Universitatea Spiru Haret

CURSURI PENTRU EXAMEN LA

DISCIPLINA DREPTUL ASIGURĂRILOR

Urmare a consultării bibliografiei anexate

Lector Universitar

Drd.Dragomiroiu Gheorghe

CURSUL I SCURT ISTORIC PRIVIND ASIGURĂRILE ȘI REASIGURĂRILE. PREMIZELE DREPTULUI ASIGURĂRILOR

SecȘiunea a- Ia. EvoluȘia asigurărilor în plan internaȘional Evoluția societații este marcată de efortul ți strădania oamenilor

pentru propria lor dezvoltare ți pentru propria lor aparare în fața unor evenimente care le periclită existența ți viața.

Existența vieții oamenilor nu este întotdeauna senină, indiferent câta grijă se acordă evitarii problemelor sau protejării bunurilor nicio-dată, nimeni nu poate fi sigur de rezultatul pe care ți-l dorețte .

Situațiile negative (calamitați ale naturii, accidente, pierderea sau micțorarea capacității de munca în urma unor boli sau a batrâneții) implică traume psihice sau pierderi financiare semnificative. Cu toate acestea, oamenii doresc să se bucure de propriile lor locuințe, să-ți conducă autoturismele, să zboare cu avionul, să navigheze fară să se teame de potențialele probleme care pot aparea.

Totodată viața oamenilor este strabătută de momente dorite precum casătoria ,națterea ți evenimente independente imprevizibile de vointa lor: boli ,accidente, invaliditate etc

De asemenea anumiți factori sociali si economici pot provoca evenimente cu efecte negative asupra desfățurarii normale a activitații ce pot provoca crize economice ,inflație,țomaj etc.

Ca atare oamenii au întâmpinat ți trebuie sa cunoască aceste evenimente generatoare de daune pentru a acționa împotriva riscurilor pe diferite căi , a cunoațte mijloacele ți metodele de apărare pentru trecerea acestor riscuri in anumite condiții asupra unor organizații specializate in domeniul asigurărilor.

Pentru prevenirea si limitarea daunelor oamenii ți-au constituit singuri resurse materiale si bănețti dar acestea nu au putut ți nu pot acoperi în totalitate riscurile impotriva forțelor distructive ale naturii, ale accidentelor ți altor forme daunătoare ți ca atare a fost necesară constituirea unor fonduri materiale si banețti de asigurare care sa fie folosite când situația o cere.

Rezervele trebuiau să fie atât de mari incât să permită acoperirea tuturor riscurilor.Constituirea rezervelor erea reclamată de acțiunea legiilor obiective care guvernează natura si societatea, de înlaturare a consecințelor negative ale calamnitațiilor naturii ,a accidentelor de păstrarea integritații proprietații publice private etc.

Oamenii de ştiinŃă nu au avut posibiltatea să stabilească cu exactitate perioadele istorice ale apariŃiei asigurărilor, începuturile acestora pierzându-se în negura vremurilor.

Forma de asigurarea a aparut din nevoia de protecție a omului în fața unor pericole ți pentru gasirea soluțiilor adecvate de înlăturare a lor. Cele mai vechi forme de asigurare sunt întâlnite înca în antichitate si dateaza de circa 6500 de ani.

Mețtețugarii taietori de piatra din Egiptul de jos constituiau un fond de întrajutorare, format anticipat, prin contribuția tuturor pentru acoperirea pagubelor provocate de diverse evenimente ce loveau membrii colectivității.

Existau societăŃi de într-ajutorare a cioplitorilor de piatră în Egiptul antic (în jurul anului 4500 î.h)

În Babilon, transportul era organizat în caravane, iar costurile dispariŃiilor erau suportate în comun de comercianŃi. Proprietarii de corăbii se înŃelegeau cu acela care îşi pierdea corabia să primească alta în loc, cu condiŃia ca pierderea să nu fie din culpa proprietarului.

În Palestina din antichitate au fost descoperite materiale care conŃine ideea de mutualitate în materia asigurării de animale („fiecăruia dintre noi căruia i-a pierit un măgar prin hoŃi sau prin animale sălbatice îi vom procura un altul").

În secolul v î.h., Pericle a înfiinŃat organizaŃii care aveau ca scop ajutorarea membrilor şi familiilor acestora în caz de incendiu, boală, deces. Membrii colegiului funerar din Lavinium Roma încheiau un adevărat contract de asigurare, plătind în timpul vieŃii cotizaŃii pentru ca înmormântarea să fie organizată de colegiul al căror membrii erau, asociația de înmormântare s-a constituit pe baza unui Regulament al Colegiului funerar din care funcționa pe baza unor cotizații de înscriere si a unor plați periodice. Membrii asociației aveau astfel asigurate, la deces un rug si un mormânt.

Stadiul final al practicării comerŃului de împrumut în antichitate 1-a reprezentat adoptarea vămii de către romani, aproximativ în anul 300 î.e.n., perioadă de timp în care această convenŃie cuprindea toate condiŃiile esenŃiale ale unei adevărate asigurări (risc, primă plătită, interes asigurabil, indemnizaŃie).

În timpul celui de-al doilea război punic (218-201 î.e.n.), romanii în contractele de furnizare de materiale şi provizii, introduceau o clauză de garantare a transportului pentru pierderile provocate de calamităŃi naturale ți atacatori.

În anul 650 înainte de Christos, în Grecia antică înțeleptul legislator Solon a obligat societătățile politice si mețtețugarețti să constituie un fond comun alimentat prin cotizații lunare, destinat să repare prejudiciile survenite în interiorul grupului. Este cea dintâi asigurare obligatorie care se cunoaste. În Fenicia si în alte țari stravechi, membrii caravanelor se constituiau în asociații, suportând în comun pagubele din jafuri si de alta natură suportate de unii dintre ei în timpul transportului. Împrumutul maritim (foenus nauticum), utilizat de greci şi romani, presupunea obŃinerea de către comerciant a unui împrumut în bani necesari organizării transportului.

Când nava dispărea, datoria nu trebuia restituită, iar dacă ajungea la destinaŃie, pe lângă împrumut se plătea şi o dobândă ridicată pentru suportarea riscului ți alte cheltuieli.

Principii au fost cuprinse în legislația maritimă a insulei Rhodos înca din anul 916 înainte de Christos si se mențin pâna în zilele noastre.

Forma juridică a acestui împrumut maritim consta în aceea că riscul transportului pe mare era suportat de către creditor, iar nu de către proprietarul mărfurilor.

