, op.cit ., pag.83; Gabriel Boroi, op.cit ., pag.54, Ioan R.Urs,op.cit ., pag.142, prof.univ.dr.Ion Dogaru, op.cit ., pag.77, prof.dr.Teofil Pop, op.cit .,pag.70,prof.univ.Gheorghe Beleiu, Drept civil, Teoria generală, 1987, pag.90

97



familie etc.);- drepturile autorilor de opere ştiinţifice, literare şi

artistice (de exemplu, dreptul de a fi recunoscut ca

autor, dreptul de a aduce opera la cunoştinţa publicului,dreptul la inviolabilitatea operei etc.);- drepturile nepatrimoniale ale persoanei juridice cum ar fi:

dreptul la denumire, emblemă, firmă şi marcăcomercială, la concurenţă loială etc.).1

• drepturile reale (dreptul de proprietate, deuzufruct, de uz şi abitaţie, servitute etc.)

Drepturile absolute sunt limitate ca număr, fiindstabilite prin lege.

• drepturile relative Dreptul relativ este: “acel drept în virtutea căruia

titularul poate pretinde subiectului pasiv o conduitădeterminată, fără care dreptul nu se poate realiza.”2

Într-o altă formulare: „drepturile relative sunt celecărora le corespunde obligaţia unei sau mai multorpersoane, determinate din momentul stabilirii raportuluijuridic, de a da, de a face (obligaţii pozitive) sau, uneori, de a

se abţine de la săvârşirea unor acte sau fapte juridice(obligaţie negativă).”3

O definiţie cuprinzătoare formulează deprof.univ.dr.Ion Dogaru “dreptul în temeiul căruia subiectulactiv (titularul său) numit creditor (reus credendi) –subiect determinat – i se recunoaşte posibilitatea de apretinde subiectului pasiv, numit debitor (reus debendi)de asemenea determinat să dea (aut dare) să facă (aut

facere), sau să nu facă ceva (aut non facere)”.4

Caracterele juridice ale drepturilor relative sunt:- subiectele raportului juridic civil care are în

conţinut drepturi relative sunt cunoscute din momentulnaşterii raportului juridic;

- subiectul pasiv are obligaţia de a da, a face sau a

1 Dr.Ilie Urs, avocat, op.cit ., pag.14-162 Prof.univ.dr.Gheorghe Beleiu, op.cit .pag.83, Gabriel Boroi, op.cit ., pag.543 Prof.univ.dr. Dumitru Lupulescu, op.cit ., pag.534 Prof.univ.dr. Ion Dogaru, op.cit ., pag.78, Iosif I. Urs, op.cit ., pag.142

98



nu face ceva;- sunt opozabile numai subiectului pasiv (debitor).Sunt drepturi relative drepturile de creanţă.

Termenii folosiţi de “absolut” şi “relativ” nuprivesc modul de garantare al acestora, în sensul cădrepturile absolute ar fi mai bine protejate, ar fi “maiputernice”, comparativ cu drepturile relative. S-a avutîn vedere opozabilitatea lor, drepturile reale trebuierespectate de “toţi ceilalţi”, toată lumea, şi drepturilerelative de subiectul pasiv determinat (debitorul).

Precizarea că drepturile relative produc efecte înraport cu o anumită persoană (anumite persoane)determinate în momentul încheierii raportului juridic nuînseamnă că “toţi ceilalţi”, toată lumea, pot să leîncalce, nesocotească. Ele se impun respectuluigeneral. Încălcarea lor atrage răspunderea civilădelictuală când s-a produs un prejudiciu. Toatedrepturile absolute sau relative sunt opozabile tuturor,dar numai drepturile absolute produc efecte faţă detoţi.

O precizare: uneori şi în cazul drepturilor absolutesubiectul pasiv poate avea o prestaţie pozitivă. Deexemplu, deţinătorul fără temei legal al lucrului altuiaeste obligat la restituirea lucrului altuia către proprietar.1

Clasificarea drepturilor în absolute şi relative estedeosebit de importantă sub aspectul regimului juridic (aregulilor juridice) aplicabil. Astfel, drepturile absolutepot fi protejate în timp prin forţa de constrângere a

statutului “la infinit”. Oricât timp ar trece de laatingerea adusă în exercitarea lor, titularul poate cereinstanţei de judecată apărarea lui. Se spune că suntimprescriptibile. Drepturile relative sunt prescriptibile,titularul acestora exercită acţiunea în justiţie într-untermen scurt: de regulă, în termenul general deprescripţie de 3 ani.

O altă regulă aplicabilă diferit: orice persoană

1 Eleonora Roman, op.cit ., pag.193

99



poate cere apărarea unui drept absolut prin acţiune înjustiţie. În cazul drepturilor relative apărarea o poatecere numai titularului acestuia.

Drepturi patrimoniale şi drepturinepatrimoniale (extrapatrimoniale, personale)

Dreptul patrimonial este dreptul ce face parte dinpatrimoniul unei persoane, având caracter economic şiputând fi evaluat în bani. Dreptul civil reglementândraporturi patrimoniale, implicit are în vedere drepturilepatrimoniale, ce constituie conţinutul majorităţiiraporturilor juridice civile.

Drepturile patrimoniale pot fi drepturi absolute sau relative.Dreptul nepatrimonial (extrapatrimonial, personal) este

dreptul ce nu face parte dintr-un patrimoniu, nu arecaracter economic şi deci nu poate fi evaluat în bani.Termenul de extrapatrimonial este utilizat pentru asublinia această idee. Se foloseşte, tot în această idee şitermenul de personal, mai mult şi pentru a arăta căsunt strâns legate de persoana titularului. Acest termen

– personal – are şi înţelesul că toate drepturilesubiective sunt drepturi personale, deoarece aparţinunei persoane.

Drepturile nepatrimoniale sunt limitate ca numărde lege.

Drepturile nepatrimoniale (extrapatrimoniale, personale) suntîntotdeauna drepturi absolute.

Uneori unele drepturi subiective civile pot avea şicaracter patrimonial şi caracter nepatrimonial. Deexemplu, dreptul de autor este un drept personal, extrapatrimonialcare poate avea caracter patrimonial (sub forma plăţii în caz deeditare a operei).

Importanţa clasificării constă în regimul juridicdiferit aplicabil drepturilor patrimoniale şinepatrimoniale (extrapatrimoniale, personale). Deexemplu, drepturile nepatrimoniale (extrapatrimoniale,personale), fiind strâns legate de persoana titularului nu se pot

100



transmite prin acte juridice, de asemenea nu pot fi exercitate, îngeneral, prin reprezentare, lucru permis în cazul drepturilor patrimoniale. Protejarea prin acţiune în justiţie a drepturilor

nepatrimoniale (extrapatrimoniale, personale), deregulă, nu este supusă prescripţiei extinctive.

Drepturi reale şi drepturi de creanţăNumai drepturile patrimoniale se subclasifică în

drepturi reale şi drepturi de creanţă.Dreptul real (jus in re) este acel drept ce conferă

titularului posibilitatea de a exercita singur atributeledreptului de proprietate (posesia, folosinţa şi dispoziţia

în mod direct şi nemijlocit, fără concursul alteipersoane.

Termenul de “reale” provine de la faptul că se referăla lucruri (în limba latină res).

Drepturile reale au următoarele caractere juridicespecifice:

- titularul dreptului real îl exercită direct asupraunui lucru, fără concursul altor persoane;

- titularul dreptului real se bucură de dreptul deurmărire şi de preferinţă;Dreptul de urmărire constă în posibilitatea

titularului unui drept real de a urmări şi cere restituireabunului din mâinile oricui s-ar afla în mod nelegitim (înmod nelegitim înseamnă lipsa temeiului juridic, adică aactului juridic, a hotărârii judecătoreşti, a prevederilorlegii, a uzucapiunii sau a posesiei bunului mobil cu bunăcredinţă).

Dreptul de preferinţă permite titularului unui drept realaccesoriu (de gaj, de ipotecă sau privilegiu) să fie preferatcând intră în concurs cu alte persoane, la executarea cuprioritate a creanţei garantate cu acel drept real.

- este un drept absolut, aşadar împrumutăcaracterele juridice ale acestuia (subiectul activ estedeterminat, subiectul pasiv “toţi ceilalţi”este universal,nedeterminat; subiectul pasiv are o obligaţie generală

101



negativă, şi este opozabil “erga omnes”);- sunt în număr limitat, fiind expres prevăzute

de lege.

Sunt drepturi reale principale:- dreptul de proprietate cu cele 3 forme ale sale (proprietatea

de stat alcătuită din domeniul public şi domeniul privatal statului, proprietatea cooperatist-obştească şiproprietatea privată);

- dreptul de administrare directă (al cărui titulareste regia autonomă sau instituţiile de stat şi seexercită asupra bunurilor proprietate de stat);

- dreptul de concesiune asupra unor bunuri din domeniulpublic al statului;

- dreptul de uzufruct, uz şi abitaţie, servitute şisuperficie.

Sunt drepturi reale accesorii gajul, ipoteca şiunele privilegii.

Dreptul de creanţă: (jus ad personam) este dreptul alcărui titular numit creditor (reus credendi) are posibilitatea săpretindă subiectului pasiv numit debitor (reus debendi),subiect determinat, a da, a face ceva (aut dare, aut facere sau aut nonfacere).

Uneori se cunosc şi sub denumirea de drepturipersonale, spre a se sublinia ideea că sunt opozabileunei persoane determinate (debitor).

Drepturile de creanţă alcătuiesc conţinutulraportului juridic de obligaţii.

Drepturile de creanţă au următoarele caracterejuridice:

- subiectul activ (creditorul) poate să adopte oanumită comportare, de regulă, stabilită de comunacord cu debitorul, însă numai în limitele prevederilorlegii. Uneori, prin excepţie, comportarea creditorului

este stabilită prin lege. De exemplu, în cazul faptelor102



juridice licite şi ilicite;- subiectul activ – (creditorul) – are posibilitatea să

pretindă subiectului pasiv (debitor) o anumită conduită;

- sunt nelimitate ca număr, deoarece se nasc, deregulă, din voinţa subiecţilor raportului juridic deobligaţii;

- sunt drepturi relative, deci preiau caracterelejuridice ale acestora (subiecţii se cunosc din momentulstabilirii raportului juridic de obligaţii; subiectul pasivare obligaţia de a da, a face sau a nu f ace ceva; esteopozabilul debitorului).

Drepturi principale şi drepturi accesorii. Această clasificare priveşte numai drepturile

patrimoniale.Dreptul principal: este dreptul care are o existenţă

de sine stătătoare, soarta lui juridică nu depinde deexistenţa unui alt drept. De exemplu, dreptul deproprietate asupra unui bun, dreptul de creanţă ce areca obiect plata chiriei, a preţului, în general toate

drepturile civile.Dreptul accesoriu: este dreptul a cărui soartă juridicădepinde de existenţa unui alt drept, numit dreptprincipal. În limba latină: “accessorium sequitur principalem”,soarta dreptului accesoriu este determinată de cea adreptului principal.

În materia drepturilor reale întâlnim cel maifrecvent diferenţierea în drepturi principiale şi drepturiaccesorii. Sunt socotite drepturi

reale principale,drepturile

enumerate la clasificarea drepturilor civile subiective în„Drepturi reale şi de creanţă”.

Drepturile reale accesorii sunt următoarele: - dreptul de ipotecă (drept real accesoriu ce

reprezintă o garanţie imobiliară, ce însoţeşte obligaţiape care o are debitorul şi care nu presupune deposedareacelui ce o constituie);

- dreptul de gaj (amanet - drept real accesoriu,

103



născut din contract accesoriu prin care debitorul remitecreditorul său un lucru mobil pentru garantareadatoriei. Când debitorul nu-şi execută obligaţia,

creditorul gajist are dreptul să ceară instanţei dejudecată reţinerea lucrului în contul creanţei);- privilegiul (este dreptul unui creditor de a fi plătit

cu prioritate, faţă de alţi creditori datorită calităţiicreanţei sale. De exemplu, din mai mulţi creditori va fipreferat la împărţeala preţului vânzării creditorul ce arede încasat un impozit, o taxă, o amendă faţă decreditorul ce are de primit împrumutul acordat)1 şidreptul de retenţie (este dreptul ce conferă creditoruluicare este în acelaşi timp şi debitor al obligaţiei derestituire sau predare a bunului altuia, posibilitatea de areţine acel bun în stăpânirea sa şi de a refuzarestituirea lui până când debitorul său, creditor allucrului, va plăti datoria ce s-a născut în sarcina lui înlegătură cu lucrul respectiv. De exemplu, în contractulde depozit, persoana care păstrează bunul –depozitarul, fiind debitor al lucrului are obligaţia să-l

predea deponentului, persoana care a predat lucrul îndepozit (creditor). Când depozitarul face cheltuieli cupăstrarea lucrului el este creditor şi are dreptul să cearărestituirea cheltuielilor făcute de la deponent – acumdebitor al cheltuielilor făcute în interesul său. Creditorulcheltuielilor – depozitarul – poate reţine lucrul pânăcând deponentul va returna cheltuielile făcute pentrupăstrarea lucrului.)

Dreptul real accesoriu presupune un drept real principal.Într-o opinie, sfera de aplicare a împărţirii îndrepturi principale şi drepturi accesorii nu trebuieredusă la categoria drepturilor reale, deoarece există şidrepturi de creanţă accesorii, acestea izvorând cadrepturi corelative obligaţiilor născute din acte juridicecivile accesorii. Dintr-un contract accesoriu izvorăsc nunumai obligaţii accesorii ci şi drepturi corelative

1 L. Pop, op.cit ., pag.438

104



acestora…: “dreptul creditorului de a pretinde de ladebitor dobânda aferentă creanţei principale, dreptulnăscut din convenţia accesorie numită clauză

penală…”.2

De exemplu, în contractul de executare de lucrărise poate introduce o clauză – clauza penală – (arecaracter accesoriu deoarece nu ar fi existat în lipsacontractului principal – contractul de executare delucrări) potrivit căreia partea ce nu-şi execută prestaţiase obligă la plata unei sume de bani, convenită decomun acord. Din această obligaţie accesorie, rezultădreptul corelativ accesoriu de a pretinde plata sumeiprevăzute în clauza penală.

Drepturi subiective civile pure şi simple şidrepturi subiective civile afectate de modalităţi

Dreptul subiectiv civil pur şi simplu estedreptul ce poate fi exercitat de îndată, din chiarmomentul naşterii lui, existenţa şi exercitarea lui nudepind de nici o împrejurare viitoare numită condiţiesau termen. De exemplu, într-un contract de vânzare-

cumpărare, din momentul naşterii dreptuluicumpărătorului de a intra în proprietatea bunuluicumpărat (este momentul realizării acordului de voinţăîntre părţi) acesta se şi exercită prin predarea-primireabunului cumpărat.

Dreptul subiectiv civil afectat de modalităţi(modalităţile sunt termenul, condiţia şi sarcina) estedreptul care se naşte sau poate fi executat în raport deîmprejurări viitoare care se pot sau nu realiza sau carese vor realiza cu siguranţă.

Recunoaşterea drepturilor subiective civilePrin recunoaşterea drepturilor subiective civile se

înţelege reglementarea acestora prin norme juridice.Într-o opinie, se distinge între recunoaşterea

globală şi recunoaşterea specială a drepturilor civile.


105



Recunoaşterea globală a drepturilor subiectivecivile se realizează prin dispoziţiile art.1 din Decretulnr.31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice unde

sunt recunoscute la modul general numai acele drepturisubiective civile care îşi propun drept scop“satisfacerea intereselor personale, materiale şiculturale, în acord cu interesul obştesc, potrivit legii şiregulilor de convieţuire”. Astfel, titularul dreptuluisubiectiv civil poate să-l exercite în interesul său, “darîn interesul său în acord cu interesele tuturor”.1

Recunoaşterea specială a drepturilor subiectivecivile se realizează prin diferite actele normative, carereglementează categorii de drepturi subiective civilesau anumite drepturi subiective civile. De exemplu, înConstituţia României se recunosc drepturilefundamentale ale cetăţeanului care sunt în acelaşi timpdrepturi subiective civile cum sunt: dreptul la viaţă, laintegritate fizică şi psihică, la apărare, la liberăcirculaţie, la domiciliu sau reşedinţă, la emigrare, de areveni în ţară, la viaţă intimă, familială şi privată,

dreptul persoanei fizice să dispună de ea însăşi, lainformaţie, la învăţătură, la ocrotirea sănătăţii, lamuncă etc.; în Codul civil se recunosc majoritateadrepturilor patrimoniale (reale şi de creanţă); înDecretul 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridicese recunosc drepturile personale nepatrimoniale.

Referitor la persoanele juridice, recunoaştereadrepturilor subiective civile este reglementată de art.2

din Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice şijuridice: “Drepturile civile pe care le au, ca persoane juridice (…)sunt recunoscute în scopul de a se asigura creştereaneîncetată a bunăstării materiale (…) a oamenilor ”.

Ocrotirea (apărarea) drepturilor subiective civilePotrivit art.3 Decretul 31/1954, “drepturile civile sunt ocrotite

de lege”.


106



De regulă, mijloacele juridice de apărare adrepturilor subiective civile sunt:

- acţiunea în justiţie, constă în posibilitatea

titularului dreptului să ceară intervenţia forţei deconstrângere a statului pentru a obţine respectareadreptului sau restabilirea situaţiei existente înainteanesocotirii acestuia;

- pe cale de excepţie (de apărare): În cursulprocesului civil pornit de o persoană care solicită oanumită pretenţie, titularul dreptului subiectiv civil, camijloc de apărare împotriva pretenţiei nejustificate, invocădreptul său;

- prin executare silită: mijloc juridic prin caretitularul dreptului subiectiv civil cere instanţei dejudecată aducerea la îndeplinire a hotărâriijudecătoreşti ce recunoaşte un drept, dacă persoanaobligată execută de bună voie hotărâreajudecătorească.

Pe cale de excepţie, unele drepturi civilesubiective se apără prin mijloace prevăzute de legile

speciale care le reglementează.Astfel, drepturile personale nepatrimoniale sunt

apărate prin mijloacele nepatrimoniale prevăzute înart.54 din acelaşi act normativ: “Persoana vătămatăîntr-un drept al său nepatrimonial va cere instanţeiîncetarea săvârşirii faptei care aduce atingeredrepturilor nepatrimoniale” sau “va putea cere instanţeisă oblige pe autorul faptei săvârşite fără drept să

îndeplinească orice măsuri socotite necesare de cătreinstanţă, spre a ajunge la restabilirea dreptului atins”.Potrivit art.55: „Dacă autorul faptei săvârşite fără

drept nu îndeplineşte, în termenul stabilit prin hotărâre,faptele destinate să restabilească dreptul atins,instanţa judecătorească va putea să-l oblige la plată, înfolosul statului, a unei amenzi pe fiecare zi deîntârziere, socotită de la data exprirării termenului demai sus. Această amendă poate fi pronunţată şi prin

107



hotărârea dată asupra cererii făcută potrivit art.55.”Apărarea drepturilor nepatrimoniale (personale),

prin mijloace patrimoniale, este acceptată în

unanimitate după 1989.Încălcarea dreptului subiectiv civil printr-un actadministrativ este apărat potrivit Legii nr.29/1990 privindcontenciosul administrativ. În art.1 alin.1 s-a stabilit: „Oricepersoană fizică sau juridică, dacă se considerăvătămată în drepturile sale recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al uneiautorităţi administrative de a-i rezolva cerereareferitoare la un drept recunoscut de lege, se poateadresa instanţei judecătoreşti competente, pentruanularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şirepararea pagubei ce i-a fost cauzată”. Legea derevizuire a Constituţiei nr.429/2003 a extins sfera deaplicare şi în art.39 din Constituţie adaugă: „persoanavătămată într-un drept al său într-un interes legitim.”

Exercitarea drepturilor subiective civile

Titularul unui drept subiectiv civil, de exemplu, locatorul(persoana care închiriază un bun în schimbul unei sumede bani numită chirie) poate sau nu să exercite acestdrept (dreptul de a cere locatarului chiria). Exercitareadreptului rămâne la latitudinea titularului.

Dreptul subiectiv civil trebuie exercitat în scopulsatisfacerii intereselor personale ale titularului, potrivitlegii şi regulilor de convieţuire socială. Aşadar, înexercitarea dreptului subiectiv apar anumite limite.

Limitele exercitării dreptului subiectiv civil suntlimite externe şi limite interne.

Limitele externe sunt materiale sau juridice. Astfel,proprietarul terenului exercită dreptul de proprietate întrehotarele terenului său, ce reprezintă limitele externemateriale.

Tot astfel, creditorul nu poate cere debitorului maimult decât datorează, fără a depăşi limitele juridice ale

108



dreptului său de creanţă.Limitele interne ale dreptului subiectiv civil sunt

date de scopul în care este recunoscut dreptul şi anume

satisfacerea intereselor personale ale titularuluiacestuia.Exercitarea drepturilor civile pune problema abuzului de

drept. În ce constă abuzul de drept?În doctrină s-au născut ample discuţii cu privire la

definirea abuzului de drept.Astfel, se disting autorii care îmbrăţişează teoria

obiectivă a abuzului de drept , care în esenţă subliniazăcă simpla abatere de la limitele exercitării dreptuluisubiectiv civil reprezintă abuz de drept.

Cu privire la limitele externe materiale sau juridice PaulMircea Cosmovici, membru corespondent al Academiei României s-aexprimat tranşant: “cel ce acţionează prin depăşirealimitelor externe, materiale ori juridice ale drepturilorsubiective acţionează fără drept, ca, de pildă,proprietarul care ar construi dincolo de hotarul terenuluisău – deci prin depăşirea limitelor materiale ale

dreptului de proprietate – ori creditorul care ar pretindedebitorului său mai mult decât îi datorează acesta –deci prin depăşirea limitelor juridice ale dreptului săude creanţă”.1

În aceeaşi idee: “Abuzul de drept nu înseamnădepăşirea limitelor externe, de ordin material saujuridic, ale dreptului respectiv, ipoteză în care am fi înprezenţa unui fapt juridic săvârşit fără drept, ci numai

depăşirea limitelor interne ale dreptului subiectiv civil.”2

Depăşirea limitelor externe fie materiale, fiejuridice poate reprezenta un fapt juridic ilicit, şi dacă s-aprodus un prejudiciu sunt aplicabile regulile răspunderiicivile.

Cu privire la limitele interne ale exerciţiului drepturilorsubiective, s-au propus mai multe criterii pentru

1 Paul Mircea Cosmovici, op.cit ., pag.792 Gabriel Boroi, op.cit ., pag.61

109



Dreptul subiectiv civil presupune existenţa uneiobligaţii corelative. Drepturile subiective civile şiobligaţiile care alcătuiesc conţinutul raportului juridic

civil sunt legate între ele, fiecărui drept subiectivcorespunzându-i o obligaţie, după cum fiecărei obligaţiiîi corespunde un drept subiectiv. Ceea ce pretindesubiectul activ este tocmai îndatorirea subiectuluipasiv.4 Astfel, într-un contract de locaţiune dreptuluilocatorului de a primi chiria îi corespunde obligaţialocatarului de a plăti chiria, după cum dreptuluilocatarului de a i se preda lucrul în folosinţă temporarăîi corespunde obligaţia locatorului de a preda lucrul.

Obligaţia civilă este raportul de drept civil în careo parte, numită creditor, are posibilitatea de a pretindeceleilalte părţi, numită debitor, să execute o prestaţiesau mai multe prestaţii ce pot fi de a da, a face sau anu face, de regulă, sub sancţiunea constrângerii destat.5

Prestaţia subiectului pasiv constă în:

- a da (aut dare), este în îndatorirea de a constitui (un dreptreal de ipotecă sau gaj asupra unui bun) sau atransmite un drept real asupra unui lucru. De exemplu,transmiterea dreptului de proprietate printr-un actjuridic de vânzare-cumpărare, donaţie etc. Obligaţia dea da nu se confundă cu obligaţia de a preda lucrul careeste o obligaţie de a face;

- a face, (facere) este îndatorirea ce constă într-o

prestaţie pozitivă, având ca obiect executarea delucrări, prestarea de servicii sau predarea unui lucru (deexemplu, a construi un imobil în contractul de antrepriză, aîntreţine o persoană în contractul de întreţinere, a reparaun autoturism într-un contract de executări lucrări etc.);

- a nu face, (non facere) este îndatorirea de a seabţine de la săvârşirea unei acţiuni, care ar fi putut să o

4 Eleonora Roman, op.cit ., pag.183

5 Prof.univ.dr. Liviu Pop, op.cit ., pag.11

112



părţilor, şi cum sunt raporturi juridice civile care sereferă numai la acţiuni, abţineri, obiectul nu este unelement structural al raportului juridic civil.1 De exemplu,

în raportul juridic stabilit între cântăreţ şi organizatorulspectacolului obiectul raportului juridic îl constituie acţiuneacântăreţului de a cânta.

Majoritatea autorilor consideră necesară existenţaobiect ului raportului juridic.

Unii autori identifică obiectul raportului juridic atât culucrurile ce ne înconjoară, cât şi cu acţiunile sauabţinerile subiecţilor, considerând că obiectul este unelement necesar al raportului juridic civil. Un drept fărăobiect este un lucru greu de acceptat. Mai mult, se faceşi o diferenţiere: în cazul drepturilor reale, obiectul estelucrul la care se referă dreptul; în cazul drepturilor decreanţă, obiectul îl constituie acţiunea sau inacţiunea lacare are dreptul subiectul activ şi este ţinut subiectulpasiv.2

Al doilea aspect se referă la conţinutul obiectului. Facparte din obiectul raportului juridic fie acţiunea sau inacţiunea

la care are dreptul subiectul activ şi ţinut subiectulpasiv fie lucrurile la care se referă acţiunea sauinacţiunea, atunci când ele există.

Într-o definiţie “obiectul nu poate consta decât înacţiunea sau abţinerea pe care subiectul activ (titularuldreptului) o poate pretinde subiectului pasiv (celui ţinutde obligaţie), iar aceasta fără a deosebi după cum înconţinutul raportului juridic civil intră un drept real sau

un drept de creanţă”.3

Precizările, după cum este vorba de un drept realsau de creanţă, apreciem că nu se justifică: şi în cazuldreptului real, titularul este îndreptăţit să impunăsubiectului pasiv-nedeterminat, universal “toţi ceilalţi”

1 I. Cameniţă, Consideraţii privind noţiunea de obiect al raportului juridic, în« Justiţia nouă » Nr.9/1965, pag.782 I. Demeter şi I. Ceterchi, Introducere în studiul dreptului, Bucureşti, Edituraştiinţifică, 1962, pag.167-1683 Prof.dr.doc.Aurelian Ionaşcu, op.cit ., pag.208

114



o conduită, obligaţia generală negativă să nu facă nimicde natură a stânjeni exercitarea dreptului şi în cazuldreptului de creanţă, poate pretinde o conduită

debitorului. În ambele cazuri – drept real şi drept decreanţă - suntem în prezenţa unei relaţii sociale în carefiecare parte a raportului juridic se manifestă printr-oconduită ce reprezintă obiectul raportului juridic civil.1

Numeroşi autori consideră conduita părţilor(acţiunea, inacţiunea la care are dreptul subiectul activşi este ţinut subiectul pasiv) ca fiind singurul element alobiectului raportului juridic: “întotdeauna, obiectulraportului juridic civil este format din conduita părţilor”.2

“prin obiect al raportului jur idic înţelegem conduita părţilor”.3

“În concluzie, obiectul raportului juridic civil constă înacţiunea sau abstenţeunea la care este îndreptăţitsubiectul activ şi este ţinut subiectul pasiv. (n.n.conduita părţilor).”4

“Prin obiect al raportului juridic civil se înţelege…în alţi termeni conduita subiectelor acestui raport”.5

În concluzie: “ceea ce pare să rezulte din multiple

definiţii ce au fost date este faptul că toate se referă, înultimă analiză, la conduita subiectelor acestui raport,indiferent dacă raportul juridic cuprinde în conţinutulsău drepturi reale sau drepturi de creanţă”.6

Alţi autori apreciază că în conţinutul noţiunii deobiect al raporturilor juridice apar şi lucrurile la care sereferă conduita subiecţilor, lucrul fiind numit obiect derivat (indirect). Astfel “întrucât însă acţiunea sau abţinerea ori, în

general, conduita poate privi, ca în exemplul dreptului real un lucru,acesta trebuie privit şi el, când este cazul, ca obiect al

1 Prof.dr.doc.Aurelian Ionaşcu, Obiectul raportului juridic civil , în Tratat de drept civil , vol.I., Partea generală, de Traian Ionaşcu şi colectivul, Ed. „Academiei”,1967, pag.207-2082 Prof.univ.dr. Gheorghe Beleiu, op.cit ., pag.973 Gabriel Boroi, op.cit ., pag.674 Iosif R. Urs, op.cit ., pag.1605 Prof.dr. Teofil Pop, op.cit ., pag.766 Paul Mircea Cosmovici, op.cit ., pag.84

115



raportului juridic şi anume obiect derivat”.7

Într-o opinie asemănătoare, un autor precizează:“Adesea conduita subiecţilor raportului juridic civil se referă

direct la anumite lucruri exterioare (…) titularul unuidrept de proprietate îşi exercită acţiunile carealcătuiesc conţinutul dreptului (adică atributele deposesie, folosinţă şi dispoziţie) în mod direct asupralucrului pe care-l are în proprietate: cumpărătorul esteîndreptăţit să dobândească dreptul de proprietate şi să ise predea lucrul (bunul) pe care l-a cumpărat (…)lucrurile respective nu sunt decât obiecte, materiale,lucruri, bunuri extrinseci raportului juridic civil”.1

Definiţia de mai jos, a obiectului raportului juridic civil,elaborată de prof univ.dr. Ion Dogaru în opera citată,este tranşantă şi cuprinzătoare, ancorată în practicacircuitului civil şi intrată în limbajul curent de drept civil:“obiectul raportului juridic civil constă în acţiunea sauabstenţiunea (conduita) la care este îndreptăţitsubiectul activ şi ţinut subiectul pasiv, iar dacă acţiuneasau inacţiunea se referă la lucruri, şi acestea dar nu ca

obiect direct, ci derivat (indirect).”Obiectul raportului juridic civil se exprimă frecvent prin

expresiile sinonime am cumpărat casa la un preţ bun,sau obiectul contractului de vânzare-cumpărare îlconstituie casa.

În acest sens, se apreciază: “nu se poate să nu serecunoască strânsa legătură între cei doi termeni:obiect al raportului juridic civil şi lucrurile la care se

referă.”2

Definiţia bunurilor Codul civil foloseşte termenii de „bun” şi „lucru”

fără să-i definească. Astfel, în art.480 se foloseştetermenul de lucru: „Proprietatea este dreptul ce are cineva

7 Prof.dr.droc.Aurelian Ionaşcu, op.cit ., pag.2091 M. Mureşan, op.cit ., pag.792 Prof.univ.dr.Ion Dogaru, op.cit ., pag.96-97

116



de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege”.

În art.461 se foloseşte termenul de bun: „Toate

bunurile sunt mobile şi imobile.”Noţiune de „bun” este utilizată în două accepţiuni:- în sens larg , prin bun se înţeleg atât lucrurile cât şi

drepturile ce au ca obiect un lucru. De exemplu,art.475: „Oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui”sau art.479: „Poate avea cineva asupra bunurilor, sau un drept d eproprietate, sau un drept de folosinţă, sau numaiservitute”;

- în sens restrâns, prin bun se înţelege numai lucrulasupra căruia se exercită drepturi patrimoniale. Deexemplu art.517: „Uzufructul este dreptul de a se bucura cinevade lucrurile ce sunt proprietatea altuia, întocmai ca însuşiproprietarul lor, însă cu îndatorirea de a le conservasubstanţa.”

Prin bun înţelegem toate lucrurile utile omuluisau, într-o altă formulare, o valoare economică, pentru

satisfacerea nevoilor materiale ori spirituale ale omuluisusceptibile de apropiere (însuşire) sub formă de drepturipatrimoniale.

Potrivit definiţiei, în materia dreptului civil, nu oricelucru sau valoare economică poate dobândi calitatea debun, ci numai acelea care întrunesc cumulativ douăcerinţe:

- lucrul, valoarea economică satisface o nevoie

materială sau spirituală;- lucrul pentru a deveni “bun” în materie civilătrebuie să fie susceptibil de apropiere (însuşire) subforma drepturilor patrimoniale. Astfel, aerul, deşisatisface o nevoie materială, nu este “bun” înaccepţiunea dreptului civil, deoarece nimeni nu sepoate face stăpân pe aer.1

Se poate pune întrebarea: oare “aerul de

1 Prof.univ.dr.Gheorghe Beleiu, op.cit ., pag.99

117



Nevada” comercializat în SUA în recipienţi speciali, sau“aerul de munte” folosit de agenţi de circulaţie dinBangkok, capitala Thailandei, nu sunt exemple potrivit

cărora condiţia referitoare la susceptibilitatea de a fiînsuşite, sub forma drepturilor patrimoniale, esterelativă?

Un autor, pe bună dreptate, apreciază: “…acestecondiţii sunt relative în timp şi în spaţiu şi trebuieprivite în perspectivă istorică, lucruri inutile la unmoment dat pot deveni apoi utile (de pildă reciclareadeşeurilor), sau nesusceptibile de apropiere (ca spaţiulcosmic de pildă) putând deveni, în viitor, obiecte aleunor drepturi (sub forma resurselor minerale extrasedin alte corpuri cereşti, sau a resurselor energeticeoferite de vântul solar)”.1

Însuşirile unor bunuri susceptibile de apropiereinfluenţează decisiv regimul juridic (regulile juridice)aplicabil unor bunuri.

Clasificarea bunurilor Bunurile se pot clasifica după mai multe criterii.

Următoarele criterii de clasificare sunt frecvent întâlnite îndoctrină.

- după regimul juridic al circulaţiei bunurilor :bunuri în circuitul civil, bunuri scoase din circuitul civil, bunur i cu ocirculaţie juridică restrictiv reglementată şi bunurimomentan fără stăpân;

- după modul lor de percepere: bunuri corporaleşi bunuri incorporale;- după natura lor şi calificarea dată de lege:

bunuri mobile şi imobile;- după modul cum sunt determinate: bunuri certe,

individual determinate, (res certa) şi bunuri determinategeneric, bunuri de gen (res genera);

- după modul cum pot fi sau nu înlocuite în

1 M. Mureşan, P. Ciachi, op.cit ., pag.80

118



executarea unei obligaţii: bunuri fungibile şi bunurinefungibile;

- după cum întrebuinţarea obişnuită implică sau

nu distrugerea, consumarea sau înstrăinarea lor: bunuriconsumptibile şi bunuri neconsumptibile;- după cum pot fi împărţite sau nu, fără să-şi

schimbe destinaţia lor : bunuri divizibile şi bunuriindivizibile;

- după corelaţia între ele: bunuri principiale şibunuri accesorii;

- după cum sunt sau nu producătoare de altebunuri, fără a-şi consuma substanţa: bunuri frugifere şibunuri nefrugifere.

După regimul juridic al circulaţiei bunurilor,deosebim:

♦bunuri în circuitul civil:De regulă, toate bunurile sunt în circuitul civil. Ele

pot face obiectul actelor juridice civile şi prin urmarepot fi dobândite sau înstrăinate prin asemenea acte.1 În

art.963 Cod civil se prevede: „N umai lucrurile ce sunt încomerţ pot fi obiectul unui contract .”

♦bunuri scoase din circuitul civilPrin excepţie, numai prin lege trebuie admis că

anumite bunuri pot fi scoase din circuitul civil şi nu potface obiectul unor contracte juridice civile. Acestebunuri sunt inalienabile. De pildă, în art.136 alin.3 dinConstituţia României din 1991 sunt enumerate categorii

de bunuri care “fac obiectul exclusiv al proprietăţiipublice”. Ele sunt “inalienabile” (alin.4 din acelaşi articol) însensul că nu pot fi înstrăinate sau grevate. Acestebunuri sunt: “bogăţiile de interes public ale subsolului,spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabilde interes naţional, plajele, marea teritorială, resurselenaturale ale zonei economice şi ale platouluicontinental, precum şi alte bunuri stabilite de legea

1 Prof.univ.dr. Ion Dogaru, op.cit ., pag.99

119



absolută şi uneori poate atrage şi răspunderea penală(de exemplu, în cazul armelor de foc, a stupefiantelor, aexplozibililor etc.).

După modul lor de percepere distingem:♦ bunuri corporale: sunt bunurile care au existenţă

materială, fiind percepute de om prin propriile simţuri.De exemplu, o carte, o bancă, un apartament etc.

♦ bunuri incorporale: sunt bunurile ce nu auexistenţă materială perceptibilă simţurilor noastre. Depildă: drepturile în general.

Un autor enumeră următoarele bunuri incorporale:- drepturi reale;- proprietăţile incorporale, adică acele bunuri a

căror fiinţă depinde de activitatea şi puterea creatoarea omului, de exemplu fondul de comerţ, dreptul deproprietate industrială, dreptul de autor;

- valorile mobiliare, de exemplu, acţiunile,obligaţiunile;

- efectele de comerţ, de exemplu cambia, biletul

la ordin, cecul;- drepturile de creanţă.2

Clasificarea prezintă importanţă în materiadobândirii proprietăţii asupra bunurilor corporale.

Posesia de bună credinţă este un mod dedobândire a proprietăţii bunurilor mobile corporale(art.1909 Cod civil). De asemenea, dobândireaproprietăţii prin tradiţiunea lucrului (remiterea,

predarea) priveşte numai bunurile mobile corporale.

După natura şi calificarea dată de lege:Codul civil în art.461 prevede: “toate bunurile sunt

mobile şi imobile”, criteriul de departajare fiind cel al valorii

2 Gabriel Boroi, op.cit ., pag.75-76

121



economice şi sociale a bunurilor.

♦ bunuri mobile (bunuri mişcătoare)

În art.472 Cod civil sunt enumerate bunurile mobile, care potfi: prin natura lor sau prin determinarea legii. Doctrina admiteexistenţa bunurilor mobile prin anticipaţie.

Bunurile mobile prin natura lor : Definiţia legală abunurilor mobile prin natura lor este dată deprevederile art.473 Cod civil: „Sunt mobile prin naturalor, corpurile care se pot transporta de la un loc la altul,atât cele care se mişcă de sine, precum animalele,precum şi cele care nu se pot strămuta din loc decât printr-o putere străină, precum sunt lucrurileneînsufleţite.” Într-o altă formulare sunt bunurile care sepot muta dintr-un loc în altul, fie prin energie proprie(“precum sunt animalele”), fie cu ajutorul unei energiistrăine (“precum sunt lucrurile neînsufleţite”).

Într-o definiţie modernă: “sunt bunurile care se potdeplasa (prin mijloace proprii) sau pot fi strămutate dintr-unloc în altul, (prin forţe exterioare), fără a li se altera sau

modifica natura şi destinaţia”.1 De exemplu, câinele, scaunul,autoturismul etc.

Bunurile mobile prin determinarea legii sunt drepturile realeasupra mobilelor 2, drepturile de creanţă şi acţiunile înjustiţie referitoare la bunurile mobile (art.474 Cod civil).

În doctrină, apreciindu-se prevederile textului art.474Cod civil ca fiind incomplete, s-a propus următoareaenumerare a bunurilor mobile prin determinarea legii:

- drepturile reale asupra unui lucru mobil, altele decât dreptulde proprietate;- drepturile de creanţă corelative obligaţiei de a

da un lucru mobil, obligaţiei de a face şi obligaţiei de anu face (deci toate drepturile de creanţă);

- drepturile intelectuale (numite şi drepturi deproprietate intelectuală sau drepturi de creaţie

1 Mircea Mureşan, Petru Ciacli, op.cit ., pag.832 Gabriel Boroi, op.cit ., pag.71

122



încorporate lor.”1

♦Bunurile imobile prin destinaţia lor

În art.468 Cod civil se definesc imobilele prindestinaţia lor: “obiectele ce proprietarul unui fond a puspe el pentru serviciul şi exploatarea acestui fond” şiapoi se enumeră: animalele folosite la cultură,instrumentele arătoare, seminţele date arendaşilor,porumbeii din porumbărie, iepurii de casă, stupii cu roi,peştele din iaz, teascurile, căldările, alambicurile, căzile,vasele, instrumentele necesare pentru exploatareafierăriilor, fabricilor de hârtie şi altor uzine, paiele şigunoaiele. Acest text se va interpreta la condiţiileactuale de dezvoltare a tehnicii. În art.468 aliniat ultim:“mai sunt imobile prin destinaţie toate lucrurile mobilece proprietarul a aşezat către fond în perpetuu.”

Fac parte din bunurile imobile prin destinaţia lorşi:

- lucrurile mobile aşezate perpetuum pe unimobil “când acestea sunt întărite cu gips, var sau

ciment sau când ele nu se pot scoate fără a se stricasau deteriora partea fondului pe care sunt aşezate “– art.469 alin.1 Cod civil.

- “oglinzile unui apartament se presupun aşezateîn perpetuum când parchetul pe care ele stau este unacu boaseria (lemnăria care îmbracă pereţii interiori aiunei camere) camerei” – art.469 alin.2 Cod civil

- tablouri şi alte ornamente – art.469 alin.3 Cod

civil - statuile “când sunt aşezate înadins, chiar cândele s-ar putea scoate fără fractură sau deter iorare” – art.469 alin.4 Cod civil

- „urloaiele sau ţevile ce servesc pentruconducerea apelor la un fond de pământ, sau vreocasă” – art.470 Cod civil.

În esenţă sunt bunuri prin destinaţia lor:

1 Mircea Mureşan, Petre Ciacli, op.cit ., pag.82

124



“bunurile care prin natura lor sunt mişcătoare, dar care,fie că sunt ataşate în mod perpetuum unui imobil (deexemplu, elementele de ornamentaţie ale unei clădiri,

parc), fie că sunt destinate exploatării economice orisociale a unui imobil (de exemplu, utilaje agricole,instalaţii industriale, mobilierul sălii de spectacol etc.) suntprivite ca accesorii ce sporesc valoarea acelui imobil”.1

Pentru ca un bun mobil să fie considerat bunimobil prin destinaţie, trebuie îndeplinite cumulativdouă condiţii:

- să fie în proprietatea titularului imobilului;- bunul mobil să fie afectat exploatării imobilului,

printr-o legătură fizică, materială sau voluţională (prinvoinţa proprietarului imobilului). Spre deosebire deimobilele prin natura lor, unde imobilizarea estematerială, la imobilele prin destinaţie imobilizarea areun caracter juridic. Ea se face prin manifestarea devoinţă a proprietarului care afectează un anumit mobilunui imobil prin natura sa, pentru a spori utilitatea acestuiadin urmă.

Bunurile imobile prin obiectul la care se aplică suntprecizate în art.471 Cod civil: uzufructul lucrurilor imobile,servituţile şi acţiunile care tind a revendica un imobil. Laacestea, literatura juridică adaugă: celelalte drepturireale asupra imobilelor, drepturile de creanţă care auca obiect darea ori preluarea unui lucru imobil şiacţiunile în justiţie referitoare la imobile.1

Importanţa clasificării bunurilor în bunuri mobile şi

bunuri imobile constă în regimul juridic propriu aplicabilbunurilor mobile şi imobile.- posesia de bună-credinţă a unui lucru mobil

atrage, în principiu, calitatea de proprietar;- posesia bunurilor imobile, de bună-credinţă, este

un mod de dobândire a proprietăţii prin uzucapiune(prescripţie achizitivă), numai după o perioadă

1 Mircea Mireşan, Petru Ciacli, op.cit ., pag.821 Gabriel Boroi, op.cit ., pag.70

125



îndelungată de timp (10-20 ani, dacă posesia este debună-credinţă şi are la bază un “just titlu”, respectiv 30de ani în celelalte cazuri);

- înstrăinarea bunurilor mobile este de regulăconsensuală (se face valabil prin simplu acord de voinţăal părţilor);

- înstrăinarea bunurilor imobile se face, de regulă, înformă solemnă şi prin îndeplinirea unor condiţii depublicitate;

- contractele încheiate pentru garantarea obligaţiilor auobiect diferit. Contractele de ipotecă au ca obiect numaibunuri imobile; contractele de gaj (amanet) numaibunuri mobile, cu excepţiile prevăzute în lege;

- înstrăinarea (sau grevarea) unui teren sau aunei construcţii de către unul din soţi, în timpulcăsătoriei, nu se poate face decât cu consimţământulexpres al celuilalt, în timp ce înstrăinarea oricărui bunmobil comun se poate face, în timpul căsătoriei, decătre unul din soţi, în temeiul consimţământului tacit alceluilalt, prezumat de lege;

- competenţa de soluţionarea a litigiilor ce au caobiect un imobil revine de regulă instanţei de la locul desituare a imobilului, în timp ce la bunurile mobileinstanţei, de domiciliu a pârâtului;

- executarea silită este cârmuită de regulidiferite, după cum bunul este mobil sau imobil.

După modul cum sunt determinate,

deosebim: bunuri individual determinate (res certa) şi bunurilede gen (res genera).♦ bunurile individual determinate (res certa): sunt

bunurile ce se determină prin particularităţi care-l fac săse deosebească de alte bunuri asemănătoare, îlindividualizează. De exemplu, autoturismul marcaVolkswagen Golf, de culoare albă, cu portbagajulzgâriat şi fără ornamente la roţi, cu numărul de

înmatriculare MS-01-SEN126



Când se vând 10 kg mere, se cunoaşte efectivcantitatea de 10 kg mere vândute din vrac (grămadă) înmomentul cântăririi;

- bunul cert determinat, când piere din cauză deforţă majoră înainte de a fi predat creditorului, îleliberează pe debitor de obligaţia de a-l preda. (Deexemplu, într-un contract de vânzare-cumpărare, părţilese înţeleg ca televizorul vândut să fie predatcumpărătorului la o dată ulterioară realizării acorduluide voinţă. Până la data stabilită televizorul piere într-unincendiu. Vânzătorul (debitorul) este eliberat deobligaţia de a-l preda, pentru că obligaţia nu mai areobiect (art.1156 Cod civil: “când obiectul obligaţiei este unbun cert şi determinat, de piere (n.a. - din cauză de forţămajoră)(…) obligaţia este stinsă, dacă lucrul a pierit (…)fără greşeala debitorului” );

- bunurile de gen (res genera) din punct de vedere juridicnu pier niciodată (genera non pereunt ). De exemplu, într-uncontract de vânzare-cumpărare se vând 50 kg porumb.Dacă bunul piere fortuit, vânzătorul este obligat să

procure altă cantitate de porumb pentru a-şi îndepliniobligaţia şi deci executarea obligaţiei nu esteimposibilă. În caz contrar, vânzătorul este obligat lareparare când nepredarea bunului a produs un prejudiciu;

- plata (executarea obligaţiei de a da un lucru)când are ca obiect un bun cert determinat se face lalocul situării acestuia, iar în cazul bunurilor de gen, ladomiciliul debitorului, care-l individualizează prin

numărare, cântărire, măsurare.

După modul cum pot fi sau nu înlocuite înexecutarea unei obligaţii , bunurile sunt fungibile şinefungibile:

♦ bunuri fungibile sunt bunurile care în executareaunei obligaţii pot fi înlocuite cu altele, pentru că suntdeterminate prin caractere generice. Numai bunurile de

gen sunt bunuri fungibile.128



♦bunuri nefungibile sunt bunurile ce nu îndeplinesccerinţa de mai sus. Bunurile certe sunt bunuri nefungibile.

Totuşi “fungibilitatea sau nefungibilitatea bunurile (…)

depinde nu numai de însuşirile naturale ale bunurilor, ciadesea şi de intenţia părţilor, exprimată în actul juridicîncheiat ”.1 De exemplu, părţile într-un contract devânzare cumpărare stabilesc de comun acord ca unlucru individual determinat – un autoturism – să fieprivit ca bun fungibil - autoturism de aceeaşi marcă şian de fabricaţie. Bunuri determinate prin caractere generice pot fiprivite, prin acordul părţilor, ca fiind bunuri nesusceptibile deînlocuire unele prin altele (De exemplu, o mobilă). Seapreciază că ceea ce s-a stabilit prin actul juridic să seschimbe nu este caracterul de fungibilitate saunefungibilitate ci caracterul juridic de lucru de gen.2

După cum folosirea bunurilor implică sau nudistrugerea, consumarea sau înstrăinarea lor ,bunurile sunt consumptibile şi neconsumptibile.

♦ bunuri consumptibile: sunt bunurile care prin

întrebuinţarea obişnuită se distrug (de exemplu, cheresteaua),se consumă (de exemplu, alimentele) sau se înstrăinează (deexemplu, televizoarele, combustibilul, aflate la vânzător prinvânzare se înstrăinează.)

♦ bunurile neconsumptibile: sunt bunurile care nu auaceastă calitate, în condiţiile arătate mai sus, prinîntrebuinţare obişnuită nu-şi consumă substanţa. Deexemplu, autoturismul, apartamentul etc. Caracterul

unui lucru de a fi sau nu consumptibil este dat denatura lui, este obiectiv. Totuşi părţile pot califica bunulşi ca având caracter consumptibil. De exemplu, pentruvânzător biciclete sunt bunuri consumptibile pentru căprin “întrebuinţare obişnuită”, pentru el prin vânzare, se

1 Aurelian Ionaşcu, Drept civil, Partea generală, Bucureşti, Ed. Didactică şiPedagogică, 1963, pag.66, Prof.dr.Teofil Pop, op.cit ., pag.882 Dr.Maria Ioana Eremia, « Bunurile », în Tratat de drept civil , vol.I, Partea generală, deTraian Ionaşcu şi colectivul, Ed. « Academiei », Bucureşti, 1967, pag.223

129



înstrăinează. Pentru cumpărător, televizorul este un bunneconsumptibil.

