DREPT ADMINISTRATIV

NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul I

1

I. DEFINIłIA ŞI IZVOARELE DREPTULUI ADMINISTRATIV

Dreptul administrativ cuprinde ansamblul normelor juridice ce au ca obiect raporturi juridice de drept administrativ ce se nasc, se modifică sau se sting pentru realizarea puterii executive.

Activitatea executivă constă în organizarea executării şi executarea în concret a legilor şi a celorlalte acte normative.

Izvoarele dreptului administrativ 1. ConstituŃia - principalul izvor de drept administrativ întrucât

dispoziŃiile privitoare la organizarea şi funcŃionarea adm. publice, drepturile fundamentale ale cetăŃenilor, raporturile dintre autorităŃile publice şi între acestea şi cetăŃeni, au o forŃă juridică superioară cu toate celelalte acte normative.

2. Legile organice - reglementează domenii administrative referitoare la organizarea teritoriului, a învăŃământului, a forŃelor armate, contenciosul administrative, etc.

3. Legile ordinare - sunt izvoare de drept administrativ în măsura în care reglementează raporturi de drept administrativ

4. Decretele Preşedintelui României, hotărârile şi ordonanŃele Guvernului României, actele normative ale miniştrilor, ministerelor, precum şi actele administrative care emană de la autorităŃile administraŃiei publice locale.

II. RAPORTURILE JURIDICE DE DREPT ADMINISTRATIV

Ca orice raport juridic şi raportul de drept administrativ este în esenŃă o relaŃie socială reglementată normativ, care se naşte, se modifică şi se stinge în cadrul şi pentru realizarea puterii executive cu respectarea regimului de drept public. Raportul de drept administrativ are caractere comune raporturilor de drept public, şi anume:

1. PărŃile raportului juridic sunt pe de o parte autoritatea publică care exercită puterea publică sau o autoritate autonomă investită cu capacitate de drept administrativ, iar pe de altă parte persoanele fizice sau juridice.

Cu alte cuvinte, autoritatea publică pentru a fi parte într-un raport de drept administrativ trebuie să exercite puterea publică, adică să exercite atribuŃii legale care presupun un comandament al puterii de stat. Spre exemplu, primarul unei localităŃi deşi este definit de lege ca fiind o autoritate publică având competenŃa de a acŃiona ca parte în raporturi de drept administrativ, el nu va participa ca parte numai în aceste tipuri de raporturi juridice, ci şi în raporturi de drept civil, dreptul muncii, procesuale, etc. Atunci


2

când primarul încheie contracte de muncă cu personalul din subordinea sa, el devine parte în raporturi juridice specifice dreptului muncii sau un alt exemplu, primarul poate reprezenta unitatea administrativ-teritorială din care face parte în calitate de persoană juridică de drept public, în raporturile procesual-civile, caz în care de asemenea nu se află în raporturi de drept administrativ, ci în raporturi de drept procesul-civil.

În cazul persoanelor fizice în cadrul dreptului administrativ nu se aplică regula capacităŃii civile deoarece în raporturile de drept public va prima întotdeauna interesul general, iar nu cel individual, drept urmare ca o atare persoană să fie parte într-un raport juridic de drept administrativ nu este nevoie să aibă deplină capacitate de exerciŃiu.

2. Obiectul raportului juridic de drept administrativ îl constituie acŃiunea sau inacŃiunea subiectelor de drept, parte a raportului.

3. ConŃinutul raportului juridic este format din drepturile şi obligaŃiile părŃilor.

În acest sens, trebuie precizat că autorităŃile publice nu exercită simple drepturi şi obligaŃii, ci atribuŃii publice, adică comandamente ale puterii de stat de a acŃiona sau nu în funcŃie de interesul public. Cu alte cuvinte, exerciŃiul drepturilor şi obligaŃiilor din structura atribuŃiei publice este obligatorie iar nu facultativă.

4. În ceea ce priveşte regimul juridic aplicabil raporturilor juridice de drept administrativ, normele juridice care reglementează raporturile de drept public, inclusiv pe cele de drept administrativ au în structura lor dispoziŃii imperative, impunând autorităŃii publice o anumită conduită obligatorie.

Astfel, pentru acest motiv primarul unei localităŃi nu poate refuza exerciŃiul unei atribuŃii legale, decât cu asumarea consecinŃelor juridice ale unei activităŃi ilegale, ca de pildă demiterea din funcŃie sau suspendarea sa din funcŃie, până la chemarea în judecată în scopul obligării la recunoaşterea dreptului şi emiterea actului administrativ, la anularea actului prejudiciabil şi plata de despăgubiri, ori încetarea discriminării şi recunoaşterea drepturilor legale cetăŃeneşti. Ori de câte ori suntem în prezenŃa unor norme imperative concretizate în formulări ca „va emite”, „va aproba”, „este obligat”, suntem în prezenŃa unor obligaŃii de a face aut facere.

Mai pot exista situaŃii când autorităŃile publice pot acŃiona pe criterii oportunitate caz în care legiuitorul prevede posibilitatea ca aceste să evalueze dacă în funcŃie de condiŃiile de timp, loc, mijloace, acŃiunea administrativă se poate realiza cu eficienŃă. Pentru a fi în prezenŃa dreptului de apreciere a oportunităŃii acŃiunii administrative, normele juridice trebuie să conŃină formulări de genul: ”Primarul poate emite...”, „ Consiliul local va aprecia...”, „Prefectul va putea exercita acŃiunea în contencios administrativ...”.

5. Caracterul secundum legem al activităŃii executive Autoritatea executivă ca şi subiect al dreptului administrativ acŃionează în cadrul

şi pentru realizarea activităŃii executive, ceea ce înseamnă că activitatea executivă,


3

reprezentând una din formele fundamentale de activitate ale statului alături de cea legislativă şi cea judecătorească este una secundum legem, respectiv se realizează în baza legii şi în scopul aplicării ei.

Acest caracter generează consecinŃa practică conform căreia un act administrativ trebuie să cuprindă în conŃinutul său temeiul legal al emiterii sale, respectiv actul normativ ce conferă autorităŃii publice competenŃa materială, teritorială şi personală să îl emită sau adopte.

6. PoziŃia de inegalitate a părŃilor în raporturile de drept administrativ În doctrina de specialitate s-a pus problema dacă principiul egalităŃii părŃilor din

raporturile juridice civile este aplicabil şi raporturilor de drept administrativ. Astfel, s-a ajuns la concluzia că raporturile de drept administrativ nu se bazează

pe principiul egalităŃii părŃilor deoarece, izvorul principiului egalităŃii părŃilor din dreptul civil este însăşi capacitatea juridică civilă care generează prezumŃia că orice persoană majoră are discernământ şi drept urmare este capabilă să-şi apere propriile interese, iar autoritatea publică exercită capacitatea de drept administrativ în baza interesului public, capacitate de care persoanele fizice sau juridice care participă la aceste raporturi juridice nu dispun.

III. PRINCIPIILE DREPTULUI ADMINISTRATIV

În doctrină conceptul de „principiu” a fost definit ca „o idee călăuzitoare, cu forŃă juridică obligatorie şi prioritară, exprimată fie direct, prin una sau printr-un ansamblu coerent de norme juridice, fie desprinsă în mod indirect, din ansamblul reglementărilor juridice dintr-un domeniu, idee ce nu poate fi nesocotită prin norme cu forŃă juridică inferioară sau prin acŃiuni (ori inacŃiuni) concrete”. O reglementare expresă a principiilor administraŃiei publice locale o conŃine art. 119 alin. 1 din ConstituŃia României, revizuită, redactat sub titlul „Principii de bază”, care afirmă expres că la baza organizării şi funcŃionării administraŃiei publice din unităŃile administrativ-teritoriale stau principiile descentralizării, autonomiei locale şi cel al deconcentrării serviciilor publice. În dezvoltarea prevederilor constituŃionale, art. 2 din Legea nr. 215 din 2001, a administraŃiei publice locale prevede că: „AdministraŃia publică în unităŃile administrativ-teritoriale se organizează şi funcŃionează în temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilităŃii autorităŃilor administraŃiei publice locale, legalităŃii şi al consultării cetăŃenilor în soluŃionarea problemelor locale de interes deosebit” şi că aplicarea acestor principii nu poate aduce atingere caracterului de stat naŃional, unitar şi indivizibil al României. În afara acestor principii consacrate în mod expres, art. 7 alin. 1 al Legii nr. 215 din 2001, în consonanŃă cu prevederile Cartei Europene a Autonomiei Locale, statuează principiul subsidiarităŃii sub următoarea formulare: „exercitarea competenŃelor şi atribuŃiilor stabilite prin lege


4

revine autorităŃilor administraŃiei publice locale care se găsesc cel mai aproape de cetăŃean”. Din analiza comparativă a celor două texte de lege, se poate concluziona că dispoziŃiile ConstituŃiei României statuează în mod expres doar trei principii, iar Legea nr. 215 din 2001 prevede şase astfel de principii, adăugând prin aceasta la prevederile constituŃionale, fapt inadmisibil. Cu toate acestea trebuie observat că numai în aparenŃă este aşa deoarece, de pildă, principiul eligibilităŃii este şi el consacrat de legea fundamentală în cuprinsul art. 120 alin. 1 care dispune că „autorităŃile administraŃiei publice, prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe, sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi, în condiŃiile legii; de asemenea, conform art. 121 alin. 2 „consiliul judeŃean este ales şi funcŃionează în condiŃiile legii”. Nici principiul legalităŃii nu este expres enunŃat de ConstituŃia României, dar această situaŃie nu poate duce, desigur la concluzia că acest principiu nu se află la baza administraŃiei publice locale, principiul fiind unul fundamental în orice stat de drept; prevederile art. 16 alin. 2 din ConstituŃia României sunt edificatoare în acest sens deoarece „Nimeni nu este mai presus de lege”. 1. Principiul autonomiei locale Ocupând un loc prioritar între principiile enunŃate mai sus, principiul autonomiei locale este definit în cuprinsul art. 3 din Legea nr. 215 din 2001, astfel: „dreptul şi capacitatea efectivă a autorităŃilor administraŃiei publice locale de a soluŃiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităŃilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiŃiile legii”. Aşadar, autonomia locală nu însemnă dreptul unei colectivităŃi de a se guverna singură, în orice problemă, fără a Ńine seama de raporturile cu colectivităŃi similare sau situate la niveluri superioare, ci înseamnă acea libertate necesară gestionării treburilor specifice ale colectivităŃii locale, în măsura în care acestea se integrează în ordinea juridică a statului. De altfel, legea română cuprinde reglementări care se regăsesc şi în documente internaŃionale referitoare la acest domeniu. Carta Europeană pentru Autonomie Locală defineşte în cuprinsul art. 2, autonomia locală, ca acel „principiu stabilit prin ConstituŃie sau prin legile statelor-părŃi, care conferă colectivităŃilor locale dreptul şi capacitatea de a rezolva şi gestiona, în cadrul legii, sub propria lor răspundere şi în interesul populaŃiei acestora, o parte importantă din treburile publice”. Legea defineşte „colectivitatea locală” ca totalitatea locuitorilor din unitatea administrativ-teritorială. În România, autonomia locală se exercită de consiliile locale şi primari, precum şi de consiliile judeŃene, autorităŃi ale administraŃiei publice locale, alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat (art. 3 alin. 2), iar acest lucru nu aduce atingere posibilităŃii de a recurge la consultarea locuitorilor prin referendum sau prin orice altă formă de participare directă a cetăŃenilor, la treburile publice, în condiŃiile


5

legii. Sub aspectul componentelor sale, autonomia locală este numai administrativă şi financiară, iar nu şi politică, fiind exercitată pe baza şi în limitele prevăzute de lege; autonomia locală priveşte organizarea, funcŃionarea, competenŃele şi atribuŃiile, precum şi gestionarea resurselor care, potrivit legii, aparŃin comunei, oraşului sau judeŃului, după caz, şi conferă autorităŃilor administraŃiei publice locale dreptul ca, în limitele legii, să aibă iniŃiative în toate domeniile, cu excepŃia celor care sunt date în mod expres în competenŃa altor autorităŃi publice. În literatura de specialitate s-a arătat, că pentru a fi în prezenŃa autonomiei locale este necesar a fi îndeplinită condiŃia întrunirii cumulative a trei elemente: - organizatoric, autonomia locală se manifestă, în principal prin: alegerea autorităŃilor administraŃiei publice locale de către populaŃia cu drept de vot care domiciliază în unitatea administrativ teritorială; aprobarea statutului comunei sau oraşului; aprobarea regulamentului de funcŃionare a consiliului local sau judeŃean; organizarea de servicii publice locale; înfiinŃarea persoanelor juridice de drept public, etc. În esenŃă, autonomia organizatorică presupune pe de o parte, capacitatea de autoorganizare a autorităŃilor publice locale, iar pe de altă parte un nou tip de relaŃii ce se stabilesc între acestea şi alte autorităŃi (statale), cu eliminarea oricăror raporturi de subordonare. - funcŃional, autonomia locală se materializează prin consacrarea principiului plenitudinii de competenŃă a autorităŃilor administraŃiei publice locale (primari, consilii locale şi judeŃene) în rezolvarea problemelor de interes local, fără intervenŃia altor autorităŃi publice, principiu prevăzut de art. 38 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, în consonanŃă cu prevederile Cartei Europene a Autonomiei Locale. - gestionar, autonomia locală are în vedere competenŃele autorităŃilor publice locale care decurg din calitatea de persoane juridice a autorităŃilor administrativ-teritoriale. În esenŃă, este vorba de gestionarea intereselor colectivităŃilor locale, adică a necesităŃilor colective, conştientizate atât la nivelul colectivităŃii, cât şi la nivelul autorităŃilor administraŃiei publice locale. Sub acest aspect, autonomia locală se manifestă prin: elaborarea şi aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli, dreptul de a institui şi percepe impozite şi taxe locale, administrarea domeniului public şi privat al unităŃii administrativ-teritoriale. În acest sens, dispun şi prevederile art. 9 şi 10 din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora comunele, oraşele şi judeŃele au dreptul la resurse proprii, pe care autorităŃile administraŃiei publice locale le gestionează şi dispun de ele, potrivit atribuŃiilor ce le revin; mai mult aceste autorităŃi publice locale dispun de resurse financiare şi de bunurile proprietate publică sau privată ale comunelor, oraşelor şi judeŃelor, în conformitate cu principiile autonomiei locale. Perspectiva externă asupra autonomiei locale este stipulată de prevederile art. 11 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 215/2001, care, dispun în esenŃă, că autorităŃile administraŃiei publice locale au dreptul să coopereze şi să se asocieze cu alte autorităŃi ale


6

administraŃiei publice locale, din Ńară sau din străinătate, putând de asemenea să aibă iniŃiative în constituirea unor astfel de asociaŃii sau pentru aderarea la asociaŃii naŃionale sau internaŃionale existente. În plus, consiliile judeŃene şi cele locale din unităŃile administrativ-teritoriale limitrofe zonelor de frontiere pot încheia, în condiŃiile art. 13 din Legea nr. 215/2001 şi a art. 10 paragraful 3 din Carta Europeană a Autonomiei Locale, acorduri de cooperare transfrontalieră, numai în domeniile ce Ńin de competenŃele acestor autorităŃi. Autonomia locală stă şi la baza aşa-zisei „puteri discreŃionare” de care se bucură autorităŃile administraŃiei publice locale, adică libertatea pe care acestea o au în activitatea de organizare a executării şi de executare în concret a legilor, adică a modalităŃilor la care recurg în scopul atingerii interesului public, cu respectarea legii.

2. Principiul descentralizării serviciilor publice Descentralizarea constituie în statul de drept corolarul indispensabil al democraŃiei, ea reprezintă pentru organizarea administrativă ceea ce democraŃia reprezentativă reprezintă pentru organizarea instituŃională”. Descentralizarea serviciilor publice, principiu de rang constituŃional, în forma iniŃială a legii fundamentale, presupunea transferarea unora dintre serviciile publice din competenŃa organelor centrale şi organizarea lor autonomă, atribuirea de organe proprii şi a unui patrimoniu distinct de autoritatea centrală din care a fost desprins. În sens larg, noŃiunea de serviciu public defineşte activitatea desfăşurată de autorităŃile administraŃiei publice locale în vederea satisfacerii unui interes general, aşa încât această activitate să fie continuă şi regulată. Descentralizarea serviciilor publice are ca scop satisfacerea nevoilor şi intereselor cetăŃenilor. În cadrul reformei administraŃiei publice din România procesul de descentralizare, adică transferul în totalitate a unor activităŃi de la nivel central la nivel local, are la bază principiul statuat în cuprinsul art. 7 alin. 3 din Legea nr. 215/2001, potrivit căruia „autorităŃile administraŃiei publice centrale nu vor putea stabili sau impune nici un fel de responsabilităŃi autorităŃilor administraŃiei publice locale, în procesul de descentralizare a unor servicii publice ori al creării de noi servicii publice, fără asigurarea mijloacelor financiare corespunzătoare pentru realizarea respectivelor responsabilităŃi”. Textul de lege instituie conceptul de oportunitate şi eficienŃă a procesului de descentralizare, adică atât satisfacerea necesităŃilor locale, cât şi asigurarea unei minime exigenŃe, determinate de calitatea serviciilor ori importanŃa acestora; de asemenea, se limitează sub condiŃia existenŃei resurselor financiare necesare, transmiterea arbitrară a noilor responsabilităŃi conferite autorităŃilor administraŃiei publice locale, prin degrevarea nivelului centralizat de astfel de responsabilităŃi. Anterior revizuirii ConstituŃiei României în practica administrativă, cât şi în literatura de specialitate exista o oarecare confuzie între noŃiunea de descentralizare a serviciilor publice şi cea de deconcentrare, dar noul text al legii fundamentale înlătură


7

orice ambiguitate în acest sens. Din această perspectivă, noua formă a art. 119 din ConstituŃia României, face vorbire despre principiul descentralizării, în lumina conceptului de descentralizare administrativă teritorială, care presupune „dreptul unei colectivităŃi locale, înglobată într-o colectivitate mai vastă… de a se administra prin propriile mijloace”. În continuare însă, descentralizarea poate să fie şi pe servicii, prin scoaterea unui serviciu public din sfera de competenŃă a organelor centrale şi organizarea sa autonomă prin atribuirea de organe proprii de conducere, precum şi a unui patrimoniu separat de autoritatea centrală din care s-a desprins. AutorităŃile descentralizate, au autonomie în administrarea şi gestionarea treburilor publice locale, dar ele nu sunt independente. Controlul statal care se exercită asupra lor poartă denumirea de tutelă administrativă şi se exercită numai de către organele prevăzute de lege, în cazurile prevăzute expres de lege, iar obiectul său se circumscrie verificării legalităŃii actelor administrative, dar nu şi a oportunităŃii acestora. În Ńara noastră, controlul de tutelă administrativă are caracter jurisdicŃionalizat şi se exercită, în condiŃiile art. 122 din ConstituŃia României şi ale art. 134 alin. 1 lit. b din Legea nr. 215/2001, de către prefect. 3. Principiul deconcentrării serviciilor publice Element de noutate, consacrat prin revizuirea ConstituŃiei României, principiul deconcentrării serviciilor publice era necesar pentru a clarifica o dată pentru totdeauna disputele de ordin terminologic între „descentralizarea serviciilor publice” sintagmă întrebuinŃată de forma iniŃială a legii fundamentale şi „deconcentrarea serviciilor publice”, sintagmă prevăzută de forma actuală a art. 119 din ConstituŃia României.

Variantă a centralizării administrative, deconcentrarea serviciilor publice presupune recunoaşterea în favoarea agenŃilor statului, furnizori ai serviciului public, repartizaŃi pe întregul teritoriu al Ńării, a unei anumite puteri de decizie. În realitate însă tot statul decide, dar nu de la nivelul autorităŃii centrale, ci direct în cadrul unităŃii administrativ-teritoriale, la nivelul serviciilor publice respective. Acestea nu au statut de autonomie ci au o dublă subordonare ierarhică: pe plan local faŃă de prefect iar pe plan central faŃă de ministere sau alte autorităŃi centrale. Astfel, potrivit art. 133, prefectul conduce activitatea serviciilor publice „descentralizate” ale ministerelor şi ale celorlalte autorităŃi ale administraŃiei publice centrale de specialitate, organizate la nivelul unităŃilor administrativ- teritoriale şi emite avize consultative privind numirea şi eliberarea din funcŃie a conducătorilor acestor servicii. În România sunt deconcentrate spre exemplificare, serviciile exterioare ale ministerelor în unităŃile administrativ-teritoriale: direcŃiile generale judeŃene, agenŃiile, inspectoratele (DirecŃia Generală a FinanŃelor Publice şi Controlului Financiar de Stat, DirecŃia de Sănătate Publică, etc.).


8

De altfel, în sistemul dreptului administrativ românesc aceste servicii deconcentrate, fondate pe actualele reguli de organizare şi funcŃionare, nu constituie o noutate absolută, în perioada interbelică fiind intitulate „servicii exterioare ale ministerelor”.

4. Principiul eligibilităŃii autorităŃilor administraŃiei publice locale Acest principiu nu este prevăzut, în mod expres, în ConstituŃia României ci numai

în cuprinsul dispoziŃiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administraŃia publică locală, în care se prevede că printre principiile pe care se întemeiază funcŃionarea administraŃiei publice în unităŃile administrativ-teritoriale se numără şi cel al eligibilităŃii autorităŃilor publice locale.

Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, detaliind acest principiu, reglementează o serie de aspecte privind procedura alegerii primarului, consiliilor locale şi a celor judeŃene. Principiul eligibilităŃii are o conotaŃie politică şi socială aparte, care derivă din statutul juridic al autorităŃilor publice locale, reglementat explicit de art. 120 alin. 2 din ConstituŃia României, revizuită. Potrivit acestui text, consiliile locale şi primarii, funcŃionează, în condiŃiile legii ca autorităŃi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe şi judeŃe. Ceea ce trebuie înŃeles este că aceste autorităŃi autonome nu sunt autorităŃi ale statului şi nu exercită puterea în numele statului, ci competenŃele şi prerogativele lor se datorează în exclusivitate alegătorilor, comunităŃii locale care i-a mandat să îi reprezinte interesele. Aşadar menirea lor este numai de a administra treburile unităŃilor administrativ-teritoriale în care sunt alese, în interesul locuitorilor care le-au ales. În mod evident că mandatul şi acŃiunile acestor autorităŃi reprezentative, sunt recunoscute de stat şi fac parte integrantă din ordinea juridică statală, cu condiŃia ca alegerea lor să se fi făcut potrivit legii şi acŃiunile lor să fie conforme cu legea. Aşa cum s-a afirmat se produce astfel o „îmbinare” a intereselor generale ale naŃiunii, cu cele ale colectivităŃilor locale, (părŃi componente ale naŃiunii), statul fiind interesat, în egală măsură, ca problemele locale să fie rezolvate corect şi eficient, ducând astfel la rezolvarea intereselor naŃiunii în ansamblul lor.


9

5. Principiul legalităŃii Întocmai ca şi principiul eligibilităŃii, principiul legalităŃii în funcŃionarea

administraŃiei publice locale, rezultă indubitabil din prevederile art. 120 alin. 2 din ConstituŃia României, revizuită, care statuează funcŃionarea consiliilor locale şi a primarilor în condiŃiile legii.

De asemenea, acest principiu este consacrat în mod expres de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.

În esenŃă, acest principiu presupune respectarea (supremaŃia) legii în ceea ce priveşte organizarea activităŃii tuturor autorităŃilor administraŃiei publice locale, exercitării atribuŃiilor acestora, în special în contextul formelor de activitate îndeplinite cu ocazia prestării serviciului public.

Astfel spus, principiul legalităŃii „impune ca toate aceste elemente să fie în strictă conformitate, în primul rând cu prevederile ConstituŃionale, dar şi cu cele ale legilor şi celorlalte acte normative bazate pe lege”.

În mod firesc, încălcarea acestui principiu atrage după sine, consecinŃe juridice corespunzătoare, ca forme de garantare a respectării acestui principiu. De pildă, art. 53 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, instituie răspunderea solidară a consiliilor locale şi judeŃene pentru activitatea consiliului local sau judeŃean din care fac parte, sau, după caz, în nume propriu, pentru activitatea desfăşurată în exercitarea mandatului precum şi pentru hotărârile pe care le-au votat. Este vorba fără îndoială de răspunderea ce se instituie pentru eventualele prejudicii datorate excesului de putere ori încălcării legii.

6. Principiul consultării cetăŃenilor în soluŃionarea problemelor locale de interes deosebit Şi în legătură cu acest principiu trebuie observat că el este consacrat numai de dispoziŃiile art. 2 alin (1) din Legea nr. 215/2001, nu şi de cele ale legii fundamentale. În realizarea sa practică, art. 3 alin. 3 din legea administraŃiei publice locale, face referire la posibilitatea de a se recurge la consultarea locuitorilor prin referendum sau prin orice altă formă de participare directă a cetăŃenilor „la treburile publice, în condiŃiile legii”. La rândul său art. 20 din aceeaşi lege organică, consacră soluŃia recurgerii la referendum, atunci când se pune problema modificării limitelor teritoriale ale comunelor, oraşelor şi judeŃelor.

În sfârşit, art. 73 din acelaşi act normativ prevede posibilitatea organizării referendumului local şi la cererea locuitorilor cu drept de vot, pentru încetarea înainte de termen a mandatului de primar, atunci când acesta nesocoteşte interesele generale ale colectivităŃii locale sau în cazul neexercitării atribuŃiilor ce îi revin, potrivit legii, inclusiv a celor pe care le exercită ca reprezentant al statului. Procedura de organizare şi desfăşurare a referendumului local este prevăzută (alături de cea pentru referendumul naŃional) în Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi


10

desfăşurarea referendumului, dar nu voi trata pe larg această problemă, neprezentând interes practic pentru tema lucrării.

8. Principiul subsidiarităŃii Element de noutate în sistemul legislativ românesc subsidiaritatea este de natură

comunitară şi ca principiu, a fost consacrat pentru prima dată prin Tratatul de la Maastricht, de instituire a Uniunii Europene, semnat la data de 7 februarie 1992. La nivel comunitar, subsidiaritatea este un principiu politic de repartiŃie a competenŃelor între statele membre şi Comunitatea Europeană având un dublu sens: - extinderea competenŃelor structurilor comunitare în detrimentul celor naŃionale;

- „blocarea” extinderii competenŃelor comunitare şi localizarea lor la nivel naŃional sau al comunităŃilor regionale sau locale.

Carta Europeană Pentru Autonomie Locală, consacră principiul subsidiarităŃii în cuprinsul art. 4, paragraful 3, care statuează că „ExerciŃiul responsabilităŃilor publice trebuie, de o manieră generală, să revină de preferinŃă acelor autorităŃi care sunt cele mai apropiate de cetăŃeni. Atribuirea unei responsabilităŃi unei alte autorităŃi trebuie să Ńină cont de amploarea şi de natura sarcinii şi de exigenŃele de eficacitate şi de economie.” În legislaŃia românească, principiul subsidiarităŃii este consacrat doar în mod implicit, în cuprinsul dispoziŃiilor art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 215/2001:

„(1) Exercitarea competenŃelor şi atribuŃiilor stabilite prin lege, revine autorităŃilor administraŃiei publice locale care se găsesc cel mai aproape de cetăŃean. (2) Stabilirea de competenŃe şi atribuŃii pentru alte autorităŃi decât cele prevăzute la alin. (1) trebuie să Ńină seama de amploarea şi de natura răspunderii ce le revin, precum şi de cerinŃele de eficienŃă şi eficacitate.”

Observăm că avem doar o reglementare de principiu a subsidiarităŃii căci legiuitorul român a folosit doar tehnica enunŃiativă a ideilor ce conŃin acest principiu fără a-l determina sub aspectul conŃinutului său. În acest sens, în doctrină s-a arătat că „suntem în prezenŃa enunŃării ideilor ce definesc principiul subsidiarităŃii datorită similitudinii până la identitatea textului legal cu normele Tratatului de la Maastricht” şi că acest principiu „este determinat fie prin abstractizarea unor idei ce se desprind din textele legale, fie prin formularea expresă”.

FaŃă de acestea putem trage concluzia că la baza principiului subsidiarităŃii stă ideea potrivit căreia, decizia, relativ la propriile interese, trebuie să aparŃină persoanei şi deopotrivă comunităŃii, ale căror interese sunt în discuŃie. Întotdeauna, cei în cauză vor căuta cea mai eficientă soluŃie, atunci când sunt puşi în situaŃia de a-şi gestiona propriile interese. Principiul subsidiarităŃii „trebuie să fie un principiu permanent de acŃiune, căci el este un principiu esenŃialmente politic întrucât vizează apropierea, cât mai mult posibil, a deciziei de cetăŃean”.


11

IV. ADMINISTRAłIA PUBLICĂ CENTRALĂ ŞI LOCALĂ

Activitatea executivă constând în organizarea executării şi executarea în concret a legilor şi a celorlalte acte normative este realizată de un sistem de organe ce poartă denumirea de organe executive. Totalitatea acestor organe ce exercită atribuŃii executive formează puterea executivă alături de celelalte două puteri ale statului: legiuitoare şi judecătorească.

După criteriul competenŃei materiale organele executive se clasifică în organe cu competenŃă generală şi organe de specialitate, iar din punctul de vedere al competenŃei teritoriale distingem între organele centrale şi cele locale.

CompetenŃa unui organ este determinată de totalitatea atribuŃiilor autorităŃilor administraŃiei publice, ale unor compartimente din structura acestora sau persoane şi limitele exercitării lor.

AtribuŃia este acea prerogativă recunoscută unui organ, compartiment sau persoană, iar ansamblul atribuŃiilor compune competenŃa unui organ compartiment funcŃional sau persoane.

CompetenŃa materială semnifică specificul atribuŃiilor unei autorităŃi administrative. În funcŃie de competenŃa materială distingem organe cu competenŃă generală (Guvernul, consiliile locale) şi organe de specialitate (ministerele, departamentele, secretariatele de stat, direcŃiile judeŃene de învăŃământ, cultură, sport, etc).

CompetenŃa teritorială reflectă limitele spaŃiale ale exercitării atribuŃiilor prevăzute de lege pentru o autoritate publică. AutorităŃile administraŃiei publice centrale au o competenŃă teritorială extinsă pe întregul teritoriu naŃional (Guvern, ministere), iar autorităŃile administraŃiei publice locale pot să-şi exercite competenŃa numai pe teritoriul unităŃii administrative unde au fost alese (comune, oraşe, municipii, judeŃe).

1. AdministraŃia publică centrală Preşedintele României. Modul de organizare şi funcŃionare a administraŃiei

publice la nivel central scoate în evidenŃă că puterea executivă este împărŃită între Preşedinte şi Guvern.

Preşedintele României îndeplineşte trei funcŃii: aceea de şef al statului, de şef al executivului şi de mediator între puterile statului. FuncŃia de şef de stat asigură prin exercitarea ei reprezentarea statului român în interiorul Ńării şi în exterior (încheierea de tratate internaŃionale, acreditarea şi rechemarea reprezentaŃilor diplomatici). FuncŃia de şef al executivului se exprimă prin conferirea preşedintelui a rolului de garant al independenŃei naŃionale, al unităŃii şi integrităŃii teritoriale a Ńării, prin exerciŃiul atribuŃiilor de comandant al forŃelor armate şi Preşedinte a Consiliului de Apărare a łării. FuncŃia de garant al ConstituŃiei şi aceea de mediere între puterile statului


12

decurge din art.80 alin.2 din ConstituŃie şi se fundamentează pe caracterul larg reprezentativ al preşedintelui ales prin vot nominal pe baza unui scrutin majoritar.

Guvernul. Este un organ central cu competenŃă generală care în conformitate cu art.101(1) din ConstituŃie „asigură realizarea politicii interne şi externe a Ńării şi exercită conducerea generală a administraŃiei publice”. Guvernul are în componenŃă un prim-ministru, miniştrii, miniştrii secretari de stat, precum şi alŃi membrii stabiliŃi prin lege organică. AtribuŃiile principale ale Guvernului României sunt în principal următoarele: - hotărăşte măsurile necesare pentru organizarea şi asigurarea executării

legilor; - conduce, coordonează şi controlează activitatea ministerelor şi a celorlalte

organe ale administraŃiei publice centrale; - veghează prin intermediul prefecŃilor ca activitatea autorităŃilor

administraŃiei publice locale să se desfăşoare conform legii; - ia măsuri pentru organizarea generală a forŃelor armate; - exercită conducerea generală în domeniul relaŃiilor cu alte state şi ia măsuri

pentru încheierea acordurilor internaŃionale. Guvernul emite hotărâri cu caracter normativ sau individual; în baza unei legi

speciale de abilitare, Guvernul poate să exercite pe timp limitat şi în domenii prestabilite, atribuŃii ce aparŃin Parlamentului României caz în care emite ordonanŃe.