Ele au fost codificate în colecția de reguli York-Anvers elaborată în anul 1890 si a fost modificată în anii 1924 si 1950

În Evul Mediu, împrumutul maritim a continuat să fie folosit până în 1234, când Papa Grigore al IX-lea l-a interzis datorită dobânzilor excesive. În Ńări precum Germania, Anglia, Irlanda, s-au organizat ghilde care funcŃionau pe principiul întrajutorării şi acordau despăgubiri în caz de pagube şi pierderi. Cele mai vechi asociaŃii mutuale au fost semnalate în secolul al XII-lea în Islanda, câte una la 20 de gospodării, care se organizau pe principiul reciprocităŃii,acestea acopereau daunele din pierderile de animale,incedii etc. Primele operațiuni de asigurare maritimă au aparut în porturile italiene în sec al XIV-lea datorită crețterii comerțului ți traficului maritime.

Forme ale asigurarii de bunuri sunt cunoscute înca din orânduirea sclavagistă, sub diferite metode. Astfel, pierderile care rezultau din aruncarea peste bord a încarcaturii pentru salvarea expeditiei aflată în pericol ( cauzat de naufragiu, furtuna, ețuare, etc.) erau repartizate în mod proporțional, fiind suportate de toți participanții la expediție, pe principiul avariei comune.

Asigurările continuă să-şi facă loc ca asociaŃii mutuale ale lucrătorilor, astfel că membrii corporaŃiilor existente în unele Ńări europene (Danemarca, Anglia) erau despăgubiŃi în caz de accident de muncă, incendiu sau chiar incapacitate de muncă.

Datorită interzicerii împrumutului maritim, s-a căutat găsirea unui alt mijloc care să permită bancherilor obŃinerea unei anumite siguranŃe. Apar premisele contractului de asigurare: bancherii încasau o sumă de bani şi se angajau să acopere un eventual prejudiciu cauzat navei sau încărcăturii.

Cel mai vechi contract de asigurare în formă scrisă este datat 1347, fiind încheiat la Genova. De fapt, tot acolo apare şi prima codificare a asigurării în regulile emise de Uffizio de Marcanzia în 1383 şi prima societate de asigurări maritime în 1424.

Contractul de asigurare a început să fie redactat de notar după anul 1350, asiguratorul considera că a primit suma asigurată şi se obliga să o restituie asiguratului după un anumit termen, cu excepŃia cazurilor când mărfurile ajungeau cu bine în portul sau locul de destinaŃie prevăzut în contract.

PoliŃele cuprindeau clauze ce acopereau evenimentele fortuite cauzatoare de pagube. Polițele acopereau riscuri privind calamităŃi naturale, incendii,

riscurile măritime, aruncarea încărcăturii peste bordul navei, confiscarea de către autorităŃile locale, represalii, întâmplări nefericite sau orice alte obstacole.

Asigurarea, emisă la FlorenŃa în anul 1397, menŃiona că „Riscurile pe care asigurătorii le suportă de la Dumnezeu ori de la oameni, pe mare, incendiu, aruncare în mare, de oprire din partea seniorilor comunelor ori altor persoane, de represalii şi de orice alt caz, întâmplare sau sinistru, care în orice chip ar fi ar putea să se întâmple ori s-au întâmplat şi oricare ar fi cazurile şi în orice condiŃii s-ar întâmpla, cu excepŃia acelora care privesc lestul şi vama".

Europa anilor 1500 prin oraşul Anvers a devenit centrul nodal al comerŃului, deoarece în această zonă se înregistrau cele mai multe tranzacŃii de către comercianŃi, se stabileau preŃurile pentru cele mai importante produse ți bunuri şi se stabileau tipurile de riscuri respectiv se soluŃionau litigiile născute din contractele de asigurare.

Începând cu secolul al XVII-lea, oraşul Amsterdam s-a constituit ca cel mai mare centru comercial din Europa. Localnicii danezi se asociau între 64 de parteneri, pentru a împărți riscul de daună la care erau supuse navele lor ți a celor din asociațiile pe care le-au înfințat.

Datorită dezvoltării rapide a zonei au fost înfințate instituții ca, „Cameră pentru asigurări", „Banca Amsterdam" (1609), şi „Bursa Amsterdam" (1609), care efectuau servicii de asigurări,bancare şi bursiere.

Diversificarea asigurărilor a determinat constituirea sistemului de acordare a rentelor viagere, denumite tontine, apărute în FranŃa, în secolul al XVII-lea şi răspândite apoi în Olanda, Anglia şi Germania.

Ca asigurări de viaŃă, în acest sistem, participanŃii la împrumut primeau în locul dobânzilor rente viagere.

ți Anglia era o Ńară dezvoltată în domeniul comerțului şi de aceea, asigurările au cunoscut o puternică dezvoltare dar se foloseau contracte de asigurare maritimă de origine italiană. Clauzele din contractul de asigurare se negociau de brokeri şi apoi se întocmeau de notari, care Ńineau registrele tuturor documentelor ți poliŃelor încheiate.

În anul 1601, Parlamentul englez a hotărât că despăgubirile din asigurare sunt supuse sancŃiunilor legale, ți guvernul răspunde de organizarea, legiferarea ți rezolvarea neînŃelegerilor dintre asiguraŃi şi asigurători

Cea mai veche poliŃă de asigurare redactată în limba italiană şi tradusă în limba engleză a fost datată la 20 septembrie 1547,iar sediul asigurărilor maritime din Londra era pe strada Lombard, unde se încheiau contracte de asigurare reciprocă, sub forma poliŃei Lloyd's, împotriva pericolelor maritime.

Din cauza unor investiŃii speculative, Parlamentul londonez, în anul 1720 a statuat ca poliŃa Lloyd's, emisă de societatea Lloyd's, care funcŃiona ca o societate comercială pe acŃiuni, să fie obligatorie, în ce priveşte clauzele sale, pentru toată suma asigurată, prin această decizie sa restrâns dreptul de a încheia asigurări maritime, acordându-1 doar companiilor London Assurance şi Royal Exchange, asfel activitatea a fost micțorată.

Bazele asigurării contra incendiului s-au pus după incendiu din anul 1666 din Londra, prin înfințarea unei societăți cu un astfel de obiect, aceasta obligându-se să refacă orice casă distrusă de un astfel de eveniment.

Inițiatorul societății N. Barbon, a înfiinŃat ți„Oficiul de asiguraŃi pentru case", organizând ți o unitate de pompieri.

In anul 1678 Wilhelm Leibnitz a elaborat planul de constituire a unei Case de asigurare împotriva riscurilor de foc ți apă a carei funcționare se baza pe plata unor cotizații anuale.

Forma de asigurare împotriva riscului de grindină a fost introdusă pentru prima dată în Scoția la finele secolului al XVIII-lea.Tot în această perioadă în FranŃa, italianul Tonti a creat primele tontine, practic asigurări de viaŃă, membrii tontinelor contribuiau la un fond comun cu o cotizaŃie anuală şi pe o perioadă determinată, iar la expirarea perioadei, suma obŃinută prin capitalizarea cotizaŃiilor se împărŃea membrilor supravieŃuitori.