În contractul de împrumut, când obiectul împrumutat este un

bun consumptibil, contractul se numeşte împrumut deconsumaţie (mutuum – contractul prin careîmprumutătorul transmite un bun consumptibilîmprumutatului pentru a-l consuma, cu obligaţia de a-lrestitui la termenul stabilit în aceeaşi cantitate şicalitate). De exemplu, te împrumut cu 2 kg de făină pânămâine.

Când obiectul contractului de împrumut este unbun neconsumptibil, contractul se numeşte contract deîmprumut de folosinţă (comodat).

După cum pot fi împărţite sau nu, fără să-şi schimbe destinaţia lor , bunurile sunt:

♦bunuri divizibile, sunt bunurile care poate fi împărţite,divizate fără să-şi schimbe destinaţia economică. Deexemplu, o suprafaţă de pământ, un cupon de stofă etc.

♦ bunuri indivizibile: sunt bunurile care prin divizare,

împărţire îşi schimbă destinaţia economică. Deexemplu, un animal viu, un autoturism, o haină etc.

Posibilitatea sau imposibilitatea împărţirii bunuluieste dată de natura acestuia, dar poate fi stabilită şi înacte juridice, prin acordul de voinţă al părţilor.

Clasificarea interesează materia obligaţiilor cupluralitate de subiecţi. De exemplu, un bun divizibil,permite ca drepturile şi obligaţiile subiecţilor să se

dividă la câţi subiecţi activi şi pasivi sunt. În cazul unuibun indivizibil (de exemplu, un autoturism) cocreditoriisau codebitorii sunt ţinuţi solidar să-şi exercitedrepturile şi să-şi asume obligaţiile.

Într-un act juridic părţile pot stipulaindivizibilitatea obligaţiei, chiar dacă prin natura sabunul este divizibil.

După corelaţia dintre ele, bunurile sunt:

♦bunuri principale, sunt bunurile care pot fi folosite,130



este un bun, produs de un alt bun, care astfel îşischimbă substanţa. De exemplu, lemnul tăiat dinpădure, piatra dintr-o carieră. Pădurea, cariera, prin

producerea de producte, în timp, dispar ca bunuri.Distincţia bun frugifer şi bun nefrugifer apare necesarăîn materia uzufructului şi a posesiei mobiliare.

Astfel, uzufructuarul (cel ce a dobândit de laproprietar posesia şi folosinţa bunului) are dreptul lafructele produse de bun nu şi la producte, ce se cuvinnudului proprietar (proprietarul care a înstrăinat posesiaşi folosinţa şi a rămas numai cu dispoziţia).

Posesorul de bună-credinţă al bunului frugiferdobândeşte proprietatea fructelor, nu şi a productelor.

Clasificarea fructelor în naturale, industriale şicivile este importantă din punct de vedere juridic:fructele naturale şi industriale se dobândesc înproprietate prin percepere (culegere), fructele civile sedobândesc în proprietate zi cu zi (adică prin simplascurgere a timpului).

4. Izvoarele raportului juridic civil

concretDefiniţieRelaţiile sociale se transformă în raporturi

juridice civile numai când sunt reglementate de normajuridică civilă. Norma juridică reglementează raporturijuridice abstracte, tip, generale. Pentru ca normajuridică să prindă viaţă, să se aplice este necesar ca înexistenţa cotidiană să se producă anumite împrejurări,

fapte. De exemplu, în art.998 Cod civil, norma juridicăprevede o conduită abstractă, tip, generală: “Oricefaptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligăpe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara.”Pentru ca această regulă de conduită să se aplice,trebuie să se producă un prejudiciu prin orice faptă aomului. De exemplu, într-un contract de transport, nu se respectătermenele stabilite şi astfel se produce deteriorarea bunului

perisabil transportat şi implicit, un prejudiciu.132



Împrejurare din viaţa cotidiană – lipsa de punctualitatematerializată în executarea întârziată a transportului –impune aplicarea normei juridice generale, aşadar cel

care a prejudiciat trebuie să se conformeze conduiteiimpuse de norma juridică: să repare prejudiciulprovocat. Între autorul faptei ilicite şi victimă sestabileşte un raport juridic concret.

Această împrejurare constituie izvorul al raportuluijuridic civil.

Nu orice fapt, împrejurare din viaţa materială produceefecte juridice, adică naşte un raport juridic civil. Normajuridică de drept civil precizează care împrejurare dinnumărul lor nesfârşit este aceea ce capătă semnificaţiedin punct de vedere juridic. În exemplul dat, aceasta esteîntârzierea în executarea transportului.

Într-o definiţie, prin izvor al raportului juridic civilconcret înţelegem acele împrejurări, fie acţiuniomeneşti, fie evenimente ale naturii de care legea civilăleagă producerea unor efecte juridice (adică naşterea,modificarea ori stingerea unor raporturi juridice).

Această definiţie se suprapune cu definiţiafaptelor juridice în sens larg.

Faptele juridice în sens larg sunt alcătuite dinacţiuni omeneşti şi evenimente ale naturii sauevenimente sociale.

Acţiunile omeneşti sunt acele fapte săvârşite deom (fie acţiuni, fie inacţiuni) cu intenţia sau fără intenţiade a produce efecte juridice, de care legea leagă

naşterea, modificarea sau stingerea de raporturijuridice civile concrete. Deosebim:- acţiuni săvârşite de subiecţii de drept civil cu

intenţia de a produce efecte juridice (de a da naştereunor raporturi juridice concrete). Acestea sunt actele juridicecivile;

- acţiuni săvârşite de subiecţii de drept civil fărăintenţia de a produce efecte juridice, dar care se produc pentrucă aşa prevede legea, adică faptele juridice în sens

133



restrâns. Acestea sunt: faptele juridice licite (gestiuneade afaceri, plata nedatorată şi îmbogăţirea fără justtemei) şi faptele juridice ilicite (delictul).

Evenimente ale naturii şi evenimentele sociale suntîmprejurări ce se produc indiferent de voinţa oamenilorde care legea civilă leagă producerea de efecte juridice,adică naşterea de raporturi juridice civile concrete. Deexemplu, naşterea, de care legea leagă dobândireacapacităţii de folosinţă, inundaţia, trăsnetul, ce pot firiscuri asigurate în cazul contractelor de asigurări.

CAPITOLUL VI

134



ACTUL JURIDIC CIVIL

1. Definiţia actului juridic civilActul juridic civil poate fi definit în două moduri:- Codul civil îl defineşte prin speciile sale

(contracte speciale): contractul de donaţie, de vânzare-cumpărare, schimb, locaţiune, societate, mandat,comodat, împrumut, depozit, rentă-viageră şitranzacţie. De exemplu, contractul de vânzare-cumpărare este definit astfel: „Vinderea (n.a. - actul juridic

special, contractul de vânzare-cumpărare) este oconvenţie prin care două părţi se obligă între sine, unaa transmite celeilalte proprietatea unui lucru şi aceastaa plăti celei dintâi preţul lui” (art.1294 Cod civil).

- doctrina defineşte actul juridic civil în termeniesenţiali se subînţelege pentru toate categoriile de acte juridicecivile.

Astfel, într-o definiţie unanim acceptată, actul

juridic civil este: „manifestarea de voinţă săvârşită cuintenţia de a produce efecte juridice, adică de a naşte,modifica şi stinge un raport juridic”.1

Un autor introduce în definiţie un element,suplimentar ce se subînţelege şi anume: manifestarea devoinţă se face „potrivit dreptului obiectiv”. Se subliniazăastfel o limită a manifestării de voinţă făcută cu intenţiade a produce efecte juridice-legea: „manifestarea devoinţă a subiecţilor de drept în scopul de a asiguracrearea, modificarea, transmiterea sau stingerea unorraporturi juridice civile, potrivit dreptului obiectiv”.2

Un alt autor delimitează actul juridic civil de faptul juridiclicit şi defineşte actul juridic civil ca fiind: „o manifestare

1 Aurelian Ionaşcu, Drept civil, Partea generală, Ed. Didactică şi Pedagogică,Bucureşti, 1963, pag.76, M. Mureşan, în Dicţionar de drept civil 1980 şiop.cit ., pag.95, prof.univ.dr.Gheorghe Beleiu, op.cit ., pag.125, prof.dr.Teofil Pop, op.cit .,pag.119, prof.univ.dr.Dumitru Lupulescu, op.cit ., pag.83-84, prof.univ.dr. Ion Dogaru,op.cit ., pag.137, Iosif R. Urs, op.cit ., pag.1892 Paul Mircea Cosmovici, op.cit ., pag.95

135



de voinţă – unilaterală, bilaterală sau multilateralăsăvârşită cu intenţia de a stabili, modifica sau stinge,potrivit dreptului obiectiv, raporturi juridice, cu condiţia ca de

existenţa acestei intenţii să depindă însăşi producereaefectelor juridice”.1

În doctrină se apreciază corectitudinea definiţiei,cu o corecţie: două elemente pot lipsi: precizareaformelor manifestării de voinţă – unilaterală,bilateralăsau multilaterală şi condiţia ca de manifestarea acesteiintenţii să depindă însăşi producerea efectelor juridice.Primul element este de prisos pentru că manifestarea devoinţă este ori unilaterală, ori bilaterală, orimultilaterală. Al doilea element repetă scopulmanifestării de voinţă – se săvârşeşte cu intenţia de aproduce efecte juridice –, dar introduce o condiţieinexactă: efectele juridice se vor produce numai caurmare a manifestării de voinţă a părţilor. În realitatenu puţine sunt actele juridice care produc efectejuridice dincolo de voinţa părţilor sau chiar împotrivavoinţelor acestora. De exemplu, în art.970 Cod civil se

prevede că un contract – cel mai frecvent act juridic –obligă „nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar şila toate urmările (n.a. produce efecte în afara voinţeipărţilor) ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţieidupă natura sa”.

Prof.dr.docent Constantin Stătescu, membrucorespondent al Academiei de ştiinţe sociale şi politice2

defineşte asemănător actul juridic.

În concluzie, definiţia actului juridic civil reuneşteurmătoarele elemente caracteristice:

1 Doru Cosma, Teoria generală a actului juridic civil, Bucureşti, 1969, pag.142 Prof.dr.doc.Constantin Stănescu, membru al Academiei de ştiinţesociale şi politice, lector dr.Corneliu Bârsan, Tratat de drept civil, Teoriagenerală a obligaţiilor , Ed. « Academiei », Bucureşti, 1981, pag.28,dr.doc.Salvador Brădeanu, Faptul şi actul juridic ca izvoare ale raportuluijuridic civil concret , în Tratat de drept civil de Traian Ionaşcu şi colectivul, vol.I.,Partea generală, Ed. « Academiei », Bucureşti, 1967, pag.240, Şt.Răuschi, Drept civil , Partea generală. P ersoana fizică. Persoana juridică, Iaşi, 1993, pag.75, E.Poenaru, Introducere î n dreptul civil, Teoria generală. Persoanele, 1996, pag.76

136



- este o manifestare de voinţă a subiectelor de drept;- scopul manifestării de voinţă este acela de a

produce efecte juridice civile. Prin această

caracteristică actul juridic civil se diferenţiază de faptuljuridic civil care produce efecte juridice numai dacălegea prevede acest lucru;

- efectele juridice civile constau în naşterea,modificarea sau a stingerea unui raport juridic civilconcret. Prin această caracteristică actul juridic civil sediferenţiază de actele juridice din alte ramuri de drept.

Termenul de „act” sau de „act juridic civil” areurmătoarele accepţiuni:

- prima accepţiune este aceea de mai sus, demanifestare de voinţă în scopul de a produce efectejuridice, adică de operaţiune juridică încheiată (negotiumjuris, negotium), de exemplu, vânzare-cumpărare,împrumut, schimb, donaţie

- a doua accepţiune frecvent întâlnită în doctrinăşi practică este aceea de înscris constatator al manifestăriide voinţă, a operaţiunii juridice încheiate. În acest sens

actul juridic contestată, validează, dovedeşte şi faceopozabilă manifestarea de voinţă, după caz, înţelespentru care se foloseşte adagiul latin „instrumentum” (înscrisconstatator) sau „instrumentum probationis” (înscris probator).1

Folosirea termenului de înscris2 în cea de-a douaaccepţiune a termenului de act juridic civil se apreciazăca fiind în sprijinul acurateţei exprimării juridice

Uneori legiuitorul foloseşte în aceeaşi normă

juridică ambele accepţiuni ale termenului de act juridiccivil. De exemplu, în art.1191 Cod civil: „Dovada actelor juridice (n.a. - negotium) al căror obiect are o valoarece depăşeşte suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decât prin act autentic, sauprin act sub semnătură privată” (n.a. - instrumentum).

1 Iosif R. Rus, op.cit ., pag.1902 Gabriel Boroi, op.cit ., pag.142

137



2. Clasificarea actelor juridice civileActele juridice deosebit de variate pot fi grupate, clasificate.

Demersul are valoare practică: fiecare categorie de acte

juridice dintr-o clasificare produce efecte juridice proprii,supunându-se anumitor reguli juridice.În doctrină şi practică, clasificarea actelor juridice

se face în funcţie de următoarele criterii:

După numărul voinţelor juridice care daunaştere actului juridic, se disting acte juridiceunilaterale, bilaterale şi multilaterale. Se foloseşte şiformularea „numărul părţilor”, la care se adaugă fie„rezultatul unei singure părţi”, fie „voinţa concordantă adouă sau mai multe părţi”. Cum fiecare parte „are propriavoinţă juridică”, atunci când acceptă să se lege dinpunct de vedere juridic de o altă parte, preferămformularea „numărul voinţelor juridice care dau naştereactului juridic.”

- acte juridice unilaterale: se formează ca urmare aunei singure manifestări de voinţă, sau este acel act

juridic civil valabil încheiat de către o singură parte. Deregulă, în dreptul civil român voinţa unilaterală nuproduce efecte juridice decât atunci când legea civilăprevede în mod expres: testamentul. Se apreciază că, sunt actejuridice unilaterale: legatul cuprins într-un testament,acceptarea şi renunţarea la moştenire, ratificareagestiunii de afaceri, recunoaşterea paternităţii unuicopil născut din afara căsătoriei etc.

- acte juridice bilaterale: sunt actele juridice ce seformează prin manifestarea de voinţă a două părţi (deregulă a două persoane). Uneori o parte a actului juridicpoate fi alcătuită din mai multe persoane. De exemplu,o parte din contractul de vânzare-cumpărare,vânzătorul, poate fi alcătuită din trei persoane, trei fraţicare moştenind un teren, doresc să-l vândă. Părţile, prinacordul lor de voinţă încheie actul juridic. Acordul de

voinţă al părţilor se numeşte consimţământ, cum tot138



consimţământ se numeşte voinţa fiecărei părţi de aîncheia actul juridic civil.

Actele juridice bilaterale se numesc contracte sau

convenţii, noţiuni sinonime. De exemplu, contractul deîmprumut, de locaţie, de închiriere, de mandat etc.Nu se confundă actele juridice bilaterale cu

clasificarea contractelor în unilaterale şi bilaterale(sinalagmatice). În cazul contractelor unilaterale şibilaterale se are în vedere numărul părţilor din contractcare se obligă, o parte sau ambele.

- acte juridice multilaterale: sunt actele juridice formate dinacordul de voinţă a trei sau mai multe părţi. Deexemplu, contractul de societate, (contractul prin caredouă sau mai multe persoane se învoiesc să pună cevaîn comun, să desfăşoare împreună o activitate şi săîmpartă foloasele ce ar deriva din aceasta) se încheie de maimulte părţi.

Importanţa practică a clasificării constă înregimul juridic diferit aplicabil actului unilateral,bilateral şi multilateral. De exemplu:

- pentru verificarea valabilităţii actului juridic, laactul juridic unilateral se verifică o singură voinţă, laactele juridice bi şi multilaterale se verifică fiecarevoinţă juridică.

- viciile de consimţământ sunt supuse unor regulijuridice diferite: de exemplu, eroarea este viciu deconsimţământ la toate cele trei categorii de actejuridice, dolul este viciu de consimţământ numai la

actele juridice bi şi multilaterale, leziunea este viciu deconsimţământ la anumite acte juridice bilaterale.- actele juridice bi şi multilaterale se pot revoca

(desface, desfiinţa) de regulă, prin acordul de voinţă alpărţilor (mutus dissensus), pe când actele juridiceunilaterale, numai în cazurile expres prevăzute de lege.

După scopul urmărit de părţi la încheierealor

, actele juridice pot fi cu titlu onerosşi

cu titlu gratuit139



- acte juridice cu titlu oneros: În art.945 din Codul civilse defineşte contractul oneros, specie a actului juridiccivil: „contractul oneros este acela în care fiecare parte

voieşte a-şi procura un avantaj”.Doctrina a extins definiţia la actele juridice cutitlul oneros. Actele juridice cu titlu oneros sunt acele acte juridice, încare fiecare parte urmăreşte la încheierea lui, obţinereaunui folos patrimonial, în schimbul folosului patrimonialpe care l-a procurat celeilalte părţi. De exemplu, încontractul de vânzare-cumpărare vânzătorul urmăreşteobţinerea unui folos – preţul, în schimbul folosului oferitceleilalte părţi - predarea lucrului vândut.

Actele juridice cu titlu oneros sunt de două feluri:- acte juridice comutative: sunt actele juridice cu titlu oneros

în care părţile cunosc din momentul încheierii luiexistenţa şi întinderea obligaţiilor ce le revin.1 Autorii aupreluat definiţia contractelor comutative prevăzută înart.947 din Codul civil: „Contractul cu titlu oneros estecomutativ, atunci când obligaţia unei părţi este echivalentulobligaţiei celeilalte” şi am extins-o la toate actele

juridice civile.Într-o altă definiţie autorul subliniază: „părţile

cunosc sau pot cunoaşte (...) existenţa şi întindereadrepturilor şi obligaţiilor ce le revin”.1 De exemplu, încontractul de închiriere, locatorul cunoaşte exactdreptul său de a cere chiria stabilită de 100$, dar şiobligaţia de a pune la dispoziţia chiriaşului cameraînchiriată pe timp de un an, respectiv chiriaşul cunoaşte

dreptul său de a cere locatorului camera stabilită să ofolosească şi obligaţia asumată de a plăti chiriacuvenită.

- acte juridice aleatorii, în care existenţa şi întindereaprestaţiilor sau numai a uneia din ele depind de un

1 Prof.univ.dr.Gheorghe Beleiu, op.cit ., pag.129, Gabriel Boroi, op.cit ., pag.146,prof.univ.dr. Ion Dogaru, op.cit ., pag.141, prof.dr.Teofil Pop, op.cit ., pag.122,prof.univ.dr.Liviu Pop, op.cit ., pag.39, Paul Mircea Cosmovici, op.cit ., pag.97, Iosif R. Urs,op.cit ., pag.1941 M. Mureşan, P. Ciacli, op.cit ., pag.99

140



eveniment viitor şi incert (alea), părţile consimţindasupra şanselor de pierdere sau câştig, de exemplucontractul de rentă viageră, în care credirentierul –

persoana care primeşte renta viageră – poate fi în câştigcând durata contractului este prelungită în timp(moartea lui survine după mulţi ani), sau în pierdere,când acesta durează foarte puţin. Corelativ,debirentierul – persoana care plăteşte renta este încâştig sau pierdere în raport de durata contractului.Contractul de asigurare, este un contract aleatoriu.

- acte juridice cu titlu gratuit : sunt acte juridiceîncheiate în care o parte doreşte să procure un folospatrimonial celorlalte părţi, fără să urmărească înschimb obţinerea unui folos patrimonial.

În art.946 Cod civil se defineşte contractulgratuit: „(...) este acela în care una din părţi voieşte aprocura, fără echivalent, un avantaj celeilalte.” Suntacte juridice cu titlu gratuit contractul de donaţie,comodat, mandatul gratuit etc.

Definiţia este preluată de la contractul gratuit şiextinsă la actele juridice cu titlu gratuit.

Impor tanţa practică a clasificării constă înaplicarea unor reguli juridice proprii la actele juridiceoneroase şi la cele cu titlu gratuit. Astfel:

- din punct de vedere al capacităţii persoanelorfizice care încheie acte juridice cu titlu gratuit, legeacivilă este restrictivă. Sunt instituite anumite

incapacităţi speciale: de exemplu, minorul sub 16 ani nupoate face donaţii, nici reprezentat sau asistat de părintelesău (art.806 Cod civil).

- numai la actele juridice cu titlu onerosconsimţământul unei părţi poate fi viciat prin leziune.

- legea civilă este mai severă cu privire lacondiţiile de formă ale actelor cu titlu gratuit. Deexemplu, contractul de donaţie se face prin actautentic.

141



- răspunderea contractuală este mai severă laactele juridice cu titlu oneros, decât la cele cu titlu gratuit. Deexemplu, în materia contractului de mandat, în art.1540 alin.2 Cod

civil se prevede: „pentru culpă, când mandatul este fărăplată, răspunderea se aplică cu mai puţină rigurozitate,decât în caz contrariu.”

Actele juridice cu titlu gratuit se subdivid în:- acte dezinteresate: sunt actele juridice gratuite prin

care o persoană face alteia un serviciu, fără a-şimicşora patrimoniul. De exemplu, contractul decomodat (împrumut de folosinţă) prin care o persoanădă spre folosinţă gratuită unei alte persoane un buncert, cu obligaţia acesteia de a-l restitui la termenulstabilit.

- acte liberalităţi: prin care dispunătorul îşimicşorează patrimoniul, fără a primi nimic în schimb.De exemplu donaţia, legatul etc.

Fiecărei categorii de acte juridice cu titlu gratuit îisunt proprii câteva reguli juridice:

- din punct de vedere al condiţiilor de formă,

actele juridice cu titlu gratuit liberalităţi se întocmesc înformă solemnă (de exemplu, donaţia în formăautentică). Actele dezinteresate se întocmesc potrivitprincipiului consensualismului (ele sunt valabil încheiateprin simplu acord de voinţă al părţilor).

- în materie de succesiuni numai acteleliberalităţi fac obiectul reducţiunii succesorale. (Estesancţiunea civilă ce constă în desfiinţarea retroactivă a

donaţiilor făcute de către de cujus, la cerereamoştenitorilor rezervatari în măsura completăriirezervei lor succesorale).

După timpul, momentul în care îşi producefectele, actele juridice civile se împart în acte juridice între vii şi

142



pentru cauză de moarte:- acte juridice între vii (inter vivos) sunt actele juridice

care-şi produc efectele pe timpul vieţii celor care le

încheie.Uneori efectele juridice se pot prelungi şi dupămoartea părţilor care l-au încheiat. De exemplu,transmisiunea succesorală. Actele juridice, înmajoritate, produc efecte în timpul vieţii părţilor.

- acte juridice pentru cauză de moarte (mortiscausa) sunt acte juridice încheiate pentru a produceefecte după moartea autorului. De exemplu,testamentul, contractul de asigurare de viaţă etc.

Reguli juridice ce se aplică diferit actelor juridiceinter vivos şi actelor juridice mortis causa:

- actele juridice mortis causa sunt reglementate maiamănunţit în comparaţie cu actele juridice inter vivos.

- actele juridice mortis causa fiind o excepţie de laregula conform căreia efectele juridice se produc petimpul vieţii celor ce le încheie sunt strict prevăzute înlegea civilă. Ele sunt acte juridice numite.

- actele juridice mortis causa sunt valabil încheiatenumai prin respectarea condiţiilor de solemnitate cerutede lege. De exemplu, contractul de asigurare pe viaţăse întocmeşte în formă scrisă, el fiind contract deadeziune, donaţia bunurilor viitoare se încheie în formăautentică, testamentul în formă solemnă etc. Actelejuridice inter vivos sunt guvernate de principiul consensualismului.

- actele juridice mortis causa pot fi încheiate, în ceea

ce priveşte capacitatea părţilor, în condiţii restrictivecomparativ cu actele juridice inter vivos.

După efectele produse actele juridice suntconstitutive, translative şi declarative:

- acte juridice constitutive: sunt actele juridiceîncheiate în scopul naşterii de drepturi şi obligaţii noi,inexistente.

Într-o definiţie, actele juridice constitutive

„au în

143



conţinut drepturi şi obligaţii corelative care iau astfelnaştere neexistând anterior.”1 De exemplu, actul juridic alcăsătoriei dă naştere la drepturi şi obligaţii noi,

inexistente înainte de căsătorie.Unele definiţii se referă doar la naşterea unuidrept subiectiv civil nou: „dă naştere la un dreptsubiectiv civil ce n-a existat anterior.”2 De exemplu,contractul de uzufruct, contractul de gaj, de ipotecă etc.Atunci când ne referim la naşterea unui drept, trebuie sămenţionăm şi naşterea unei obligaţii, întotdeaunadreptul subiectiv presupunând obligaţia civilăcorelativă.

- acte juridice translative de drepturi : sunt acte juridiceprin care are loc strămutarea unui drept subiectiv civildin patrimoniul unei părţi, în patrimoniul celeilalte părţi.De exemplu, contractul de vânzare-cumpărare, donaţia,cesiunea de creanţă etc.

„Actul juridic civil translativ de drepturi sedeosebeşte actul juridic constitutiv (...) prin aceea căacesta din urmă dă naştere unui drept nou ce,

împreună cu obligaţia corelativă, n-a existat înainte. Încazul actelor translative, se creează o situaţie nouă,unul din subiecte dobândind un drept preexistent înpatrimoniul transmiţătorului.”3

- acte juridice declarative sunt actele juridice princare părţile îşi recunosc, definitivează drepturi existenteanterior încheierii acestora. De exemplu, contractul departaj, tranzacţia.

Clasificarea dovedeşte importanţă practică înmateria stabilirii momentului când îşi produc efectele:Astfel,

- actele juridice constitutive şi translative îşi produc

1 Idem, pag.100, dr.doc.Salador Brădeanu, op.cit ., pag.423, prof.univ.dr.Ion Dogaru,op.cit ., pag.1412 Prof.univ.dr.Gheorghe Beleiu, op.cit ., pag.129, Paul Mircea Cosmovici, op.cit ., pag.97,prof.univ.dr.Dumitru Lupulescu, op.cit ., pag.88, Gabriel Boroi, op.cit ., pag.147, Iosif R. Urs,op.cit ., pag.198.3 Dr.doc.Salvador Brădeanu, op.cit ., pag.244

144



efectele din momentul încheierii lor, numai pentru viitor(ex nunc)

- actele juridice declarative îşi produc efecte

pentru viitor (ex nunc), dar şi pentru trecut (ex tunc). Deexemplu, în cazul partajului, actul juridic al împărţirii produceefecte de la data când a luat naştere coproprietatea sauindiviziunea, şi nu de la data împărţirii, deci actul juridicdeclarativ retroactivează.

- numai actele juridice translative şi constitutivesunt supuse rezoluţiunii (fiind contracte sinalagmatice)nu şi actele juridice declarative.

După importanţa pe care o prezintă actelejuridice în raport cu patrimoniul persoanei ,distingem acte juridice de conservare, de administrareşi de dispoziţie:

- acte juridice de conservare sunt actele juridice încheiatecare are drept cauză păstrarea unui drept subiectiv civilîn patrimoniu, preîntâmpinarea pierderii lui. Avantajulconstă în efectuarea unor cheltuieli minime în raport cuvaloarea dreptului ce urmează a fi salvat prin

încheierea actului juridic. De exemplu, întrerupereaunei prescripţii, somaţia, punerea de peceţi, înscriereaunei ipoteci etc.

- acte juridice de administrare sunt acte juridice prin carepărţile urmăresc să realizeze punerea în valoare a unuibun, sau patrimoniu. De exemplu, locaţiunea unui bun,închirierea unui apartament, culegerea fructelor, asigurareaunui bun etc.

Actele de administrare privesc:- administrarea unui bun singular (ut singuli) prin care sepune în valoare un anumit bun, fără înstrăinarea lui

- administrarea unui patrimoniu. În această ipoteză,actul de administrare referitor la un bun poate fi oînstrăinare (act de dispoziţie), dar raportat la întregulpatrimoniu este un act de administrare, de normalăfolosire, exploatare a întregului patrimoniu. Deexemplu, vânzarea fructelor unei livezi este un act de

145



dispoziţie, dar raportat la patrimoniul ce are încompunerea sa livada este un act de administrare;contractul încheiat pentru efectuarea unor reparaţii de

întreţinere este un act juridic de dispoziţie – banii,costul lucrării se înstrăinează, dar contractul raportat laîntregul patrimoniu este un act de administrare pentrucă reparaţiile de întreţinere pun în valoare patrimoniul,asigură folosirea lui.

- acte juridice de dispoziţie sunt actele încheiate princare părţile doresc înstrăinarea unui bun (adicăscoaterea unui bun din patrimoniu), a unui drept saugrevarea unui bun cu o sarcină reală. De pildă,vânzarea, cesiunea de creanţă, sau încheierea unuicontract de ipotecă sau gaj.

Clasificarea actelor juridice în acte de conservare,administrare sau dispoziţie prezintă importanţă practicăprin regimul juridic propriu fiecărei categorii.

- în materia capacităţii părţilor care îl încheie,doctrina şi jurisprudenţa admit ca actele de conservaresă poată fi încheiate şi de către persoanele lipsite de

capacitate de exerciţiu.- actele de administrare, dacă nu sunt încheiate

printr-un consimţământ viciat prin leziune, pot fiîncheiate şi de către minorul între 14-18 ani, singur(capacitate de exerciţiu restrânsă) fără încuviinţareaprealabilă a ocrotitorului legal (părinţii, tutore).Persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu (minorii şiinterzişii judecătoreşti) încheie acte de administrare

prin reprezentantul legal.- actele de dispoziţie se încheie de persoane cudeplină capacitatea de exerciţiu (persoane care auîmplinit 18 ani). Minorul care a împlinit 14 ani(capacitate de exerciţiu restrânsă) poate încheia actede dispoziţie cu încuviinţarea părintelui sau a tutorelui,precum şi a autorităţilor tutelare.

- în materia reprezentării, pentru încheiereaactelor de dispoziţie este necesar un mandat special

146



(pentru un anumit act juridic de dispoziţie) şi nu de unmandat general.

După modul de formare, actele juridice suntconsensuale, solemne şi reale.- acte juridice consensuale sunt valabil încheiate prin

simplul acord de voinţă realizat între părţi, fără nici oformalitate. Uneori, părţile din nevoia preconstituiriiunei probe într-un eventual litigiu, pot stabili, tot decomun acord, ca manifestarea de voinţă pentruîncheierea actului juridic să îmbrace o anumită formă:de exemplu, forma scrisă. Acest lucru nu produceefecte cu privire la valabilitatea actului juridic încheiat.Regula denumită şi principiul consensualismului estepreluată din materia contractelor translative de drepturireale (art.971 Cod civil) şi extinsă la toate actelejuridice civile.

- acte juridice solemne (formale) pentru a fi valabil încheiateeste necesar ca acordul de voinţă al părţilor să îmbraceformă solemnă cerută de lege. Legea prescrie forma

solemnă pentru valabilitatea actului juridic încheiat (ad validitatem sau ad solemnitatem). De exemplu, contractul dedonaţie sau de ipotecă este valabil încheiat numai dacămanifestarea de voinţă se materializează într-un înscrisautentic.

- acte juridice reale sunt actele care pentru a fi valabilîncheiat, în afara acordului de voinţă al părţilor se cereşi remiterea (predarea) efectivă a bunului (traditio rei). De

exemplu, contractul de împrumut (comodatul, mutuum), de depozit,contractul de gaj cu deposedare etc.Reguli juridice aplicabile acestor contracte:- nerespectarea formelor solemne impuse de

lege pentru manifestarea acordului de voinţă al părţiloratrage sancţiunea civilă a nulităţii actului juridicîncheiat

- în cazul încheierii actelor juridice solemne prinreprezentare, şi procura specială de reprezentare

147



trebuie să îmbrace formă solemnă;- modificarea actului juridic solemn se face numai

în formă solemnă

- regimul juridic al probelor diferă după cum actuljuridic este consensual, formal sau real.

După rolul pe care-l au voinţele juridice alepărţilor în stabilirea drepturilor şi obligaţiilor cele revin, se deosebesc acte juridice subiective şi actejuridice condiţie

- acte juridice subiective sunt actele juridice în caresubiecţii de drept stabilesc de comun acord drepturile şiobligaţiile ce le revin. Majoritatea actelor juridice suntsubiective. Actele juridice subiective încheiate de părţise supun unui regim juridic flexibil, părţile prin acordulde voinţă derogă de la normele juridice dispozitive ce lereglementează.

- acte juridice condiţie, sunt actele încheiate al cărorconţinut (drepturile şi obligaţiile părţilor) este dinaintestabilit de lege, fără posibilitatea că părţile să deroge

de la acesta. De exemplu, căsătoria, adopţiunea etc.Legea civilă reglementează un număr limitat de actejuridice condiţie impunând reguli stricte în privinţaîncheierii lor valabile.

După corelaţiile existente între ele, actelejuridice sunt acte juridice principale şi accesorii

- acte juridice principale sunt actele juridice care are o

existenţă de sine stătătoare, o soartă juridică ce nudepinde de soarta juridică a unui un alt act juridic.Majoritatea actelor juridice sunt acte juridice principale.

- acte juridice accesorii sunt actele care nu are oexistenţă de sine stătătoare, regimul lui juridic fiinddependent de cel al actului juridic principal. De pildă,clauza penală, fidejusiunea, contractul de gaj,contractul de ipotecă etc. Actul juridic accesoriu poatesau nu fi inclus în actul juridic principal. El poate fi încheiat

148



concomitent cu actul juridic principal sau ulterior acestuia.Reguli juridice aplicabile actului juridic principal şi

actului juridic accesoriu:

- validitatea actului juridic principal se analizeazăindependent, în raport de condiţiile proprii devalabilitate, în timp ce a actului juridic accesoriu are învedere validitatea actului juridic principal. De exemplu,în ipoteza în care actul juridic principal este nul, actuljuridic accesoriu nu produce nici un efect, se spune că nu areeficacitate.

- încetarea efectelor actului juridic principalproduce efecte şi asupra actului juridic accesoriu:acesta încetează ca urmare a principiului accessoriumsequitur principalem (soarta actului juridic accesoriuurmează soarta actului juridic principal). De exemplu,actul juridic accesoriu, contractul de gaj nu produce niciun efect când actul juridic principal, contractul deîmprumut de consumaţie, este lovit de nulitate.

- nulitatea actului juridic accesoriu nu produce nici un efect cuprivire la valabilitatea actului juridic principal.

După legătura cu scopul (cauza) pentru care s-au

încheiat actele juridice, distingem actul juridic cauzal şiactul juridic abstract (acauzal)

- acte juridice cauzale sunt actele pentru validitatea căroratrebuie analizată valabilitatea cauzei (scopului) acestora.Ele sunt valabil încheiate când au o cauză (un scop) licită şimorală. Actul este nul în lipsa cauzei sau atunci când

cauza există, ea este ilicită sau imorală. De exemplu,studentul a încheiat un contract de închiriere pentru căa urmărit un scop (cauză): să dobândească condiţiibune de locuit, în apropierea Universităţii. Majoritateaactelor juridice sunt cauzale.

- acte juridice acauzale (abstracte) sunt actele valabilîncheiate fără analiza valabilităţii cauzei. Se numesc şititluri de valoare. Nevoile vieţii cotidiene au determinatapariţia unor înscrisuri (titlurile de valoare) a căror

149



valabilitate nu se analizează în raport de valabilitateacauzei, ci în raport de unele elemente formale: textulmenţionat pe înscris semnăturile persoanelor îndrituite,

data emiterii etc. Înscrisul menţionează valoareanominală a dreptului de creanţă şi prin transmitere, deregulă prin predare, conferă posesorului, dreptul de abeneficia de suma nominală menţionată independentde cauza în vederea căreia a fost emis titlul. Deexemplu, obligaţiile CEC, acţiunile la societăţilecomerciale, biletele de ordin etc. Proba actului juridicacauzal se face după reguli diferite faţă de probaactului juridic cauzal. Condiţiile de valabilitate privindîncheierea acestor acte juridice sunt diferite.

În doctrina juridică sunt cunoscute şi alteclasificări ale actelor juridice.

După posibilitatea încheierii lor prinreprezentare distingem actul juridic obişnuit şi actuljuridic strict personal.

- acte juridice obişnuit e sunt actele încheiate valabil fie

personal de partea interesată, fie prin reprezentantulpersoanei interesate (mandatar). Majoritatea actelorjuridice sunt acte obişnuite.

- acte juridice strict personale sunt actele încheiate valabilnumai personal de către persoana interesată, ca, deexemplu, căsătoria, testamentul, recunoaştereapaternităţii copilului născut din afara căsătoriei etc.

Regula o constituie actul juridic obişnuit. Excepţia

o reprezintă actele juridice strict personale.În doctrină se apreciază că „excepţia fiind destrictă interpretare (exceptio est strictissmae interpretationis),primele (n.a. -actele juridice strict personale) sunt numai celereglementate (precizate) expres de lege”.1

Actele juridice se pot încheia prin reprezentarenumai în condiţiile speciale prevăzute în materiareprezentării.

1 Prof.univ.dr. Ion Dogaru, op.cit ., pag.147

150



După legătura actelor juridice cumodalităţile lor , deosebim acte juridice pure şi simple

şi afectate de modalităţi.- acte juridice pure şi simple sunt actele neafectate demodalităţi (termen, condiţie, sarcină). De regulă,potrivit principiului libertăţii contractuale părţile potstabili ca actul încheiat să fie sau nu afectat demodalităţi. Există acte juridice ce nu pot fi decât pure şisimple. De exemplu, căsătoria, adopţiunea, opţiuneasuccesorală etc.

- acte juridice afectate de modalităţi sunt actele înconţinutul cărora părţile au convenit o modalitate(condiţie, termen, sarcină). Există acte juridice ce nupot fi decât afectate de modalităţi. De exemplu,contractul de rentă viageră, unde plata rentei se facepe un termen extinctiv, până la moartea credirentierului.

Clasificarea prezintă importanţă practică înmateria condiţiilor de valabilitate cerute la încheierealor. Astfel, lipsa modalităţii la actele ce nu pot fi valabil

încheiate altfel, atrage nulitatea acestora. De exemplu,contractul de împrumut în care nu se stabileştetermenul de restituire a bunului împrumutat este nul.

Momentul începerii curgerii termenului deprescripţie diferă după cum actul juridic este pur şisimplu sau afectat de modalităţi.

După cum sunt sau nu reglementate de

lege se deosebesc acte juridice numite (tipice) de acte juridicenenumite (atipice).- acte juridice tipice (numite) sunt actele care primesc o

denumire şi o reglementare proprie prin lege. Deexemplu, contractul de locaţie, de închiriere, de mandatetc.

- acte juridice netipice (nenumite) sunt actele juridice care nuau o denumire legală şi o reglementare proprie. Deexemplu, contractul de întreţinere, contractul de publicitate

151



TV etc.Contractelor nenumite li se aplică regulile juridice

generale din teoria contractelor, alături de regulile

stabilite de părţi.Uneori, legiuitorul este interesat să reglemenezecontracte nenumite. De exemplu contractul desponsorizare contract nenumit, prin prevederile Legii nr.32/1994privind sponsorizarea a devenit un contract numit.

În contractele numite părţile pot omite elementedin conţinutul actului juridic (de exemplu, nu facprecizări privind unele drepturi şi obligaţii). Acestea sepresupun prin faptul că legea le prevede expres.

După rolul diferit al voinţelor părţilor laîncheierea actului juridic se disting acte juridicenegociabile, de adeziune şi impuse (forţate).

- acte juridice negociabile sunt actele juridice pe carepărţile de comun acord le încheie în deplină libertate,după discuţii prealabile (negocieri), cu stabilirea liberă adrepturilor şi obligaţiilor ce le revin.

- acte juridice de adeziune sunt actele „la care toate clauzelecontractuale sunt stabilite de către una din părţi, cealaltăparte având doar opţiunea de a accepta sau de a refuzaîncheierea lor.”1 De exemplu, contractele de utilităţipublice, cum ar fi: apă, energie electrică, gaze naturale,telefon, cablu TV, deoarece satisfac trebuinţe materialeşi spirituale fireşti, obligă la încheierea lor.

- acte juridice impuse (forţat e) sunt impuse de lege. De

exemplu, contractele de asigurare obligatorie în caz deaccident pentru automobilişti, unele contracte de asigurare, etc.

După executarea în timp a obligaţiilor,deosebim acte juridice cu executare instantanee şi cuexecutare succesivă în timp.

- acte juridice cu executare instantanee (imediată, dintr-

1 Ioan Albu, Drept civil, Contractul şi răspunderea contractuală, Ed. “Dacia”, Cluj-Napoca, 1994, pag.50-51

152



odată, uno ictu) sunt acele acte în care părţile auobligaţia să execute prestaţiile în unul şi acelaşimoment, de regulă în momentul încheierii contractului.2

De exemplu, în contractul de vânzare-cumpărare abunului cert, vânzătorul se obligă să predea lucrul şicumpărătorul să predea preţul, în acelaşi moment şideodată..

- acte juridice cu executare succesivă în timp suntactele în care executarea prestaţiilor are loc într-operioadă de timp. De exemplu, în contractul de rentăviageră debirentierul plăteşte renta periodic, într-operioadă de timp.

Uneori părţile actului juridic cu executare unoictu pot conveni să execute obligaţiile eşalonat. Deexemplu, în contractul de vânzare-cumpărare părţilestabilesc ca plata preţului să se facă în 10 rate lunare.

Reguli juridice specifice acestor contracte:- rezoluţiunea (desfacerea) contractelor sinalagmatice

priveşte numai la actele juridice cu executareinstantanee; rezilierea (desfacerea pentru viitor a

contractelor) se aplică numai la contractelesinalagmatice cu executare succesivă în timp.Rezoluţiunea, respectiv şi rezilierea se supun unor reguliproprii, diferite.

- nulitatea sancţiune civilă a actului juridic,operează retroactiv la actele cu executare dintr-o datăşi numai pentru viitor la actele juridice cu executaresuccesivă în timp.

3. Condiţiile esenţiale pentruvalabilitatea (validitatea) actului juridicTerminologie

Legea civilă română nu defineşte actul juridiccivil în general ci numai speciile actului juridic civil(actele juridice numite). O specie a actului juridic civileste contractul (convenţia).

Condiţiile de valabilitate ale unei convenţii

2 L. Pop, op.cit ., pag.43

153



(contract) sunt arătate în textul art.948 Cod civil.„Condiţii esenţiale pentru validitatea unei convenţii”sunt:

1. capacitatea de a contracta;2. consimţământul valabil al părţii ce se obligă;3. un obiect determinat;4. o cauză licită.

În doctrină şi jurisprudenţă, condiţiile esenţialepentru valabilitatea unei convenţii au fost extinse latoate actele juridice.

Cu privire la sintagma „condiţii esenţiale pentruvalabilitatea actului juridic civil”, „în doctrină sunt folositeşi alte formulări: „elementele esenţiale ale oricărui actjuridic”1 „condiţiile actului juridic”2 „condiţiile devaliditate”3 „condiţiile de eficacitate (în sens restrâns)ale actului juridic civil”4 „elementele din care estealcătuit un asemenea act”5

Opţiunea noastră pentru sintagma: „condiţiiesenţiale pentru validitatea actului juridic civil” se

întemeiază pe ideea susţinută de reputatul civilist prof.univ. dr. Ioan Albu: în locul oricărei formulări, atunci cândlegea o face, este de preferat formularea legiuitorului.

Termenul de „condiţie” în dreptul civil, are maimulte sensuri:

- într-un prim sens, este cel menţionat în art.948Cod civil, în lipsa uneia din cele patru condiţiienumerate, actul juridic încheiat nu este valabil;

- într-un alt sens „condiţia” este o „modalitate aactului juridic”, adică acel eveniment viitor şi incert, deîndeplinirea căruia depinde naşterea valabilă a actuluijuridic civil. De exemplu, într-un contract de vânzare-

1 Prof.dr.docent Traian Ionaşcu, op.cit ., pag.2512 Iosif R. Urs, op.cit ., pag.205, Paul Mircea Cosmovici, op.cit ., pag.100, Gabriel Boroi,op.cit ., pag.155, prof.univ.dr.Gheorghe Beleiu, op.cit ., pag.136.3 Prof.univ.dr.Dumitru Lupulescu, op.cit ., pag.95, prof.dr.Teofil Pop, op.cit ., pag.1284 Doru Cozma, op.cit ., pag.1155 Prof.univ.dr.Ion Dogaru, op.cit ., pag.150

154



cumpărare, vânzătorul şi cumpărătorul stabilesc decomun acord următoarea condiţie: autoturismul va fivândut dacă până la 31 decembrie 2003 vânzătorul îşi

va cumpăra alt autoturism. Îndeplinirea condiţiei, adicăcumpărarea de către vânzător a unui autoturism până la31 decembrie 2003, permite actului juridic încheiat săproducă ef ecte juridice;

- într-un ultim sens, noţiunea de „condiţie” sefoloseşte şi în sensul de clauză a actului juridic civil.

Sensul termenului de „condiţie” avut în vederede legiuitor se desprinde din economia generală anormei juridice.

Cu privire la formularea celei de-a doua condiţii:„consimţământul valabil al părţii ce se obligă„ seimpune următoarea precizare: întrucât majoritateaactelor juridice sunt bilaterale (sinalagmatice) ambelepărţi ale actului juridic se obligă, fiecare parte avânddeopotrivă calitatea de creditor şi debitor. La actelejuridice bilaterale condiţia poate fi formulată şi:„consimţământul valabil al părţilor”.

Textul art.948 Cod civil priveşte deopotrivăactele juridice bilaterale şi unilaterale.

Clasificarea condiţiilor esenţi ale pentru

valabilitatea actului juridic

Enumerarea condiţiilor esenţiale de validitate aleactului juridic din art.948 Cod civil nu epuizează sferacondiţiilor cerute de lege pentru încheierea valabilă a

actului juridic civil. Celor patru condiţii, după cum vomobserva în cele ce urmează, legea adaugă uneori, înmod expres, şi alte condiţii de validitate. În doctrină,condiţiile de validitate ale actului juridic civil suntclasificate după numeroase criterii. Ne vom mărgini lacele ce urmează.

După aspectele la care se referă, condiţiile devaliditate sunt de fond şi de formă:

155



- condiţii de fond (intrinseci ) se referă laconţinutul actului juridic (sunt cele 4 condiţii esenţialepentru valabilitatea actului juridic mai sus expuse).

- condiţii de formă (extrinseci ) se referă la:♦ exteriorizarea consimţământului (acordul de

voinţă) părţilor la încheierea actului juridic. Forma estecerută ad validitatem pentru încheierea actelor juridice solemne

♦ f orma în care se materializează actul juridicîncheiat, pentru a constitui în viitor un mijloc de probă.

Forma este cerută ad probationem de lege sau de părţi,pentru încheierea actului juridic.♦condiţiile de publicitate pentru opozabilitatea actului

juridic faţă de terţi. Legea civilă cere uneori condiţii depublicitate pentru ca actul juridic încheiat să fieopozabil terţilor (actul juridic să fie cunoscut şirespectat). De exemplu, contractul de vânzare-cumpărare a unui imobil, potrivit art.2 alin 1 din Legeacirculaţiei juridice a terenurilor nr.54/1998, trebuireîncheiat în formă autentică. „Terenurile situate înintravilan şi extravilan pot fi înstrăinate şi dobânditeprin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică.”

Încheierea contractului de vânzare-cumpărare aunui imobil într-o formă solemnă este certă ad validitatem,dar şi „în vederea îndeplinirii formalităţilor depublicitate a transferului dreptului de proprietate asupraimobilelor.”1

După caracterul obligatoriu sau nu al condiţiilor , distingem condiţii esenţiale şi condiţiineesenţiale.

- condiţii esenţiale sunt cerute pentruvaliditatea actului juridic încheiat (sunt cele patrucondiţii arătate şi atunci când legea cere, şi forma

1 D. Chirică, Publicitatea transferurilor drepturilor de proprietate imobiliară, în“Dreptul” Nr.4/1992, pag.18-28

156



solemnă a actului juridic, autorizarea administrativănecesară pentru încheierea unor acte juridice etc.). Deexemplu, dobânditorul unei arme de foc trebuie să

posede autorizaţie de port-armă pentru ca actulvânzării-cumpărării să fie valabil încheiat. - condiţii neesenţiale (întâmplătoare) sunt

condiţiile ce pot sau nu fi prezente, fără să se pună laîndoială valabilitatea actului încheiat. De exemplu,contractul de împrumut de consumaţie – îţi împrumut10 milioane de lei până la salariu – este contract real (pentrua fi valabil încheiat pe lângă acordul de voinţă al părţilor estenecesar şi remiterea sumei împrumutate). Părţile pot stabilio condiţie neesenţială şi anume să încheie contractul înformă autentică, pentru a-i da „putere”. Lipsa formeisolemne a contractului astfel încheiat nu are nici unefect asupra valabilităţii acestuia.