Ministerele sunt organe centrale de specialitate şi se organizează numai în subordinea Guvernului Românei. Conducerea ministerului este realizată de ministru, de un colegiu de conducere şi un consiliu de administraŃie. CompetenŃa colegiului de conducere are în vedere problemele generale ale ministerului, fiind definit ca un organ deliberativ. În schimb, organul executiv care soluŃionează problemele curente ale ministerului este consiliul de administraŃie. Ministerele desfăşoară o activitate de specialitate restrânsă la un anumit domeniu (învăŃământ, cultură, sănătate, interne, etc.), miniştrii îndeplinindu-şi atribuŃiile de conducere ale ministerelor prin emiterea de ordine şi instrucŃiuni.

2. AdministraŃia publică locală

DistincŃia dintre administraŃia publică centrală şi cea locală are la bază utilizarea mai multor criterii cumulative. Ele au în vedere competenŃa teritorială şi materială a organelor ce compun administraŃia publică şi natura interesului pe care îl promovează. Astfel, administraŃia publică centrală îşi exercită competenŃa teritorială la nivelul întregului teritoriu naŃional, iar cea locală doar la nivelul unităŃilor administrativ-teritoriale în care au fost alese autorităŃile respective. Pe de altă parte, organele ce compun administraŃia publică centrală dispun fie de competenŃa materială generală –Guvernul, fie de una de domeniu – ministerele, pe când autorităŃile locale au o


13

competenŃă materială ce se circumscrie în jurul realizării interesului local. Nu în ultimul rând, în timp ce administraŃia centrală promovează interesul general –naŃional, cea locală promovează interesul localităŃii respective.

Nominalizarea expresă a autorităŃilor administraŃiei publice locale, o regăsim în cuprinsul capitolului V, secŃiunea a II-a din ConstituŃia României, revizuită. Astfel, potrivit art. 120 alin. (1) „autorităŃile administraŃiei publice, prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe, sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi, în condiŃiile legii” iar la alin. (2) şi (3) se arată că aceste autorităŃi, care se pot constitui şi la nivelul subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor „funcŃionează ca autorităŃi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi oraşe”. La rândul său, art. 121, consacră consiliul judeŃean ca „autoritatea administraŃiei publice pentru coordonarea activităŃii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeŃean”, care este ales şi funcŃionează în condiŃiile legii. În fine, art. 122 reglementează instituŃia prefectului, ca reprezentant al Guvernului pe plan local, care conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraŃiei publice centrale din unităŃile administrativ-teritoriale. În consonanŃă cu textele constituŃionale, dispune şi art. 21 din Legea nr. 215/2001, care statorniceşte care sunt autorităŃile administraŃiei publice locale, respectiv consiliile locale ca autorităŃi deliberative şi primarii, ca autorităŃi executive, a căror principală sarcină este aceea de a rezolva treburile publice, în condiŃiile legii. De asemenea, art. 22, arată că în fiecare judeŃ se constituie un consiliu judeŃean, ca autoritate a administraŃiei publice locale, pentru coordonarea activităŃii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeŃean. Prefectul, ca reprezentant al Guvernului pe plan local, este şi el enunŃat în cuprinsul art. 26 – 27 din Legea nr. 215/2001, având ca principale atribuŃii, conducerea serviciilor publice descentralizate şi exercitarea tutelei administrative asupra actelor administrative adoptate sau emise de autorităŃile administraŃiei publice locale, în cazul în care consideră aceste acte sau prevederi din ele ca fiind, legale. FaŃă de aceste reglementări, sintetizând, putem afirma că sunt autorităŃi ale administraŃiei publice locale: consiliile locale, primarii, consiliile judeŃene şi prefectul. O precizare se impune însă legat de prefect. Trebuie observat că nici un text de lege nu îl nominalizează în mod expres pe prefect ca fiind autoritate a administraŃiei publice locale, el ocupând mai degrabă poziŃia unei autorităŃi administrative deconcentrate la nivel local, în sistemul administrativ românesc. ParticularităŃile fiecărei autorităŃi a administraŃiei publice locale, le voi enumera în cele ce urmează, însă, trebuie amintit aici înainte de orice, principiul statuat de art. 6 din Legea nr. 215/2001, potrivit căruia „raporturile dintre autorităŃile administraŃiei publice locale din comune şi oraşe şi autorităŃile publice de la nivel judeŃean se bazează pe


14

principiile autonomiei, legalităŃii, responsabilităŃii, cooperării şi solidarităŃii în rezolvarea problemelor întregului judeŃ”. De asemenea, la alin. (2) se afirmă lipsa raporturilor de subordonare dintre autorităŃile administraŃiei publice locale, pe de o parte şi consiliul judeŃean, pe de altă parte, precum şi între consiliul local şi primar.

1. Consiliul local 1.1. Natura juridică şi componenŃa consiliului local Aşa cum am arătat mai sus, consiliile locale sunt autorităŃi ale administraŃiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe. Aşadar aceste autorităŃi publice se organizează şi funcŃionează în comune şi oraşe, dar noŃiunea de „oraş” este luată în sens larg „legea asimilând cu acesta şi municipiul, precizând că unele oraşe pot fi declarate municipii, în condiŃiile legii”. Consiliile locale sunt autorităŃi deliberative, deci au o componenŃă colegială şi se aleg în condiŃiile prevăzute de Legea privind alegerile locale. Lor li se conferă, potrivit art. 38 din Legea nr. 215/2001, plenitudinea de competenŃă în soluŃionarea tuturor problemelor de interes local. Consiliile locale se compun din consilieri aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. Numărul de consilieri se stabileşte prin ordin al prefectului, în funcŃie de populaŃia comunei sau a oraşului, raportată de Institutul NaŃional de Statistică şi Studii Economice la data de 1 ianuarie a anului în curs sau, după caz, la data de 1 iulie a anului care precede alegerile. Numărul consilierilor, astfel cum este prevăzut de lege are caracter imperativ şi trebuie deci, realizat ca atare, sau în procent de cel puŃin 2/3, altfel consiliul local neputându-se constitui sau lucra valabil. De asemenea, pentru perioada unui mandat, numărul membrilor consiliului local rămâne acelaşi, neputându-se mări sau micşora, pe motiv că a sporit sau dimpotrivă, s-a redus numărul locuitorilor din unitatea administrativ-teritorială. 2.2. Constituirea consiliului local Potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, constituirea consiliilor locale se face în termen de 20 de zile de la data desfăşurării alegerilor. Convocarea consilierilor declaraŃi aleşi, pentru şedinŃa de constituire, se face de către prefect. La şedinŃa de constituire pot participa prefectul sau reprezentantul său, precum şi primarul, chiar dacă procedura de validare a mandatului său nu a fost finalizată. Regulile aplicabile şedinŃei de constituire sunt următoarele: - şedinŃa este legal constituită dacă participă cel puŃin 2/3 din numărul consilierilor aleşi. Dacă nu se poate asigura acest quorum, şedinŃa se va organiza în aceleaşi condiŃii, peste trei zile, la convocarea prefectului; - dacă nici la a doua convocare şedinŃa nu este legal constituită, se va proceda la o nouă convocare, de către prefect, peste alte trei zile, în aceleaşi condiŃii; - în situaŃia în care consiliul local nu se poate reuni nici la ultima convocare, datorită absenŃei, fără motive temeinice, a consilierilor, prefectul va declara vacante,


15

prin ordin, locurile consilierilor aleşi care au lipsit nemotivat, de la cele trei convocări anterioare; dacă aceştia nu pot fi înlocuiŃi de supleanŃii înscrişi pe listele de candidaŃi respective, se vor organiza alegeri pentru completare, în termen de 30 de zile, în condiŃiile legii privind alegerile locale. Lucrările şedinŃei de constituire sunt conduse de cel mai în vârstă dintre consilieri, asistat de doi dintre cei mai tineri consilieri. Pentru validarea mandatelor, consiliile locale aleg dintre membrii lor, prin vot deschis, pe întreaga durată a mandatului o comisie de validare, alcătuită din 3 – 5 consilieri. Această comisie, examinează legalitatea alegerii fiecărui consilieri şi propune consiliului local validarea sau invalidarea mandatelor. Consilierii a căror mandate au fost validate, depun în faŃa consiliului local, jurământul, în limba română. Consilierii care refuză să depună jurământul, sunt demisionaŃi de drept şi în locul lor va fi supus spre validare, mandatul primilor supleanŃi înscrişi pe lista partidelor politice sau a alianŃelor electorale respective. După validarea mandatelor de consilieri, legea prevede şi o serie de incompatibilităŃi (art. 30) aspect pe care îl voi dezvolta în cuprinsul capitolului următor, acestea aplicându-se întocmai şi consilierilor judeŃeni.

2.3. AtribuŃiile consiliului local Legea administraŃiei publice locale consacră, în cuprinsul art. 38, principalele atribuŃii ale consiliilor locale. Astfel, potrivit alin. (1) al acestui text de lege „consiliul local are iniŃiativă şi hotărăşte, în condiŃiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepŃia celor care sunt date prin lege în competenŃa altor autorităŃi publice, locale sau centrale”. Aceste prescripŃii legale instituie plenitudinea de competenŃă a consiliilor locale în soluŃionarea problemelor de interes local, prin aceasta desemnându-se „realitatea conform căreia, în domeniul interesului local regula este competenŃa consiliilor respective iar excepŃia lipsa de competenŃă”. Altfel spus, ori de câte ori este vorba de promovarea intereselor colectivităŃilor locale, se va considera că se aplică regula competenŃei autorităŃilor respective de a interveni prin acte administrative normative şi individuale în acest domeniu. Legea enumeră în cuprinsul art. 38 alin. (2) nu mai puŃin de 26 de atribuŃii principale ale consiliului local fără a se omite însă în final să se adauge că, consiliul local exercită şi alte atribuŃii stabilite prin lege. Nu vom enumera fiecare dintre aceste atribuŃii ci le vom grupa, pentru exemplificarea pe categorii, în funcŃie de specificul activităŃii la care se referă: a) atribuŃii ce vizează constituirea altor autorităŃi ale autonomiei locale: alegerea viceprimarilor; b) atribuŃii de organizare internă: aprobarea statutului comunei sau oraşului şi a regulamentului de organizare şi funcŃionare a consiliului, aprobarea, la propunerea primarului, a organigramei, statului de funcŃii, numărului de personal şi regulamentului


16

de organizare şi funcŃionare a aparatului propriu de specialitate, aprobarea bugetului local, etc.; c) atribuŃii de dezvoltare în perspectivă a localităŃii: avizarea sau aprobarea, după caz a unor studii, prognoze şi programe de dezvoltare economico-socială, de organizare şi amenajarea teritoriului şi urbanism, darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică, etc.; d) atribuŃii de prestare a serviciilor publice uzuale: asigurarea ordinii publice, analiza activităŃii gardienilor publici, poliŃiei, jandarmeriei, pompierilor şi a formaŃiunilor de protecŃie civilă, în condiŃiile legii şi propunerea de măsuri de îmbunătăŃire a activităŃii acestora, stabilirea măsurilor necesare pentru construirea, întreŃinerea şi modernizarea drumurilor, podurilor precum şi a întregii infrastructuri, aparŃinând căilor de comunicaŃii de interes local, etc.; e) atribuŃii de integrare şi cooperare în plan intern şi extern: cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau străine, cu organizaŃii neguvernamentale şi cu alŃi parteneri sociali în vederea realizării unor obiective comune; cooperarea sau asocierea cu alte autorităŃi ale administraŃiei publice locale din Ńară sau din străinătate, precum şi aderarea la asociaŃii naŃionale şi internaŃionale ale autorităŃilor administraŃiei publice locale, în vederea promovării unor interese comune.

2.4. FuncŃionarea consiliului local Potrivit art. 39 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, consiliul local se alege pentru un mandat de patru ani, care poate fi prelungit, prin lege organică în caz de război sau catastrofă.

Consiliul local îşi exercită mandatul de la data constituirii până la data declarării ca legal constituit a consiliului nou ales.

Având caracterul unui organ deliberativ, consiliul local îşi desfăşoară activitatea în şedinŃe ordinare (lunare) sau extraordinare (ori de câte ori este nevoie). Convocarea consiliului local în şedinŃă – ordinară sau extraordinară – se face de către primar, printr-o dispoziŃie care va cuprinde ordinea de zi a şedinŃei respective, data, locul şi ora de desfăşurare a acesteia, precum şi caracterul ordinar sau extraordinar al acesteia. Convocarea şedinŃelor extraordinare se poate face şi de către cel puŃin o treime din numărul membrilor consiliului. Ordinea de zi a şedinŃelor de consiliu, se aduce la cunoştinŃa locuitorilor comunei, oraşului sau municipiului, prin mass-media ori prin alte mijloace de publicitate. În comunele sau oraşele în care cetăŃenii aparŃinând unei minorităŃi naŃionale au o pondere de peste 20 % din numărul locuitorilor, ordinea de zi se aduce la cunoştinŃă publică şi în limba maternă a cetăŃenilor aparŃinând minorităŃii respective. Referitor la acest procent, în doctrină a fost exprimată critica potrivit căreia el este unul aleatoriu, doar procentul de 50 % plus unul din numărul locuitorilor fiind


17

unul democratic, căci aşa cum a fost stabilit el în cuantum de 20 % putea fi stabilit unul de 10 %, 30 % sau oricare altul. ŞedinŃele consiliului local sunt legal constituite dacă este prezentă majoritatea consilierilor în funcŃie, prezenŃa fiind obligatorie. ŞedinŃele consiliului local sunt conduse de preşedintele de şedinŃă, ales în condiŃiile art. 9 din OrdonanŃa nr. 35/2002, pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare şi funcŃionare a consiliilor locale, pentru o perioadă de cel mult trei luni, şi sunt publice, cu excepŃia cazurilor în care consilierii decid, cu majoritate de voturi ca acestea să se desfăşoare cu uşile închise. Lucrările şedinŃelor se desfăşoară în limba română, limba oficială a statului. Dezbaterile din şedinŃele consiliului local se consemnează într-un proces verbal, semnat de preşedintele de şedinŃă şi de secretarul unităŃii administrativ-teritoriale. În exercitarea atribuŃiilor ce îi revin, consiliul local adoptă hotărâri, cu votul majorităŃii membrilor prezenŃi, cu excepŃia cazurilor în care legea sau regulamentul de organizare şi funcŃionare a consiliului cere o altă majoritate. Hotărârile cu caracter normativ devin obligatorii şi produc efecte de la data aducerii lor la cunoştinŃă publică, iar cele individuale, de la data comunicării; aducerea la cunoştinŃă publică a hotărârilor cu caracter normativ se face în termen de cinci zile de la data comunicării oficiale către prefect.

2.5. Dizolvarea consiliului local SancŃiunea dizolvării consiliului local este prevăzută de art. 57 şi 58 din Legea nr. 215/2001, putându-se deosebi dizolvarea facultativă de cea de drept. Dizolvarea facultativă intervine atunci când consiliul local adoptă, într-un interval de cel mult şase luni, cel puŃin trei hotărâri care au fost anulate irevocabil de instanŃa de contencios administrativ. Dizolvarea se face prin hotărâre a Guvernului, la propunerea motivată a prefectului, bazată pe hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile. Hotărârea de dizolvare poate fi atacată de oricare dintre consilieri la instanŃa de contencios administrativ, în termen de zece zile de la data publicării acesteia în Monitoriul Oficial al României, partea I. Într-o astfel de situaŃie, procedura prealabilă, prevăzută de lege nu se mai efectuează, iar introducerea acŃiunii suspendă executarea măsurii de dizolvare. Dizolvarea de drept operează în cazul în care consiliul local nu se întruneşte timp de trei luni consecutive sau nu adoptă în trei şedinŃe lunare consecutive nici o hotărâre, precum şi în situaŃia în care numărul consilierilor locali se reduce sub jumătate plus unul şi nu se poate completa prin supleanŃi. Astfel de situaŃii, se comunică de primar, viceprimar sau în absenŃa acestora de secretar, prefectului care prin ordin, ia act de situaŃia de dizolvare a consiliului local, şi propune Guvernului organizarea de noi alegeri. Ordinul prefectului, poate fi atacat de consilierii interesaŃi la instanŃa de contencios administrativ, în termen de zece zile de la comunicare sau luare la cunoştinŃă. InstanŃa de contencios administrativ este obligată să se pronunŃe în termen de 30 de zile;


18

în acest caz procedura prealabilă nu se mai efectuează iar introducerea acŃiunii suspendă executarea măsurii de dizolvare.

3. Primarul 3.1. Natura juridică a funcŃiei de primar Din perspectivă istorică, funcŃia de primar reprezintă o funcŃie tradiŃională în administraŃia publică locală din România. Potrivit art. 61 din Legea nr. 215/2001, comunele şi oraşele au câte un primar şi un viceprimar, iar oraşele reşedinŃe de judeŃ câte doi viceprimari, aleşi în condiŃiile legii. Primarul este autoritate executivă a administraŃiei publice locale şi reprezintă comuna sau oraşul în relaŃiile cu persoanele fizice şi juridice din Ńară şi străinătate, precum şi în justiŃie. El îndeplineşte o funcŃie de autoritate publică fiind şeful administraŃiei publice locale şi al aparatului propriu de specialitate al autorităŃilor administraŃiei publice locale, pe care îl conduce şi îl controlează. În această calitate el răspunde de buna funcŃionare a administraŃiei publice locale. Primarul este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, pe circumscripŃii electorale, pe baza scrutinului uninominal. Semnul distinctiv al primarului este o eşarfă în culorile drapelului naŃional a României. Eşarfa va fi purtată în mod obligatoriu la solemnităŃi, recepŃii, ceremonii publice şi la celebrarea căsătoriilor.

3.2. AtribuŃiile primarului În funcŃie de specificul activităŃii la care se referă, atribuŃiile primarului, care sunt prevăzute la art.68 din Legea nr. 215/2001, pot fi clasificate în mai multe categorii: a) atribuŃii privind asigurarea respectării drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale cetăŃenilor, a prevederilor ConstituŃiei, precum şi punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanŃelor Guvernului – ia măsurile necesare şi acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor şi instrucŃiunilor cu caracter normativ ale miniştrilor şi ale celorlalŃi conducători ale autorităŃilor administraŃiei publice centrale precum şi a hotărârilor consiliului judeŃean; se îmbină astfel interesele generale ale statului cu cele ale localităŃii unde primarul a fost ales în funcŃie; b) atribuŃii privind aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local, în calitate de autoritate executivă – astfel, în situaŃia în care primarul apreciază că o hotărâre este ilegală, în termen de 3 zile de la adoptare îl sesizează pe prefect. În legătură cu acest aspect, în practica judiciară s-a constatat că primarul are şi calitate procesuală activă pentru a ataca în faŃa instanŃelor de contencios administrativ hotărârile consiliului, pe care le consideră ilegale, avându-se în vedere compatibilitatea acestui punct de vedere cu Carta Europeană a Autonomiei Locale. De asemenea, în doctrină s-a pus întrebarea ce se întâmplă atunci când primarul, refuză să aducă la îndeplinire o hotărâre a consiliului local? Suntem de părere, alături de alŃi autori că o măsură directă a


19

consiliului local împotriva primarului este imposibilă, dată fiind lipsa oricărei subordonări, fiind posibilă cel mult intentarea unei acŃiuni la contenciosul administrativ. c) atribuŃii în domeniile economic şi financiar – întocmeşte proiectul bugetului local şi contul de încheiere a exerciŃiului bugetar şi le supune spre aprobare consiliului local; exercită funcŃia de ordonator principal de credite; verifică încasarea şi cheltuirea sumelor din bugetul local, etc. d) atribuŃii în domeniile social, cultural, ştiinŃific şi urbanistic – asigură ordinea publică şi liniştea locuitorilor prin intermediul poliŃiei, jandarmeriei, gardienilor publici, pompierilor şi unităŃilor de protecŃie civilă; ia măsuri pentru prevenirea şi limitarea urmărilor calamităŃilor, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor, împreună cu organele specializate ale statului; ia măsuri pentru elaborarea planului urbanistic general al localităŃii şi îl supune spre aprobare consiliului local, etc. e) atribuŃii în domeniul organizatoric – poate propune consiliului local consultarea populaŃiei prin referendum, cu privire la problemele locale de interes deosebit; ia măsurile prevăzute de lege pentru desfăşurarea adunărilor publice, etc. Din ansamblul atribuŃiilor conferite de lege se poate trage concluzia că primarul acŃionează într-o dublă calitate: - pe de-o parte el este reprezentantul localităŃii în care a fost ales în funcŃie, iar în această calitate este chemat să realizeze interesul comunităŃii care i-a acordat votul cu ocazia desfăşurării alegerilor locale; - pe de altă parte, primarul este reprezentant al statului în comuna sau oraşul în care a fost ales, iar acest statut este determinat de delegarea, pe cale legislativă, a unor activităŃi ce revin statului, cum ar fi: stare civilă, autoritate tutelară, organizarea alegerilor, etc. Primarul are posibilitatea de a delega viceprimarului sau după caz viceprimarilor, prin dispoziŃie emisă în cel mult 30 de zile de la validare o serie de atribuŃii cu excepŃia celor prevăzute în mod expres de lege, că nu pot fi delegate. În exercitarea atribuŃiilor sale, primarul emite dispoziŃii, acte administrative cu caracter normativ sau individual.

3.3. Mandatul primarului Durata mandatului primarului este de 4 ani şi poate fi prelungită prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă. Pe toată durata acestui mandat contractul de muncă al primarului la regiile autonome, societăŃile comerciale cu capital majoritar de stat sau la instituŃiile bugetare, se suspendă. Suspendarea de drept a mandatului primarului poate avea loc în cazul în care acesta a fost arestat preventiv. Măsura arestării se comunică de îndată de către parchet sau de către instanŃa de judecată, prefectului, care prin ordin constată suspendarea mandatului. Suspendarea mandatului primarului durează până la încetarea măsurii arestării preventive.


20

Încetarea de drept a mandatului primarului poate avea loc, potrivit art. 72 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 în unul din următoarele cazuri: demisie; incompatibilitate; schimbarea domiciliului într-o altă unitate administrativ teritorială; imposibilitatea de a fi exercitat mandatul pe o perioadă mai mare de 6 luni consecutive, cu excepŃia cazurilor prevăzute de lege; când se constată după validarea mandatului, că alegerea s-a făcut prin fraudă electorală sau prin orice altă încălcare a legii privind alegerile locale; a fost condamnat, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate; punerea sub interdicŃie judecătorească; pierderea drepturilor electorale; când, în exercitarea atribuŃiilor ce îi revin prin lege, a emis trei dispoziŃii cu caracter normativ într-un interval de 3 luni, care au fost anulate de instanŃa de contencios administrativ prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă; deces. Încetarea mandatului primarului se constată de către prefect prin ordin, acesta putând fi atacat de primar la instanŃa de contencios administrativ în termen de 10 zile de la comunicare. Încetarea mandatului primarului prin referendum este consacrată de art. 73 – 76 din Legea nr. 215/2001 şi reprezintă posibilitatea acordată corpului electoral de a revoca din funcŃie primarul pentru nesocotirea intereselor generale ale colectivităŃii locale ori pentru neexercitarea atribuŃiilor ce îi revin potrivit legii. Referendumul se organizează ca urmare a cererii motivate, adresate în acest sens, prefectului, de către locuitorii comunei sau oraşului. Pe baza propunerii prefectului, Guvernul emite o hotărâre, în termen de 60 de zile de la solicitarea prefectului, stabilind data organizării referendumului. Atunci când funcŃia de primar devine vacantă, sau în cazul suspendării temporare, atribuŃiile acestuia se exercită de drept de către viceprimar.

4. Consiliul judeŃean Conform dispoziŃiilor constituŃionale, consiliul judeŃean „este autoritatea

administraŃiei publice pentru coordonarea activităŃii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeŃean” (art. 121 alin. (1) din ConstituŃia României, revizuită). La rândul său, Legea nr. 215/2001, privind administraŃia publică locală, defineşte în cuprinsul art. 101 alin. (1) consiliul judeŃean, ca fiind „autoritatea administraŃiei publice locale constituită la nivel judeŃean, pentru coordonarea activităŃii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeŃean”. DefiniŃia legală a fost criticată în literatura de specialitate, arătându-se că „nu reŃine decât un singur aspect al atribuŃiilor consiliului judeŃean, în realitate acesta dispunând şi de alte atribuŃii”. În acest sens, de lege ferenda s-a propus următoarea definiŃie: „…autoritatea administraŃiei publice locale, constituită la nivel judeŃean, în scopul satisfacerii cerinŃelor colectivităŃilor locale din acel judeŃ şi rezolvării problemelor de interes judeŃean”.


21

Realizând o analiză comparată asupra celor două definiŃii legale mai sus invocate putem observa că, spre deosebire de norma constituŃională, legea administraŃiei publice locale a calificat în mod expres consiliul judeŃean ca fiind autoritate a administraŃiei publice locale, formulare ce ar putea aduce unele confuzii. Ne referim în special la dispoziŃiile art. 121 din ConstituŃia României, care se referă distinct la autorităŃile comunale şi orăşeneşti, ca autorităŃi ale administraŃiei publice, prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe, precum şi la formularea cuprinsă în art. 6 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, potrivit căreia „în relaŃiile dintre autorităŃile administraŃiei publice locale şi consiliul judeŃean…”; aparent, diferenŃierea dintre aceste autorităŃi nu ar avea sens, atâta vreme cât şi consiliul judeŃean este calificat, în mod expres ca autoritate a administraŃiei publice locale. Totuşi, apreciem distincŃia consacrată în lege ca fiind necesară şi utilă. Astfel, vechea reglementare în domeniu – Legea nr. 69/1991, republicată – utiliza formula conform căreia, consiliul judeŃean era „autoritate a administraŃiei publice judeŃene”, fără însă ca această autoritate să fi fost calificată ca fiind autonomă şi de nivel local. Aşa cum am văzut, actuala reglementare a Legii nr. 215/2001, privind administraŃia publică locală realizează „o identitate de definire cu consiliile judeŃene, care devin şi ele autorităŃi ale administraŃiei publice locale”. Se asigură astfel corelarea între definirea consiliilor comunale, orăşeneşti şi municipale ca fiind autorităŃi publice prin care se realizează autonomia locală şi funcŃiile acestora, legea conferindu-le acestor entităŃi plenitudinea de competenŃă în soluŃionarea tuturor problemelor de interes local (art. 38 din Legea nr. 215/2001) în timp ce competenŃa consiliului judeŃean este limitată prin reglementarea principalelor atribuŃii. Aşadar, consiliul judeŃean este autoritate a administraŃiei publice locale, atât pentru că acest statut derivă din lege cât şi pentru faptul că îşi desfăşoară activitatea numai în limitele unităŃii administrativ-teritoriale în care a fost ales, exercitând atribuŃii de interes pentru acest nivel al colectivităŃii umane, conform principiilor autonomiei locale şi subsidiarităŃii. În acest sens, consiliile judeŃene gestionează, sub propria responsabilitate interesele colectivităŃilor din raza administrativ-teritorială a judeŃului, hotărând în tot ceea ce priveşte administrarea intereselor publice locale.

2. Constituirea şi componenŃa consiliului judeŃean Potrivit dispoziŃiilor art. 121 alin. (2) din ConstituŃia României, revizuită, consiliul judeŃean este ales şi funcŃionează în condiŃiile legii. În întregirea normei constituŃionale, legea administraŃiei publice locale conŃine în cuprinsul art. 101 alin. (2) prevederea potrivit căreia „consiliul judeŃean este compus din consilieri aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în condiŃiile stabilite de Legea privind alegerile locale (Legea nr. 70/1991, republicată. Numărul membrilor fiecărui consiliu judeŃean se stabileşte de prefect, în funcŃie de populaŃia judeŃului, raportat de Institutul NaŃional de Statistică şi Studii Economice la


22

data de 1 ianuarie a anului în curs sau, după caz, la data de 1 iulie a anului care precede alegerile şi este cuprins între 31 şi 37. Ca şi în cazul consiliilor locale, numărul consilierilor judeŃeni prevăzut de lege are caracter imperativ şi trebuie ca în urma alegerilor să fie realizat ca atare, ori cel puŃin în procent de 2/3 pentru ca autoritatea administraŃiei publice să funcŃioneze în mod valabil. Acest număr de consilieri nu poate fi redus sau mărit pe parcursul exercitării unui mandat pe motiv că s-a redus ori mărit numărul populaŃiei judeŃului.