Asigurarea maritimă si asigurarea împotriva riscului de incendiu a fost marcată de înființarea la Trieste, în anul 1822, a societații Assienda Assiguratrice, societate care a funcționat si pe teritoriul României dupa anul 1830.

Albert Masiu în anul 1832, a întemeiat la Leipzig, prima mare societate germană de asigurari pentru vite, bazată pe principiul mutualității. Asigurarea de raspundere civilă a fost instituită ți practicată pentru prima dată în Franța ți se referea la acoperirea daunelor cauzate de proprietarii de cai si trăsuri. Asigurarea s-a extins ți la raspunderea proprietarilor de fabrici pentru daune cauzate angajaților ori terțelor persoane. In Statele Unite ale Americii sectorul asigurărilor a fost dominat de societațile de asigurare engleze. In anul 1852, din inițiativa lui Benjamin Franklin a luat ființă Societatea pentru asigurarea caselor împotriva riscurilor cauzate de incendiu - Philadelphia Contributionship.

Elizur Wright a creat mai multe întreprinderi de asigurari americane ți a susținut legiferarea controlului statului asupra societăților de asigurari, a contribuit la elaborarea unei metode de calcul corecte a rezervei de prime la asigurările de viață ți a unor tabele corespunzatoare, necesare în practica asigurărilor de viată.

Se poate aprecia că, pe plan internaŃional, de la începutul secolului al XVIII-lea şi până în secolulu al XIX-lea, s-au practicat trei forme de asigurări: asigurările maritime, asigurările de incendiu ți asigurările de viaŃă.

Dezvoltarea traficului de călatori pe calea ferată a condus la apariția în Anglia a primei societăți de asigurare specializată în acest domeniu, la mijlocul secolului al XIX-lea. În această perioadă existau în lume 30 de societăți de asigurari, respectiv 14 în Anglia, 5 în Statele Unite, 3 în Germania, 3 în Danemarca, 2 în Franța si câte una în Olanda, Elveția si Austro-Ungaria.

In anul 1900 erau în jur de 1272 de societăți de asigurare iar în anul 1969 activau în jur de 9700 de case si societăți de asigurare în 71 de țări.

Dintre acestea 2676 societăți de asigurare activau în domeniul asigurarilor de viață, 6036 în domeniul asigurărilor de bunuri iar 962 de societăți practicau mai multe feluri de asigurari.

Odată cu secolul al XIX-lea, putem vorbi de asigurările moderne, în FranŃa apar societăŃi de asigurare care au prosperat rapid, în Anglia apare prima societate de asigurări pentru accidente pe calea ferată, se diversifică domeniile de asigurare.

La începutul secolului trecut existau în lume 30 de întreprinderi de asigurări, respectiv: 14 în Marea Britanie, 5 în SUA, 3 în Germania, 3 în Danemarca, 2 în FranŃa şi câte una în Olanda, ElveŃia şi Austro-Ungaria.

Relațiile de asigurare s-au născut între diferite unitați economice organizații publice sau private si cetațeni pe de o parte si societatea de asigurari, pe de altă parte.

În condițiile actuale un bun manager ,un agent economic sau o persoana privată nu trebuie sa conceapă ca o activitate poate fi dezvoltată fară sa aibe incheiată o asigurare .

În ceace privețte reasigurarea a avut o aplicabilitate crescută începând cu secolul XIX ă in Europa ți în special datorită progresului tehnic în Marea Britanie ,Franța ,Germania unde au început concentrarile de capital ceeea ce a determinat crețterea considerabilă a dimensiunilor riscurilor oferite spre asigurare.

La început cele mai multe societați de asigurari doreau sa obțină profituri mici dar stabile decât profituri mari si nesigure ,în timp obiectivul schimbându-se pentru stabilitatea acestora s-a trecut la calea reasigurărilor care cuprindea forme si tehnici moderne de acoperire a riscurilor.

Reasigurarea a dobândit o aplicabilitate tot mai mare în țarile mai sus menționate ca atare piețele naționale au transferat o parte din riscuri la societăți de reasigurări din străinătate .

Din cele prezentate se poate concluziona că necesitatea formelor de asigurări ți reasigurări sunt date de modul de organizare si reglementare a acestor activitați la un moment dat de relațiile economico-sociale ți factorii ce provoacă fenomene cu efecte negative asupra activitații persoanelor private,societațiilor juridice indiferent de forma de reglementare.

Fctorii sociali şi factorii economici au fost factorii determinanŃi care au condus la apariŃia asigurărilor. Factorii sociali:

- accentuarea procesului de urbanizare, concentrarea populaŃiei în oraşe şi apariŃia noilor locuinŃe, care au încurajat apariŃia fenomenelor producătoare de pagube;

- organizarea breslelor, care au favorizat solidaritatea acestor grupuri, în care membrii îşi acordau ajutor reciproc în caz de pagube.

Factorii economici: - schimbarea condiŃiilor economice generale, trecerea de la o

economie exclusiv agricolă la una diversificată (industrie, comerŃ), care au dus la creşterea şi la adâncirea raporturilor dintre oameni şi a cauzelor generatoare de pagube. ImportanŃa banilor în relaŃiile comerciale a favorizat ideea compensaŃiei băneşti a pagubelor;

- dezvoltarea schimburilor comerciale, succesul marilor târguri, înmulŃirea expediŃiilor pe mare au arătat necesitatea asigurărilor mărfurilor şi a navelor împotriva riscurilor pe timpul transportului.

SecȘiunea a-2-a NoȘiunea, esenȘa Și conŃinutul dreptului. Dreptul public şi dreptul privat 2.1 NoȘiunea, esenȘa Și conŃinutul dreptului.

Dreptul este definit ca un ansamblu de norme de comportament

obligatoriu prin care se consacră libertățile,drepturile ți îndatoririle indivizilor în relațiile lor mutuale.

Într-un prim sens, cuvântul drept semnifică ştiinŃa dreptului – ansamblu de idei, noŃiuni, concepte şi principii care explică dreptul şi prin intermediul cărora dreptul poate fi gândit.

Dreptul este o ştiinŃă socio-umanistă care analizează fenomenul juridic în toate formele sale de manifestare, ca dimensiune inalienabilă a existenŃei umane în condiŃii social-istorice determinate. Dreptul este un fenomen normativ care are ca obiectiv disciplinarea şi ordonarea relaŃiilor sociale în scopul promovării unor valori receptate de societate: omul, proprietatea, ansamblul libertăŃilor individuale, statul, umanitatea etc.

