1. Definiți abuzul de pozitie dominantă

Mediul concurenţial poate fi afectat negativ de activităţile anticoncurenţiale care reprezintă obiectul sau efectul înţelegerilor sau a practicilor concertate între întreprinderi, de abuzul de poziţie dominantă a unor întreprinderi puternice; de asemenea, concurenţa poate fi distorsionată prin subvenţiile acordate de stat unor întreprinderi, ceea ce le creează o poziţie avantajoasă faţă de ceilalţi concurenţi pe piaţa respectivă.

În ceea ce priveşte normele dreptului european în domeniul concurenţei, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede ca activitate esenţială a Uniunii Europene crearea unui sistem care să asigure un mediu concurenţial nedistorsionat în cadrul pieţei interne. În acest sens art. 101 şi 102 din Tratat interzic înţelegerile şi practicile concertate care au ca obiect sau efect restricţionarea sau denaturarea concurenţei pe piaţa europeană, precum şi abuzurile de poziţie dominantă.

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene stabileşte pentru România, ca şi pentru statele membre ale Uniunii Europene, obligaţia de a respecta normele privind libera concurenţă. În acest context, legislaţia română transpune aproape integral prevederile acquis-ului european în materia concurenţei şi ajutorului de stat,…

Aşadar, politica în domeniul concurenţei trebuie să garanteze unitatea,omogenitatea şi viabilitatea pieţei interne prin:

combaterea monopolizării anumitor pieţe de către întreprinderi ce încheie între ele acorduri protecţioniste – acorduri restrictive şi fuziuni;

prevenirea exploatării puterii economice a unor întreprinderi în defavoarea altora – abuzul de poziţie dominantă etc.

2.Abuzul de poziţie dominantă

2.1. Aspecte generale

Principalul obiectiv al legislaţiilor naţionale privind concurenţa îl constituie alocarea eficientă a resurselor din economie, cea mai bună alegere a calităţii, cel mai mic preţ şi servicii corespunzătoare pentru consumatori. Numeroase legislaţii din domeniul concurenţei fac referire la alte obiective cum sunt:

- controlul asupra concentrărilor de forţă economică;

- promovarea competitivităţii industriilor locale;

- încurajarea inovării şi sprijinirea IMM-urilor;

- încurajarea integrării regionale.

Asemenea obiective suplimentare pot, uneori, să intre în conflict cu obiectivele legate de eficiență. Majoritatea legislaţiilor din domeniul concurenţei reglementează comportamentul întreprinderilor prin interzicerea practicilor anticoncurenţiale cum sunt:

- acordurile orizontale de restricţionare a concurenţei;

- achiziţiile şi abuzurile de poziţie dominantă;

- acordurile de restricţionare verticală a distribuţiei.

Suplimentar, un număr de legi privind concurența abordează problematica privind modificările structurale ale pieţelor prin controlul asupra fuzionărilor şi achiziţiilor, precum şi asupra joint-ventures, în vederea evitării creării de întreprinderi dominante, monopoluri sau chiar oligopoluri.

Un număr mare de ţări sunt preocupate de revizuirea corectitudinii şi valabilităţii exceptărilor practicate prin transgresiunea (interdisciplinară) a domeniilor definite de legislaţia naţională. Accentul cade pe abordarea tuturor practicilor de afaceri în cadrul legii concurenţei. În aceste condiţii, sarcina analizării practicilor revine autorităţilor de resort din domeniul concurenţei sau justiţiei.

Clasificarea practicilor restrictive în contrângeri orizontale şi verticale se bazează pe logica economică. Totuşi, majoritatea legilor concurenţei face distincţia între acordurile dintre întreprinderi şi abuzul de poziţie dominantă sau monopolizare. Cele din urmă se definesc ca practici ale întreprinderilor dominante pentru a menţine, acapara sau exploata o poziţie dominantă pe piaţă. Aceste practici includ:

- activități pe bază de exclusivitate;

- închiderea anticipată a pieţei prin integrare verticală;

- vânzări legate;

- controlul facilităţilor şi al input-urilor esenţiale sau al canalelor de distribuţie;

- aranjamente privind preţurile de lichidare a concurenţei şi alte clauze;

- discriminarea preţului;

- aranjamente contractuale de exclusivitate;

- simpla impunere a unor preţuri mai înalte decât cele competitive sau impunerea unor alte abuzuri legate de utilizarea produsului.