FaŃă de vechea reglementare, se poate observa că Legea nr. 215/2001 privind administraŃia publică locală, reduce numărul consilierilor judeŃeni. Regimul electoral pentru alegerea consilierilor judeŃeni este consacrat prin dispoziŃiile legii privind alegerile locale. Cu toate că, în varianta sa iniŃială, Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale instituise un sistem de alegere indirectă a consiliului judeŃean, dintr-un corp de electori, format din totalitatea consilierilor locali, în termen de 30 de zile de la constituirea consiliilor locale, ulterior modificările aduse acestei reglementări în anul 1996, au stipulat alegerea directă, prin scrutin de listă a acestei autorităŃi a administraŃiei publice locale. FaŃă de acestea, putem observa că, sub aspectul naturii sale juridice, consiliul judeŃean este constituit pe baze colegiale, fiind alcătuit din mai multe persoane (consilieri) şi funcŃionând numai cu respectarea quorum-ului prevăzut de lege; în egală măsură, consiliul judeŃean este autoritate deliberativă a administraŃiei publice locale cu competenŃa de a hotărî în probleme de interes local (judeŃean). Procedura constituirii consiliului judeŃean, este stipulată de art. 103 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, normă de trimitere, potrivit căreia „la constituirea consiliului judeŃean se aplică în mod corespunzător dispoziŃiile art. 31 – 37 (privind constituirea consiliilor locale). Potrivit acestor texte de lege, constituirea consiliului judeŃean se face în termen de 20 de zile de la desfăşurarea alegerilor locale. Convocarea consilierilor declaraŃi aleşi, pentru şedinŃa de constituire se face de către prefect iar la şedinŃă pot participa prefectul sau reprezentantul său. ŞedinŃa este legal constituită dacă sunt prezenŃi consilierii în proporŃie de 2/3. În doctrină s-a precizat că „legea prevede că proporŃia de 2/3 cerută pentru şedinŃa de constituire se raportează la numărul de consilieri aleşi, nu la numărul consilierilor prevăzut de lege”. În cazul în care nu se poate asigura această majoritate, şedinŃa se va Ńine, de drept peste trei zile, în aceleaşi condiŃii, la convocarea prefectului. Dacă nici la această a doua convocare şedinŃa nu se poate constitui legal, se va proceda la o nouă convocare, peste trei zile. În situaŃia în care, consiliul judeŃean nu se poate constitui nici la ultima convocare datorită absenŃei, fără motive temeinice a consilierilor judeŃeni aleşi, urmează ca prefectul, prin ordin să declare vacante locurile consilierilor aleşi care au absentat nemotivat de la cele trei convocări anterioare, dacă aceştia nu pot fi înlocuiŃi de supleanŃi înscrişi pe listele de candidaŃi respective şi se vor organiza


23

alegeri de completare a consiliului judeŃean în termen de 30 de zile. Ordinul prefectului prin care se declară vacante locurile consilierilor care au lipsit nemotivat, poate fi atacat de cel în cauză la instanŃa de contencios administrativ (tribunalul judeŃean), în termen de 5 zile de la comunicare. Hotărârea instanŃei este definitivă şi irevocabilă. Lucrările şedinŃei de constituire sunt conduse, potrivit legii, de cel mai în vârstă consilier, asistat de doi dintre cei mai tineri. În vederea constituirii consiliului judeŃean este necesar, mai întâi, să se procedeze la validarea mandatelor consilierilor aleşi, verificându-se şi atestându-se legalitatea alegerii lor. Pentru validarea mandatelor, consiliul judeŃean alege prin vot deschis, dintre membrii săi, pe întreaga durată a mandatului, o comisie de validare, alcătuită din 3 – 5 consilieri. Această comisie specială, după ce verifică legalitatea alegerii fiecărui consilier în parte propune consiliului validarea sau invalidarea mandatelor. Legea prevede că, invalidarea alegerii unui consilier, poate fi propusă de comisia de validare numai în cazul în care se constată încălcarea condiŃiilor de eligibilitate stabilite de Legea pentru alegerea autorităŃilor administraŃiei publice locale, ori atunci când alegerea consilierilor s-a făcut prin fraudă electorală, constatată de Biroul Electoral Central. Validarea sau invalidarea mandatelor de consilier se face prin hotărâre a consiliului judeŃean, în ordine alfabetică în ce priveşte numele consilierilor, cu votul deschis al majorităŃii consilierilor prezenŃi la şedinŃă. Întrucât legea nu distinge, considerăm că este vorba de majoritatea simplă de voturi „pentru” a consilierilor prezenŃi. Persoana al cărei mandat este supus validării sau după caz, invalidării nu participă la vot. Hotărârea privind validarea sau invalidarea mandatelor de consilieri poate fi atacată de către persoanele interesate la instanŃa de contencios administrativ în termen de 5 zile de la adoptare; în cazul persoanelor care au absentat de la şedinŃă, acest termen curge de la data comunicării hotărârii. În toate cazurile, instanŃa de contencios administrativ este obligată să se pronunŃe într-un termen de 30 de zile. Consilierii ale căror mandate au fost validate, depun în faŃa consiliului judeŃean, în limba română, jurământul prevăzut de art. 34 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 şi care are următorul cuprins: „Jur să respect ConstituŃia şi legile Ńării şi să fac, cu bună-credinŃă, tot ceea ce stă în puterile şi priceperea mea pentru binele locuitorilor judeŃului… . Aşa să-mi ajute Dumnezeu”. Procedura depunerii jurământului este detaliată în cuprinsul art.8 din OrdonanŃa Guvernului nr. 35/2002 pentru aprobarea Regulamentului – cadru de organizare şi funcŃionare a consiliilor locale, şi anume: secretarul general al judeŃului dă citire jurământului iar consilierii judeŃeni validaŃi se prezintă, în ordine alfabetică, în faŃa unei mese special amenajate unde se află câte un exemplar din ConstituŃia României şi Biblie. Consilierul îşi pune mâna stângă atât pe ConstituŃie cât şi pe Biblie (după caz) şi pronunŃă cuvântul „jur”, după care semnează jurământul de credinŃă imprimat pe un formular special. Jurământul va fi semnat în două exemplare dintre care unul se păstrează la dosarul de validare iar altul se înmânează


24

consilierului. Refuzul depunerii jurământului este sancŃionat de lege cu „demisia de drept” a celui în cază. În legătură cu acest aspect, în literatura de specialitate s-a opinat că „nu poŃi fi demisionat dintr-o funcŃie sau demnitate pe care nici nu ai dobândit-o” şi că soluŃia corectă ar fi retragerea validării. Pentru persoanele care nu îmbrăŃişează o anumită credinŃă religioasă, jurământul poate fi depus şi fără formulă religioasă. În ipoteza în care consilierul declarat ales, în condiŃiile legii, renunŃă la mandat înainte de validare sau refuză să depună jurământul, se supune validării mandatul primului supleant înscris pe lista partidului politic, alianŃei politice sau alianŃei electorale respective, dacă până la validarea mandatului, partidele şi alianŃele politice confirmă apartenenŃa la partid. În practică se pot ivi cazuri când, locurile rămase vacante nu pot fi completate cu supleanŃi, iar numărul de consilieri se reduce sub 2/3. Într-o astfel de situaŃie, legea prevede că se vor organiza alegeri pentru completare, în termen de 30 de zile, în condiŃiile Legii privind alegerile locale. După validarea mandatelor şi depunerea jurământului de către cel puŃin 2/3 din numărul membrilor consiliului judeŃean, consilierul care a condus şedinŃa declară consiliul legal constituit. Odată îndeplinită această procedură, consiliul judeŃean alege dintre membrii săi, pe toată durata exercitării mandatului, un preşedinte şi doi vicepreşedinŃi. Aceştia se aleg cu votul secret al majorităŃii consilierilor în funcŃie. După constituire, consiliul judeŃean îşi organizează comisii de specialitate, pe principalele domenii de activitate. Membrii ai acestor comisii pot fi exclusiv consilierii judeŃeni. De asemenea, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 215/2001, consiliul judeŃean alegea dintre membrii componenŃi, delegaŃia permanentă. Art. 153, normă cu caracter tranzitoriu dispune că, până la constituirea noilor autorităŃi ale administraŃiei publice locale în luna iunie 2004, în cadrul consiliilor judeŃene este aleasă şi funcŃionează delegaŃia permanentă. Per a contrario, după această dată în structura consiliului judeŃean nu se va mai regăsi acest organism colegial. În conformitate cu prevederile art. 30 din Legea nr. 215/2001, care se aplică în mod corespunzător şi consiliului judeŃean, calitatea de consilier este incompatibilă cu: a) funcŃia de prefect şi de subprefect; b) calitatea de funcŃionar public în aparatul propriu de specialitate al autorităŃilor administraŃiei publice centrale şi locale; calitatea de funcŃionar public în aparatul propriu de specialitate al consiliului judeŃean, al prefectului, al serviciilor publice de interes local sau judeŃean, al serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităŃi ale administraŃiei publice centrale; calitatea de angajat în cadrul autorităŃilor administraŃiei publice locale respective sau în cadrul aparatului propriu al prefectului din judeŃul respectiv; c) funcŃia de manager sau membru în consiliul de administraŃie al regiilor autonome ori de conducător al societăŃilor comerciale înfiinŃate de consiliile locale sau de consiliile judeŃene; d) calitatea de primar; e) calitatea de senator, deputat, ministru, secretar de stat, subsecretar de stat şi cele asimilate acestora.


25

În toate cazurile, incompatibilitatea intervine numai după validarea mandatului, consilierul în cauză trebuind să opteze în termen de 10 zile; dacă acesta nu optează pentru calitatea de consilier, în şedinŃa de consiliu următoare, preşedintele consiliului judeŃean va supune validării mandatul supleantului consilierului în cauză, de pe lista partidului, alianŃei politice sau alianŃei electorale din care acesta provine.

3. AtribuŃiile consiliului judeŃean Principalele atribuŃii ce revin consiliului judeŃean sunt stipulate în cuprinsul art. 104 din Legea nr. 215/2001. În raport cu prevederile art. 121 alin. (1) din ConstituŃia României şi ale art. 101 alin. (1) din Legea administraŃiei publice locale putem afirma că principalul rol al consiliului judeŃean este acela de a coordona activitatea consiliilor comunale şi orăşeneşti de pe raza judeŃului, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeŃean. Aşa cum am arătat şi mai sus, în cazul consiliului judeŃean competenŃa materială este determinată de ansamblul atribuŃiilor conferite de lege şi nu este una caracteristică plenitudinii de competenŃă ca şi în cazul competenŃei consiliilor locale. În legătură cu acest aspect, în doctrină s-a exprimat punctul de vedere potrivit căruia unele dintre aceste atribuŃii „sunt similare cu cele ale consiliului local, exercitate bineînŃeles la nivel de judeŃ, altele sunt asemănătoare cu anumite atribuŃii ale primarului, exercitate tot la nivel de judeŃ, iar restul atribuŃiilor sunt proprii consiliului judeŃean”. Principalele atribuŃii ale consiliului judeŃean sunt consacrate aşadar, în cuprinsul art. 104 alin. (1) lit. a-u din Legea nr. 215/2001. Acestea nu sunt însă atribuŃii exclusive căci, în conformitate cu prevederile art. 104 alin. (2) din acelaşi act normativ, consiliul judeŃean îndeplineşte şi alte atribuŃii prevăzute de legi speciale. FaŃă de aceste prevederi, putem grupa atribuŃiile consiliului judeŃean în şase mari categorii: a) atribuŃii de conducere sau de coordonare a unor activităŃi, la nivelul judeŃului: - adoptă strategii, prognoze şi programe de dezvoltare economico-socială a judeŃului sau a unor zone din cuprinsul acestuia pe baza propunerilor primite de la consiliile locale, dispune, aprobă şi urmăreşte, în cooperare cu autorităŃile administraŃiei publice locale, comunale şi orăşeneşti interesate, măsurile necesare, inclusiv cele de ordin financiar, pentru realizarea acestora (lit. c);

- coordonează activitatea consiliilor locale ale comunelor şi oraşelor în vederea realizării serviciilor publice de interes judeŃean (lit. d); - stabileşte, pe baza consultării autorităŃilor administraŃiei publice locale, comunale şi orăşeneşti, proiectele de organizare şi amenajare a teritoriului judeŃului, precum şi de dezvoltare urbanistică generală a judeŃului şi a unităŃilor administrativ-teritoriale componente; urmăreşte modul de realizare a acestora în cooperare cu autorităŃile administraŃiei publice locale, comunale şi orăşeneşti implicate (lit. j);


26

- analizează propunerile făcute de autorităŃile administraŃiei publice locale, comunale şi orăşeneşti, în vederea elaborării de prognoze şi programe de dezvoltare economico-socială sau pentru refacerea şi protecŃia mediului înconjurător (lit. p). b) atribuŃii privind organizarea internă a consiliului judeŃean şi a aparatului său propriu: - alege din rândul consilierilor un preşedinte şi doi vicepreşedinŃi (lit. a); - aprobă, la propunerea preşedintelui, regulamentul de organizare şi funcŃionare a consiliului judeŃean, numărul de personal în limitele normelor legale, organigrama, statul de funcŃii, regulamentul de organizare şi funcŃionare a aparatului propriu de specialitate, a instituŃiilor şi serviciilor publice, precum şi a regiilor autonome de interes judeŃean (lit. b). c) atribuŃii privind administrarea domeniului public şi privat şi a finanŃelor publice ale judeŃului: - aprobă bugetul propriu al judeŃului, împrumuturile, virările de credite şi modul de utilizare a rezervei bugetare; aprobă contul de încheiere a exerciŃiului bugetar; stabileşte impozite şi taxe, precum şi taxe speciale, în condiŃiile legii; hotărăşte repartizarea pe comune, oraşe şi municipii a cotei din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat sau din alte surse, în condiŃiile legii (lit. e); - administrează domeniul public şi domeniul privat al judeŃului (lit. f); - hotărăşte darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a judeŃului sau, după caz, a serviciilor publice de interes judeŃean, în condiŃiile legii; hotărăşte cu privire la vânzarea, concesionarea şi închirierea bunurilor proprietate privată a judeŃului, în condiŃiile legii (lit. g); - aprobă documentaŃiile tehnico-economice pentru lucrările de investiŃii de interes judeŃean, în limitele şi în condiŃiile legii (lit. l). d) atribuŃii privind organizarea şi funcŃionarea serviciilor publice de interes judeŃean: - hotărăşte înfiinŃarea de instituŃii publice şi de servicii publice de interes judeŃean, în condiŃiile legii; numeşte şi eliberează din funcŃie, în condiŃiile legii, conducătorii instituŃiilor şi serviciilor publice pe care le-a înfiinŃat şi le aplică, dacă este cazul, sancŃiuni disciplinare, în condiŃiile legii (lit. h); - hotărăşte asupra reorganizării regiilor autonome de interes judeŃean, exercită în numele unităŃii administrativ-teritoriale toate drepturile acŃionarului la societăŃile comerciale pe care le-a înfiinŃat; hotărăşte asupra privatizării acestor societăŃi comerciale (lit. i); - aprobă construirea, întreŃinerea şi modernizarea drumurilor, podurilor, precum şi a întregii infrastructuri aparŃinând căilor de comunicaŃii de interes judeŃean; acordă sprijin şi asistenŃă tehnică de specialitate autorităŃilor administraŃiei publice locale, comunale şi orăşeneşti pentru construirea, întreŃinerea şi modernizarea drumurilor


27

comunale şi orăşeneşti; în acest sens, consiliul judeŃean poate înfiinŃa servicii publice specializate (lit. k); - asigură potrivit competenŃelor sale, condiŃiile materiale şi financiare necesare bunei funcŃionări a instituŃiilor de cultură, a instituŃiilor şi serviciilor publice de educaŃie, ocrotire socială şi asistenŃă socială, a serviciilor publice de transport de sub autoritatea sa, precum şi altor activităŃi, în condiŃiile legii (lit. m); - înfiinŃează instituŃii sociale şi culturale, precum şi pentru protecŃia drepturilor copilului şi asigură buna lor funcŃionare, prin alocarea fondurilor necesare (lit. o). e) atribuŃii privind colaborarea internă sau externă: - hotărăşte, în condiŃiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte autorităŃi ale administraŃiei publice locale din Ńară sau din străinătate, precum şi aderarea la asociaŃii naŃionale şi internaŃionale a autorităŃilor administraŃiei publice locale, în vederea promovării unor interese comune (lit. r); - hotărăşte, în condiŃiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau străine, cu organizaŃii neguvernamentale şi cu alŃi parteneri sociali, în vederea finanŃării şi realizării în comun a unor acŃiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public judeŃean (lit. s); - hotărăşte, în condiŃiile legii, asocierea cu consiliile locale, pentru realizarea unor obiective de interes comun, scop în care poate înfiinŃa, împreună cu acestea instituŃii publice, societăŃi comerciale şi servicii publice (lit. t). f) alte atribuŃii ale consiliului judeŃean: - atribuie, în condiŃiile legii, denumiri de obiective de interes judeŃean (lit. q); - coordonează activităŃile Corpului gardienilor publici, în condiŃiile legii (lit. u); - asigură sprijin financiar pentru acŃiuni culturale sau desfăşurate de cultele religioase, precum şi pentru activităŃi educativ-ştiinŃifice şi sportive (lit. n). FaŃă de atribuŃiile arătate mai sus, putem afirma că din punctul de vedere al competenŃei materiale consiliul judeŃean are o competenŃă generală, referitoare la toate domeniile activităŃii judeŃene iar din punct de vedere al competenŃei teritoriale, competenŃa consiliului judeŃean este limitată la nivelul judeŃului.

4. FuncŃionarea consiliului judeŃean Sediul legal al materiei îl găsim consacrat în cuprinsul art. 105 – 112 din Legea nr. 215/2001. Potrivit acestor prevederi legale, consiliul judeŃean se alege pentru un mandat de 4 ani; acesta poate fi prelungit prin lege organică în cazul războiului sau a catastrofei. Data începerii mandatului o reprezintă data constituirii, în condiŃiile legii, a consiliului judeŃean, iar data încetării este, data declarării, ca legal constituit a consiliului nou ales. Forma de lucru a consiliului judeŃean este şedinŃa ordinară care se organizează şi desfăşoară o dată la două luni (bilunar), la convocarea preşedintelui consiliului judeŃean. Consiliul judeŃean se poate întruni şi în şedinŃe extraordinare ori de câte ori este necesar,


28

la cererea preşedintelui sau a cel puŃin unei treimi din numărul membrilor consiliului ori la solicitarea prefectului, adresată preşedintelui consiliului judeŃean, în cazuri excepŃionale care necesită adoptarea de măsuri imediate pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea urmărilor calamităŃilor, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor, precum şi pentru apărarea ordinii şi liniştii publice. Convocarea consiliului judeŃean în şedinŃe, se face în scris, prin intermediul secretarului general al judeŃului, cu cel puŃin 5 zile înaintea şedinŃelor ordinare sau cu cel mult 3 zile înaintea celor extraordinare şi se consemnează în procesul-verbal de şedinŃă. În caz de forŃă majoră şi de maximă urgenŃă pentru rezolvarea intereselor locuitorilor judeŃului convocarea consiliului judeŃean se face de îndată. Trebuie observat că faŃă de vechea reglementare, Legea nr. 215/2001 consacră în cuprinsul art. 106 alin. 3 un termen de convocare mai scurt (5 zile faŃă de 10 cum era stipulat anterior) în cazul şedinŃelor ordinare, păstrând totodată termenul de 3 zile pentru convocarea şedinŃelor extraordinare. De asemenea, este prevăzută posibilitatea convocării consiliului judeŃean de îndată pentru rezolvarea intereselor populaŃiei judeŃului în cazurile de forŃă majoră şi de maximă urgenŃă, acest aspect neregăsindu-se în reglementarea anterioară.

În invitaŃia la şedinŃă, care se transmite fiecărui consilier judeŃean, se precizează data, ora, locul desfăşurării şi ordinea de zi a acesteia. Dacă preşedintele consiliului judeŃean se află în imposibilitatea temporară de a convoca consiliul în şedinŃă ordinară, aceasta se va face de către vicepreşedintele consiliului judeŃean, desemnat în condiŃiile art. 118 din Legea nr. 215/2001, prin dispoziŃia preşedintelui.

Ordinea de zi a şedinŃei consiliului judeŃean se aduce la cunoştinŃa locuitorilor judeŃului prin mass-media sau prin orice alt mijloc de publicitate. Conform art. 106 alin. 8 din Legea nr. 215/2001 „în judeŃele în care cetăŃenii aparŃinând unei minorităŃi naŃionale au o pondere de peste 20 % din numărul locuitorilor ordinea de zi se aduce la cunoştinŃă publică şi în limba maternă a cetăŃenilor aparŃinând minorităŃii respective”. În legătură cu aceste dispoziŃii legale, în doctrină au fost exprimate două puncte de vedere.

Mai întâi, acela potrivit căruia atunci când legea face vorbire despre ordinea de zi mai potrivit ar fi fost să se folosească sintagma proiectul ordinii de zi fiind evident că aprobarea acestei ordini de zi este atributul exclusiv al consiliului, la propunerea preşedintelui şi a delegaŃiei permanente (art. 116 alin. 1 lit. b) coroborat cu art. 153 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 215/2001). O altă opinie a aceluiaşi autor vizează stabilirea de lege a procentului de 20 % referitor la minorităŃile naŃionale. Aşa cum am arătat şi mai sus acest procent este unul aleatoriu, doar procentul de 50 % plus unul din numărul total al locuitorilor judeŃului fiind considerat democratic.

În ceea ce priveşte cvorumul necesar pentru desfăşurarea şedinŃelor consiliului judeŃean, acestea sunt legal constituite dacă este prezentă majoritatea consilierilor în funcŃie, prezenŃa acestora fiind obligatorie. Legea prevede în cuprinsul art. 107 alin. 2 că


29

absenŃele consilierilor judeŃeni vor fi considerate motivate numai în cazurile stabilite prin regulamentul de organizare şi funcŃionare a consiliului judeŃean. Dacă un consilier judeŃean absentează de două ori consecutiv fără motive temeinice, el poate fi sancŃionat în condiŃiile aceluiaşi regulament de organizare şi funcŃionare a consiliului judeŃean. La rândul său, în completarea acestor prevederi legale, O.G. nr. 35/2002 pentru aprobarea Regulamentului – cadru de organizare şi funcŃionare a consiliilor locale, consacră în cuprinsul capitolului V secŃiunea a II-a sancŃiunile ce pot fi aplicate consilierilor locali şi deopotrivă judeŃeni în cazul încălcării obligaŃiilor ce le revin în exercitarea mandatului. Astfel: a) referitor la menŃinerea ordinii şi respectarea regulamentului în timpul şedinŃei

consiliului (art. 71), preşedintele consiliului judeŃean poate aplica una dintre următoarele sancŃiuni: avertismentul, chemarea la ordine, retragerea cuvântului, eliminarea din sala de şedinŃă, aceasta din urmă echivalând cu absenŃa nemotivată;

b) pentru săvârşirea unor abateri de la prevederile Legii nr. 215/2001 şi ale Regulamentului consiliului judeŃean, acesta poate hotărî, cu votul majorităŃii calificate (2/3) din numărul membrilor săi următoarele sancŃiuni: interzicerea de a participa la lucrările următoarei şedinŃe a consiliului; excluderea temporară de la lucrările consiliului şi ale comisiei de specialitate; retragerea indemnizaŃiei de şedinŃă, pentru 1 – 2 şedinŃe.

Pe perioada sancŃionării consilierii respectivi nu sunt luaŃi în calcul la stabilirea cvorumului de lucru şi nu li se va acorda nici indemnizaŃia de şedinŃă pentru perioada respectivă. În toate cazurile excluderea temporară de lucrările consiliului şi ale comisiei de specialitate din care face parte consilierul în cauză, nu va putea depăşi 2 luni.

ŞedinŃele consiliului judeŃean sunt conduse de preşedintele acestuia sau, în lipsa acestuia, de vicepreşedintele desemnat în condiŃiile art. 118 din lege: fie de consiliul judeŃean, cu votul secret al majorităŃii consilierilor în funcŃie, în cazul suspendării din funcŃie a preşedintelui, fie prin dispoziŃia preşedintelui în cazurile de absenŃă temporară. În acest din urmă caz vicepreşedintele desemnat exercită atribuŃiile preşedintelui în numele acestuia.

Pentru activitatea pe care o desfăşoară, preşedintele consiliului judeŃean, vicepreşedinŃii şi ceilalŃi consilieri judeŃeni, au dreptul la o indemnizaŃie lunară, ca unică formă de remunerare a activităŃii corespunzătoare funcŃiei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 19 şi 20 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaŃiilor pentru persoane care ocupă funcŃii de demnitate publică, precum şi cu cele ale Anexei nr. VII/1a la O.U.G. nr. 191/2002, privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2003 personalului bugetar salarizat potrivit O.U.G. nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr.


30

II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaŃiilor pentru persoane care ocupă funcŃii de demnitate publică.

În exercitarea atribuŃiilor ce îi revin, consiliul judeŃean adoptă hotărâri, cu votul majorităŃii membrilor prezenŃi, afară de cazurile în care legea sau regulamentul de organizare şi funcŃionare a consiliului prevede o altă majoritate. Hotărârile se semnează de preşedintele consiliului judeŃean sau, în lipsa acestuia de vicepreşedintele consiliului judeŃean care a condus şedinŃa şi se contrasemnează pentru legalitate de secretarul general al judeŃului. În legătură cu acest ultim aspect în doctrină a fost subliniată diferenŃa făcută de legiuitor între preşedintele de şedinŃă al consiliului local şi preşedintele consiliului judeŃean care prin natura atribuŃiilor ce îi sunt conferite, devine o autoritate publică unipersonală care reprezintă consiliul judeŃean.

În ce priveşte realizarea unui studiu aprofundat asupra hotărârilor consiliului judeŃean, facem trimitere la capitolul următor.

Mandatul consilierului judeŃean poate înceta de drept în condiŃiile în care încetează şi mandatul de consilier local (art. 60 din Legea nr. 215/2001): a) demisie; b) incompatibilitate; c) schimbarea domiciliului într-o altă unitate administrativ-teritorială; d) imposibilitatea exercitării mandatului pe o perioadă mai mare de 6 luni consecutive, cu excepŃia cazurilor de suspendare prevăzute de art. 59 alin. 1; e) constatarea, după validarea mandatului, că alegerea s-a făcut prin fraudă electorală sau prin orice altă încălcare a Legii privind alegerile locale; f) condamnarea, prin hotărârea judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate; g) punerea sub interdicŃie judecătorească; h) pierderea drepturilor electorale; i) lipsa nemotivată de la 3 şedinŃe ordinare consecutive ale consiliului local; j) deces. Încetarea de drept a mandatului de consilier se constată de consiliul judeŃean prin adoptarea unei hotărâri. Legea prevede că în cazurile stipulate la lit. c), d), i), hotărârea consiliului judeŃean poate fi atacată de consilier la instanŃa de contencios administrativ (tribunalul judeŃean) în termen de 10 zile de la comunicare. InstanŃa este obligată să se pronunŃe în termen de 30 de zile. În ce priveşte suspendarea de drept a mandatului de consilier, în doctrină a fost remarcată lipsa oricăror dispoziŃii în cuprinsul Legii nr. 215/2001, referitoare la suspendarea din funcŃie a consilierilor judeŃeni. De asemenea, trebuie observat că textele de lege din cuprinsul capitolului VI intitulat „Consiliul JudeŃean” nu fac trimitere la art. 59 din Legea nr. 215/2001, care reglementează suspendarea de drept a mandatului de consilier local.

5. Preşedintele şi vicepreşedinŃii consiliului judeŃean Legea administraŃiei publice locale cuprinde în secŃiunea a 4-a a capitolului VI o serie de dispoziŃii privind preşedintele şi vicepreşedinŃii consiliului judeŃean.


31

Astfel, conform art. 113 „consiliul judeŃean alege dintre membrii săi, pe toată durata exercitării mandatului, un preşedinte şi doi vicepreşedinŃi”. Ei se aleg cu votul secret al majorităŃii consilierilor în funcŃie – este vorba de majoritatea absolută. Pe toată durata exercitării mandatului, contractul de muncă al preşedintelui şi vicepreşedinŃilor consiliului judeŃean la instituŃiile publice, regiile autonome, companiile naŃionale, societăŃile naŃionale, societăŃile comerciale cu capital majoritar de stat se suspendă de drept. În toată această perioadă ei primesc, aşa cum am arătat mai sus, o indemnizaŃie stabilită potrivit legii.

Eliberarea din funcŃie a preşedintelui consiliului judeŃean se face prin votul secret a cel puŃin 2/3 din numărul consilierilor în funcŃie (majoritatea calificată), la propunerea a cel puŃin unei treimi din numărul acestora dacă, a emis în decurs de 3 luni, cel puŃin 3 dispoziŃii care au fost anulate irevocabil de instanŃa de judecată, întrucât au contravenit intereselor generale ale statului ori ale judeŃului, ori au încălcat ConstituŃia şi legile Ńării.

La rândul lor vicepreşedinŃii consiliului judeŃean pot fi eliberaŃi din funcŃie, în aceleaşi condiŃii, numai dacă s-a constatat prin hotărâre judecătorească irevocabilă că aceştia au contravenit, cu ocazia exercitării sarcinilor ce le-au revenit, intereselor generale ale statului sau ale judeŃului ori au încălcat ConstituŃia şi legile Ńării.

Observăm deci identitatea condiŃiilor procedurale pentru eliberarea din funcŃie a preşedintelui şi vicepreşedinŃilor. O precizare se impune însă legat de faptul că vicepreşedinŃii pot comite ilegalităŃile invocate, fie prin dispoziŃiile emise în locul preşedintelui, în caz de suspendare sau încetare a mandatului acestuia, fie prin alte acte juridice emise în exercitarea propriilor atribuŃii.

Preşedintele consiliului judeŃean reprezintă judeŃul în relaŃiile cu autorităŃile publice, cu persoanele fizice şi juridice române şi străine, precum şi în justiŃie (art. 114 alin. 1). El este şeful aparatului propriu al consiliului judeŃean pe care îl conduce şi îl controlează, răspunzând de buna funcŃionare a acestuia. De altfel, aşa cum s-a arătat „preşedintele răspunde în faŃa consiliului judeŃean de buna funcŃionare a întregii administraŃii publice judeŃene”. În conformitate cu prevederile art. 115 teza a II-a din Legea nr. 215/2001, preşedintele consiliului judeŃean poate delega coordonarea unor compartimente din cadrul aparatului propriu de specialitate vicepreşedinŃilor sau secretarului general al judeŃului, prin dispoziŃie.

În ce priveşte principalele atribuŃii ale preşedintelui consiliului judeŃean, acestea sunt prevăzute de art. 116 alin. 1 din Legea nr. 215/2001. În doctrină, atribuŃiile preşedintelui consiliului judeŃean au fost clasificate după cum urmează:

a) AtribuŃii privind consiliul judeŃean: - întocmeşte proiectul ordinii de zi a şedinŃei consiliului judeŃean (lit. b);


32

- conduce şedinŃele consiliului judeŃean (lit. f);

- dispune măsurile necesare pentru pregătirea şi desfăşurarea în bune condiŃii a lucrărilor consiliului judeŃean (lit. c);

- asigură executarea hotărârilor consiliului judeŃean şi analizează periodic stadiul îndeplinirii acestora (lit. e);

- prezintă consiliului anual sau ori de câte ori este necesar, rapoarte cu privire la modul de îndeplinire a atribuŃiilor proprii şi a hotărârilor consliului judeŃean (lit. l);

- propune consiliului judeŃean spre aprobare, în condiŃiile legii, organigrama, statul de funcŃii, numărul de personal şi regulamentul de organizarea şi funcŃionare a aparatului propriu de specialitate, a instituŃiilor şi serviciilor publice de sub autoritatea acestuia (lit. k).

b) AtribuŃii care privesc judeŃul ca unitate administrativ teritorială:

- exercită atribuŃiile ce revin judeŃului în calitate de persoană juridică civilă;

- întocmeşte proiectul bugetului judeŃean şi contul de încheiere a exerciŃiului bugetar şi le supune aprobării consiliului (lit. i);

- exercită funcŃia de ordonator principal de credite (lit. h).

c) AtribuŃii privind serviciile publice judeŃene:

- numeşte şi eliberează din funcŃie personalul din aparatul de specialitate al consiliului judeŃean, cu excepŃia secretarului;

- coordonează şi controlează activitatea instituŃiilor şi serviciilor publice de sub autoritatea consiliului judeŃean (lit. g);

- propune consiliului judeŃean numirea şi eliberarea din funcŃie, în condiŃiile legii, a conducătorilor instituŃiilor publice şi a serviciilor publice de sub autoritatea acestuia (lit. m).

d) AtribuŃii privind relaŃiile cu consiliile locale din cadrul judeŃului:

- îndrumă metodologic, urmăreşte şi controlează activităŃile de stare civilă şi autoritate tutelară, desfăşurate în comune şi oraşe (lit. o);

- acordă, prin aparatul propriu şi serviciile de specialitate ale consiliului judeŃean, sprijin şi consultanŃă tehnică şi juridică pentru autorităŃile administraŃiei publice locale comunale şi orăşeneşti, la cererea acestora (lit. p).

e) AtribuŃii privind asigurarea respectării legalităŃii şi a drepturilor şi libertăŃilor fundamentale:


33

- asigură respectarea prevederilor ConstituŃiei, punerea în aplicarea legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanŃelor Guvernului, a hotărârilor consiliului judeŃean, precum şi a altor acte normative (lit. a);

- coordonează, controlează şi răspunde de activitatea privind protecŃia drepturilor copilului (lit. q).

f) AtribuŃii privind emiterea de avize, acorduri şi autorizaŃii date în competenŃa sa prin lege (lit. n).

În exercitarea acestor atribuŃii principale, dar şi a altor atribuŃii pe care i le conferă legea preşedintele emite dispoziŃii cu caracter normativ sau individual. Regimul juridic al acestor acte administrative îl vom trata pe larg în cuprinsul capitolului viitor.

Preşedintele consiliului judeŃean poate delega, prin dispoziŃie vicepreşedinŃilor consiliului judeŃean următoarele atribuŃii:

- coordonarea şi controlul activităŃii instituŃiilor şi serviciilor publice de sub autoritatea consiliului judeŃean (lit. g);

- acordarea, prin aparatul propriu şi serviciile de specialitate ale consiliului judeŃean, de sprijin şi consultanŃă tehnică şi juridică pentru autorităŃile administraŃiei publice locale comunale şi orăşeneşti, la cererea acestora (lit. p).

Aşa cum am mai arătat pe parcursul prezentei lucrări, art. 118 alin. 1 şi 2 prevede modalităŃile de exercitare a atribuŃiilor preşedintelui de către unul dintre vicepreşedinŃi. Astfel, în cazul suspendării preşedintelui, atribuŃiile acestuia se exercită de către unul dintre vicepreşedinŃi, desemnat de către consiliul judeŃean, cu votul secret al majorităŃii consilierilor în funcŃie.

De asemenea, în alte cazuri de absenŃă (temporară) a preşedintelui, acesta va desemna prin dispoziŃie pe acela dintre cei doi vicepreşedinŃi care va exercita atribuŃiile sale dar în numele său.

În primul dintre cazurile arătate mai sus, are loc o înlocuire de drept a preşedintelui consiliului judeŃean de către unul dintre vicepreşedinŃi iar din această perspectivă hotărârea consiliului judeŃean interesează doar sub aspectul individualizării vicepreşedintelui care preia atribuŃiile preşedintelui.

În cel de-al doilea caz înlocuirea preşedintelui consiliului judeŃean are loc printr-un act administrativ de autoritate, emis de către însuşi preşedintele în cauză, care are astfel posibilitatea de a-şi desemna singur înlocuitorul, în limitele legii. În doctrină s-a apreciat că sunt asemenea cazuri de absenŃă temporară: plecarea în străinătate, în interes de serviciu a preşedintelui, plecarea în concediul de odihnă, imposibilitatea exercitării mandatului din motive de boală, pe o perioadă mai mică de 6 luni, etc.


34

Pe toată durata mandatului lor, preşedintele şi vicepreşedinŃii consiliului judeŃean, îşi păstrează calitatea de consilieri. Durata mandatului este egală cu cea a mandatului consiliului judeŃean.