Dreptul constă în ansamblul regulilor de conduită generale şi obligatorii asigurate şi garantate de stat, reguli al căror scop îl constituie organizarea şi disciplinarea comportamentului uman în cadrul relaŃional uman, precum şi înfăptuirea acestui comportament într-un climat specific manifestării coexistenŃei drepturilor esenŃiale ale omului şi libertăŃilor lui cu justiŃia socială.

Dar dreptul nu este numai ştiinŃă, el este, în egală măsură, tehnică şi artă. Dreptul, ca ansamblu de norme care organizează viaŃa în comun, este o tehnică a convieŃuirii umane, destinată să disciplineze comportamentul uman şi să apere societatea de excese.

Regulile juridice impun obligaŃii, organizează funcŃionarea ge-nerală a statului şi a organismelor nestatale, oferă posibilitatea valo-rificării unor interese, recunoscând capacitatea participării indi-viduale în diferite relaŃii, atribuie roluri şi statute (de producător, de cumpărător, de vânzător, de locatar, de locator, de părinte, de fiu-fiică).

În acest sens, dreptul îmbină necesitatea şi libertatea. Necesitatea, ca un domeniu specific dreptului, rezultă din chiar scopurile generale ale vieŃii sociale, scopuri prefigurate în ansamblul normelor legale, acest ansamblu alcătuieşte dreptul obiectiv.

Cuvântul drept mai semnifică şi facultatea unui subiect de a-şi valorifica sau de a-şi apăra împotriva terŃilor un anumit interes, legalmente protejat.

În diverse declaraŃii asupra drepturilor omului se are în vedere o asemenea accepŃiune a drepturilor individuale, acesta este dreptul subiectiv şi el presupune categoria de libertate.

Romanii făceau distincŃie între norma agendi şi facultas agendi. Trăsăturile dreptului subiectiv :

- drepturile subiective sunt prerogativele recunoscute unei persoane fizice sau juridice;

- conŃinutul acestor prerogative constă în a pretinde ceva de la altcineva; - drepturile subiective sunt strâns legate de persoana omului (de titularul lor); - fiind legate de titularul lor, drepturile subiective sunt întotdeauna prerogative

concrete; - drepturile subiective sunt infinite la număr; - drepturile subiective pot avea natură juridică diferită în raport de ramura de

drept ale cărei norme le reglementează; - în privinŃa conŃinutului lor, drepturile subiective sunt limitate totuşi de lege şi

de bunele moravuri în sensul că ele există şi pot fi exercitate numai în măsura limitelor date de acestea;

- drepturile subiective constituie o categorie juridică prin mijlocirea căreia titularii lor pot participa la schimburile de valori care cad sub incidenŃa reglementării juridice;

- din definiŃie şi din exemple rezultă că unui drept subiectiv aparŃinând unui subiect de drept,

de regulă, îi corespunde o obligaŃie a altui subiect de drept (a celui de la care se pretinde să săvârşească ceva).

Ceea ce este drept în sine – preciza Hegel – este pus în existenŃa sa obiectivă, adică este determinat de gând pentru conştiinŃă, şi el este cunoscut ca fiind ceea ce este drept şi valabil, legea; în virtutea acestei determinări, dreptul este pozitiv în genere.

Totalitatea normelor juridice în vigoare dintr-un stat poartă denumirea de drept pozitiv, un drept aplicabil imediat şi continuu, obligatoriu şi susceptibil a fi adus la îndeplinire printr-o forŃă exterioară (coerciŃiune statală), ca o îndreptăŃire legitimă a unor instanŃe sociale special abilitate. Dreptul pozitiv, scria Mircea Djuvara, este „dreptul care se aplică într-o societate dată la un moment dat, sub auspiciile statului respectiv sau, mai pe scurt, este dreptul care se aplică.

Dreptul obiectiv ca totalitate a normelor juridice exprimă faptul că ele sunt independente de subiectele raportului juridic concret, iar drepturile subiectelor decurg din dreptul obiectiv în care sunt ele consfinŃite.

Dreptul obiectiv este deci menit să reglementeze viaŃa indivizilor grupaŃi în societate şi poate fi privit sub dublu aspect:

- ansamblu de izvoare de drept – acte normative, obiceiuri, care reprezintă aspectul static al dreptului;

- formele prin care se realizează dreptul şi autorităŃile statale competente să utilizeze aceste forme, şi care reprezintă aspectul dinamic al dreptului.

Dreptul este însă şi o artă, adică un ansamblu de mijloace pe care le întrebuinŃează organele care creează dreptul sau care aplică dreptul.

Legiuitorul trebuie să ştie să selecteze din ansamblul trebuinŃelor sociale pe cele care răspund unor nevoi reale; judecătorul trebuie să posede arta de a aplica legea în conformitate cu litera şi spiritul său şi potrivit cu multitudinea condiŃiilor de timp, spaŃiu şi persoane în care se derulează aspectele de viaŃă; la fel, procurorul, avocatul sau organul administrativ.

Cuvântul „drept” mai este asociat, ca adjectiv, în aprecierile de natură morală (exemplu: om drept, acŃiune dreaptă, pedeapsă dreaptă etc.).

În afara termenului de drept, se întrebuinŃează şi termenul de juridic ,cesta este utilizat atât ca adjectiv (normă juridică, raport juridic etc.), cât şi într-o accepŃiune ce excede noŃiunii de drept (obiectiv sau subiectiv).

Juridicul este un fenomen complex care funcŃionează obiectiv pe un fundal social, constituind unul din modurile de reflectare pe plan social a existenŃei umane. Juridicul are – sistematic vorbind – un caracter unitar, deşi are o compunere complexă (psihologică, instituŃională, relaŃională). Unicitatea fenomenului juridic determină unicitatea ştiinŃei dreptului (ştiinŃe juridice), care este, aşa cum am văzut, o ştiinŃă explicativ normativă, ce nu se limitează la descrierea şi explicarea funcŃionării unor elemente de tehnicitate şi construcŃii logice, ci se referă şi la caracterul operaŃional al conceptelor prin intermediul cărora se fundamentează ontologia, gnoseologia, axiologia şi metodologia juridică.

Juridicul defineşte o parte componentă a realităŃii sociale, alături de politic, etic, economic. În sociologie se vorbeşte despre fenomenul juridic şi despre juridicitate, ca un criteriu de distincŃie a fenomenelor sociale. În acest sens, toate fenomenele juridice pot fi privite ca fenomene sociale, fiindcă un drept robinsonian nu poate fi conceput.

Dar nu toate fenomenele sociale sunt şi juridice, ceea ce pune în discuŃie criteriul pe baza căruia pot fi distinse, din ansamblul fenomenelor sociale, cele juridice. Acest criteriu este tocmai juridicitatea, criteriu reflectat îndeosebi pe plan normativ.

Pentru că am amintit anterior de fenomenul juridic şi de juridicitate, nu este lipsită de importanŃă nici definiŃia ştiinŃei dreptului.

