Facultatea de Științe Juridice, Sociale și Politice

DREPT CIVIL

Profesor : Realizat: Mirică Ștefania Graur Adrian Golea Tatiana

Galați2016

OBLIGAŢII AFECTATE DE MODALITĂŢI

REZUMAT: Termenul poate fi definit ca un eveniment viitor şi sigur, de care depinde exigibilitatea

sau stingerea obligaţiei; condiţia este un eveniment viitor şi incert, de care depinde existenţa sau stingerea raportului obligaţional. Obligaţia alternativă are ca obiect două sau mai multe prestaţii, dintre care debitorul va executa, la alegere, doar una. Obligaţia este facultativă atunci când debitorul, deşi este îndatorat la o singură prestaţie, are posibilitatea de a executa o altă prestaţie determinată prin acordul părţilor. Obligaţia conjunctă sau divizibilă se caracterizează printr-o pluralitate de subiecte între care creanţa şi datoria sunt divizate de plin drept, fiecare creditor având dreptul să pretindă numai fracţiunea de prestaţie ce i se cuvine, iar fiecare debitor este ţinut doar pentru fracţiunea de datorie la care este obligat. Solidaritatea obligaţiilor este întâlnită atât în modalitatea solidarităţii active (solidaritatea între creditori), cât şi ca solidaritate pasivă (solidaritate între debitori). Obligaţiile indivizibile sunt obligaţiile care, datorită obiectului sau convenţiei părţilor, nu sunt susceptibile de divizare. Există totuşi situaţii de solidaritate, în afara vreunui text de lege sau a voinţei concordante a părţilor. În asemenea cazuri, se consideră că obligaţia este in solidum şi nu solidară.

1. Termenul

Într-o clasificare consacrată, obligaţiile se divid în obligaţii pure şi simple şi obligaţii afectate de modalităţi. Prima categorie include obligaţii care se execută imediat după ce au luat naştere, în timp ce secundele se execută în raport de modalitatea ce le afectează. Obligaţiile afectate de modalităţi sunt „acele raporturi de obligaţii care prezintă anumite particularităţi în ce priveşte fiinţa sau exigibilitatea, subiectele sau obiectul lor, ceea ce le conferă anumite efecte

speciale, în comparaţie cu celelalte raporturi juridice de obligaţii, considerate obişnuite”27.

Definiţie Termenul poate fi definit ca un eveniment viitor şi sigur, de care depinde exigibilitatea

sau stingerea obligaţiei. Codul civil nu conţine definirea termenului, dar precizează că "termenul se deosebeşte de condiţie pentru că el nu suspendă angajamentul, ci numai amână executarea".

Clasificare Utilizarea mai multor criterii de departajare a generat diferite clasificări ale termenelor:

a. după criteriul cunoaşterii sau necunoaşterii anticipate a momentului împlinirii temenului, termenul poate fi cert (data împlinirii lui este cunoscută) sau incert (nu se cunoaşte cu exactitate data împlinirii termenului);

b. după efectele pe care la produce, termenul este suspensiv (amână exigibilitatea creanţei până la momentul împlinirii sale) şi extinctiv (afectează durata obligaţiei, în sensul că la împlinirea sa obligaţia se stinge);

c. după izvorul lor, termenele sunt legale (prevăzute de lege), convenţionale (fixate de părţi prin acord de voinţă) şi judiciare (acordate de instanţa de judecată);

d. în funcţie de persoana care beneficiază de termen, avem termen stabilit în favoarea debitorului şi termen stabilit în favoarea creditorului. Regula instituită în art.1024 C.civ. este că "termenul este presupus întotdeauna că s-a stipulat în favoarea debitorului, dacă nu rezultă din stipulaţie sau din circumstanţe că este primit şi în favoarea creditorului". Cu alte cuvinte, atunci când există îndoială cu privire la termen, convenţia se interpretează în favoarea celui care se obligă (art.983 C.civ.).

Dacă termenul este stipulat în favoarea ambelor părţi, creditorul nu poate solicita executarea anticipată a obligaţiei, iar debitorul nu poate fi obligat la plată înainte ca obligaţia să fie scadentă.

Efectele termenelor Efectele termenelor se cer analizate în raport de felul termenului în discuţie.

a. Termenul suspensiv nu afectează existenţa obligaţiei, ci doar exigibilitatea acesteia, astfel: − până la împlinirea termenului, creditorul poate lua măsuri de conservare a patrimoniului

debitorului său (de pildă, întreruperea unei prescripţii, înscrierea unei ipoteci, ş.a.); − plata efectuată de debitor înainte de termen este o plată valabilă şi nu o plată nedatorată; − prescripţia extinctivă nu curge până la momentul împlinirii termenului;− pe durata termenului suspensiv, nu operează compensaţia, întrucât aceasta presupune

obligaţii reciproce exigibile. b. Termenul extinctiv are efecte asupra duratei obligaţiei, care se stinge la împlinirea lui. Până la

acest moment obligaţia există şi trebuie executată (de exemplu, în contractul de locaţiune încheiat pe termen de un an, obligaţiile părţilor vor fi executate până la împlinirea termenului. Scadenţa atrage stingerea obligaţiilor, fără efect retroactiv).

c. Temenul de graţie se acordă debitorului de către instanţa de judecată, în lipsa consimţământului creditorului, în caz de neexecutare a prestaţiei la care era îndatorat debitorul. Amintim câteva dintre trăsăturile care particularizează termenul de graţie: − împiedică executarea silită a obligaţiei; − produce, în principiu, aceleaşi efecte ca termenul convenţional sau legal; − efectele sale sunt aceleaşi, indiferent de izvorul obligaţiei şi de obiectul acesteia; − în cazurile expres prevăzute de lege, instanţa nu poate acorda termen de graţie: dacă părţile

au convenit asupra unui pact comisoriu expres, în contractul de depozit; dacă vânzătorul este în pericol de a pierde bunul, în contractul de vânzare-cumpărare; în materia obligaţiilor comerciale.