În situaŃia încetării înainte de termen a mandatului preşedintelui consiliului judeŃean, prefectul ia act prin ordin şi înştiinŃează consiliul judeŃean în vederea alegerii unui nou preşedinte. Aşa cum s-a arătat în doctrină, legea nu se referă la modalitatea exercitării atribuŃiilor preşedintelui consiliului judeŃean într-o astfel de împrejurare. În consonanŃă cu punctul de vedere exprimat, opinăm şi noi că, într-o astfel de situaŃie, atribuŃiile preşedintelui vor fi exercitate, până la alegerea de către consiliu a noului preşedinte, de către unul dintre vicepreşedinŃii desemnaŃi de acest consiliu, prin analogie cu soluŃia adoptată de lege în cazul încetării de drept a mandatului primarului (art. 82 alin. 1 din Legea nr. 215/2001).

În concluzie, faŃă de cele mai sus arătate putem aprecia că preşedintele consiliului judeŃean este şeful administraŃiei publice locale organizată la nivelul judeŃului; el are caracterul unei autorităŃi executive de natură unipersonală. În literatura de specialitate s-a exprimat rezerva asupra oportunităŃii şi constituŃionalităŃii creării, prin Legea administraŃiei publice locale, a încă unei autorităŃi a administraŃiei publice locale cu drept de a emite acte – preşedintele consiliului judeŃean. S-a apreciat că datorită statutului său constituŃional incert preşedintele consiliului judeŃean poartă un veritabil război cu prefectul, mai ales acolo unde culorile lor politice sunt diferite.

6. DelegaŃia permanentă a consiliului judeŃean

Legea actuală a administraŃiei publice locale, Legea nr. 215/2001, nu mai reŃine instituŃia delegaŃiei permanente a consiliului judeŃean, mărginindu-se să o menŃioneze numai în capitolul IX intitulat „DispoziŃii tranzitorii şi finale”.

Sub imperiul anterioarei legi a administraŃiei publice locale, Legea nr. 69/1991 republicată, în prezent abrogată, delegaŃia permanentă a consiliului judeŃean, era compusă din preşedintele consiliului judeŃean, cei doi vicepreşedinŃi şi 4 – 6 consilieri judeŃeni, respectându-se pe cât posibil configuraŃia politică a consiliului. Potrivit aceleiaşi reglementări, preşedintele şi vicepreşedinŃii consiliului judeŃean sunt şi preşedintele şi vicepreşedinŃii delegaŃiei permanente. Specificul activităŃii acestui organ colegial consta în „realizarea conducerii operative a treburilor administraŃiei publice judeŃene şi aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliilor judeŃene, ceea ce denotă caracterul său executiv”. Anterior republicării Legii nr. 69/1991, textul iniŃial al art. 64 prevedea posibilitatea emiterii, de către acest organ executiv, de acte administrative numite decizii. Acestea deveneau executorii, după ce erau aduse la cunoştinŃa persoanelor fizice şi juridice interesate. Forma republicată a legii nu a mai reŃinut această posibilitate, delegaŃia permanentă fiind menŃinută „dar ca structură


35

organizatorică internă a consiliului judeŃean şi nu ca organ cu competenŃă proprie, nemaiavând dreptul de a adopta acte proprii”.

În prezent, în conformitate cu prevederile art. 153 din Legea nr. 215/2001, delegaŃia permanentă este menŃinută de legiuitor, dar numai până la următoarele alegeri locale, cele din luna iunie a anului 2004. Ca urmare a desfiinŃării delegaŃiei permanente, s-a apreciat că anumite atribuŃii care aparŃineau acestei structuri vor reveni preşedintelui consiliului judeŃean.

Potrivit art. 153 alin. 2 din Legea nr. 215/2001, delegaŃia permanentă a consiliului judeŃean îndeplineşte următoarele atribuŃii principale:

a) întocmeşte proiectul ordinii de zi a şedinŃei consiliului;

b) analizează proiectele de hotărâri care vor fi supuse consiliului spre dezbatere şi aprobare şi asigură fundamentarea acestora;

c) pregăteşte desfăşurarea în bune condiŃii, a lucrărilor şedinŃei consiliului, asigurând întocmirea în mod corespunzător, a tuturor documentelor supuse dezbaterii;

d) propune preşedintelui convocarea şedinŃelor extraordinare;

e) supune aprobării consiliului regulamentul de funcŃionare a acestuia;

f) stabileşte măsurile necesare pentru aducerea la îndeplinirea hotărârilor consiliului judeŃean şi analizează periodic stadiul îndeplinirii acestora.

În afara acestor atribuŃii, legea prevede că delegaŃia permanentă îndeplineşte orice alte atribuŃii stabilite prin lege sau prin regulamentul de funcŃionare a consiliului judeŃean, elaborat şi aprobat cu respectarea normelor legale.

În ce priveşte modul de lucru a delegaŃiei permanente, aceasta lucrează în şedinŃe, organizarea şi funcŃionarea sa fiind stabilite prin regulamentul de funcŃionare a consiliului judeŃean.

Putem remarca deci, faptul că actuala reglementare transferă consiliului judeŃean dreptul de a determina regimul juridic al organizării şi funcŃionării delegaŃiei permanente prin regulamentul propriu aprobat de consiliu, anterior existând un regim juridic consacrat în mod expres prin lege.

7. Comisiile pe domenii de specialitate ale consiliului judeŃean

Potrivit art. 56 din Legea nr. 215/2001, text aplicabil conform art. 110 (normă de trimitere) şi consiliului judeŃean, după constituire, consiliul judeŃean îşi organizează comisii de specialitate, pe principalele domenii de activitate. Pot fi membrii ai comisiilor de specialitate numai consilierii judeŃeni.


36

Regulamentul – cadru de organizare şi funcŃionare a consiliilor locale, aprobat prin O.G. nr. 35/2002, detaliază, în cuprinsul Capitolului II, secŃiunea a III-a, modul de organizare şi funcŃionare, atribuŃiile, precum şi regimul juridic al acestor comisii.

Astfel, domeniile de activitate în care se pot organiza comisii de specialitate, denumirea acestora şi numărul impar de membrii se stabilesc de către consiliul judeŃean, în funcŃie de specificul activităŃii. Potrivit Anexei numărul II la Regulament, domeniile de activitate în care se pot organiza comisii de specialitate sunt:

1. agricultură;

2. activităŃi economico-financiare;

3. activităŃi social-culturale, culte;

4. învăŃământ, sănătate şi familie;

5. amenajarea teritoriului şi urbanism;

6. muncă şi protecŃie socială;

7. protecŃie copii;

8. protecŃie mediu şi turism;

9. juridică şi de disciplină;

10. validare.

În funcŃie de specificul activităŃii şi de numărul consilierilor, consiliul judeŃean poate hotărî organizarea unor comisii de specialitate şi în alte domenii de activitate sau ca o comisie să aibă în obiectul de activitate două sau mai multe domenii. De exemplu, la nivelul Consiliului JudeŃean Sălaj au fost constituite următoarele comisii: Comisia pentru studii, prognoze economico-sociale, buget-finanŃe şi administrarea domeniului public şi privat al judeŃului; Comisia pentru organizarea şi dezvoltarea urbanistică, realizarea lucrărilor publice, protecŃia mediului înconjurător, conservarea monumentelor istorice şi de arhitectură; Comisia pentru servicii publice, comerŃ şi turism; Comisia pentru activităŃi ştiinŃifice, învăŃământ, sănătate, cultură, protecŃie socială, sportivă şi de agrement; Comisia pentru administraŃie publică locală, juridică, apărarea ordinii publice, respectarea drepturilor şi a libertăŃilor cetăŃenilor; Comisia de validare.

Comisiile de specialitate îşi aleg câte un preşedinte şi câte un secretar. Ele lucrează în plen, în prezenŃa majorităŃii membrilor şi iau hotărâri cu votul majorităŃii membrilor lor. ŞedinŃele comisiilor de specialitate sunt de regulă publice. O comisie poate hotărî ca la dezbaterile sale să fie prezente şi alte persoane interesate sau reprezentanŃi ai mass-media. De asemenea, comisiile pot hotărî ca unele şedinŃe sau dezbateri să se desfăşoare cu uşile închise. Mai mult, comisiile pot invita la şedinŃele lor,


37

specialişti din aparatul propriu al consiliului judeŃean, sau din afara acestuia, în special din cadrul unităŃilor aflate în subordinea consiliului. Au dreptul să participe la şedinŃele comisiei şi consilierii judeŃeni care au făcut propunerile ce stau la baza lucrărilor comisiei.

Conform art. 19 din O.G. nr. 35/2002, comisiile de specialitate au următoarele atribuŃii principale:

a) analizează proiectele de hotărâri ale consiliului local (judeŃean);

b) se pronunŃă asupra altor probleme trimise de consiliul local (judeŃean) spre avizare;

c) întocmesc avize asupra proiectelor de hotărâri şi asupra problemelor analizate pe care le prezintă consiliului local (judeŃean).

Comisiile de specialitate îndeplinesc orice alte atribuŃii stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcŃionare a consiliului judeŃean, precum şi alte însărcinări date prin hotărâre a consiliului judeŃean, dacă acestea au legătură cu activitatea lor.

Preşedintele comisiei de specialitate, desemnat în condiŃiile art. 56 alin. 3 din Legea nr. 215/2001 şi a art. 18 din O.G. nr. 35/2002, are următoarele atribuŃii principale:

a) asigură reprezentarea comisiei în raporturile acesteia cu consiliul şi cu celelalte comisii;

b) convoacă şedinŃele comisiei;

c) conduce şedinŃele comisiei;

d) propune ca la lucrările comisiei să participe şi alte persoane din afara acesteia, dacă apreciază că este necesar;

e) participă la lucrările celorlalte comisii care examinează probleme ce prezintă importanŃă pentru comisia pe care o conduce;

f) susŃine în şedinŃele de consiliu avizele formulate de comisie;

g) anunŃă rezultatul votării, pe baza datelor comunicate de secretar.

Preşedintele comisiei poate îndeplini orice alte atribuŃii referitoare la activitatea comisiei, prevăzute de lege, de regulamentul de organizare şi funcŃionare a consiliului sau stabilite de consiliul local.

Secretarul comisiei, desemnat şi el prin votul deschis al consilierilor din comisie, îndeplineşte, potrivit art. 21 din O.G. nr. 35/2002 următoarele atribuŃii:


38

a) efectuează apelul nominal şi Ńine evidenŃa participării la şedinŃe a membrilor comisiei;

b) numără voturile şi îl informează pe preşedinte asupra cvorumului necesar pentru adoptarea fiecărui hotărâri şi asupra rezultatului votării;

c) asigură redactarea avizelor şi proceselor-verbale.

Secretarul îndeplineşte şi el orice alte sarcini prevăzute de regulamentul de organizare şi funcŃionare a consiliului sau însărcinări stabilite de comisie sau de către preşedintele acesteia.

Modul de lucru al şedinŃelor comisiilor de specialitate este detaliat în cuprinsul art. 22 – 26 din O.G. nr. 35/2002. Convocarea şedinŃelor de comisie se face de către preşedintele acesteia, cu cel puŃin 3 zile înainte. Întrucât legea nu distinge, apreciem că este vorba despre 3 zile calendaristice. Ordinea de zi a şedinŃei comisiei se aprobă de comisie, la propunerea preşedintelui. Oricare dintre consilierii membrii ai comisiei poate cere includerea pe ordinea de zi a unor probleme. Participarea la şedinŃele comisiei este obligatorie. În cazul absenŃei de la şedinŃă, consilierul judeŃean în cauză nu beneficiază de indemnizaŃia de şedinŃă, iar dacă absenŃele nemotivate continuă, preşedintele comisiei poate aplica sancŃiunile prevăzute în competenŃa sa sau poate propune consiliului judeŃean aplicarea altor sancŃiuni statutare, inclusiv înlocuirea sa din comisie. ŞedinŃele comisiei de specialitate au loc, de regulă înaintea şedinŃelor consiliului judeŃean, în toate cazurile când ordinea de zi a şedinŃei acestuia cuprinde probleme sau proiecte de hotărâri asupra cărora i se solicită avizul.

Pentru dezbaterea proiectelor de hotărâri supuse avizării sau pentru discutarea celorlalte probleme repartizate comisiei, preşedintele acesteia desemnează un consilier care face, în cadrul şedinŃei, o scurtă prezentare a problemei aflate pe ordinea de zi, cu excepŃia cazului în care aceasta este prezentată de iniŃiator. Consilierul astfel desemnat redactează avizul comisiei, pe baza amendamentelor şi propunerilor formulate de membrii acesteia. Avizele întocmite de comisie, cuprind separat, ori de câte ori este cazul, atât amendamentele cât şi propunerile acceptate sau respinse. Votul în comisie este de regulă deschis, dar în anumite situaŃii comisia poate hotărî ca votul să fie secret.

Lucrările şedinŃei comisiei de specialitate, se consemnează, prin grija secretarului, într-un proces-verbal semnat de către preşedintele şi secretarul comisiei. Preşedintele comisiei poate încuviinŃa ca procesele-verbale astfel întocmite să fie consultate de alte persoane interesate care nu au participat la şedinŃă, cu excepŃia proceselor-verbale întocmite în şedinŃele desfăşurate cu uşile închise.

Avizele favorabile sau, după caz nefavorabile acordate de comisia de specialitate proiectelor de hotărâri ale consiliului judeŃean se prezintă secretarului general al


39

judeŃului. ImportanŃa practică a acestor avize, rezidă din prevederile art. 45 din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora „problemele înscrise pe ordinea de zi a şedinŃei consiliului local - judeŃean nu pot fi dezbătute dacă nu sunt însoŃite de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului propriu de specialitate al autorităŃii administraŃiei publice locale, care va fi elaborat în termen de 30 de zile de la solicitarea iniŃiatorului, precum şi de avizul comisiei de specialitate a consiliului, cu excepŃia cazurilor prevăzute la art. 40 alin. 2 şi 4”. Aşa cum s-a arătat, această reglementare conduce la concluzia că avizele comisiilor de specialitate ale consiliilor „sunt avize consultative şi, deci, solicitarea lor este obligatorie”.

Dacă în urma dezbaterilor din şedinŃa consiliului judeŃean se impun modificări de fond în conŃinutul proiectului de hotărâre, preşedintele consiliului judeŃean poate hotărî retrimiterea proiectului către comisia sau compartimentul de specialitate care a emis avizul, pentru reexaminare.

Întreaga activitate a comisiilor de specialitate poate fi verificată printr-o anchetă hotărâtă de consiliul local, la cererea a cel puŃin două treimi din numărul consilierilor în funcŃie.

În afara comisiilor de specialitate, consiliul judeŃean poate hotărî, organizarea unor comisii speciale de analiză şi verificare la propunerea consilierilor, a vicepreşedinŃilor sau preşedintelui consiliului judeŃean. ComponenŃa nominală a acestor comisii, obiectivele şi tematica activităŃii acestora se stabilesc prin hotărâre a consiliului judeŃean. Raportul întocmit în urma analizelor şi verificărilor efectuate se prezintă la termenul stabilit, în faŃa consiliului judeŃean. Aceste ultime comisii, nu trebuie confundate cu comisiile de specialitate ale consiliului, ele având o competenŃă temporală, până la finalizarea verificărilor dispuse şi prezentarea lor în şedinŃa consiliului judeŃean.

Pentru participarea la şedinŃele comisiilor de specialitate a consiliului, consilierii judeŃeni beneficiază de indemnizaŃie de şedinŃă. Acest drept trebuie însă înŃeles prin prisma Notei la Anexa nr. VII/1a la O.U.G. nr. 191/2002 potrivit căreia „indemnizaŃia se acordă proporŃional cu numărul de şedinŃe ordinare sau extraordinare ale consiliilor judeŃene sau locale, precum şi ale comisiilor de specialitate sau ale delegaŃiilor permanente, la care persoana a participat, din numărul total al şedinŃelor organizate”.

8. Secretarul general al judeŃului

În conformitate cu prevederile art. 120 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 fiecare judeŃ are un secretar general, salarizat din bugetul acestuia. Secretarul general este funcŃionar public de conducere şi are studii superioare juridice sau administrative. secretarul general se bucură de stabilitate în funcŃie. El nu poate fi membru al vreunui partid politic sau al vreunei formaŃiuni politice, sub sancŃiunea eliberării din funcŃie.


40

Fără îndoială că aceste dispoziŃii legale, care consacră regimul juridic al funcŃiei secretarului general al judeŃului, trebuie interpretate în lumina noilor modificări aduse de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcŃionarilor publici, republicată, care în Anexa intitulată „Lista cuprinzând funcŃiile publice” la pct. I - „FuncŃii publice generale”, poziŃia a noua, conŃine funcŃia de secretar general al judeŃului, alături de secretarul general al prefecturii şi de cel al Municipiului Bucureşti. De asemenea, art. 11 lit. f) din aceeaşi lege, enumeră secretarul general al judeŃului în categoria înalŃilor funcŃionari publici. Este recunoscută astfel, importanŃa secretarului general al judeŃului, cu un rol special în administraŃia publică locală şi aflat astfel în elita serviciului public.

Numirea secretarului general al judeŃului se face de Ministerul AdministraŃiei şi Internelor, la propunerea preşedintelui consiliului judeŃean, pe bază de concurs sau examen, după caz.

Concursul se organizează, potrivit legii de preşedintele consiliului judeŃean, în termen de 45 de zile de la data când postul a devenit vacant. Din comisia de examinare fac parte preşedintele consiliului judeŃean, un reprezentant al Ministerului AdministraŃiei şi Internelor, secretarul general al prefecturii şi doi reprezentanŃi ai consiliului judeŃean.

În ce priveşte candidaŃii ce pot participa la concursul pentru ocuparea funcŃiei de secretar general al judeŃului, aceştia trebuie să îndeplinească, potrivit art. 15 din Legea nr. 188/1999, republicată, în mod cumulativ următoarele condiŃii:

a) condiŃiile generale prevăzute la art. 50 din aceeaşi lege şi anume:

- are cetăŃenia română şi domiciliul în România;

- cunoaşte limba română scris şi vorbit;

- are vârsta de minimum 18 ani împliniŃi;

- are capacitate deplină de exerciŃiu;

- are o stare de sănătate corespunzătoare funcŃiei publice pentru care candidează, atestată pe bază de examen medical de specialitate;

- îndeplineşte condiŃiile de studii prevăzute de lege pentru funcŃia publică;

- îndeplineşte condiŃiile specifice pentru ocuparea funcŃiei publice;

- nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracŃiuni contra umanităŃii, contra statului sau contra autorităŃii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiŃiei, de fals ori a unor fapte de corupŃie sau a unei infracŃiuni săvârşite cu intenŃie, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcŃiei publice, cu excepŃia situaŃiei în care a intervenit reabilitarea;

- nu a fost destituită dintr-o funcŃie publică în ultimii 7 ani;


41

- nu a desfăşurat activitate de poliŃie politică, astfel cum este definită prin lege.

b) are studii superioare de lungă durată, de regulă juridice sau administrative, absolvite cu diplomă de licenŃă sau echivalentă;

c) a absolvit programe de formare specializată şi perfecŃionare în administraŃia publică sau în alte domenii specifice de activitate, organizate, după caz, de Institutul NaŃional de AdministraŃie, sau de alte instituŃii specializate, organizate în Ńară sau în străinătate, ori a dobândit titlul ştiinŃific de doctor în specialitatea funcŃiei publice respective;

d) are cel puŃin 7 ani vechime în specialitatea funcŃiei publice respective;

e) a promovat concursul pentru ocuparea unei funcŃii publice prevăzute la art. 11 (care circumscrie categoria înalŃilor funcŃionari publici);

În cazuri excepŃionale, condiŃia de vechime prevăzută la lit. d), poate fi modificată, în sensul reducerii cu până la 3 ani, de către persoana care are competenŃa legală de numire în funcŃia publică.

Emiterea dispoziŃiei de numire se face în termen de cel mult 10 zile de la primirea propunerii. Deşi legea nu distinge în mod expres, apreciem că propunerea preşedintelui consiliului judeŃean îl va viza în mod necesar pe câştigătorul concursului, respectiv concurentul care a obŃinut punctajul cel mai mare.

Potrivit art. 120 alin. 6 din Legea nr. 215/2001, secretarului general al judeŃului îi sunt aplicabile, în ce priveşte determinarea atribuŃiilor sale principale, prevederile art. 85 din lege, care se referă la atribuŃiile secretarului comunei sau oraşului. În acest sens, principalele atribuŃii ale secretarului general al judeŃului sunt următoarele:

a) participă în mod obligatoriu la şedinŃele consiliului judeŃean;

b) coordonează compartimentele şi activităŃile cu caracter juridic, de stare civilă, autoritate tutelară şi asistenŃă socială din cadrul aparatului propriu de specialitate al consiliului judeŃean;

c) avizează proiectele de hotărâre ale consiliului judeŃean, asumându-şi răspunderea pentru legalitatea acestora, contrasemnând hotărârile pe care le consideră legale;

d) avizează pentru legalitate dispoziŃiile preşedintelui consiliului judeŃean;

e) urmăreşte rezolvarea corespondenŃei în termenul legal;

f) asigură îndeplinirea procedurilor de convocare a consiliului judeŃean şi efectuarea lucrărilor de secretariat;

g) pregăteşte lucrările supuse dezbaterii consiliului judeŃean;


42

h) asigură comunicarea către autorităŃile, instituŃiile şi persoanele interesate a actelor emise de consiliul judeŃean sau de preşedintele consiliului judeŃean, în termen de cel mult 10 zile, dacă legea nu prevede altfel;

i) asigură aducerea la cunoştinŃă publică a hotărârilor şi dispoziŃiilor cu caracter normativ;

j) eliberează extrase sau copii de pe orice act din arhiva consiliului judeŃean, în afara celor cu caracter secret, stabilit potrivit legii;

k) legalizează semnături de pe înscrisurile prezentate de părŃi şi confirmă autenticitatea copiilor cu actele originale, în condiŃiile legii.

Secretarul general al judeŃului coordonează compartimentele de stare civilă şi autoritate tutelară din aparatul propriu de specialitate al consiliului judeŃean. El îndeplineşte în mod corespunzător atribuŃiile stabilite de lege pentru secretarul general al ministerului. Secretarul general al judeŃului poate coordona şi alte activităŃi ale aparatului propriu al consiliului judeŃean, stabilite de preşedintele consiliului judeŃean. De asemenea, el poate îndeplini şi alte atribuŃii prevăzute de lege sau însărcinări date de consiliul judeŃean sau de preşedintele acestuia.

În concluzie, secretarul general al judeŃului, exercită aceleaşi atribuŃii cu secretarul comunelor, oraşelor şi municipiilor dar raportate la rolul şi locul care revin autorităŃilor administraŃiei publice de la nivelul judeŃului. Prin urmare, el exercită atât atribuŃii proprii, specifice funcŃiei de secretar, dar şi atribuŃii care privesc buna funcŃionare a consiliului judeŃean şi a raporturilor acestuia cu celelalte autorităŃi ale administraŃiei publice locale din judeŃ, pe planul coordonării serviciilor publice de interes judeŃean.

Eliberarea din funcŃie, precum şi sancŃionarea disciplinară a secretarului general al judeŃului se fac de ministrul administraŃiei şi internelor, numai la propunerea consiliului judeŃean, aprobată cu votul a cel puŃin 2/3 din numărul consilierilor în funcŃie (majoritatea calificată), ca urmare iniŃiativei preşedintelui acestuia sau a unei treimi din numărul consilierilor, pe baza concluziilor reieşite din desfăşurarea unei cercetări administrative.

9. Aparatul propriu de specialitate al consiliului judeŃean

În vederea realizării atribuŃiilor şi competenŃelor conferite de lege, consiliul judeŃean are nevoie de personal de specialitate, altul decât consilierii judeŃeni aleşi în condiŃiile legii. Acest personal trebuie să-şi desfăşoare activitatea în mod permanent, în schimbul unui salariu, întrucât consilierii judeŃeni îşi desfăşoară atribuŃiile ce le revin din mandat, în mod sporadic, în şedinŃele consiliului şi în cele ale comisiilor de specialitate, ei fiind adeseori salariaŃi ai altor unităŃi. Acest personal de specialitate


43

constituie ceea ce se cheamă aparatul propriu al consiliului judeŃean. Persoanele care îl compun sunt investite în funcŃii prin numire, prin dispoziŃia preşedintelui consiliului judeŃean iar nu prin alegere.

Aparatul propriu al consiliului judeŃean se organizează potrivit specificului şi nevoilor judeŃului, cu respectarea prevederilor legale şi în limita mijloacelor financiare de care dispune consiliul judeŃean. Această chestiune se materializează prin aprobarea statutului personalului din aparatul propriu, a organigramelor şi a numărului de personal. Gruparea funcŃiilor în cadrul aparatului propriu are loc în anumite compartimente organizatorice care poartă denumiri diferite: birou, serviciu, direcŃie. Ele realizează activitatea consiliului prin acte şi operaŃiuni tehnico-materiale, dar un aspect deosebit de important este acela că nu au o competenŃă distinctă de cea a consiliului, în numele căruia acŃionează. Aşadar, ele sunt subordonate consiliului judeŃean, prin preşedintele acestuia, care, potrivit art. 114 şi 115 din Legea nr. 215/2001 „răspunde de buna funcŃionare a aparatului propriu de specialitate pe care îl conduce şi îl controlează”. Potrivit legii, funcŃionarii din cadrul acestui aparat de specialitate, se bucură de stabilitate în funcŃie, în conformitate cu dispoziŃiile Legii nr. 188/1991 privind statutul funcŃionarului public, republicată. În mod evident, această stabilitate statuată cu valoare de principiu în cuprinsul art. 3 lit. f) din lege se referă numai la funcŃionarii publici care au raporturi de serviciu cu consiliul judeŃean iar nu şi la personalul salariat care îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract individual de muncă.

Deşi Legea nr. 215/2001 nu nominalizează în mod expres denumirea compartimentelor din cadrul aparatului propriu de specialitate din cadrul consiliului, în doctrină s-a arătat că în mod exemplificativ pot fi reŃinute: compartimentul juridic şi secretariat administrativ, compartimentul financiar-contabilitate, cel de coordonare a problemelor colectivităŃilor locale, etc. Prin regulamentul aprobat prin hotărâre de consiliul judeŃean acestor compartimente li se stabilesc atribuŃiile, activităŃile şi operaŃiunile administrative şi tehnice pe care urmează să le desfăşoare. În mod special ele se circumscriu pregătirii diferitelor proiecte de hotărâri, de dispoziŃii sau de alte acte juridice, ce urmează a fi supuse spre aprobare consiliului sau preşedintelui consiliului judeŃean. Aşa cum am arătat, compartimentele aparatului propriu nu au calitatea de subiect de drept administrativ, ele nu au competenŃă proprie şi îşi exercită activitatea numai în numele consiliului judeŃean. Legea organică prevede că unele compartimente sunt date fie în coordonarea vicepreşedinŃilor consiliului, fie în cea a secretarului general al judeŃului, însă răspunderea în faŃa consiliului referitor la modul cum acestea îşi îndeplinesc atribuŃiile prevăzute de regulament, revine preşedintelui consiliului judeŃean (art. 114 alin. 2).

10. Dizolvarea consiliului judeŃean


44

Legea nr. 215/2001 prevede în cuprinsul art. 111 – 112 posibilitatea dizolvării de drept a consiliului judeŃean şi încetarea de drept a mandatului de consilier judeŃean. Astfel, în cazul în care consiliul judeŃean nu se întruneşte timp de 6 luni consecutive sau nu adoptă în decursul a 3 şedinŃe ordinare consecutive nici o hotărâre, dar şi în situaŃia în care numărul consilierilor judeŃeni se reduce sub 2/3 şi nu se poate completa prin supleanŃi, acesta se dizolvă de drept. Aceste situaŃii care duc la dizolvarea de drept a consiliului se comunică de secretarul general al judeŃului, prefectului care prin ordin ia act de dizolvare de drept a consiliului şi propune Guvernului organizarea de noi alegeri. Ordinul prefectului poate fi atacat de consilierii judeŃeni interesaŃi la instanŃa de contencios administrativ competentă, în speŃă, tribunalul judeŃean, într-un termen de 10 zile de la comunicare sau de la luarea la cunoştinŃă.

În astfel de situaŃii, Guvernul, la propunerea prefectului stabileşte data pentru organizarea alegerii noului consiliu judeŃean, într-un termen de 30 de zile de la expirarea celor 10 zile arătate mai sus ori, după caz, de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care se respinge acŃiunea împotriva ordinului prefectului.

În doctrina recentă s-a arătat că spre deosebire de consiliul local, în cazul căruia legea a instituit şi posibilitatea dizolvării prin hotărâre a Guvernului, ca urmare a anulării de către instanŃa de contencios administrativ a unui număr de hotărâri ale sale, în ce priveşte consiliul judeŃean, acesta continuă să funcŃioneze, indiferent dacă hotărârile sale au fost sau nu anulate de către instanŃa de contencios administrativ. Alături de alŃi autori, considerăm şi noi că de lege ferenda este necesară prevederea prin lege şi a posibilităŃii dizolvării consiliului judeŃean, dacă un anumit număr de hotărâri ale sale, adoptate într-un anumit interval de timp, au fost anulate irevocabil de către instanŃa de contencios administrativ.

Pentru perioada în care consiliul judeŃean este dizolvat de drept, problemele curente ale administraŃiei judeŃului vor fi rezolvate de secretarul general al judeŃului, în baza unei împuterniciri speciale, dată de Guvern prin Ministerul AdministraŃiei şi Internelor.

5. Prefectul 5.1. Natura juridică a funcŃiei

Deşi atât dispoziŃiile constituŃionale, cât şi cele ale Legii nr. 215/2001 nu reglementează expres că prefectul este autoritate a administraŃiei publice locale, aşa cum se stipulează în legătură cu consiliile locale, primarii şi consiliile judeŃene, am ales să prezentăm această instituŃie ca atare având în vedere faptul că instituŃia prefectului este reglementată în cuprinsul secŃiunii a II-a a capitolului V din legea fundamentală, intitulat „AdministraŃia publică locală”.


45

Potrivit art. 122 din ConstituŃia României, revizuită Guvernul numeşte câte un prefect în fiecare judeŃ şi în municipiul Bucureşti. Acesta este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce serviciile publice deconcentrate al ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraŃiei publice centrale din unităŃile administrativ teritoriale. Numirea şi eliberarea din funcŃie a prefectului se face prin hotărâre a Guvernului. Pentru a fi numit în funcŃie, prefectul trebuie să aibă studii superioare de lungă durată. Prefectul este ajutat de un subprefect, numirea acestuia din urmă făcându-se prin decizie a primului ministru, la propunerea prefectului şi a ministerului administraŃiei publice. Prefectul, subprefectul şi aparatul propriu de specialitate al prefectului, îşi desfăşoară activitatea în prefectură, a cărei atribuŃii şi structură se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Aceasta este o instituŃie publică cu personalitate juridică, menită să îndeplinească prerogativele conferite de lege prefectului. Trebuie reŃinut însă că exercitarea capacităŃii juridice de drept public a prefecturii aparŃine numai prefectului. În doctrină se vorbeşte de o dublă dimensiune a prefectului: pe de-o parte avem dimensiunea politică, iar din această perspectivă prefectul este reprezentantul „puterii” fiind supus regulii jocului politic ca oricare membru al Guvernului; pe de altă parte avem dimensiunea tehnică, prefectul fiind depozitarul autorităŃii statului în judeŃ. Referitor la acest aspect, trebuie subliniat principalul element de noutate adus de art. XXI din Titlul III, Cartea a II-a, intitulat „Reglementări privind funcŃia publică şi funcŃionarii publici” al Legii nr. 161/2003, potrivit căruia, începând cu anul 2006, în funcŃia de prefect (şi suprefect) vor putea fi numite persoanele care îndeplinesc condiŃiile pentru numirea ca înalt funcŃionar public; se consacră astfel sistemul de carieră şi în ce priveşte funcŃia prefectului.

5.2. IncompatibilităŃi Prefectul şi subprefectul nu pot fi deputaŃi sau senatori, primari, consilieri locali sau consilieri judeŃeni şi nu pot îndeplini o funcŃie de reprezentare profesională, o altă funcŃie publică sau o funcŃie ori o activitate profesională remunerată în cadrul regiilor autonome precum şi al societăŃilor comerciale cu capital de stat sau privat. Pe toată durata îndeplinirii funcŃiei, contractul de muncă al prefectului (şi subprefectului) la instituŃiile publice, regiile autonome, companiile naŃionale, societăŃile naŃionale şi societăŃile comerciale cu capital de stat sau majoritar de stat se suspendă.