Prin ştiinŃa dreptului înŃelegem ansamblul de idei, noŃiuni, concepte şi principii, care explică dreptul şi prin intermediul căruia dreptul poate fi gândit şi explicat.

În existenŃa sa milenară, dreptul a primit numeroase definiŃii (redăm doar câteva).

Romanii au definit dreptul prin referirea la morala: JUS EST ARS AEQUI ET BONI – „Dreptul este arta binelui şi a echităŃii”. DefiniŃia a fost dată de Celsius.

În această accepŃiune, dreptul nu se emancipează faŃă de latura moralei, iar scopul său este realizarea binelui moral.

Definirea dreptului a pus în discuŃie chiar natura dreptului. Este dreptul o realitate transcendentală care se impune raŃiunii, sau, dimpotrivă, este un ansamblu de fenomene sociale perceptibile prin experienŃă ? Răspunsul la aceste întrebări a frământat şi a marcat întreaga evoluŃie a filosofiei juridice. La prima parte a întrebării a dat răspuns şcoala dreptului natural, chiar prin juriştii romani, care concepeau dreptul ca pe o realitate transcendentală.

Cicero spunea: „Este o lege adevărată, dreaptă, raŃională, conformă cu natura, răspândită în toŃi, eternă. Această lege nu este permis să fie abrogată şi nici nu se poate deroga de la ea. Nici nu este alta la Roma, alta la Atena, alta acuma, alta mai târziu. Ci o singură lege şi eternă, neschimbătoare, va cârmui pe toŃi oamenii şi în toate timpurile”.

Istoria dreptului este legată de istoria poporului; „precum viaŃa poporului se schimbă de-a lungul veacurilor – spune Pushta – tot astfel dreptul, ramură a acestei vieŃi, se schimbă şi el cu vremea, se dezvoltă o dată cu poporul căruia îi aparŃine şi se adaptează diferitelor sale faze de dezvoltare”.

Totuşi, şcoala istorică n-a putut anihila complet ideea dreptului natural conceput mai târziu ca drept raŃional, alcătuit din ideile conducătoare generale, desprinse din raŃiunile impuse de justiŃie, echitate şi bunul simŃ. Sistemul juridic al popoarelor moderne tinde a se stabili pe constatarea faptului de funcŃie socială, impunându-se indivizilor şi grupurilor. Se elabora, astfel, un sistem nou, de ordin realist, care se opunea celui metafizic. În această direcŃie realistă se înscrie şi concepŃia lui Shering (jurist german din secolul al XIX-lea), care pune la baza dreptului interesul legal ocrotitor. „Dreptul – scrie Schering – este forma în care statul îşi organizează, prin constrângere, asigurarea condiŃiilor de viaŃă ale societăŃii”.

Profesorul american Berman arată că „dreptul este unul din cele mai profunde concepte ale civilizaŃiei pentru că el oferă protecŃia contra tiraniei şi anarhiei, unul din instrumentele principale ale societăŃii, pentru conservarea vieŃii şi ordinii, împotriva amestecului arbitrar în interesele individuale”.

Profesorul Popa dă următoarea definiŃie a dreptului: „Dreptul este ansamblul regulilor asigurate şi garantate de către stat, care au ca scop organizarea şi disciplinarea comportamentului uman, în principalele relaŃii din societate, într-un climat specific manifestării coexistentei libertăŃilor, apărarea drepturilor esenŃiale ale omului şi justiŃiei sociale”.

Studiul conceptului de drept implică în mod necesar viziunea istorică, legată de descifrarea originilor (teoria originilor) dreptului. Ca instituŃie ce derivă de la societate şi îşi găseşte suportul în relaŃiile reciproce dintre oameni, dreptul este indisolubil legat de evoluŃia generală a societăŃii, de particularităŃile societăŃii pe diferitele sale trepte de dezvoltare istorică.

Din această perspectivă, întrebarea pusă mai sus (când apare dreptul ?), rămâne în relaŃie chiar cu modul în care concepem dreptul. Este el echivalent oricărei reguli de conduită din momentul apariŃiei primelor forme de organizare socială? Dacă avem în vedere faptul că dreptul nu poate exprima decât nevoile sociale ale unei colectivităŃi constituite în formă politică, atunci dreptul apare în condiŃii social-politice determinate, caracterizate prin diferenŃieri specifice societăŃii politice.

În evoluŃia sa, omul pleacă de la o stare de dependenŃă totală faŃă de natură – omul în situaŃia de culegător, folosind tot ceea ce natura îi pune la dispoziŃie în stare brută, fără a prelucra (şi fără să aibă posibilitatea să o facă) obiectele înconjurătoare.

Hegel consideră că adevărata istorie începe abia o dată cu apariŃia Statului şi a Dreptului, care întruchipează punctul cel mai înalt al culturii unui popor.

Începutul adevărat şi prima fundaŃie a statului – notează Hegel – constă în introducerea agriculturii, alături de introducerea căsătoriei, întrucât primul din aceste principii aduce cu sine prelucrarea solului şi, o dată cu aceasta, proprietatea privată exclusivă, reducând viaŃa rătăcitoare a sălbaticului, care îşi caută în peregrinări subzistenŃa, la stabilirea dreptului privat şi la siguranŃa satisfacerii trebuinŃelor; de aceasta se leagă limitarea raporturilor sexuale la căsătorie şi, prin urmare, transformarea acestei legături într-o alianŃă durabilă, universală în sine; tot astfel a nevoii subiective, în grija de familie şi a posesiei în averea familiei.

Pentru a putea să dăm răspuns ideii pluralismului juridic, este nevoie, credem, să reluăm prezentarea procesului apariŃiei dreptului.

Până acum am stabilit faptul că este de esenŃa oricărei comunităŃi stabilirea pe cale normativă a unor criterii de comportament, a unor exigenŃe pe care comunitatea înŃelege să le formuleze legat de conduita oamenilor, în aşa fel încât comunitatea să le prezerve, să nu fie pusă sub semnul întrebării chiar existenŃa sa, în condiŃiile unui comportament arbitrar.

Rămâne de demonstrat caracterul juridic sau nejuridic al acestor norme. Suntem de părere că aceste norme sunt de natură obştească sau obişnuielnică, religioasă sau morală, neexistând în această fază de dezvoltare istorică un aparat special care să le asigure din afară sau de deasupra întregii colectivităŃii obligativitatea. Ele erau respectate ca deprinderi, forŃa lor obligatorie fiind rezultatul unei reflectări în planul conştiinŃei individuale a convingerii utilităŃii lor. Nu există încă nici acea „ierarhie jurisdicŃională”, de care vorbeşte Traian Herseni.