Câteodată unul şi acelaşi element este condiţieesenţială în unele contracte şi condiţie neesenţială(întâmplătoare) în altele. De pildă, termenul este condiţieesenţială în contractul de împrumut (art.1560 Cod civil

prevede obligaţia celui ce a împrumutat un bun de a-lrestitui la termenul stabilit) şi condiţie întâmplătoare,neesenţială în contractul de vânzare-cumpărare, unde,deşi părţile stabilesc executarea plăţii la o datăulterioară predării bunului, nu fac menţiune în contractdespre termenul de plată.

După izvorul lor , deosebim condiţii legale şi

condiţii convenţionale (voluntare).- condiţii legale sunt cele stabilite de lege. Deexemplu, art.1772 Cod civil precizează formacontractului de ipotecă: „ipoteca convenţională nupoate fi constituită decât prin act autentic”.

- condiţii convenţionale (voluntare) suntcondiţiile stabilite de comun acord de părţi pentruîncheierea actului juridic.

157



După efectele ce se pot produce în lipsacondiţiilor , distingem: condiţii de validitate, condiţii deeficacitate, condiţii de publicitate.

- condiţii de validitate: sunt condiţii în lipsacărora actul juridic civil încheiat nu este valabil, fiindsancţionat cu nulitate absolută (condiţii de fond şicondiţiile de formă ad validitatem).

- condiţii de eficacitate: sunt condiţiile în lipsacărora actul juridic deşi valabil încheiat nu mai produceefecte juridice. De exemplu, contractul de gaj prin care segarantează executarea unei obligaţii, este condiţionatde existenţa unui contract valabil încheiat, cum ar ficontractul de împrumut. În lipsa acestuia, contractul de gaj nu maiproduce efectele pentru care s-a încheiat: să garantezeexecutarea obligaţiei de restiutire a sumeiîmprumutate.

- condiţii de publicitate, de care depindeopozabilitatea actului juridic faţă de terţi. Nerespectareacondiţiilor de publicitate impuse de lege pentru anumite actejuridice permit terţului la actul juridic să ignore

pretenţiile părţilor îndreptate împotriva sa.

Condiţiile de fond pentru valabilitateaactului juridic

Condiţiile de fond pentru valabilitatea actuluijuridic sunt:

- capacitatea de a contracta;

- consimţământul valabil al părţii ce se obligă;- obiectul actului juridic;- cauza actului juridic.

Capacitatea de a contractaPrin capacitatea de a contracta se înţelege

aptitudinea persoanei de a deveni titulară de drepturi şiobligaţii prin încheierea de acte juridice civile. Într-oaltă formulare, cu acelaşi conţinut este aptitudinea persoanei

158



de a fi subiect de drept . Numai subiectul de drept, prin încheiereaactelor juridice, devine titular de drepturi şi obligaţii.

Capacitatea de a contracta este o parte a

capacităţii civile şi întreaga capacitatea de exerciţiu.La persoane fiziceÎn art.949 Cod civil se prevede „cine poate contracta” text

extins la actele juridice în general, în înţelesul capacităţii de aîncheia acte juridice.

Regula în materia capacităţii de a încheia actejuridice se deduce din textul art.949 Cod civil: „poatecontracta (n.a. - în planul actului juridic general – poate încheia actejuridice civile - ) orice persoană ce nu este declaratănecapabilă de lege”.

Regula este prevăzută şi în art 6 alin.1 dinDecretul nr.31/1954: „Nimeni nu poate fi (...) lipsit în tot sau în parte de capacitatea de exerciţiu, decât încazurile şi în condiţiile stabilit e de lege.”

Condiţia capacităţii de a contracta (încheia)diverse specii de acte juridice este expres prevăzută în

legea civilă. Astfel, în art.806-808 Cod civil se stabileştecapacitatea de a dispune sau de a primi donaţii, înart.856 Cod civil capacitatea de a face testament (de aîncheia acest act juridic unilateral), în art.1306 Cod civilcapacitatea de a cumpăra sau vinde, în art.1706 Codcivil capacitatea de a încheia contractul de tranzacţieetc.

Într-o altă formulare, regula este capacitatea de

a încheia acte juridice civile, incapacitatea constituindexcepţia.Excepţia în materia încheierii actelor juridice se

desprinde din prevederile art.950 Cod civil: „necapabil dea contracta (n.a.- în planul actului juridic general – nu poate încheiaacte jurid ice civile) sunt: 1. minorii, 2. interzişii (...) 4. Îngenere toţi acei cărora legea le-a prohibit oarecarecontracte” . Din formularea textului legii incapacitateade a încheia acte juridice este expres prevăzută de

159



lege. Excepţiile sunt de strictă interpretare şi aplicare.Incapacităţile sunt prevăzute de legi civile, Codul penalşi Codul civil.

De exemplu, în Codul civil se prevede:- minorul mai mic de 16 ani nu poate dispune debunurile sale prin donaţie sau testament (art.806)

- minorul de 16 ani nu poate dispune prin testamentde mai mult de jumătate din bunurile sale (art.807)

- medicii şi farmaciştii nu pot primi donaţii de lapersoana pe care au tratat-o în boala de care moare(art.810) etc.

În Codul familiei se prevede:- tutorele şi rudele sale apropiate nu pot încheia

acte juridice cu minorul aflat sub tutelă (art.128)- soţii nu pot împărţi voluntar bunurile comune în

timpul căsătoriei (art.36 al.2).În Codul penal se prevede:- pedeapsa complementară a interzicerii unor

drepturi, printre care drepturile părinteşti şi dreptul dea fi tutore sau curator (art.64).

- măsura de siguranţă prin care se interzicepersoanei de a se afla în anumite localităţi, măsură ceaduce atingere statutului persoanei (art.111 şi 112).

În concluzie, pot încheia acte juridice civilepersoanele ce au deplină capacitate de exerciţiu (auîmplinit vârsta de 18 ani). Minorii şi interzişiijudecătoreşti nu au capacitatea de a încheia ei însişiacte juridice civile. Datorită faptului că dispun de

capacitate de folosinţă ei pot deveni titulari de drepturişi obligaţii, dar numai dacă încheie acte juridice prinreprezentare (– de către părinţi sau tutori).

În cazul minorilor între 14-18 ani ei pot singuri săîncheie acte juridice cu încuviinţarea prealabilă apărintelui sau a tutorelui. În art.105 alin.2 din Codul familiei seprevede: „După împlinirea vârstei de 14 ani minorul îşiexercită singur drepturile şi îşi execută tot astfelobligaţiile, însă numai cu încuviinţarea prealabilă a

160



părinţilor, spre a-l apăra împotriva abuzurilor din parteacelor de al treilea.”

Capacitatea de exerciţiu nu se confundă cu

discernământul.Este adevărat, capacitatea de exerciţiu estestrâns legată de discernământul persoanei fizice; ea senaşte numai când legea apreciază că o persoană estecapabilă, dispune de discernământul necesar pentru aînţelege efectele juridice ale actelor încheiate.

Potrivit art.5 din Legea nr.487/2002 privindsănătatea mintală şi protecţia persoanelor cu tulburăripsihice, discernământul este definit astfel: „persoanacare nu este în stare să înţeleagă semnificaţia şiconsecinţa comportamentului său, astfel încât necesităajutor psihiatric imediat.”

Capacitatea de exerciţiu este o stare de dreptreglementată de lege. Legea stabileşte vârsta de 18 anica fiind aceea la care persoana se consideră ca avânddiscernământul necesar să încheie acte juridice. Maimult, poate încheia acte juridice în anumite condiţii

prevăzute expres de lege chiar de la împlinirea vârsteide 14 ani.

Discernământul este o stare de fapt pe carelegea o recunoaşte oricărei persoane. El poate fidovedit prin mijloace de probă când legea prezumăinexistenţa lui (la persoanele care nu au împlinit 14ani), dar poate lipsi şi dovedit acest lucru, când legeaprezumă existenţa lui (la persoanele majore).

Corelaţia între capacitatea de exerciţiu şidiscernământ credem că subliniază ideea: „Înconcluzie, putem aprecia că alături de capacitate,validitatea actului juridic civil este condiţionată şi deexistenţa discernământului”1 în sensul adăugării lacondiţiile esenţiale de validitate a actului juridic (a celor4) şi a condiţiei discernământului.

Apreciem că această condiţie priveşte existenţa


161



valabilă a consimţământului dat la încheierea actuluijuridic.

Condiţia capacităţii de a contracta trebuie să

existe în momentul încheierii actului juridic, a realizării acordulde voinţă. În cazurile de excepţie, la actele juridicesolemne, capacitatea de a contracta să existe înmomentul îndeplinirii formelor solemne, cerute de lege,şi la actele juridice reale, în momentul predării (traditiorei) lucrului.

La persoane juridiceCapacitatea de a încheia acte juridice civile este

limitată de principiul specialităţii capacităţii defolosinţă. În art.34 din Decretul 31/1954 privitor lapersoanele fizice şi juridice se stabileşte: „Persoanajuridică nu poate avea decât acele drepturi carecorespund scopului ei, stabilit prin lege de înfiinţare saustatut. Orice act juridic care nu este făcut în vederearealizării acestui scop este nul.”

Consimţământul valabil al părţii ce se obligăLa persoanele fiziceActul juridic este manifestarea de voinţă în

scopul producerii de efecte juridice.În doctrină, în decursul timpului, s-au exprimat

două puncte de vedere în legătură cu această condiţieesenţială de validitate a actului juridic.

Într-o opinie: „elementul fundamental (constitutiv)al actului juridic este, aşa cum rezultă din însăşidefiniţia actului juridic, voinţa juridică, compusă dindouă elemente „consimţământul, constând în hotărâreade te obliga juridiceşte şi manifestarea ei în exterior şicauza, care cuprinde la rândul său două elemente:scopul imediat şi scopul mediat al consimţământului.”1

Într-o opinie majoritară, elementele sale

1 Prof.dr.doc.Traian Ionaşcu, op.cit ., pag.252, prof.dr.Teofil Pop, op.cit .,pag.131

162



componente – consimţământul şi cauza sunt, fiecare înparte, condiţii esenţiale de validitate ale actului juridic.

Voinţa juridică a subiectului de drept se formează

într-un proces psihologic complex alcătuit schematic dindouă etape:- etapa internă, în care întâlnim:- nevoia satisfacerii unor interese materiale, spirituale care se

reflectă, apar în conştiinţa omului;- apariţia dorinţelor care îndeamnă la acţiuni,

inacţiuni pentru satisfacerea intereselor materiale, spirituale, etc.;- alegerea unuia din motivele multiple şi a unuia

din mijloacele diverse de satisfacere a intereselor proprii.Este faza procesului psihologic denumită deliberare,finalizată prin stabilirea motivului determinant;

- hotărârea de a încheia actul juridic pentrurealizarea scopului urmărit. Actul juridic devine astfelmijlocul de transpunere în realitate a scopului.

etapa externă, constă în:- exteriorizarea hotărârii de a încheia actul juridic.Pentru dreptul civil, din procesul de formare a

voinţei juridice a subiectului de drept prezintă relevanţămotivul determinant urmărit de subiectul de drept prinîncheierea actului juridic, hotărârea de a încheia actuljuridic şi exteriorizarea, materializarea acesteia.

Manifestarea hotărârii de a încheia actul juridicse numeşte consimţământ .

Motivul determinant sau scopul concret urmăritprin încheierea actului juridic se mai numeşte cauză

(scop). Voinţa juridică a persoanei se supuneurmătoarelor principii: principiul libertăţii (autonomiei)voinţei juridice şi principiul priorităţii voinţei interne(reale) faţă de voinţa declarată.

a) Principiul libertăţii (autonomiei) voinţei juridiceÎn plan filozofic, teoria autonomiei de voinţă a fost

elaborată în secolul XVIII de Jean Jaques Rousseau şi

163



Immanuel Kant în contextul climatului individualistdominant în epocă.

În esenţă, teoria priveşte omul ca fiind liber prin

natura sa; trăind în societate omul înţelege să renunţede bunăvoie la o parte din libertăţile dobândite prinnaştere în schimbul garantării de către societate aexerciţiului drepturilor sale, ajungându-se astfel la unacord al voinţelor libere numit contract social.

Baza întregii construcţii a societăţii umane esteindividul, voinţa sa liberă.

Teoria autonomiei de voinţă a promovat pe planjuridic principiul libertăţii contractuale (laisser faire,laiser contracter) – lasă să se facă, lasă să secontracteze.

În secolul XX s-au evidenţiat în cuprinsul teorieierori şi exagerări: este o ficţiune să se considere căomul iniţial liber a cedat din libertăţile sale, pentrurealizarea coexistenţei sociale; omul trăind în societate,propriile interese îl determină să se supună unorîndatoriri; libertatea nu este absolută, abstractă, ci ea

este concretă, determinată de o nevoie etc.Teoria a promovat ocrotirea fiinţei umane, a

personalităţii sale, a prefigurat viitoarea reglementarejuridică.1

Principiul libertăţii contractuale se desprinde dinmodul cum au înţeles redactorii Codului civil săreglementeze contractul ca fiind o manifestare avoinţelor individuale autonome.

În esenţă, principiul libertăţii contractuluiînseamnă:- părţile sunt libere să încheie sau nu actul juridic

civil;- părţile, de comun acord, stabilesc conţinutul

contractului; drepturile şi obligaţiile ce le revin;- părţile pot conveni, dacă doresc, să modifice

sau să stingă actul juridic prin care s-au legat.

1 Ioan Albu, op.cit ., pag.25

164



În consecinţă, părţile sunt libere să încheie nunumai acte juridice numite, ci şi acte juridice nenumiteşi de regulă, să aleagă forma pe care s-o dea acestora.

Principiul libertăţii contractuale este consacratlegislativ, în mod indirect, în prevederile art.969 alin.1 Cod civil:„convenţiile legal făcute au putere de lege între părţilecontractante” şi art.5 Cod civil: „nu se poate derogaprin convenţii sau dispoziţii particulare de la legile careinteresează ordinea publică şi bunele moravuri”.

În art.5 Cod civil se precizează limitele principiuluilibertăţii contractuale: ordinea publică şi bunelemoravuri.

Ordinea publică sub aspect normativ estealcătuită din normele legale imperative care stabilescordinea politică, economică şi socială a societăţiiomeneşti. Deşi noţiunea de „ordine publică” nu estedefinită legal, se acceptă că ea cuprinde normele cereglementează organizarea şi funcţionarea statului –normele dreptului public.

Unele principii şi reglementări de drept civil, cum

sunt cele prin care se ocrotesc interesul general,obştesc (de exemplu, cele privind starea civilă,capacitatea civilă etc.) interesează ordineapublică.Contractele încheiate prin nesocotirea normelorlegale imperative de ordine publică sunt sancţionate cunulitate absolută.

În legislaţia română există şi norme imperativecare nu privesc ordinea politică, economică şi socială.

De exemplu, textul art.948 Cod civil este o normăimperativă; actele juridice încheiate fără respectareacondiţiilor esenţiale de validitate sunt lovite de nulitate;textul art.813 Cod civil stabileşte imperativ formaactului de donaţie: act autentic.

Încheierea actelor juridice trebuie să ţină seamaşi de cerinţele normelor imperative, altele decât cele deordine publică.

Bunele moravuri cuprind regulile morale propriu-zise, reguli

165



de conduită formate în timp în conştiinţa oamenilor,respectate ca urmare a unor practici îndelungate.Noţiunea având caracter relativ instanţele de judecată

le apreciază în fiecare caz în parte.Constituţia României foloseşte expres termeniide bune moravuri şi morală publică.

În cazul încheierii actului juridic prin depăşireaacestor limite sancţiunea este nulitatea absolută aactului.

b) Principiul priorităţii voinţei reale (interne) faţăde voinţa declarată

În structura voinţei juridice se reunesc:- elementul psihologic, voinţa internă a părţii actului

juridic, adică hotărârea subiectului actului juridic de a-lîncheia

- elementul social, voinţa declarată, materializată,exteriorizată a hotărârii de a încheia actul juridic.

De regulă, voinţa internă coincide cu voinţaexternă, subiectul exprimând, materializând în actul

juridic ad probationem exact ce a dorit atunci când a luathotărârea de a se lega juridic de o altă persoană.

Uneori, între cele două voinţe pot să aparăneconcordanţe datorate fie dificultăţilor de exprimare înlimbaj juridic, fie nivelului intelectual modest.

În aceste situaţii se pune întrebarea cărei voinţe ise acordă prioritate, voinţei reale, interne care acălăuzit subiectul de drept să încheie actul juridic, sau celei

externe, sociale, declarate, exteriorizate în momentul încheierii actuluijuridic.Răspunsul la întrebare este dat în funcţie de

concepţia adoptată de legiuitor în privinţa raportuluidintre voinţa internă şi voinţa externă.

Concepţia obiectivă îmbrăţişată de Codul civilgerman în 1900 acordă importanţă exclusivă voinţeiexterne, declarate. Valabilitatea actului juridic încheiatdepinde numai de declaraţia de voinţă. Se ignoră astfel

166



voinţa reală a subiectului de drept exprimată în actuljuridic. În această concepţie se asigură securitateadeplină a dobânditorilor, securitatea dinamică a

circuitului civil. Judecătorul este obligat să verificenumai manifestarea de voinţă, să-i acorde protecţie,chiar dacă în realitate voinţa externă se face în scopulîncălcării legii. Astfel, se favorizează încheierea de actejuridice.

Concepţia subiectivă adoptată de Codul civilfrancez în 1804 pune accentul pe voinţa internă, reală asubiectului de drept. Valabilitatea actului juridic secercetează numai în raport de voinţa internă. Seasigură astfel securitatea statică a circuitului civil, acelui ce înstrăinează, ignorându-se securitateadinamică, a celor ce vor să dobândească. Practic,valabilitatea actului de dobândire atârnă exclusiv deelemente ale voinţei interne, ce nu au fost exprimate învoinţa materializată, exteriorizată, elementenecunoscute dobânditorului. Concepţia nu este înmăsură să favorizeze încheierea actelor juridice.

Dreptul civil român a ales calea de mijloc.În principiu, s-a consacrat concepţia subiectivă,

acordându-se prioritate voinţei interne în raport cuvoinţa externă. În art.977 din Codul civil se prevede:„interpretarea contractelor se face după intenţiacomună a părţilor contractante, (n.a.- după voinţainternă) iar nu după sensul literal al termenilor ” (n.a. -voinţa externă, materializată în actul juridic ad

probationem).În Codul civil există aplicaţii practice aleprincipiului priorităţii voinţei reale (interne) faţă devoinţa declarată:

- în materia consimţământului: art.953 din Cod civilprevede: „consimţământul (n.a.- aici în sensul demanifestare a voinţei interne de a încheia actul juridic)nu este valabil, când este dat prin eroare, smuls prinviolenţă, sau surprins prin dol”; în art.960 din Cod civil:

167



„dolul este o cauză de nulitate a convenţiei cândmijloacele viclene, întrebuinţate de una din părţi, sunt astfel, încât este evident că, fără aceste maşinaţii,

cealaltă parte, n-ar fi contractat” (n.a. - nu şi-ar fimanifestat voinţa internă de a contracta).- în materia simulaţiei: art.1175: „actul secret , (n.a. -

rezultat al voinţelor interne al părţilor) care modifică unact public, nu poate avea putere decât între părţilecontractante (n.a. - este rezultatul voinţelor interneexprimate de părţi) şi succesorilor universali; un asemeneaact nu poate avea nici un efect în contra altor persoane”. Actul realeste cel secret, rezultat al voinţelor interne, în timp ceactul public este rezultatul voinţelor externe, a celordeclarate de părţi.

Argumentele ce impun principiul priorităţii voinţeiinterne (reale) faţă de voinţa declarată sunturmătoarele:

- principiul libertăţii contractuale imprimă voinţeijuridice libertatea de a încheia sau nu orice fel de actjuridic, de a-l modifica, transmite sau stinge. Voinţa

internă, fiind rezultatul unui proces psihologic complex,determină în final naşterea legăturii juridice, implicit aactului juridic civil;

- atunci când voinţa externă exprimată laîncheierea actului juridic este susceptibilă de mai multeînţelesuri, părţile sau judecătorul stabileşte adevăratulînţeles după un criteriu unic, voinţa internă a părţilor.Textul art.960 Cod civil afirmă expres: „interpretarea

contractelor (n.a. - aflarea adevăratului înţeles al voinţeipărţilor) se face după intenţia comună a părţilor contractante” (n.a. - voinţa internă);

- voinţa internă se poate retrage pe cale amiabilăsau judecătorească când se dovedeşte că a fost datădin eroare, obţinută prin dol sau smulsă prin violenţă,fapt ce nu se întâmplă în concepţia obiectivă, cu voinţăexternă.

Consecinţele specifice concepţiei obiective se

168



regăsesc şi în dreptul nostru întemeiat pe principiulpriorităţii voinţei interne în raport cu voinţa externă,declarată.

Astfel, în materia probaţiunii se acordă prioritatevoinţei externe, materializate. În art.1191 Cod civil se dispune: „Nuse va primi niciodată o dovadă prin martori, în contrasau peste ceea ce cuprinde actul (n.a.- nu se admitecombaterea voinţei externe, materializată în actuljuridic) nici despre ceea ce se pret inde că s-ar fi zis înaintea,la timpul sau în urma confecţionării actului, chiar cuprivire la o sumă sau valoare ce nu depăşeşte 250 lei .”

Interesele securităţii statice şi dinamice acircuitului civil impun îmbinarea dispoziţiilor normativecare dau satisfacţie atât concepţiei subiective cât şiconcepţiei obiective.

Încrederea în actele juridice încheiate şisecuritatea dinamică a circuitului civil justifică poziţialegiuitorului român.

c) Definiţia consimţământului

Consimţământul este o condiţie esenţială devaliditate a actului juridic şi constă în manifestareahotărârii de a încheia un act juridic civil.

La persoanele fizice, consimţământul are douăsensuri:

♦consimţământul în sens restrâns1 este:- manifestarea hotărârii fiecărei părţi, a fiecărui

subiect de drept de a încheia un act juridic civil bi orimultilateral- voinţa manifestată de autor de a încheia actul juridic

unilateral.Astfel, în art.953 Cod civil, se prevede: „Consimţământul

( n.a. - hotărârea de a încheia actul juridic) nu estevalabil, când este dat prin eroare, smuls prin violenţăsau surprins prin dol”.

1 Prof.dr.Ion Dogaru, op.cit ., pag.153

169



♦consimţământul în sens larg reprezintă acordulde voinţă al părţilor în actele juridice bilaterale saumultilaterale (concursus voluntarum). De exemplu, în art.969 Cod

civil, se foloseşte acest sens al consimţământului:„Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţilecontractante. Ele se pot revoca prin consimţământulmutual ( n.a.- prin acordul de voinţă) sau din cauze autorizatede lege”.

La persoanele juridice nu se foloseşte termenul deconsimţământ, ci de hotărâre a organului de conducerepentru încheierea actului juridic civil. Hotărâreaorganului de conducere exprimă acordul de voinţă alpersoanelor fizice care-l alcătuiesc.

d) Condiţiile consimţământuluiÎn doctrină s-au exprimat opinii diferite cu privire

la numărul şi condiţiile de valabilitate aleconsimţământului.

Într-o opinie, la care ne raliem, ele sunt

următoarele: „să provină de la o persoană cudiscernământ, să fie exprimat cu intenţia de a produceefecte juridice, să fie exteriorizat, să nu fie alterat devreun viciu de consimţământ”.2

Un alt autor adaugă la condiţiile de mai sus:„voinţa trebuie să fie liberă, voinţa trebuie să fieconştientă”. Este liberă voinţa care s-a format şiexteriorizat, fără presiuni exterioare şi fără „captatio

benevolantia”. Altfel spus, voinţa manifestată trebuie săexprime hotărârea proprie a celui ce o manifestă,neimpusă şi neinfluenţată.1

Într-o opinie, la cele patru condiţii se adaugă şi:„consimţământul trebuie să fie serios; consimţământul

2 Prof.univ.dr.Gheorghe Beleiu, op.cit ., pag.143, dr.Aspazia Cojocaru, Drept civil,Partea generală, “Lumina Lex”, 2000, pag.188, Gabriel Boroi, op.cit ., pag.161,prof.univ.dr. Dumitru Lupulescu, op.cit ., pag.103, Paul Mircea Cosmovici, op.cit ., pag.103,prof.dr.Teofil Pop, op.cit ., pag.133, Iosif R. Urs, op.cit ., pag.218-2211 Prof.univ.dr. Ion Dogaru, op.cit ., pag.154-155

170



trebuie să fie precis”.2

Într-o opinie, condiţiile sunt: „voinţa să fiedeclarată sau manifestată în exterior, declaraţia de

voinţă trebuie să fie serioasă, făcută cu intenţia de aproduce efecte juridice; consimţământul trebuie să fieliber şi neviciat”.3

• să provină de la o persoană cu discernământ În doctrină opiniile în legătură cu această

condiţie sunt împărţite.În ce ne priveşte, condiţia se justifică atât sub

aspect teoretic, cât şi sub aspect practic.Din punct de vedere teoretic, această condiţie a

consimţământului subliniază diferenţele calitativeexistente între capacitatea de a contracta şidiscernământul necesar în momentul încheierii actului juridic.

Actul juridic fiind manifestarea de voinţă apersoanei în scopul producerii de efecte juridice, are întotdeaunacaracter conştient, element de esenţa discernământului.Numai cine înţelege semnificaţia şi consecinţele

comportamentului său, deci persoana care arediscernământ, poate încheia acte juridice.

Capacitatea de a contracta este strâns legată deexistenţa discernământului. Legea civilă, printr-oprezumţie legală relativă presupune că persoaneleîndrituite să încheie acte juridice, au discernământ. Estecazul persoanelor, care au împlinit 18 ani şi au deplinăcapacitate de exerciţiu. Această prezumţie poate fi

răsturnată prin dovada lipsei temporare adiscernământului, în aşa numitele cazuri deincapacitate naturală: de exemplu, beţie involuntară,hipnoză, somnambulism, mânie puternică etc.

Aşadar, se disting două categorii de situaţii cândpersoanele sunt lipsite de discernământ:

- incapacităţi stabilite de lege: persoanele sub 14

2 Traian Ionaşcu, op.cit ., pag.263-2643 M. Mureşan, P. Ciacli, op.cit ., pag.118-120

171



ani nu au discernământ, datorită vârstei fragede;persoanele puse sub interdicţie judecătorească datoritătulburărilor psihice grave,

- incapacităţi naturale, împrejurări ce pot săapară în viaţa persoanei cum ar fi beţia, hipnoza,somnambulismul.

Practica judiciară a îmbrăţişat opinia potrivitcăreia consimţământul dat la încheierea actului juridictrebuie să provină de la o persoană cu discernământ.Astfel, într-o speţă s-a statuat: „dispunătorul printr-untestament, cu toate că este o persoană majoră, trebuiesă aibă discernământ în momentul în care îl întocmeşte,în sensul de a nu exista incapacităţi legale şi nici celenaturale, adică lipsa unei voinţe conştiente, indiferentdacă aceasta se datorează unei cauze trecătoare sauuneia permanente. De aceea, dacă se dovedeşte că înmomentul întocmirii testamentului dispunătorul eralipsit de discernământ, instanţa are îndatorirea săanuleze actul.”1

Lipsa voinţei conştiente este cauză de anulare a

actului juridic (n.a. – lipseşte consimţământul) indiferentcă are o cauză permanentă (prevăzută de lege) sautrecătoare (cele enumerate mai sus).

Unii autori apreciază că această condiţie nu se puneîn cazul persoanelor juridice, întrucât reprezentanţiiacestora sunt întotdeauna persoane fizice cu capacitatedeplină de exerciţiu.2

Opinia este în contradicţie cu propriile susţineri. Pot

exista şi cazuri în care persoane cu discernământ îndrept (n.a. după lege) care alcătuiesc organul deconducere al persoanei juridice, în fapt să fie lipsitetemporar de discernământ (numite cazuri deincapacitate naturală).”

• consimţământul să fie exprimat, declarat,exterioriz at

1 Prof.univ.dr.Gheorghe Beleiu, op.cit ., pag.1432 Gabriel Boroi, op.cit ., pag.162

172



Voinţa de a încheia actul juridic născută dintr-unproces psihologic complex, dobândeşte valoare juridicănumai atunci când este exprimată, pentru ca astfel

întâlnindu-se cu o altă manifestare de voinţă, să serealizeze acordul de voinţă. Acest lucru se întâmplă, prinmanifestarea voinţei interne în exterior.

Subiectul de drept este liber să exteriorizezevoinţa internă în forma dorită ca urmare a principiuluiconsensualismului.

Voinţa internă se poate exterioriza expres prin:- cuvinte: Fiecare parte îşi declară astfel

consimţământul şi împreună realizează acordul devoinţă. De exemplu, vânzătorul şi cumpărătorul princuvinte, cad la învoială cu privire la bunul cumpărat şipreţul plătit. Învoiala la care s-a ajuns esteconsimţământul dat la naşterea contractului devânzare-cumpărare.

- înscrisuri. De regulă, părţile grijulii cu soartaactului juridic, îl încheie în formă scrisă. În acest scop,convin ca manifestarea comună de voinţă să se facă

printr-un înscris constatator semnat de ele. Uneorilegea impune ca manifestarea consimţământului să sefacă în formă scrisă.

Prevederile art.1191 Cod civil impun ca actelejuridice al căror obiect are o valoare ce depăşeşte 250lei, de regulă, să se întocmească în formă autentică sausub semnătură privată.

Unele acte juridice se încheie potrivit legii numai

prin manifestarea expresă a consimţământului. Depildă, potrivit art.814 Cod civil în cazul contractului dedonaţie între absenţi, acceptarea (n.a. -consimţământului) să fie făcută în formă autentică (n.a.- aşadar consimţământul trebuie să fie expres).1; înart.1034, 1042 în materie de solidaritate convenţionalăcreditorul „cere (n.a. - consimţământ expres) plata în tot

1 Prof.dr.Francisc Deak , Tratat de drept civil, Contracte speciale, Ed. « Actami »,Bucureşti, 1999, pag.130

173



a creanţei” sau „se poate adresa (n.a. - consimţământexpres) la acela care va voi dintre debitori”.

Voinţa internă se poate manifesta şi tacit prin:

- acţiuni, gesturi, atitudini. Uneori voinţa de aîncheia actul juridic – consimţământul – se deduce dinanumite acţiuni, atitudini, gesturi. De exemplu,semnalul de oprire al unui taxi sau staţionarea taxiuluiîntr-o staţie de taxi sunt manifestări de voinţă tacită dea încheia contractul de transport.

Cu privire la exprimarea consimţământului sepune întrebarea dacă tăcerea are valoare juridică deconsimţământ, potrivit adagiului latin conform căruiatăcerea valorează consimţământ (qui tacit consetire videtur ).

În principiu, în dreptul civil tăcerea nu valoreazăconsimţământ.

În următoarele situaţii tăcerea valoreazăconsimţământ.

- când legea prevede expresis verbis: de exemplu, înart.1437 Cod civil, privitor la tacita relocaţiune: „Dupăexpirarea termenului stipulat prin contractul de

locaţiune (n.a. - contract de închiriere prin care seasigură folosinţa temporară a unui lucru în schimbulchiriei), dacă locatarul rămâne şi este lăsat în posesie,atunci se consideră locaţiunea ca reînnoită.” ; în art.82alin.2 din Legea 31/’90 privind societăţile comerciale,republicată, se precizează: „consimţământul sesocoteşte dat dacă participarea sau operaţiunile (n.a.-este vorba de participarea asociaţilor cu răspundere

nelimitată, în alte societăţi concurente sau avândacelaşi obiect de activitate şi de operaţiuni făcute încontul acestora) fiind anterioare actului constitutiv aufost cunoscute de ceilalţi asociaţi şi aceştia nu auinterzis cont inuarea lor ”(n.a. - au tăcut).

- părţile convin să acorde tăcerii valoare deconsimţământ. De exemplu, părţile stabilesc modalitatede înnoire a contractului de închiriere a unei locuinţetăcerea locatorului timp de 7 zile de la expirarea termenului

174



de închiriere.- când prin obicei (uzanţe) tăcerea valorează

consimţământ.

• consimţământul trebuie dat cu intenţia de aproduce efecte juridice (animo contrahendi negotii).Manifestarea de voinţă se face cu intenţia specială de aîncheia un act juridic, cu intenţia de a produce efectejuridice şi în final executarea acestuia (să fie garantată)prin forţa coercitivă a statului.

În următoarele împrejurări, nu ne aflăm înprezenţa acestei condiţii:

- când consimţământul a fost dat în glumă(joacandi cauza) din prietenie, curtoazie, din politeţe etc.De exemplu, o persoană invită la o masă colegialăcâteva familii. La data stabilită gazda lipseşte. Acţiuneaintrodusă în justiţie de persoanele invitate, prin care ausolicitat depăgubiri ca urmare a cheltuielilor făcutepentru a da curs invitaţiei a fost respinsă, pe motiv căinvitaţia nu reprezintă un angajament juridic, ci este

fundamentată pe relaţii de prietenie şi complezenţă).- când s-a făcut sub condiţie pur protestativă „din

partea celui ce se obligă” (art.1010 Cod civil). De exemplu,îţi vând autoturismul dacă vreau etc.

- când consimţământul se face cu o rezervămentală (rezervatio mentalis), cunoscută de destinatarulacesteia.

• consimţământul să fie liber şi nealterat de unviciu de consimţământ Manifestarea de voinţă de a încheia actul juridic,

rezultat al procesului psihologic intern, trebuieexteriorizată în mod liber (nu perturbată de anumiteîmprejurări externe), şi conştient, (nu cenzurată deanumite împrejurări interne).

Viciile de consimţământ sunt împrejurări interne şi

externe ce afectează consimţământul. Viciile de175



consimţământ ce constau în împrejurări externe suntviolenţa şi leziunea şi cele ce privesc împrejurăriinterne, de natură intelectuală sunt eroarea şi dolul.

e) Viciile de consimţământÎn doctrină sunt folosite expresiile „vicii de

consimţământ” sau „vicii ale voinţei”, pentru adesemna alterarea manifestării de voinţă, săvârşită învederea producerii de efecte juridice.

Autorii care grupează consimţământul şi cauzaîntr-o singură condiţie esenţială de validitate a actuluijuridic, şi anume „voinţă juridică”, agrează expresia„vicii ale voinţei”.

Sintagma „vicii de consimţământ” este folosităde autorii care consideră consimţământul şi cauza, cafiind, fiecare în mod separat, condiţie de validitate aactului juridic.

Totuşi majoritatea autorilor preferă expresiauzuală „vicii de consimţământ”.

Potrivit art.953 Cod civil: „Consimţământul nu este

valabil, când este dat prin eroare, smuls prin violenţă,sau surprins prin dol.” De asemenea, în art.951 Cod civil sedispune: „Minorul nu poate ataca angajamentul săupentru cauză de necapacitate, decât în caz deleziune.” şi art.1157 Cod civil: „minorul poate exercitaacţiunea în resciziune pentru simpla leziune în contraoricărei convenţii (cu precizarea că în al.1 şi 2 din art.25din Decretul 32/1954 pentru punerea în aplicare a

Codului familiei şi a Decretului nr.31/1954 referitor lapersoanele fizice şi juridice se stabileşte că acţiunea înresciziune - în anulare pentru leziune - aparţine exclusivminorului care, având vârsta de 14 ani împliniţi, încheiesingur acte juridice, fără încuviinţarea părinţilor sau atutorelui sau încuviinţarea prealabilă a autorităţiitutelare, când aceste acte le pricinuiesc vreo vătămare).

Viciile de consimţământ se admit a fi eroarea,violenţa, dolul şi leziunea.

176



În doctrină s-a apreciat că leziunea nu este unviciu de consimţământ.

Existenţa viciului de consimţământ este cauză de

nulitate a actului juridic.Eroarea

În art.953 Cod civil se dispune: „consimţământul nueste valabil când este dat prin eroare...” şi în art.954Cod civil se reglementează cele două cazuri cânderoarea viciază consimţământul:

- „eroarea nu produce nulitate decât când cadeasupra substanţei obiectului convenţiei”

- „eroarea nu produce nulitate când cade asuprapersoanei cu care s-a contractat, afară numai cândconsideraţia persoanei este cauza principală pentrucare s-a făcut convenţia.”

Eroarea este înţelegerea greşită a unor împrejurăriprezente în momentul încheierii actului juridic. Într-oformulare consacrată eroarea este falsa reprezentare arealităţii la încheierea actului juridic.

Subiectul de drept aflat în eroare încheie actul juridicpe care, în condiţii normale, nu l-ar fi încheiat. Deexemplu, cumpărătorul este în eroare cândachiziţionând un televizor „nou”, după o perioadă detimp constată adevărata realitate: televizorul estevechi.

Clasificarea erorii

d upă amploarea efectelor pe care le produc, eroarea este detrei feluri:- eroarea obstacol : este atât de gravă, încât voinţele

părţilor actului juridic nu se întâlnesc. În doctrină, senumeşte eroare distructivă, distrugătoare de voinţă,deoarece gravitatea erorii împiedică încheierea actuluijuridic.

Eroarea obstacol este de două feluri:- poartă asupra naturii juridice a actului (error in negotio)

177



ce se încheie. De exemplu, una din părţi îşi manifestăvoinţa să încheie un contract de vânzare-cumpărare întimp ce partea cocontractantă crede şi îşi manifestă

voinţa să încheie un contract de donaţie;- poartă asupra identităţii obiectului actului juridic(error in corpore). De exemplu, o parte îşi dăconsimţământul să cumpere un autoturism marca“Peugeot”, în timp ce vânzătorul îi oferă un autoturism“Dacia Nova”.

În cazul erorii obstacol, fiecare manifestare devoinţă a părţilor se referă la altceva. În acest caz nupoate fi vorba de realizarea acordului de voinţă, aconsimţământului.

- eroarea viciu de consimţământ este cunoscută îndoctrina mai veche sub denumirea de eroare gravă. Eapriveşte aşa cum precizează textul legii (art.954 Codcivil):

- calităţile substanţiale ale obiectului actuluijuridic (error in substantiam). Prin “calităţi substanţiale” seînţeleg acele calităţi, fie ale bunului, fie ale prestaţiei

care au fost determinante la încheierea actului juridic,şi fără de care actul nu s-ar fi încheiat. Subiectul dedrept înţelege să încheie actul juridic în consideraţiaobiectului, a bunului pe care doreşte să-l cumpere, să-ldoneze sau să-l primească ca donaţie, să-l schimbe, să-lînchirieze, respectiv să-l folosească temporar, sau înconsideraţia prestaţiei ce o va executa cocontractantul.Consimţământul părţilor la încheierea actului juridic a

fost determinat de calitatea bunului sau a prestaţiei.Calitatea bunului priveşte atât compoziţia bunului cât şialte calităţi: de exemplu, cumpăr pulovărul pentru căeste din lână, cumpăr dulapul deoarece prin culoare seîncadrează între celelalte obiecte de mobilier din birou, etc.

Practica judiciară a statuat că în lipsa calităţilorsubstanţiale ale bunului, partea nu ar încheia actuljuridic.

- identitatea sau calităţile esenţiale ale persoanei

178



(error in personam) în cazul contractelor intuitu personae.Contractele intuitu personae sunt contractele încheiate de

una din părţi în considerarea calităţilor personale,

reputaţiei, talentul, gradul de rudenie, gradul ştiinţificpurtat etc. ale părţii contractante.Consideraţia persoanei cocontractante a determinat

consimţământul la încheierea actului juridic. Deexemplu, se încheie un contract de prestări servicii cuun anumit cântăreţ, deoarece numai el are acele calităţiartistice apte să atragă un număr sporit de spectatori;donez primului nepot un autoturism pe considerentul căel îmi va prelua numele etc.

În concluzie, eroarea asupra calităţilor substanţialeale obiectului actului juridic şi identităţii sau calităţiloresenţiale ale persoanei au determinat încheierea actului juridic.În lipsa error in substantiam sau error in personam, actul juridic nus-ar fi încheiat.

- eroarea indiferentă: este falsa percepere a unorîmprejurări din realitate care nu influenţează încheiereavalabilă a actului juridic. Ea poartă asupra unor calităţi

neesenţiale ale bunului sau prestaţiei. De exemplu, secumpără o bicicletă de culoare gri deschis, deşi s-acrezut că este de culoare albă, eroare asupra stăriicivile a cumpărătorului, eroare asupra solvabilităţiicocontractantului etc.

Este denumită în doctrină “eroare uşoară” sau“eroare fără efecte asupra validităţii actului juridic”.1

Sancţiunea civilă în cazul erorii se diferenţiază

astfel: - nulitate absolută a actului juridic încheiat, încazul erorii obstacol

- nulitatea relativă a actului juridic încheiat încazul erorii viciu de consimţământ

- cel mult o diminuare valorică a prestaţiei încazul erorii indiferente.2

1 Doru Cosma, op.cit ., pag.1642 Gabriel Boroi, op.cit ., pag.166

179



d upă împrejurările la care se referă se disting :- eroarea de fapt : când poartă asupra calităţilor

substanţiale ale obiectului sau prestaţiilor actului juridic,sau asupra identităţii persoanei contractante;- eroarea de drept : când priveşte existenţa, sau

conţinutul unor norme juridice.

În doctrină, punctele de vedere privindadmisibilitatea erorii de drept ca viciu de consimţământsunt diferite.

Într-o opinie, se contestă eroarea de drept ca viciude consimţământ. Principalul argument este acela călegiuitorul prezumă că toată lumea cunoaşte legea, devreme ce aceasta a fost publicată în Monitorul Oficial(nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii-adagiu latin-nemo censetur ignorare legem). Apărarea fundamentată penecunoaşterea legii nu se poate admite.1

În realitate, prezumţia că toată lumea cunoaştelegea, de la publicarea ei în Monitorul Oficial, este doar

un deziderat. Lipsa pregătirii juridice a oamenilor este un faptincontestabil.

Într-o altă opinie, îmbrăţişată şi de practicajudiciară se susţine admisibilitatea erorii de drept caviciu de consimţământ, invocându-se următoareleargumente:

- în art.953 Cod civil nu se distinge între eroarea de fapt şieroarea de drept. Regulă de interpretare specifică

dreptului civil stabileşte: acolo unde legea nu distingenici interpretul nu trebuie să distingă.- art.1206 Cod civil prevede: “ea (n.a. mărturisirea

judiciară) nu poate fi luată decât în întregime împotrivacelui care a mărturisit şi nu poate fi revocată de acesta,afară numai de va proba că a făcut-o din eroare de

1 M. Mureşan, P. Ciachi, op.cit ., pag.122, A. Ionaşcu, Dr ept civil, Parteagenerală, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1963, pag.83, Iosif R. Urs,op.cit ., pag.225

180



fapt ”. Aşadar, legiuitorul prevede expres când nu admite eroarea dedrept. Prin interpretare per a contrario, înseamnă că în celelaltecazuri, ea este admisă

- eroarea de fapt şi cea de drept reprezintă opercepere falsă a realităţii, oriunde există aceeaşimotivaţie (falsa percepere a realităţii), acolo trebuie săexiste aceeaşi soluţie (nulitate relativă a actului juridicîncheiat din eroare, viciu de consimţământ). O spuneadagiul latin “ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio).2

Argumentele de mai sus, exprimate în doctrină şiînsuşite de practica judiciară sunt convingătoare şieroarea de drept viciu de consimţământ este orealitate.

Pe considerente de echitate, în contextul actual,când actul de justiţie se exercită şi sub impulsulintereselor extrajudiciare, de regulă, la comandafactorului material, apreciem că invocarea erorii dedrept ca viciu de consimţământ ar constitui o portiţă demanifestare a liberului arbitru.

Partea în eroare trebuie să dovedească în faţa

instanţei de judecată:- că a perceput în mod eronat, fals, realitatea;- că a încheiat actul juridic, determinat fiind de

perceperea falsă a realităţii.Subiectul de dr ept, cunoscând corect realitatea, nu

ar fi încheiat actul juridic. Această dovadă se apreciazăde la caz la caz, după un criteriu subiectiv.

- în cazul actelor juridice bilaterale (contracte) că

cealaltă parte (cocontractantul) a cunoscut sau trebuiasă cunoască că împrejurarea asupra căreia există eroarea,a determinat să se încheie actul juridic. Cerinţa se impune,deoarece sancţiunea severă a nulităţii relative a actului

2 Doru Cosma, op.cit ., pag.162-163, A. Pop - Gh. Beleiu, op.cit ., pag.224-225, Gabriel Boroi,op.cit ., pag.166, prof.univ.dr.Gheorghe Beleliu, op.cit ., pag.146, J. Kocsis, Unele aspecteteoretice şi practice privind eroarea de drept , în « Dreptul » Nr.8/1992,Tribunalul jud. Bihor, dec.civ.Nr.449/1981 în « Revista română de drept »Nr.8/1982, pag.38, Tribunalul jud. Caraş-Severin, dec.civ.Nr.474/1985 înR.R.D. Nr.12/1985, cu notă de S. Beligrădeanu, pag.55

181



juridic priveşte şi cealaltă parte. Se asigură stabilitateacircuitului civil, certitudinea operaţiunilor juridice. Cinear mai încheia un act juridic, ştiind că cealaltă parte

este în eroare, şi va putea cere desfiinţarea actuluiastfel încheiat?Eroarea de viciu de consimţământ fiind un

element psihologic este mai greu de dovedit.Pentr u existenţa erorii – viciu de consimţământ nu

se cere ca ambele manifestări de voinţă să fi fostviciate; este suficientă eroarea în manifestarea devoinţă a uneia din părţi. Partea din culpa căreia s-aajuns la nulitatea actului juridic va plăti celeilalte părţidespăgubiri, pentru a-i acoperi prejudiciul provocat prindesfiinţarea contractului.1

Când ambele părţi sunt în eroare, fiecare vaputea cere anularea actului pentru eroare. Eroareanaşte dreptul la acţiunea în anularea actului juridic.

Dolul (viclenia)

Baza legală a dolului, viciu de consimţământeste:

- art.953 Cod civil: “dolul este consimţământul nu estevalabil când este (…) surprins prin dol.”

- art.960 Cod civil: “dolul este o cauză de nulitate aconvenţiei când mijloacele viclene, întrebuinţate de unadin părţi, sunt astfel, încât este evident că, fără acestemaşinaţiuni, cealaltă parte n-ar fi contractat. Dolul nu

se presupune.”Dolul viciu de consimţământ este inducerea îneroare a unei persoane, prin mijloace viclene saudolosive, pentru a o determina (în scopul) să încheie unact juridic. Este definiţia acceptată în doctrina de dreptcivil.

Într-o formulare sintetică, dolul este eroareprovocată.

1 Dr. Ion Rucăreanu, op.cit ., pag.285

182



Deşi dolul este o eroare provocată, între dol şieroare există diferenţieri esenţiale:

- dolul are o sferă de cuprindere mai largă decât

eroarea spontană în sensul că priveşte nu numaicalităţile substanţiale ale obiectului sau prestaţiei dinactul juridic ori identitatea sau calităţile speciale alecocontractantului în contractele intuitu personae, ci şi alteîmprejurări.

- dolul exteriorizându-se prin mijloace viclene,materiale se poate dovedi mai uşor comparativ cueroarea, proces psihologic intern dificil de probat.

Din interpretarea textului art.960 Cod civil: “mijloaceleviclene întrebuinţate de una din părţ i” rezultă că dolulpriveşte numai actele juridice bilaterale. În practicajudiciară s-a admis că şi în cazul actelor juridiceunilaterale (de exemplu, testament) dolul poate fiîntâlnit sub forma “sugestiei”, “captaţiei” adică a“linguşirii” persoanei care are o afecţiune, pasiunepentru cineva, în scopul să facă un testament.

În structura sa, dolul are două elemente:- elementul intenţional (psihologic) al voinţei

exteriorizate de subiectul de drept care îşi propune,urmăreşte să inducă în eroare partea cocontractantăpentru ca aceasta să încheie actul juridic. De exemplu,vânzătorul, pentru a înstrăina autoturismul la un preţmare, îşi propune să-l inducă în eroare pe cumpărător,prin modificarea anului de fabricaţie din certificatul de

înmatriculare, prin modificarea numărului de kmparcurşi înregistraţi la bord, prin retuşuri superficialeale caroseriei etc.

În doctrină şi în practică s-a statuat căprovocarea unei erori prin simplă neglijenţă, fără rea-

183



credinţă, nu constituie dol1, nu există dol dacăîmprejurarea pretins ascunsă era cunoscută de cealaltăparte.2

- elementul material care constă în întrebuinţarea demanevre dolosive, mijloace viclene, mijloace combinatede şiretenie, maşinaţiuni cu caracter de înşelăciune,acţiuni frauduloase etc. De exemplu, vânzătorul introduceîn pliculeţele cu cafea expuse spre vânzare, nisip.

Elementul material al dolului constă într-oacţiune, sau inacţiune. Un exemplu de act comisiv înmateria actelor juridice cu titlu gratuit – libertăţi, este“sugestia”, “captaţia”, adică specularea afecţiunii uneipersoane pentru a o convinge să facă o donaţie ori unlegat. Exemplu de inacţiune este dolul prin reticenţă,când una din părţi păstrează tăcerea asupra unorîmprejurări esenţiale care ar fi trebuit aduse lacunoştinţa celeilalte părţi şi a căror cunoaştere ar fiputut s-o determine să nu încheie actul juridic.3 Într-ospeţă s-a anulat căsătoria pentru dol prin reticienţăcomis prin ascunderea bolii de care suferea unul din

soţi.4

Spre deosebire de eroare, în cazul dolului, utilizareamijloacelor viclene pentru a provoca eroarea constituiefaptă ilicită şi în ipoteza producerii prejudiciului, victimapoate introduce pe lângă acţiunea în anularea actuluijuridic şi acţiunea în repararea prejudiciului potrivitart.998 Cod civil (răspunderea delictuală pentru faptăproprie).