5.3. AtribuŃiile prefectului În calitatea sa de reprezentant al Guvernului, prefectul veghează ca activitatea consiliilor locale şi a primarilor, a consiliilor judeŃene şi a preşedinŃilor consiliilor judeŃene să se desfăşoare în conformitate cu prevederile legii. Conform art. 132 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, între prefecŃi pe de-o parte, consiliile locale şi primari, precum şi consiliile judeŃene şi preşedinŃii consiliilor judeŃene, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare. Prefectul conduce activitatea serviciilor publice descentralizate - deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităŃi ale


46

administraŃiei publice centrale de specialitate, organizată la nivelul judeŃului. De asemenea, numirea şi eliberarea din funcŃie a conducătorilor serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor, se fac cu avizul consultativ al prefectului. Prefectul, ca reprezentant al Guvernului, îndeplineşte potrivit art. 134 din Legea nr. 215/2001, următoarele atribuŃii principale: a) asigură realizarea intereselor naŃionale, aplicarea şi respectarea ConstituŃiei, a legilor, a hotărârilor şi ordonanŃelor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum şi a ordinii publice; b) exercită controlul cu privire la legalitatea actelor administrative adoptate sau emise de autorităŃile administraŃiei publice locale şi judeŃene, precum şi ale preşedintelui consiliului judeŃean, cu excepŃia actelor de gestiune curentă; c) dispune măsurile corespunzătoare pentru prevenirea infracŃiunilor şi apărarea drepturilor cetăŃenilor, prin organele legal abilitate; d) asigură, împreună cu autorităŃile şi organele abilitate, pregătirea şi aducerea la îndeplinire, în condiŃiile stabilite prin lege, a măsurilor de apărare care nu au caracter militar, precum şi a celor de protecŃie civilă; autorităŃile militare şi organele locale ale Ministerului AdministraŃiei şi Internelor, au obligaŃia să informeze şi să sprijine prefectul pentru rezolvarea oricărei probleme de interes naŃional sau judeŃean, în condiŃiile legii; e) prezintă anual Guvernului un raport asupra stadiului realizării sarcinilor ce îi revin potrivit programului de guvernare, precum şi în legătură cu controlul exercitat asupra legalităŃii actelor administraŃiei publice locale. În afara acestor atribuŃii, prefectul îndeplineşte şi altele, prevăzute de lege precum şi însărcinările date de Guvern.

5.4. Tutela administrativă Ca urmare a exercitării controlului asupra legalităŃii actelor adoptate sau emise de autorităŃile administraŃiei publice locale ori judeŃene, precum şi de preşedintele consiliului judeŃean, prefectul poate ataca în faŃa instanŃei de contencios administrativ aceste acte, în termen de 30 de zile de la comunicare, dacă le consideră ilegale, după îndeplinirea procedurii prealabile, cu excepŃia actelor de gestiune curentă. AcŃiunea în contencios administrativ este scutită de taxe de timbru iar actul administrativ atacat, este suspendat de drept. Procedura prealabilă este obligatorie şi se exercită înainte de intentarea de către prefect a acŃiunii în justiŃie; în acest sens, prefectul solicită autorităŃilor administraŃiei publice locale şi judeŃene, cu motivarea necesară, ca în termenul prevăzut de art. 50 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, autoritatea administraŃiei publice locale să reanalizeze actul prezumtiv ilegal, în vederea modificării sau, după caz a revocării sale.

5.5. Actele prefectului


47

În vederea îndeplinirii atribuŃiilor ce îi revin, prefectul emite ordine, acte administrative cu caracter normativ sau individual. Ordinele care conŃin dispoziŃii normative devin executorii numai după ce au fost aduse la cunoştinŃă publică, iar cele care conŃin dispoziŃii individuale, îşi produc efectele de la data comunicării. Ordinele care stabilesc măsuri cu caracter tehnic sau de specialitate, sunt emise după consultarea serviciilor deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale din unităŃile administrativ-teritoriale şi se contrasemnează de conducătorii acestora. PrefecŃii sunt obligaŃi să comunice aceste ordine ministerelor de resort, iar acestea pot propune Guvernului să ia măsuri de anulare a ordinelor pe care le consideră ilegale sau inoportune.

6. Asemănări şi deosebiri între instituŃia primăriei şi a prefecturii Definind primăria legiuitorul identifică o instituŃia cu următoarele particularităŃi:

- prezintă o structură organizatorică şi funcŃională care realizează servicii publice administrative;

- primarul, viceprimarii, secretarul şi aparatul propriu din subordinea primarului formează structura organizatorică a primăriei;

- primăria pune în executare măsurile dispuse de organul deliberativ şi soluŃionează problemele curente ale localităŃii;

- are activitate permanentă; - nu dispune de personalitate juridică, aceasta aparŃinând doar comunei,

oraşului sau judeŃului; primăria nu dispune astfel nici de patrimoniu şi buget propriu distinct de cel al unităŃii administrativ-teritoriale.

Cu alte cuvinte, ponderea principală a activităŃilor realizate de serviciile publice administrative aflate în subordinea primarului sunt: amenajarea teritoriului, urbanism şi sistematizare, stare civilă, autoritate tutelară, ocrotirea copilului aflat în dificultate, administrarea domeniului public sau privat.

Prefectura reprezintă: - o instituŃie publică; - are personalitate juridică, adică dispune de capacitate juridică civilă şi de

drept public; - conducerea persoanei juridice este asigurată de prefect; - colectivul persoanei juridice este aparatul propriu al prefecturii; - sediul persoanei juridice este Palatul Administrativ aflat în oraşul reşedinŃă

de judeŃ; - patrimoniul persoanei juridice este format din dreptul de administrare a

imobilului în care se află sediul acestuia şi din dreptul de administrare a bugetului.


48

MODEL DE HOTĂRÂRE A CONSILIULUI LOCAL

CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI_______________________

HOTĂRÂREA NR._______ Din ______2002

Cu privire la constituirea şi transmiterea dreptului de administrare în favoarea Şcolii cu clasele I-VIII din .........., Str...........Nr............ Consiliul Local al Municipiului.............., întrunit în şedinŃă ordinară, având în vedere: - cererea Şcolii cu clasele I-VIII din .........., cu sediul în........... Str...........Nr............înregistrată sub nr........... din ..........prin care se solicită constatarea că imobilele în care îşi desfăşoară activitatea unitatea de învăŃământ, respectiv cele din str.........nr.........şi str.........nr........., individualizate prin C.F. nr.5306 Baia-Mare, de sub nr.top.838; C.F.nr.4935 Baia-Mare, de sub nr.top.837 şi C.F.nr.501 Baia-Mare de sub nr.top.511, fac parte din domeniul public al unităŃii administrativ-teritoriale, să se constituie dreptul de administrare şi să fie transmis în favoarea unităŃii şcolare întrucât imobilele respective şi terenul aferent sunt destinate activităŃii de învăŃământ la clasele I-VIII; avizul favorabil al Comisiei pentru Administrarea Domeniului Public şi Privat din cadrul Comisiei Local al.........; - referatul Serviciului de Urbanism şi Sistematizare a Teritoriului din care rezultă că identificarea stării de fapt a imobilelor este corectă şi că ele sunt destinate învăŃământului; . viza de legalitate a Secretarului Municipiului Baia-Mare; În temeiul Legii administraŃiei publice locale nr.215/2001, a art.1 din O.U.G.nr.30/2000 prin care se modifică art.166 din Legea nr.84/1995, art.9 şi 12 din Legea nr.213/1998, referitoare la regimul juridic al proprietăŃii publice,

HOTĂRĂŞTE: Art.1 Constată că imobilele situate în .......Str.......nr.......individualizate prin individualizate prin C.F. nr.5306 Baia-Mare, de sub nr.top.838; C.F.nr.4935 Baia-Mare, de sub nr.top.837 şi C.F.nr.501 Baia-Mare de sub nr.top.511, fac parte din domeniul public al unităŃii administrativ-teritoriale, respectiv a Municipiului Baia-Mare, întrucât în acestea îşi desfăşoară activitatea de învăŃământ Şcoala......, cu sediul în.......str.......nr....... Art.2 Asupra imobilelor individualizate la art.1 se constituie dreptul de administrare, prin dezmembrarea lui din dreptul de proprietate publică aparŃinând Municipiului Baia-Mare ca unitate administrativ-teritorială şi se transmite în favoarea Şcolii.......cu sediul în......str........nr. Titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească şi să dispună de imobilele de mai sus, în scopul realizării activităŃii de învăŃământ sau a susŃinerii acestuia. Dreptul de dispoziŃie nu cuprinde dispoziŃia juridică asupra imobilelor. Art.3 Prezenta hotărâre se comunică prin Serviciul secretariat cu următorii: - Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Baia-Mare pentru a opera cuvenitele operaŃiuni C.F.; - titularului dreptului de administrare, respectiv Şcolii........cu sediul în.......str.....nr.....Inspectoratului Şcolar al JudeŃului Maramureş; - Serviciului administrarea domeniului public şi privat din cadrul Primăriei Baia-Mare. PREŞEDINTE DE ŞEDINłĂ, SECRETARUL LOCALITĂłII,


49

MODEL DE DISPOZIłIE A PRIMARULUI

JUDEłUL__________ LOCALITATEA_____________

DISPOZIłIA NR............... Din...............2002

Privind instituirea tutelei pe seama minorului............................... Primarul comunei...................., având în vedere:

- referatul cu nr.............din data de............prin care se propune instituirea tutelei pe seama minorului..................născut la data de...............în............;

- constatarea conform căreia minorul se află în situaŃia prevăzută de art.113 din Codul familiei, în sensul că.............şi că persoana propusă ca tutore este de acord cu această măsură, îndeplinind condiŃiile de a fi tutore, în condiŃiile în care nu există nici una din cauzele de împiedicare prevăzute de art.117 şi 118 din Codul familiei.

În temeiul dispoziŃiilor art.68 alin.1 lit.s şi art.71 alin.1 din Legea nr.215/2001,

DISPUNE:

Art.1 Se instituie tutela asupra minorului...............născut la...............fiul lui.............., domiciliat în.................. Art.2 ca tutore al minorului se numeşte....................domiciliat în....................................... Art.3 Pentru acoperirea cheltuielilor necesare întreŃinerii minorului şi pentru administrarea bunurilor sale se stabileşte suma anuală de.................care va fi cheltuită din depunerile C.E.C. aflate pe numele minorului. Art.4 Tutorele este obligat să prezinte autorităŃii tutelare la data de.............darea de seamă anuală asupra felului cum s-a îngrijit de minor şi modul de administrare a bunurilor. Art.5 punerea în executare a dispoziŃiei va fi realizată de secretarul Primăriei, care va comunica conŃinutul acesteia persoanelor interesate.

PRIMAR,


50

MODEL DE ORDIN AL PREFECTULUI

ROMÂNIA JUDEłUL________ PREFECTUL JUDEłULUI____________

ORDINUL NR.__________ Din__________2002

Privind împroprietărirea cu.............mp teren, situat în...........Muncipiul..........str.........a

numitului...................... Conform legii nr.44/1994,

Prefectul judeŃului................, având în vedere: - dispoziŃiile art.8,25 şi 35 din Legea nr.18/1991; - dispoziŃiile art.13, 21 şi 22 din Legea nr.44/1994; - dispoziŃiile art.11, 14 şi 17 alin.4 din Decretul-Lege nr.115/1993; - hotărârea nr.144 din 6 mai 1996 a Consiliului Local al Municipiului .........prin care se

propune ca numitul.....................veteran de război, decorat cu Medalia BărbăŃie şi CredinŃă cu Spade clasa a III-a, să fie împroprietărit cu..............mp teren situat în Muncipiul............, str..............pentru loc de casă;

În temeiul art.137 alin.1 din Legea nr.215/2001 privind administraŃia publică locală,

ORDONĂ

Art.1 Se constituie dreptul de proprietate şi se împroprietăreşte numitul..........domiciliat în..............cu suprafaŃa de ........mp, teren proprietatea Statului Român, situat în Muncipiul............, str..............înscris în C.F. nr..........., cu nr.top..............ca loc pentru construirea unei case familiale, în termen de 10 ani de la data comunicării actului de proprietate.

Art.2 Prezentul ordin constituie titlu de proprietate pe baza căruia se vor face operaŃiunile de publicitate imobiliară în Cartea Funciară de la Judecătoria............, prin deschiderea şi reînscrierea într-o nouă Carte Funciară a dreptului de proprietate a numitului.............pentru parcela arătată mai sus.

Art.3 Prezentul ordin se comunică persoanelor interesate prin grija Serviciului juridic şi contencios al Prefectului judeŃului................

PREFECT,


51

V. ACTIVITATEA EXECUTIVĂ. ACTUL ADMINISTRATIV. CONTRACTUL ADMINISTRATIV

În analiza funcŃiilor statului – executivă, legislativă şi judecătorească un element important îl constituie modalităŃile specifice prin care aceste funcŃii se îndeplinesc. Astfel, dacă funcŃia legislativă se îndeplineşte prin intermediul actelor juridice normative, funcŃia judecătorească se realizează prin intermediul actelor individuale, respectiv a soluŃiilor instanŃelor de judecată pronunŃate în cazuri de speŃă. În îndeplinirea activităŃii executive intervin atât actele juridice administrative, faptele materiale şi operaŃiunile materiale-tehnice. Faptele materiale juridice sunt definite ca acŃiuni care determină transformări în lumea materială înconjurătoare, producând prin aceasta efecte juridice independent de existenŃa unei manifestări de voinŃă în acest scop. Spre deosebire de actele juridice unde efectele sunt rezultatul manifestării de voinŃă în acest scop, în cazul faptelor materiale, efectele juridice se produc independent de orice manifestare de voinŃă în acest scop. De exemplu, în cazul acŃiunii în contencios obiect al prefectului împotriva actelor emise sau adoptate de către autorităŃile administraŃiei publice locale, când acestea le consideră ilegale, în cazul introducerii acŃiunii prefectul urmăreşte anularea actului administrativ emis sau adoptat cu încălcarea condiŃiilor de fond, formă sau procedură; simpla înregistrare a acŃiunii la grefa Tribunalului reprezintă un fapt material de realizarea căruia legea leagă producerea anumitor efecte juridice, independente de manifestarea de voinŃă a prefectului. Bunăoară, înregistrarea acŃiunii la grefa instanŃei determină suspendarea efectelor actului juridic atacat în justiŃie. OperaŃiunile materiale-tehnice sunt activităŃi realizate de către autorităŃile publice care produc modificări în lumea materială dar spre deosebire de faptele materiale, ele nu produc efecte juridice prin ele însele. De exemplu, sunt considerate a fi operaŃiuni materiale-tehnice rapoartele, avizele, informările, care de fapt nu produc efecte juridice prin ele însele, ci numai alături de actul juridic la a cărui elaborare sau executare a contribuit. Actul administrativ este principalul instrument de realizare a activităŃii executive şi constă în manifestarea unilaterală şi expresă de voinŃă ale autorităŃilor administraŃiei publice în scopul de a produce efecte juridice în temeiul puterii publice.


52

Trăsăturile caracteristice ale actelor juridice administrative

1. Actele de drept administrativ sunt manifestări unilaterale de voinŃă emise în

temeiul puterii de stat.

Pentru ca un act de drept administrativ să-şi producă efectele este suficient să conŃină o singură manifestare de voinŃă ce provine de la autoritatea publică emitentă. Autoritatea publică emite sau adoptă acte de autoritate în exercitarea atribuŃiilor conferite de lege, cu alte cuvinte exercită puterea de stat, caz în care dispune de o puterea de comandă subordonată numai legii. Lipsa caracterului bilateral al manifestării de voinŃă, presupune faptul că cetăŃenilor cărora li se adresează actul de drept administrativ nu li se solicită acordul cu privire la conŃinutul său.

2. Actele de drept administrativ sunt obligatorii.

Obligativitatea actelor administrative se constituie în raport cu organul emitent, cu persoanele fizice sau juridice a căror conduită o disciplinează în raport cu organele superioare. Obligativitatea în raport cu organul emitent constă din aceea că un act administrativ

îşi produce efectele faŃă de organul respectiv atâta timp cât este în vigoare. Dacă organul emitent consideră că actul în cauză este ilegal sau neoportun, poate să procedeze la anularea, abrogarea sau revocarea lui. Obligativitatea în raport cu persoanele fizice sau juridice cărora li se adresează,

decurge din prezumŃia de legalitate a actului administrativ; cu alte cuvinte actul administrativ se prezumă că ele legal până la momentul desfiinŃării sale, fie pe cale judecătorească, fie pe cale administrativă. Obligativitatea faŃă de organele superioare este justificată atât de caracterul legal al

actului, cât şi de specialitatea competenŃelor ce revin autorităŃii publice. 3. Actul administrativ este emis în cadrul şi în vederea realizării activităŃii executive

Această particularitate decurge din conŃinutul actului, şi anume el organizează executarea şi execută în concret legile şi celelalte acte normative.

4. Actele de drept administrativ sunt executorii

Aceasta înseamnă că în cazul actului administrativ nu mai este nevoie pentru a fi pus în executare, să intervină o instanŃă de judecată care să-l investească cu formulă executorie, ci ele se execută din oficiu.

CondiŃiile de valabilitate ale actelor de drept administrativ

Pentru producerea efectelor juridice în scopul cărora au fost emise actele de drept administrativ trebuie să îndeplinească anumite condiŃii de valabilitate. CondiŃiile de


53

valabilitate au în vedere la rândul lor îndeplinirea condiŃiilor de legalitate şi condiŃia oportunităŃii.

Neîndeplinirea condiŃiei de legalitate conduce la desfiinŃarea actului administrativ prin procedura anulării, pe când un act neoportun poate fi revocat de către organul emitent sau abrogat.

CondiŃiile de legalitate ale actului administrativ trebuie îndeplinite cumulativ: - emiterea lor de către organul competent în limita competenŃei sale; - conformitatea cu conŃinutul legii şi a actelor normative de forŃă juridică

superioară; - respectarea condiŃiei formei şi procedurii stabilite de lege.

a. Emiterea actelor administrative de către organul competent în limita

competenŃei sale După cum am mai afirmat, competenŃa administrativă este formată din ansamblul atribuŃiilor ce revin unui organ, compartiment funcŃional sau persoane (funcŃionar de stat) şi limitele exerciŃiului lor. Ca element al competenŃei, atribuŃia constă din prerogativele ce revin unui organ, compartiment funcŃional sau funcŃionarului public, în temeiul unui act normativ. Pentru a putea stabili legalitatea unui act administrativ se va analiza:

- competenŃa materială, ca şi grad de întindere a atribuŃiilor sau sfera de cuprindere a lor;

- competenŃa teritorială, aceasta desemnând cadrul teritorial în care se execută atribuŃiile de către o autoritate publică. De exemplu, utilizarea competenŃei teritoriale ca şi criteriu de clasificare, permite distincŃia între organele centrale ale administraŃiei publice (cu o competenŃă teritorială extinsă la întreg teritoriul naŃional) şi organele locale (competente a-şi exercita atribuŃiile la nivelul unităŃii administrativ-teritoriale).

- competenŃa personală, reprezentată de ansamblul atribuŃiilor ce revin unei persoane ce ocupă o anumită funcŃie; în acest sens o anumită competenŃă revine primarului şi o alta preşedintelui Consiliului JudeŃean.

b. Conformitatea actului cu conŃinutul legii şi a celorlalte acte normative Această condiŃie Ńine cont de aplicarea principiului supremaŃiei legii în dreptul românesc şi de specificul activităŃii executive de a fi o activitate secundum legem. Cu alte cuvinte, actul administrativ intervenind în cadrul şi în vederea realizării activităŃii executive, trebuie să fie conform cu legea pe care o pune în aplicare şi cu toate celelalte acte normative. În practică conformitatea actului de drept administrativ cu conŃinutul legii şi a celorlalte acte normative mai este denumită ca şi o condiŃie de fond a acestuia. Atunci când legalitatea actului este analizată prin prisma îndeplinirii acestei condiŃii, se verifică


54

da fapt concordanŃa dintre conŃinutul actului şi ipoteza, dispoziŃia şi sancŃiunea normei de drept aplicabile în cauză.

c. CondiŃii de formă şi procedură CondiŃia de formă a actului de drept administrativ este rezultatul prezumŃiei de oficialitate a acestuia. Adică, un act este considerat nu numai a fi legal, ci mai mult decât atât, că el provine de la un organ oficial, investit cu anumite atribuŃii. De aceea actele de drept administrativ îmbracă de regulă forma scrisă, cu precizarea că întotdeauna actele normative trebuie să îndeplinească această formă, deoarece ele sunt supuse aducerii la cunoştinŃa publică prin publicare. Procedura de elaborare, adoptare şi punere în executare a actelor de drept administrativ, presupune un număr de operaŃiuni succesive care concură la emiterea unui act valabil. Ele pot fi: condiŃii anterioare, concomitente sau ulterioare emiterii actului administrativ. Dintre condiŃiile anterioare emiterii actului administrativ amintim: avizarea, obŃinerea acordului unui alt organ, întocmirea unor studii, propuneri, rapoarte. Avizele sunt operaŃiuni materiale-tehnice anterioare adoptării actului, care conŃin părerea organului de specialitate în legătură cu adoptarea sau emiterea unui act administrativ. Acestea se deosebesc de actele administrative prin aceea că ele nu produc efecte juridice prin ele însele ci numai alături de actul pe care îl însoŃesc. În funcŃie de criteriul obligativităŃii lor, avizele se pot categorisii în avize facultative, avize consultative şi avize conforme. Avizele facultative sunt acelea în temeiul cărora organul emitent al actului nu este obligat să îl solicite, iar în cazul în care acesta este emis, conŃinutul său nu obligă organul emitent la conformare. Avizele consultative sunt avizele care trebuiesc solicitate în mod obligatoriu de către organul de specialitate, iar organul emitent al actului nu este obligat să se conformeze opiniei pe care o conŃine. Avizele conforme sunt caracterizate prin obligativitatea solicitării lor şi a confirmării din partea organului emitent cu opinia conŃinută de aviz. Organul emitent poate să renunŃe la adoptarea actului cu privire la care a solicitat avizul. Acordurile reprezintă în realitate consimŃământul dat de către un alt organ cu privire la emiterea unui act administrativ. În funcŃie de criteriul momentului în care intervine acordul poate fi anterior, concomitent sau ulterior emiterii actului. CondiŃiile procedurale concomitente emiterii actului sunt: quorum-ul şi majoritatea necesară pentru adoptarea actului. Majoritatea necesară reprezintă numărul de voturi exprimate în favoarea adoptării unui act, iar quorumul desemnează numărul membrilor unui organ colegial necesar a fi prezenŃi pentru ca el să poată lucra în mod valabil.


55

CondiŃiile posterioare emiterii actului au în vedere: aprobările din partea organelor ierarhice superioare, comunicarea (actelor individuale) şi publicarea (actelor normative). Aprobarea este acea manifestare de voinŃă a unui organ superior prin care se declară de acord cu un act deja emis de un organ inferior, act care, fără această manifestare posterioară lui, nu ar produce efecte juridice. Comunicarea actelor individuale este operaŃiunea juridică de aducere la cunoştinŃă a persoanelor cărora li se adresează a conŃinutului actului administrativ. În practică, actul fie se predă celui interesat, fie se afişează. Publicarea actelor normative este operaŃiunea prin care se aduce la cunoştinŃă publică conŃinutul actului normativ. ImportanŃa practică a acestei operaŃiuni juridice rezidă din însăşi ConstituŃia României care a introdus ca sancŃiune a nerealizării publicării ordonanŃelor şi hotărârilor Guvernului, însăşi inexistenŃa acestor acte juridice. O condiŃie distinctivă a valabilităŃii actelor de drept administrativ este oportunitatea acestora. Ea se distinge de condiŃia legalităŃii, deşi unii autori, ca de altfel şi unele sisteme de drept, consideră oportunitatea ca o condiŃie de legalitate. Oportunitatea actelor de drept administrativ reflectă aptitudinea organului administrativ de a alege mijloacele cele mai eficiente, de a evalua condiŃiile de timp, de loc, pentru îndeplinirea sarcinilor ce îi revin. Oportunitatea actului exprimă specificitatea unei măsuri administrative dar şi caracterul creator al administraŃiei publice în general, obligă să-şi adapteze metodele de intervenŃie în viaŃa socială în funcŃie de condiŃiile specifice locale. Între oportunitate şi legalitate există o relaŃie de interdependenŃă, în sensul că un act ilegal nu poate fi neoportun, pe când un act legal poate să fie neoportun, deoarece el nu mai corespunde împrejurărilor avute în vedere în momentul emiterii lui.

Efectele juridice ale actelor administrative După cum ştim deja, un act juridic îşi produce efectele atâta timp cât este în vigoare.

Scoaterea din vigoare a unui act individual se poate face prin anulare, iar a unui act normativ prin abrogare. ModalităŃile de scoatere în vigoare a unui act de drept administrativ au în vedere următoarele operaŃiuni:

- suspendarea - revocarea - abrogarea - anularea. Suspendarea efectelor actului administrativ. Este o operaŃiune care conduce la

încetarea temporară a efectelor unui act administrativ, atunci când există dubii cu privire


56

la legalitatea sau oportunitatea sa. Suspendarea actelor normative sau individuale poate fi dispusă fie de către organul, fie de cel ierarhic superior sau de instanŃa de judecată investită în conformitate cu Legea nr.554/2005, pentru a se pronunŃa asupra legalităŃii unui act individual. InstanŃa de judecată poate proceda la suspendarea actului pe timpul judecăŃii, urmând ca suspendarea să se transforme în anulare –deci într-o încetare definitivă a efectelor actului – dacă prin hotărârea sa se confirmă ilegalitatea actului.

Revocarea actelor de drept administrativ. Este o consecinŃă a caracterului unilateral al actului administrativ, respectiv a faptului că acesta este rezultatul manifestării de voinŃă exclusivă a organului administrativ.

Revocarea este operaŃiunea prin care organul administrativ emitent sau organul ierarhic superior scoate din vigoare un act de drept administrativ, printr-o manifestare de voinŃă contrară aceleia conŃinută de actul iniŃial.

Deşi dreptul administrativ şi teoria juridică recunoaşte revocarea ca principiu general aplicabil actelor administrative, există o serie de excepŃii de la principiul revocabilităŃii actelor administrative:

- actele administrative jurisdicŃionale nu pot fi revocate datorită specificului acestora, în sensul că ele preiau atât elemente caracteristice ale actului administrativ cât şi ale celui jurisdicŃional. Astfel, actul administrativ jurisdicŃional este emis de către o autoritate publică sau un organ investit cu atribuŃii de a soluŃiona un conflict ce a intervenit într-un anumit domeniu de activitate, pe baza unei proceduri contradictorii, iar în momentul soluŃionării litigiului organul jurisdicŃional se dezinvesteşte de dreptul de a mai reveni asupra soluŃiei. În acest caz, reformarea actului jurisdicŃional se realizează prin utilizarea căilor de atac prevăzute de lege iar nu prin procedura revocării.

- Actele administrative în baza cărora au luat naştere alte raporturi decât cele de drept administrativ. De pildă, în temeiul unui act administrativ au luat naştere raporturi juridice de dreptul muncii – persoana fizică a încheiat un raport de muncă în temeiul diplomei de absolvire a unei instituŃii de învăŃământ superior.

- Actele juridice atributive de statut personal sunt exceptate de la aplicarea principiului revocabilităŃii, datorită faptului că ele se bucură de o anumită stabilitate şi au fost emis în baza unei activităŃi anterioare titularului lor. Este cazul unei diplome de absolvire a liceului ce conŃine constatarea unei activităŃi anterioare şi care conferă titularului său dreptul de a ocupa un anumit loc de muncă.

- actele administrative realizate material nu pot fi revocate deoarece această operaŃiune ar fi fără efect, deoarece nu poate fi vorba despre o restitutio in integrum. De pildă, revocarea unei autorizaŃii de demolare a


57

unui imobil după ce acesta a fost realizată material – clădirea a fost demolată, măsura nu Ńi-ar mai avea rostul pentru simplul motiv că imobilul nu mai poate fi adus în situaŃia anterioară.

Anularea actelor de drept administrativ. Este operaŃiunea de scoatere din vigoare a unui act administrativ, atunci când acesta este ilegal. Anularea actului administrativ poate fi dispusă atât de instanŃele de judecată, cât şi de organul emitent.

O categorie importantă a dreptului administrativ este şi cea a inexistenŃei actului. Utilitatea ei decurge din specificul actului de drept administrativ ce constă în aceea că el se bucură de prezumŃia de legalitate, fiind executoriu. Spre deosebire de nulitate, care operează doar atunci când este declarată de către un organ administrativ sau de instanŃa de judecată, inexistenŃa este legată de o încălcare flagrantă a legalităŃii, care face ca actul să nu mai beneficieze de prezumŃia de legalitate.

Dacă în cazul nulităŃii, actul administrativ îşi produce efectele până în momentul desfiinŃării sale, bucurându-se de prezumŃia de legalitate, inexistenŃa lipseşte actul de efecte juridice pe motiv că el nici nu are o existenŃă juridică.

Contractul administrativ. Contractul de concesiune Prin intrarea în vigoare a Legii nr.219/1998 privind regimul concesiunilor s-au abrogat expres unele dispoziŃii ale Hotărârii Guvernului nr.1228/1990 pentru aprobarea metodologiei concesionării, închirierii şi locaŃiei gestiunii. Conform art.1 alin.1 din Legea nr.219/1998 obiectul concesiunii ăl constituie „bunurile proprietate publică ori privată a statului, judeŃului, oraşului sau comunei; activităŃile şi serviciile publice de interes naŃional sau local.” DefiniŃia legală a concesiunii se poate desprinde din chiar art.1 alin.2 al aceluiaşi act normativ, ca şi „contractul prin care o persoană numită concedent, transmite pentru o perioadă determinată, de cel mult 49 de ani, unei alte persoane numită concesionar, care acŃionează pe riscul şi pe răspunderea sa, dreptul şi obligaŃia de exploatare a unui bun, a unei activităŃi sau a unui serviciu, în schimbul unei redevenŃe.” Din analiza definiŃiei se pot extrage următoarele caractere ale concesiunii:

• este o operaŃiune juridică care se realizează în temeiul unui act juridic – contractul de concesiune

• are ca obiect transmiterea dreptului şi naşte obligaŃia de a exploata un bun proprietate publică sau privată a statului sau a unităŃilor administrativ-teritoriale, a unei activităŃi sau a unui serviciu public de interes naŃional sau local, în schimbul plăŃii unei sume de bani cu titlu de redevenŃă

• are o durată determinată, dar nu mai mare de 49 de ani • părŃile contractului se numesc concedent şi concesionar • în executarea contractului, concesionarul acŃionează pe riscul şi pe răspunderea sa.


58

PărŃile în contractul de concesiune. Legea nr.219/1998 stabileşte că au calitatea de concedent, în numele statului sau al unităŃilor administrativ-teritoriale: a. ministerele sau alte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale,

pentru bunurile proprietate publică sau privată ale statului ori pentru activităŃile şi serviciile publice de interes naŃional

b. consiliile judeŃene, locale sau instituŃiile publice de interes local, pentru bunurile proprietate publică ori privată ale judeŃului, oraşului sau comunei, ori pentru activităŃile şi serviciile publice de interes local.

Calitatea de concesionar o poate avea potrivit art.5 alin.2 din Legea nr.219/1998 orice persoană fizică sau juridică de drept privat, română sau străină. Textul exclude persoanele juridice de drept public de la posibilitatea de a dobândi calitatea de concesionar, având în vedere că acestea pot exploata bunuri sau servicii ce fac parte din domeniul public ori privat al statului, prin alte mijloace legale.

Referitor la conŃinutul contractului, predomină clauzele reglementare, ceea ce evidenŃiază pe această cale dominanta de drept public a regimului juridic al concesiunii. Dintre aceste clauze amintim:

- termenul înăuntrul căruia urmează a se încheia contractul de concesiune - preluarea clauzelor din caietul de sarcini - inserarea clauzelor referitoare la cazurile de încetare a contractului - interdicŃia de subconcesionare în tot sau în parte a obiectului concesiunii - clauzele referitoare la repartiŃia bunurilor în caz de încetare a concesiunii - durata concesiunii este de maximum 49 de ani termen care curge odată cu

data semnării contractului. În ceea ce priveşte clauzele referitoare la executarea contractului de concesiune

amintim: - modificarea unilaterală a părŃii reglementare de către concedent şi

consecinŃele modificării - regimul juridic al despăgubirii concesionarului în cazul prejudicierii sale ca

urmare a modificării unilaterale a contractului - reglementarea dreptului de control al concedentului - depunerea garanŃiei


59

Contract de concesiune - model orientativ -

I. PărŃile contractante Între ministerul/organul de specialitate al administraŃiei publice centrale/consiliul

judeŃean/consiliul local/instituŃia publică de interes local_______cu sediul în__________reprezentat prin_________având funcŃia de _________în calitate de concedent, pe de o parte şi___________, persoană fizică (domiciliul, buletinul, cartea de identitate)/persoană juridică (actul constitutiv al agentului economic)______cu sediul principal în _______reprezentat prin________-având funcŃia de________în calitate de concesionar, pe de altă parte, la data de _______la sediul concedentului (alt loc, adresă etc)_______în temeiul Legii nr219/1998 privind regimul concesiunilor şi al hotărârii (Guvernului, consiliului judeŃean, orăşenesc sau comunal) de aprobare a concesionării nr.______din_____s-a încheiat prezentul contract de concesiune.