Ierarhia jurisdicŃională este, în esenŃă, un fenomen juridico-administrativ, fenomen neconturat încă în aceste momente ale dezvoltării social-istorice. Aşa cum menŃionează Hart, „Este, desigur, posibil să ne imaginăm o societate fără legislaŃie, curŃi oficiale şi altele. Într-adevăr, sunt multe studii despre comuna primitivă în care nu numai revendicarea acestei posibilităŃi se realiza, dar descrierea în detaliu a vieŃii societăŃi relevă că înŃelegerea controlului social este dată de atitudinea generală a grupului faŃă de standarde de comportament obligatoriu”.

SancŃiunile, în cazul nerespectării opreliştilor stabilite în conŃinutul normelor, erau aplicate de comunitate, putând să se dispună chiar alungarea din trib. Se practica răzbunarea sângelui (dinte pentru dinte, ochi pentru ochi).

În condiŃiile schimbărilor sociale ce au avut loc în societatea gentilico-tribală se produc modificări în structura şi modul de funcŃionare a puterii sociale şi a normelor ce asigurau eficienŃa acestei puteri. Astfel – spre a ne menŃine la exemplul Greciei – în epoca descrisă de Homer (aceea a democraŃiei militare), se constată o treptată desprindere a organelor conducătoare de restul populaŃiei. Conducătorii militari, dată fiind înmulŃirea războaielor, cresc considerabil în importanŃă: ei hotărăsc fără a mai consulta adunările obşteşti.

După ce legendarul rege Teseu a dat conducerea unică a Atenei prin unirea triburilor, Solon împarte populaŃia ateniană în patru clase după avere. În timpul lui Clistene, ultimele resturi gentilice sunt nimicite, iar cetăŃenii sunt împărŃiŃi pe baza criteriului strict teritorial. Apare astfel statul, organism de conducere ce stabileşte legături de altă natură (teritorială, şi nu de sânge) cu cetăŃenii.

Încă pe treapta înaltă a dezvoltării societăŃilor gentilice, paralel cu trecerea la agricultură şi creşterea vitelor, avusese loc o diferenŃiere a intereselor sociale, diferenŃiere ce s-a reflectat şi în plan normativ. Astfel, o serie de norme obişnuielnice sunt preluate şi adaptate noilor interese (privind situaŃia prizonierilor de război transformaŃi în sclavi, situaŃia datornicilor, transmiterea prin moştenire a bunurilor).

Însă, o dată cu evoluŃia socială vechile obiceiuri se transformă în formă scrisă. Dreptul este un rezultat al activităŃii umane, al socializării; normele sale intervin

în procesul productiv, stabilind reguli generale pentru actul zilnic, repetat, al producerii, al repartiŃiei şi al schimbului de produse şi activităŃi. Libertatea omului este deplină numai în măsura în care nu stânjeneşte libertatea celorlalŃi. Drepturile omului nu pot prinde contur, nu pot deveni realităŃi decât în cadrul unei interacŃiuni, bazată pe coexistenŃa libertăŃilor, şi nu pe afirmarea brutală şi păgubitoare pentru semeni a unor drepturi şi a unor interese personale.

Superioritatea reflectării în drept a corelaŃiei necesare între drepturi şi îndatoriri, precum şi nobleŃea actului de justiŃie (ca o activitate independentă într-o societate democratică) alcătuiesc coordonatele care marchează decisiv dimensiunea socială a dreptului.

„Legile sunt matca şi mama noastră” – afirma D. Cantemir, subliniind prin aceasta poziŃia dreptului în societatea civilizată, ca un nucleu al ordinii sociale şi ca o condiŃie a bunei derulări a raporturilor umane.

Abordarea dimensiunilor sociale ale dreptului implică analiza locului dreptului şi a realităŃii juridice în societate, a sistemului legăturilor sale cu celelalte elemente (realităŃi) ale societăŃii.

În general, ştiinŃele sociale privesc societatea ca un sistem dinamic, evolutiv (capabil să parcurgă stări diverse) şi înzestrat cu capacitatea autoreproducerii lărgite şi optimizate. Aceste ştiinŃe (sociologia, politologia, economia politică) cercetează diversele componente ale societăŃii, pun în lumină structura şi legitatea structurală a vieŃii sociale, rolul elementelor societăŃii şi influenŃele complexe între aceste părŃi (economice, politice, juridice, culturale).

Realitatea juridică (juridicul) este o dimensiune inalienabilă a realităŃii sociale în condiŃii istorice determinate. ExistenŃa ei nu poate fi desprinsă de existenŃa celorlalte

părŃi ale unei societăŃi, suportând influenŃa acestora şi exercitând la rându-i influenŃă asupra lor. La început, totemismul a constituit o expresie a diviziunii naturale a muncii dintre comunităŃi, contribuind la circulaŃia fondului de alimente şi la reglementarea legăturilor dintre sexe (membrii unor ginŃi aparŃinând aceluiaşi totem nu se puteau căsători între ei). După credinŃele totemice, cei din aceleaşi clanuri sau fratrii se considerau înrudiŃi direct cu totemul lor (plantă, animal).

Realitatea juridică, sau juridicul, este uneori denumită şi sistem juridic sau suprastructură juridică. Realitatea juridică (juridicul) are un conŃinut bogat în care este cuprins dreptul – ca fenomen normativ (dreptul pozitiv) –, dar care nu se reduce la el. Astfel, componentele juridicului sunt: conştiinŃa juridică, dreptul şi relaŃiile juridice (ordinea de drept).

Înainte de a fi o realitate normativă, dreptul este o stare de conştiinŃă, în sensul că nevoile schimbătoare ale societăŃii, care-şi reclamă reflectare într-un sistem de norme, nu se transpun tale quale în limbajul şi în conŃinutul dreptului; ele trec prin conştiinŃa legiuitorului (sau a poporului, dacă este vorba de obicei), urmând un proces de evaluare, valorizare şi valorificare finală prin normele de drept. Din punct de vedere epistemologic, conştiinŃa înseamnă conştientizarea scopurilor şi alegerea mijloacelor în consens cu o tablă superioară de valori.

ConştiinŃa juridică apare ca o premisă a dreptului (ca fenomen normativ), funcŃia sa normativă fiind mijlocită de ipostazele conştiinŃei, prin care omul devine propriu-zis subiect: cea cognitivă, cea acŃională şi cea cultural-axiologică. Într-o societate pluralistă, în care structurile sale sunt profund interesate de schimbările esenŃiale, funcŃia normativă a conştiinŃei este organic corelată funcŃiei creatoare anticipative.