De observat că în doctrină elementele dolului sedefinesc şi prin termenii de element subiectiv şi

1 Doru Cosma, op.cit ., pag.166, A. Pop, Gh. Beleiu, op.cit ., pag.229, Gabriel Boroi, op.cit .,pag.1702 Trib.jud. Suceava, dec.civ. Nr.1398/1986 în R.R.D. Nr.7/19873 P. Andrei, Dolul prin reticienţă în literatura juridică şi practica judiciară , înR.R.D. Nr.9/1982, pag.36-424 Tribunalul Suprem, secţia civilă, dec.nr.658/1971, în R.R.D. nr.7/1972,pag.115-117 cu notă de Doru Cosma, Tribunalul jud. Arad, sent.civ. Nr.51/1972 înR.R.D. nr.5/1972

184



obiectiv.5

Într-o opinie, celor două elemente ale dolului seadaugă un al treilea element: elementul injust prin care

se înţelege dolul grav ce ignoră regulile de morală –dolus malus –, care, spre deosebire de dolus bonus (dolul uşor)admis uneori, de exemplu, în dreptul comercial, laudaunei mărfi, nu este tolerat.1

În prezent se pare că distincţia nu se justifică, pentrucă moralitatea afacerilor impune sancţionarea oricăruidol sau pentru că se admite că reclama unor mărfuri şiservicii este de regulă exagerată, clientul avizat nu selasă înşelat de reclamă.2

Condiţiile dolului:Acţiunea în justiţie prin care se cere anularea

actului juridic pentru consimţământul viciat prin doltrebuie să dovedească existenţa condiţiilor dolului:

- dolul a determinat încheierea actului juridic, “esteevident că, fără aceste maşinaţiuni, cealaltă parte n-ar ficontractat ” (art.960 Cod civil). Dolul nu se limitează doar

la “calităţile substanţiale ale obiectului” ori la “calităţilepersoanei” cocontractante ca în cazul erorii, ci ariaelementelor determinante este mult mai largă. Dolulcare a determinat încheierea actului juridic este denumit dolprincipal (dolul malus) şi atrage nulitatea relativă a actului.Dolul incident (dolus bonus) priveşte împrejurărinedeterminante pentru încheierea actului juridic. El nuatrage nulitatea relativă a actului juridic, ci doar

reducerea contraprestaţiei:- să provină de la cealaltă parte, condiţieprevăzută în art.960 Cod civil “mijloacele vicleneîntrebuinţate de una din părţi.”

În doctrină se admite că dolul poate proveni şi de

5 Liviu Pop, Drept civil , Partea generală, Universitatea « Dimitrie Cantemir » Cluj-Napoca,1992, pag.92, Gabriel Boroi, op.cit ., pag.169-170, prof.univ.dr.Gheorghe Beleiu, op.cit .,pag.148, prof.dr.Teofil Pop, op.cit ., pag.1381 Paul Mircea Cosmovici, op.cit ., pag.1082 M. Mureşan, P. Ciachi, op.cit ., pag.124

185



la un terţ, dacă cocontractantul ştie acest lucru, estecomplice la dol. De asemenea s-a admis că dolul poateproveni şi de la reprezentantul cocontractantului”.3

Într-o opinie, se susţine că această condiţie – săprovină de la cealaltă parte – “priveşte numaicontractele cu titlu oneros.”4 Este firesc să fie apăratăuna din părţile contractului oneros de dolul ce provinede la cealaltă parte, atâta timp cât aceasta “a investit”în contractul oneros (a procurat celeilalte părţi un folospatrimonial) şi nu este vinovată. În actele juridice cutitlu gratuit, dobânditorul, invocând doluldispunătorului, urmăreşte să apere un avantaj obţinutfără prestaţie echivalentă, lucru ce nu trebuie ocrotit delege.1

Dolul nu se cere să provină de la ambele părţi aleactului juridic. Când fiecare parte are consimţământulviciat prin dol, fiecare parte poate cere anularea actului.

Dolul, aşa cum se stabileşte în art.960 Cod civil:“nu se presupune”. La fel ca şi în cazul erorii, el trebuiedovedit. Mijloacele viclene, existenţa, materialitatea lor,

sunt fapte juridice, ce se dovedesc prin orice mijloc de probă.Dovada dolului este mai uşor de făcut decât dovadaerorii. De exemplu, se poate dovedi mai uşor faptul căîn plicul cu cafea se găseşte nisip decât eroareacumpărătorului în legătură cu autorul operei de artă..

ViolenţaBaza legală a violenţei, viciu de consimţământ

este: - art.953 Cod civil: “consimţământul nu este valabilcând (…) este smuls prin violenţă.”

- art.956 Cod civil: “este violenţă întotdeauna când,spre a face o persoană a contracta, i se insuflătemerea, raţionabilă după dânsa, că va fi expusă

3 Dr.Ion Rucăreanu, op.cit ., pag.286-2874 Prof.univ.dr.Ion Dogaru, op.cit ., pag.1641 M. Mureşan, P. Ciacli, op.cit ., pag.25

186



persoana sau averea sa unui rău considerabil şiprezent. Se ţine cont în această materie de etate, desex şi de condiţia persoanelor.”

- art.957 Cod civil: “violenţa este cauză de nulitate aconvenţiei şi când s-a exercitat asupra soţului sausoţiei, asupra descendenţilor sau ascendenţilor.”

- art. 955 Cod civil: “Violenţa în contra celui care s-aobligat este cauză de nulitate, chiar când esteexercitată de altă persoană decât aceea în folosulcăreia s-a făcut convenţia”.

Violenţa este viciul de consimţământ ce constă înameninţarea unei persoane cu un rău, astfel încât i seinsuflă o teamă, frică ce o determină să încheie un actjuridic. În lipsa ameninţării, persoana nu ar fi încheiatactul juridic.

Ameninţarea poate fi:

- de natură fizică: (vis) când ameninţarea priveşteintegritatea fizică a persoanei (loviri, vătămareaintegrităţii corporale, omor)

- de natură patrimonială (distrugerea, sustragerea,degradarea unor bunuri etc.)

- de natură morală (metus) atingeri aduse onoarei,dezvăluiri indecente etc.

În doctrină se face distincţia între:

- ameninţarea legitimă (justa) nu constituie viciude consimţământ. De exemplu, victima unui prejudiciuameninţă pe autorul faptei ilicite şi prejudiciabile că seva adresa instanţei de judecată pentru reparareaprejudiciului. Ameninţarea cu exercitarea unui drept nuconstituie violenţă.

- ameninţarea nelegitimă (in justa) constituie viciul deconsimţământ - violenţă. Ameninţarea nu este justăcând se folosesc mijloace ilicite pentru crearea unei stări

187



de frică, teamă. De exemplu, cumpărătorul îl ameninţăpe vecin cu dezvăluirea ce o va face soţiei lui privind orelaţie nepotrivită, dacă nu-i vinde televizorul la preţul

stabilit de el.Violenţa are în structura sa următoareleelemente:

- element exterior (obiectiv), ce constă înameninţarea cu un rău, ce poate fi de natură fizică,patrimonială sau morală.

Poate fi ameninţată cu un rău:- o parte a actului juridic, care încheie astfel actul juridic;- soţul (soţia), copiii (descendenţi) sau

ascendenţii (părinţi ai unei părţi a actului juridic).În doctrină se apreciază: “deşi legea se referă

numai la soţ, soţie, descendenţi şi ascendenţi, iaraceastă enumerare pare a avea un caracter limitativ,ea trebuie să fie considerată enunţiativă, că astfeldispoziţia cuprinsă în text ar fi de aplicare prearestrânsă şi nu în deplină concordanţă cu caracterulviolenţei de a fi un viciu de consimţământ...”1 Se

lărgeşte astfel sfera persoanelor faţă de care victimaeste legată printr-o puternică afecţiune, desigur cel ceinvocă violenţa urmând să probeze atât legătura deafecţiune, cât şi teama insuflată, care l-a determinat săîncheie actul juridic.2

Poate ameninţa cu un rău:- o parte a actului juridic ce urmăreşte, în acest

mod, încheierea lui;

- un terţ, art.955 Cod civil dispune: “chiar cândeste exercitată de altă persoană decât cea în folosulcăreia s-a făcut convenţia.”

În doctrină, cu privire la starea de necesitate s-a susţinutopinia potrivit căreia violenţa este viciu deconsimţământ şi când temerea insuflată este rezultatulunor cauze naturale sau al unor împrejurări care, prin

1 Prof.dr.docent Traian Ionaşcu, op.cit ., pag.2882 Iosif R. Urs, op.cit ., pag.229

188



ameninţarea unei primejdii (de exemplu, de teamainundaţiei, cineva vinde un bun al său) constrângepersoana să încheie actul juridicn sub imperiul stării de

necesitate.1

Prevederile legale referitoare la violenţa viciu deconsimţământ nu acoperă şi starea de necesitate.

Dacă una din părţile actului juridic profită destarea de necesitate în care s-a aflat cealaltă parte,actul juridic respectiv este lovit de nulitate absolutăpentru cauză imorală.2

- element interior (psihologic) constă în teama, frica ceo cuprinde pe una din părţile contractului, inoculatăpersoanei constrânsă astfel să încheie actul juridic, pecare în condiţii normale, nu l-ar fi încheiat. Încheiereaactului o scapă de ameninţare.

Cu privire la precizarea art.956 Cod civil: “răuconsiderabil şi prezent”, în doctrină se apreciază:“temerea trebuie să fie considerabilă şi prezentă laîncheierea actului juridic, răul putând să fie şi viitor”3.Aşadar, ameninţarea cu un rău viitor poate constitui

violenţă, dacă este de natură să nască în sufletul părţiio temere actuală.

În orice caz, poate fi vorba şi de un rău viitor, darfoarte apropiat, cu alte cuvinte de un rău iminent.4

Condiţiile violenţei sunt:- a determinat încheierea actului juridic. Condiţia este

prevăzută în art.956 Cod civil: temerea să fie“rezonabilă după dânsa.” Astfel, persoana ameninţată

consideră temerea atât de gravă încât încheie actuljuridic. Aprecierea că temerea inoculată a determinatconsimţământul la încheierea actului juridic se face dela caz la caz, ţinându-se seama, aşa cum dispune legea:“de etate, de sex şi de condiţia persoanelor.” Desigur,

1 Prof.univ.dr. Ion Dogaru, op.cit ., pag.166, prof.univ.dr. Gheorghe Beleliu, op.cit ., pag.150,Doru Cosma, op.cit ., pag.174, prof.univ.dr. Ion Dogaru, op.cit ., pag.166,2 Gabriel Boroi, op.cit ., pag.1753 Gabriel Boroi, op.cit ., pag.1734 Dr. Ion Rucăreanu, op.cit ., pag.287

189



- art.951 Cod civil: „Minorele nu pot atacaangajamentul său pentru cauză de necapacitate decât în caz de leziune.”

- art.1157 Cod civil dispune: “minorul poate exercitaacţiunea în resciziune pentru simpla leziune în contraoricărei convenţii”.

- art.1158 Cod civil: „Când leziunea rezultă dintr-uneveniment cauzal şi neaşteptat, minorul n-are acţiuneîn resciziune”.

- art.1159 Cod civil: „Minorul ce face o simplădeclaraţie că este major are acţiunea în resciziune”.

- art.1162 Cod civil: „Minorul n-are acţiune înresciziune contra obligaţiilor ce rezultă din delictele saucvasi delictele sale.”

- art.1163 Cod civil: „Minorul nu mai poate exercitaacţiunea în resciziune în contra angajamentului făcut înminoritate, dacă l-a ratificat după ce a devenit major, şiaceasta şi în cazul când angajamentul nul în forma sa,şi în acela când produce numai leziune.”

- art.1164 Cod civil: „Când minorii (...) exercită

acţiunea în resciziune în contra angajamentelor lor, eiun întorc aceea ce au primit, în urmarea acestor angajamente, în timpul minorităţii, decât dacă seprobează că au profitat de aceea ce li s-a dat .”

- art.1165 Cod civil: „Majorul nu poate, pentruleziune, să exercite acţiunea în resciziune.”

În art.25 alin.1 şi 2 din Decretul 32/1954 pentrupunerea în aplicare a Codului Familiei şi a decretului

31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice seprecizează categoria de minori la care se referă textulart.1157 Cod civil şi categoria de acte juridice ce pot fiatacate pentru leziune: „minorii, care, având vârsta de14 ani împliniţi încheie singuri, fără încuviinţareapărinţilor sau tutorilor, acte juridice pentru a căror valabilitate nu se cere şi încuviinţarea prealabilă aautorităţii tutelare, dacă aceste acte le pricinuiesc vreo

vătămare.” 191



Leziunea este viciul de consimţământ careconstă în paguba materială pe care o suferă o parte acontractului, din cauza disproporţiei vădite de valoare

existentă între prestaţiile reciproce ale părţilor.Următoarea definiţie, poate fi apreciată pentruconciziune, „leziunea este viciu de consimţământ careconstă în disproporţia vădită de valoare între douăprestaţii.”1

Într-o opinie, leziunea în cadrul actualeireglementări nu poate fi considerată viciu deconsimţământ. Leziunea reprezintă o condiţie (n.a.)pentru desfiinţarea actului juridic (pentru ca nulitatearelativă să poată fi invocată) în cazul minorului careîncheie singur acte (fără încuviinţarea părinţilor,tutorelui sau a autorităţii tutelare), şi care prin acesteacte a fost păgubit (lezat). În această opinie nu trebuie:“a ne ocupa (…) de acţiunea în resciziune deosebit deacţiunea în anulare”.1 Suntem aşadar în prezenţa unei“condiţii de anulare a contractului pentru incapacitate,aceasta (…) fiind cauza care duce la nulitate”

(incapacitatea minorului care a împlinit 14 ani şi careîncheind singur actul juridic, în condiţiile mai susarătate, a fost păgubit).

Acest lucru rezultă din chiar textul legii: art.25din Decretul 32/1954: (…) aplicarea dispoziţiilor legalereferitoare la acţiunea în anulare pentru leziune (n.a. -Codul civil o numeşte “acţiune în resciziune”).

Un cocontractant nu trebuie să profite, spre a

obţine avantaje disproporţionate faţă de prestaţiafăcută de pe urma neştiinţei, ignoranţei minorului carea împlinit 14 ani şi încheie singur acte juridice încondiţiile arătate. Ar fi, desigur o leziune, însă o leziunecare s-ar analiza printr-o cauză imorală. Un contract deacest fel nu ar pune problema viciului de consimţământ,ci a cauzei imorale pe care se întemeiază actul juridic.

1 Prof.univ.dr.Gheorghe Beleliu, op.cit ., pag.150, A. Ionaşcu, op.cit ., pag.811 Dr. Ion Rucăreanu, op.cit ., pag.289 şi 336

192



De aceea actul juridic este lovit de nulitate absolută.2

Într-o opinie contrară, se arată: “anularea actuluijuridic nu intervine atât pentru minoritate, cât pentru

paguba materială suferită de cel cu capacitatearestrânsă de exerciţiu la încheierea actului juridic.”3

Domeniul de aplicare a leziuniiDomeniul de aplicare a leziunii, viciu de consimţământ

priveşte două aspecte: persoanele ce pot invocaleziunea şi actele juridice ce pot fi afectate de leziune.

Cine poate invoca leziunea?Leziunea, viciu de consimţământ, poate fi

invocată numai de o singură categorie de persoane:“minorii care având vârsta de 14 ani împliniţi încheiesinguri, fără încuviinţarea părinţilor sau tutorelui, actejuridice pentru a căror valabilitate nu se cereîncuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare”.

Art.1165 Cod civil, dispune: “Majorul nu poate, pentruleziune, să exercite acţiunea în resciziune”. Codul civilprevede o singură excepţie când majorul poate invocaleziunea: în temeiul art.694 Cod civil, în materia

acceptării succesiunii.Ce acte juridice pot fi desfiinţate pentru leziune? Minorul poate încheia singur, fără încuviinţarea

părinţilor sau tutorelui, sau încuviinţarea autorităţiitutelare, acte juridice de administrare. Aceste acte sunt actejuridice cu titlu oneros şi comutativ.

Leziunea viciu de consimţământ priveşte actelejuridice oneroase (o parte procură un avantaj patrimonial

celeilalte părţi în scopul obţinerii unui avantajpatrimonial, mai mult sau mai puţin echivalent) deoareceîn definiţia leziunii se spune: “disproporţia vădită devaloare între două prestaţii.”

Leziunea nu priveşte actele juridice cu titlu gratuitîntrucât în aceste acte numai o parte execută o prestaţie– procură celeilalte părţi un folos patrimonial fără să

2 Doru Cosma, op.cit ., pag.1533 Gabriel Boroi, op.cit ., pag.175

193



urmărească o contraprestaţie.Leziunea fiind o disproporţie vădită de valoare

între două prestaţii poate fi întâlnită numai la actele

comutative (unde părţile cunosc din momentul stabiliriiraportului juridic existenţa şi întinderea prestaţiilor). Laactele aleatorii, existenţa şi întinderea prestaţiilor nu secunosc în momentul încheierii contractului, ele depinzândde un eveniment aleatoriu.

Pentru a fi desfiinţate pentru leziune actelejuridice de mai sus, încheiate de minor singur, trebuie să fielezionare (să existe o pagubă materială ca urmare adisproporţiei vădite dintre prestaţiile părţilor.).

Structura leziuniiElementele componente ale leziunii sunt în raport

de concepţia legiuitorului cu privire la leziune.Concepţia subiectivă. Potrivit acestei concepţii

leziunea are două elemente:- unul obiectiv, ce constă în disproporţia vădită de

valoare între prestaţiile părţilor,- unul subiectiv, ce constă în dorinţa unei părţi de a

profita de starea de nevoie în care se află cealaltăparte, scop în care încheie actul juridic.

Concepţia obiectivă. Potrivit acestei concepţii,leziunea are un singur element şi anume: prejudiciul materialsuferit de o parte ca urmare a diferenţei valorice întrecontraprestaţiile părţilor.

Codul civil român a îmbrăţişat concepţiaobiectivă privind leziunea.

În ipoteza când una din părţi, la încheiereaactului juridic, a profitat de starea de nevoie în care segăsea cealaltă parte, actul juridic încheiat este nulabsolut pentru cauză imorală.

Ce trebuie să dovedească minorul care a împlinit14 ani şi al cărui consimţământ a fost viciat prinleziune?

- paguba materială suferită este urmareaîncheierii actului juridic a cărui anulare se cere. Această

194



cerinţă a legii se desprinde din art.1158 Cod civil: “cândleziunea rezultă dintr-un eveniment cazual şineaşteptat minorul nu are acţiune în resciziune”;

- paguba materială să existe în momentul încheieriiactului juridic;- paguba suferită constă în disproporţia vădită de

valoarea dintre contr aprestaţii.

Comparaţie între viciile de consimţământAsemănări:- împrejurarea din realitate percepută fals de una

din părţi a determinat încheierea actului juridic;- viciul de consimţământ trebuie dovedit;- sancţiunea juridică pentru actul încheiat printr-

un consimţământ viciat este nulitatea relativă a acestuia;- viciul de consimţământ trebuie să existe în

momentul încheierii actului juridic;- în actele juridice bilaterale, viciul de

consimţământ trebuie să afecteze consimţământul uneisingure părţi.

Deosebiri:- probaţiunea judiciară este dificilă la eroare

(deoarece se tinde dovedirea unui proces subiectiv) şiuşoară la dol, violenţă, leziune (unde există un elementexterior, material)

- eroarea poartă asupra calităţilor substanţialeale obiectului material exterior raportului juridic sauprestaţiei uneia din părţi sau asupra identităţii sau

calităţilor speciale ale cocontractantului (la contracteleintuitu personae); dolul poartă asupra oricărui elementcare a determinat încheierea actului juridic.

- la dol şi violenţă elementul exterior, materialfiind faptă ilicită, atrage răspunderea civilă delictuală.

- leziunea, de regulă, se sancţionează cu nulitatearelativă, dar uneori şi cu reducerea unei prestaţii şisporirea celeilalte.

- numai dolul, violenţa şi leziunea pot fi invocate

195



de regulă, în cazul încheierii actelor juridice bilaterale.În actele juridice unilaterale se pot invoca dolul şiviolenţa.

Obiectul actului juridica) Definiţia obiectului actului juridic civilArt.962 Cod civil defineşte obiectul convenţiei –

definiţie extinsă la actul juridic în general astfel:“obiectul convenţiilor este acela la care părţile saunumai una din părţi se obligă.”

Textul a suscitat numeroase discuţii în doctrinade drept civil.

Într-o opinie, se neagă existenţa unui obiectdistinct al actului juridic, analizându-se doar obiectulobligaţiei ce se naşte din actul juridic.1

Potrivit unui alt punct de vedere, obiectul actului juridic estecrearea, modificarea sau stingerea unui raport juridic. S-a opinat căacestea sunt efecte ale actului juridic şi nicidecumprestaţii la care se obligă una sau cealaltă parte la actuljuridic.

Apoi s-a spus că obiectul actului juridic civilconstă în interesele reglementate de părţi prinîncheierea actului, în limitele şi în baza legii. S-a criticatcă interesele ţin de “cauza” actului juridic şi nu de“obiectul” actului juridic.2

Opinia îmbrăţişată de majoritatea autorilor esteaceea potrivit căreia obiectul actului juridic este chiarobiectul raportului juridic născut din actul juridic.

Prin obiect al actului juridic se înţelege acţiuneasau inacţiunea pe care o pretinde subiectul activ şi decare este ţinut subiectul pasiv, adică conduita concretăa fiecărei părţi, stabilită de comun acord în momentulîncheierii actului juridic. Obiectul actului juridic estesinonim cu obiectul raportului juridic civil. De exemplu,

1 M.B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil , Bucureşti, 1921, pag.432 (lucrarecitată de Gabriel Boroi, în op.cit ., pag.178)2 D. Cosma, op.cit ., pag.123

196



într-un contract de vânzare-cumpărare a unui televizor obiectul îl poate constitui:

- prestaţia cumpărătorului ce constă în predarea

a jumătate din preţ la data predării televizorului decătre vânzător- prestaţia cumpărătorului ce constă în predarea

restul preţului după 10 zile de la predarea televizorului(după expirarea perioadei de probă)

- prestaţia vânzătorului ce constă în predareatelevizorului la data convenită de părţi

- prestaţia vânzătorului de a preda piesele deschimb la expirarea termenului de probă.

Aşadar, conduita concretă a fiecărei părţi aactului juridic constituie obiectul actului juridic. Dupăcum am precizat la “obiectul raportului juridic civil ”,conduita subiecţilor se referă, de regulă, la bunuri concrete,ce constituie obiect derivat al raportului juridic. Şi în cazulactelor juridice, bunurile, lucrurile asupra cărora poartăconduita subiecţilor de drept, sunt obiectul derivat al actuluijuridic.

Conduita concretă a părţilor poate fi:- pozitivă, comisivă (a da, a face ceva)- negativă, omisivă (a nu da, a nu face ceva).De regulă, obiectul actului juridic conţine atât

prestaţii pozitive cât şi prestaţii negative.

b) Condiţiile obiectului actului juridic civilActul juridic este valabil încheiat numai dacă

obiectul îndeplineşte următoarele condiţii, sistematizateastfel:- condiţi i generale referitoare la obiectul exterior al actului

juridic, la bunul asupra căruia se răsfrânge prestaţiapărţilor. Aceste condiţii vizează prestaţia de a da unbun:

• obiectul (bunul) trebuie să existe în momentul încheieriiactului juridic:

Condiţia este stabilită în art.1311 Cod civil: “dacă, în197



momentul vânzării, lucrul vândut era pierit în tot,vinderea este nulă”, deoarece actului juridic civil îilipseşte una din condiţiile esenţiale de validitate:

obiectul. Sancţiunea civilă este nulitatea absolută aactului juridic. De exemplu, în momentul închirieriilocuinţei, părţile nu cunosc că locuinţa a fost mistuităîntr-un incendiu.

Potrivit art.965 alin.1 Codul civil admite o excepţie(situaţie când actul juridic este valabil încheiat, deşiobiectul lipseşte): “lucrurile viitoare pot fi obiectulobligaţiei”. De exemplu, croitorul vinde costumul de haine pe care-lva confecţiona, sau vânzatorul vinde recolta viitoare de cartofi depe parcelă etc. Există excepţii de la posibilitateaîncheierii actului juridic ce are ca obiect un lucru viitor; art.965alin.2 Cod civil: “nu se poate face renunţare la osuccesiune ce nu este deschisă, nici nu se pot faceînvoiri asupra unei astfel de succesiuni, chiar de s-ar daconsimţământul celui a cărui succesiune este închestiune” (succesiunile nedeschise nu pot face obiectulnici unui act juridic). De exemplu, fiul nu poate să

înstrăineze bunurile ce urmează să le moştenească dela părinţii săi. De asemenea, bunurile viitoare aledebitorului nu pot fi obiectul contractului de ipotecă(art.1775 Cod civil).

• obiectul (lucrul) trebuie să fie în circuitul civil;Condiţia este prevăzută în:- art.963 Cod civil: “numai lucrurile ce sunt în

comerţ pot fi obiectul unui contract” ;- art.475: “oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui, cu modificările stabilite de legi.” ;

- art. 1310: “toate bunurile care sunt în comerţ, pot să fie vândute, afară numai dacă vreo lege a oprit aceasta”;

- art.1750: “se pot ipoteca imobilele care sunt încomerţ ”

- art.1844: “nu se poate prescrie domeniul lucrurilor 198



care, din natura lor proprie sau printr-o declaraţie alegii, nu pot fi proprietate privată, ci sunt scoase afarădin comerţ” (n.a. - bunurile scoase din comerţ (circuitul

civil), adică bunurile proprietate publică sunt bunuriinalienabile).Sintagma “sunt în comerţ” înseamnă sunt în

„circuitul civil”. Este voinţa expresă a legiuitoruluiprevăzută în art.5 alin.2 din Legea fondului funciarnr.18/1991 republicată, bunuri “scoase din circuitul civil ” şiîn art.66: “sunt şi rămân în circuitul civil”.

• obiectul (lucrul ) să fie determinat (determinabil )Condiţia este prevăzută în două texte legale:- art. 948 Cod civil: “condiţiile esenţiale pentru

validitatea unei convenţii sunt: 3. Un obiect determinat ”- art. 964 “obl igaţia trebuie să aibă de obiect un

lucru determinat, cel puţin în specia sa. Cantitateaobiectului poate fi necertă, de este posibilădeterminarea sa”.

Interpretarea coroborată a textelor legaleconduce spre următoarele concluzii:

- obiectul (bunul) să fie determinat înseamnă să fieparticularizat, precizat, individualizat prin însuşiri propriiprevăzute în actul juridic încheiat. Bunurile res certa(bunurile certe) se determină astfel. Bunurile generice(res genera), adică acelea care se identifică prin însuşirilegenului din care fac parte, se determină prin cântărire,

măsurare, numărare. De exemplu, bunul res certa (untelevizor) se determină în actul juridic ce se încheie prinînsuşiri ca: marcă, an de fabricaţie, culoarea carcasei, abutoanelor, lungimea diagonalei etc. Cantitatea de 10kg de cartofi cumpărată se va determina dupăcântărirea a 10 kg din sacul de cartofi expus la vânzare.

- obiectul (bunul) să fie determinabil înseamnăprecizarea în contract a anumitor elemente, suficiente

pentru a se şti cu certitudine bunul ce reprezintă199



obiectul actului juridic. De exemplu, îţi închiriez peste olună unul din apartamentele situate la etajul II alimobilului de pe str. Unirii nr.8, ce va fi recepţionat

peste 10 zile. Sau îţi vând cele 60 de frigidere ce-mi vorfi expediate în data de 31 martie 2002 de la Fabrica defrigidere “Arctic” Găieşti, în baza contractului defurnizare încheiat.

- când obiectul (bunul) este o cantitate de bunuri de gen“cantitatea obiectului poate fi şi necertă, de esteposibilă determinarea sa”. De exemplu, îţi vând porumbul dinsilozul nr.3 al fermei 26.

- dacă obiectul actului juridic este format şi dinpreţ, acesta trebuie să fie serios şi determinat de părţi(art.1303 Cod civil).

• să existe autorizaţia cerută de legeUnele bunuri din considerente de ordine publică,

sănătate etc., au o circulaţie juridică restrânsă. Deexemplu, potrivit art.58 din Legea nr.17/1966 privindregimul armelor şi muniţiilor: “împrumutul sauînstrăinarea armelor şi muniţiilor se poate face numai

persoanelor autorizate să le deţină cu respectareadestinaţiei acestora şi a scopului pentru care s-a dat autorizarea.”

- condiţii speciale când prestaţia debitorului areca obiect un fapt al său (a face sau a nu face ceva)

• faptul debitorului (adică prestaţia de a face sau a nu faceceva) să fie posibilă, pentru că nimeni nu se poate obliga

la un fapt imposibil. Când obiectul este imposibil,înseamnă că el nu există şi actul juridic este nul.Imposibilitatea trebuie să fie absolută, obiectivă pentruoricine. De exemplu, îţi vând 10.000 de costume pecare le voi confecţiona în trei zile în atelierul prevăzutcu o maşină de cusut.

Imposibilitatea trebuie să existe în momentulîncheierii actului juridic.

Imposibilitatea poate fi de ordinul material (obiectul actului200



nu se poate realiza datorită unor împrejurări de fapt; înexemplul dat este imposibil să confecţionezi la omaşină de cusut în trei zile 10.000 de costume) sau de

ordin juridic (obiectul actului nu se poate realiza datorităunor împrejurări de drept. De exemplu, îţi vând statuia“Monumentul ostaşului român” din centrul municipiuluiTârgu Mureş).

• faptul debitorului să fie licit şi moral, să nu încalcenormele imperative de ordine publică sau normele demoralitate sau convieţuire socială. Este cerinţa stabilităde prevederile art.5 Cod civil: „Nu se poate deroga princonvenţii sau dispoziţii particulare, la legile careinteresează ordinea publică şi bunele moravuri.” Esteilicit faptul debitorului care se obligă să mutileze opersoană, să distrugă un bun etc., în schimbul uneisume de bani, sau este imoral faptul debitorului care seobligă pentru o sumă de bani să se plimbe gol princăminul studenţesc etc.

• faptul (obiectul actului juridic ce constă înprestaţia de a face sau a nu face ceva) să fie personal , al

celui ce se obligă. Condiţia se deduce din regula dedrept potrivit căreia nimeni nu poate fi obligat decâtprin voinţă proprie.

Promisiunea faptei altuia nu produce efectejuridice. De exemplu, un student promite colegului săucă autorul îi va dona cursul cu autograf.

Alta este situaţia dacă o persoană, în exempluldat studentul, promite că va depune toate diligenţele,

eforturile pentru a-l determina pe autor să donezecursul. În acest caz, obligaţia de a face a studentuluieste valabilă, pentru că el promite fapta sa proprie – dea-l determina pe autor să doneze. Autorul va dona saunu cursul cu autograf, potrivit propriei sale manifestăride voinţă. Acest contact valabil încheiat se numeşteconvenţia de porte-fort sau promisiunea pentru altul.

• cel ce se obligă, să fie titularul dreptului

Condiţia priveşte numai actele juridice constitutive sau201



translative de drepturi reale: cel care dă să fie titularul dreptului(de exemplu, cel ce vinde să fie titularul dreptului deproprietate). Este o cerinţă a principiului de drept

potrivit căruia nimeni nu poate da ceea ce nu are (nemodat quod non habet ) sau nimeni nu poate da mai mult decâtare el însuşi (nemo plus juris ad alium transferre potest, quam ipsehabet ).

Prin aceste acte se transmite dreptul de proprietate şi deaceea vânzătorul trebuie să fi titularul dreptului deproprietate ce se transmite. Este problema contractului devânzare a lucrului altuia.

În cazul bunurilor de gen sau a celor viitoare proprietatea nuse transmite în momentul încheier ii contractului, ci înmomentul numărării, cântăririi, măsurării sau realizăriibunului viitor. Lucrurile de gen nu pier niciodată,proprietarul trebuie să procure un altul pentru a onoraobligaţia de predare.

În cazul bunurilor determinate, res certa, se disting douăsituaţii:

a) părţile, sau cel puţin cumpărătorul a fost în

eroare, apreciind greşit că vânzătorul este proprietarullucrului vândut. Doctrina propune următoarele soluţii:

♦ vânzarea este valabilăTotuşi, într-o opinie, cumpărătorul poate cere

rezoluţiunea contractului pentru neexecutarea obligaţieivânzătorului de a transfera dreptul de proprietateasupra lucrului vândut.1

Deşi valabilă, într-o altă opinie, cumpărătorul

poate cere rezoluţiune contractului, cândconsimţământul a fost viciat prin dol. Se precizează căeste o nulitate relativă.1

♦vânzarea este anulabilă pentru eroare (viciu deconsimţământ) asupra calităţii esenţiale a vânzătorului,

1 D. Chirică, Drept civil, Contracte speciale, Ed. « Lumina Lex », Bucureşti, 1997,pag.62-64, C. Toader, Evicţiunea în contractele civile, Ed. « All », 1997, pag.55-581 R. Codrea, Consecinţele vânzării lucrului altuia în situaşia în care cel puţincumpărătorul ignoră că vânzătorul nu este proprietarul lucrului vândut , în“dreptul” Nr.9/1998, pag.11

202



care a fost socotit de cumpărător proprietar al lucrului.2

Practica judiciară este contradictorie:♦ s-au dat soluţii de nulitate absolută a

contractului, deoarece lipseşte cauza vânzării-cumpărării (n.a. - s-a cumpărat de la vânzătorulneproprietar nu de la un proprietar)

♦ în practica Curţii Supreme de justiţie se admitesoluţia nulităţii relative, contractul de vânzare-cumpărare fiind încheiat sub condiţie rezolutorie.

În cazul când ambele părţi ale actului juridic aufost de rea-credinţă (am cunoscut că lucrul înstrăinat

este proprietatea altei persoane), actul juridic este lovitde nulitate absolută pentru cauză ilicită.Alte condiţii:Uneori, natura actului juridic impune ca obiectul actului

juridic să fie format din anumite bunuri. Astfel:- obiectul contractului de ipotecă poate fi numai un

imobil;- obiectul contractului de gaj este un mobil;- obiect al contractului de împrumut de consumaţie

este un bun consumptibil;- obiect al contractului de împrumut de folosinţă este

un bun neconsumptibil etc.

Cauza actului juridica) Definiţia cauzei actului juridic civilPotrivit art.948 Cod civil a patra condiţie esenţială de

validitate a actului juridic este:”4. o cauză licită.” În

art.966 Cod civil se dispune: “obligaţia fără cauză saufondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea niciun efect .”

Prin cauză se înţelege condiţia esenţială devaliditate a actului juridic ce constă în scopul urmăritde fiecare parte când şi-a dat consimţământul laîncheierea acestuia. Este elementul psihologic ce

2 Prof.dr. Francisc Deak , Tratat de drept civil, Contracte speciale, Ed. « Actani »,Bucureşti, pag.56-57

203



determină consimţământul, este motivul determinant,impulsiv ce conduce la luarea hotărârii de a încheiaactul.

Cauza aparţine fiecărui consimţământ.Un autor, la care subscriem, apreciază că estemai corect să se spună că în contracte avem douăcauze, câte una pentru fiecare parte care se obligă, şieste de preferat formularea “cauza obligaţiei” în loc de“cauza actului juridic”. Obligaţia fiecărei părţi are o cauzăproprie, nu există o cauză comună actului juridic.1

Cauza (scopul) actului juridic şi consimţământulsunt elementele componente ale voinţei juridice. Ele nuse confundă. Consimţământul-manifestarea hotărârii dea încheia un act juridic – este precedat de o cauzăprefigurată mental pentru care partea hotărăşte săîncheie actul juridic. Scopul constituie motivul ce adeterminat consimţământul dat la încheierea actuluijuridic.

Consimţământul răspunde la întrebarea:“Subiectul de drept a voit să încheie actul juridic?” şi

cauza răspunde la întrebarea:, “De ce subiectul dedrept a vrut să încheie actul juridic?”.

De exemplu, doresc să cumpăr un autoturism,deoarece noul loc de muncă mai bine plătit este la odistanţă mare de casă. Cauza cumpărării autoturismului(a actului juridic de vânzare-cumpărare) este dorinţa,element psihologic, de a nu pierde noul loc de muncămai bine plătit.

În concluzie, cauza este:- o parte a voinţei juridice, şi anume aceea care adeterminat consimţământul la încheierea actului

- scopul urmărit de fiecare parte la încheiereaactului juridic

- element distinct faţă de consimţământ, condiţieesenţială de validitate a actului juridic

1 M. Mureşan, P. Ciacli, op.cit ., pag.136, prof.dr.Teofil Pop, op.cit ., pag.148,prof.dr.docent Traian Ionaşcu, op.cit ., pag.265

204



Pentru dovedirea scopului imediat se cerceteazănatura actului juridic încheiat; act sinalagmatic, act cutitlu gratuit sau act real. Fiind stabilită natura actului

juridic se stabilesc implicit prestaţiile la care s-auobligat părţile.Faptul că scopul imediat şi scopul mediat sunt

două noţiuni distincte se evidenţiază în materie deprobaţiune judiciară.

Dovada scopului mediat este dificilă pentru că sepune problema stabilirii unui element psihologic –motivul impulsiv şi determinant care a dus la încheiereaactului juridic. Se apelează la prezumţii din care apoi sestabileşte scopul mediat.

Această concepţie referitoare la elementelecomponente ale cauzei a fost adoptat de jurisprudenţă.Numai astfel, pot fi anulate acte juridice în care cauzaimediată nu poate fi pusă sub semnul îndoielii, în timpce cauza mediată poate fi falsă ilicită sau imorală. Deexemplu, instanţa de judecată a dispus anularea unuicontract de donaţie deoarece cauza mediată a fost

imorală – donaţia a fost făcută în scopul menţinerii uneirelaţii de concubinaj; s-a dispus anularea unui contractdeoarece una din părţi la încheierea actului şi-a propusdrept scop să profite de starea de ignoranţă a celeilaltepărţi şi să obţină avantaje disproporţionat de mari înraport cu prestaţia oferită. De aceea, condiţiile devalabilitate ale cauzei actului juridic privesc cauza(scopul) mediată.

c) Condiţiile de valabilitate ale cauzei actuluijuridic civil

♦Cauza trebuie să existeCondiţia este cerută de dispoziţiile art.966 Cod

civil: „obligaţia fără cauză (...) nu poate avea nici un efect.”În doctrină s-au exprimat puncte de vedere

diferite cu privire la absenţa cauzei.

Într-o opinie, noţiunea de absenţă de cauză se206



integrează în noţiunea de cauză falsă.„Noţiunea de absenţă de cauză, concepută

independent de cauza falsă, nu are a fi reţinută.”1

Într-o altă opinie, lipsa cauzei înseamnă oeroare asupra existenţei cauza, deoarece actul juridicse încheie întotdeauna pentru că părţile urmăresc unscop. Scopul poate lipsi doar când actul juridic l-arîncheia interzişii judecătoreşti, lucru inadmisibil. Înconcluzie, cauza (scopul) actului juridic existândîntotdeauna (cu excepţia arătată) numai reprezentareaei (cauzei) poate fi falsă.2

Stabilirea existenţei cauzei impune douăoperaţiuni

- stabilirea cauzei imediate şi a cauzei mediate;- stabilirea motivelor pentru care lipseşte cauza

actului juridic;Doctrina juridică propune următoarele soluţii:- cauza actului juridic lipseşte datorită

inexistenţei discernământului. În această ipotezălipsesc ambele componente ale cauzei: cauza imediată

şi cauza mediată, deoarece numai discernământulgenerează consimţământ, manifestarea hotărârii de aîncheia actul juridic. Sancţiunea este nulitatea relativă aactului juridic

- cauza lipseşte pentru că în contractelesinalagmatice o parte se obligă fără să urmărească ocontraprestaţie (de exemplu, infractorul cercetatîncheie contractul de vânzare-cumpărare, dar nu

urmăreşte contraprestaţia procurorului – preţul), înactele juridice cu titlu gratuit o parte nu este animatăde dorinţa de a gratifica (de exemplu, administratorulunei societăţi comerciale donează o sumă pentrusponsorizarea unei acţiuni a Gărzii Financiare, dar nu oface pentru a gratifica, ci pentru a evita un viitorcontrol); în actele juridice reale nu se urmăreşte

1 Prof.dr.docent Traian Ioanşcu, op.cit ., pag.272-2742 A. Ionaşcu, op.cit ., pag.91

207



predarea lucrului. În aceste ipoteze lipseşte cauzaimediată (care absoarbe cauza mediată), condiţieesenţială de validitate a actului juridic. Sancţiunea este

nulitatea absolută a actului juridic încheiat.• Cauza să fie reală (să nu fie falsă).Condiţia este prevăzută în art.966 Cod civil:

„obligaţia fondată pe o cauză falsă (...) nu poate aveanici un efect .”

Cauza este falsă când partea la actul juridic esteîn eroare cu privire la motivul care l-a determinat să-lîncheie - scopul mediat. De exemplu, o parte a contractului deprestări servicii şi-a propus ca scop prin invitarea unuicântăreţ de top atragerea unui număr cât mai mare despectatori. În realitate s-a prezentat un solist lipsit decalităţi artistice.

Cauza falsă se sancţionează cu nulitatea relativăa actului numai când se îndeplinesc cerinţele erorii viciude consimţământ.

• Cauza să fie licită şi morală.Potrivit art.968 Cod civil: „cauza este nelicită când

este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri şi ordinii publice”. Asemenea, art.966 Cod civildispune: „obligaţia (...) nelicită nu poate avea nici unefect .”

De menţionat că cerinţa privind moralitateacauzei, deşi nu este prevăzută în textele legale, se

deduce implicit din cerinţa cauzei de a fi licită. Legeapune semnul egalităţii între cauza imorală şi cauzailicită. De exemplu, obligaţia asumată de o parte acontractului de a produce o vătămare corporală înschimbul unei sume de bani, este ilicită şi în acelaşitimp imorală. De asemenea obligaţia asumată, totpentru o sumă de bani, de a se plimba gol prin sălile declasă, este nulă absolut pentru cauză imorală, deşi o

asemenea acţiune poate fi calificată ca fiind o faptă208



penală – ultraj contra bunelor moravuri, şi deci o faptăilicită.

d) Proba cauzeiÎn art.967 Cod civil se prevede următoarearegulă: „Convenţia este valabilă, cu toate că cauza nueste expresă”; „Cauza este prezumată până la probacontrarie.”

Textele de lege prevăd două prezumţii legalerelative (iuris tantum):

- oricare act jur idic civil are o cauză- cauza actului juridic este valabilă.Cine invocă inexistenţa cauzei ori nevalabilitatea

ei trebuie să facă dovada.Cauza fiind un fapt juridic, poate fi probată prin

orice mijloc de probă.În următorul litigiu între două ghicitoare de

profesie, se pun probleme interesante legate de cauzaactului juridic. Una vinde celelilalte materiale necesareghicitului, pentru o sumă de bani. Cumpărătorul nu a

predat preţul, deşi a primit materialele.În instanţă, părţile se apără în modul următor:- cumpărătorul solicită anularea actului juridic

pentru cauză mediată ilicită – exercitarea de către el cumaterialele dobândite a unei meserii ilicite.

- vânzătorul invocă liicitatea cauzei imediate acontractului de vânzare-cumpărare şi anumetransmiterea proprietăţii materialelor predate în

schimbul preţului propus de cumpărător. A susţinut tezapotrivit căreia cauza contractului nu constă în utilizareape care o dă cumpărătorul lucrurilor dobândite.

Instanţa a reţinut:- cauza imediată este licită; contractul de

vânzare-cumpărare constă în transmiterea proprietăţiibunului şi predarea lucrului vândut pentru preţulconvenit.

- cauza mediată a cumpărătorului este aceea de

209



a exercita meseria de ghicitor, cu materialelecumpărate. Este evident că aceasta este ilicită.

- ambele părţi având aceeaşi ocupaţie, se

înţelege că nici vânzătorul, nici cumpărătorul nu aveaualt scop decât folosirea materialelor în exercitareaocupaţiei de ghicitor, deci este inutilă cercetarea cauzeimediate în privinţa cumpărătorului.

Deoarece cauza aparţine fiecărui consimţământ(fiecare parte contractantă are propria cauză) apreciemcă instanţa nu a desluşit cauza mediată a fiecăruiconsimţământ. Presupunerea că părţile având aceeaşiocupaţie ar fi urmărit un scop ilicit – exercitareaocupaţiei de ghicit cu materialele ce constituie obiectulexterior al contractului, nu a fost dovedită.

Ipotetic, vânzătorul ar putea folosi banii obţinuţipentru o bursă de studii, cumpărătorul, la fel, pentrudonarea materialelor cumpărate unui muzeu alprofesiunilor.

e) Acte juridice cauzale şi acauzale

Majoritatea actelor juridice sunt actele juridicecauzale. Valabilitatea lor implică analiza cauzei –condiţie esenţială de valabilitate a actului. În lipsa uneicauze valabile actul este nul.

În practică există aşa numitele titluri de valoare (actejuridice acauzale) cu circulaţie mai liberă comparativ cuactele juridice obişnuite. Ele, pentru a fi valabile trebuiesă îndeplinească condiţiile formale stricte prevăzute de

lege. Titlurile de valori sunt înscrisuri ce încorporeazăcreanţe. Posesorul acestora fie nominalizat sau nu încuprinsul titlului de valoare dobândeşte dreptul decreanţă specificat în titlul de valoare.

Valabilitatea actului juridic abstract nu seanalizează în funcţie de valabilitatea cauzei, ci în raportde îndeplinirea scrupuloasă a formelor impuse de lege.Exemple de titluri de valoare: obligaţiunile CEC,

210



acţiunile şi obligaţiunile emise de societăţilecomerciale, biletul la ordin etc.

Aceste înscrisuri formale sunt numite acte abstracte

tocmai pentru a sublinia că ele sunt valabileindependent de cauza lor.1

Condiţiile de formă pentru valabilitatea actului juridica) Noţiunea a condiţie de formă a actului juridic

civilNoţiunea de „forma actului juridic” are două sensuri:- sens restrâns, prin forma actului se înţelege modul

cum se exteriorizează manifestarea de voinţă a părţii laîncheierea actului juridic. Este, într-o altă formulare,modul de exteriorizare a consimţământului.

- în sens larg , forma actului juridic înseamnă:- condiţiile de formă cerute de lege pentru

validitatea actului juridic (ad validitatem);- condiţiile stabilite de părţi sau lege pentru

proba existenţei şi a conţinutului actului juridic (ad proba-tionem);

- condiţiile impuse de lege pentru opozabilitateaactului faţă de terţele persoane (condiţii de publicitate).

Consimţământul părţilor se exteriorizează înurmătoarele forme:

- în formă consensuală, potrivit principiuluiconsensualismului actelor juridice;

- în formă solemnă, ca urmare a unor cerinţeimpuse de lege.

b) Principiul consensualismului actelor juridice civilePrincipiul este o consecinţă a principiului libertăţii

contractuale. Pentru valabilitatea actului juridic estesuficientă simpla manifestare de voinţă a părţilor înscopul de a produce efecte juridice (solo consensu). Aceastăcondiţie este şi suficientă şi necesară. Nu intereseazăforma în care se exteriorizează manifestarea de voinţă.

1 Prof.dr.docent Traian Ionaşcu, op.cit ., pag.277-278

211



Actele juridice încheiate astfel sunt acte juridiceconsensuale.

Principiul nu are consacrar e legislativă; el poate fi

dedus din textele Codului civil astfel:- din interpretarea per a contrario a prevederilor art.948Cod civil unde sunt enumerate condiţiile esenţiale devalabilitate ale actului juridic.

În tăcerea legii (se enumeră doar capacitatea,consimţământul, obiectul şi cauza) se înţelege călegiuitorului îi este indiferentă forma în care semanifestă consimţământul.

- din interpretarea art.1295 Cod civil, referitor lacontractul de vânzare-cumpărare, act juridic special:„vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este dedrept strămutată la cumpărător, în privinţavânzătorului, îndată ce părţile s-au învoit asupralucrului şi asupra preţului, deşi lucrul nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat.”

- din interpretarea art.971 Cod civil: „în contractele ceau ca obiect translaţia proprietăţii sau unui alt drept

real, proprietatea sau dreptul se transmite prin efectulconsimţământului părţilor şi lucrul rămâne în rizio-pericolul dobânditorului, chiar când nu i s-a făcut tradiţiunea lucrului”.

Acolo unde legiuitorul a dorit să impună oanumită formă de exteriorizare a consimţământului, afăcut-o în mod expres. De exemplu, în art.813 Cod civil:„Toate donaţiile se fac prin act autentic”.