Renunţarea la beneficiul termenului Partea în beneficiul căreia a fost stipulat termenul, este în drept să renunţe la acesta. Dacă termenul a fost stabilit în favoarea ambelor părţi, prin acordul lor de voinţă se poate renunţa la termen.

Din momentul renunţării la termen obligaţia devine pură şi simplă.

Decăderea din beneficiul termenului Codul civil reglementează decăderea din beneficiul termenului ca fiind o sancţiune civilă, în art.1025. Situaţiile în care intervine decăderea din beneficiul termenului sunt expres cuprinse în lege:

− debitorul ajunge în stare de insolvabilitate, chiar dacă nu este vinovat de această stare; − micşorarea garanţiilor aduse de debitor creditorului său este imputabilă debitorului.

2. Condiţia

Noţiune Înţeleasă ca modalitate a obligaţiei, condiţia este un eveniment viitor şi incert, de care

depinde existenţa sau stingerea raportului obligaţional.

Clasificare Condiţiile pot fi clasificate după mai multe criterii:

a. după natura evenimentului viitor şi nesigur, condiţia poate fi cazuală (realizarea ei depinde în exclusivitate de hazard), potestativă (depinde de manifestarea de voinţă a uneia dintre părţi) şi mixtă (depinde de voinţa uneia dintre părţi şi de voinţa unei terţe persoane). Condiţia potestativă se clasifică, la rândul ei, în condiţie potestativă pură (voinţa uneia din

părţi este determinantă în realizarea evenimentului) şi condiţie potestativă simplă (rolul hotărâtor în realizarea sa revine voinţei uneia dintre părţi şi unui fapt exterior sau voinţei unei persoane nedeterminate); b. după efectele pe care le produce, condiţia este suspensivă (de realizarea acestei condiţii

depinde naşterea raportului juridic) sau rezolutorie (obligaţia se desfiinţează la împlinirea condiţiei);

c. ţinând seama de caracterul evenimentului viitor, condiţia poate fi imposibilă (constă într-un eveniment ce nu se poate realiza, fie material, fie juridic), ilicită (contravine legii sau urmăreşte obţinerea unui rezultat ilicit) ori imorală (este contrară bunelor moravuri);

d. după cum constă în îndeplinirea sau neîndeplinirea evenimentului, condiţia este pozitivă (constă într-un eveniment ce urmează să se înfăptuiască) sau negativă (evenimentul nu va avea loc).

Efectele condiţiei Vom examina efectele condiţiei în raport de cea mai importantă clasificare – condiţia

suspensivă şi condiţia rezolutorie. a. Condiţia suspensivă are efecte diferite, după cum evenimentul viitor şi nesigur s-a realizat sau

nu. Până la îndeplinirea condiţiei se produc următoarele efecte specifice: − creditorul nu poate solicita debitorului prestaţia la care acesta s-a obligat;

− debitorul care şi-a îndeplinit obligaţia înainte de realizarea condiţiei, are posibilitatea de a obţine restituirea acesteia pe temeiul plăţii nedatorate;

− nu operează compensaţia, întrucât nici una dintre obligaţii încă nu există; − nu curg termenele de prescripţie extinctivă, iar prescripţia achizitivă nu poate fi invocată ca

just titlu pentru uzucapiune; − în contractele translative de proprietate privind bunuri certe, debitorul obligaţiei imposibil

de executat suportă riscul pieirii fortuite a lucrului. În cazul pieirii parţiale sau deteriorării bunului, fără culpa debitorului, creditorul este obligat să-l ia în starea în care se găseşte la momentul realizării condiţiei suspensive (art.1018 C.civ.).

Din momentul realizării condiţiei suspensive, obligaţia se consideră născută retroactiv, devenind pură şi simplă:

− plata efectuată de debitor este datorată, neputându-se cere repetiţiunea; − toate drepturile transmise sub condiţie devin pure şi simple.

De la retroactivitatea efectelor condiţiei suspensive există câteva excepţii: − termenele de prescripţie extinctivă curg de la data îndeplinirii condiţiei; − fructele culese de debitorul unui bun rămân în proprietatea acestuia; − actele de administrare încheiate de debitor îşi păstrează valabilitatea.

Nerealizarea condiţiei suspensive pune subiectele raportului juridic în situaţia în care s-ar fi aflat dacă între ele nu s-ar fi născut obligaţia respectivă. Prestaţiile executate se restituie, garanţiile constituite în favoarea creditorului se desfiinţează retroactiv. b. Condiţia rezolutorie produce, în mod asemănător, efecte diferenţiate în funcţie de realizarea

sau nerealizarea sa.

Până la realizarea condiţiei rezolutorii debitorul este ţinut să-şi execute prestaţia, considerându-se că raportul obligaţional există pur şi simplu. Dobânditorul unui bun individual determinat suportă riscul pieirii fortuite, în virtutea regulii res perit domino.

Îndeplinirea condiţiei rezolutorii desfiinţează retroactiv raportul obligaţional, cu o serie de consecinţe:

− părţile vor fi repuse în situaţia anterioară, restituindu-şi prestaţiile executate; − drepturile constituite cu privire la bun înainte de realizarea condiţiei se desfiinţează. Nerealizarea condiţiei rezolutorii consolidează retroactiv raportul juridic obligaţional.