Căutarea şi inovarea soluŃiilor juridice (celor mai bune) nu pot fi decât rodul unei mature chibzuinŃe, întrucât centrul referenŃial al ontologiei conştiinŃei îl constituie fiinŃa conştientă, iar exerciŃiul funcŃiilor conştiinŃei juridice echivalează cu o organizare dinamică a vieŃii psihice şi spirituale. ConştiinŃa juridică se structurează pe două paliere: primul este o componentă raŃională – ideologia juridică (ansamblul trăirilor emoŃionale: sentimente, voliŃiuni). O bună politică juridică, rezultat al traducerii în planul normelor dreptului a cerinŃelor reale ale dezvoltării sociale, constituie o adevărată formulă educativă, contribuind hotărâtor la formarea unei atitudini culturale a individului faŃă de exigenŃele de comportament conŃinute în normele de drept.

A doua componentă a realităŃii juridice (a juridicului) o constituie partea instituŃională – dreptul, ca sistem de reglementări şi instituŃii. Această parte alcătuieşte miezul juridicului, conŃinutul său, cadrul său substanŃial de referinŃă. Dreptul, ca fenomen normativ, dă expresie cerinŃelor structurilor sociale – conducătoare sau conduse – de mai bună organizare a raporturilor umane, în vederea obŃinerii acelui echilibru social indispensabil pentru asigurarea climatului în care liberului arbitru şi voinŃei subiective să i se poată opune eficient anumite standarde oficiale de comportament şi în care să poată fi înlăturată tensiunea între cei care acceptă standardele şi cei care se abat de la ele.

Norma juridică, la rândul ei, ca reflectare conştientă a conŃinutului raporturilor sociale, nu este decât o sinteză între ceea ce este (sein) şi ceea ce trebuie să fie (sollen), între necesitate şi libertate, între real şi ireal.

În sfârşit, cea de-a treia componentă a juridicului este alcătuită din elemente relaŃionale, sociologice. Sunt cuprinse aici raporturile juridice şi situaŃiile juridice, cele care probează eficienŃa dreptului. În cadrul acestor raporturi, oamenii (individual sau colectiv) participă în calitate de subiecte de drept, valorificându-şi sau apărându-şi pe cale legală interese şi drepturi. Desfăşurarea lor în conformitate cu dispoziŃiile legale duce la crearea ordinii de drept. Din această perspectivă, dreptul poate fi considerat ca un mod de existenŃă a ordinii publice, un real factor de calmare a conflictelor şi de menŃinere în limite de ordine a ciocnirilor de interese.

Omul acŃionează într-o ambianŃă socială, el intră în numeroase raporturi cu semenii săi, iar aceste raporturi alcătuiesc adevăratul fundament ontologic al dreptului.

Rezultă că dreptul, ca sistem de norme şi instituŃii, are o sferă mai restrânsă decât juridicul, ca parte componentă a realităŃii sociale. La rândul său, însă, dreptul aparŃine şi el acestei realităŃi, are determinări calitative ce Ńin de esenŃa socialului. El suportă influenŃe din partea componentelor cadrului fizic înconjurător şi din partea componentelor sistemului social (economia, politica, morala). În ansamblu, aceste elemente de influenŃă poartă denumirea de factori de configurare a dreptului.

Dreptul, ca orice fenomen, este unitatea unor aspecte de ordin calitativ şi cantitativ. Stabilirea conceptului de drept prin intermediul conceptelor filosofice de esenŃă, conŃinut şi formă implică efortul de decelare a trăsăturilor şi a determinărilor calitative fundamentale ale dreptului, precum şi efortul de sesizare a modalităŃilor specifice de organizare internă şi externă a conŃinutului.

În general, esenŃa unui fenomen reflectă unitatea laturilor, a trăsăturilor şi a raporturilor interne necesare, relativ stabile, care constituie natura lăuntrică a fenomenului şi-l fixează într-o clasă de fenomene adiacente. A cerceta esenŃa dreptului presupune pătrunderea înăuntrul său, sesizarea legăturilor intime care-i conferă relativa stabilitate, identificarea calităŃilor interne.

ObservaŃiile cele mai vechi asupra însuşirii lucrurilor, asupra naturii acestora şi a substanŃei lor au conturat ideea de calitate, pe care Aristotel o definea ca fiind „deosebirea substanŃei”, adică ceea ce deosebeşte corpurile între ele. O notă specifică în definirea calităŃii o constituie însuşirea sa de a fi o determinare internă, proprie obiectului, graniŃa care delimitează un obiect de altul, un fenomen de altul. În lumina structuralismului modern, calitatea a început a fi privită în corelaŃia sa cu structura, putând fi concepută ca unitatea dintre elemente şi structură, unitate ce conferă determinare, specificitate, integritate şi stabilitate obiectului dat.

Din multitudinea determinărilor calitative ale dreptului se desprinde o calitate principală care exprimă calitatea întregului, determinarea lui internă; aceasta este calitatea juridică a voinŃei şi a interesului, care conduce la apariŃia normelor dreptului şi care asigură un anumit echilibru în desfăşurarea raporturilor interumane. Oricâte modificări va suferi un sistem juridic, prin orice stări ar trece – ca urmare a

modificărilor intervenite în elementele sale –, această calitate principală va rămâne neschimbată. Într-adevăr, atunci când avem în vedere un anumit sistem juridic, vom constata că, într-o anumită perioadă a existenŃei sale, pot fi înregistrate schimbări ale calităŃilor acestui fenomen, schimbări care nu implică ideea de negare a esenŃei sale, dar care sunt implicate în procesul evoluŃiei, al transformării respectivului sistem, evoluŃie determinată, la rândul ei, de un complex de cauze obiective şi subiective.

În drept, rolul voinŃei are o dublă semnificaŃie: este vorba, mai întâi, de rolul voinŃei generale (a grupurilor sociale sau a întregii societăŃi), determinată de anumite interese şi care tinde să se oficializeze prin intermediul activităŃii statale (creând dreptul etatic) şi, apoi, de voinŃa individuală, manifestată în procesul aplicării dreptului.

VoinŃa este o categorie psihologică; ea reprezintă acel proces psihic prin care se înfrâng anumite obstacole, prin acŃiuni orientate către realizarea unui anumit scop, propus în mod conştient. Este vorba despre un efort voluntar, în care se confruntă posibilităŃile omului cu condiŃiile obiective şi subiective. Atunci când se abordează esenŃa dreptului, nu se are în vedere acest sens, al voinŃei individuale, voinŃa ca o expresie a tendinŃei individului de a-şi confrunta posibilităŃile cu condiŃiile obiective (efortul voluntar al individului). Se are în vedere voinŃa generală, ce se exprimă în cutume sau legi, care tinde să-şi subordoneze voinŃele individuale, având la origine conştiinŃa generalizată.