Potrivit principiului libertăţii contractuale, părţilepot stabili de comun acord să îmbrace acordul de voinţăîntr-o formă solemnă. De exemplu, pentru apreconstitui un mijloc de probă într-un eventual litigiu,stabilesc ca acordul de voinţă să îmbrace forma unuiînscris.

c) Forma solemnă a actului juridic ad validitatem, adprobationem şi pentru opozabilitatea faţă de terţi:

212



Consimţământul părţilor la actul juridic se poateexterioriza şi într-o formă solemnă.

Forma solemnă a actului juridic priveşte:

- valabilitatea actului juridic (forma este cerută ad validitatem sau ad solemnitatem)- proba actului juridic (forma este cerută ad

probationem)- opozabilitatea faţă de terţi (condiţii de

publicitate).Forma solemnă a actului juridic poate fi impusă

de lege sau stabilită convenţional de părţi. De regulă,forma contractelor o aleg părţile contractante. Abaterile de lalibertatea alegerii formei contractuale se stabilesc prin lege.

Forma cerută ad validitatem este condiţia devalabilitate a actului juridic în lipsa căreia actul juridicnu se naşte valabil.

În doctrina juridică sunt arătate următoareleraţiuni ale formei actului juridic (negotium juris) ad validitatem.

- actul juridic (negotium juris) are importante

consecinţe patrimoniale pentru cel ce le încheie. Deexemplu, actul juridic de donaţie (art.813 Cod civil: „Toatedonaţiile se fac prin act autentic”), actul juridic de ipotecă(art.1772 Cod civil: „ipoteca convenţională nu va putea ficonstituită decât prin act autentic”); actul juridic de vânzarea-cumpărarea terenurilor (art.2 alin.1 din Legea privindcirculaţia juridică a terenurilor nr.54/1998. „Terenurilesituate în intravilan şi extravilan pot fi înstrăinate şi

dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formăautentică.”); testamentul (art.858 Cod civil: „Un testament poatefi olograf, sau făcut prin act autentic, sau în formămistică”) etc.

- statul poate cunoaşte şi controla încheiereaunor acte juridice cu importanţă deosebită pentru părţişi pentru stat;

- forma de solemnitate garantează libertateadeplină şi conştientă a consimţământului, în acte

213



juridice cu importante consecinţe patrimoniale (deexemplu, donaţia, testamentul)

- se asigură protecţia intereselor creditorilor şi

terţilor, în contra unor eventuale fraude îndreptateîmpotriva lor (De exemplu, debitorul urmăreşteprovocarea insolvabilităţii sau agravarea ei, prin donaţii,pentru a evita plata datorată creditorului său).1

Forma actului juridic ad validitatem se caracterizeazăprin:

- constituie condiţie esenţială de validitate aactului juridic, în lipsa căreia actului juridic este lovit de nulitate

- în actul juridic încheiat în formă solemnăconsimţământul este întotdeauna expres (nu esteadmisibil consimţământul tacit.)

- actul juridic poate fi încheiat într-o singurăformă: solemnă sau consensuală. Când legea precizeazăforma solemnă, părţile nu pot face o altă alegere.Excepţie: în cazul testamentului care poate fi: în formăautentică, în formă olografă (scris în întregime, datat şisemnat de către testator), în formă mistică (semnat de

testator – poate fi scris şi de o altă mână – închis, sigilatşi prezentat unei judecătorii ce întocmeşte un proces-verbal pe înscrisul unde s-a întocmit testamentul sau peplicul unde s-a introdus testamentul).

Condiţiile cerute pentru întocmirea actului juridicîn formă solemnă ad validitatem:

- actul juridic se încheie în întregime în formă solemnă

(toate clauzele)- actul juridic accesoriu actului juridic solemn seîncheie în formă solemnă. De exemplu, la încheiereaunui act juridic solemn prin reprezentare şi procuraîmbracă forma solemnă.

Sunt acte juridice ce se încheie în formă solemnăad validitatem următoarele:

- contractul de donaţie (art.813 Cod civil)

1 Paul Mircea Cosmovici, op.cit ., pag.117-118

214



- testamentul (art.858 Cod civil)- revocarea expresă a unui legat (art.920 Cod

civil)

- acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar(art.704 Cod civil şi art.76 alin.4 din Legea nr.36/1995- renunţarea expresă la succesiune (art.74 alin.4

din Legea nr.36/1995)- subrogaţia în drepturile creditorului plătit,

acceptată de debitor (art.1107 pct.2 Cod civil)- contractul de ipotecă (art.1772 Cod civil)- actul juridic între vii având ca obiect

înstrăinarea unui teren (art.2 din Legea nr.54/1998privind circulaţia juridică a terenurilor)

- contractul de arendare (art.6 alin.1 din Legeaarendării nr.16/1994)

- exprimarea consimţământului părinţilor(părintelui) la adopţia copilului (art.7 alin.1 dinOrdonanţa nr.25/1997 cu privire la regimul juridic aladopţiei, aprobată prin Legea nr.87/1998 privindadopţiunea).

- exprimarea consimţământului scris cu privire ladonarea de ţesuturi şi organe în scop terapeutic (art.5alin.1 din Legea nr.2/1998)

- contractul de cesiune a drepturilor asupramărcii trebuie încheiat în formă scrisă (art.40 din Legeanr.84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice)

- actul constitutiv al asociaţiilor şi fundaţiilor fărăscop patrimonial (art.6 din Ordonanţa de Guvern

nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii)- actul constitutiv al unor societăţii comerciale (art.16din Legea nr.31/90 privind societăţile comerciale,republicată).

Forma cerută ad probationem constă în întocmireaîn scris a actului juridic cu scopul de a constitui mijloc deprobă într-un eventual litigiu.1

1 Prof.univ.dr. Gheorghe Beleiu, op.cit ., pag.163, Iosif R.Urs, op.cit ., pag.252, Paul Mircea

215



Forma actului juridic ad probationem se impune dinurmătoarele considerente:

- unele acte juridice sunt importante fie sub aspectul

consecinţelor patrimoniale, fie sub aspectul produceriiunor suspiciuni faţă de terţi. De exemplu, cumpărareade bijuterii în valoare de câteva sute de milioane este unmotiv suficient ca părţile să convină întocmirea în formăscrisă a contractului de vânzare-cumpărare sau, deexemplu, întocmirea în formă scrisă a contractului devânzare-cumpărare a 100 navete de bere de cătrecumpărătorul, vecin cu o fabrică de bere proprietate de stat;

- redactarea în formă scrisă asigură eliminareasuspiciunilor privind conţinutul şi obiectul actului juridic;

- constituie cele mai certe mijloace de probaţiune(scripta manent ) Legea prevede expres că un înscris nupoate fi combătut decât prin alt înscris (art.1191 alin.2Cod civil: „nu se va primi niciodată o dovadă prin martori încontra sau peste ceea ce cuprinde actul”)1.

Forma cerută ad probationem se caracterizează prin:- convenită de părţi sau impusă de lege, este

obligatorie, asemănându-se cu forma cerută ad validitatem;

- în caz de litigiu, dovada actului juridic nu se maipoate face prin alte mijloace de probă. Deşi actul juridicnegotium juris este valabil încheiat, el nu poate fi doveditcu alt mijloc de probă. Practic sancţiunea este odecădere din dreptul de a proba.

Unii autori consideră forma cerută ad probationem

ca fiind o excepţie de la principiul consensualismului.2

Forma ad probationem o cer părţile sau legea.Legea cere această formă în două moduri:- printr-un text general referitor la toate actele juridice. În

art.1191 Cod civil se dispune imperativ: „dovada actelor juridice

Cosmovici, op.cit ., pag.121, prof.dr. Teofil Pop, op.cit ., pag.1531 Ioan Albu, Drept civil, Contractul şi răspunderea contractuală, Ed. “Dacoa”,Cluj-Napoca, 1994, pag.872 N. Nicola, Actul juridic civil , în Dreptul civil român, Curs selectiv pentru licenţă, 1996, Ed.“Press Mihaela”, Bucureşti, 1996, pag.46

216



al căror obiect are o valoare ce depăşeşte suma de 250lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate facedecât prin act autentic, sau prin act sub semnătură

privată.”- precizează actele juridice ce trebuie întocmite ad probationem.

De exemplu:- contractul de locaţiune, art. 1416 Cod civil: „Dacă

contractul făcut verbal n-a primit nici o punere înlucrare, (n.a.: în sensul că s-a limitat la forma orală deîncheiere) şi una din părţi îl neagă, nu se poate primiproba prin martori, oricât de mic ar fi preţul şi chiar când s-ar zice că s-a dat ar vună” );

- contractul de depozit voluntar art.1597 Cod civil: „Depozitul voluntar nu se poate face decât prin înscris”;

- contractul de tranzacţie, art.1705 Cod civil:„T ranzacţia trebuie să fie constatată prin act scris.”

- contractul de închiriere a locuinţelor art.21 dinLegea nr.114/1996 se face: „prin contract scris, care se vaînregistra la organele fiscale teritoriale”;

- contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale de autorart.42 din Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor şidrepturile conexe: „Existenţa şi conţinutul contractuluide cesiune a drepturilor patrimoniale se pot dovedinumai prin forma scrisă a acestuia.”

- contractul de cesiune a dreptului de adaptareaudiovizuală art.68 alin.2 din Legea nr.8/1996 privinddreptul de autor şi drepturile conexe: „Cesiunea

dreptului de adaptare audiovizuală se poate face numaiîn baza unui contract scris între titularul dreptului deautor şi producătorul operei audiovizuale.”

- contractul de asigurare art.10 din Legeanr.136/1995 privind asigurările şi reasigurările înRomânia: „Contractul de asigurare se încheie în formăscrisă. El nu se poate dovedi prin martori chiar dacăexistă început de dovadă scrisă.”

217



Forma cerută pentru opozabilitatea faţă de terţi esteforma cerută de lege în scopul ca actul juridic să fieopozabil şi terţilor (persoane care nu au participat la

încheierea actului juridic). Sunt protejate astfeldrepturile şi interesele terţilor. De exemplu, cercetândregistrul de carte funciară, o persoană află căproprietarul terenului agricol situat dincolo de gard estevecinul său şi deci, când acesta va dori să înstrăineze,poate să-şi exercite dreptul de preemţiune.

Forma cerută de lege pentru publicitate esteobligatorie. În cazul nerespectării formei de publicitateactul juridic nu este opozabil terţilor (ei pot ignora actuljuridic când una din părţi îl invocă împotriva lor. Deexemplu, când proprietarul nu şi-a intabulat terenul, elnu poate cere vecinului să mute gardul construit peterenul său, pentru că actul juridic prin care a dobânditterenul produce efecte numai faţă de părţi, el nuproduce nici un efect faţă de terţ.)

În literatură s-a apreciat că în acest caz suntemîn prezenţa unei excepţii de la principiul

consensualismului, deoarece actul juridic trebuie făcutcunoscut terţilor prin împlinirea unor măsuri specificeprevăzute de lege.1

Legea impune forma de publicitate ca fiind condiţie deopozabilitate faţă de terţi, în principal, în următoarelecazuri:

- publicitatea imobiliară prin cărţile funciare(art.21 din Legea nr.7/1966)

- publicitatea constituirii gajului (art.1686 Cod civil)- notificarea cesiunii de creanţă (art.1393 Codcivil)

- data certă a înscrisului sub semnătură privată(art.1182 Cod civil)

- publicitatea constituirii societăţilor comerciale(art.1 Legea 26/1990 privind Registrul comerţului) prinRegistrul comerţului;

1 E. Poenaru, Introducere în dreptul civil , T eoria generală, Persoanele, 1996, pag.118

218



- publicitatea constituirii asociaţiilor şi fundaţiilor(art.5 din Ordonanţa de Guvern nr.26/2000) etc. lainstanţele judecătoreşti.

4. Modalităţile actului juridic (termenul,condiţia, sarcina)

Noţiunea de modalitate a actului juridic civilModalităţile actului juridic sunt împrejurări

viitoare care influenţează:- existenţa actului juridic (condiţia)- exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor

ce constituie conţinutul actului juridic (termenul).Modalităţile actului juridic produc efecte dupăîncheierea actului juridic. Modalităţile sunt fie curgereatimpului (termen) fie acţiuni omeneşti sau evenimenteale naturii (condiţia sau sarcina). Actele juridice seclasifică sub aspectul modalităţilor în:

- acte juridice pure şi simple, care prin natura lornu pot fi afectate de modalităţi. De exemplu, căsătoria,înfierea, recunoaşterea filiaţiei etc.

- acte juridice ce nu pot exista decât afectate demodalităţi, ca de exemplu, contractul de împrumut(întotdeauna împrumutul se acordă pe o perioadă detimp), contractul de rentă viageră (întotdeauna seîntinde în timp până la moartea credirentierului),contractul de asigurare afectat întotdeauna de ocondiţie – realizarea sau nu a riscului asigurat. În acesteacte juridice termenul şi condiţia devin condiţii

esenţiale de validitate ale actului juridic civil.- acte juridice ce pot fi sau nu afectate demodalităţi. Această categorie de acte juridice este ceamai numeroasă. De exemplu, în contractul de vânzare-cumpărare părţile pot conveni plata preţului la untermen suspensiv (la data de...) sau să tacă în aceastăprivinţă, şi atunci vânzarea-cumpărarea devine un actneafectat de modalităţi. Acelaşi contract poate fi

afectat de o condiţie suspensivă (îţi vând apartamentul219



dacă până la 31 decembrie m-am mutat la Reghin) saunu.

Părţile sunt îndreptăţite să stabilească sau nu

modalităţile actului juridic ca expresie a principiului libertăţiicontractuale. De asemenea, în actele juridice cu titlu gratuit,

sarcina stipulată în favoarea gratificatului vine înîntâmpinarea interesului urmărit de dispunător.

Termenul (dies)a) Noţiunea de termenTermenul este un eveniment viitor şi cert că se va

produce, care amână începerea exercitării drepturilorsau executării obligaţiilor sau le stinge.

Termenul vine de la cuvântul din limba latină„dies” în sensul de zi, dată, timp.

Definiţia stabileşte particularităţile termenului:- produce efecte întotdeauna după î ncheierea actului

juridic;- este un eveniment viitor şi sigur că se va

împlini;- afectează numai exercitarea drepturilor şi

executarea obligaţiilor pe care fie le amână (termensuspensiv), fie le stinge, (termen extinctiv). De exemplu, la vânzareatelevizorul părţile stabilesc ca plata preţului să se facăpeste 3 luni, în 31 mai. Actul juridic există, dar părţileconvin ca vânzătorul să-şi exercite dreptul de a cerepreţul la 31 mai – eveniment viitor şi cert că se va

îndeplini – şi totodată cumpărătorul să-şi executeobligaţia de a preda preţul la acelaşi termen. Într-un altexemplu, în contractul de închiriere, părţile stabilesctermenul până la care se închiriază bunul, dată la carecontractul încetează.

Regulile generale privind termenul sunt reglementate deCodul civil:

- art.1022 „Termenul se deosebeşte de condiţiepentru că el nu suspendă angajamentul, ci numai

220



stabileşte durata în timp a actului juridic şi este specificactelor juridice cu executarea succesivă în timp. Deexemplu, contractul de locaţiune, de comodat

(împrumut de folosinţă), rentă viageră, de întreţinere.După beneficiarul termenului, termenul este înfavoarea debitorului, a creditorului sau în favoareaambelor părţi.

- termenul stabilit în favoarea debitorului, este regulaprevăzută în art.1024 Cod civil: „Termenul estepresupus întotdeauna că s-a stipulat în favoareadebitorului, dacă nu rezultă din stipulaţie sau dincircumstanţe că este primit şi în favoarea creditorului”.

- termenul stabilit în favoarea creditorului. În unelecontracte termenul poate fi stabilit în favoareacreditorului. De exemplu, în contractul de depozit seconsideră că termenul este stabilit în favoareadeponentului (cel ce lasă lucrul în depozit, este creditorpentru că are dreptul să ceară lucrul înapoi cândvoieşte), potrivit art.1616 Cod civil: „depozitul trebuiesă se restituie deponentului îndată ce s-a reclamat,

chiar când s-ar fi stipulat prin contract un anumetermen pentru restituţiunea lui.” Spectatorul, deponentulpaltonului la garderoba sălii de spectacol, poate cereoricând restituirea, la sfârşitul primului act, dar şi latermen, la, sfârşitul spectacolului.

- termen stabilit în favoarea ambelor părţi. Unexemplu de astfel de act juridic este contractul de asigurare, cândla data producerii riscului asigurat se nasc şi se exercită

drepturile, se execută obligaţiile de către asigurat şiasigurător.Numai partea ce se bucură de beneficiul

termenului poate renunţa la el. De exemplu,împrumutatul ce se bucură de termenul de restituirepoate să renunţe şi să restituie împrumutul înainte determen.

După cum în momentul stabilirii lui poate fi

222



cunoscut sau nu, termenele sunt certe şi incerte.- cert este termenul a cărui împlinire este cunoscut. De

exemplu, se împrumută suma până la 14 mai, se închiriează

apartamentul pe 1 an începând cu ziua de mâine etc.- incert este termenul care se împlineşte cusiguranţă într-o zi, dar această zi este necunoscute înmomentul încheierii actului juridic. De exemplu, încontractul de rentă viageră se ştie termenul contractului – moartea credirentierului, dar nu şi ziua; în contractul decomodat (de împrumut de folosinţă) se împrumută pompade apă la prima ploaie torenţială pentru a scoate apadin beciul inundat, se vinde echipamentul de schi în ziuaprimei zăpezi, etc.

Condiţia nu se confundă cu termenul incert. Încazul condiţiei, se află sub semnul întrebării existenţaevenimentului viitor – de exemplu, îţi vândechipamentul de schi dacă până la 1 decembrie măînsor – pe când la termenul incert evenimentul viitoreste sigur că se va întâmpla, dar nu se ştie exact ziua –îţi vând echipamentul de schi în ziua primei zăpezi, care

poate fi peste câteva zile, săptămâni, luni.Termenul incert este numit de un autor „termen

cu scadenţă incertă”.1

Termenul cert este denumit, apreciem sugestiv,şi termen precis în raport de termenul neprecis (incert).2

După izvorul său, termenul este convenţional(voluntar), legal şi judiciar

- convenţional: se stabileşte prin acordul devoinţă al părţilor. De exemplu, vânzătorul acordăcumpărătorului un termen de plată, acordarea unuiîmprumut până la o anumită dată etc.

- legal : este termenul stabilit printr-un text al legii. Deexemplu, legea prin moratoriu stabileşte data până la

1 Iosif R. Urs, op.cit ., pag.2582 Prof.univ.dr.Gheorghe Beleiu, op.cit ., pag.167, prof.unic.dr.Ion Dogaru, op.cit ., pag.196,A. Pop, Gh. Beleliu, op.cit ., pag.286, E. Poenaru, op.cit ., pag.121, N. Nicolae, op.cit ., pag.51

223



care se amână executarea obligaţiilor tuturor debitorilorsau a unei categorii de debitori; legea prin prorogarelegală prelungeşte existenţa contractului, după ce s-a

împlinit termenul extinctiv stabilit de părţi.- judiciar : este termenul acordat de instanţa dejudecată. El se numeşte termen de graţie şi estereglementat de art.1101 Cod civil: judecătorii „pot, înconsiderarea poziţiei debitorului, să acorde micitermene pentru plată, şi să oprească executareaurmăririlor, lăsând lucrurile în starea în care se găsesc”.Sunt acte juridice pentru care legea prevede expres că nuse acordă termene de graţie. De exemplu, în cazulcontractului de depozit.

c) Efectele termenuluiTermenul afectează numai executarea actului

juridic, nu şi existenţa lui.Efectele termenului suspensiv. Termenul suspensiv

amână începerea exercitării drepturilor şi a executăriiobligaţiilor. De exemplu, în contractul de împrumut părţile

stabilesc ca suma împrumutată să se restituie la 1ianuarie, dată până la care împrumutătorul deşi aredreptul de a cere restituirea sumei împrumutate, nu-lpoate exercita. De asemenea, împrumutatul areobligaţia de restituire din momentul încheieriicontractului, dar executarea acesteia este legată deîmplinirea termenului suspensiv. Existenţa drepturilor şiobligaţiilor părţilor produc următoarele efecte:

- plata făcută de debitor înainte de împlinireatermenului este o plată valabilă, datorată. De exemplu,dacă împrumutatul restituie suma înainte de 1 ianuarie, el a executatobligaţia asumată. Dacă ar cere instanţei restituireasumei plătite înainte de împlinirea termenului, chiar dineroare, cererea i-ar fi respinsă, pentru că a făcut o platădatorată (art.1023 Cod civil dispune: „aceea ce sedatoreşte cu termen nu se poate cere înainteatermenului, dar ceea ce se plăteşte înainte nu se mai poate

224



repeti (restitui).” În acest caz, împrumutatul se considerăcă a renunţat la beneficiul termenului.

- creditorul (în exemplul de mai sus, împrumutătorul) în

calitate de titular al dreptului (de a cere creanţa, sumade bani împrumutată) poate lua măsuri de conservare adreptului său. (De exemplu, împrumutătorul are dreptulde a cere punerea de sechestru asigurator asupra unorbunuri ale debitorului pentru ca la scadenţă, în cazulinsolvabilităţii împrumutatului să aibă posibilitateamaterială să reprimească suma împrumutată).Creditorul nu are dreptul la acţiune oblică sau laacţiunea pauliană (revocatorie).

- în actele juridice translative de proprietate (de exemplu, încontractul de vânzare-cumpărare) ce au ca obiectderivat un bun cert (res certa), trasferul dreptului deproprietate se face în momentul realizării acordului devoinţă al părţilor (art.1295 Cod civil: „vinderea esteperfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privinţa vânzătorului,îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra

preţului, deşi, lucrul încă nu se va fi predat şi preţulîncă nu se va fi numărat ”). Dobânditorul devineproprietar al lucrului, şi în această calitate va suportariscul pieririi fortuite a lucrului, urmând să plăteascăbunul pierit, deşi nu mai poate intra în posesia lui. Deexemplu, într-un contract de vânzare-cumpărare a uneibiciclete, părţile stabilesc ca preţul să se predea la 30de zile de la data încheierii contractului şi predării

bicicletei. Proprietarul lucrului devine cumpărătorul.Când lucrul piere până la împlinirea termenuluisuspensiv (în cele 30 de zile stabilite până la data plăţii)riscul îl suportă cumpărătorul – în calitate de proprietaral lucrului (el plăteşte preţul la scadenţă – împlinireatermenului suspensiv, fără să mai poată intra în posesiabicicletei). Părţile pot stabili ca proprietatea să setransmită la o altă dată decât aceea a realizăriiacordului de voinţă. În exemplul nostru, părţile stabilesc

225



ca proprietatea să se transfere în momentul efectuăriiplăţii, la termenul suspensiv convenit. Până înmomentul împlinirii termenului suspensiv, vânzătorul

este proprietarul lucrului şi va suporta riscul pieririifortuite a lucrului (la fel ca dobânditorul în primul caz),potrivit regulii res perit domino (lucrul piere în sarcinaproprietarului).

În actele juridice afectate de termenul suspensivobligaţiile părţilor există, ele însă nu pot fi pretinse pedurata termenului suspensiv. Acest fapt dă naştere laurmătoarele efecte:

- creditorul nu poate pretinde executareaobligaţiei de către debitor, până la împlinireatermenului suspensiv (art.1023 Cod civil). De exemplu,în contractul de împrumut împrumutătorul nu poatecere restituirea sumei împrumutate, înainte deexpirarea termenului suspensiv (înainte de scadenţă)

- creditorul nu poate opune debitoruluicompensaţia (este un mijloc de stingere a două datoriireciproce şi de aceeaşi natură existente între două

persoane, fiecare persoană fiind în acelaşi timpcreditor şi debitor al celeilalte persoane). De exemplu,împrumutătorul, pe perioada împrumutului, a devenitdebitor al împrumutantului (trebuie să predea preţulbunului cumpărat de la acesta). Compensaţia nu poatesă stingă cele două obligaţii (împrumutătorul nu maicere de la împrumutat suma pentru că şi el are oobligaţie de plată echivalentă), deoarece nu se

îndeplineşte una din condiţiile compensaţiei – datoriilesă fie exigibile. (Datoria împrumutatului nu esteexigibilă, nu a ajuns la scadenţă). În art.1145 Cod civilse precizează: „Compensaţia n-are loc decât între douădatorii (...) care sunt deopotrivă lichide şi exigibile.”

- prescripţia dreptului la acţiune începe să curgăde la data împlinirii termenului suspensiv. De exemplu,împrumutătorul se poate adresa instanţei de judecatăpentru a cere apărarea dreptului său de creanţă (de a

226



primi suma împrumutată) numai din ziua împliniriitermenului suspensiv (data scadenţei).

Efectele termenului extinctivLa împlinirea lui actul juridic civil încetează. De

exemplu, la împlinirea termenului extinctiv la contractulde închiriere a apartamentului – 5 mai 2005 –contractulîncetează să mai producă efecte juridice: locatarul numai beneficiază de dreptul de folosinţă aapartamentului, locatorul nu mai poate pretinde chiria.

d) Noţiunile de „scadenţă” şi „exigibilitate”Prin scadenţă se înţelege împlinirea termenului

suspensiv. De exemplu, obligaţia împrumutatului de arestitui suma împrumutată este scadentă la 25 mai,data când se împlineşte termenul suspensiv.

Obligaţia ajunsă la scadenţă devine exigibilă,adică se poate cere executarea ei de la debitor, iarcând acesta refuză prin acţiune în instanţă.

Regula în dreptul civil este aceea că simplaajungere la scadenţă nu înseamnă şi dorinţacreditorului ca obligaţia să i se execute. Procedura„punerii în întârziere” printr-o somaţie de plată saunotificare trimisă debitorului prin executoriijudecătoreşti este procedeul juridic la îndemânacreditorului prin care îşi manifestă voinţa să-i fieexecutată prestaţia.

Prin excepţie, în art.1079 Cod civil se prevădsituaţiile când debitorul este de drept în întârziere: „1.în cazurile anume determinate de lege; 2. când s-acontractat expres că debitorul va fi în întârziere laîmplinirea termenului, fără a fi necesitate de notificare;3. când obligaţia nu poate fi îndeplinită decât într-untimp determinat, ce debitorul a lăsat să treacă.”

e) Renunţarea la termen şi decăderea din

227



beneficiul termenuluiPartea în favoarea căreia s-a stabilit termenul

poate renunţa la termen. De exemplu, cumpărătorul

renunţă la termenul primit şi achită ultimele trei ratecontractuale deodată.Decăderea din beneficiul termenului este o

sancţiune civilă prin care debitorul ajuns în stare deinsolvabilitate sau care, prin fapta sa micşoreazăgaranţiile constituite în favoarea creditorului, nu maipoate beneficia de termenul stabilit în favoarea sa. Înaceastă situaţie obligaţia debitorului devine exigibilă şise execută la fel ca în situaţia în care ar fi ajuns lascadenţă (art.1025 Cod civil).

Condiţiaa) Noţiunea de condiţieCondiţia ca modalitate a actului juridic este un

eveniment viitor şi nesigur că se va produce de caredepinde existenţa efectelor actului juridic civil. Decondiţie depinde naşterea drepturilor şi obligaţiilorpărţilor, a efectelor actului juridic. Practic actul juridic

există, a fost încheiat de părţi, dar el nu produce efectejuridice. În doctrină se mai utilizează formula „depindeînsăşi existenţa ori inexistenţa actului juridic”,exprimare ce poate naşte confuzii.”1

Noţiunea „există” în sens comun ne conduce laideea că actul juridic ca atare este ceva perceptibilsimţurilor noastre. Şi este aşa. Actul juridic a fostîncheiat de părţi, el există în materialitatea lui în forma

a unui înscris sau a fost perceput prin simţurile noastre,în formă consensuală.Nu există însă dreptul civil subiectiv şi obligaţia

corelativă, deci nu există efectele actului juridicîncheiat. Acestea vor exista sau nu în viitor, în raport deîndeplinirea sau nu a condiţiei. Prevederile art.1017 Codcivil dispune: „obligaţia, sub condiţie suspensivă, este

1 St. Rausch, op.cit ., pag.103, A. Pop, Gh. Beleiu, op.cit ., pag.286, prof.univ.dr. Ion Dogaru,op.cit ., pag.196

228



aceea care depinde de un eveniment viitor şi necesar.”Noţiunea de obligaţie şi noţiunea de act juridic nu sesuprapun. Această opinie este îmbrăţişată în doctrină.2

Într-o altă formulare, pe care o apreciem:„condiţia ca modalitate a actului juridic este uneveniment viitor şi nesigur în ce priveşte realizarea sa,de care depinde însăşi existenţa actului juridic (sau, maiexact, depinde existenţa efectelor actului juridic”).3

Definiţia condiţiei evidenţiază două particularităţiale acesteia:

- este un eveniment viitor care se poate sau nu realiza- de realizarea sau nu a condiţiei depinde

naşterea sau nu a drepturilor şi obligaţiilor părţilor.Condiţia ca modalitate a actului juridic este

reglementată în cartea III, titlul III „Despre contractesau convenţii”, cap.VI, secţiunea I. „Despre obligaţiilecondiţionale” art.1004-1021 Cod civil.

b) Clasificarea condiţiilorDupă efectele pe care le produce, condiţia este

suspensivă şi rezolutorie.

- condiţia suspensivă este condiţia de care depindenaşterea drepturilor şi obligaţiilor părţilor, a raportuluijuridic de obligaţii între acestea. De exemplu, încontractul de vânzare-cumpărare a unui televizorpărţile stabilesc de comun acord o condiţie: vânzareava avea loc numai dacă până la 31 decembrie 2003vânzătorul se va însura. Va dobândi astfel, încă 2televizoare ale viitoarei soţii şi televizorul său îi

prisoseşte.În art.1017 Cod civil este definită condiţiasuspensivă: „obligaţia, sub condiţie suspensivă esteaceea care depinde de un eveniment viitor şi necert.” (în exemplul dat de încheierea sau nu a căsătoriei până

2 Dr.doc. Virgil Economu, în Tratat de drept civil, Partea generală, vol.I., deprof.dr.doc. Traian Ionaşcu şi colectivul, pag.300-301, prof.univ.dr.DumitruLupulescu, op.cit ., pag.128, prof.dr. Teofil Pop, op.cit ., pag.159, prof.univ.dr. Liviu Pop,op.cit ., pag.3853 M. Mureşan, P. Ciacli, op.cit ., pag.152

229



la data de 30 martie).- condiţia rezolutorie: este acel eveniment viitor şi

nesigur care dacă se realizează are ca efect desfiinţarea

drepturilor şi obligaţiilor părţilor, stingerea raportuluijuridic între părţi, cu efect retroactiv. De exemplu, în contractulde vânzare-cumpărare a unui autoturism se stabileştecondiţia: plata preţului să se facă până la 1 iulie. Dacăplata nu se face până la data stabilită, contractul devânzare-cumpărare se desfiinţează retroactiv de la dataîncheierii lui.

Condiţia rezolutorie este astfel definită în textulart.1019 Cod civil: „condiţia rezolutorie este aceea caresupune desfiinţarea obligaţiei la un eveniment viitor şinecert .”

În realitate, actul juridic producele efectele unuiact juridic pur şi simplu cu precizarea: dacă condiţia nuse îndeplineşte (în exemplul dat, plata se face până ladata de 1 iulie), actul juridic se consolidează ca şi cumnu ar fi fost afectat de condiţie rezolutorie; dacăcondiţia se îndeplineşte (în exemplul dat, cumpărătorul

nu plăteşte preţul până la data stabilită) actul juridic sedesfiinţează retroactiv.

„Ea (condiţia rezolutorie – n.a.) nu suspendăexecutarea obligaţiei, ci numai obligă pe creditor arestitui aceea ce a primit, în caz de îndeplinire aevenimentului prevăzut în condiţie”, art.1019 alin.2 Codcivil.

După cauza de care depinde îndeplinirea sau nua condiţiei, se disting condiţia cazuală, mixtă şiprotestativă.

- condiţia cazuală: (casus = întâmplare) realizarea eidepinde de întâmplare sau hazard.

În art.1005, Codul civil dispune: „Condiţia cazuală esteaceea ce depinde de hazard şi care nu este în puterea

230



creditorului, nici într-aceea a debitorului.” De exemplu, încontractul de încheiere a unui apartament, se stabileşte condiţia:îţi închiriez apartamentul numai dacă săptămâna

viitoare voi câştiga la loto un apartament.Se apreciază că este condiţie cazuală şiîmprejurarea care depinde exclusiv de voinţa unei terţepersoane nedeterminate. De exemplu, îţi donezcursurile dacă în sesiunea de vară voi lua numai notede zece.1

condiţia mixtă, este evenimentul viitor şi nesigurcă se va întâmpla, ce depinde de voinţa unei părţi şi devoinţa unei terţe persoane.

„Condiţia mixtă este aceea care depindetotodată de voinţa uneia din părţile contractante şi deaceea a unei alte persoane” (art.1007 Cod civil). De exemplu,în contractul de împrumut a 10 milioane lei se stabileştecondiţia: dacă voi vinde combina muzicală (acordareaîmprumutului depinde de voinţa unei terţe persoanecare va cumpăra sau nu combina muzicală).

condiţia potestativă, este condiţia ce depinde de

voinţa părţilor sau a uneia din părţi.„Condiţia potestativă este aceea care face să

depindă perfectarea convenţiei de un eveniment, pecare şi una şi alta din părţile contractante poate să-lfacă a se întâmpla sau poate să-l împiedice.” – art.1006,Cod civil. De exemplu, în contractul de vânzare-cumpărarese vinde un apartament, dacă până la 1 mai vânzătorul îşiva cumpăra altul.

Condiţia potestativă poate fi:condiţia pur potestativă, când îndeplinireaevenimentului viitor depinde exclusiv de voinţa uneiadin părţi. Ea se exprimă prin expresiile: „dacă voi dori”,dacă voi vrea”, „când îmi va plăcea”.

Când realizarea condiţiei pur protestativedepinde exclusiv de voinţa debitorului (de exemplu, îţivând – cel ce face propunerea este debitor, deoarece se

1 Prof.univ.dr.Liviu Pop, op.cit ., pag.285

231



obligă la prestaţia de a da – casa dacă voi dori)obligaţia este nulă (actul juridic nu se poate încheiapentru lipsa consimţământului – declararea manifestării

de voinţă a debitorului de a încheia actul juridic esteneserioasă, nu s-a făcut cu intenţia de a produce efectejuridice, de a se lega de creditor din punct de vederejuridic – îţi vând casa dacă voi dori).

Când realizarea condiţiei pur potestative depindeexclusiv de voinţa creditorului (de exemplu, îţi vândautoturismul, dacă vei dori să-l cumperi până la 10 mai– cumpărătorul este creditor al autoturismului) obligaţiaeste valabilă.

În art.1010 Cod civil se reglementează condiţia purprotestativă cu privire la debitor şi implicit prin,interpretare per a contrario, condiţia pur protestativă cuprivire la creditor: „obligaţia este nulă când s-acontractat sub o condiţie potestativă din partea celui cese obligă”.

Condiţia potestativă simplă, când condiţiadepinde de voinţa unei părţi şi de un fapt exterior sau

de voinţa unei terţe persoane nedeterminate. Deexemplu, îţi împrumut 1 milion dacă voi fi premiat lasfârşitul lunii.

- După cum constă în realizarea sau nerealiz areaevenimentului distingem condiţia pozitivă şi condiţianegativă.

Condiţia pozitivă, este condiţia formulată în sensafirmativ, adică actul juridic depinde de un eveniment

ce se va întâmpla. De exemplu, îţi vând televizorul,dacă mă voi transfera la Cluj-Napoca până la 1 iunie.Condiţia negativă este condiţia formulată în sens

negativ, adică actul juridic depinde de un eveniment cenu se va întâmpla. De exemplu, îţi vând televizorul,dacă până la Crăciun nu mă voi transfera la Cluj-Napoca.

Practic orice condiţie poate fi formulată în modpozitiv sau negativ.

232



După cum evenimentul viitor şi nesigur esteimposibil, contrar legii sau regulilor de morală condiţia

poate fi imposibilă, ilicită şi imorală.condiţia imposibilă este condiţia ce constă într-uneveniment viitor ce nu poate să se îndeplinească.Imposibilitatea îndeplinirii condiţiei este de natură fizică(de exemplu, îţi donez apartamentul dacă în 3 zilemergi pe jos până la Mamaia) sau de natura juridică (deexemplu, îţi donez televizorul dacă-mi prezinţi titlu deproprietate asupra clădirii Penitenciarului Gherla).

condiţia ilicită constă într-un fapt contrar legii (deexemplu, îţi donez cursul dacă mă ajuţi să „sparg”librăria „Gaudeamus”).

condiţia imorală este condiţia ce constă într-unfapt contrar bunelor moravuri (de exemplu, îţiîmprumut bicicleta 10 zile, dacă te plimbi gol vineriseară prin cămin).

C ondiţia suspensivă ce constă într-un faptimposibil, ilicit sau imoral este lovită de nulitate şi actul

juridic nu mai produce nici un efect.condiţia rezolutorie ce constă într-un fapt

imposibil, ilicit sau imoral este nulă şi actul juridicproduce efectele unui act juridic pur şi simplu.

c) Reguli speciale cu privire la îndeplinirea sauneîndeplinirea condiţiei

Aceste reguli sunt stabilite în Codul civil.

În Codul civil se prevăd patru reguli speciale cuprivire la îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiei:• art.1011 Cod civil: „îndeplinirea condiţiei trebuie să

se facă astfel cum au înţeles părţile să fie făcută.”• art.1012 alin.1 Cod civil: „când obligaţia este

contractată sub condiţia că un eveniment oarecare seva întâmpla într-un timp fixat, condiţia este consideratăca neîndeplinită, dacă timpul a expirat fără ca

evenimentul să se întâmple.”233



De exemplu, îţi donez mobila dacă mă voi mutala Bucureşti până la Crăciun, condiţia este îndeplinitănumai când până la Crăciun m-am mutat la Bucureşti.

După ce a trecut Crăciunul, condiţia se considerăneîndeplinită, chiar dacă la câteva zile după Crăciun m-am mutat la Bucureşti.

• art.1013 alin.1 Cod civil prevede situaţia simetrică:„când obligaţia este contractată sub condiţia că uneveniment n-are să se întâmple într-un timpdeterminat, această condiţie este îndeplinită, dacătimpul a trecut, fără ca evenimentul să se fi întâmplat .”De exemplu, îţi donez televizorul la sfârşitul facultăţii,dacă până atunci nu te însori, condiţia se considerăîndeplinită la terminarea facultăţii, dacă până laaceastă dată nu te-ai însurat.

• condiţia se consideră îndeplinită sauneîndeplinită când în actul juridic nu s-a fixat un termen,numai atunci când devine sigur că evenimentul nu seva întâmpla. De exemplu, îţi vând casa, dacă terminfacultatea şi mă mut la Bucureşti. Condiţia este

neîndeplinită când devine sigur că nu mai terminfacultatea. De exemplu, în anul II m-am căsătorit cu unmodel şi m-am mutat în Dubai.

• în cazul condiţiei negative, când s-a fixat untermen de împlinire, condiţia se consideră îndeplinită,chiar înainte de expirarea termenului, dacă este sigurcă evenimentul nu se va putea îndeplini. De exemplu,îţi donez apartamentul dacă până la Crăciun nu mă

însor. Condiţia negativă, dacă până la Crăciun nu măînsor este îndeplinită înainte de expirarea termenului,dacă până la Crăciun este sigur că nu mă însor – depildă am rămas în străinătate.

• art.1014 Cod civil: „Condiţia este repetată (n.a. -considerată) ca îndeplinită, când debitorul obligat subcondiţie a împiedicat îndeplinirea ei.”

d) Efectele condiţiei234



Regula în materia efectelor condiţiei esteretroactivitatea. Îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţieiproduce efecte de la data încheierii actului juridic.

Regula fiind supletivă, părţile prin acordul de voinţă potconveni ca efectele să se producă numai pentru viitor.Efectele condiţiei suspensive diferă după cum ne

aflăm:- înainte de îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiei

(pedente conditione)- în momentul neîndeplinirii condiţiei (deficiente

conditione)- în momentul îndeplinirii condiţiei (eveniente

conditione).Pedente conditione (înainte de îndeplinirea sau neîndeplinirea

condiţiei).Este timpul între momentul încheierii actului juridic

şi cel stabilit pentru îndeplinirea sau neîndeplinireacondiţiei. În acest interval de timp, deşi actul juridic afost încheiat, el nu produce efecte juridice, nu s-aunăscut drepturile şi obligaţiile părţilor.

Creditorul nu este titular al dreptului subiectiv dea cere executarea obligaţiei de la debitorul său. Deexemplu, în contractul de vânzare-cumpărare a unuiautoturism sub condiţia suspensivă (dacă vânzătorulpână la Crăciun se însoară) creditorul autoturismului,adică cumpărătorul, nu poate cere predareaautoturismului de la debitor- (vânzător).

Când debitorul (vânzătorul turismului în exemplul

dat) execută prestaţia (predă autoturismul) el poatecere restituirea autoturismului pentru că a făcut o platănedatorată.

Nici una din părţi nu poate stinge obligaţia princompensaţie.

Prescripţia nu începe să curgă.În actele translative de proprietate nu se produce

efectul translativ, proprietarul lucrului rămâne încontinuare cel ce doreşte să înstrăineze sub condiţie

235



suspensivă. Acest ultim efect este prevăzut în textulart.1018 Cod civil: „când obligaţia este contractată sub ocondiţie suspensivă, obiectul convenţiei rămâne în

rizico-pericolul debitorului, care s-a obligat a-l da, în caz de îndeplinire a condiţiei” (u.a. prin interpretare per a contrario,înainte de împlinirea condiţiei efectul translativ deproprietate nu se produce).

În doctrină, se recunosc creditorului câteva„prerogative specifice” argumentându-se într-o opiniecă: „obligaţia are o anumită existenţă embrionară.”1

Apreciem că în acest caz apare o inconsecvenţă:se defineşte condiţia suspensivă „acel eveniment decare depinde naşterea raportului obligaţional” pentru caapoi să se admită „existenţa embrionară” a obligaţiei,care încă nu s-a născut.

În ce ne priveşte, într-adevăr se naşte un drept înpersoana creditorului, dar acesta este prevăzut de legeşi nu de existenţa embrionară a obligaţiei: art.1016 Codcivil dispune: „Creditorul poate, înaintea îndepliniriicondiţiei, să exercite toate actele conservatoare

dreptului său”, cum ar fi întreruperea unei prescripţiietc.

Un alt drept ce se naşte în persoana creditorului,înainte de îndeplinirea condiţiei suspensive şi prevăzutde lege este transmiterea prin acte juridice a dreptuluisub condiţie suspensivă: art.1015 Cod civil: „(...) dacăcreditorul a murit înaintea îndeplinirii condiţiei,drepturile sale trec erezilor săi.” Deşi textul se referă

expres la transmiterea dreptului creditorului prin actejuridice mortis causa, în doctrină se admite şi transmitereaprin acte inter vivos a dreptului creditorului, afectat decondiţia suspensivă1

Se admite dreptul creditorului de a obţinegaranţii pentru creanţa sa (gaj, ipotecă, fidejusiune).

1 Idem, pag.3871 Gabriel Boroi, op.cit ., pag.201

236



Eveniente conditione ( condiţia s-a îndeplinit)Îndeplinirea condiţiei suspensive produce de

regulă efecte retroactive, de la data încheierii actului

juridic. Aşadar, se produc efectele unui act pur şi simpluşi drept urmare:- plata făcută de debitor pendente conditione, deşi

nedatorată, prin îndeplinirea condiţiei suspensive,devine plată datorată şi debitorul nu mai poate cererestituirea ei;

- drepturile transmise de către titular pendenteconditione se consolidează. În exemplul, îţi vândapartamentul, dacă până la Crăciun mă însor, realizareacondiţiei – dacă până la Crăciun mă însor - face catransmiterea dreptului de proprietate asupra cumpărătorului să seconsolideze;

- actele juridice încheiate de înstrăinător sedesfiinţează. De exemplu, înstrăinătorul sub condiţiesuspensivă (vânzătorul apartamentului) încheie uncontract de împrumut şi i se cere o garanţie. El încheieun contract de ipotecă al cărui obiect este

apartamentul. Condiţia se îndeplineşte. Înstrăinătoruluidevenit neproprietar de la data încheierii contractuluide vânzare-cumpărare i se desfiinţează contractul deipotecă, pentru că nu el era proprietarul apartamentuluiipotecat

De la regula conform căreia îndeplinirea condiţieisuspensive produce efecte retroactive, sunturmătoarele excepţii:

- prescripţia extinctivă curge numai de la dataîndeplinirii condiţiei (art.7 alin.3 din Decretul 167/1958„dacă dreptul este sub condiţie suspensivă sau cutermen suspensiv, prescripţia începe să curgă de ladata când s-a împlinit condiţia sau a expirat termenul”);

- fructele culese de către înstrăinătorul sub condiţiesuspensivă până în momentul îndeplinirii condiţieirămân ale lui, cu toate că bunul frugifer devineproprietatea creditorului, retroactiv de la încheierea

237



actului. În exemplul nostru, îţi vând apartamentul dacăpână la Crăciun mă însor, debitorul apartamentului(vânzătorul, înstrăinătorul) până la Crăciun îl închiriază.

Condiţia se îndeplineşte. Vânzătorul (înstrăinătorul)păstrează chiria încasată până la Crăciun, deşi va trebuisă predea apartamentul, care a intrat în proprietateacreditorului (a cumpărătorului) de la data încheieriicontractului de vânzare-cumpărare;

- actele juridice de conservare şi administrarefăcute de înstrăinător (debitor) sub condiţie suspensivărămân valabile. În exemplul nostru, înstrăinătorul(vânzătorul) apartamentului l-a pus în valoare, încheindun act juridic de administrare (contract de închiriere) careeste valabil;

- riscurile pendente conditione (atât a pieririi fortuite alucrului cât şi contractual) sunt în sarcinaînstrăinătorului (debitorului). Înstrăinătorul (debitorul)este proprietarul apartamentului (în actele translativede proprietate, pendente conditione nu se produce efectultranslativ de proprietate), şi dacă acesta piere într-un

cutremur înainte de Crăciun, va suporta paguba:neavând ce preda cumpărătorului, nu poate pretindepreţul.

Deficiente conditione ( condiţia nu se îndeplineşte).În această ipoteză părţile revin în situaţia de

dinaintea încheierii actului juridic afectat de condiţiesuspensivă. Toate actele juridice încheiate de oricaredin părţi pendente conditione se desfiinţează retroactiv.

Aşadar:- prestaţiile eventual executate se restituie;- garanţiile constituite se desfiinţează;- actele juridice încheiate de înstrăinător (debitor)

sub condiţie suspensivă se consolidează. În exemplul,nostru înstrăinătorul (debitorul) apartamentului dacă aîncheiat, pendente conditione, acte juridice ca de exemplu uncontract de ipotecă, de închiriere, acestea seconsolidează, deoarece neîndeplinirea condiţiei

238



suspensive are ca efect rămânerea apartamentului înpatrimoniul înstrăinătorului;

- actele juridice încheiate de dobânditor şi

drepturile născute în favoarea acestuia (creditor) subcondiţie suspensivă se desfiinţează retroactiv, potrivitprincipiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis (ceea cenu există, nu produce efect).

Efectele condiţiei rezolutorii Pendente conditione (perioada de timp între

momentul încheierii actului juridic şi data stabilităpentru îndeplinirea condiţiei).

În această perioadă actul juridic produce efectejuridice stabilite de părţi. Practic suntem în prezenţaunui act juridic pur şi simplu şi prin urmare se producurmătoarele consecinţe:

- ambele părţi ale actului juridic îşi exercită

drepturile şi execută obligaţiile. Creditorul are dreptulsă ceară executarea prestaţiei de către debitor, acestaare obligaţia să o execute;

- actele translative de proprietate sub condiţierezolutorie produc efectul translativ, dobânditoruldevine proprietar şi suportă astfel riscurile pieirii fortuite alucrului şi riscul contractual;

- dobânditorul dreptului sub condiţie rezolutorie,

în calitate de titular al acestuia, îl poate transmite saugreva prin acte inter vivos sau mortis causa. Dreptul setransmite tot afectat de condiţia rezolutorie. Deexemplu, într-un contract de vânzare-cumpărare a unuibun (îţi vând televizorul, dar dacă nu-mi plăteşti preţulpână la Paşti, contractul se desfiinţează) cumpărătorulsub condiţie rezolutorie, îl poate înstrăina până la Paşti.Subdobânditorul televizorului este şi el ţinut de condiţiarezolutorie (nemo plus iuris al alium transferre potest, quam ipse

239



habet ).

Deficiente conditione: (condiţia nu se îndeplineşte). În

exemplul dat, condiţia – dacă plata televizoruluicumpărat nu se face până la Paşti – nu s-a îndeplinit,plata făcându-se până la Paşti, actul juridic seconsolidează definitiv. Se consideră că de la încheieresa a fost un act juridic pur şi simplu.

Eveniente conditione (condiţia s-a realizat). Înexemplul nostru, plata televizorului s-a făcut după Paşti.În acest caz, actul juridic se desfiinţează retroactiv, dela data încheierii, considerându-se ca nu a fost încheiatniciodată şi se produc următoarele efecte:

- toate prestaţiile făcute de părţi se restituie;- drepturile pe care eventual dobânditorul le-a constituit

sub condiţie rezolutorie în favoarea unor terţe persoanecu privire la bunuri se defiinţează (nimeni nu poate damai mult decât are) şi invers, drepturile constituite deînstrăinător sub condiţie rezolutorie se consolidează.