II. Obiectul contractului de concesiune Art.1 (1) Obiectul contractului de concesiune este exploatarea unui bun, a unei activităŃi sau a unui

serviciu public________situat în________în conformitate cu obiectivele concedentului. (2) Obiectivele concedentului sunt: a._______ b._______ c________etc (3) În derularea contractului de concesiune, concesionarul va utiliza următoarele categorii de

bunuri: a. bunuri de retur_____ b. bunuri de preluare_______ c. bunurile proprii________ III. Termenul

Art. 2(1) Durata concesiunii este de______ani, începând cu data de _______ (2) Contractul de concesiune poate fi prelungit pentru o perioadă de cel mult jumătate din durata sa iniŃială.

IV. RedevenŃa Art.3 RedevenŃa este de _____lei, plătită anual/lunar, în conformitate cu caietul de sarcini (detalii cu privire la modul de plată).

V. Plata redevenŃei Art.4 Plata redevenŃei se face prin conturile: contul concedentului nr______; deschis la Banca______, contul concesionarului nr.______, deschis la Banca__________. Neplata redevenŃei sau executarea cu întârziere a acestei obligaŃii conduce la____.

VI. Drepturile şi obligaŃiile părŃilor

Drepturile concesionarului


60

Art.5 (1) Concesionarul are dreptul de a exploata, în mod direct, pe riscul şi pe răspunderea sa,

bunurile, activităŃile şi serviciile publice ce fac obiectul contractului de concesiune. (2) Concesionarul are dreptul de a folosi şi de a culege fructele bunurilor care fac obiectul

concesiunii, potrivit naturii bunului şi obiectivele stabilite de părŃi prin contractul de concesiune. Drepturile concedentului

Art.6 (1) Concedentul are dreptul să inspecteze bunurile concesionate, să verifice stadiul de

realizare a investiŃiilor, precum şi modul în care este satisfăcut interesul public prin realizarea activităŃii sau serviciului public, verificând respectarea obligaŃiilor asumate de concesionar.

(2) Verificarea se va efectua numai cu notificarea prealabilă a concesionarului şi în următoarele condiŃii:_______

(3) La încetarea contractului de concesiune prin ajungerea la termen, concedentul are dreptul să îşi manifeste intenŃia de a dobândi bunurile de preluare şi de a solicita concesionarului încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu privire la aceste bunuri. În termen de _______concedentul este obligat să exercite dreptul de opŃiune, sub sancŃiunea decăderii.

(4) Concedentul are dreptul să modifice în mod unilateral partea reglementară a contractului de concesiune, din motive excepŃionale legate de interesul naŃional sau local.

ObligaŃiile concesionarului

Art.7 (1) Concesionarul este obligat să asigure exploatarea eficace în regim de continuitate şi permanenŃă a bunurilor, activităŃilor sau serviciilor publice care fac obiectul concesiunii, potrivit obiectivelor stabilite de către concedent.

(2) Concesionarul este obligat să exploateze în mod direct bunurile, activităŃile sau serviciile publice care fac obiectul concesiunii.

(3) Concesionarul nu poate subconcesiona bunul ce face obiectul concesiunii. (4) Concesionarul este obligat să plătească redevenŃa. (5) Concesionarul este obligat să asigure creşterea eficienŃei în următoarele modalităŃi: a_____ b_____ (6) Concesionarul este obligat să realizeze următoarele investiŃi:

a. bunurile aduse ca investiŃii (datele de identificare ale acestora, datele tehnice) b. termenele de realizare a investiŃiilor______ c. investiŃiile care nu se amortizează pe durata concesiunii____ d. avizele ce trebuie obŃinute în cazul în care sunt afectate bunuri cu regim special_____ e. standardele de calitate a activităŃilor şi serviciilor publice prestate____

(7) Concesionarul este obligat să respecte condiŃiile impuse de natura bunurilor, activităŃilor şi serviciilor publice (protejarea secretului de stat, materiale cu regim special, condiŃii de siguranŃă în exploatare, protecŃia mediului, protecŃia muncii, condiŃii privind folosirea şi conservarea patrimoniului, etc)____

(8) La încetarea contractului de concesiune prin ajungerea la termen, concesionarul este obligat să restituie concedentului, în deplină proprietate, bunurile de retur, în mod gratuit şi libere de orice sarcini.

(9) La încetarea contractului de concesiune, concesionarul este obligat să încheie cu concedentul un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect bunurile de preluare, prevăzute ca atare


61

în caietul de sarcini şi stabilite prin prezentul contract de concesiune, în privinŃa cărora concedentul şi-a manifestat intenŃia de a dobândi.

(10) În termen de 90 de zile de la data încheierii contractului de concesiune, concesionarul este obligat să depună cu titlu de garanŃie o sumă de _____lei, reprezentând o cotă parte din suma datorată concedentului cu titlu de redevenŃă pentru primul an de activitate.

(11) La încetarea contractului de concesiune din alte cauze decât prin ajungerea la termen, excluzând forŃa majoră şi cazul fortuit, concesionarul este obligat să asigure continuitatea prestării activităŃii sau serviciului public, în condiŃiile stipulate în contract, până la preluarea acesteia de către concedent.

(12) În cazul în care concesionarul sesizează existenŃa sau posibilitatea existenŃei unei cauze de natură să conducă la imposibilitatea realizării activităŃii sau serviciului public, va notifica de îndată acest fapt concedentului, în vederea luării măsurilor ce se impun pentru asigurarea continuităŃi activităŃii sau serviciului public.

(13) Concesionarul este obligat să continue exploatarea bunului, desfăşurarea activităŃii ori prestarea serviciului în noile condiŃii stabilite de concedent, în mod unilateral, potrivit art.6 alin.4 din prezentul contract, fără a putea solicita încetarea acestuia.

(14) Concesionarul se obligă să păstreze un număr de______angajaŃi. (15) Concesionarul se obligă să plătească_________% din prima de asigurare. (16) Alte clauze

ObligaŃiile concedentului

Art.8 (1) Concedentul este obligat să nu îl tulbure pe concesionar în exerciŃiul drepturilor rezultate din contractul de concesiune.

(2) Concedentul nu are dreptul să modifice în mod unilateral contractul, în afară de cazurile prevăzute expres de lege.

(3) Concedentul este obligat să notifice concesionarului apariŃia oricăror împrejurări de natură să aducă atingere drepturilor concesionarului.

VII. Încetarea contractului de concesiune Art.9 (1) Prezentul contract încetează în următoarele situaŃii:

a. la expirarea duratei stabilite în contract, dacă părŃile nu convin, în scris prelungirea acestuia

b. în cazul în care interesul naŃional sau local o impune, prin denunŃarea unilaterală de către concedent, cu plata unei despăgubiri juste şi prealabile în sarcina concedentului

c. în cazul nerespectării obligaŃiilor contractule de către concesionar, prin reziliere, cu plata unei despăgubiri în sarcina concesionarului

d. în cazul nerespectării obligaŃiilor contractuale de către concedent prin reziliere, cu plata de despăgubiri în sarcina concedentului

e. la dispariŃia dintr-o cauză de forŃă majoră a bunului concesionat sau în cazul imposibilităŃii obiective a concesionarului de a-l exploata prin renunŃare, fără plata unei despăgubiri.

VIII. Clauze contractuale referitoare la împărŃirea responsabilităŃilor de mediu între

concedent şi concesionar Art.10________________________


62

IX. Răspunderea contractuală Art.11 (1) Nerespectarea de către părŃile contractuale a obligaŃiilor cuprinse în prezentul contract de

concesiune atrage răspunderea contractuală a părŃii în culpă. X. Litigii Art.12 (1) Litigiile de orice fel ce decurg din executarea prezentului contract de concesiune sunt de

competenŃa instanŃei judecătoreşti de drept comun. (2) Pentru soluŃionarea eventualelor litigii, părŃile pot stipula în contractul de concesiune

clauzele compromisorii.

CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV ROMÂN

1. Aspecte generale privind contenciosul administrativ Raporturile dintre autorităŃile centrale şi teritoriale impune exercitarea unor forme

ale controlului administrativ adecvate, menite să asigure funcŃionalitatea administraŃiei publice în limitele legii. Astfel, considerăm că în raport cu modul de organizare a administraŃiei publice locale, fiecărui principiu ar trebui să i se asocieze o anumită formă de control administrativ, astfel încât să se asigure o strânsă legătură între trăsăturile regimului administrativ şi tipul controlului exercitat. Organizarea administraŃiei publice, pe baza principiilor autonomiei locale, deconcentrării şi descentralizării determină adaptarea şi corelarea controlului administrativ cu particularităŃile impuse la un moment dat de regimul administrativ aplicabil.

Pe măsură ce descentralizarea şi deconcentrarea se extinde, culminând cu statuarea principiului autonomiei locale, ca principiu fundamental al organizării şi funcŃionării administraŃiei publice locale, noŃiunea tutelei administrative se pierde treptat astfel şi posibilităŃile de control al organelor centrale asupra colectivităŃilor teritoriale îşi reduc amploarea şi importanŃa. Astfel, tutela administrativă ar putea fi înlocuită prin controlul jurisdicŃional, care se limitează la verificarea actelor, fără a se statua asupra oportunităŃii acestora.

Doctrina defineşte contenciosul administrativ ca „lupta persoanelor fizice sau juridice pentru apărarea drepturilor lor în raport cu autorităŃile publice.” Contencios contestat litigios şi care provine la rândul său din verbul latin contendere ce înseamnă „a lupta”. Exprimă conflictul de interese, contradictorialitatea intereselor. Totalitatea litigiilor juridice în care se află administraŃia publică cu cei administraŃi, indiferent de natura juridică a acestora de drept comun sau de drept public.

Desemnează ansamblul litigiilor juridice în care organele administraŃiei publice folosesc regimul juridic administrativ. Tribunalelor şi curŃilor de apel le revine competenŃa de a rezolva „procesele şi cererile în materie de contencios administrativ.”


63

InstanŃele judecătoreşti cărora li se conferă competenŃa judecării acestor litigii juridice sunt denumite instanŃe de contencios administrativ. NoŃiunea contenciosului administrativ are un sens material normal organic.

Litigiile juridice ce trebuie rezolvate şi în sens organic instanŃele judecătoreşti cărora le revin competenŃa rezolvării acestor litigii.

Tot într-un sens restrictiv apare noŃiunea contenciosului administrativ şi atunci când se referă la procedura folosită pentru rezolvarea litigiilor dintre administraŃie şi ce administraŃi. Sensul material al noŃiunii care ne arată natura juridică a litigiilor care apar în activitatea de organizare a executării legii atunci subiectele active folosesc competenŃele lor în acest domeniu aplicând regimul juridic administrativ. Sensul organic al noŃiunii contenciosului administrativ preocupându-ne de natura organelor de jurisdicŃie cărora le revine competenŃa rezolvării litigiilor juridice la care ne-am referit mai sus.

Două principale modalităŃi de soluŃionare a litigiilor juridice care se ivesc în activitatea de organizare a executării legii:

1. modalitate a construcŃiei unui sistem de tribunale administrative care alcătuiesc justiŃia administrativă şi care funcŃionează paralel cu tribunalele care alcătuiesc justiŃia judiciară.

2. modalitatea atribuirii rezolvării acestor litigii instanŃelor judecătoreşti care alcătuiesc sistemul justiŃiei judiciare.

Controlul exercitat pe calea acŃiunii directe prin instanŃele judecătoreşti speciale sau specializate sau prin cele ordinare, cale controlului judecătoresc pe calea excepŃiei de ilegalitate care reprezintă o modalitate de control deosebit de importantă, de asigurare a funcŃionării principiului legalităŃii administraŃiei publice în statul de drept.

Apare sub influenŃa sistemului francez, prin înfiinŃarea în 1864, a Consiliului de Stat în cadrul puterii executive, are şi atribuŃii de soluŃionare a litigiilor juridice dintre organele administraŃiei publice şi cei administraŃi.

În 1866, acest consiliu este desfiinŃat, atribuŃiile de contencios administrativ trec, treptat, în competenŃa instanŃelor judecătoreşti, mai întâi sub forma unui control indirect. Apoi, contenciosul administrativ se extinde prin conferirea, prin legile succesive de organizare a Înaltei CurŃi de CasaŃiuni şi JustiŃie din 1905, 1910, şi 1912, unor atribuŃii de exercitare a controlului judecătoresc pe calea acŃiunii directe împotriva actelor administrative ilegale.

În 1990 este emisă legea 29 cu privire la contenciosul administrativ, lege care este întregită, conform prevederilor pe care le cuprinde, cu dispoziŃiile altor legi referitoare la controlul judecătoresc asupra legalităŃii actelor administrative.

Legea 29/1990 nu dă o reglementare satisfăcătoare constituirii unui contencios administrativ unitar şi compact aşa cum a existat acesta înainte de 1948 în baza dispoziŃiilor ConstituŃiei din 1923 şi a legii organice din 1925.


64

După ultima modificare, conform art.2 lit.e din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, îl defineşte ca acea „activitate de soluŃionare, de către instanŃele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel puŃin una dintre părŃi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluŃionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”.

Curtea ConstituŃională din considerente didactice şi doctrinare a definit contenciosul administrativ ca „ansamblul de reguli ale exercitării, de către persoanele vătămate a unei acŃiuni directe, în faŃa instanŃelor judecătoreşti competente, împotriva unui act administrativ apreciat a fi ilegal sau, după caz, împotriva refuzului unei autorităŃi publice de a soluŃiona o cerere în termenul prevăzut de lege.”

ImportanŃa acestui tip de control a fost subliniat şi de ConstituŃie în art.48 alin.1 care îl reglementează în felul următor: „Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluŃionarea în termen legal a unei cereri, este îndreptăŃită să obŃină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.” Pentru a asigura conformitatea activităŃii organelor administraŃiei publice cu exigenŃele stabilite de forurile politice, este nevoie de instruirea unui vast şi complex control asupra acestei activităŃi. Natura diferitelor forme de control diferă de particularităŃile subordonării.

1.2. Caracteristicile contenciosului administrativ.

ImportanŃa activităŃii de control a autorităŃii administrative Activitatea de organizare a executării legii până la realizarea concretă a acesteia

necesită controlul conformităŃii cu legea. Posibilitatea acestor persoane să se poată plânge judecătorului în cazurile în care li se încalcă drepturile prevăzute de lege sau li se refuză realizarea acestor drepturi în cadrul activităŃii de organizare a executării legii.

Aspectul obiectiv al acestui control şi anume asigurarea desfăşurării activităŃii sistemului administrative şi a celorlalte cosisteme care participă la organizarea legii în conformitate cu legea.

În baza de referinŃă a cestei forme de control intră toate componentele activităŃii de organizare a executării legii care implică oamenii folosiŃi, mijloacele materiale şi financiare şi competenŃa conferită de lege pentru realizarea acestei activităŃi.

Are ca obiect numai rezolvarea litigiilor care se ivesc în legătură cu organizarea executării legii şi care formează ceea ce se numeşte contenciosul administrativ.

Verifică dacă obiectul controlului satisface sau nu exigenŃele impuse în baza de referinŃă a controlului cu privire la acest obiect. Dublă condiŃie pentru autorul contractului care este judecătorul cauzei, a cunoaşterii temeinice a conŃinutului bazei de


65

referinŃă a controlului şi anume particularităŃile organizării executării legii şi exigenŃele juridice pe care le presupune această activitate.

Judecătorul cauzei să fie independent faŃa de subiectele în litigiu, astfel acest judecător trebuie să se bucure de independenŃă faŃa de autoritatea administrativă care a organizat executarea legii şi care este contestată de cel vătămat în drepturile sale cât şi faŃă de cel care contestă modul în care a fost organizată executarea legii.

Activitatea organelor administraŃiei publice este supusă, înainte de toate, controlului organelor puterii legiuitoare.

AdministraŃia publică realizează ea însăşi o vastă activitate de control asupra felului în care sunt îndeplinite sarcinile ce revin diferitelor organe ale administraŃiei publice.

Baza de referinŃă a controlului poate cuprinde obiectivele pe care trebuie să le realizeze diferitele organe ale administraŃiei publice, având un anumit criteriu de apreciere.

Se cuprind apoi elementele privitoare la mijlocele folosite pentru atingerea obiectivelor propuse.

Se cuprind elementele care se raportează la procedeele folosite pentru realizarea obiectivelor propuse.

Pot intra elemente care privesc calitatea activităŃii cu care este însărcinat organul administraŃiei publice supus controlului.

Întregul arsenal de mijloace umane, materiale, financiare, precum şi mijloace şi proiectele folosite de organele administraŃiei publice pot face obiect al controlului.

OperaŃiunile de control administrativ urmăresc să stabilească conformitatea obiectivului controlat cu elemente cuprinse în baza de referinŃă.

Există o activitate de control prin care se autoreglează acŃiunile organelor competente ale sistemului cât şi structurile interioare ale acestor organe.

Activitatea de autoreglare prin control se realizează prin controlul intern exercitat în cadrul fiecărui organ al administraŃiei publice, prin controlul ierarhic exercitat de autorităŃile administrative ierarhic superioare, prin controlul de tutelă administrativă şi prin controlul jurisdicŃiilor administrative.

Este realizat ca o componentă a activităŃii de conducere a organelor administraŃiei publice de către organele colegiale sau unipersonale care au competenŃa conducerii în cadrul fiecărui organ a administraŃiei publice, ca unitate componentă a sistemului organelor administraŃiei publice. Se realizează pe titularii funcŃiilor superior ierarhice asupra subordonaŃilor lor.

Este permanent şi cuprinde întreaga activitate şi toate componentele organelor administraŃiei publice.

Se declanşează din oficiu, dar poate fi pornit şi la sesizarea oricui, sau a celor interesaŃi. Declanşarea acestui tip de control administrativ printr-o sesizare sau


66

reclamaŃie poartă denumirea de recurs graŃios. Recursul graŃios poate să se refer la orice reper din baza de referinŃă a controlului, deci atât la legalitatea cât şi la oportunitatea activităŃii organului respectiv.

Autorul controlului este un organ ierarhic superior celui faŃă de care se exercită controlul. Reprezintă o parte esenŃială a activităŃii de conducere în administraŃia publică şi se exercită în cadrul raporturilor de subordonare care există în interiorul diferitelor organe ale administraŃiei publice cât şi în cadrul subsistemelor ale sistemului organelor administraŃiei publice.

Pentru exercitarea controlului ierarhic nu sunt necesare dispoziŃii exprese ale legii. Textele de lege sunt necesare numai atunci când se doreşte o limitare a atribuŃiilor de control.

Controlul ierarhic poate fi declanşat pe baza unei sesizări sau a unei reclamaŃii, pe calea recursului ierarhic, pe care o face o persoană interesată împotriva unui act administrativ.

Recursul ierarhic este o posibilitate oferită de lege celor vătămaŃi în drepturile lor prin actele administrative, pe care o pot folosi înainte de a se adresa instanŃelor judecătoreşti cu acŃiune în contencios administrativ.

Controlul ierarhic se execută însă, în cea mai mare parte, din oficiu. Are ca scop descoperirea unor erori sau abuzuri şi constatarea calităŃii activităŃii desfăşurate de organele subordonate. Obiectul controlului ierarhic poate cuprinde toate elementele pe care le presupune activitatea organelor administraŃiei publice. Se poate referi la mijloace umane, materiale şi financiare ale organelor administraŃiei publice şi la activitatea acestor organe. Când se realizează un control exhaustiv, controlul ierarhic poate să se desfăşoare la locul unde funcŃionează organele controlate.

Controlul ierarhic priveşte operaŃiunile materiale, operaŃiunile administrative şi prin actele juridice pe care le fac aceste organe. Controlul poate fi făcut la faŃa locului, poate fi realizat prin cercetarea lucrărilor respective, sau actelor juridice la locul unde îşi desfăşoară activitatea organul de control.

Controlul ierarhic se poate desfăşura în timp, în mod continuu sau discontinuu. În cazul controlului continuu, activitatea organului subordonat este supusă controlului organului superior de fiecare dată când această activitate se desfăşoară. Se realizează în cadrul ierarhiei interioare, în care funcŃionarii superiori ierarhic controlează activitatea subordonaŃilor lor.

Privită din punct de vedere al momentului în care intervine activitatea de control, se poate observa că aceasta poate fi concomitentă cu activitatea controlată, poate fi anterioară sau posterioară acesteia.

Controlul ierarhic se poate realiza în mod inopinat, sau după o înştiinŃare prealabilă a celui care urmează să fie controlat.


67

OperaŃiunile de control ierarhic sunt cele mai complexe datorită faptului că ele cuprind întreaga activitate a organelor administraŃiei publice. Autorii controlului trebuie să aibă calităŃi profesionale care să le permită îndeplinirea misiunilor pe care le au.

Activitatea de control ierarhic se poate realiza în mod individual sau pe echipe. Realizarea controlului de către un colectiv permite alcătuirea echipei de control

din cadre cu o pregătire adecvată activităŃii care urmează să fie controlată. Practica controlului colegial dă mai multe garanŃii de obiectivitate.

Controlul ierarhic se referă atât la actele juridice pe care le fac organele subordonate sau funcŃionării acestora, cât şi la operaŃiunile materiale ale acestora.

Urmăreşte conformitatea acŃiunii administrative în raport cu sarcinile care revin administraŃiei în cauză. Este un control de legalitate, dar şi de oportunitate.

Efectele controlului ierarhic sunt de natură să asigure eficienŃa acŃiunii administrative supuse controlului.

Subiectul controlului poate impune refacerea actului sau a operaŃiunii materiale pe care le consideră neconforme cu elementele bazei de referinŃă, legalitatea şi oportunitatea acŃiunii. În competenŃa autorului controlului ierarhic poate să intre şi dreptul de a anula anumite acte juridice pe care le-au făcut funcŃionarii controlaŃi. Subiectul controlului poate dispune încetarea executării unui act de către organele sau funcŃionarii controlaŃi.

Autorul controlului poate să ia măsuri privind sancŃionarea disciplinară a celor care se fac vinovaŃi de anumite nereguli, sau să sesizeze autoritatea disciplinară în vederea aplicării unor sancŃiuni disciplinare. Dacă se constată că abaterea comisă constituie o infracŃiune, autorul controlului are obligaŃia de a sesiza organele de urmărire penală.

Autorul controlului ierarhic poate lua măsuri prin care să fie modificată situaŃia juridică a agentului controlat, sau să facă propuneri organelor competente în acest domeniu.

Va fi instituŃionalizat în măsura în care diferite părŃi componente ale sistemului administraŃiei publice vor fi organizate şi vor funcŃiona în mod autonom.

Baza de referinŃa a controlului priveşte legalitatea unor acte juridice pe care le fac organele administraŃiei publice supuse controlului, expres menŃionate de lege. Controlul de tutelă se poate exercita numai în cadrul unui termen care prezintă importanŃă pentru exercitarea acŃiunii în contencios administrativ.

Se exercită prin organe care au atribuŃii jurisdicŃionale şi care sunt incluse în sistemul organelor administraŃiei publice. Baza de referinŃă a acestui control priveşte numai legalitatea unor acte administrative expres prevăzute de lege. Rezultatul acestui control se exprimă în actele administrative de jurisdicŃie care pot face obiectul acŃiunilor în contencios administrative numai în anumite condiŃii.

3. CondiŃiile de admisibilitate ale acŃiunii în contencios subiectiv


68

Exercitarea dreptului la acŃiune se realizează de persoane fizice sau juridice în condiŃiile admiterii acŃiunii celui vătămat într-un drept al său de o autoritate publică.

Caracteristicile generale ale contenciosului administrativ sunt: - instanŃele de contencios administrativ sunt competente a se pronunŃa numai

asupra legalităŃii actelor a căror anulare se cere. O acŃiune având ca obiect oportunitatea unui act emis de o autoritate publică va fi respinsă ca inadmisibilă;

- obiectul acŃiunii în anulare îl pot constitui numai actele administrative de autoritate, cu excluderea celor de gestiune a căror legalitate este verificată de instanŃele de drept comun; - caracterul contradictoriu al soluŃionării litigiului, din independenŃa instanŃei în adoptarea soluŃiei, care odată consemnată în hotărâre, se bucură de autoritate de lucru judecat;

- instanŃele de contencios administrativ sunt instanŃe de drept comun în soluŃionarea litigiilor de contencios administrativ; ceea ce înseamnă că ori de câte ori legea nu dispune, competente să soluŃioneze acŃiunile de contencios sunt tribunalele;

- contenciosul administrativ român este un contencios de plină jurisdicŃie, ceea ce înseamnă că instanŃele pot proceda fie la anularea actului, fie la obligarea administraŃiei să elibereze un anumit act, fie la plata unei despăgubiri;

- contenciosul administrativ român are un caracter mixt, legea reglementând atât contenciosul subiectiv cât şi contenciosul subiectiv. Contenciosul subiectiv este reglementat de Legea nr.554/2004 care urmăreşte

apărarea prin acŃiunea în contencios a dreptului subiectiv ce aparŃine persoanei fizice sau juridice. În acest caz, instanŃa va verifica dacă reclamantul este titularul unui drept subiectiv şi dacă acesta a fost vătămat printr-un act administrativ.

CondiŃiile de admisibilitate a acŃiunii în contencios subiectiv sunt: caracterul individual al actului a cărui anulare se cere, reclamantul să invoce vătămarea unui drept subiectiv, actul să nu constituie prin natura sa o excepŃie de la controlul judecătoresc1, îndeplinirea procedurii administrative prealabile şi introducerea acŃiunii în termenul legal, actul atacat să fie ilegal.

Calitatea reclamantului în acŃiunea de contencios administrativ este condiŃionată, în primul rând, de capacitatea acestuia de a putea sta în justiŃie. Calitatea de persoană fizică sau juridică este necesară reclamantului pentru a putea folosi, în justiŃie, acŃiunea

1 Conform art.5 din legea contenciosului administrativ „Nu pot fi atacate în contencios administrativ: a) actele administrative ale autorităŃilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul; b) actele de comandament cu caracter militar, respectiv actele care Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinŃarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară. Actele administrative emise pentru aplicarea regimului stării de război, al stării de asediu sau al celei de urgenŃă, cele care privesc apărarea şi securitatea naŃională ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum şi pentru înlăturarea consecinŃelor calamităŃilor naturale, epidemiilor şi epizootiilor pot fi atacate numai pentru exces de putere.”


69

de contencios administrativ. Este o inovaŃie adusă de Legea contenciosului administrativ faŃă de reglementările anterioare. Astfel, Legea 1/1967, sub inspiraŃia ConstituŃiei din 1923 şi a legii Contenciosului administrativ din 1925, folosea o formulă generală pentru a desemna reclamantul în acŃiunea de contencios administrativ, adică termenul: „cel vătămat”…(în art. 107 din ConstituŃia din 1923 şi „oricine se pretinde vătămat”…(art. 1 din Legea Contenciosului administrativ din 1925).

Calitatea reclamantului în acŃiunea de contencios administrativ, persoană fizică sau juridică, este determinată de situarea sa ca administrat, ca particular, în raportul juridic în care se află cu autoritatea administrativă. Această calitate a reclamantului derivă din particularitatea pe care o are actul administrativ de a fi executoriu din oficiu. Autoritatea administrativă neavând nevoie să recurgă la justiŃie pentru a obŃine titlu executor, cei administraŃi, subiecte în raporturile juridice cu administraŃia, beneficiază de a se plânge judecătorului printr-o acŃiune în contencios administrativ. Deci, în totalitatea lor, aceste subiecte de drept cărora li se adresează actele administrative trebuie să beneficieze de acŃiunea în contencios administrativ. De aceea excepŃiile trebuie să fie extrem de restrânse, dacă nu inexistente.

Remarcăm, cu privire la persoanele fizice, că această calitate de reclamant o pot avea, în afară de particularii în raporturile lor cu autorităŃile administrative şi funcŃionării acestor autorităŃi, atunci când se aduce atingere drepturilor pe care le au prin acte administrative emise de autorităŃile administrative cărora le aparŃin respectivii funcŃionari. În această situaŃie sunt, de pildă, funcŃionarii atunci când se prezintă la un concurs pentru ocuparea unui post în instituŃia în care lucrează.

Legea contenciosului administrativ condiŃionează folosirea acŃiunii în contencios administrativ de vătămarea drepturilor recunoscute de lege pe care o pretind persoanele fizice şi juridice care se plâng în justiŃie.

Pentru a folosi acŃiunea în contencios administrativ, reclamantul trebuie să fie beneficiarul unui drept subiectiv pe care legea îl recunoaşte şi pe care autoritatea administrativă pârâtă are obligaŃia să-l respecte şi eventual, să-l realizeze în favoarea reclamantului.

Pentru acŃiunea în contencios administrativ nu este suficientă existenŃa unui interes legitim, ci trebuie dovedită existenŃa încălcării unui drept subiectiv care aparŃine reclamantului şi care să fie stabilit prin lege sau prin actele emise pe bază şi în executarea legii. Reiese de aici că sursa dreptului încălcat trebuie să fie legea, sau actele emise pe bază şi în executarea legii şi nu contractul. De asemenea, aici este necesar i nu contractul. De asemenea, aici este necesar ca administraŃiei publice şi în general autorităŃilor administrative să le revină obligaŃia, în cadrul competenŃei pe care o au, să realizeze aceste drepturi sau să le respecte. Prin urmare, în acest punct se exprimă corelaŃia dintre drepturile şi obligaŃiile care se formează între autorităŃile administrative şi cei administraŃi în cadrul raporturilor juridice. Cei administraŃi au dreptul să se plângă


70

în contencios administrativ în cazul în care drepturile lor nu sunt respectate de către autorităŃile administrative care au obligaŃia în această privinŃă.

În ceea ce priveşte felul drepturilor care pot face obiectul acŃiunii în contencios administrativ, din formularea legii că acŃiunea este deschisă pentru orice fel de drept, condiŃia este numai ca dreptul să fie recunoscut de lege, de aceea, nu se poate alcătui o listă a drepturilor recunoscute de lege a căror încălcare ar constitui o vătămare a persoanelor fizice sau juridice, pentru acŃiunea în contencios administrativ. Această listă ar fi mereu în schimbare. EsenŃială este existenŃa dreptului recunoscut de lege în favoarea reclamantului.

În afara existenŃei dreptului recunoscut de lege, mai necesar ca acŃiunea să prezinte interes pentru reclamant, fără interes neexistând acŃiunea în justiŃie. Astfel, deşi dovedeşte existenŃa unui drept încălcat de administraŃie, reclamantul nu poate folosi acŃiunea în justiŃie pentru anularea unui act administrativ care a fost retras de administraŃie, sau şi-a produs deja efectele juridice.

CondiŃia vătămării unui drept recunoscut de lege, pe care am cercetat-o mai sus este strâns legată de aceea prevăzută de art. 1 al Legii contenciosului administrativ şi anume ca această vătămare să rezulte dintr-un act administrativ, sau din refuzul nejustificat al unei autorităŃi administrative de a rezolva o cerere a reclamantului privitoare la un drept recunoscut de lege. În continuare, în aliniatul al doilea al art. 1 se mai precizează că este considerat refuz nejustificat de rezolvare a cererii referitoare la un drept recunoscut de lege şi faptul de a nu răspunde petiŃionarului în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii respective, dacă prin lege nu se prevede un alt termen.

De aceea vom constata că legea 554/2004 cuprinde numai parŃial contenciosul administrativ. Ocupându-se numai de litigiile în care sunt implicate actele administrative nu şi alte acte juridice, cum ar fi de exemplu contractele administrative şi actele de gestiune.

NoŃiunea actului administrativ, în concepŃia Legii contenciosului administrativ, are o sferă, după cum vom vedea, mai largă decât cea folosită în Legea 1/1967, ceea ce conferă legii menŃionate rolul pozitiv de a lărgii controlul judecătoresc asupra activităŃii de organizare a executării şi de executare a legii, precum şi de proteguire a drepturilor pe care le au persoanele fizice şi juridice. Textul cuprins în art. 1 din Legea contenciosului administrativ ar părea că se referă la mai multe cauze care ar duce la vătămarea drepturilor unor persoane fizice sau juridice şi anume vătămarea printr-un act administrativ, sau prin refuzul nejustificat al unei autorităŃi administrative, sau prin nerezolvarea în termen a unei astfel de cereri, care se consideră refuz nejustificat. În realitate suntem în faŃa unei singure cauze şi anume vătămarea dreptului printr-un act administrativ.