De la regula restituirii retroactive a prestaţiilor

executate de părţi până în momentul îndepliniriicondiţiei rezolutorii sunt următoarele excepţii:

- riscurile (ale pieririi fortuite a lucrului şi alecontractului) realizate pendente conditione se suportă dedobânditor, pentru că a devenit proprietar sub condiţierezolutorie;

- actele juridice de conservare şi administrarefăcute de dobânditorul sub condiţie rezolutorie rămân

valabile, deşi, prin realizarea condiţiei rezolutorii, actulse desfiinţează şi este obligat să restituie bunul;- fructele culese de dobânditorul sub condiţie

rezolutorie rămân ale sale, deşi va restitui bunulfrugifer, pentru că a pierdut calitatea de proprietar;

- în actele juridice cu executare succesivă (deexemplu, contractul de comodat), îndeplinirea condiţieirezolutorii produce efecte numai pentru viitor (ex nunc)deoarece prestaţiile deja executate sunt ireversibile.

240



Comparaţie între termen şi condiţie camodalităţi ale actului juridic.

Asemănări:- sunt evenimente viitoare- sunt modalităţi ale actului juridic, expresii ale

principiului libertăţii contractuale

Deosebiri:Termen Condiţie

- realizarea evenimentuluiviitor este sigură

- realizarea evenimentuluiviitor este incertă

- la termenul incertnesiguranţa priveşte doarziua îndeplinirii

- nesiguranţa priveşte însăşirealizarea evenimentuluiviitor

- amână sau stingeexercitarea drepturilor şiexecutarea obligaţiilor

- afectează existenţadrepturilor şi obligaţiilor

- efectele se produc pentru viitor, ex

nunc

- efectele se produc de regulă

pentru trecut, ex tunc, cu uneleexcepţii

Sarcinaa) Noţiunea de sarcină, modalitate a actului

juridic civilSarcina ca modalitate a actului juridic este

obligaţia de a da, a face sau a nu face ceva impusă dedispunător gratificatului în contractul de donaţie saulegatul testamentar.

Contractul de donaţie şi legatul testamentar suntacte juridice cu titlu gratuit liberalităţi. Aşadar, sarcinaare un domeniu de aplicare restrâns: acte juridiceliberalităţi.

b) Clasificarea sarcinilor După persoana care beneficiază de sarcină se

241



disting: sarcina în favoarea dispunătorului, agratificatului şi în favoarea unei terţe persoane.

Sarcina în favoarea dispunătorului constă în

obligaţia de a da, a face sau a nu face ceva, ce oimpune dispunătorul în favoarea sa. De exemplu,unchiul donează autoturismul nepotului său şi impuneacestuia să-l transporte în fiecare toamnă la o staţiunebalneo-climaterică.

Sarcina în favoarea gratificatului este obligaţia de a da,a face sau a nu face ceva, pe care dispunătorul ostabileşte în favoarea celui gratificat. De exemplu,unchiul donează nepotului o sumă de bani pe careacesta să o folosească, în parte pentru o bursă de studiiîn străinătate.

Sarcina în favoarea unei terţe persoane în carebeneficiarul obligaţiei de a da, a face sau a nu face cevaeste o terţă persoană. De exemplu, de cujus lasă printestament o casă nepotului cu obligaţia acestuia săplătească o rentă viageră soţiei testatorului.

Importanţa clasificării constă în regimul juridic

propriu al sarcinii în favoarea dispunătorului,gratificatului sau terţei persoane:

- sarcina în favoarea dispunătorului se poatestabili numai în contractele de donaţie, nu şi întestamente. Testamentul produce efecte numai dupămoartea testatorului. Prevederile legii civile (art.965alin.2 Cod civil) interzic învoirile asupra unei succesiunice nu este deschisă.

- în unele situaţii sarcina poate să schimbenatura juridică a donaţiei sau testamentului. Astfel,dacă sarcina egalează sau depăşeşte valoarea donaţieisau testamentului, actul juridic devine oneros.

- sarcina în favoarea unei terţe persoane estestipulaţia pentru altul. Se naşte un raport juridic între gratificatşi terţa persoană, aceasta din urmă devine creditor algratificatului şi în această calitate poate cereexecutarea sarcinii de către gratificat.

242



- efecte: priveşte existenţadreptului subiectiv şi a obligaţieicorelative

- are ca efect, în caz deneexecutare, lipsa de eficacitatea donaţiei şi testamentului

- condiţia rezolutorie operează

de drept. Într-un litigiu, instanţade judecată constată efecteleproduse de nerealizareacondiţiei

- neexecutarea sarcinii trebuie

constatată de instanţa dejudecată

5. Efectele actului juridic civila) Definiţia efectelor actului juridic civil Efectele actului juridic civil constau, după caz, în

crearea, modificarea, transmiterea sau stingerea unor raporturi

juridice civile şi, implicit, a drepturilor şi obligaţiilor carealcătuiesc conţinutul acestor raporturi.1

„Prin efectul actului juridic se înţeleg drepturilecivile şi obligaţiile civile la care dă naştere, pe care lemodifică sau stinge un asemenea act.”

În doctrină, majoritatea autorilor nu enumeră printreefectele actului juridic şi transmiterea unor raporturijuridice civile.2

Apreciem că ceea ce se transmite nu esteraportul juridic stabilit prin actul juridic, ci drepturile şiobligaţiile convenite de părţile actului juridic.

Într-o definiţie: „efectul general al oricărui actjuridic constă în legarea anumitor persoane subiecte dedrept civil – în şi prin raporturi juridice civile, adicărealizarea unor legături juridice (vinculum juris)”3.

Prof.univ.dr.Ioan Albu defineşte efectelecontractului: „constau în crearea de drepturi şi

îndatoriri corelative între părţile contractante, iar uneorişi faţă de anumite alte persoane”.4

Apreciem necesară cuprinderea în definiţiaefectelor actului juridic şi a efectului privitor la

1 M. Mureşan, P. Ciachi, op.cit ., pag.163, St. Rauschi, op.cit ., pag.1052 Iosif R. Urs, op.cit ., pag.271, prof.univ.Gheorghe Beleiu, op.cit ., pag.178, prof.dr. TeofilPop, op.cit ., pag.163, Paul Mircea Cosmovici, op.cit ., pag.128, Gabriel Boroi, op.cit ., pag.206,A. Pop, Gh. Beleiu, op.cit ., pag.299, prof.univ.dr.Dumitru Lupulescu, op.cit .pag.1343 Prof.univ.dr.Ion Dogaru, op.cit ., pag.2034 Ioan Albu, op.cit ., pag.98

244



transmiterea drepturilor şi obligaţiilor părţilor. Sunt actejuridice prin care se realizează acest efect: de exemplu,contractul de cesiune de creanţă în care una din părţile

raportului juridic transmite dreptul de creanţă (cu titluoneros sau gratuit) unei alte persoane. O persoanăstrăină de raportul juridic iniţial (cedent – debitor),numită cesionar, preia (i se transmite) de la cedentdreptul acestuia. „Principalul efect al cesiunii estetransmiterea dreptului de creanţă de la cedent lacesionar”5 Asemenea, este mijloc de transmitere legalăsau convenţională a obligaţiilor subrogaţia în drepturilecreditorului prin plata creanţei. Un terţ la raportul juridiciniţial stabilit între creditor şi debitori plătindcreditorului creanţa ce o avea de încasat de la debitor,devine creditor al acestuia din urmă, dobândind toatedrepturile creditorului plătit. În lucrările de specialitatereferitoare la obligaţii, un capitol distinct îl formează„Modul de transmitere al obligaţiilor”.1

Codul civil român deşi nu conţine o reglementareexpresă a efectelor actului juridic civil, reglementează

efectele convenţiilor sau contractelor, în art.969-985 şiefectele specifice ale diferitelor contracte civile:vânzare-cumpărare, schimb, locaţiune, societate,mandat, comodat, împrumut, depozit, renta viageră,cauţiunea, amanet, tranzacţie, donaţie şi efecteletestamentului.

De asemenea, în legi speciale sunt reglementate efectele altor contracte speciale: contractul de arendare în Legea 16/1994; contractul

de asigurare în Legea nr.136/1995; contractul de sponsorizare înLegea nr.135/1995 etc.Actul juridic civil produce efecte:– faţă de părţi . În această materie există două

principii: principiul forţei obligatorii a actului juridic şi

5 Prof.univ.dr.Liviu Pop, op.cit ., pag.4591 C. Stătescu, C. Bârsan, Tratat de drept civil, T eoria generală a obligaţiilor , Ed.„Academiei”, 1981, pag.348, Tudor Popescu şi Petre Anca. Teoria generală aobligaţiilor, Ed. „Ştiinţifică”, Bucureşti, 1968, pag.388, Renee Sanilevici, Drept civil , Teoria generală a obligaţiilor , Iaşi, 1976, pag.275

245



principiul irevocabilităţii actului juridic.– faţă de terţi . Aici întâlnim principiul relativităţii

efectelor actului juridic civil.b) Principiul forţei obligatorii a actului juridic civil

(pacta sunt servanda)NoţiuneArt.969 alin.1 Cod civil consacră principiul forţei

obligatorii a actului juridic: „Convenţiile legal făcute auputere de lege între părţile contractante”. Textul, cutoate că se referă la contracte, a fost extrapolat la toateactele juridice civile.

Principiul se fundamentează pe teoria libertăţii

contractuale.Consecinţele principiului sunt:– contractul este obligatoriu pentru părţile

contractante;– contractul este obligatoriu şi pentru instanţele

de judecată care, sesizate în litigii privind contractul,trebuie să asigure executarea întocmai de către părţi adrepturilor şi obligaţiilor stabilite de comun acord.

Prin sintagma „contractul este obligatoriu pentrupărţile contractante” se înţeleg următoarele:– părţile trebuie să execute întocmai obligaţiile

pe care, de regulă, le-au stabilit împreună;– contractul nu poate fi desfăcut prin voinţa unei

singure părţi;– obligaţiile contractate se impun a fi executate

cu bună- credinţă.

Excepţii de la principiul forţei obligatorii a actuluijuridic civil

Excepţiile de la principiul forţei obligatorii aactului juridic civil sunt împrejurările independente devoinţa părţilor, când efectele actului juridic se restrâng sau seextind.

Cazuri de restrângere a forţei obligatorii a actuluijuridic, ca urmare a faptului că pe parcursul executării

246



actului juridic dispare o condiţie de valabilitate aactului.

– contractul de mandat încetează din cauza

morţii, interdicţiei, insolvabilităţii şi falimentuluimandantului ori mandatarului (art.1552 Cod civil).– încetarea contractului de locaţiune când: „lucrul

a pierit în total sau s-a făcut netrebnic spre obişnuinţaîntrebuinţare” (art.1439 alin.1 Cod civil)

– contractul de societate civilă încetează printrecerea timpului pentru care a fost contractată, prindesfiinţarea obiectului, pierderea lucrului, saudesăvârşirea afacerii; prin moartea, interdicţia saunesolvabilitatea unuia din asociaţi, prin voinţa expresă(exprimată) de unul sau mai mulţi asociaţi de a nu voi acontinua societatea (art.1523 Cod civil).

- contractul de împrumut de folosinţă (comodatul)încetează prin moartea comodatarului (persoana careprimeşte bunul spre folosinţă gratuită pe o perioadă detimp, la scadenţă fiind obligată să-l restituie) cândîmprumutul s-a făcut exclusiv în considerarea persoanei

acesteia (art.1563 alin.2 Cod civil).- actele juridice civile intuitu personae încetează ca

urmare a morţii persoanei în considerarea căreia s-aîncheiat actul.

- contractul de concesiune când dispare, dincauză de forţă majoră, bunul concesionat, precum şicând concesionarul renunţă la contract datorităimposibilităţii obiective de a exploata bunul concesionat

(art.35 lit.e din Legea nr.219/1998).Cazuri de extindere a forţei obligatorii a actuluijuridic:- prorogarea (prelungirea) legală: legea prelungeşte

durata şi implicit efectele actului juridic peste limitastabilită de părţi. De exemplu, contractul de închiriere asuprafeţei locative (art.1 din Legea nr.17/1994);

- în cazul suspendării efectelor actului juridic cuexecutare succesivă în timp

,ca urmare a intervenţiei

247



unui caz de forţă majoră sau caz fortuit, efectele actuluijuridic se amână până la încetarea cauzelor desuspendare.

- în cazul teoriei impreviziunii (rebus sic standibus).Teoria are ca punct de plecare un fapt real: părţileîncheie actul juridic ţinând cont de împrejurărileexistente în momentul încheierii actului. De exemplu, laînchirierea unui apartament părţile au în vedere nivelulchiriilor de pe piaţă.

Pe parcursul executării contractului, se potschimba împrejurările existente în momentul încheieriiacestuia şi drept urmare, apar disproporţii între prestaţiilepărţilor; o parte câştigă evident, cealaltă parte pierde.În exemplul dat, „pe piaţă” chiria s-a mărit foarte mult,dar locatorul nu primeşte decât chiria nominalizată încontract. În timp ce el este în pierdere, locatarul este încâştig.

În acest fel efectele actului juridic sunt alteledecât acelea avute în vedere de părţi la încheiereaactului juridic.

Teoria impreviziunii susţine că actul juridictrebuie să dăinuiască numai atât timp cât împrejurăriledin momentul încheierii există (rebus sic standibus – aşastând lucrurile). Modificarea împrejurărilor permitepărţii în pierdere să ceară instanţei de judecată săintervină pentru echilibrarea prestaţiilor părţilor susţineteoria.

Adepţii teoriei impreviziunii admit ca actul juridic

să producă alte efecte decât acelea pe care părţile le-au prevăzut la încheierea actului.1

Într-o altă opinie se respinge teoria impreviziunii.1

1 I. Albu, A. Man, Utilitatea terminologiei juridice latine, cu referire specială laadagiile „pacta sunt servanda” şi „rebuc sic standibus”, în revista „Dreptul”Nr.2/1996, pag.22-27, M. Nicolae, op.cit ., pag.60, Gr. Giurcă, I., Gh. Beleiu, II,Teoria impreviziunii – rebus sic standibus – în dreptul civil , în „Dreptul” Nr.10-11/1993, pag.29-36, I. Albu, Probleme actuale privind reevaluarea judiciară a creanţelor, indexareaconvenţională a obligaţiilor pecuniare şi indexarea dobânzilor , în „Dreptul”nr.1/1994, pag.44-54, Gabriel Boroi, op.cit ., prof.univ.dr.Gheorghe Beleiu, op.cit ., pag.1831 Dr.docent Virgil Economu, op.cit ., pag.308, V. Economu, Tratat de drept civil , vol.I.,

248



Jurisprudenţa în materie este contradictorie.Recent, Curtea Supremă de Justiţie, prin decizianr.21/1994 a Secţiei comerciale, admiţând teoria

impreviziunii, a recunoscut posibilitatea revizuiriiclauzei privitoare la chirie, într-un contract de locaţiuneîncheiat pe 5 ani.

După 1989, legiuitorul a elaborat acte normativecivile în care a îmbrăţişat teoria impreviziunii. Astfel, înart.43 alin.3 din Legea nr.8/1996 privind drepturile de autor, sedispune: „în cazul unei disproporţii evidente întreremuneraţia autorului operei şi beneficiile celui care aobţinut cesiunea drepturilor patrimoniale, autorul poatesolicita organelor jurisdicţionale competente revizuireacontractului sau mărirea convenabilă a remuneraţiei.”

În art.60 alin.2 din Ordonanţa nr.42/1997 privindnavigaţia civilă se precizează: „organele de jurisdicţiepot majora retribuţia convenţională cuvenităsalvatorilor în cazurile în care meritele acestora au fost mai mari decât cele estimate în contract, atunci cândcondiţiile de salvare au fost mai grele etc...”

În art.32 din Legea nr.219/1998 se prevede: „relaţiilecontractuale dintre concedent şi concesionar sebazează pe principiul echilibrului financiar alconcesiunii, respectiv pe realizarea unei posibileegalităţi între avantajele care îi sunt acordateconcesionarului şi sarcinile care îi sunt impuse. Înconsecinţă, concesionarul nu va fi obligat să suportecreşterea sarcinilor legate de execuţia obligaţiilor sale

în cazurile în care această creştere rezultă în urma:a) unei acţiuni sau unei măsuri dispuse de oautoritate publică

b) unui caz de forţă majoră sau unui caz fortuit.” Apreciem că admiterea de către legiuitorul

român a teoriei impreviziunii este de natură să tranşezeaceastă controversă. Fundamentul poziţiei legiuitoruluieste ideea de echitate, de realizare a unui posibil

Partea generală, Ed.”Academiei”, Bucureşti, 1967, pag.306

249



echilibru între avantajele acordate uneia din părţi şisarcinile ce sunt impuse celeilalte părţi.

În contractele cu executare succesivă în timp –

legiuitorul pe acestea le-a avut în vedere -, înîndeplinirea prestaţiilor de către părţi, pot să aparăfactori externi, imprevizibili în momentul încheieriiactului (de exemplu, inflaţia, devalorizarea monedeinaţionale, etc.) care modifică, schimbă, distorsioneazăvoinţa uneia dintre părţile actului juridic.

Voinţa juridică exprimată la încheierea actului juridics-a modificat.

Dacă actul juridic civil este manifestarea devoinţă a părţilor în scopul producerii de efecte juridice,atunci modificarea voinţei juridice nu poate conduce lamodificarea actului juridic?

Răspunsul îl considerăm afirmativ. Apreciem că, instanţa de judecată poate să

intervină în modificarea actului juridic pentru a dasubstanţă schimbărilor suferite în voinţa unei părţi.

Obligaţia cunoscută sub denumirea de „datorie

de valoare” ilustrează părerea autorilor careîmbrăţişeză teoria impreviziunii. Exemplul cel maifrecvent de “datorie de valoare” este acela al obligaţieide întreţinere. Obiectul acestei obligaţii îl constituiebunurile necesare traiului, ca alimente, îmbrăcăminte,locuinţă, medicamente, obligaţie ce poate fi executatăfie în natură, fie prin plata periodică de sume de bani,ce reprezintă valoarea acestor bunuri. Se spune că

debitorul are faţă de creditor o datorie de valoare.Această datorie este modificabilă, în funcţie de evoluţiapreţurilor bunurilor necesare întreţinerii creditorului.1

Admiterea teoriei impreviziunii este o chestiune defapt, asupra căreia instanţa de judecată trebuie să sepronunţe de la caz la caz, măsura aprecierii fiindechitatea şi moralitatea. În caz contrar, se deschide

1 Ioan Albu, Drept civil, Contractul şi răspunderea contractuală, Ed. “Dacia”, Cluj-Napoca, 1994, pag.175

250



câmp larg arbitrariului judecătoresc.Se impune o precizare: părţile contractului pot să

stipuleze o clauză prin care se prevede revizuirea lui în

anumite împrejurări, printre care şi schimbareacondiţiilor existente în momentul încheierii contractului.

c) Principiul irevocabilităţii actului juridic civilNoţiuneÎn art.969 Cod civil se prevede: „ ele (n.a. - convenţiile)

se pot revoca prin consimţământul mutual sau dincauze autorizate de lege.”

Doctrina formulează principiul irevocabilităţiiactului juridic ca fiind regula de drept potrivit căreiaactul juridic bilateral nu poate fi revocat prin voinţaunilaterală a uneia din părţile care l-au încheiat (sauactul juridic unilateral nu poate fi desfiinţat prinrevenirea autorului asupra manifestării de voinţă „însens contrar”).

Textul art.969 Cod civil nu formulează expresis

verbis principiul irevocabilităţii, ci reglementează douăcazuri când încetează efectele unui act juridic:

– revocarea (desfacerea) actului juridic princonsimţământul mutual al părţilor (mutus dissensus);

Este o aplicare a regulii simetriei în actelejuridice: se încheie prin consimţământul părţilor (mutuusconsensus) se revocă prin consimţământul părţilor (mutuusdissensus);

– revocarea (desfacerea) actului juridic se face încazurile prevăzute de lege. Pentru a da satisfacţie altorprincipii şi reguli de drept, legea prevede expres actelejuridice ce pot fi desfăcute prin manifestarea de voinţăa unei singure părţi.

Prin interpretarea per a contrario a prevederilor art. 969Cod civil se deduce existenţa principiului irevocabilităţiiactului juridic. Principiul irevocabilităţii actului juridiceste o consecinţă firească a principiului forţei obligatorii

251



a actului juridic. Legătura strânsă între obligativitate şiirevocabilitate se pare că a determinat unii autori dedrept să nu considere principiul irevocabilităţii ca un

principiu distinct.Un autor apreciază: „mai degrabă (...) principiulirevocabilităţii poate fi numit principiul încetării forţeiobligatorii a actelor juridice”; 1alţi autori nu îl menţioneazăprintre efectele actului juridic.2

Majoritatea autorilor nu contestă existenţaacestui principiu.1

Termenul de revocare este sinonim cu termenul de desfacere aactului juridic. Revocarea trebuie diferenţiată astfel:

- la actele juridice cu executare instantaneedesfacerea acestuia se numeşte revocare şi eaechivalează cu încheierea unui nou act juridic prin carepărţile consimt să-şi restituie prestaţiile efectuate;

- la actele juridice cu executare succesivă în timprevocarea înseamnă reziliere şi operează numai pentru

viitor.2 Revocarea şi rezilierea nu au efecte retroactiveşi produc efecte numai în viitor (ex nunc).

Irevocabilitatea convenţiilor este reglementat deart.969 Cod civil şi se aplică în cazul oricărui act juridicbilateral.

Actul juridic unilateral nu se bucură de oasemenea reglementare. Deoarece legea civilă prevedeexpresis verbis actele juridice unilaterale revocabile prin

voinţa autorului, se poate concluziona că principiulirevocabilităţii îşi găseşte aplicarea şi în materia actelorjuridice unilaterale.

1 Iosif.R. Urs, op.cit ., pag.3832 Prof.univ.dr. Liviu Pop, op.cit ., pag.59, C.Stătescu, C. Bârsan, op.cit ., pag.73-761 M. Mureşan, P. Ciacli, op.cit ., pag.165, prof.dr.Teofil Pop, op.cit ., pag.166-167,Gabriel Boroi, op.cit ., pag.213, prof.univ.dr. Ion Dogaru, op.cit ., pag.211, Paul MirceaCosmovici, op.cit ., pag.129, prof.univ.dr.Gheorghe Beleiu, op.cit ., pag.183-184,prof.univ.dr.Dumitru Lupulescu, op.cit ., pag.136-137, dr.doc.Virgil Economu, op.cit .,pag.307-308, Ion Albu, op.cit ., pag.1032 Ion Albu, op.cit ., pag.103

252



Excepţii de la principiul irevocabilităţii actului juridiccivil

Legea civilă stabileşte actele juridice (bilaterale,multilaterale şi unilaterale) care se pot revoca prinvoinţa unei părţi, a mai multor părţi sau prin voinţaautorului.

Excepţii de la principiul irevocabilităţii actelor juridice bilaterale:

– contractul de donaţie între soţi este revocabil;art.937 Cod civil: „Orice donaţie făcută între soţi întimpul mariajului este revocabilă.”

– contracte de locaţie (contractul prin carelocatorul asigură locatarului folosinţa temporară a unuibun în schimbul chiriei). Contractul de închiriere asuprafeţelor locative (este o varietate a contractului delocaţie) încheiat pe o perioadă nedeterminată, poate fidenunţat de oricare parte, art.1436 Cod civil: „Dacăcontractul a fost fără termen, denunţarea trebuie să sedea de la o parte la alta, observându-se termenele

defipte de obiceiul locului.”– contractul de societate civil ă se poate desface de

unul sau mai mulţi asociaţi, art.1523 Cod civil:„societatea încetează prin voinţa expresă (n.a. -exprimată) de unul sau mai mulţi asociaţi de a nu voi acontinua societatea.”

– contractul de depozit se stinge la cererea deponentului de a ise restitui bunul depozitat; art. 1616 Cod civil: „Depozitul trebuie

să se restituie deponentului îndată ce s-a reclamat,chiar când s-ar fi stipulat prin contract un anumetermen pentru restituţiunea lui.”

– contractul mandat poate înceta prin revocareamandatului; prin renunţarea mandatarului la mandat;prin moartea, interdicţia, insolvabilitatea şi falimentulori a mandatarului, ori a mandantului (art. 1552 Codcivil).

– contractul de închiriere a unei suprafeţe locative

253



poate fi desfăcut unilateral la cererea chiriaşului cucondiţia unui preaviz de 60 de zile sau la cerereaproprietarului, numai prin hotărâre judecătorească

definitivă, în anumite condiţii (art.24 din Legea locuinţeinr.114/1996).– contractul de asigurare poate fi desfăcut la cererea

unei părţi în condiţiile Legii privind asigurărilenr.136/1995 art.19 lit.b şi art.2.

– contractul de editură poate fi denunţat de unadin părţi (art.46 alin.2 Legea nr.8/1995).

– contractul de concesiune poate fi denunţat unilateralde către concedent în cazul când interesul publicimpune o asemenea încetare, cu plata unei despăgubirijuste şi prealabile către concesionar (art.35 lit.b. dinLegea nr.219/1998 privind concesionarea....)

Excepţii de la principiul irevocabilităţii actelor juridice unilaterale:

– legatul , art.922 Cod civil: „revocarea făcută printestamentul posterior va avea toată validitatea ei.”

– testamentul este un act juridic unilateral revocabilprin esenţa lui (art.802 Cod civil: „Testamentul este un act revocabil ...)”.

– retract area renunţării la moştenire în cel mult 6luni de la data deschiderii succesiunii, dacă între timpmoştenirea nu a fost acceptată de alţi succesori aidefunctului; art.701 Cod civil.

– revocarea mărturisirii pentru eroare de fapt

(art.1206 alin.2 Cod civil: „ea (n.a. - mărturisirea) nu poate firevocată de aceasta (n.a. - cel ce o face) afară numaide va proba că a făcut-o din eroare de fapt.”)

– consimţământul părinţilor la adopţia copiluluipoate fi revocat în 30 de zile de la data întocmirii înscrisuluiautentic prin care acesta a fost exprimat (art.8 alin.2din Ordonanţa de urgenţă nr.25/1997 cu privire laregimul juridic al adopţiei, aprobată prin Legeanr.87/1998)

254



– revocarea ofertei înainte de a ajunge la destinatar (art.37Cod comercial: „Până contractul nu este perfect,propunerea şi acceptarea sunt revocabile”).

d) Principiul relativităţii efectelor actului juridiccivilNoţiuneEfectele faţă de terţi ale actului juridic civil sunt

guvernate de principiul relativităţii efectelor actuluijuridic.

Principiul relativităţii este consacrat legislativ întextul art.973 Cod civil: „Convenţiile n-au efect decât între părţile contractante.”

Principul este exprimat în adagiul latin res inter alios acta,aliis neque nocere neque prodesse potest (un act încheiat întreanumite persoane sau mai exact lucrul convenit întreunii nici nu avantajează, nici nu dezavantajează pecineva).

Potrivit principiului că actul juridic civil naştedrepturi şi obligaţii corelative numai pentru părţile care

l-au încheiat. Nimeni nu poate fi obligat decât prinpropria-i voinţă.

Actul juridic nu produce efecte faţă de terţelepersoane, în sensul că terţii nu pot deveni creditori saudebitori prin voinţa părţilor actului juridic.

Principiul este definit în doctrină astfel: „regulapotrivit căreia (...) actul juridic produce efecte numaifaţă de autorii sau autorul actului, el neputând să

profite ori să dăuneze altor persoane.”1

Principiul relativităţii efectelor contractului sejustifică prin următoarele argumente:

- părţile şi-au dat acordul pentru încheierea actului juridic,dorind ca acesta să producă anumite efecte juridice. Eleşi-au propus să devină creditor sau debitor prin proprialor voinţă.

- a admite ca o persoană să devină debitor sau

1 Prof.univ.dr.Gheorghe Beleiu, op.cit ., pag.185, Gabriel Boroi, op.cit ., pag.215

255



creditor prin voinţa altuia înseamnă a încălca libertateasubiecţilor de drept.

Într-o opinie, principiul relativităţii răspunde la

întrebarea cât de întinsă este puterea obligatorie acontractului? Puterea obligatorie a contractelor (aactelor juridice) se întinde numai asupra părţilorcontractuale.1

Noţiunile de părţi, terţi, avânzi-cauzăPrincipiul relativităţii efectelor actului juridic,

pentru a fi înţeles, trebuie delimitate noţiunile de părţila actul public, de terţi şi de avânzi-cauză.

- părţi: sunt persoanele care au încheiat actul juridic fiedirect, personal sau care au fost reprezentate în scopul încheieriicontractului.

Noţiunea „de parte” desemnează:- pe una din părţile actului juridic bilateral;- pe autorul actului juridic unilateral.În funcţie de natura actului juridic ele se numesc:

vânzător, cumpărător, mandant, mandatar, locator,

locatar. Termenul de „parte” poate să cuprindă uneorimai multe persoane fizice sau juridice, care au uninteres comun în actul juridic încheiat.

- t erţi: (penitus extranei) sunt toate celelalte persoanestrăine de contract şi de părţile contractante. De aceea,terţii nu beneficiază, dar nici nu suferă din cauzaefectelor actului juridic. Altfel formulat, efectele actuluijuridic nu aduc profituri terţilor şi nici nu le vatămă

interesele.- avânzi-cauză: (habentes causa) sunt persoanele carenu participă la încheierea actului juridic, nici personal,nici prin reprezentanţi, dar care, prin legăturile pe carele au cu părţile, nu pot fi considerate terţi propriu-zişi.Faţă de ele actul juridic produce, pentru că legeaprevede, anumite efecte juridice. Avânzii-cauză se

1 Prof.dr.doc.Tudor R. Popescu, Petre Anca, T eoria generală a obligaţiilor , Ed.„Ştiinţifică”, Bucureşti, 1968

256



aseamănă cu părţile pentru că actul juridic produceefecte faţă de ei, dar se aseamănă şi cu terţii, pentru cănu participă la încheierea actului juridic.

Au calitatea de avânzi-cauză ur mătoarele categorii depersoane:- succesorii universali sunt persoanele care la moartea lui

de cujus dobândesc patrimoniul acestuia. Ele suntmoştenitorii care, în puterea legii, sunt chemaţi sămoştenească un patrimoniu (totalitatea drepturilor şiobligaţiilor cu valoare economică ce aparţin unuisubiect de drept)1.

Persoanele juridice pot dobândi calitatea desuccesor universal al unui patrimoniu prin efectulcomasării (fuziunii sau absorbţiei).

Sunt succesori universali moştenitorul legal unicşi legatarul universal (persoana care primeşte printestament întreaga moştenire a testatorului).

- succesorii cu titlu universal sunt persoanele ce dobândesc ofracţiune dintr-un patrimoniu: moştenitorii legali,legatari cu titlu universal, persoana juridică care a primit o

parte din patrimoniul persoanei juridice divizate.Actul juridic civil încheiat de părţi produce asupra

succesorilor universali şi succesorilor cu titlu universalurmătoarele efecte:

– din punct de vedere juridic ele continuăpersonalitatea juridică a autorului actului juridic, adicăiau locul acestuia în actul încheiat. De exemplu, ladecesul tatălui, unicul fiu continuă personalitatea

juridică a tatălui său, autorul unui contract de închiriere,şi preia dreptul acestuia de a încasa chiria, dar şiobligaţia de a pune la dispoziţia locataruluiapartamentul închiriat.

– devin titularii drepturilor şi obligaţiilor născutedin actul juridic încheiat de cel ce a lăsat moştenire.Într-o altă formulare, efectele actului juridic la care ei

1 C.Bârsan, M. Gaiţă, M.N. Pivniceru, Drepturile reale, Institutul European, 1997,pag.8

257



nu au participat se produc asupra lor, ca şi cum ar fifost părţi la încheierea lui. Există două excepţii:drepturile şi obligaţiile strâns legate de persoana

autorului în cazul actelor juridice (intuitu personae), precum şidrepturile şi obligaţiile declarate de părţinetransmisibile se sting la moartea autorului. Deexemplu, autorul (cel ce a lăsat moştenire) este parte laun contract de rentă viageră. Contractul fiind încheiat înconsideraţia persoanei lui se stinge la încetarea dinviaţă a credirentierului.

Cu privire la răspunderea juridică a succesoriloruniversali şi a succesorilor cu titlu universal, în cazulneexecutării obligaţiilor din contractele pe care lepreiau se impune următoarea distincţie:

– când aceştia au acceptat moştenirea pur şisimplu, ei răspund ca şi autorii actului, cu propriulpatrimoniu şi cu patrimoniul dobândit.

– când moştenirea a fost acceptată sub beneficiude inventar, răspund numai în limitele activuluisuccesoral dobândit.

Atunci când legea prevede, calitatea de avânzi-cauză a succesorilor universali şi cu titlu universal sestinge. De exemplu, moştenitorii legali rezervatari pierdcalitatea de avânzi-cauză şi devin terţi faţă de actelejuridice ale autorului (ale celui pe care-l moştenesc),care nesocoteşte rezerva succesorală.

- succesorii cu titlu particular sunt persoanele care dobândescun anumit drept civil subiectiv asupra unui bun determinat (ut

singuli). Este succesor cu titlu particular cumpărătorul,pentru că a dobândit un drept – dreptul de proprietateasupra bunului cumpărat; donatarul, deoarece adobândit un bun determinat (de exemplu, un televizor)de la donator; cesionarul, pentru că a dobândit un dreptde creanţă de la cesionar etc.

Succesorul cu titlu particular dobândeştecalitatea de având-cauză cu două precizări:

– numai faţă de acele acte juridice încheiate de

258



autor (cel de la care a dobândit dreptul sau bunuldeterminat), anterioare actului prin care a dobânditdreptul sau bunul determinat

– actele juridice faţă de care devine având-cauzăprivesc dreptul sau bunul determinat dobândit.Condiţii cumulative cerute pentru ca dobânditorul

unui drept subiectiv sau bun să dobândească calitateade succesor cu titlu particular sunt:

– actul juridic faţă de care are calitatea desuccesor cu titlu particular, deci care produce efectefaţă de el să se refere la bunul, dreptul subiectivdobândit. De exemplu, într-un contract de vânzare-cumpărare a unui imobil, cumpărătorul (succesorul cutitlu particular) dobândeşte calitatea de având-cauză,faţă de contractul de închiriere, încheiat de autor (devânzător) anterior dobândirii imobilului de către el.Cumpărătorul trebuie să respecte drepturile şi săexecute obligaţiile strâns legate de bunul dobândit (deimobilul cumpărat), stabilite de autor în contractul deînchiriere deşi nu a fost parte la încheierea actului.

Această situaţie este prevăzută în Codul civil art.1441:„Dacă locatarul vinde lucrul închiriat sau arendat,cumpărătorul este dator să respecte locaţiunea făcutăînainte de vânzare, întrucât (n.a. - dacă) a fost făcutăprintr-un act autentic sau prin act privat, dar cu datăcertă, afară numai când desfiinţarea ei din cauzavânzării s-ar fi prevăzut în însăşi contractul delocaţiune.”

– actul juridic faţă de care dobândeşte calitateade având-cauză, (de succesor cu titlu particular) să fie anterior(să aibă dată certă anterioară) actului juridic prin care adobândit dreptul subiectiv sau bunul.

– actul juridic încheiat de autor, faţă de caredobânditorul dreptului sau bunului devine succesor cutitlu particular, să fi îndeplinit condiţiile de publicitatecerute de lege. De exemplu, dobânditorul unei cesiunide creanţă trebuie să notifice debitorului cesiunea.

259



În lipsa îndeplinirii uneia din condiţiile de mai sus,dobânditorul dreptului subiectiv sau a bunului arecalitatea de terţ.

Succesorul cu titlu particular al unui dreptsubiectiv sau bun determinat este ţinut de efecteleactului juridic strâns legate de dreptul, bunul dobândit,potrivit regulii de drept conform căreia transmiţătorulnu poate transmite dreptul sau bunul decât aşa cum aufost acesta în patrimoniul lui. (Nimeni nu poatetransmite altuia mai mult drept decât are el însuşi, înlatină „nemo plus juris ad alium transferre potest, quam ipsehabet .”)

- creditorii chirografari: sunt creditorii care nu au încheiatcontracte de garanţii reale (contract de ipotecă, de gaj)pentru a proteja dreptul lor de creanţă, riscând astfel caîn ipoteza insolvabilităţii debitorului să piardă acestdrept. Ei se bucură de un drept de gaj general asuprapatrimoniului debitorului pe care-l pot urmări (maiexact, bunurile ce-l compun) pentru realizarea dreptuluide creanţă.

În acest sens, art.1718 Cod civil prevede: „Oricine esteobligat personal este ţinut de a îndeplini îndatoririlesale cu toate bunurile sale, mobile şi imobile, prezenteşi viitoare.”

Creditorii chirografari sunt o categorie specialăde avânzi-cauză, deoarece:

– au calitatea de avânzi-cauză faţă de actelejuridice încheiate de debitor, prin care acesta îşi

măreşte sau micşorează patrimoniul, implicit dreptul degaj general al creditorilor chirografari. Creditorul chirografarare o legătură specială cu debitorul său, parte în actelejuridice prin care patrimoniul acesteia suferă fluctuaţii.

Această legătură constă în interesul creditoruluichirografar ca prin actele î ncheiate, debitorul să nu aducăatingere gajului său general.

De exemplu, creditorul chirografar are de primitîmprumutul acordat de 100 milioane lei. Debitorul

260



înstrăinează bunuri din patrimoniul său, de 90 demilioane lei, fapt ce influenţează dreptul de gaj generalal creditorului chirografar. Creditorul chirografar se

vede pus în pericolul de a nu mai recupera împrumutulpentru că valoarea totală a patrimoniului debitorului(dreptului de gaj general) a scăzut.

- au calitatea de terţi faţă de actele juridiceîncheiate de debitorul lor.

Creditorii chirografari pierd calitatea de avânzi-cauză şi devin terţi faţă de actele juridice încheiate dedebitor, în scopul fraudării intereselor lor . E i au laîndemână potrivit art.975 Cod civil acţiunea revocatorie(acţiunea pauliană) şi acţiunea în declararea simulaţiei(art.1175 Cod civil).

Se impune o precizare: o persoană poate aveafaţă de acelaşi act juridic şi calitatea de terţ şi calitateade având-cauză, în raport de anumite împrejurăriconcrete. De exemplu, succesorii universali şi cu titluuniversal, când au şi calitatea de moştenitorirezervatari, sunt avânzi-cauză faţă de contractul de

donaţie încheiat de autorul pe care-l moştenesc. Dacăînsă prin contractul de donaţie a fost afectată rezervasuccesorală, succesorii universali şi cu titlu universal ceau calitatea de moştenitori rezervatari devin terţi, îlatacă în justiţie şi obţin reducerea donaţiei în măsuranecesară reîntregirii rezervei succesorale. Calitatea deterţ sau având-cauză a unei persoane se analizeazăconcret, în raport cu actul juridic încheiat de părţile cu

care sunt legate juridic.

Opozabilitatea şi inopozabilitatea actului juridiccivil faţă de terţi

Opozabilitatea este particularitatea actului juridicsau a situaţiei juridice create de actul juridic de a danaştere la drepturi şi obligaţii faţă de părţi şi avânzii-cauză ai părţilor şi de a se impune respectului terţilorpropriu-zişi.

261



– opozabilitatea faţă de părţi: actul juridic civileste opozabil părţilor şi avânzilor-cauză ai acestora.

În conţinut, opozabilitatea faţă de părţi constă în

exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor decătre părţi sau avânzi-cauză ai acestora, aşa cum aufost ele stabilite sau, într-o altă formulare, actul juridicdă naştere la drepturi şi obligaţii numai faţă de părţi şiavânzii lor cauză.

Observăm că opozabilitatea faţă de părţi estesinonimă cu principiul relativităţii efectelor actuluijuridic.

Afirmaţia că un act juridic este opozabil numaipărţilor şi avânzilor cauză ai părţilor este identică cuafirmaţia că actul juridic produce efecte numai faţă depărţi şi avânzii-cauză ai părţilor.

În concluzie, opozabilitatea actului juridic faţă depărţi şi avânzii-cauză ai părţilor se confundă curelativitatea efectelor actului juridic.

– opozabilitatea faţă de terţii propriu-zişi. Actuljuridic încheiat şi situaţia juridică căruia i-a dat naştere

nu pot fi indiferente terţilor propriu-zişi. El se impunerespectului tuturor.

Sub acest aspect opozabilitatea faţă de terţi areun conţinut propriu: constă în obligaţia generală atuturor de respecta, de a nu aduce atingere actuluijuridic civil încheiat, situaţiei juridice căreia i-a datnaştere. De exemplu, actul juridic de vânzare-cumpărare a unui autoturism obligă pe toţi să respecte

dreptul de proprietate al cumpărătorului, să nu facănimic de natură a stânjeni exercitarea dreptului decătre cumpărător.

Prin actul juridic încheiat, terţilor nu le revine nicio obligaţie. Situaţia juridică născută din contract (deexemplu, calitatea de proprietar dobândită decumpărător) se impune respectului tuturor, atât părţilordin contract, cât şi terţilor propriu-zişi.

Opozabilitatea actului juridic faţă de terţii

262



propriu-zişi impune de regulă, respectarea formalităţilorde publicitate sau după caz de constatarea actuluijuridic într-un înscris având data certă.

Actul juridic fiind opozabil terţilor, înseamnă căpartea din contract are dreptul să invoce existenţaactului, ori de câte ori terţul ar emite pretenţii cu privirela drepturile dobândite de părţi. Când partea actuluijuridic nu respectă formele de publicitate se afirmă căactul juridic nu este opozabil faţă de terţi, esteinopozabil faţă de terţi, adică partea nu are dreptul săopună actul pretenţiilor terţului.

În următoarele situaţii partea poate să invoceopozabilitatea actului juridic faţă de terţi:

– actul juridic este opozabil terţilor pentru că eleste titlu pentru dobândirea unui drept subiectiv

– actul juridic este un mijloc de probă împotrivapretenţiilor terţului care ar revendica dreptul deproprietate asupra bunului ce constituie obiectul material, exterior,derivat al actului juridic

– actul juridic este titlu pentru a face dovada dobândirii

dreptului de proprietate prin uzucapiune– actul juridic este titlu pentru justificarea sporirii

patrimoniului unei persoane şi poate fi opus împotrivacelui ce intentează o acţiune (in rem verso) de îmbogăţirefără just temei.

Importanţa practică a deosebirilor întrerelativitatea efectelor şi opozabilitatea faţă de terţiconstă în materia probaţiunii judiciare şi a răspunderii

civile. - î n materia probaţiunii judiciare: Când părţile suntîn litigiu cu privire la existenţa şi întinderea drepturilorşi obligaţiilor, ele trebuie să facă proba actului juridic,conform regulilor comune de probaţiune judiciară.Dimpotrivă, pentru terţi actul juridic fiind un fapt juridicîn sens restrâns, poate fi dovedit prin orice mijloc deprobă, inclusiv prin martori.

- î n materia răspunderii civile: Când una din

263



părţile actului juridic produce un prejudiciu celeilalte părţiprin neexecutarea obligaţiilor sale, se angajeazărăspunderea civilă contractuală. Alta este situaţia când

un terţ propriu-zis printr-o faptă ilicită produce unprejudiciu uneia din părţi prin nesocotirea dreptuluidobândit din actul juridic; se angajează răspundereadelictuală.

Excepţii de la principiul relativităţii efecteloractului juridic civil

Excepţiile de la principiul relativităţii sunt acelesituaţii când actul juridic civil produce efecte şi faţă dealte persoane, în afara părţilor actului sau avânzii-cauză aipărţilor. Actul juridic dă naştere la drepturi subiective şiobligaţii civile în favoarea unor terţi propriu-zişi, persoanecare nu au participat nici personal, nici prin reprezentant la încheiereaactului juridic.

În doctrină, excepţiile de la principiul relativităţiisunt împărţite în două categorii: excepţii reale şiexcepţii aparente, după cum efectele actului juridic se

produc faţă de persoanele ce n-au participat laîncheierea actului juridic, prin voinţa părţilor actuluijuridic sau în puterea legii.

Excepţii reale sunt situaţiile când părţile actuluijuridic exclusiv prin voinţa lor stabilesc ca actul juridicsă producă efecte (naşte drepturi şi obligaţii) înfavoarea/sarcina unei persoane care nu a încheiat actuljuridic nici personal, nici prin reprezentant. Singura

excepţie de la principiul relativităţii efectelor actuluijuridic civil o constituie „stipulaţia pentru altul”(„contractul în favoarea unei a treia persoane”)1.

Excepţiile aparente sunt acele situaţii prevăzutede lege când actul juridic încheiat produce efectejuridice în beneficiul/sarcina unor persoane care nu au

1 Prof.univ.dr.Gheorghe Beleiu, op.cit ., pag.189, prof.dr.Teofil Pop, op.cit ., pag.172, GabrielBoroi, op.cit ., pag.220, prof.univ.dr. Ion Dogaru, op.cit ., pag.216-217, Paul MirceaCosmovici, op.cit ., pag.136, prof.univ.dr.Dumitru Lupulescu, op.cit ., pag.141,prof.univ.dr.Liviu Pop, op.cit ., pag.107

264



calitatea de părţi. Ele sunt: avânzii-cauză; promisiuneafaptei altuia (convenţia de porte-fort) simulaţia,reprezentarea, acţiunile directe, contractul colectiv de

muncă.Într-o opinie, se adaugă excepţiilor aparente şicesiunea de creanţă şi gestiunea de afaceri.2

Într-o altă opinie, simulaţia nu este o excepţie dela principiul relativităţii.3

În opinia unui autor, acţiunile directe şi contractulcolectiv de muncă nu sunt excepţii aparente laprincipiul relativităţii.4

În doctrină s-a conturat opinia la care ne raliem,potrivit căreia nu are nici o importanţă faptul căproducerea efectelor actului juridic şi faţă de persoanecare n-au participat la încheierea acestuia a foststabilită prin voinţa părţilor sau a fost dispusă de lege.5

Definiţia dată de doctrină noţiunii de excepţie dela principiul relativităţii este unanim acceptată: actuljuridic încheiat produce efecte şi faţă de alte persoanecare nu au participat la încheierea actului juridic.

Finalitatea excepţiilor de la principiul relativităţiieste una singură: un terţ dobândeşte drepturi şiexecută obligaţiile stabilite într-un act juridic laîncheierea căruia nu a participat.

Terţul se bucură de aceleaşi efecte ale excepţiilorde la principiul relativităţii, indiferent că acestea au foststabilite prin voinţa părţilor actului juridic sau prinvoinţa legii. Mai mult, nu există reguli juridice distincte

aplicabile excepţiilor reale sau aparente. Criteriul declasificare, izvorul lor este singurul element dediferenţiere a excepţiilor de la principiul relativităţii fărănici o relevanţă în planul efectelor juridice ale acestora.

2 Iosif R. Urs, op.cit ., pag.2973 Gabriel Boroi, op.cit .4 Prof.univ. Dumitru Lupulescu, op.cit ., pag.142-146, Paul Mircea Cosmovici, op.cit .,pag.134-1355 Conf.dr.Aspazia Cojocaru, op.cit ., pag.264, M. Mureşan, Drept civil , Parteagenerală, Ed. „Cordial Lex”, Cluj-Napoca, 1996, pag.183

265



Această realitate pune sub semnul întrebăriiutilitatea clasificării excepţiilor în reale şi aparente.Diversele opinii doctrinare cu referire la apartenenţa

sau nu a unor excepţii la una sau alta din categorii, separe, nu au o finalitate practică.Se impune o precizare:- în favoarea unei terţe persoane la contract se

pot naşte numai drepturi, din acordul de voinţă alpărţilor contractante;

- în sarcina terţilor la contract nu se pot naşteobligaţii din voinţa părţilor contractante. Uneori se nascobligaţii, dar acest lucru numai pentru că legeaprevede.

Stipulaţia pentru altul (contractul în favoareaunei terţe persoane) este un act juridic sau o clauzăîntr-un act prin care una din părţi (promitent), se obligăfaţă de cealaltă parte (stipulant) să execute o prestaţieîn favoarea unui terţ beneficiar, care nu a participat laîncheierea actului juridic între promitent – stipulant.

Actul juridic încheiat dă naştere unui dreptpropriu, direct şi imediat, al cărui titular este terţulbeneficiar. Dreptul se naşte în momentul încheieriiactului juridic fără a fi nevoie de consimţământulterţului beneficiar la perfectarea contractului. Drepturmare terţul beneficiar poate să se adreseze instanţeide judecată şi să ceară obligarea promitentului săexecute prestaţia promisă. De exemplu, nepotul

(promitentul) primind un autoturism cu titlu de donaţiede la unchiul său (stipulantul) se obligă faţă de acestasă o transporte pe mătuşa sa în fiecare toamnă latratament în staţiunea Sovata.