Aşadar în noŃiunea actului administrativ vom constata existenŃa a două importante elemente şi anume voinŃa juridică cuprinsă în actul administrativ şi autoritatea


71

administrativă care este autorul acestei voinŃe juridice şi care organizează executarea legii şi care poate deveni pârât în litigiul care formează obiectul contenciosului administrativ.

CondiŃia cerută de lege pentru a folosi acŃiunea în contencios administrativ poate fi ca vătămarea dreptului să se facă printr-o manifestare de voinŃă juridică anume, care să vatăme un drept recunoscut de lege, drept care aparŃine unei persoane fizice sau juridice. Deci, nu vor putea face obiectul acŃiunilor în contencios administrativ simplele fapte materiale sau operaŃiunile administrative care nu produc, prin ele însele, efecte juridice.

Cu privire la operaŃiunile administrative, interesul distincŃiei faŃă de actele administrative este deosebit de important pentru că multe dintre acestea prezintă aspecte care dau posibilitatea considerării lor ca acte administrative. Astfel, aceste operaŃiuni se realizează în cadrul procesului administrativ, pe baza şi în executarea legii, şi din această cauză produc anumite efecte juridice, dur nu prin ele însele, ci prin efectul normelor juridice care le reglementează. Aşa de pildă, sun avizele care se dau în legătură cu emiterea actelor administrative şi la care ne vom referi într-un alt paragraf.

Avizele au aparenŃa unor acte juridice. Eventualele efecte juridice pe care le produc avizele respective se datorează normelor juridice care le reglementează şi nu cuprinde o voinŃa juridică proprie de natură a forma o situaŃie juridică nouă.

Dificultatea distincŃiei între operaŃiunea administrativă şi actul administrativ provine şi de la forma scrisă pe care o au şi a invocării competenŃei autorilor lor, a semnăturilor şi ştampilelor, precum şi a altor aspecte de formă pe care le găsim şi la actele administrative.

OperaŃiunile administrative pot fi verificate sub aspectul legalităŃii numai în legătură cu actul administrativ care face obiectul acŃiunii în justiŃie.

Ceea ce este necesar actului administrativ pentru a face obiectul acŃiunii în contencios administrativ, potrivit legii 554/2004, este vătămarea unor drepturi recunoscute de lege în favoarea persoanelor fizice sau juridice reclamante în aceste acŃiuni. Desigur că o astfel de condiŃie este satisfăcută numai în cazul în care intervine un act administrativ individual, pentru că numai astfel de act poate vătăma un drept care aparŃine unei persoane fizice sau juridice.

În condiŃiile contenciosului administrativ, cum este cel prevăzut de lege, care condiŃionează acŃiunea de vătămare a unui drept recunoscut de lege şi care aparŃine persoanei fizice sau juridice reclamante, trebuie să fi intervenit o astfel de manifestare de voinŃă juridică care să vatăme dreptul persoanei respective. Dacă acŃiunea ar fi condiŃionată de vătămarea unui interes personal şi legitim, actul administrativ cu caracter normativ ar putea face obiectul unei asemenea acŃiuni.

Dacă actele administrative normative nu pot face obiectul unei acŃiuni în contencios administrativ, aceasta nu înseamnă că aceste acte nu pot fi cenzurate, sun


72

aspectul legalităŃii lor, în cadrul unei acŃiuni în contencios administrativ. Aceasta se va face însă în legătură cu legalitatea actului administrativ prin care s-a adus vătămarea unui drept care aparŃine persoanei fizice sau juridice reclamante în acŃiunea în care este sesizată instanŃa de judecată.

De asemenea, pentru ca actul administrativ să poată face obiectul acŃiunii în justiŃie trebuie să fie susceptibil de executare. Susceptibilitatea actului administrativ de a fi executoriu priveşte intrarea în vigoare a actelor administrative. Intrarea în vigoare a actelor administrative relevă şi un alt aspect, anume acela al susceptibilităŃii lor de a produce efecte juridice. Ceea ce interesează, în legătură cu exercitarea acŃiunii în contencios administrativ, este susceptibilitatea actului administrativ de a fi executoriu şi aceasta se produce faŃă de cei administraŃi în momentul în care este opozabil acestora. Prin urmare, din momentul în care administraŃia a făcut cunoscută manifestarea sa de voinŃă juridică prin care se vatămă un drept recunoscut de lege unei persoane fizice sau juridice şi actul a devenit susceptibil de executare, din acest moment actul respectiv poate face obiectul acŃiunii în contencios administrativ.

Vătămarea drepturilor reclamantului poate să provină şi din manifestarea negativă a voinŃei juridice a respectivelor subiecte de drept. Aceasta este reaua voinŃă a celor care organizează executarea legii şi care constituie, după părerea noastră tot o manifestare din voinŃă juridică care se structurează în celelalte două ipoteze ale existenŃei actului administrativ şi anume refuzul nejustificat manifest sau tacit al unei pretenŃii juridice formulată în cererea reclamantului, sau nerezolvarea cererii în termenul stabilit de lege.

Cele două ipoteze sunt prevăzute separat de actul administrativ în Legea 554/2004, părând a fi adăugate acestuia, în fond refuzul nejustificat constituie tot un act administrativ.

Într-adevăr, principiul legalităŃii în organizarea exercitării legii şi exercitarea competenŃei înseamnă dreptul şi obligaŃia, în acelaşi timp, autorităŃii administrativă de a intervenii manifestându-şi voinŃa juridică şi de a satisface, astfel, pretenŃiile juridice întemeiate pe valorificarea unor drepturi conferite diferitelor subiecte de drept, persoane fizice şi juridice. Refuzul este un act administrativ, după părerea noastră. Refuzul nejustificat fiind un act administrativ ilegal.

Cu privire la refuzul manifest, nu încape îndoială că suntem în faŃa unei veritabile decizii a administraŃiei publice prin care se poate respinge nejustificat pretenŃia juridică a solicitantului. Mai dificilă este situaŃia în care refuzul rezultă din tăcerea administraŃiei care nu răspunde solicitantului, sau n-o face într-un termen prevăzut de lege. Această tăcere echivalează cu decizia de respingere a pretenŃiei juridice formulate de persoana fizică sau juridică.

Tăcerea în cazul în care administraŃia are obligaŃia să facă ceva în realizarea unui drept recunoscut de lege, se consideră refuz nejustificat al unei pretenŃii juridice şi deschide posibilitatea acŃiunii în contencios administrativ.


73

Al treilea element de mare importanŃa în definirea actului administrativ se referă la autorul acestuia.

În această privinŃă vom sublinia că Legea 554/2004 marchează o modificare esenŃială fată de Legea 1/1967 care concepea actul administrativ ca fiind opera exclusivă a organelor administraŃiei de stat. ConcepŃia rezultă indubitabil, din felul în care menŃionata lege distribuia competenŃa instanŃelor judecătoreşti în materie, stabilind pentru judecătorii soluŃionarea litigiilor care se referea la actele administrative ale organelor locale ale administraŃiei de stat, iar pentru tribunalele judeŃene şi ale municipiului Bucureşti, cele care priveau actele administrative ale organelor centrale ale marketing de stat, excluzând actele administrative ale Consiliului de Miniştri, considerat organ suprem al administraŃiei de stat.

Problema autorului actului administrativ are o importanŃă covârşitoare pentru stabilirea noŃiunii de contencios administrativ. Este o problemă care poate să îngusteze sfera acestui contencios la sistemul puterii publice şi mai mult al puterii executive, sau aşa cum este firesc să-l extindă la toate sistemele care cuprind instituŃii care au competenŃa de a organiza executarea legii, fie că aparŃin autorităŃii publice, fie că se situează în afara autorităŃilor publice, care realizează activitatea de interes public prevăzut şi reglementat de lege.

NoŃiunea de autoritate publică ca emitent al actului administrativ nu poate fi admisă pentru că o astfel de noŃiune scoate din sfera autorităŃii administrative instituŃiile care realizează activităŃi de interes public prevăzute de lege dar nu aparŃin sistemelor care grupează instituŃii publice, activitatea lor înregistrându-se în sfera serviciilor de interes public. Această categorie de autorităŃi administrative realizează activităŃi de organizare a executării legii având competenŃe de a emite acte administrative şi putând fi în situaŃia de a refuza pretenŃii juridice ale persoanelor cărora legea le conferă drepturi, astfel deschizându-se perspectiva acŃiunii în contencios administrativ. În această privinŃă ne referim la barourile de avocaŃi, la universităŃile particulare autorizate sau acreditate, la diferitele corpuri de profesionişti organizate pe baza legii etc. În activitatea acestor instituŃii există atribuŃii organizatorice a executării legii care le conferă calitatea de autoritate administrativă.

Precizându-se calitatea emitentului actului administrativ se conturează acum clar calitatea pârâtului în procesele de contencios administrativ, dar şi natura juridică a litigiilor deduse în faŃa instanŃelor judecătoreşti în cadrul contenciosului administrativ.

Calitatea procesuală pasivă pe care o are pârâtul în procesele de contencios administrativ derivă din exerciŃiul defectuos al competenŃei pe care o are acesta cu privire la organizarea executării legii. CompetenŃa la care ne referim se exercită în cadrul unor instituŃii publice în special şi a unor instituŃii de interes public în mod excepŃional şi anume atunci când acestea desfăşoară activităŃi prevăzute de lege şi care sunt legate de organizarea executării legii.


74

Prin urmare în procesul de contencios administrativ totdeauna este necesară citarea instituŃiei publice sau de interes public în cadrul căreia se exercită activitatea de organizare a executării legii. PrezenŃa subiectelor de drept care exercită în mod direct competenŃa va fi necesară în cazul în care este angajată răspunderea personală a acestora în cauzele respective.

În concluzie Legea 554/2004, folosind noŃiunea autorităŃii administrative a desemnat autorii actelor administrative, a lărgit mult sfera noŃiunii actelor administrative supuse controlului judecătoresc pe calea acŃiunii în contencios administrativ. Acesta este un fapt remarcabil în ceea ce priveşte asigurarea protecŃiei persoanelor fizice şi juridice.

Conform art. 5 din Legea nr.554/2004, „Nu pot fi atacate în contencios administrativ:

a) actele administrative ale autorităŃilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul. Legea 554/2004 reglementează contenciosul administrativ ca drept comun în materia actelor administrative de autoritate. Categoria actelor administrative de gestiune interesează însă ca grupă specială de acte exceptate de la controlul judecătoresc toate actele de gestiune săvârşite de stat în calitate de persoană juridică şi pentru administrarea patrimoniului său.

Nu există nici o justificare pentru a scoate în afara contenciosului administrativ actele administrative ale Parlamentului.

Pentru actele de gestiune făcute de stat este deschisă acŃiunea de drept comun. b) actele de comandament cu caracter militar, nu pot face obiectul acŃiunii în

contencios administrativ, ele reprezentând acte făcute de organele militare în scopul asigurării ordinii şi disciplinei în unităŃile militare, a cadrelor militare din aceste unităŃi.

Ori de câte ori autorităŃile militare acŃionează în organizarea executării şi executării legii în raporturile cu persoanele fizice şi juridice în vederea producerii de efecte juridice străine de necesităŃile operaŃiunilor militare, actele administrative emise în aceste cazuri dacă vatămă drepturile unor persoane fizice sau juridice, sunt susceptibile a fi contestate prin acŃiuni în contencios administrativ. Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinŃarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

Actele administrative emise pentru aplicarea regimului stării de război, al stării de asediu sau al celei de urgenŃă, cele care privesc apărarea şi securitatea naŃională ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum şi pentru înlăturarea consecinŃelor calamităŃilor naturale, epidemiilor şi epizootiilor pot fi atacate numai pentru exces de putere.” Aceste acte sunt exceptate de la acŃionarea în contenciosul administrativ, deoarece privesc un domeniu foarte important al existentei statului, ceea ce le conferă un caracter pronunŃat politic.

CondiŃiile de admisibilitate ale acŃiunii în contencios obiectiv


75

În afara persoanelor juridice sau fizice cărora li se recunoaşte dreptul de a introduce acŃiuni în justiŃie în vederea protejării drepturilor lor subiective, atât ConstituŃia prin art.122 alin.4, Legea nr.215/2001 şi art.1 alin.8 din Legea nr.554/2004, conferă prefectului posibilitatea a introduce acŃiune în contencios administrativ, precum şi AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici, precum şi de „orice persoană de drept public vătămată într-un drept său, după caz, când s-a vătămat un interes legitim”.

Alături de aceştia, se pot adresa instanŃelor de contencios administrativ şi Avocatul Poporului, cât şi Ministerul Public, dacă apreciază că ilegalitatea actului sau excesul de putere al autorităŃii administrative nu poate fi înlăturat decât prin justiŃie, ori când Ministerul Public apreciază că încălcările drepturilor, libertăŃilor şi intereselor legitime ale persoanelor se datorează existenŃei unor acte administrative unilaterale individuale ale autorităŃilor publice emise cu exces de putere.

După cum am mai arătat, controlul de legalitate al actelor administrative de autoritate se exercită atât sub forma controlului administrativ cât şi a controlului instanŃelor judecătoreşti, care la rândul lui se împarte în controlul instanŃelor judecătoreşti de contencios administrativ şi în controlul instanŃelor judecătoreşti de drept comun.

Controlul legalităŃii actelor administrative este determinat de cerinŃele principiului legalităŃii care guvernează întreaga activitate a serviciilor publice administrative, inclusiv aceea de a adopta sau emite acte administrative de autoritate, cu respectarea prevederilor legale.

ConstituŃia României din anul 1991 revizuită în anul 2003 stabileşte prin dispoziŃiile sale şi forma de control a administraŃiei publice locale realizată în cadrul structural al administraŃiei publice.

Această modalitate de control rezultă implicit din dispoziŃiile constituŃionale ale art.101 alin.(1), ultima teză, potrivit căreia Guvernul „exercită conducerea generală a administraŃiei publice”.

În literatura de specialitate , forma de control „înfăptuit de către administraŃia publică asupra ei însăşi poartă denumirea de control administrativ”. Controlul administrativ al legalităŃii actelor administrative de autoritate se exercită la cerere sau din oficiu. În cazul în care controlul se exercită la cerere suntem în prezenŃa unui recurs administrativ, iar dacă acest control se exercită din oficiu, suntem în faŃa unui control administrativ care, la rândul lui poate fi intern, ierarhic sau extern de specialitate.

Astfel, după modul cum acŃionează controlul administrativ la nivelul sistemului de administraŃie publică locală este denumit fie intern, când se realizează de către persoane şi compartimente, fie extern, când se exercită de către autorităŃi sau funcŃionari din afara autorităŃilor administraŃiei publice locale.


76

Controlul intern este controlul de legalitate pe care îl exercită organul ori conducătorul organului care adoptă sau emite un act administrativ fie direct, fie solicitând compartimentului juridic din cadrul autorităŃii administrative opinia sau altui compartiment din cadrul autorităŃii respective. Astfel, conform art.85, alin.(1),lit. „c” din Legea nr.215/2001, secretarul comunei sau oraşului are atribuŃia de a aviza proiectele de hotărâri ale consiliului local, asumându-şi răspunderea pentru legalitatea acestora.

O chestiune deosebită prezintă controlul de legalitate exercitat de prefect, în temeiul art.135 alin.(1) din Legea nr.215/2001, adică a stabili dacă acesta este control intern în cadrul administraŃiei publice locale sau este un control ierarhic ori un control extern de specialitate.

Dacă Ńinem seama de prevederile alin.(2) al art.132 din aceeaşi lege potrivit cărora, între prefect pe de o parte, şi consiliile locale, judeŃene şi primarii, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare considerăm că acest control nu este un control intern, deoarece prefectul nu face parte din organele menŃionate în art.119 şi art.120 din ConstituŃia României, dar nu este nici un control ierarhic pentru că, prefectul, după cum rezultă din art.122 din ConstituŃia României şi din art.132 din Legea nr.215/2001, nu este organul ierarhic superior al autorităŃii administraŃiei publice. Putem spune atunci că prefectul exercită un control extern de specialitate care priveşte numai legalitatea actelor autorităŃilor administraŃiei publice locale.

Controlul ierarhic sau controlul extern este controlul exercitat din oficiu de către organele ierarhic superioare asupra activităŃii organelor în subordine.

Controlul extern trebuie privit ca modalitate de control care se exercită asupra administraŃiei publice locale sub un dublu aspect, şi anume:

- al controlului administrativ - exercitat de către Guvern, prin structurile sale din teritoriu, respectiv Prefectul, ca reprezentant al Guvernului pe plan local;

- al controlului specializat - exercitat asupra activităŃii administraŃiei publice locale, în domeniile de activitate în care autorităŃile administraŃiei publice locale exercită competenŃe depline şi exclusive. Controlul administrativ specializat urmăreşte realizarea unui control de legalitate dar şi a unui control de oportunitate.

Cea mai relevantă formă a controlului prefectului o reprezintă controlul de legalitate asupra actelor administrative ale autorităŃilor administraŃiei publice locale. Astfel, controlul asupra actelor administrative adoptate sau emise de către autorităŃile deliberative şi executive ale administraŃiei publice locale este prima şi ceam mai importantă formă a controlului administrativ exercitat asupra administraŃiei publice locale.


77

El este cu atât mai important cu cât vizează activitatea desfăşurată de autorităŃile locale în exercitarea atribuŃiilor legale ce le-au fost conferite, pe linia rezolvării problemelor de interes local.

Deci, obiectul controlului îl constituie actul administrativ, adică acea formă principală a activităŃilor administraŃiei publice locale care constă într-o manifestare

unilaterală şi expresă de voinŃă de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi

obligaŃii, în realizarea prerogativelor de putere publică.

Fiind prin excelenŃă un control de legalitate şi nu de oportunitate, exercitarea acestei forme a controlului administrativ vizează conformarea actelor administrative supuse controlului cu legile adoptate de Parlament, precum şi cu alte acte normative care au o forŃă juridică superioară.

Dintre condiŃiile generale de legalitate pe care ar trebui să le îndeplinească orice act administrativ supus controlului amintim necesitatea emiterii sau adoptării actului administrativ în conformitate cu litera şi spiritul ConstituŃiei, a legilor şi ordonanŃelor,

în limitele competenŃei autorităŃii emitente, cu respectarea formei şi a procedurii

prevăzute de lege.

Spre deosebire de controlul de oportunitate, care vizează exclusiv mijloacele întrebuinŃate de administraŃie în realizarea scopului său, controlul de legalitate se rezumă doar la atingerea acestui scop, adică finalizarea activităŃii administraŃiei, respectiv la realizarea interesului public pe care îl promovează şi îl satisface.

Sub aspectul activităŃii desfăşurate de autorităŃile reprezentative ale

colectivităŃilor locale, atributul de control al prefectului se exercită asupra „acŃiunii” administraŃiei publice, în sensul emiterii de acte juridice nefiind reglementată situaŃia inacŃiunii autorităŃilor administraŃiei publice locale sau judeŃene sau a refuzului îndeplinirii atribuŃiilor prevăzute de lege, în direcŃia rezolvării şi gestionării treburilor publice locale.

Astfel, controlul administrativ al prefectului vizează exclusiv „ceea ce face” administraŃia publică locală, în sensul manifestării unilaterale de voinŃă, nu şi „ceea ce ar trebui să facă” sau „ceea ce nu face” aceasta.

Din acest punct de vedere, controlul prefectului prezintă caracterele unui control administrativ de legalitate, posterior emiterii sau adoptării actului administrativ. Nefiind un control de oportunitate, prefectul nu se poate substitui autorităŃilor locale, în sensul emiterii, în locul acestora, a deciziilor neluate ori impuse de necesităŃi de ordine publică.

CondiŃiile de admisibilitate ale acŃiunii în contencios obiectiv se referă în principal la: calitatea procesuală activă exclusivă a prefectului şi a AgenŃiei


78

FuncŃionarilor Publici2, obiectul acŃiunii în contencios obiectiv este mai restrâns în comparaŃie cu acŃiunea în contencios subiectiv, hotărârile consiliului local, judeŃean şi dispoziŃiile primarilor şi a preşedinŃilor consiliilor judeŃene.

Calitatea procesuală conferă posibilitate părŃii de a sta în proces în calitate de reclamant sau pârât. NoŃiunea se referă strict la părŃi, dar alături de aceasta, Codul de procedură civilă utilizează noŃiunea de calitate juridică atunci când părŃile nu stau în nume propriu (art.112 pct.2 şi art.161 C.pr.civ., caz în care vorbim despre calitatea de reprezentant al părŃii). Lipsa calităŃii procesuale este o excepŃie de fond şi atrage respingerea cererii părŃii respective, în timp ce lipsa calităŃii de reprezentant al părŃii este excepŃie de procedură şi atrage anularea cererii. Calitatea procesuală trebuie să existe atât în persoana titularului dreptului dedus judecăŃii, cât şi în persoana pârâtului - cel obligat la respectarea dreptului respectiv. În cazul intereselor ce se pot realiza numai pe calea justiŃiei calitate procesuală au cei care îndeplinesc condiŃia legală care le ocroteşte interesul respectiv. Uneori legea recunoaşte calitatea procesuală activă cunoscută şi sub denumirea de legitimare procesuală activă extraordinară altor persoane îndreptăŃite să pornească acŃiunea decât titularilor drepturilor subiective, şi amintim art.45 C.pr.civ. care îl îndreptăŃeşte pe procuror să pornească unele acŃiuni, autoritatea tutelară care poate promova acŃiuni de punere sau ridicare a interdicŃiei, de desfiinŃare sau desfacere a adopŃiei, etc. Literatura de specialitate atestă existenŃa şi a legitimării procesuale pasive extraordinare în cazul răspunderii pentru altul (situaŃia art.1000 alin.2 - 4 C.civ.) când calitatea procesuală pasivă o are altă persoană de cât aceea care săvârşit fapta ilicită. Prin dispoziŃii speciale se recunoaşte calitate procesuală activă şi unor organe îndreptăŃite să exercite acŃiuni de care sunt interesate unele grupuri de persoane. Se exemplifică prin art.28 din Legea nr.54/1991 privind sindicatele, care permite sindicatului să apere drepturile membrilor săi ce decurg din legislaŃia muncii şi din contractele colective de muncă în faŃa organelor de justiŃie, precum şi cu art.38 lit.f din OrdonanŃa nr.21/1992 care permite asociaŃiilor pentru protecŃia consumatorilor de a introduce acŃiuni în justiŃie pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale membrilor acestora. Primul care trebuie să îşi justifice calitatea sa procesuală este reclamantul îndatorat să indice în cererea de chemare în judecată obiectul acesteia, motivele de fapt şi de drept, pe care o întemeiază. Prin aceasta el îşi justifică îndreptăŃirea de a cere sprijinul justiŃiei în ocrotirea dreptului său şi deci, calitatea procesuală activă. Raportându-se la pârât căruia îi opune dreptul său, el justifică raportul de drept material dedus judecăŃii şi faptul că verificările care trebuiesc făcute de instanŃă, iar apoi hotărârea ce se va pronunŃa îl privesc pe pârâtul determinat de el. InstanŃa este datoare să stabilească dacă părŃile determinate prin cererea de chemare în judecată au

2 AgenŃia poate ataca în faŃa instanŃei de contencios administrativ actele autorităŃilor publice centrale şi locale prin care se încalcă legislaŃia privind funcŃia publică.


79

legitimare procesuală activă şi pasivă. Uneori, verificarea presupune administrarea de probe pe care instanŃa este obligată să le dispună. Calitatea procesuală activă sau pasivă după caz, poate fi transmisă prin convenŃii, precum şi prin puterea legii. Transmisiunea legală, în cazul persoanelor fizice se realizează pe calea succesiunii atunci când una dintre părŃi încetează din viaŃă în cursul procesului, iar moştenitorii care acceptă succesiunea îi iau locul. Există cazuri când legea nu permite transmiterea calităŃii procesuale, şi se exemplifică prin procesul de divorŃ. În cazul decesului unei părŃi în timpul divorŃului, căsătoria încetează prin deces, iar dosarul se închide cu această constatare. Alteori, legea prevede expres că acŃiunea nu se transmite moştenitorilor, şi se exemplifică cu acŃiunea în stabilirea filiaŃiei faŃă de mamă, cu acŃiunea în tăgăduirea paternităŃii, precum şi aceea în stabilirea paternităŃii. În cazul persoanelor juridice, transmiterea calităŃii procesuale are loc în cazul reorganizării persoanei juridice care este parte în proces prin comasare sau divizare astfel că, persoanele juridice nou create sau care au preluat fracŃiuni din patrimoniul divizat, dobândesc în proces aceeaşi calitate pe care a avut-o persoana juridică reorganizată. Transmisiunea convenŃională a calităŃii procesuale constă într-un contract prin care una dintre părŃi cedează unui terŃ dreptul său procesual, iar acesta devine subiect activ sau pasiv în cauză conform calităŃii pe care a avut-o cesionarul. În toate cazurile de transmisiuni a calităŃii procesuale, cel care intră în litigiu preia procesul în starea în care se găseşte la acea dată iar actele procesuale săvârşite de antecesorul său îi sunt opozabile.

Hotărârile Consiliului local şi hotărârile Consiliului judeŃean sunt acte administrative cu caracter general, acte generatoare de efecte juridice, făcute în cazul funcŃiunii administrative şi în conformitate cu prevederile legale.

Într-o altă opinie din literatura de specialitate s-a arătat că, actele de autoritate sunt acele acte administrative prin care se ordonă sau se interzice ceva administraŃilor, sub ameninŃarea de constrângere.

Pe baza trăsăturilor caracteristice ale actului de drept administrativ de autoritate considerăm că actul administrativ de autoritate este o manifestare unilaterală de voinŃă a unui organ al administraŃiei publice, manifestare care se întemeiază pe lege sau pe un act administrativ emis ori adoptat de un organ al administraŃiei publice ierarhic superior. Manifestarea de voinŃă trebuie să aparŃină organului competent să-l adopte, în cazul nostru consiliul local sau consiliul judeŃean.

Hotărârile consiliului local şi ale consiliului judeŃean indiferent dacă sunt acte administrative cu caracter normativ sau cu caracter individual sunt acte supuse controlului de legalitate al prefectului.

Exercitarea controlului administrativ al prefectului în privinŃa legalităŃii acestor acte vizează, în primul rând, conformitatea acestor acte cu prevederile legale în materia


80

supusă reglementării, dar şi cu conformitatea acestora cu alte acte juridice de forŃă juridică superioară, subsecvente legii, inclusiv asigurarea respectării reglementărilor interne ale autorităŃii locale emitente.

De asemenea, controlul prefectului trebuie să vizeze şi aspectele procedurale care preced emiterea sau adoptarea actului administrativ şi care pot afecta validitatea actului, inclusiv respectarea tuturor actelor normative aplicabile domeniului respectiv.

Astfel, potrivit alin.(1) al art.46 din Legea nr.215/2001, privind administraŃia publică locală, în exercitarea atribuŃiilor ce-i revin, consiliul local adoptă hotărâri, cu votul majorităŃii membrilor prezenŃi, în afară de cazurile în care legea sau regulamentul de organizare şi funcŃionare a consiliului cere o altă majoritate. Hotărârile privind contractarea de împrumuturi, în condiŃiile legii, administrarea domeniului public şi privat al comunei sau oraşului, participarea la programele de dezvoltare judeŃeană, regională, zonală sau de cooperare transfrontalieră, organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităŃii şi amenajarea teritoriului precum şi cele privind asocierea sau cooperarea cu alte autorităŃi publice, cu organizaŃii neguvernamentale, cu persoane juridice române sau străine dispune alin.(2) al aceluiaşi articol, se adoptă cu votul a cel puŃin două treimi din numărul consilierilor în funcŃie.

Potrivit alin.(3), hotărârile privind bugetul local, precum şi cele prin care se stabilesc impozite şi taxe locale, se adoptă cu votul majorităŃii consilierilor în funcŃie, iar conform alin.(4) consiliul local poate stabili ca unele hotărâri să fie luate prin vot secret. Hotărârile cu caracter individual cu privire la persoane, prevede, acelaşi alineat, vor fi luate întotdeauna prin vot secret, cu excepŃiile prevăzute de lege. Hotărârile adoptate de consiliul local cu încălcarea acestor dispoziŃii legale sunt nule de drept. Nulitatea se constată de către instanŃa de contencios administrativ. AcŃiunea poate fi introdusă de orice persoană interesată. Pentru evitarea adoptării acestor hotărâri, secretarul nu va contrasemna hotărârea şi va expune consiliului local opinia sa motivată, care va fi consemnată în procesul verbal de şedinŃă. Secretarul va comunica hotărârile, dacă totuşi au fost adoptate, primarului şi prefectului, de îndată, dar nu mai târziu de 3 zile de la data adoptării pentru efectuarea controlului de legalitate.

Tot ca şi consiliile locale, consiliul judeŃean, conform art.109, în exercitarea atribuŃiilor ce-i revin adoptă hotărâri cu votul majorităŃii membrilor prezenŃi, în afară de cazurile în care legea sau regulamentul de organizare şi funcŃionare a consiliului cere o altă majoritate.

Hotărârile consiliului judeŃean potrivit alin.2 al art.109 se semnează de preşedinte sau, în lipsa acestuia, de vicepreşedintele consiliului judeŃean care a condus şedinŃa şi se contrasemnează pentru legalitate de secretarul general al judeŃului.

Hotărârile consiliului local, dispune art.48 al aceluiaşi act normativ se semnează de consilierul care conduce şedinŃa de consiliu şi se contrasemnează pentru legalitate de către secretar.


81

După adoptare aceste acte administrative de autoritate sunt înaintate în termenele prevăzute de lege Prefectului pentru exercitarea controlului de legalitate.

Momentul declanşării controlului de legalitate, după opinia unui autor, variază între un control exercitat „posterior” şi „concomitent” emiterii actului administrativ.

Astfel, în reglementarea iniŃială a Legii administraŃiei publice locale, nr.69/1991, prefectul declanşa controlul de legalitate, ulterior adoptării hotărârilor consiliului local şi judeŃean şi intrării în vigoare a acestora.Prin modificarea şi completarea adusă de normele Legii nr.24/1996 prefectul exercita controlul ulterior adoptării hotărârilor însă anterior intrării în vigoare a acestora.

Abrogarea Legii nr.69/1991, republicate prin intrarea în vigoare a Legii nr.215/2001, privind administraŃia publică locală s-a schimbat atât filosofia dar şi mecanismul controlului de legalitate exercitat de către prefect, revenindu-se la vechiul sistem de control, consacrat de prima reglementare modernă, post revoluŃionară.

Acte administrative de autoritate emit şi primarii comunelor, oraşelor şi municipiilor, precum şi ai sectoarelor municipiului Bucureşti şi primarul general al municipiului Bucureşti. Actele administrative emise de aceştia se numesc, cum prevede art.71, alin.(1) din Legea nr.215/2001 dispoziŃii. Tot dispoziŃii se numesc potrivit art.117, alin.(1) de aceeaşi lege, şi actele administrative de autoritate emise de preşedinŃii consiliilor judeŃene. Aceste dispoziŃii ale primarilor şi ale preşedinŃilor consiliilor judeŃene au fie caracter normativ, fie individual.

Ca şi actele administrative adoptate de către autorităŃile locale, actele emise, dispoziŃiile, fac parte din actele supuse controlului de legalitate al prefectului indiferent dacă dispoziŃiile sunt acte cu caracter normativ sau sunt acte administrative cu caracter individual. Fac astfel, obiectul controlului prefectului şi dispoziŃiile primarilor emise în aplicare hotărârilor consiliilor locale ce pot conŃine şi norme cu caracter normativ, respectiv cele emise în exercitarea atribuŃiilor proprii conferite de lege.

DispoziŃiile preşedinŃilor consiliilor judeŃene sunt supuse şi ele controlului de legalitate al prefectului care reprezentant al Guvernului în judeŃe şi care urmează acelaşi regim al controlului actelor administrative al autorităŃilor autonome locale şi judeŃene.

Aşa cum am mai arătat exercitarea controlului administrativ al prefectului în privinŃa legalităŃii dispoziŃiilor primarilor şi a preşedinŃilor consiliilor judeŃene vizează în primul rând conformitatea acestor acte cu prevederile legale în materia supusă reglementării, dar şi conformitatea acestora cu alte acte juridică de forŃă juridică superioară, subsecvente legii, inclusiv asigurarea respectării reglementărilor interne ale autorităŃii locale emitente.

De asemenea, controlul prefectului trebuie să vizeze, în contextul conceptului de regularitate juridică , şi aspectele procedurale care preced emiterea actului administrativ şi care pot afecta validitatea actului.


82

Procedura recursului graŃios se identifică cu cea prevăzută de Legea nr.554/2004 urmărindu-se soluŃionarea pe cale amiabilă a cererii de revocare sau reformare a actului administrativ. Neîndeplinirea acestei proceduri constituie fine de neprimire a cererii de chemare în judecată. Termenul în care prefectul poate introduce acŃiunea este de 30 de zile socotit din momentul comunicării actului a cărui anulare se cere.

În cadrul acŃiunii în contencios obiectiv, sarcina probatorie este relativ simplă deoarece prefectul trebuie să dovedească că actul administrativ atacat încalcă dispoziŃii normative. În schimb persoanele fizice sau juridice trebuie să adusă o probaŃiune complexă care constă în: existenŃa dreptului subiectiv, caracterul ilegal al actului administrativ a cărui anulare se cere, raportul de cauzalitate dintre actul administrativ şi încălcarea dreptului subiectiv.

În ceea ce priveşte efectul suspensiv al introducerii acŃiunii în anulare, respectiv a înregistrării acŃiunii la grefa instanŃei, determină suspendarea efectelor actului administrativ atacat. Este vorba despre o suspendare de drept, prin intervenŃia unui fapt juridic – introducerea acŃiunii în justiŃie – de care legea leagă producerea efectelor juridice. În acest context trebuie făcută diferenŃa între durata suspendării de drept şi a suspendării judecătoreşti. Efectele suspendării de drept a actului administrativ se menŃin până în momentul soluŃionării definitive a cauzei, în timp ce în cazul suspendării judecătoreşti, efectul suspensiv al actului administrativ subzistă până în momentul desesizării instanŃei de fond prin pronunŃarea soluŃiei.

Procedura în faŃa instanŃei de contencios administrativ. Procedura prealabilă Însăşi Legea nr.554/2004 reglementează procedura contenciosului administrativ

în două faze distincte: procedura prealabilă sesizării instanŃei de contencios administrativ, reglementată de art.7 din legea contenciosului administrativ şi procedura în faŃa instanŃei de contencios administrativ, reglementată de art.8-26 din acelaşi act normativ.

Procedura prealabilă constă în solicitarea făcută de către persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, solicitare adresată autorităŃii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, prin care cere revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, înainte de a se adresa instanŃei de contencios administrativ competente. Plângerea prealabilă3 se poate adresa şi organului ierarhic superior, dacă acesta există.

Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul de 30 de zile, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului, termenul fiind unul de prescripŃie.

3 Conform art.2 lit.i din Legea nr.554/2004, prin plângere prealabilă se înŃelege plângerea prin care se solicită autorităŃii publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării acestuia.”


83

În sens material, prin prescripŃie extinctivă se înŃelege posibilitatea acordată titularului de a se adresa instanŃelor judecătoreşti pentru a obŃine, chiar prin forŃa de constrângere a statului, realizarea dreptului său. În acest sens, legea stabileşte că acest drept la acŃiune trebuie să fie exercitat în limitele unui anumit termen, după împlinirea căruia, dreptul la acŃiune se stinge prin prescripŃie extinctivă principiu, orice drept subiectiv civil este însoŃit de un drept la acŃiune în sens.

InstituŃia prescripŃiei extinctive a fost definită de literatura de specialitate ca „stingerea dreptului de acŃiune ca urmare a neexercitării lui în termenul prevăzut de lege”.

De asemenea, plângerea prealabilă în cazul acŃiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificaŃia concilierii in cazul litigiilor comerciale, dispoziŃiile din Codul de procedură civilă4 fiind aplicabile în mod corespunzător.5

Un exemplu de astfel de contract administrativ este concesiunea. În cele ce urmează am să fac rapid o trecere în revistă a principalelor caracteristici ale acestei instituŃii.

Revenind la procedura prealabilă în cazul acŃiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici sau al celor care privesc cererile celor vătămaŃi prin ordonanŃe sau dispoziŃii din ordonanŃe, precum şi în cazul excepŃiei de nelegalitate, prevăzută de art.4 alin.2 din lege6, din legea organică, nu este obligatorie procedura prealabilă. Din interpretarea per a contrario a textului de lege, rezultă că, în toate celelalte cazuri îndeplinirea procedurii prealabile este obligatorie, reclamantul fiind mai întâi obligat la îndeplinirea recursului graŃios. Caracterul obligatoriu al acestei proceduri prealabile rămâne însă contestabil deoarece, însăşi art.21 din ConstituŃia României7, care consacră ca drept fundamental „accesul liber la justiŃie”, „nici o lege nu poate îngrădi exercitarea unui drept”. În forma revizuită,

4 Capitolul XIV destinat soluŃionării litigiilor comerciale a fost reintrodus prin art.1 pct.224 din OrdonanŃa de urgenŃă nr.138/2000, publicată în M. Of. nr.479 din 2 octombrie 2000 5 Potrivit art.7201 C.pr.civ. „În procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluŃionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. (2) În scopul arătat la alin.1, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretenŃiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovada de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face şi prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire. (3) Data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2. (4) Rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea pretenŃiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului şi a punctului de vedere al fiecărei părŃi. (5) Înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării prevăzute la alin.2, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la cererea de chemare în judecată.” 6 „Art.4 alin.2 InstanŃa de contencios administrativ se pronunŃă, după procedura de urgenŃă, în şedinŃă publică, cu citarea părŃilor.” 7 ConstituŃia României adoptată 21 noiembrie 1991, revizuită prin Legea nr.429/2003, aprobată prin Referendumul naŃional din18-19 octombrie 2003, confirmat prin Hotărârea CurŃii ConstituŃionale nr.3 din 22 octombrie 2003


84

art.21 din ConstituŃie prevede că „jurisdicŃiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite”, ceea ce contrazice legea organică.

Totuşi doctrina consideră că există argumente care duc la concluzia că procedura prealabilă este facultativă. Revizuirea dispoziŃiilor art.21 alin.4 din ConstituŃie a urmărit să garanteze „efectivitatea şi deplinătatea accesului liber la justiŃie”, coroborat cu prevederile art.21 alin.2 în care se dispune că „Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea unui drept”. De asemenea, textul constituŃional se referă la procedurile speciale administrative, însă pentru identitate de raŃiune şi similitudine de situaŃii, textul constituŃional trebuie interpretat ca fiind aplicabil în toate celelalte ipoteze de natură să îngrădească accesul liber la justiŃie. JurisdicŃiile speciale prealabile administrative au fost catalogate ca facultative conform art.6 alin.1 din legea contenciosului administrativ, atunci orice alte proceduri prealabile trebuie considerate, aşa cum s-a statuat în doctrină, ca fiind facultative.

Procedura prealabilă, în actuala reglementare constituie fine de neprimire a acŃiunii judiciare în contencios administrativ, art.109 alin.2 C.pr.civ. dispunând că în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanŃei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiŃiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.

Totuşi, chiar în cazul în care persoana vătămată nu se mai poate adresa instanŃei pe motiv că nu a îndeplinit procedura prealabilă, instanŃa nu îi va îngrădi dreptul de a cere autorităŃii administrative pe o altă cale, bunăoară printr-o petiŃie urmată de posibilitatea sesizării instanŃei, să înlăture motivul de ilegalitate a actului administrativ emis. În conformitate cu art.1 din legea organică, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităŃi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanŃei judecătoreşti competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Art.7 din lege stabileşte drept o condiŃie de admisibilitate a acŃiunii efectuarea unei proceduri prealabile la autoritatea emitentă a actului sau la autoritatea ierarhic superioară celei emitente şi termenele în care se poate face sesizarea instanŃei.

Este o procedură prealabilă obligatorie, a cărei raŃiune constă în a obliga organul administrativ emitent să cerceteze permanent legalitatea şi oportunitatea actelor pe care le emite şi să revoce pe acelea care se adeveresc a nu fi în conformitate cu prevederile legale sau devin inoportune ori contrare intereselor persoanelor fizice sau juridice.

Invocarea art.24 din ConstituŃie pentru a motiva că nu este necesară efectuarea procedurii prealabile este nepotrivită fiindcă se omite a se menŃiona dispoziŃiile art.48 din aceeaşi ConstituŃie, care precizează expres şi cu forŃă juridică egală că, drepturile


85

persoanelor vătămate de o autoritate publică de a se adresa pentru a obŃine recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei se exercită în condiŃiile şi în limitele stabilite prin lege, adică Legea contenciosului administrativ.

În speŃă, prezentarea în audienŃă a reclamantului la organul emitent al actului constituie îndeplinirea acestei proceduri, astfel că s-a admis recursul, s-a casat sentinŃa şi s-a trimis cauza spre soluŃionare la aceeaşi instanŃă.

Procedura în faŃa instanŃei de judecată

Procedura în faŃa instanŃei de contencios administrativ, denumită şi procedura contencioasă, presupune acea etapă ulterioară, procedurii prealabile, în care persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulŃumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorităŃii publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, poate sesiza instanŃa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaŃii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanŃei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluŃionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluŃionare a cererii.

Astfel, rezolvarea nefavorabilă a unui act administrativ nu echivalează cu refuzul nejustificat al autorităŃii, în condiŃiile în care soluŃia dată cererii a avut temei legal. Termenele de introducere a acŃiunii sunt potrivit art.11 din legea organică două; unul de 6 luni în materia cererilor prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate; în materia actului administrativ unilateral, pentru motive temeinice termenul este de 1 an de la data emiterii actului.

Termenul de prescripŃie de 6 luni începe să curgă de la: a) data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluŃionare a cererii; b) data expirării termenului legal de soluŃionare a cererii, fără a depăşi termenul de 1 an de la data emiterii actului; c) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative. Termenul de 1 an este un termen de decădere şi începe să curgă de la data emiterii actului administrativ. În cazul acŃiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici, termenul curge de la data când s-a cunoscut existenŃa actului nelegal, însă nu mai târziu de 1 an de la data emiterii actului.


86

OrdonanŃele sau dispoziŃiile din ordonanŃe care se consideră a fi neconstitutionale, precum şi actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând, ceea ce rezultă că sunt imprescriptibile extinctiv.

În vechea reglementare a legii contenciosului administrativ nr.29/1990, coexistau două termene, cel de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ a cărui anulare se cerea, şi cel mult de 1 an de la data comunicării actului. În literatura de specialitate unii autori au considerat că primul termen este unul de prescripŃie, iar cel de al doilea este unul de decădere, alŃi autori şi instanŃa Supremă au considerat că primul termen este de prescripŃie, iar cel de al doilea este un termen limită de prescripŃie a dreptului de a sesiza instanŃa sau chiar unul de decădere.

Calitatea de reclamant o poate avea orice persoană fizică sau juridică, în noua reglementare se poate adresa instanŃei de contencios administrativ şi Avocatul Poporului, Ministerul Public, precum şi AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici.

Calitatea de pârât o poate avea orice autoritate publică, respectiv orice organ de stat sau al unităŃilor administrativ-teritoriale care acŃionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public; sunt asimilate autorităŃilor publice şi persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obŃinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public.

De asemenea, cererile în justiŃie vor putea fi formulate şi personal împotriva persoanei fizice care a elaborat, a emis sau a încheiat actul ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care acŃiunea se admite, persoana respectivă va putea fi obligată la plata despăgubirilor în solidar cu autoritatea publică respectivă.

Persoana acŃionată în justiŃie îl poate chema în garanŃie pe superiorul său ierarhic, de la care a primit ordin scris să elaboreze sau să nu elaboreze actul. Legat de instituŃia chemării în garanŃie voi analiza succint această instituŃie.

InstituŃie a dreptului procesual, prevăzută de art.60-63 C.pr.civ., corespunde obligaŃiei de garanŃie care există în dreptul material în sarcina tuturor celor care transmit un drept subiectiv cu titlu oneros. Aceasta este necesară pentru că nu se poate accepta ca cineva care transmite altuia un drept, în schimbul unui echivalent, să nu asigure existenŃa şi exercitarea dreptului transmis şi să se bucure de echivalentul primit în schimb, în timp ce dobânditorul să rămână fără exerciŃiul dreptului preluat şi, evident, fără echivalentul predat.

Temeiul chemării în garanŃie îl poate constitui şi obligaŃia de despăgubire care rezultă, fie dintr-un act juridic, fie dintr-un fapt, inclusiv din fapta ilicită prejudiciabilă, extracontractuală.

Pentru a circumscrie sfera cererii de chemare în garanŃie sunt de reŃinut următoarele aspecte:


87

o cererea de chemare în garanŃie are caracter preventiv, fiind formulată de parte pentru eventualitatea că ar pierde procesul;

o temeiul ei legal este, fie obligaŃia de garanŃie, fie obligaŃia de despăgubire;

o cererea este incidentă făcându-se într-un proces pendinte; o autorul ei poate fi atât reclamantul, cât şi pârâtul; o ea vizează introducerea în proces a unui terŃ, persoană fizică sau juridică.

Cererea de chemare în garanŃie poate fi formulată în toate materiile dreptului civil cu unele excepŃii, majoritatea specialiştilor considerând că nu poate fi utilizată în litigiile de muncă, în acŃiunile posesorii, în cererea de ordonanŃă preşedinŃială. CondiŃiile de admisibilitate ale cererii de chemare în garanŃie sunt în parte deja cunoscute, conŃinutul şi forma trebuie să îndeplinească cerinŃele generale ale cererii de chemare în judecată, aceasta fiind o adevărată acŃiune împotriva terŃului. În cazul în care este formulată tardiv, sancŃiunea o constituie judecarea separată de cererea principală. SoluŃionarea cererii de chemare în garanŃie depinde de soluŃia ce se dă în cererea principală, ea fiind admisibilă numai în măsura în care partea care a formulat-o a căzut în pretenŃii. La rândul său, cererea de chemare în garanŃie este admisibilă dacă se confirmă, prin probe, în cursul judecăŃii existenŃa obligaŃiei de garanŃie sau de despăgubire. Ca urmare, între cele două cereri există o legătură de dependenŃă şi subordonare necesară. Regimul procedural al cererii de chemare în garanŃie este caracterizat de următoarele reguli: 1. cererea poate fi formulată atât de către reclamant, cât şi de către pârât; 2. cererea împreună cu copii ale cererii introductive, respectiv cererii reconvenŃionale şi înscrisurilor ataşate acestora se comunică celui chemat în garanŃie care se citează;

3. terŃul are obligaŃia depuneri întâmpinării cu respectarea întocmai a dispoziŃiilor art.114¹ C.pr.civ;

4. la termen, instanŃa pune în discuŃie admisibilitatea cererii şi se pronunŃă prin încheiere cu caracter interlocutoriu, putând să o admită în principiu sau să o respingă;

5. în cazul admiterii în principiu, chematul în garanŃie devine parte a procesului putând să formuleze orice apărări, excepŃii şi să îndeplinească orice acte de procedură cu privire la toate aspectele procesului nu numai pentru cele ce rezultă din chemarea în garanŃie;

6. legea permite celui chemat în garanŃie ca la rândul său, să cheme în garanŃie în aceleaşi condiŃii o altă persoană;


88

7. în cazul admiterii în principiu a cererii de chemare în garanŃie, acesta va fi soluŃionată o dată cu fondul, dar evident subsecvent soluŃionării cererii principale; Dintre efectele cererii de chemare în garanŃie menŃionăm că, înregistrarea

acesteia este un act întrerupător al prescripŃiei extinctive. De asemenea, realizează punerea în întârziere a titularului obligaŃiei de garanŃie

sau de despăgubire. Prin admiterea în principiu, terŃul dobândeşte calitate de parte modificându-se

structura procesului iniŃial. Realizează o prorogare de competenŃă a instanŃei întâi sesizate. Cererea de chemare în garanŃie se subordonează cererii principale astfel că, în

cazul respingerii acesteia din urmă, şi prima are aceeaşi soartă. Dacă cererea principală este admisă, cererea de chemare în garanŃie nu va fi

admisă în mod automat, ci numai dacă prin probele administrate cu ocazia judecăŃii s-a dovedit temeinicia cererii de garanŃie sau de despăgubire împotriva garantului sau al debitorului.

Ca urmare, hotărârea judecătorească are autoritate de lucru judecat atât în privinŃa cererii principale, cât şi a celei de chemare în garanŃie.

Chematul în garanŃie poate exercita căile de atac chiar dacă garantul nu şi-a exercitat el însuşi acest drept.

Obiectul acŃiunii îl poate constitui fie anularea actului administrativ considerat ca ilegal, în tot sau în parte, fie repararea pagubei cauzate prin emiterea actului administrativ considerat ilegal, la care se pot adăuga daune morale.

Odată cu introducerea acŃiunii în justiŃie, reclamantul, potrivit art.12 din legea contenciosului administrativ, trebuie să depună actul administrativ atacat sau răspunsul autorităŃii prin care i se refuză rezolvarea cererii sale ori copia cererii sale, dacă nu a primit un răspuns la aceasta, certificată prin numărul şi data înregistrării la autoritatea publică, precum şi orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile.

De asemenea, potrivit art.14 din legea organică în cazuri bine justificate şi pentru preîntâmpinarea unor pagube iminente, reclamantul poate solicita instanŃei sesizate să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la pronunŃarea unei soluŃii în primă instanŃă.

InstanŃa de judecată va soluŃiona cererea de suspendare de urgenŃă şi cu citarea părŃilor, fiind executorie de drept, atacabilă cu recurs în termen de 5 zile de la pronunŃare, conform art.14 alin.48 din legea contenciosului administrativ. Când în cauză există un interes public major, de natură a perturba grav funcŃionarea unui serviciu public administrativ de importanŃă naŃională, cererea de suspendare a actului

8 Conform art.14 alin.4 din Legea nr.554/2004, „Încheierea sau, după caz, sentinŃa prin care se pronunŃă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunŃare.”


89

administrativ normativ poate fi introdusă şi de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, urmând a fi judecată de urgenŃă şi cu citarea părŃilor.

În cazul acŃiunilor introduse de către perfectul judeŃului în baza art.26 din Legea nr.340/20049 privind instituŃia prefectului, actul atacat este suspendat de drept. Introducerea acŃiunii de către prefect se face în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, termenul fiind unul de decădere. Prefectul va solicita mai întâi autorităŃii emitente să reanalizeze actul în vederea modificării sau revocării acestuia, fiind o procedură prealabilă obligatorie, textul art.26 alin.2 din Legea 340/2004 fiind o normă imperativă şi având fixat un termen pentru deschiderea procedurii acestui tip de recurs graŃios.

Cererile adresate instanŃei se judecă de urgenŃă şi cu precădere în şedinŃă publică, în completul stabilit de lege, iar hotărârile vor fi redactate şi motivate de urgenŃă, în cel mult 10 zile de la pronunŃare.

Taxa de timbru este cea prevăzută pentru aceste cereri este cea pentru acŃiunile prevăzute de Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, pentru cauzele neevaluabile în bani, cu excepŃia celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare. AcŃiunea prefectului exercitată în condiŃiile art.135 din Legea administraŃiei publice locale nr.215/2001, este scutită de taxă de timbru.

În ceea ce priveşte competenŃa de atribuŃiune, în această materie edificatoare sunt dispoziŃiile art.10 alin.1 şi următoarele din legea contenciosului administrativ. Astfel, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităŃile publice locale şi judeŃene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuŃii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluŃionează, în primă instanŃă, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităŃile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuŃii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluŃionează, în primă instanŃă, de secŃiile de contencios administrativ şi fiscal ale curŃilor de apel, dacă prin lege specială nu se prevede o altă instanŃă.

Recursul împotriva sentinŃelor pronunŃate de tribunalele administrativ-fiscale se judeca de secŃiile de contencios administrativ şi fiscal ale curŃilor de apel, iar recursul împotriva sentinŃelor pronunŃate de secŃiile de contencios administrativ şi fiscal ale curŃilor de apel se judecă de SecŃia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, dacă prin lege specială nu se prevede o altă competenŃă. În ceea ce priveşte competenŃa teritorială, reclamantul se poate adresa instanŃei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Nefiind vorba de competenŃă ratione materiae, ci de o competenŃă ratione personae, reclamantul poate să renunŃe la

9 Publicată în M. Of. nr.658 din 21 iulie 2004


90

această competenŃă. Dacă reclamantul a optat pentru instanŃa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepŃia necompetenŃei teritoriale.

De asemenea, instanŃa este competentă să se pronunŃe şi asupra legalităŃii actelor sau operaŃiunilor administrative care au stat la baza actului supus judecăŃii.

În cazul admiterii cererii instanŃa se va pronunŃa şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru. Deşi contenciosul administrativ este de plină jurisdicŃie, ceea ce înseamnă că instanŃele pot proceda fie la anularea actului, fie la obligarea administraŃiei să elibereze un anumit act, fie la plata unei despăgubiri; dacă cel vătămat nu a cerut în acelaşi timp şi despăgubiri, o va putea solicita pe calea unei acŃiuni separate. CompetenŃa ar aparŃine instanŃei de contencios administrativ, iar termenul de prescripŃie pentru cererea de despăgubiri curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei, însă nu mai mult de 1 an de la data emiterii actului.

Atunci când obiect al acŃiunii în contencios administrativ îl constituie un contract administrativ, în funcŃie de starea de fapt, instanŃa poate10 fie: a) dispune anularea acestuia, în tot sau în parte; b) obligă autoritatea publică să încheie contractul la care reclamantul este îndrituit; c) impune uneia dintre părŃi îndeplinirea unei anumite obligaŃii; d) suplini consimŃământul unei părŃi, când interesul public o cere; e) obligă la plata unor despăgubiri pentru daunele materiale şi morale. Acordarea daunelor morale este condiŃionată de dovedirea unui prejudiciu moral cauzat prin actul administrativ al autorităŃii publice. Legea contenciosului administrativ a consacrat prin dispoziŃiile art.18 alin.4, posibilitatea instanŃei de judecată de a hotărî asupra daunelor materiale şi morale cerute de reclamant. Admisibilitatea unei asemenea cereri este însă condiŃionată, în toate cazurile, de dovedirea prejudiciului material şi a celui moral. SoluŃiile instanŃei pot fi stabilite sub sancŃiunea unei penalităŃi pentru fiecare zi de întârziere. Hotărârea în primă instanŃă poate fi atacată cu recurs11, în termen de 15 zile de la pronunŃare ori de la comunicare, recursul suspendând executarea şi se judecă de urgenŃă.

În cazul admiterii recursului, instanŃa de recurs, casând sentinŃa, va rejudeca litigiul în fond, dacă nu sunt motive de casare cu trimitere. Când hotărârea primei instanŃe a fost dată cu încălcarea dispoziŃiilor referitoare la competenŃa materială, cauza se va trimite la instanŃa competentă. Când hotărârea primei instanŃe a fost pronunŃată fără a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singură dată, la această instanŃă.

10 Conform art.18 alin.4 din legea contenciosului administrativ 11 În baza art.20 din Legea nr.554/2004


91

Recurentul, în situaŃii deosebite, cum ar fi împlinirea termenului până la care îşi poate valorifica dreptul pretins, va putea solicita preşedintelui instanŃei competente să soluŃioneze recursul şi stabilirea termenului de judecată a recursului chiar înainte de primirea dosarului.

Cererea de fixare a unui termen de urgenŃă, însoŃită de dovada înregistrării recursului la instanŃa de fond, se soluŃionează în termen de 24 de ore de la prezentarea acesteia preşedintelui instanŃei de recurs.

SoluŃia de admitere a cererii se comunică de îndată instanŃei de fond, care are obligaŃia redactării hotărârii atacate, a comunicării acesteia părŃilor, precum şi a expedierii dosarului, în termen de 5 zile. Motivarea recursului se poate face, sub sancŃiunea nulităŃii pentru tardivitate, în termen de 2 zile de la comunicare. Procedura de citare a părŃilor şi de comunicare a motivelor de recurs se va efectua cu prescurtarea termenului la 48 de ore, prin agent procedural sau prin orice mijloc rapid de comunicare a informaŃiilor scrise.

Cu privire la executarea hotărârii definitive şi irevocabile, se remarcă că, atunci când autoritatea publică a fost obligată la modificarea, înlocuirea sau încheierea actului administrativ, eliberarea unui certificat, o adeverinŃă sau orice alt înscris executarea se va face în termenul stabilit în cuprinsul hotărârii sau în cel mult 30 de zile de la data pronunŃării hotărârii irevocabile.

Potrivit art.24. alin.2-3 din legea contenciosului administrativ, în cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducătorului autorităŃii publice12 sau, după caz, persoanei obligate o sancŃiune contravenŃională13, respectiv o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere. Neexecutarea sau nerespectarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunŃate de instanŃa de contencios administrativ şi după aplicarea amenzii constituie infracŃiune şi se sancŃionează cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda de la 25.000.000 lei la 100.000.000 lei.

Hotărârea pronunŃată de instanŃa de executare va fi supusă căii de atac a recursului, în termen de 15 zile de la pronunŃare.

12 Conform art.26 din lege „Conducătorul autorităŃii publice se poate îndrepta cu acŃiune împotriva celor vinovaŃi de neexecutarea hotărârii, potrivit dreptului comun. În cazul în care cei vinovaŃi sunt funcŃionari publici, se vor aplica reglementările speciale.” 13 „SancŃiunea şi despăgubirile se aplică, respectiv se acordă, de instanŃa de executare, la cererea reclamantului. Hotărârea se ia în camera de consiliu, de urgenŃă, cu citarea părŃilor Cererea fiind scutită de taxa de timbru.”


92

MODEL DE ACłIUNE ÎN CONTENCIOS SUBIECTIV

Către: Tribunalul _______ Domnului Preşedinte

Subsemnatul________________domiciliat în____________având calitatea procesuală de

reclamant, susŃin prezenta:

ACłIUNE ÎN JUSTIłIE

Prin care solicit ca în contradictoriu cu Primarul municipiului___________pe care vă rog să îl citaŃi în calitate de pârât, să dispuneŃi obligarea acestuia din urmă la emiterea autorizaŃiei de construire a casei familiale compusă din parter şi etaj, situate în_______pentru care am depus dosarul de autorizare nr.____din____şi la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt: am solicitat emiterea autorizaŃiei de construire prin depunerea dosarului şi a cererii de autorizare cu nr.____ din ____, iar pârâtul a comunicat refuzul de autorizare prin adresa nr.___ din_____FaŃă de acesta am îndeplinit procedura recursului graŃios, depunând o contestaŃie înregistrată sub nr.____ din______. Întrucât contestaŃia mea a fost respinsă am exercitat acŃiunea de faŃă.

În drept: îmi întemeiez pretenŃiile pe Legea nr.50/1991 şi Legea nr.554/2005. MenŃionez că prin refuzul de autorizare pârâtul nu şi-a motivat soluŃia. Consider că cererea de autorizare este legală şi temeinică, că prin aceasta am valorificat dreptul

subiectiv de proprietate asupra terenului şi că prin refuzul de autorizare mi s-a încălcat un drept recunoscut de lege.

Depun în probatoriu: copia dosarului şi a cererii de autorizare, refuzul de autorizare, plângerea privind îndeplinirea procedurii recursului graŃios, soluŃia dată plângerii.

Prezenta acŃiune s-a timbrat cu______lei timbru judiciar şi _______taxă judiciară de timbru.

Data ______ Semnătura


93

MODEL DE ACłIUNE ÎN CONTENCIOS OBIECTIV Prefectura JudeŃului________ Nr. _______din____________

Către: TRIBUNALUL JUDEłULUI____________

Domnului Preşedinte

Prefectul judeŃului_________în exercitarea atribuŃiilor proprii şi exclusive prevăzute de lege şi de reclamant, susŃine prezenta:

ACłIUNE ÎN JUSTIłIE

Prin care chem în judecată pe Primarul comunei_______în calitate de pârât, pe care vă rog să îl citaŃi cu menŃiunea la interogatoriu pentru ca prin sentinŃa ce o veŃi pronunŃa să dispuneŃi anularea DispoziŃiei nr.______din___emisă de pârât, întrucât a fost emisă cu încălcarea competenŃei materiale a primarului localităŃii.

În fapt: prin dispoziŃia de mai sus pârâtul a aprobat bugetul localităŃii deşi competenŃa materială aparŃine, conform legii nr.215/12001 consiliului local.

FaŃă de această situaŃie am notificat primarului necesitatea de a proceda la revocarea actului administrativ ilegal, dar acesta a refuzat realizarea procedurii respective prin adresa nr._____din_______.

În drept: Îmi întemeiez acŃiunea pe dispoziŃiile ConstituŃiei României, a Legii nr.215/2001 care reglementează controlul de legalitate al prefectului şi ale Legii nr.554/2005 în ceea ce priveşte procedura de judecată şi căile de atac.

Depunem în probatoriu: dispoziŃia atacată, recursul graŃios şi refuzul practicat de primar. Prezenta acŃiune este scutită de taxă de timbru. Data _______

Semnătura


94

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. V.M. Ciobanu, „Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, vol. I - II, Editura

NaŃional, Bucureşti, 1997 2. A. CotuŃiu, V.G. Cornea „InstituŃii de drept procesual civil, Editura Gutenberg

Univers, Arad, 2003 3. I. Deleanu, „Tratat de procedură civilă, vol. I - II, Editura Servo-Sat, Arad, 2004;

„Tratat de procedură civilă”, Editura „Europa Nova”, Bucureşti, 1997 4. Dacian Cosmin Dragoş, „Contenciosul administrativ român”, Editura All Beck,

Bucureşti, 2003 5. A.Iorgovan, „Tratat de drept administrativ”, vol.I, Editura Biblioteca juridică

„Nemira”, Bucureşti, 1996 6. I. Leş, „Tratat de drept procesual civil, Editura All-Beck, Bucureşti, 2001 7. Th.Mrejeru, „Contenciosul administrativ. Doctrină. JurisprudenŃă”, Editura All

Beck, Bucureşti, 2003 8. I.MihuŃă, „Repertoriu de practică judiciară”, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică,

Bucureşti, 1977 9. Mircea Mureşan, „Drept civil. Partea generală”, Editura Cordial Lex, Cluj-Napoca,

1997 10. Al.NegoiŃă, „Contenciosul administrativ”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1992 11. Rodica Narcisa Petrescu, „Drept administrativ”, Editura „Accent”, 2004 12. V.I.Prisăcariu, „Contenciosul administrativ român”, Editura All, Bucureşti, 1994 13. Culegere de practică judiciară ale instanŃelor judecătoreşti

Acte normative

1. ConstituŃia României adoptată 21 noiembrie 1991, revizuită prin Legea

nr.429/2003, aprobată prin Referendumul naŃional din18-19 octombrie 2003, confirmat prin Hotărârea CurŃii ConstituŃionale nr.3 din 22 octombrie 2003

2. Codul de procedură civilă din 9 septembrie 1865 a fost republicat de Legea nr. 18 din 12 februarie 1948 publicată în M. Of. nr.35 din 12 februarie 1948, cu modificările şi completările aduse de: Decretul nr.1228 din 15 mai 1900, prin trei legi de accelerarea judecăŃii: din 19 mai 1925, 11 iulie 1929 şi 23 iunie 1943, prin Legea nr.104 din 22 septembrie 1992 publicată în M. Of. nr.244 din 1 octombrie 1992; prin Legea nr.105 din 22 septembrie 1992, publicată în M. Of. Partea I, nr. 245 din 1 octombrie 1992; prin Legea nr.59 din 23 iulie 1993, publicată în M. Of. nr.177 din 26 iulie 1993, prin OrdonanŃa de UrgenŃă nr.138 din 14 septembrie 2000, publicată în M. Of. din 2 octombrie 2000, prin OrdonanŃa de UrgenŃă nr.59 din 25 aprilie 2001, publicată în M. Of. din 27 aprilie 2001; OrdonanŃa de urgenŃă nr.58 din 25 iunie 2003, publicată în M. Of. nr. 460 din 28 iunie 2003; Legea nr.195 din 25 mai 2004, publicată în M. Of. nr.470


95

din 26 mai 2004; OrdonanŃa de urgenŃă nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în M. Of. nr. 840 din 14 septembrie 2004.

3. Legea administraŃiei publice locale - nr.215 din 23 aprilie 2001, publicată în M.Of.nr.204 din 23 aprilie 2001, modificată şi republicată

4. Legea contenciosului administrativ nr.554 din 2 decembrie 2004, publicată în M. Of. nr.1154 din 7 decembrie 2004

5. Legea nr.188 din 8 decembrie 1999 - Statutul funcŃionarilor publici publicată în M.Of. nr.600 din 8 decembrie 1999, modificată şi republicată

DREPT ADMINISTRATIV

Documents

Transcript of DREPT ADMINISTRATIV