Stipulaţia pentru altul este considerată dedoctrină ca singura excepţie de la principiul relativităţii,deoarece o persoană (terţul beneficiar), alta decâtpărţile, dobândeşte un drept fără să participe laîncheierea actului juridic, ca urmare a voinţei exprimate

266



în acest scop de părţile actului.Terţul beneficiar dobândeşte dreptul civil

subiectiv, exerciţiul dreptului depinzând exclusiv de

voinţa lui. În exemplul nostru, s-ar putea ca mătuşa,titulara dreptului civil subiectiv de a cere să fietransportată anual la tratament, să refuze să-şi exercitedreptul, ca urmare, de pildă, a relaţiilor tensionate cuunchiul.

Acţiunile directe reprezintă dreptul conferit delege unor terţe persoane la un act juridic, de a chema înjudecată pe una din părţile acestuia în scopul apărăriiunor drepturi născute din actul la a cărui încheiere nuau participat. În Codul civil se prevăd două asemeneaacţiuni directe:

- contractul de antrepriză – art.1488 Cod civil.Zidarii, lemnarii şi ceilalţi lucrători întrebuinţaţi laclădirea unui edificiu sau la facerea unei alte lucrăridate în antrepriză pot să se adreseze instanţei dejudecată şi să ceară plata sumelor ce li se cuvin pentru

munca prestată, de la client, dar numai dacă clientulare obligaţii de plată faţă de antreprenor (constructor)în momentul cererii.

Contr actul de antrepriză încheiat între antreprenorşi client este o excepţie de la principiul relativităţii,deoarece produce efecte juridice, potrivit legii, faţă demuncitorii angajaţi, care nu au încheiat acest contract.În favoarea lor s-a născut un drept civil subiectiv: să

cheme în judecată pe client în scopul şi condiţiilearătate.- contractul de submandat – în art.1542 alin.4 Cod civil

se stabileşte dreptul mandantului (persoana careîmputerniceşte o altă persoană – mandatar să încheieacte juridice pe seama sa) să se adreseze instanţei dejudecată pentru a obliga persoana ce-l înlocuieşte, laplata de despăgubiri, în cazul producerii de pagube.

Faţă de contractul de submandat încheiat între

267



mandatar – submandatar, mandantul este terţ, dar învirtutea legii, acest contract produce efecte faţă de el,deşi nu a participat la încheierea contractului.

Contractul colectiv de muncă - Art. 9 Legeanr.130/1996 privind contractul colectiv de muncădispune: prevederile contractului colectiv de muncă„produc efect e pentru toţi salariaţii din unitate, indiferent de data angajării lor .”

Aşadar, un angajat ulterior momentului încheieriicontractului colectiv de muncă, terţ la contract, sebucură de efectele contractului de muncă, deşi nu afost parte la încheierea actului; beneficiază de clauzelecontractuale privind condiţiile de muncă, salarizare,concediu de odihnă şi alte drepturi şi obligaţii.

Se impune precizarea: drepturile şi obligaţiile terţuluise nasc nu din voinţa părţilor la contractul colectiv demuncă ci ex lege; legea prevede acest lucru.

Avânzii-cauză. Am arătat că avânzii-cauză, deşi

nu sunt părţi la actul juridic, pot deveni titulari aidrepturilor civile subiective şi obligaţiilor civile stabiliteîn contract. Actul juridic produce efecte nu numai faţăde părţi, ci şi faţă de avânzii-cauză.

Situaţia avânzilor-cauză este considerată decătre o parte a doctrinei excepţie de la principiulrelativităţii, părerile autorilor fiind diferite după cum arconstitui excepţii aparente sau reale.1

Într-o altă opinie, se neagă apartenenţaavânzilor-cauză la excepţiile de la principiul relativităţiiefectelor actelor juridice. „Producerea efectelor actuluijuridic civil faţă de avânzi-cauză nu constituie excepţiede la principiul relativităţii efectelor actelor juridice,

1 Prof.univ.dr.Gheorghe Beleiu, op.cit ., pag.188, prof.univ.dr.Ion Dogaru, op.cit .,pag.216-217, conf.univ.dr.Aspazia Cojocaru, op.cit ., pag.267; Gabriel Boroi, op.cit ., pag.221,prof.univ.dr.Dumitru Lupulescu, op.cit ., pag.142, M. Mureşan, P. Ciacli, op.cit .,pag.172

268



deoarece:- succesorii universali şi cu titlu universal sunt

„continuatori” ai autorilor lor, fiind deci asimilaţi

părţilor;- succesorii cu titlu particular iau locul părţiiactului juridic iar dobândirea calităţii de avânzi-cauză seface cu voia lor;

- creditorii chirografari nu intră nici ei, în excepţiareală, deoarece pe de o parte, actul încheiat de debitornu dă naştere la drepturi şi obligaţii pentru ei, direct cipentru debitor, şi pe de altă parte, dreptul de a atacaactul fraudulos izvorăşte din lege, iar nu din actuldebitorului încheiat cu terţul.”1

Avânzii-cauză, terţi la actul juridic, iau loculpărţilor şi, adăugăm noi, în această nouă calitate depărţi la actul juridic suportă efectele acestuia.

Credem că actul juridic produce efecte faţă deavânzii-cauză numiţi succesori universali şi cu titluuniversal în calitatea dobândită de drept, de părţicontractante, adică creditori şi debitori.2

Ne aflăm în prezenţa principiului relativităţiiefectelor actului juridic şi nu a unei excepţii de la acestprincipiu.

Promisiunea faptei altuia (convenţia de porte-fort) este actul juridic în care o parte (promitent) seobligă faţă de cealaltă parte (creditorul promisiunii) sădetermine pe o a treia persoană să încheie sau să

ratifice un act juridic civil. De exemplu, unul din cei doicoproprietari, după ce vinde partea din coproprietate,încheie un contract de porte-fort cu dobânditorul, princare se obligă să-l determine pe celălalt coproprietarsă-i vândă partea.

Promitentul îşi asumă obligaţia de a face, ce constă îna determina terţul să încheie actul juridic.

1 Prof.univ.dr.Gheorghe Beleiu, op.cit ., pag.1882 Ioan Albu, op.cit ., pag.104

269



Terţul nu are nici o obligaţie, el va încheia actulprin voinţă proprie dacă va voi. Singurul obligat estepromitentul. În ipoteza că nu va reuşi să-l convingă pe

terţ să încheie actul juridic, va plăti daune-interese dacăa cauzat un prejudiciu.Se apreciază că este o excepţie la principiul

relativităţii, în sensul că promisiunea faptei altuia arnaşte efecte faţă de terţ. În realitate, terţul este liber săîncheie sau nu actul juridic promis de o parte a contractului deporte-fort.

Simulaţia este operaţiunea juridică ce constă îndouă acte juridice încheiate între aceleaşi părţi: actuljuridic public, aparent, mincinos (simulat) prin care secreează o situaţie juridică nereală şi altul juridic secret,ascuns, dar real, în care se arată adevărata legăturăjuridică, între părţi. De exemplu, unchiul urmăreşte săfacă un cadou de valoare nepotului preferat, dar nudoreşte să provoace nemulţumirea celorlalţi nepoţi. Elîncheie în secret contractul de donaţie cu nepotul

preferat şi, de „ochii lumii”, pentru toţi ceilalţi, încheieun contract de vânzare-cumpărare cu acesta.

Formele simulaţiei sunt:Fictivitate – actul public, aparent, este fictiv,

încheiat de formă, existenţa lui este înlăturată de actulsecret (contrascris). De exemplu, debitorul, pentru asustrage un bun de valoare de la o eventuală executaresilită, ca urmare a neonorării obligaţiei faţă de creditor,

încheie în secret un contract de vânzare-cumpărare abunului respectiv şi precizează că actul public devânzare-cumpărare ce urmează a fi încheiat nu există.

Deghizare – când părţile ascund, „deghizează”natura juridică a actului secret încheiat şi, ulterior, înactul juridic public încheiat, stabilesc clauze diferite denatura actului secret, real.

În exemplul dat, în contractul de donaţie, sestabileşte că actul public va avea forma unui contract

270



de vânzare-cumpărare (a fost „deghizat” în contract devânzare-cumpărare) pentru a evita nemulţumireacelorlalţi nepoţi.

Interpunerea de persoane – când actul public, aparent,se încheie cu o anumită persoană, dar în actul secret searată că, în realitate, o altă persoană este parte lacontract.

De exemplu, vrei să donezi subalternului tău unautoturism. Contractul de donaţie public se încheie cuun amic, şi în actul secret încheiat înaintea celui publicse precizează că cel ce primeşte donaţia estesubalternul tău.

În art.1175 Cod civil se precizează două reguli înmaterie de simulaţie:

- actul secret, real produc efecte numai faţă depărţi şi succesorii universali şi cu titlu universal; el nueste opozabil terţilor de bună-credinţă;

- actul aparent, public, mincinos produce efectefaţă de terţii de bună – credinţă.

Terţii, după cum le dictează interesul, pot invoca

în instanţă fie actul public, fie actul secret, dacă facdovada acestuia.

Simulaţia se consideră excepţie de la principiulrelativităţii, pentru că, potrivit art.1175, terţul se bucurăde efectele juridice ale actului juridic la încheiereacăruia nu a participat: actul secret sau actul public. Înrealitate, dreptul terţului de a opta între actul secretsau cel public nu rezultă din convenţia părţilor ci din

lege. Reprezentarea – este procedeul tehnico-juridic princare o persoană - reprezentant – încheie un act juridicîn numele şi în contul (pe socoteala) altei persoane –reprezentat – efectele actului juridic producându-se înanumite condiţii direct faţă de persoana reprezentată.

Se consideră o excepţie de la principiulrelativităţii, deoarece actul juridic încheiat dereprezentant şi o terţă persoană naşte efecte juridice

271



faţă de reprezentat, deşi el nu a încheiat actul juridic.Reprezentarea, după izvorul său, poate fi: legală

şi convenţională.

Reprezentarea legală: izvorăşte din lege şiintervine în cazul persoanelor incapabile: minorul sub14 ani (este reprezentat în circuitul civil de către părinţiisăi sau în lipsa ambilor părinţi de către tutore) şiinterzisul judecătoresc (este reprezentat de tutore).

Legea împuterniceşte pe părinţi şi tutore – încalitatea de reprezentanţi legali să încheie orice actjuridic în numele şi pe seama incapabililor pe care-ireprezintă. În cazul actelor juridice de dispoziţiereprezentanţii legali au nevoie de încuviinţareaautorităţii tutelare.

Reprezentarea convenţională este urmareavoinţei părţilor exprimată în contractul de mandat, undese stabilesc limitele puterilor încredinţate de mandantreprezentantului său (mandatarul).

Cel reprezentat – mandantul – poate conferimandatarului său o împuternicire specială mandat

special (procuratio unicus rei) de a încheia un anumit actjuridic sau o împuternicire generală, mandat general(procuratio omnium bonorum) – de a încheia orice act juridicşi cu privire la oricare din bunuri cu excepţia celor strictpersonale.

Condiţiile reprezentării sunt următoarele:- să existe împuternicirea de a reprezenta.

Împuternicirea este dată de lege sau de voinţa părţilor.

Această condiţie impune următoarele precizări înlegătură cu actul cu sine însuşi, reprezentarea aparentăşi împuternicirea de a reprezenta.

Actul cu sine însuşi: este actul juridic încheiat dereprezentant în numele şi pe seama reprezentantului şiel însuşi, în numele său. Actul juridic este practicîncheiat de o singură persoană – reprezentant, dar îndouă calităţi opuse: ca reprezentant al intereselorreprezentantului şi în numele său, pentru sine. De

272



exemplu, reprezentantul primeşte mandat să cumpereun autoturism. În această calitate, încheie un contractcu sine însuşi, când autoturismul procurat este

autoturismul său, pe care-l vinde reprezentatului.În actul cu sine însuşi, există riscul careprezentantul să pună pe primul plan, propriileinterese (în exemplul dat, să obţină un preţ cât mai bunpe autoturismul ce-l vinde persoanei pe care oreprezintă).

O formă a contractului cu sine însuşi este dublareprezentare. În acest caz, una şi aceeaşi persoană apareîn actul juridic şi ca reprezentant al uneia din părţi şi careprezentant al celeilalte părţi. De exemplu, opersoană, în calitate de reprezentant, a primit unmandat să cumpere un autoturism. Aceeaşi persoanăprimeşte calitatea de reprezentant de la o altăpersoană pentru a vinde un autoturism. Aceastăpersoană are o dublă calitate: reprezintă în actul juridicşi pe cumpărător, şi pe vânzător.

Practica judiciară nu este uniformă în a admite

sau nu existenţa contractului cu sine însuşi, deoareceexistă riscul promovării propriilor interese sau aintereselor uneia sau alteia din părţile pe care lereprezintă.

Într-o opinie, dacă prin contractul de mandat s-austabilit suficiente detalii ale conţinutului actului juridicce urmează a fi încheiat, aşa încât reprezentantul să nupoată negocia şi decide împotriva interesului celui

reprezentat, actul juridic poate fi valabil.1

Într-o altă opinie, reprezentatul poate cereanularea actului pentru dol prin reticenţă sau, mai pelarg, pentru violarea de către reprezentant a obligaţieide loialitate faţă de reprezentat.2

- r eprezentarea aparentă este situaţia prevăzută

1 M. Mureşan, P. Ciacli, op.cit ., pag.176, Fr. Deac, Tratat de drept civil, Contractespeciale, Bucureşti, 1996, pag.2762 Gabriel Boroi, op.cit ., pag.222

273



de art.1557 Cod civil: „e valid aceea ce face mandatarul înnumele mandantului, atât timp cât nu cunoaşte moartea lui,sau existenţa uneia din cauzele ce desfiinţează

mandatul (n.a. - revocarea mandatului, interdicţia,insolvabilitatea şi falimentul mandantului)” şi art.1558Cod civil: „În toate cazurile arătate în articolulprecedent sunt valide contractările mandatarului cu altreilea, persoane care sunt de bună-credinţă.”

Practic, reprezentantul încheie actul juridic cu opersoană de bună-credinţă, fără să cunoască cămandatul i-a fost retras sau că mandantul a fostdeclarat interzis judecătoresc, insolvabil sau în faliment.Actul juridic se consideră valabil încheiat prinreprezentare, împuternicirea de a reprezenta poate lipsisau uneori este depăşită de reprezentant.

Se disting două ipoteze:- în cazul reprezentării aparente, deşi lipseşte

împuternicirea se produc efectele unei reprezentăripotrivit art.1557 Cod civil, actul juridic este valabil cândterţul este de bună credinţă.

- în cazul reprezentării, fără sau cu depăşireaîmputernicirii de a reprezenta, actul juridic nu produce efecte faţă depersoana despre care se afirmă că este reprezentată, cifaţă de reprezentant. Actul juridic încheiat poateproduce efecte faţă de reprezentat, numai dacă el îlratifică. Este ceea ce impune art.1546 Cod civil:„Mandantul este îndatorat a îndeplini obligaţiile contractate decătre mandatar în limitele puterilor date. Nu este

îndatorat pentru tot ceea ce mandatarul ar fi făcut afară din limitele puterilor sale, afară numai când aratificat expres sau tacit .”

Ratificarea este actul juridic unilateral încheiat depersoana reprezentată, prin care acceptă actul încheiatde reprezentant, prin depăşirea împuternicirii primite,terţul devenind astfel parte la actul juridic ratificat.

- să existe intenţia de a reprezenta, adică să i seaducă la cunoştinţa terţului, de către reprezentant, că

274



actul juridic se încheie prin reprezentare.În ipoteza când reprezentantul nu îşi declină

calitatea, actul juridic încheiat cu terţul va produce

efectele faţă de reprezentant, care devine parte la actuljuridic. Suntem în prezenţa mandatului fărăreprezentare.

- reprezentantul să exprime o voinţă valabilă,liberă şi neviciată la încheierea actului juridic. Caurmare, reprezentantul trebuie să aibă deplinăcapacitate de exerciţiu şi consimţământul dat să fieneviciat.

Efectele reprezentării Faţă de reprezentat, actul juridic încheiat prin

reprezentare produce aceleaşi efecte ca şi atunci cândreprezentatul ar fi încheiat personal actul cu terţul.

Faţă de terţ, actul juridic încheiat prinreprezentare produc efectele oricărui act juridic,deoarece terţul este parte la act chiar dacă acesta afost încheiat prin reprezentare.

Faţă de reprezentant, actul juridic încheiat nuproduce efecte juridice, când procura a fost întocmairespectată.

Încetarea reprezentăriiReprezentarea legală încetează în următoarele

situaţii:- minorul a împlinit 14 ani, dobândind astfel

capacitate restrânsă de exerciţiu;- la decesul minorului, al interzisuluijudecătoresc, al reprezentantului legal;

- la ridicarea interdicţiei judecătoreşti;- punerea sub interdicţie a reprezentantului legal;- înlocuirea sau înlăturarea tutorelui sau a

curatorului.Reprezentarea convenţională încetează:- denunţarea (revocarea) mandatului de către

275



mandant- renunţarea mandatarului la mandat- moartea, punerea sub interdicţie, insolvabilitatea sau

falimentul mandantului sau mandataruluiReprezentarea frauduloasă este împrejurarea în

care reprezentantul se înţelege cu terţul şi încheie actuljuridic în dispreţul intereselor persoanei reprezentate.

Unii autori apreciază actul juridic astfel încheiat cafiind lovit de nulitate.1

Soluţia o apreciem corectă, deoarece actuluijuridic încheiat cu terţul îi lipseşte cauza morală.

NULITATEA ACTULUI JURIDIC

CIVIL

1. Definiţia nulităţii actului juridic civilÎn dreptul civil nu există o definiţie a nulităţii

1 Mircea Mureşan, Petru Ciacli, op.cit ., pag.178

276



actului juridic civil.În doctrină, prof.dr.docent Traian Ionaşcu şi

Eugen Barasch au pus bazele concepţiei româneşti în

termeni practici, asupra nulităţii actului juridic,concepţie ce se regăseşte consacrată şi în textelelegale.

Ideile fundamentale ale concepţiei sunturmătoarele:

- ori de câte ori este cu putinţă, actul juridic să fiesalvat de la desfiinţare.

Nu trebuie să se desfiinţeze decât ceea ce esteindispensabil să se desfiinţeze. Dacă tot ce este contrarlegii nu poate să producă efecte, tot ce este înconcordanţă cu legea urmează să-şi conservevalabilitatea. Finalitatea “teoriei nulităţilor” este ca prinînlăturarea nesocotirii legii, actul juridic să nu fiedesfiinţat, ci apărat.

- nulitatea nu mai este o calitate a actului juridic,consecinţă a ideii potrivit căreia actul juridic este unorganism, ci o sancţiune de drept civil. Nulitatea ca

sancţiune intervine, deoarece s-a încălcat o prevederelegală. Ea suprimă doar efectele care contrazic normalegală, rămânând neatinse celelalte efecte ce sunt înconcordanţă cu legea. Nulitatea parţială este regula,excepţia fiind nulitatea totală. Ne îndepărtăm aşadar deideea efectului distructiv al nulităţii:1

Concepţia este îmbrăţişată de legiuitorul român.În art.1 alin.3 din decretul 167/1968 privind prescripţia

extinctivă, se dispune: “Orice clauză care se abate de lareglementarea legală a prescripţiei este nulă”. Deci, nuactul juridic în totalitatea lui este nul, ci numai clauzailegală, o anumită parte din act.

Textul art.1008 Cod civil este un alt exemplu:“condiţia imposibilă sau contrarie bunelor moravuri, sau

1 Prof.dr.doc.Traian Ionaşcu, Eugen Barasch, Nulitatea actului juridic în Tratat de drept civil , vol., Partea generală, de Tr. Ionaşcu şi colectivul, Ed. „Academiei”,1967, pag.317-320

277



prohibită de lege, este nulă şi desfiinţează convenţia cedepinde de dânsa.” Aşadar, se desfiinţează nuconvenţia în totalitate sa ci doar clauza imposibilă,

imorală şi ilegală, parte a convenţiei.Mai înainte, nulitatea actului era considerată o“stare organică” a actului juridic privit ca “un organism”şi de aceea era totală şi iremediabilă, potrivit regulii:“quod nullum est, nullum producit efectum” (“ceea ce este nul, nuproduce nici un efect).

Acum, nulitatea este privită ca mijlocul juridic derestabilire a situaţiei existente înainte de încălcareadispoziţiilor legale, generată de teza proporţionalizăriiefectelor în raport de cauză, nulitatea fiind de regulăparţială şi remediabilă.

Nulitatea este “sancţiunea civilă caredesfiinţează (înlătură) cu efect retroactiv, efectele unuiact juridic încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legaleprivitoare la condiţiile sale de valabilitate”.1

În doctrină, există unanimitate în definireanulităţii actului juridic ca fiind sancţiune civilă,

formulările diferite subliniind aceleaşi particularităţijuridice ale nulităţii.

Un autor defineşte nulitatea actului juridic ca“aceea sancţiune civilă care intervine după încălcareanormei de drept, lipsind actul juridic de efecteleurmărite la încheierea lui”.2

Într-o altă definiţie: ”Nulitatea este o sancţiuneprin care actul juridic care nu îndeplineşte condiţiile de

validitate (de fond sau de formă) impuse de normele de drepteste lipsit de efecte”.3

Prof.dr.docent Traian Ionaşcu şi Eugen Baraschîntemeietorii “teoriei nulităţii” în dreptul românesc,

1 M. Mureşan, P. Ciacli, op.cit ., pag.178, prof.univ.dr.Gheorghe Beleiu, op.cit .,pag.192, Gabriel Boroi, op.cit ., pag.227, Iosif R. Urs, op.cit ., pag.303, prof.univ.dr. IonDogaru, op.cit ., Dr. Aspazia Cojocaru, op.cit ., pag.271, prof.univ.dr.Dumitru Lupulescu,op.cit ., pag.146-148, D. Cosma, op.cit ., pag.293, Paul Mircea Cosmovici, op.cit ., pag.1382 Prof.dr.Teofil Pop, op.cit ., pag.178-1793 Prof.dr.docent Teodor R. Popescu-Brăila, op.cit ., pag.93

278



definesc nulitatea astfel: “sancţiunea încălcării prin actjuridic – încălcarea la data când actul a fost făcut – aunei dispoziţii a legii, îndreptată exclusiv împotriva

acelor efecte ce ar contrazice scopul dispoziţiei legaleîncălcate.”1 Definiţia nulităţii actului juridic civil sintetizează

trăsăturile caracteristice nulităţii:- este sancţiune civilă;- se aplică numai actelor juridice civile;- intervine când au fost încălcate condiţiile

esenţiale de validitate ale actului juridic civil. Orice altăîncălcare a normelor juridice nu atrage sancţiuneanulităţii;

- efectele actului juridic se desfiinţeazăretroactiv, de la data încheierii, ele considerându-se cănu au existat niciodată;

- priveşte momentul încheierii actului, când s-aunesocotit prevederile legale.

După evenimentele din decembrie 1989, concepţia

privind nulitatea actului juridic civil a provocat viicontroverse în legătură cu răspunsul la următoareaîntrebare. Sunt valabile actele juridice încheiateanterior zilei de 22 decembrie 1989, lovite de nulitateabsolută ca urmare a nesocotirii condiţiilor de validitatestabilite de acte normative abrogate după 1989?Dispariţia cauzei de nulitate existentă la data încheieriiactului juridic, prin abrogarea legii ce o prevedea

influenţează valabilitatea actului?Într-o opinie, pe linia tradiţională a apărării actuluijuridic, se consideră că aceste acte juridice au devenitvalabile, ele neopunându-se noilor prevederi legale princare s-a eliminat cauza de nulitate.2

Într-o opinie contrară, a admite soluţia propusă,

1 Prof.dr.docent, Traian Ionaşcu, Eugen Barasch, op.cit., pag.320-3212 I.G. Vurdea, Evoluţia privind circulaţia imobilelor , I., în „Dreptul” nr.6/1990, pag.44-45

279



înseamnă a aplica retroactiv legea nouă, care nuconţine cauza de nulitate, ceea ce ar fi potrivnicprevederilor art.1 Cod civil: „Legea dispune numai

pentru viitor; ea n-are putere retroactivă.”3

Practica judiciară nu este unitară, acceptându-seca fiind valabile actele juridice, când a dispărut cauzade nulitate, prin abrogarea expresă a actelor normativece prevedeau nulitatea.1

2. Funcţiile nulităţii actului juridic civilF uncţia preventivăActul juridic civil se încheie cu eforturi

intelectuale, cheltuieli materiale, ezitări generatoare de stres.A fi încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale

privind condiţiile de validitate şi astfel, a fi lipsit deefectele dorite de părţi, este un risc greu de acceptat.De aceea, părţile, de regulă, diligente se pun la adăpostde efectele nedorite ale nulităţii şi preocupate deinteresul care le-a determinat să încheie actul juridic,respectă condiţiile legale de validitate.

“Practic ca o sabie a lui Damocles ea (nulitatea)preîntâmpină în marea majoritate a cazurilor, prininhibiţie pe care o exercită asupra părţilor, tentaţia de acontraveni dispoziţiilor normative la constituirea actelorjuridice.”2

F uncţia represivă constă în înlăturarea acelorefecte ale actului juridic, care au încălcat prevederilelegii. Ea intervine când funcţia preventivă a fost

ignorată, actul încheindu-se, totuşi, în dispreţul legii.F uncţia reparatorie se materializează în

3 C. Bârsan, V. Stoica, Evoluţia legislaţiei privind circulaţia imobilelor , II, în„Dreptul” Nr.6/1990, pag.49-511 Tribunalul jud.Suceava, decizia nr.52/1990, în “Dreptul” nr.9-12/1990,pag.235-236, Tribunalul jud. Maramureş, decizia civilă nr.32/1991(nepublicată) Curtea Supremă de Justiţie, decizia nr.14/1991 în « Dreptul »nr.2/1992, pag.81-822 O. Căpăţână, Tratat de drept civil , vol.I., Partea generală, 1989, Ed. „Academiei”,pag.213

280



restabilirea situaţiei existente înainte de încheiereaactului şi repararea prejudiciului eventual produs prinîncălcarea dispoziţiei legale.

3. Reglementarea nulităţii actului juridiccivil

Nu există o reglementare unitară a nulităţiiactului juridic civil în sensul cuprinderii instituţiei într-uncapitol distinct al Codului civil. În cuprinsul Codului civil şiîn alte acte normative, izvoare ale dreptului civil, aparreglementări privind nulitatea. De exemplu, în Codul civil

art.5: “Nu se poate deroga prin convenţii sau dispoziţiiparticulare ( acte juridice unilaterale), la legile careinteresează ordinea publică şi bunele moravuri” (n.a. -nulitatea este absolută);

art.790: “Împărţelile pot fi desfiinţate pentruviolenţă sau dol” (n.a. - nulitate relativă pentruinsuficienţa consimţământului);

art.803: în materia donaţiei şi a testamentului“substituţiile (…) sunt prohibite; orice dispoziţii prin caredonatarul, eredete instituit sau legatarul va fi însărcinat de a conserva şi a remite la a treia persoană, va fi nulă,chiar în privinţa donatorului, a eredetului numit sau alegatarului” (n.a. - nulitate relativă pentru că art.822prevede: “E ste nulă orice donaţie făcută cu condiţii acăror îndeplinire atârnă numai de voinţa donatorului.”

art.839: “Orice clauze sau convenţii, prin caredonatorul ar renunţa la revocarea donaţiunii pentru

naştere de fiu, este nulă şi fără efect .”art.886: “Formalităţile la care sunt supuse

deosebitele testamente prin dispoziţiile prezenteisecţiunii (este vorba despre regulile speciale privindforma testamentelor încheiate de militari şi detestamentele făcute pe mare) şi acelea ale secţiuniiprecedente se vor observa sub pedeapsă de nulitate”.

art.953: “Consimţământul nu este valabil când este

dat prin eroare, smuls prin violenţă, sau surprins prin281



dol.”art.961: “Convenţia făcută prin eroare, violenţă sau

dol, nu este nulă de drept, ci dă loc numai acţiunii în

nulitate.”art.965 alin.2: “Nu se poate face renunţare la osuccesiune ce nu este deschisă, nici se pot face învoiriasupra unei astfel de succesiuni, chiar de s-ar daconsimţământul celui a cărui succesiune este închestiune.”

Art.966: “Obligaţia fără cauză sau fondată pe ocauză falsă sau nelicită, nu poate avea nici un efect .”

Art.1008: “Condiţia imposibilă sau contrariebunelor moravuri, sau prohibită de lege este nulă şidesfiinţează convenţia ce depinde de dânsa.”

Art.1009: “Condiţia de a nu face un lucru imposibilnu face ca obligaţia contractată sub această condiţie săfie nulă.”

Art.1010: “Obligaţia este nulă când s-a contractat sub o condiţie protestativă din partea acelui ce seobligă.”

Art.1067: “Nulitatea obligaţiei principale atrage peaceea a clauzei penale.Nulitatea clauzei penale nuatrage pe aceea a obligaţiei principale.”

Art.1190: “Actul de confirmare sau ratificarea a uneiobligaţii, în contra cărei legea admite acţiunea înnulitate, nu este valabil...”

Art.1308: “Sub pedeapsă de nulitate, nu se pot face adjudecatari nici direct, nici prin persoane

interpuse: 1. Tutorii, ai averii celor de sub a lor tutelă;2. Mandatarii, ai averii ce sunt însărcinaţi să vânză.”Art.1309:”Judecătorii, membrii ministerului public

şi avocaţii nu se pot face cesionari de drepturilitigioase, care sunt de competenţa tribunaluluijudeţean în a cărui rază teritorială îşi exercită funcţiilelor, sub pedeapsa de nulitate, speze sau daune-interese.”

Art.1311: “Dacă în momentul vânzării, lucrul282



vândut era pierit în tot, vinderea este nulă.”Art.1689: “E nulă orice stipulaţie prin care

creditorul s-ar autoriza sau a-şi apropia amanetul sau a

dispune de dânsul fără formalităţile sus arătate.”Art.1712:”Este admisibilă acţiunea de nulitate,contra unei tranzacţii, pentru eroarea asupra persoanei sauobiectului în proces.”

Art.1716: “Însă tranzacţia va fi nulă, când ea nu ar cuprinde decât un singur obiect şi s-ar dovedi, dindocumentele în urmă descoperite, că una din părţi nuar avea nici un drept asupra acelui obiect.”

Art.1774: “Ipoteca convenţională nu este valabilădacă, prin actul de constituire al ipotecii, nu se specificăanume natura şi situaţia fiecărui imobil al debitorului,asupra căruia se consimte ipoteca creanţei.”

Art.1775: “Bunurile viitoare ale debitorului nu pot fi obiectul unei ipoteci.”

Art.1776: “Ipoteca convenţională nu poate fivalabilă, decât atunci când suma, pentru care ipotecaeste constituită, va fi determinată prin act .”

Art.1897: “Un titlu anulabil, nu poate fi opus posesorul carea invocat prescripţia de 10 până la 20 de ani.”

Sancţiunea civilă a nulităţii actului juridic esteprevăzută şi în alte acte normative, ca de exemplu:

- art.20 din decretul 31/1054 privitor lapersoanele fizice şi persoanele juridice: “Dacă celdeclarat mort este în viaţă, se poate cere, oricând,anularea hotărârii prin care s-a declarat moartea.”

- art.34 din acelaşi act normativ: “orice act juridiccare nu este făcut în vederea realizării acestui scop(n.a. persoana juridică poate avea numai drepturile şiobligaţiile prin care se realizează scopul ei, stabilit prinactul constitutiv sau lege) este nul .”

- art.31 din legea nr.18/1991, Legea fondului funciar:“Terenul atribuit (…) nu poate fi înstrăinat prin acteîntre vii timp de 10 ani (…) sub sancţiunea nulităţiiabsolute a actului de înstrăinare.”

283



- art.46 din acelaşi act normativ: “Terenurilesituate în intravilan şi extravilan pot fi înstrăinate,indiferent de întinderea suprafeţei, prin acte juridice

între vii, încheiate în formă autentică. În toate cazurilede dobândire, prin acte juridice între vii, proprietateadobânditorului nu poate depăşi 10 ha teren agricol înechivalent arabil, de familie, sub sancţiunea nulităţiiabsolute a actului de înstrăinare.” etc.

4. Cauzele nulităţii actului juridic civilÎn legislaţia română nu sunt sistematizate şi

precizate limitativ cauzele nulităţii actului juridic.

Nulitatea actului juridic intervine când au fostnesocotite condiţiile esenţiale de validitate ale actuluijuridic, în momentul încheierii.

Condiţiile esenţiale pentru validitatea actuluijuridic sunt: capacitatea de a contracta,consimţământul valabil al părţii ce se obligă, un obiectdeterminat şi o cauză ilicită.

Doctrina juridică, apreciază ca fiind cauzele

nulităţii actului juridic următoarele:

Nulitatea absol ută Nulitatea relativă• Lipsa capacităţii defolosinţă;

• Nesocotirea regulilorprivitoare la capacitateade exerciţiu;

• Lipsa totală a

consimţământului la înche-ierea actului juridic;

• Existenţa

consimţământului, darviciat prin eroare, dol,violenţă sau leziune;

• Lipsa obiectului actului juridic(nu se îndeplinesccondiţiile generale şicondiţiile speciale cerutepentru valabilitatea actului

juridic);

• Existenţa obiectului, daracesta are un caracterilicit sau imoral;

284



• Lipsa cauzei sau cauza esteilicită sau imorală;

• Existenţa cauzei, dar eaeste falsă sau imaginară,partea fiind în eroare asupra

cauzei.• Nerespectarea formeiactului juridic, cerută ad validitatem;•Nesocotirea limitelor princi-piului libertăţiicontractuale (în-călcareanormelor imperative, de ordine

publică sau bunele moravuri);• Lipsa ori nevalabilitateaautorizaţiei administrative;• Frauda legii saufraudarea intereselor unuiterţ.

Uneori legea nu precizează felul nulităţii.Interpretul are obligaţia să stabilească felul nulităţiipotrivit criteriului naturii interesului ocrotit prindispoziţia legală încălcată: interes public, obştesc,general, în cazul nulităţii absolute sau interes personal,individual, în cazul nulităţii relative.

În doctrină şi jurisprudenţă, în unele cazuri, nuexistă unanimitate în a califica nulitatea ca fiindabsolută sau relativă.

5. Clasificarea nulităţilor;Nulitatea absolută; Nulitatea relativă; Regim

juridic; Sinteză privind regimul juridic al nulităţiiabsolute şi relative

După natura interesului apărat prin norma285



juridică încălcată şi regimul juridic aplicabil: nulitateaabsolută şi nulitatea relativă.

N ulitatea absolută este sancţiunea civilă luată

împotriva actului juridic, la încheierea căruia s-aunesocotit norme legale ce protejează un interesgeneral, obştesc: norme juridice imperative.

Nulitatea absolută intervine în două categorii deipoteze:

♦ ipoteze strâns legate de condiţiile esenţiale devaliditate ale actului juridic:

- lipseşte capacitatea. Se impune precizarea:“lipseşte capacitatea de folosinţă”. Este situaţia:

• persoanei fizice ce nu a fost concepută sauconcepută fiind nu s-a născut vie;

• persoanei juridice nelegal constituite;• persoanei juridice ce încheie acte juridice prin

încălcarea principiului specialităţii capacităţii defolosinţă (art.34 Decretul nr.31/1954 privind persoanelefizice şi juridice: “orice act care nu este făcut învederea realizării acestui scop (n.a. - persoana juridică

nu poate avea decât acele drepturi care corespundscopului ei, stabilit prin lege, actul de înfiinţare saustatut) este nul ”;

• persoanelor fizice, numai când este vorba de oincapacitate specială, pentru ocrotirea unui interesgeneral, obştesc (în anumite împrejurări, persoaneifizice, deşi cu deplină capacitate de exerciţiu, i seinterzic exercitarea unor drepturi, pentru protejarea

unui interes general). De exemplu, interesul generaleste protejat când i se interzice minorului de 16 ani caprin testament să dispună în favoarea tutorelui său, saula 18 ani să facă acelaşi lucru, mai înainte ca socoteliledefinitive ale tutelei să fi fost încheiate – art.809 Codcivil; se apără interesul obştesc atunci când suntinterzise medicilor, farmaciştilor şi preoţilor, care autratat pe o persoană de boala din care a murit, să

primească donaţii sau să se bucure de testamentul286



încheiat de persoana îngrijită – art.80 Cod civil;asemenea tot în interesul general, persoanele juridice,nu pot accepta donaţii decât cu încuviinţarea organului

tutelar competent – art.811 Cod civil; pentru a protejaun interes general judecătorii, procurorii şi avocaţii nupot deveni cesionari (dobânditori) de drepturi litigioasecare sunt de competenţa tribunalului judeţean în a căruirază teritorială îşi exercită funcţiile lor, art.1309 Codcivil).

- lipseşte consimţământul, ca de exemplu, în cazulerorii obstacol (error in negatio şi error in corpore).Această cauză de nulitate absolută, este acceptată îndoctrina şi practica judiciară “Lipsa cu desăvârşire aconsimţământului face ca actul astfel înfiinţat să fiesancţionat cu nulitatea absolută.”)1

Într-o propunere, de lege ferenda, ar trebuiconsacrată, în acest caz, nulitatea relativă(preponderent fiind interesul individual, personal iar nucel general, obştesc) apreciază un autor consacrat dedrept civil.)2

- lipseşte obiectul;- lipseşte cauza sau cauza este ilicită sau imorală.

O precizare: în următoarele două ipoteze privitoare lacauză, actul juridic este lovit de nulitatea relativă:cauza lipseşte pentru că persoana este lipsită dediscernământ; cauza este falsă ca urmare a eroriiasupra scopului mediat sau imediat.

♦alte ipoteze, unanim acceptate în doctrină

- nerespectarea formei cerută ad validitatem;- lipsa ori nevalabilitatea autorizaţieiadministrative;

- încălcarea unor dispoziţii legale imperative deordine publică sau bunele moravuri (reguli deconvieţuire socială);

1 Tribunalul Suprem, secţia civilă, decizia nr.1988/1989 în “Dreptul”nr.7/1990, pag.662 Prof.univ.dr.Gheorghe Beleiu, op.cit ., pag.199-200

287



- frauda legii. Constă în folosirea anumitordispoziţii legale în mod viclean la încheierea actuluijuridic, în scopul de a încălca alte dispoziţii legale

imperative.3

De exemplu, părţile încheie un contract devânzare-cumpărare a unei arme şi în acest scop factrimitere la prevederile Codului civil, nesocotind cu reacredinţă prevederile imperative din textul art.58 dinLegea nr.17/1996 privind regimul armelor de foc, princare cumpărătorul este obligat să deţină autorizaţieadministrativă de port armă.

Regimul juridic al nulităţii absoluteRegimul juridic al nulităţii absolute înseamnă

regulile juridice aplicabile nulităţii absolute. Acestea sunt:a) nulitatea absolută poate fi invocată (cerută) de

orice persoană interesată.Persoanele interesate să invoce nulitatea

absolută pot fi:1. părţile actului juridic;2. avânzii-cauză ai părţilor;3. persoane străine de act, dar care au un interes

propriu (de exemplu, fiul faţă de actul de donaţieîncheiat de tată cu nerespectarea formei ad validitatem, prin carea donat un autoturism).

4. instanţa de judecată din oficiu. Instanţa dejudecată, fiind sesizată de partea interesată, cu unlitigiu în legătură cu executarea unui act juridic, poaterefuza părţii pretenţia invovată, pe considerentul căactul juridic este nul absolut. Atenţie!, instanţa nu poate

anula actul decât atunci când acest lucru îi este cerut înmod expres, nu o poate face din iniţiativă proprie.Acesta este sensul sintagmei „din oficiu”.

5. procuror;6. alte organe prevăzute de lege.De exemplu, nulitatea absolută prevăzută în textul

art.32 alin.1 din Legea nr.18/1991 privind fondulfunciar: “poate fi invocată de primar, prefect, procuror

3 Prof.univ.dr.Gheorghe Beleiu, op.cit., pag.211

288



şi de alte persoane care justifică un interes legitim.”b) acţiunea în nulitate absolută este

imprescriptibilă. Persoanele interesate se pot adresa

oricând instanţei de judecată pentru a cere anulareaunui act juridic lovit de nulitate absolută. În art.2 dinDecretul nr.167/1958: “Nulitatea unui act poate fiinvocată oricând, fie pe cale de acţiune, fie pe cale deexcepţie.”

Cu privire la explicaţia dată acestei reguli, înliteratura şi practica juridică s-au exprimat opiniidiferite.

Un autor explică imprescriptibilitatea nulităţiiabsolute pe temeiul caracterului constatator al acţiuniiprin care se cere nulitatea absolută. Instanţa constatănulitatea absolută, faptul că actul juridic nu a luat fiinţădin momentul încheierii lui, ab initio.1

Această explicaţie a fost însuşită şi de supremanoastră instanţă.2

Într-o altă opinie, imprescriptibilitatea acţiunii înnulitate absolută are temeiul în caracterul

nepatrimonial al acţiunii în nulitate. “ (…) nulitatea seproduce pentru că, prin încălcarea dispoziţiei legale, seajunge la efecte care contrazic scopului dispoziţieilegale încălcate. Nulitatea este edictată în considerareaacestor efecte, nu se pune în general, problema de a seexamina consecinţele patrimoniale. Va exista nulitate îngeneral, indiferent dacă se va dovedi sau nu un prejudiciu.”1

Potrivit altei opinii, imprescriptibilitatea nulităţii

absolute are fundamentul în corelaţia dintre nulitateaabsolută şi prescripţia extinctivă: ambele ocrotesc uninteres general. De aceea, este inoportun a sesubordona instituţia nulităţii absolute, instituţiei

1 M. Eliescu, Unele probleme privitoare la prescripţia extinctivă în cadrul uneiviitoare reglementări legale, în revista Studii şi cercetări juridice, nr.1/1956,pag.259-2602 Plenul Tribunalului Suprem, dec. De îndrumare nr.15/1965, în Culegere de decizii 1967,pag.125, tribunalul Suprem, Secţia civilă, decizia nr.2207/1967, în „Culegerede decizii” 1967, pag.841 Prof.dr.doc. Tr. Ionaşcu, Eugen Barasch, op.cit ., pag.326

289



prescripţiei extinctive, prin sintagma –imprescriptibilitatea nulităţii absolute. S-a apreciat:prescripţia extinctivă este chiar mijlocul juridic prin care

se realizează această caracteristică a nulităţii absolute,care este în fapt o excepţie a prescripţiei extinctive.Aşadar, între cele două instituţii există corelaţii ce nupot fi nesocotite.2

Un autor, căruia ne raliem, explicăimprescriptibilitatea acţiunii în nulitate absolută, princaracterul interesului ocrotit de această instituţie:interesul general, obştesc trebuie ocrotit în fiecaremoment, oricând.3 De altfel, analizând teoriile expusese poate concluziona că interesul general este prezentîn fiecare din acestea: diferenţa în stabilirea existenţeinulităţii absolute şi relative stă în interesul ocrotit; lanulitatea absolută interesul general determinăconstatarea nulităţii absolute din oficiu pentru că nu sepoate cere desfiinţarea unui act care, prin efectul legii,nu există, pe când la nulitatea relativă pentru că nuexistă un interes general, părţile sunt libere să ceară

sau nu constatarea existenţei nulităţii relative, mai multsă o ignore şi chiar să execute un act nul relativ.

Apoi, interesul general uneşte instituţia nulităţiiabsolute şi cea a prescripţiei extinctive. Şi, în sfârşit,caracterul nepatrimonial al acţiunii în nulitate absolutătrimite la interesul general, în ideea impunerii nulităţiiabsolute faţă de toţi ceilalţi.

c) nulitatea absolută nu poate fi acoperită princonfirmarePrin confirmare, înţelegem posibilitatea celor

chemaţi să invoce nulitatea absolută, să renunţe laacest drept. Ori, interesul general ocrotit prin dispoziţialegală încălcată impune regula potrivit căreia, persoanele

2 A. Pop, Gh. Beleiu, Drept civil, teoria generală a dreptului civil, UniversitateaBucureşti, 1980, pag.305, Iosif R. Urs, op.cit ., pag.3133 Iosif R. Urs, op.cit ., pag.313-314, D. Cosma, op.cit ., pag.305

290



îndreptăţite să ceară nulitatea absolută, nu o potacoperi prin confirmare (le este interzis să accepte actuljuridic nul absolut).

Interesul general, obştesc ocrotit de normajuridică încălcată la încheierea actului juridic justificăaceastă regulă.

Într-o opinie, la natura interesului ocrotit se adaugă: “cercullarg de persoane având vocaţia de a declara acţiunea înnulitate absolută, care ar trebui să fie chemate săconfirme actul, ceea ce ar fi imposibil.”1

Apreciem că acest al doilea fundament estepractic, o consecinţă a primului fundament – interesulgeneral, obştesc.

Cu excepţia regulii imprescriptibilităţii acţiunii înconstatare a nulităţii absolute consacrată legislativ,celelalte două reguli au aplicaţii practice în texteleCodului civil. Regula privind imposibilitatea confirmăriiactului juridic nul absolut are o aplicare în materia donaţiilor;art.1168 Cod civil: “donatorul nu poate repara, prin nici unact confirmativ, viciurile unei donaţiuni între vii nulă în

privinţa formei: ea trebuie să se refacă cu formelelegiuite.”

Excepţiile la regula potrivit căreia nulitateaabsolută nu poate fi acoperită prin confirmare, (suntanumite situaţii, expres prevăzute de lege, când actuljuridic civil încheiat deşi nul absolut, va produceefectele unui act juridic valabil încheiat.)

a) art.20 Codul familiei: “căsătoria încheiată

împotriva dispoziţiilor privitoare la vârsta legală nu va fideclarată nulă dacă, între timp, acela dintre soţi carenu avea vârsta cerută pentru căsătorie a împlinit-o, oridacă soţia a dat naştere unui copil sau a rămasînsărcinată.”

Actul căsătoriei – nul absolut, deoarece lipseştecapacitatea de folosinţă este totuşi valabil, dacă pânăla pronunţarea nulităţii de către instanţă condiţia se


291



îndeplineşte.b) art.1167 alin.3 Cod civil: “confirmarea sau ratificarea sau

executarea voluntară a unei donaţiuni, făcută de către

erezi sau reprezentanţii donatorului, după moartea sa,ţine loc de renunţare, (n.a.: este o confirmare făcută demoştenitorii sau reprezentanţii donatorului dupămoartea acestuia), atât în privinţa viciilor de formă cât şi în privinţa oricărei alte excepţii (n.a. - actul dedonaţie este nul absolut când nu se încheie în formăautentică).

Astfel, donaţia nulă absolut pentru lipsa formeiautentice, produce efectele unui act juridic valabilîncheiat când este confirmată de moştenitorii saureprezentanţii donatorului, singuri interesaţi ca donaţiasă nu producă efecte deoarece le afecteazăpatrimoniul.

c) deşi textul de lege nu prevede, aceastăexcepţie este admisă de doctrină şi practică, fiind oextrapolare a primei excepţii; este posibilă confirmareaunui act juridic nul absolut, dacă până la constatarea

nulităţii absolute de către instanţa de judecată condiţiacerută se îndeplineşte.

Confirmarea actului juridic nul absolut în cazurileexcepţionale în care este posibilă, produce efectejuridice retroactive, de la data încheierii actului.

N ulitatea relativă este sancţiunea civilăaplicată actului juridic civil la încheierea căruia nu se

respectă norme juridice care ocrotesc un interesparticular, personal, individual.Nulitatea relativă în comparaţie cu nulitatea

absolută nu produce efecte mai blânde.Nulitatea absolută şi nulitatea relativă se

aseamănă prin faptul că ambele produc acelaşi rezultat:lipsesc actul juridic de acele efecte ce încalcăprevederile legale referitoare la condiţiile de valabilitatenecesare în momentul încheierii actului.

292



Deosebirea între ele constă în izvorul lor şi regimuljuridic (regulile juridice) aplicabile fiecăreia.

Nulitatea absolută izvorăşte din nesocotirea unui

interes general, nulitatea relativă din nesocotirea unuiinteres personal, individual.Sub aspectul terminologiei prin care sunt

desemnate cele două nulităţi în practică, doctrină şilegislaţie, noţiunile sunt distincte.

Astfel:- pentru nulitatea absolută se folosesc termenii:

“nul”, “nul de drept”, “nul de plin drept”, “nulitateabsolută”

- pentru nulitate relativă se folosesc termenii:“anulabil”, “actul poate fi anulat” sau “anulabilitate”.

Cauzele nulităţii relative privesc:• Condiţiile esenţiale de validitate ale actului juridic:- cu privire la capacitate:- lipseşte capacitatea de exerciţiu (este situaţia

actelor juridice încheiate de minorii sub 14 ani şiinterzişii judecătoreşti);

- capacitatea de exerciţiu este restrânsă şi actuljuridic se încheie fără încuviinţarea ocrotitorului legal,sau este lezionar, sau a fost încheiat fără încuviinţareaautorităţii tutelare;

- la persoana juridică, organele sale au încheiatactul juridic în lipsa sau depăşirea mandatului;

- cu privire la consimţământ ; consimţământul afost viciat prin er oare, dol, violenţă sau leziune;

- cu privire la cauză: cauza este falsă sauimaginară, partea fiind în eroare asupra cauzei.• Alte ipoteze unanim acceptate în doctrină- lipseşte discernământul uneia din părţi în

momentul încheierii actului juridic;- când s-au încălcat normele juridice prin care s-

au stabilit incapacităţi speciale de folosinţă (interdicţii)prevăzute pentru ocrotirea unor interese personale,

individuale. De exemplu, interdicţia vânzării între soţi –293



art.1307 Cod civil: “vânzarea nu se poate face întresoţi”; nerespectarea dreptului de preemţiune – art.14din legea nr.58/1998 privind circulaţia juridică a

terenurilor;Regimul juridic al nulităţii relativeRegulile juridice ce se se aplică nulităţii relative sunt:a) nul itatea relativă poate fi invocată, de regulă,

numai de persoana ocrotită de dispoziţia legalăîncălcată, deoarece ea ocroteşte un interes personal :

Acestea sunt:- părţile actului juridic fie personal, fie prin reprezentant

în următoarele ipoteze:Într-o ipoteză, partea la actul juridic invocă lipsa

discernământului în momentul încheierii actului, a beţieiinvoluntare, a stării de hipnoză când consimţământul afost afectat.

Într-o altă ipoteză, partea la actul juridic esteminorul însuşi (între 14-18 ani) care l-a încheiat singurşi acesta are caracter lezionar. El poate invoca singurnulitatea relativă, dar cu încuviinţarea părintelui sau

tutorelui.Într-o altă situaţie, partea la actul juridic este

minorul lipsit de capacitate de exerciţiu care a încheiattotuşi singur actul juridic civil. El va cere anularea actuluijuridic numai prin reprezentantul său legal.

- terţul la actul juridic, când norma juridică încălcatăla încheierea actului juridic îi ocroteşte interesele. Deexemplu, titularul dreptului la preemţiune (coproprietarul,

vecinii) faţă de actul de vânzare-cumpărare a unuiteren agricol situat în extravilan; succesorii părţiiocrotite de norma juridică încălcată la încheierea actuluijuridic, cu excepţia cazurilor când dreptul la acţiuneeste intuitu personae; creditorii chirografari ai părţiiocrotite, pe calea acţiunilor oblice, în afara acelorastrict personale; procurorul, cu excepţia actelor strictpersonale (art.45 Cod pr. Civilă). El este apărătorul legiişi în această calitate poate invoca nulitatea relativă.

294



- reprezentantul legal al persoanei, parte la contract,lipsită de capacitate de exerciţiu. Este persoana care aîncheiat actul juridic pentru incapabil (părinte sau

tutore).- autoritatea tutelară, pentru actele juridice încheiate detutore pentru incapabil.

Reprezentantul legal al minorului care arecapacitate de exerciţiu restrânsă, în nume propriu,poate invoca nulitatea relativă?

Legea tace.Într-o opinie, din şirul persoanelor care pot invoca

nulitatea relativă lipseşte, reprezentantul minorului între14-18 ani. În această ipoteză, minorul cu capacitaterestrânsă de exerciţiu, exercită personal acţiunea înnulitate relativă, cu încuviinţarea prealabilă aocrotitorului legal.1

Într-o opinie contrară, pe care ne-o însuşim,nulitatea relativă poate fi invocată şi de reprezentantullegal atunci când persoana al cărui interes a fostnesocotit (…) are capacitate de exerciţiu restrânsă.”1

În sprijinul acestui punct de vedere se aduc douăargumente: “interpretarea extensivă şi teleologică(scopul urmărit de legiuitor pentru elaborarea normeijuridice) a art.9 alin.2 din Decretul nr.167/1958 privitorla prescripţia extinctivă, în sensul că, dacă prescripţiacurge numai de la data când ocrotitorul legal cunoaştecauza de nulitate, înseamnă, implicit, că acesta o poateşi invoca, fiindcă altfel nu s-ar mai atinge scopul legii de

a asigura o protecţie reală celui cu capacitate deexerciţiu restrânsă, iar, pe de altă parte, cerinţacunoaşterii de către ocrotitorul legal a cauzei denulitate relativă ar fi în mare măsură inutilă.”2

1 Prof.dr.docent Tr. Ionaşcu, Eugen Barasch, op.cit ., pag.335-336, Iosif R. Urs,op.cit ., pag.315, prof.univ.dr. Dumitru Lupulescu, op.cit ., pag.151, Emil Poenaru, dr.în dreptcivil, Drept civil , vol.I., Raportul juridic, Subiecţii, Actele juridice, Ed. „EuropaNova”, Bucureşti, 19541 Dr.Aspazia Cojocaru, op.cit ., pag.280, M. Mureşan, Ana Boar, ŞerbanDiaconescu, Drept civil, persoanele, Ed. „Cordial-Lex”, Cluj-Napoca, 2001, pag.992 N. Nicolae, op.cit ., pag.75-76, Gabriel Boroi, op.cit ., pag.243

295



Credem că dreptul reprezentantului legal alminorului între 14-18 ani de a invoca nulitatea relativăeste prevăzut în art.9 alin.2 din Decretul nr.167/1958:

“În caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anular e,prescripţia începe să curgă de la data când celîndreptăţit, reprezentantul său legal sau persoanachemată de lege să-i încuviinţeze actele a cunoscut cauza anulării (…)”. Astfel, apreciem că textul acestuiarticol se constituie în argument în sprijinul opiniei noastre.

a) În formularea “în celelalte cazuri de anulare”se include, în opinie majoritară şi cauză de anulare cepriveşte încheierea actului singur de minorul de 14-18ani (capacitate restrânsă de exerciţiu), fărăîncuviinţarea ocrotitorului legal, sau fără încuviinţareaacestuia şi a autorităţii tutelare (pentru actele juridicede dispoziţie).

b) Legiuitorul prin sintagma “reprezentantul săulegal” nu face nici o referire după cum acestareprezintă o persoană lipsită de capacitate de exerciţiusau o persoană cu o capacitate restrânsă de exerciţiu.

c) Mai mult, credem că legiuitorul a dorit să serefere expresis verbis la reprezentantul legal al persoaneicu o capacitate restrânsă de exerciţiu, atunci când afolosit expresia: “persoana chemată de legesă-i încuviinţeze actele”. În art.9 alin.2 din Decretulnr.31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanelejuridice se precizează: ”Actele juridice ale minorului cucapacitate restrânsă se încheie de către acesta, cu

încuviinţarea prealabilă a părinţilor sau a tutorelui.” Nulitatea relativă a actului juridic încheiat prinnesocotirea legii privind condiţiile de validitate, nupoate fi cerută de persoana capabilă ce a contractat cuo persoană incapabilă. Este dispoziţia expresă din art.952 Cod civil: „Persoanele capabile de a se obliga, nu pot impuneincapabilului sau interzisului incapacitatea lor”. De exemplu,după încheierea contractului de vânzare-cumpărare,vânzătorul constată că a vândut televizorul unei

296



persoane de 17 ani. În acest caz, el nu poate cerenulitatea relativă a contractului, sub pretextulincapacităţii cocontractantului. Nulitatea relativă o

poate invoca numai incapabilii, pentru ca interesul luieste ocrotit prin norma juridică încălcată.

b) nulitatea relativă este prescriptibilăDecretul nr.167/1958 nu prevede „expresis

verbis” că acţiunea în nulitate relativă se supuneprescripţiei extinctive ci reglementează numai începutulprescripţiei acţiunii în nulitate relativă.

Se admite că persoana îndreptăţită poateexercita acţiunea în nulitate relativă în limitatermenului general de prescripţie de 3 ani, când legeanu prevede un termen mai scurt. De exemplu, în art.28alin.2 Codul familiei, se prevede: “anularea căsătoriei(…) poate fi cerută de cel al cărui consimţământ a fost viciat, în termen de 6 luni de la încetarea violenţei oride la descoperirea erorii sau a violenţei.”

Momentul începerii curgerii termenului de

prescripţie al acţiunii în nulitate relativă, este potrivitart.9 din Decretul 167/1968 privitor la prescripţiaextinctivă următorul “P rescripţia dreptului la acţiune înanularea unui act juridic pentru violenţă începe săcurgă de la data când acesta a încetat .” În caz deviclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare,prescripţia începe să curgă de la data când celîndreptăţit, reprezentantul său legal sau persoana

chemată de lege să-i încuviinţeze actele a cunoscutcauza anulării, însă cel mai târziu de la împlinirea a 3 anide la data încheierii actului. În acest termen de 3 ani, legeaprezumă că partea putea şi trebuia să descopere cauzade nulitate a contractului.”1

Invocarea nulităţii relative se poate face şi pecale de excepţie. Decretul 167/1958 nu reglementeazăinvocarea nulităţii relative pe cale de excepţie.

1 Prof.dr.doc. Tudor R. Popescu-Brăila, op.cit ., pag.99

297



În doctrină, o parte din autori considerăimprescriptibilă anularea unui act juridic pe cale deexcepţie: “nulitatea relativă poate fi invocată pe cale de

excepţie, oricând, întrucât numai dreptul la acţiune sestinge.”1 În sprijinul acestei opinii, un alt autor

argumentează astfel:- prescripţia extinctivă stinge numai dreptul la

acţiune (art.1 Decretul 167/1958: “dreptul la acţiune sestinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat întermenul stabilit de de lege.”).

- când legiuitorul a înţeles să considere invocareanulităţii pe cale de excepţie ca fiind imprescriptibilă, afăcut-o expres în cazul nulităţii absolute în art.2 Decretul167/1958: “Nulitatea unui act juridic poate fi invocatăoricând, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie.”2

Majoritatea autorilor, la care ne raliem, apr eciază ca fiindsupusă prescripţiei invocarea nulităţii relative pe calede excepţie, argumentând astfel:3

- scopul prescripţiei extinctive este unul şi acelaşi

fie în cazul nulităţii absolute, fie în cazul nulităţiirelative; să nu planeze incertitudinea, îndoiala asupraexistenţei unui drept civil subiectiv şi a unei obligaţiicivile corelative care nu se exercită şi nu se execută.Sub acest aspect, nu se justifică tratamentul juridicdiferit aplicabil mijlocului procedural de realizare aprescripţiei extinctive: acţiunea sau excepţia prin carese invocă nulitatea relativă;

- instituţia nulităţii, în general se disociază deconsecinţele patrimoniale care se pot sau nu produce.Actul juridic lovit de nulitate relativă, poate da naştereunor pretenţii patrimoniale, întotdeauna prescriptibile.Aşa stând lucrurile, a considera excepţia ca fiind

1 Prof.dr.Teofil Pop, op.cit ., pag.1922 Prof.dr.docent Tudor R. Popescu-Brăila, op.cit ., pag.993 G. Boroi, op.cit ., pag.244, M. Mureşan, P. Ciacli, op.cit ., pag.182, prof.dr.docentTr. Ionaşcu, Eugen Barasch, op.cit ., pag.375-378, D. Cozma, op.cit ., pag.319, Paul MirceaCosmovici, op.cit ., pag.172

298



imprescriptibilă, înseamnă a lipsi nulitatea relativă, deperspectiva realizării unor satisfacţii patrimoniale,prescriptibile.

c) nulitatea relativă poate fi acoperită princonfirmareConfirmarea este actul juridic unilateral (act confirmativ)

încheiat de persoana îndreptăţită să invoce nulitatearelativă, prin care ea renunţă la dreptul de a cere îninstanţă anularea actului juridic.

Fiind act juridic, confirmarea trebuie să îndeplineascăcondiţiile esenţiale de validitate ale actului civil, precumşi următoarele condiţii speciale:

- se încheie de persoana îndreptăţită să cearănulitatea relativă;

- a dispărut cauza nulităţii relative, actulconfirmat devenind astfel valabil încheiat;

- persoana îndreptăţită să confirme actul anulabilsă ştie că actul putea fi declarat de instanţă, anulabil şisă dorească menţinerea lui.

Aceste condiţii sunt prevăzute în dispoziţiileart.1190 Cod civil: “actul de confirmare sau ratificar e a uneiobligaţii în contra căreia legea admite acţiunea înnulitate nu este valabil decât atunci când cuprindeobiectul, cauza şi natura obligaţiei, şi când facmenţiune despre motivul acţiunii în anulare, precum şidespre intenţia de a repara viciul pe care seîntemeiează aceea acţiune.”

Confirmarea poate fi expresă sau tacită.Confirmarea expresă se face printr-un înscris (act

confirmativ) care trebuie să îndeplinească condiţiilegenerale şi speciale de mai sus. Conţinutul înscrisuluide confirmare cuprinde elementele esenţiale ale nouluiact juridic (obiectul, cauza şi natura obligaţiei), cauzanulităţii, precum şi intenţia de a renunţa la acţiunea înanulare.

299



actului.Nulitatea parţială este regula, nulitatea totală

este excepţia.

Nulitatea parţială este consacrată legislativ înart.1 din Decretul 167/1958 unde se dispune: “oriceclauză care se abate de la reglementarea legală aprescripţiei este nulă.” , şi art.1008 Cod civil: ”condiţiaimposibilă sau contrarie bunelor moravuri, sau prohibităde lege, este nulă şi desfiinţează convenţia ce depindede dânsa.”

Problema nulităţii parţiale se pune numai înactele juridice în cuprinsul cărora sunt mai multeclauze, ce produc efecte diferite (contracte-complexe).În practica judiciară, cazurile de nulitate parţială suntpuţin numeroase. De exemplu, testamentul este un actjuridic complex ce poate fi alcătuit din următoarele actejuridice: legatul testamentar pentru nepot, legatultestamentar pentru un vecin (prin testament se lasămoştenire un bun, unei persoane) actul juridic unilateralde recunoaştere a filiaţiei faţă de un copil născut din

afara căsătoriei. Legatul în favoarea vecinului poate finul, când vecinul este medicul care l-a tratat în boala din care moaretestatorul (art.810).

Uneori se apreciază că într-un anumit sens – esteparţială şi:

- nulitatea actelor cu executare succesivă, careoperează pentru viitor, menţinând efectele produse întrecut;

- nulitatea căsătoriei putative ale cărei efecte semenţin, până la pronunţare, faţă de soţul care a fost debună-credinţă la încheierea ei, ignorând cauza nulităţii;

- nulitatea oricărei căsătorii, ale căror efecte semenţin faţă de copii rezultaţi din căsătorie (în sensul căei păstrează situaţia juridică de copii din căsătorie, deşiaceasta este desfiinţată – în privinţa soţilor – cu efectretroactiv)1

1 M. Mureşan, P. Ciacli, op.cit ., pag.185

302



Nulitatea parţială lipseşte în următoareleîmprejurări:- între două sau mai multe acte juridice aflate în

strânsă legătură se anulează numai unul. De exemplu,legatul în favoarea vecinului (medicul) este lovit denulitate totală, dar testamentul nu este lovit de nulitateparţială;

- actul lovit de nulitate este validat prin confirmare;- actul lovit de nulitate absolută, devine valabil

ulterior, deoarece s-a îndeplinit cerinţa legală încălcatăîn momentul încheierii actului;

- actul juridic încheiat ad probationem este în întregimelovit de nulitate, în schimb acelaşi act în sensul denegotium este valabil.

Concluzie: nulitatea parţială priveşte numaiclauzele din actul juridic şi nu actul juridic în totalitateasa.

Nulitatea expresă şi nulitatea virtualăDupă cum legea prevede sau nu expresis verbis nulitatea,

distingem: nulitatea expresă (textulă, explicită) şinulitatea virtuală (tacită, implicită).

N ulitatea expresă (textuală, explicită) estenulitate, pe care legea o prevede expres, textual.

N ulitatea virtuală (tacită, implicită) estenulitatea neprevăzută expres, textual, dar care sededuce neîndoielnic din caracterul imperativ al normeijuridice încălcate.

Exemplu de nulitate expresă: art.30 Codulfamiliei: “Bunurile dobândite în timpul căsătoriei, deoricare dintre soţi, sunt, de la data dobândirii lor, bunuricomune ale soţilor. Orice convenţie contrară este nulă.”

Exemplu de nulitate tacită: art.813 Cod civil:“toate donaţiile se fac prin act autentic”; art.806 Cod civil:“minorul mai mic de 16 ani nu poate dispune (n.a.: încheia

303



contracte de donaţie) nici într-un fel .”

Nulitatea de drept şi nulitatea judiciarăDupă modul cum operează, se disting: nulitatea dedrept şi nulitatea judiciară.

Nulitatea de drept , este nulitatea care loveşte actulde plin drept, în puterea legii – ope legis. Instanţa dejudecată este chemată de părţi să o constate. Deregulă, nulităţile absolute sunt nulităţi de drept.

N ulitatea judiciară, este nulitatea careoperează numai prin intervenţia instanţei, sesizată depărţile în litigiu. De regulă, nulităţile relative sepronunţă de instanţa de judecată.1

Într-o lucrare, nulitatea de drept ar fi aceea care nuimplică intervenţia organelor de jurisdicţie, întrucât aravea caracter evident şi s-ar impune astfel părţilor prinpropria lor apreciere.2

Într-o opinie, la care anchiesăm, se pune la îndoialăaceastă clasificare “care crează impresia că ar putea

exista nulităţi independent de vreo hotărârejurisdicţională sau de înţelegerea părţilor.3 Într-adevăr,părţile sunt libere, şi în cazul nulităţii de drept, săconvină, când constată neîndeplinirea condiţiilor ad validitatem, să desfiinţeze actul şi să-şi restituie reciproc,prestaţiile eventual făcute. Numai în caz de litigiu seapelează la instanţa de judecată, care fie constată, fiepronunţă nulitatea actului.

Nulitatea de fond şi nulitatea de formăDupă felul condiţiei de validitate nerespectate la

încheierea actului juridic, nulităţile sunt de fond şi de formă.Nulitatea de fond , intervine când a fost încălcată o

normă juridică ce instituie o condiţie de fond a actului

1 Idem, pag.1872 Prof.dr.Teofil Pop, op.cit ., pag.185, Paul Mircea Cosmovici, op.cit ., pag.1413 Gabriel Boroi, op.cit ., pag.194, Prof.dr.docent Tr. Ionaşcu, Eugen Barasch, op.cit .,pag.343-347, D. Cosma, op.cit ., pag.331-333, Dr. Aspozia Cojocaru, op.cit ., pag.285

304



nimeni nu poate da mai mult decât are.

Cele trei aspecte ale efectelor nulităţii actuluijuridic civil, sunt guvernate de:

- principiul retroactivităţii efectelor nulităţii; - principiul restabilirii situaţiei anterioare

încheierii actului juridic (restitutio in integrum);- principiul desfiinţării (anulării) actului juridic

subsecvent ca urmare a anulării actului juridic iniţial(primar).

Între aceste principii există o relaţie de determinarereciprocă, în sensul că nu poate exista principiul restitutioin integrum fără să existe principiul retroactivităţii sauprincipiul desfiinţării actelor juridice subsecvente esteconsecinţa existenţei principiului repunerii părţilor însituaţia existentă anterior încheierii actului.

Asemenea, principiul retroactivităţii este izvorul

celorlalte două principii.

a) Principiul retroactivităţii efectelor nulităţiiPrincipiul nu are consacrare legislativă.Principiul instituie regula potrivit căreia nulitatea

desfiinţează actul juridic încheiat cu nesocotireacondiţiilor de validitate prevăzute de lege, din chiarmomentul încheierii. Efectele juridice eventual produse

până în momentul constatării sau pronunţării nulităţii sedesfiinţează retroactiv, ca şi cum actul nu s-ar fiîncheiat.

Astfel, se asigură restabilirea ordinii de drept,încălcate prin încheierea actului în dispreţul legii.

Excepţiile de la principiul retroactivităţii efectelornulităţii sunt acele împrejurări în care actul deşi nul,produce, până la data constatării sau pronunţăriinulităţii, efectele unui act valabil încheiat, în

306



consideraţia unor alte principii de drept.În aceste împrejurări, actul produce efecte pentru

trecut (ex tunc), de la încheierea actului până la intervenţia

nulităţii şi nu va mai produce efecte pentru viitor (exnunc).- cazul căsătoriei putative (este căsătoria nulă în

care unul din soţi a fost de bună credinţă la încheiereaei). Căsătoria deşi nulă produce efecte ca şi cum ar fifost valabil încheiată până la data constatării saupronunţării nulităţii, faţă de soţul de bună credinţă.Numai pentru viitor căsătoria produce efecte şi se vadesfiinţa şi pentru soţul de bună-credinţă.

Se are în vedere ocrotirea principiului bunei-credinţe. Înart.23 alin.1 Codul familiei se dispune: “soţul care a fost de bună-credinţă la încheierea căsătoriei declarată nulăsau anulată, păstrează, până la data când hotărâreainstanţei judecătoreşti rămâne definitivă, situaţia unuisoţ dintr-o căsătorie valabilă.”

- cazul adopţiunii. Adopţiunea încheiată fărăconsimţământul părinţilor fireşti ai copilului adoptat

este lovită de nulitate absolută. În consecinţă, actuljuridic al adopţiunii se desfiinţează retroactiv de la dataîncheierii lui. Cu toate acestea, adopţiunea va putea fidesfăcută, cu efecte numai pentru viitor, când este îninteresul minorului să se reîntoarcă la părinţii săi fireşti(art.22 din O.U. a Guvernului nr.25/1997).

- contractele sinalagmatice cu executaresuccesivă în timp, în ipoteza rezilierii, se desfac numai

pentru viitor. Prestaţiile deja efectuate, fiind ireversibilenu mai pot fi restituite. De exemplu, contractul delocaţiune (închirierea unui bun) nu poate fi desfiinţatpentru trecut deoarece locatarul s-a folosit de bunulînchiriat – prestaţie obiectivă, ireversibilă, imposibil derestituit.

- posesorul de bună-credinţă păstrează fructeleculese, produse de un bun, ce constituie obiectulexterior, derivat al actului juridic, până la data nulităţii

307



actului, deşi va trebui să restituie bunul. De exemplu,cumpărătorul unui televizor, îl închiriază şi obţine osumă de bani. El păstrează suma dobândită, în ipoteza

anulării contractului de vânzare-cumpărare atelevizorului, când va restitui televizorul închiriat. Înart.485 Cod civil se dispune: “Posesorul nu câştigăproprietatea fructelor decât când posedă cu bună-credinţă; în cazul contrariu, el este dator a înapoiaproductele, împreună cu lucrul proprietarului care-lrevendică.”

Sunt implicit excepţii de la principiulretroactivităţii, toate excepţiile de la principiul restituiriiintegrale a prestaţiilor efectuate şi principiul desfiinţăriiactelor juridice subsecvente.

b) Principiul restabilirii situaţiei anterioareîncheierii actului (restitutio in integrum)

Principiul impune regula ca prestaţiile executate depărţile unui act juridic nul să fie restituite, astfel încâtsituaţia există la încheierea actului juridic nul să fie

restabilită.Regula este o consecinţă a principiului

retroactivităţii; numai prin restituirea reciprocă aprestaţiilor executate se ajunge la situaţia în care actulnu s-ar fi încheiat.

În lipsa înţelegerii părţilor cu privire la restituireaprestaţiilor, se apelează la acţiunea în restituireadresată instanţei de judecată.

Acţiunea în restituire are un conţinut şi regimjuridic propriu, diferit de acţiunea în anulare. Astfel, eaare întotdeauna caracter patrimonial şi esteîntotdeauna prescriptibilă.

De regulă, partea interesată introduce o singurăacţiune, prin care cere nulitatea actului juridic, şi dupăadmitere, şi restituirea prestaţiilor.

Nimic nu împiedică ca mai întâi, prin acţiuneseparată să se ceară nulitatea şi apoi printr-o nouă

308



pentru că efectul ei imediat este restitutio in integrum. Aaccepta alte fundamente ale acţiunii în restituire,înseamnă a goli de conţinut practic instituţia nulităţii,

din moment ce efectele ei se justifică prin alte instituţiiale dreptului civil.Excepţiile de la principiul restitutio in integrum sunt

situaţiile în care, prestaţiile executate de părţi nu serestituie, ci se menţin, urmare a aplicării altor principiide drept:

- minorul între 14-18 ani al cărui act este anulat prin acţiune în resciziune pentru leziune va restituiprestaţia numai dacă se probează că a profitat de ceeace i s-a dat. Excepţia este prevăzută în textul art.1164Cod civil: “Când minorii, interzişii sunt admişi, în aceastăcalitate, a exercita acţiunea în resciziune în contraangajamentelor lor, ei nu întorc ceea ce au primit, înurma acestor angajamente, în timpul minorităţii sauinterdicţiei, decât dacă se probează că au profitat deaceea ce li s-a dat .” Se dă prioritate principiului ocrotiriiminorilor şi persoanelor puse sub interdicţie.

- posesorul de bună credinţă a unui bun frugifer ,păstrează pentru sine fructele culese, deşi urmare aanulării actului juridic va restitui bunul care le-a produs(art.485 Cod civil: “Posesorul nu câştigă proprietateafructelor decât când posedă cu bună-credinţă; în cazulcontrariu, el este dator a înapoia productele împreunăcu lucrul, proprietarului care-l revendică.”).

- principiul nemo auditur propriam turpitudem allegans

(nimănui nu-i este îngăduit să se prevaleze de propriasa imortalitate pentru a obţine în justiţie ocrotirea unuidrept). Excepţia există numai în ipoteza actelor juridicenule pentru obiect sau cauza ilicită. De exemplu, seîncheie un contract de împrumut pentru menţinereaunor relaţii extraconjugale. Contractul se constată căeste lovit de nulitate, pentru cauză imorală (menţinerearelaţiei de concubinaj). Dacă împrumutătorul, invocândpropria sa imoralitate cere restituirea împrumutului

310



acordat, instanţa va trebui să-i respingă cererea cainadmisibilă. Această excepţie este o garanţie aprevenirii încălcării bunelor moravuri. Este ceea ce a

statuat instanţa noastră supremă: “Acţiunea înrestituirea prestaţiei este inadmisibilă în cazul în carereclamantul a urmărit un scop antisocial şi vădit imoralprin încheierea contractului potrivnic legii şi regulilor deconvieţuire socială.”1

- dobândirea prin uzucapiune a unui drept real principal transmis printr-un act juridic nul.

- în cazul intervenirii prescripţiei extinctive,acţiunea în restituire a prestaţiilor executate în bazaactului lovit de nulitate nu mai poate introdusă şi drepturmare, prestaţiile restituite.

- în practica judiciară, prin interpretareaextensivă a prevederilor art.1167 alin. Cod civil,(“Confirmarea sau ratificarea, sau executarea voluntarăa unei donaţiuni, făcută de către erezi saureprezentanţii donatorului, după moartea sa, ţine loc derenunţare atât în privinţa viciilor de formă, cât şi în

privinţa oricărei alte excepţii.”) s-a decis cămoştenitorul care execută voluntar dispoziţii dintr-untestament nul absolut pentru nerespectarea condiţiilorlegale de solemnitate, nu poate pretinde restituireaprestaţiei.

c)Principiul desfiinţării (anulării) actelor juridicesubsecvente (rezoluto jure dantis rezolvitur jus accipiens) –“în

măsura în care s-a anulat dreptul celui ce dă, seanulează şi dreptul celui ce le dobândeşte.”Consecinţă a primelor două principii, desfiinţarea

actelor juridice subsecvente constă în regula potrivitcăreia anularea actului juridic iniţial (primar) prin cares-a dobândit un bun, are drept consecinţă şi anularea

1 Prof.univ.dr.Gheorghe Beleiu, op.cit ., pag.205; Tribunalul Suprem, Secţia civilă,decizia nr.807/1980, în Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem, 1980,pag.66-68

311



actelor juridice ulterioare prin care dobânditoruldispune de acel bun.

Prin anularea actului juridic, dobânditorul pierde

această calitate şi drept urmare, toate actele încheiateîn calitate de dobânditor, sunt lovite de nulitate (nimeninu poate da mai mult decât are el însuşi). De exemplu,cineva cumpără de la vecinul său o combină muzicalăpe care apoi o revinde. Ulterior, constatându-se nulitateaactului de vânzare-cumpărare încheiat cu vecinul,cumpărătorul combinei muzicale (vecinul) a pierdutcalitatea de proprietar. Drept consecinţă, şi vânzareaacesteia este lovită de nulitate.

Excepţiile de la principiul desfiinţării actelorjuridice subsecvente sunt situaţiile în care deşi actulprimar este nul şi actul subsecvent este strâns legat deacesta, actul subsecvent rămâne valabil. Astfel:

- posesorul cu bună-credinţă al unui bun mobil,devine proprietarul bunului şi nu poate fi, de regulă,obligat să-l restituie. Apreciem că se disting douăipoteze:

a) actul juridic subsecvent a fost încheiat de unneproprietar. De exemplu, prietenul meu încheie uncontract de comodat (împrumut de folosinţă) cu uncoleg, predându-i spre folosinţă gratuită un televizortimp de 3 luni. Colegul (detentor precar) vindetelevizorul unui terţ de bună credinţă. Ulterior,contractul de comodat se constată că este nul, fapt cenu desfiinţează contractul de vânzare-cumpărare a

televizorul. Terţul de bună credinţă, dobânditor cu titluoneros nu poate fi obligat la restituire.În această ipoteză, fundamentul nedesfinţării

actului juridic subsecvent îl constituie principiulprotejării bunei-credinţe a subdobânditorului cu titluoneros şi principiul asigurării securităţii dinamice acircuitului civil.

Actul juridic subsecvebt rămâne valabil, numaidacă sunt întrunite cumulativ două condiţii: este cu titlu

312



oneros şi terţul dobânditor a fost de bună-credinţă înmomentul dobândirii bunului.

b) actul juridic subsecvent a fost încheiat de un proprietar

De exemplu, colegul meu vinde televizorul unuiprieten, care apoi îl înstrăinează cu titlu oneros unuiterţ. După un timp se constată nulitatea contractului devânzare încheiat de colegul meu cu prietenul lui.Nulitatea contractului nu produce nici un efect asupraactului juridic subsecvent încheiat de prieten cu terţul,care se păstrează. În această ipoteză, apreciem căsuntem în prezenţa unei excepţii de la principiul rezolutioiure dantis rezolvitur jus accipientis (în măsura în care s-aanulat dreptul celui ce dă, se anulează şi dreptul celuice le dobândeşte) deoarece prin actul juridic anulat s-atransmis dreptul de proprietate, inclusiv dispoziţia. Adesfiinţa actul juridic subsecvent înseamnă a pune îndiscuţie soarta actelor juridice încheiate ulterior de cumpărătorcu terţe persoane.

- persoana declarată moartă prin hotărârejudecătorească nu poate cere înapoierea bunurilor sale de la

dobânditorul cu titlu oneros.1

Există două acte juridice: primul, prin care sedobândeşte bunul persoanei declarate moartă prinhotărâre judecătorească şi al doilea între dobânditorulacestuia şi terţa persoană. Primul act juridic este nul,când persoana declarată moartă prin hotărârejudecătorească este în viaţă. Al doilea act juridic, celsubsecvent nu se desfiinţează, terţul dobândind cu titlu

oneros. Dobânditorul cu titlu oneros va restitui bunul,dacă se va face dovada că la data dobândirii ştia căpersoana declarată moartă este în viaţă. Excepţia esteprevăzută în art.20 alin. din Decretul nr.31/1954.

- actele juridice subsecvente de conservare şi deadministrare a bunului se menţin, pe considerente deocrotire a bunei credinţe sau a interesului economic sau


313



social. De exemplu, dobânditorul unui bun încheie uncontract de reparaţii (act juridic de conservare) sauunul de închiriere (act juridic de administrare).Deşi

potrivit nulităţii actului de dobândire, bunul se restituie,contractele subsecvente de reparaţii sau de închiriererămân valabil încheiate.

Î n literatura şi practica judiciară s-au purtatdiscuţii cu privire la următoarele situaţii, dacă sau nuconstituie excepţii de la principiul desfiinţării actelorjuridice subsecvente:

- cazul subdobânditorului de bună credinţă şi cutitlu oneros al unui imobil; cazul subdobânditorului carea dobândit proprietatea bunului prin uzucapiune, încondiţiile legii.2

b) Principii de drept potrivit cărora actul juridic nulproduce efecte

Uneori actul juridic nul produce efectele unui actjuridic valabil încheiat, urmare a aplicării unor principiide drept. Este o aplicaţie a concepţiei salvării actului

juridic şi a limitării regulii quod nullum est, nullum producit effectum. Efectul distructiv al nulităţii se înlătură prinaplicarea următoarelor principii:

- principiul conversiunii actului juridic nul;- principiul validităţii aparenţei în drept (error

communis facit ius);- principiul răspunderii civile delictuale.În cazul principiului conversiunii actului juridic

nul, suntem într-adevăr în ipoteza în care actul juridicnul nu produce efecte.În cazul principiilor validităţii aparenţei în drept şi

al răspunderii civile delictuale, actul juridic nu este lovitde nulitate, el produce efectele unui act juridic valabilîncheiat.

Principiul conversiunii actului juridic civil

2 Idem, pag.254

314



Potrivit regulii de drept instituită de acest principiu,actul juridic nul se înlocuieşte cu un alt act juridic careîndeplineşte condiţiile esenţiale de validitate.

Manifestarea valabilă de voinţă a părţilor la încheiereaactului juridic nul este un element de sine stătător, cepoate să se desprindă de aceasta şi să dea naştere unuinou act juridic valabil încheiat. De exemplu, contractulde vânzare-cumpărare a unui imobil este nul pentrulipsa formei autentice. Manifestarea de voinţă a părţilorla contract a fost valabil exprimată. Ea poate săreprezinte acordul de voinţă al părţilor la încheiereaantecontractului de vânzare-cumpărare al aceluiaşiimobil, prin care părţile se obligă ca, în viitor, să încheiecontractul cu respectarea condiţiilor legii.

Legea civilă nu consacră în textele sale principiulconversiunii actului juridic nul, dar reglementează uneleaplicaţii practice ale acestuia.

Într-o opinie, s-a susţinut că principiul poate fidedus din prevederile art.1172 Cod civil care arată că:“actul care nu poate fi autentic din cauza necompetenţei

sau necapacităţii funcţionarului sau din lipsa de formăeste valabil ca scriptură sub semnătură privată dacă s-aiscălit de părţile contractante.”1

Într-o opinie contrară, pentru argumentele de maijos: “când un act juridic nul pentru vicii de formă, ca actautentic, rămâne valabil ca act juridic sub semnăturăprivată (forma autentică nefiind necesară, ci aleasădoar de părţi, fără a fi făcut din ea o condiţie esenţială

de validitate),nu poate fi vorba despre o conversiune,fiind vorba de unul şi acelaşi act juridic, privit canegotium.”2

Fundamentul conversiunii actului juridic nul este

1 Dr. Aspazia Cojocaru, op.cit ., pag.2952 M. Mureşan, P. Ciachi, op.cit ., pag.193-194

315



controversat.Într-o opinie, conversiunea se fundamentează pe

concepţia privind nulitatea, caracterizată prin

mărginirea efectului distructiv al nulităţii (…), nulitateaeste îndreptată numai împotriva efectelor ce arcontrazice scopul dispoziţiei legale încălcate (…)efectele ce nu ar contrazice scopul nici unei dispoziţiilegale (…) să li se recunoască, pe deplin, validitatea.

Conversiunea actului juridic (a unui act juridic nulîntr-un act juridic valabil) trebuie, prin urmare, să fie, înprincipiu, admisă în dreptul civil.”1

Într-o altă opinie, temeiul conversiunii actuluijuridic este regula specifică de interpretare a normeijuridice civile prevăzută în art.978 Cod civil: ”Când oclauză este primitoare de două înţelesuri, ea seinterpretează în sensul că poate avea un efect, iar nu înacela că n-ar putea produce nici unul.” (actus interpretandusest potius ut valeat quam pereant ).2

Manif estarea de voinţă a părţilor în actul juridicnul, fiind susceptibilă de două înţelesuri (al doilea

înţeles este acela ce naşte un alt act juridic valabil),trebuie interpretată în cel de-al doilea sene, sens încare se produc efecte juridice. De altfel, părţile când audorit şi s-au legat din punct de vedere juridic şi-aupropus ca scop, producerea de efecte juridice.

În ce ne priveşte, apreciem că fundamentulconversiunii actului juridic nul este atât concepţiaprivind nulitatea actului cât şi regula specială de

interpretare a normei juridice civile dedusă dinprevederile art.978 Cod civil. Este greu de ignoratcaracterul nedistructiv al nulităţii actului juridic, faptulcă sancţiunea nulităţii priveşte numai acele efecte ale

1 Prof.dr.doc. Tr. Ionaşcu, Eugen Barash, op.cit ., pag.384-3852 Iosif R. Urs, op.cit ., pag.325, prof.dr.Teofil Pop, op.cit .,pag.205, prof.univ.dr.GheorgheBeleiu, op.cit ., pag.207, dr. Aspazia Cojocaru, op.cit ., pag.295, prof.univ.dr.Ion Dogaru,op.cit ., pag.240, prof.univ.dr.Dumitru Lupulescu, op.cit ., pag.192, Gabriel Boroi, op.cit .,pag.257

316



actului ce încalcă scopul normei juridice referitoare lacondiţiile de validitate ale actului. Admiţând nulitateaca măsură de distrugere a actului juridic admitem

implicit desfiinţarea manifestării de voinţă valabilexprimată de părţi. Astfel în lipsa manifestării de voinţă,interpretul nu ar mai avea ce să interpreteze, în sensulproducerii de efecte juridice. De asemenea, în măsuraîn care manifestarea de voinţă a părţilor valabilexprimată conduce spre un alt act juridic, ar fi lipsit desens înlăturarea acordului dat de părţi, în scopul produceriiefectelor juridice.

Condiţiile conversiunii actului juridic nul într-unact juridic valabil sunt:

- actul juridic nul şi actul în care se converteşte,trebuie să aibă aceleaşi părţi.1

Într-o opinie, se admite că cel puţin o parte aactului juridic nul trebuie să se regăsească în noul actjuridic.2

Într-o altă opinie, condiţia referitoare la părţi nueste menţionată. Cu toate acestea aplicaţiile practice la

care trimite autorul îndeplinesc condiţia susmenţionată. Astfel, în cazul art.689 Cod civil, cândmoştenitorul înstrăinează un bun din masa succesorală– act lovit de nulitate deoarece nu se pot înstrăinabunuri dintr-o succesiune viitoare – manifestarea devoinţă exprimată în el valorează ca acceptare asuccesiunii. Aşadar, moştenitorul este parte în actul deînstrăinare nul şi în actul de acceptare al moştenirii.

Într-o altă aplicaţie practică a conversiuniiamintită de autor, una şi aceeaşi persoană este subiectatât în actul juridic nul, cât şi în noul act juridic:testatorul ce înstrăinează un bun lăsat prin testament,este parte în actul de înstrăinare (act ce poate fi nul),dar este parte şi în noul act de revocare a legatului

1 M. Mureşan, P. Ciacli, op.cit ., pag.193, dr. Aspazia Cojocaru, op.cit ., pag.2962 Iosif R. Urs, op.cit ., pag.326

317



(art.923 Cod civil).3

Apreciem că, de regulă, actul juridic nul şi actuljuridic în care se converteşte, trebuie să aibă aceleaşi

părţi. De altfel, în cazurile de aplicaţie a principiuluiconversiunii acceptate în doctrină şi în practicajudiciară, mai jos enumerate, există îndeplinită condiţiaca în ambele acte să apară aceleaşi părţi. Legeaprevede, în mod expres, situaţiile când cel puţin o partea actului juridic nul trebuie să se regăsească în noul actjuridic (De exemplu, în cazul art.628şi 923 Cod civil).

- actul juridic nul şi noul act să se diferenţiezeprin: natura diferită a actului juridic, conţinutulacestora, efectele pe care le produc sau condiţiile deformă. De exemplu, actul nul este un act act juridicbilateral, actul în care s-a convertit este un actunilateral etc.

- actul juridic iniţial să fie anulat total;- noul act juridic să fie valabil încheiat;- actul juridic nul să nu prevadă clauze prin care

părţile refuză convertirea acestuia în alt act juridic;

Cazuri practice de aplicare a principiului conversiunii actuluijuridic nul:

- manifestarea de voinţă valabil exprimată estenulă, ca vânzare-cumpărare dar valabilă caantecontract de vânzare-cumpărare;

- art.689 Cod civil (în materie succesorală);- art.923 Cod civil (în materie succesorală).Un autor exemplifică ca fiind cazuri de aplicare a

conversiunii situaţia testamentului autentic sau misticnul pentru vicii de formă, care poate fi valabil catestament olograf în măsura în care este scris înîntregime, semnat şi datat de testator şi cazulînscrisului autentic nul ca atare, dar valabil ca înscrissub semnătură privată, sau al înscrisului sub semnăturaprivată, nul ca atare, dar valabil ca început de dovadă


318



scrisă.1

Credem, că se impune următoarea precizare. Încazul testamentului autentic sau mistic nul pentru vicii

de formă se poate vorbi de conversiunea în testamentolograf în condiţiile sus arătate, deoarece condiţiaformei autentice a testamentului este cerută ad validitatem. În cazul înscrisului autentic nul ca atare, darvalabil ca înscris sub semnătură privată nu suntem înprezenţa conversiunii când forma nu este cerută ad validitatem ci numai ad probationem. Suntem în prezenţaunuia şi aceluiaşi act juridic – negotium. Cele două actejuridice nu îndeplinesc condiţia de diferenţiere prin celpuţin un element (natura, conţinutul, efectele, formaactului). Suntem în prezenţa conversiunii numai atuncicând forma cerută de lege este ad validitatem.

Principiul validităţii aparenţei în drept (“error communis facit jus”) – eroarea obştească şi de neînvins estecreatoare de drept.

Uneori, actul juridic nul produce efecte potrivit acestui

principiu. Eroarea comună, obştească în care se găsescpărţile sau una din ele la încheierea actului juridic, faceca acesta deşi nul, să producă totuşi efecte.

Consacrarea legislativă a principiului este art.7din Legea nr.119/1996 cu privire la actele de starecivilă: “Actele de stare civilă întocmite de o persoanăcare a exercitat în mod public atribuţiile de ofiţer destare civilă, cu respectarea prevederilor prezentei legi,

sunt valabile, chiar dacă aceea persoană nu aveaaceastă calitate.”În doctrină şi practică se admite aplicarea

principiului error communis facit jus în cazul dobândiriiunui imobil de la moştenitorul aparent, printr-un act cutitlu oneros. Dobânditorul trebuie să fie de bunăcredinţă, în sensul că poate dovedi existenţa eroriicomune privind calitatea de moştenitor a celui care i-a


319



înstrăinat imobilul.

Principiul răspunderii civile delictuale

Principiul instituie regula juridică potrivit căreiaorice persoană care cauzează altuia din greşeală unprejudiciu este obligată a-l repara (art.998 Cod civil).

Sancţiunea nulităţii actului juridic lasă locprincipiului mai puternic al răspunderii civile delictuale:actul juridic nul se menţine cu titlu de reparare înnatură a prejudiciului provocat cocontractantului prinnulitatea actului. Se admite că cea mai bună reparaţiepentru cocontractant o constituie nu anularea actului şirepararea prejudiciului, ci rămânerea în fiinţă a actuluijuridic nul.

Înlăturarea nulităţii actului juridic ca urmare aprincipiului răspunderii civile delictuale priveşte numaiminorul între 14-18 ani. Când minorul încheie actuljuridic prin săvârşirea unui delict (de exemplu prinmanevre dolosive lasă impresia că este major) nu vaputea cere nulitatea actului juridic. Acesta se menţine

pentru a repara în natură prejudiciul provocatcocontractantului.

Potrivit regulii generale, aici neaplicabile, minorular cere anularea actului pentru incapacitate şi apoi artrebui să-l despăgubească pe cocontractant pentrueventualul prejudiciu provocat în urma anulării actului.Menţiunea actului nul, dă satisfacţie principiuluireparării în natură şi integrale a prejudiciului,

considerându-se astfel că se asigură o mai bunăreparaţie a prejudiciului provocat prin fapta ilicită aminorului. Este ceea ce dispune art.1162 Cod civil:“Minorul n-are acţiune în resciziune contra obligaţiilor ce rezultă din delictele sau cvasidelictele sale.”

320



7. Nulitatea actului juridic şi altesancţiuni civile

Sancţiunea nulităţii actului juridic, la fel ca şi alte

sancţiuni civile, lipseşte de efecte actul juridic. Fiecaresancţiune civilă are un domeniu propriu de aplicabilitateşi un regim juridic distinct. Evitarea confuziilor impunedelimitarea nulităţii de alte sancţiuni civile.

Nulitatea Rezoluţiunea

-rezoluţiunea estesancţiunea civilă ceconstă în desfiinţarearetroactivă (ex tunc) a unuicontract sinalagmatic cuexecutare instantanee – uno ictu –la cererea unei părţi, caurmare a neexecutăriiobligaţiei de către cealaltăparte

asemănări:- sunt sancţiuni civile ce lipsesc actul juridic de efectelepentru care a fost încheiat;- produc efecte retroactive de la data încheierii actului- de regulă, ambele sancţiuni se stabilesc prin hotărârejudecătorească;deosebiri:- se aplică oricărui act

juridic civil;

- se aplică numai

contractelor sinalagmatice cuexecutare instantane (uno ictu);cauzele care determină sancţiunea- intervine pentru cauzeanterioare sauconcomitente încheieriiactului (nerespectareacondiţiilor de validitate

cerute de lege);

- actul este valabil încheiat, darulterior pe parcursulexecutării lui, intervinecauza de rezoluţiune(neexecutarea obligaţiei

de una din părţi);321



modul de aplicare a sancţiunii- nulitatea absolutăoperează de drept, dar

instanţa este chemată să oconstate;- nulitatea relativă sepronunţă de instanţă, cândsunt îndeplinite cauzele denulitate;

- rezoluţiunea se pronunţăde instanţa de judecată.

Judecătorul are putere deapreciere şi poate acordamai întâi termen de graţiedebitorului, pentru aexecuta prestaţia;

răspunderea pentru eventualele daune provocate caurmare a desfiinţării actului;- răspundere civilădelictuală.

- răspundere civilăcontractuală.

nulitate reziliere-este sancţiunea civilăaplicată contractelorsinalagmatice cuexecutarea succesivă întimp prin care se

desfiinţează efectelecontractului numai pentruviitor (ex nunc)

- se menţin toate diferenţele dintre nulitate şirezoluţiune cu două excepţii: domeniul de aplicare alrezilierii este cel al contractelor sinalagmatice cuexecutare succesivă în timp şi rezilierea nu produce efecteretroactive ci numai pentru viitor (ex nunc)

nulitatea inopozabilitatea

- este sancţiunea civilăaplicată anumitor actejuridice în cazul încălcăriidispoziţiilor legale depublicitate faţă de terţi.Actul juridic inopozabil nu

322



produce efecte faţă deterţi, aceştia nu suntobligaţi să-l respecte.

domeniul de aplicare-se aplică oricărui actjuridic civil;

- se aplică anumitor actejuridice expres prevăzutede lege, care, pentru a fivalabile, trebuie săîndeplinească unele formede publicitate. Deexemplu, contractul devânzare-cumpărare a unuiimobil este valabilîncheiat, când s-a realizatpublicitatea actului prinsistemul Cărţii funciaresau a Registrului deinscripţiuni şi transcripţiunide la judecătorie.

- cauzele care determină sancţiunea- neîndeplinirea unorcondiţii esenţiale devaliditate ale actuluijuridic;

- neîndeplinirea unorcondiţii de publicitate faţăde terţi a actului, expresprevăzute de lege;

- actul juridic nu este valabilîncheiat;

- actul juridic este valabilîncheiat şi produce toateefectele faţă de părţi; nu

produce efecte faţă deterţi;- nulitatea relativă (uneorişi nulitatea absolută)poate fi confirmată departea îndreptăţită să oinvoce.

- terţul, prin ratificareaactului, acceptă ca acestasă-i devină opozabil (înmateria reprezentării).

nulitatea revocarea

323



- este cauză deineficacitate a contractului

de donaţie, prin care seînlătură efectele acestuiadatorită ingratitudiniigratificatului, aneexecutării sarcinii decătre gratificat sau pentrunaştere de copil(revocarea nu este în toatecazurile o sancţiune civilă)-se admite fiind tot orevocare şi:- desfacerea prin acordulpărţilor a contractului acărui executare nu a început(mutuus dissensus); art.969 alin.2Cod civil

- denunţare

unilaterală încazurileprevăzute delege a unui actjuridic (deexemplu,revocareatestamentului –

art.20 Cod civil).

În ambele cazuri suntem în prezenţa unor cauze deineficacitate ale actului juridic.

deosebiri:- actul juridic nu este valabilîncheiat;

- presupune un act juridic valabilîncheiat;

324



-cauzele nulităţii suntanterioare sauconcomitente încheierii

actului juridic;

-cauzele revocării suntposterioare încheierii actului;

- se aplică oricărui actjuridic;

- de regulă, se aplicăactelor juridice cu titlugratuit, liberalităţi;

nulitate caducitate

- constă în lipsa efecteloractului juridic valabilîncheiat datorită unuieveniment survenit întimpul executării actului,independent de voinţa sauculpa părţilor. De exemplu,oferta de a contracta (actjuridic unilateral) dacăofertantul a decedat sau a

fost pus sub interdicţiejudecătorească mai înaintede acceptarea ei; legatultestamentar (se lasămoştenire un bun, printestament) devine caduccând la data deschideriisuccesiunii se constată că

persoana care a primit printestament a decedat.deosebiri:- intervine pentru cauzeanterioare sau concomitenteîncheierii actului juridic;

- intervine pentru cauzeulterioare încheieriivalabile a actului, pentrucauze ce apar în etapaexecutării prestaţiilor;

325

drept civil c-tin palade

Documents

Transcript of drept civil c-tin palade