Cuprinderea în drept a acestei voinŃe şi exprimarea ei în formă oficială se realizează în baza considerării intereselor fundamentale ale grupului sau ale societăŃii în ansamblul său

. Constituind esenŃa dreptului, această voinŃă generală oficializată (devenită voinŃă juridică), exprimată în legi şi apărată de stat, trebuie privită ca o unitate de momente sociale şi psihologice. VoinŃa juridică se numără printre elementele componente ale conştiinŃei juridice. Neidentificându-se cu conştiinŃa juridică, voinŃa reprezintă o parte activă a acesteia. După cum am mai subliniat, omul acŃionează într-un mediu social şi natural determinant, iar în acest mediu dreptul „programează” libertatea sa de acŃiune, fixând, în reguli stabile, pe cale oficială sau desprinse dintr-o îndelungată convieŃuire, etaloane de conduită.

Presiunea normelor sociale determină o reducere a libertăŃii „absolute” de manifestare a omului, stabilindu-i anumite limite, un anumit tip de comportament.

Aceste caracteristici determină substanŃa dreptului, calitatea sa esenŃială, care este întâlnită, invariabil, în orice sistem juridic. Totodată, această calitate principală califică dreptul, îi fixează un loc specific în clasa de fenomene cu care se învecinează. Şi în alte sisteme normative (etice, religioase, regulile elementare de convieŃuire), se exprimă o anumită voinŃă.

Kant concepe dreptul în dependenŃă cu ideile morale, ca o totalitate a condiŃiilor în care voinŃa liberă a fiecăruia poate coexista cu voinŃa liberă a tuturor, potrivit unei legi universale de libertate. Potrivit lui Kant, conceptul fundamental pe care se întemeiază dreptul este obligativitatea, care-şi are bazele în principiul posibilităŃii unei constrângeri exterioare în măsură să poată coexista cu libertatea tuturor.

În această lumină, justul (ca o categorie juridică-morală) este acea acŃiune care se află în conformitate cu voinŃa liberă a fiecăruia. Neokantianul Rudolf Stammler consideră că dreptul este voinŃă, o voinŃă inviolabilă, autonomă, coezivă; el este o voinŃă inviolabilă, în sensul că normele sale sunt imperative şi coercitive. Autonomia voinŃei defineşte scopul dreptului – armonia acŃiunilor omeneşti, prin care se realizează şi coeziunea voinŃei sociale, ca o condiŃie a vieŃii sociale. Ceea ce deosebeşte – sub acest aspect – dreptul, ca sistem normativ, de alte sisteme sociale normative este tocmai această calitate juridică a voinŃei, ce se exprimă în integralitatea normelor, cu toate consecinŃele ce decurg din această împrejurare.

Dreptul nu poate rămâne doar în stare de voinŃă. RaŃiunea sa practică, legăturile sale – istoriceşte constituite – cu interesele fundamentale ale oamenilor şi ale structurilor sociale de bază imprimă dreptului trăsături de eficienŃă mult mai pronunŃate în comparaŃie cu alte seturi normative (morale, obişnuielnice). Preceptele dreptului îşi găsesc concretizarea în elementele de conŃinut ale acestuia.

ConŃinutul dreptului îl constituie ansamblul elementelor, al laturilor şi al conexiunilor care dau expresie concretă (contur) voinŃei şi intereselor sociale ce reclamă oficializarea şi garantarea pe cale etatică. Din această perspectivă, conŃinutul dreptului implică esenŃa sa, dar nu se reduce la ea. ConŃinutul este mai stufos, deşi nu este atât de profund ca esenŃa. Fiind mai apropiat de realităŃile sociale în care dreptul îşi duce existenŃa, conŃinutul este, în acelaşi timp, mai mobil, îşi are dinamica sa.

Mircea Djuvara sesiza faptul că, în conŃinutul lor, legislaŃiile sunt mereu altele, deşi – în esenŃă şi în formă – există ceva care planează deasupra lor şi le serveşte de cadru permanent – ideea de obligaŃie, tendinŃa ideală spre sancŃiunea juridică, subiectele şi obiectul relaŃiei juridice. Acestea fac să se distingă ceea ce este element juridic, ele determină în mod constant realitatea juridică în esenŃa ei.

În conŃinutul lor, normele şi reglementările diferă în timp şi loc. „Nici un jurist – scria Georges Ripert – nu ar îndrăzni să susŃină în zilele noastre că dreptul nu evoluează”.

Dinamica dreptului determină aprofundarea cunoaşterii conŃinutului dreptului, în toată complexitatea sa şi în considerarea conexiunilor, a legăturilor interne şi externe, multiple ale elementelor sale componente.

ConŃinutul dreptului are ca latură componentă, dominantă, sistemul normelor juridice (ceea ce-i determină pe unii autori să vorbească despre conŃinutul normativ al dreptului). Într-adevăr, orice sistem de drept îşi realizează funcŃiile prin acŃiunea normei de drept, iar mecanismul influenŃei sale asupra relaŃiilor sociale este esenŃial legat de modul în care etalonul de conduită pe care-l cuprinde norma pătrunde în Ńesătura raporturilor interumane. Ca elemente de conŃinut ale dreptului, normele juridice se află într-o permanentă relaŃie cu conştiinŃa juridică (pe care Djuvara o consideră izvorul material al dreptului pozitiv) şi, prin aceasta, cu ansamblul condiŃiilor vieŃii materiale şi spirituale ale societăŃii (fapt de natură a-i îndreptăŃi pe unii cercetători să vorbească despre conŃinutul social-politic, ideologic, sociologic etc. al dreptului). Raportat la societate, dreptul apare ca un factor ce organizează relaŃiile sociale, le dă o finalitate, în conformitate cu un interes public. Normele de

drept – laturi alcătuitoare ale conŃinutului dreptului – se înfăŃişează în calitate de premise şi condiŃii sine qua non ale ordinii, precum şi ca instrumente de control social.

ÎnŃelegând complexitatea conŃinutului dreptului, considerăm că este inexact a se vorbi despre mai multe conŃinuturi (normativ, voliŃional, societal, politic etc.), ci, eventual, despre laturi, elemente, conexiuni diverse ale conŃinutului său. ConŃinutul dreptului trebuie privit în multitudinea elementelor sale alcătuitoare, a proceselor care-i dau fiinŃă specifică, a conexiunilor multiple pe care le stabileşte. Este în afara discuŃiei faptul că latura normativă reprezintă elementul cel mai pregnant al conŃinutului dreptului, iar această latură conferă dreptului pozitivitate. Pe de altă parte, nu se poate absolutiza elementul de pozitivitate al dreptului, prin ignorarea sau excluderea altor elemente şi corelaŃii.

În această lumină, a fost criticată concepŃia normativă reprezentată de Hans Kelsen, şeful şcolii vieneze a dreptului. Kelsen refuză orice speculaŃie filosofică în drept. Abordând de pe poziŃiile kantiene distincŃia dintre sein (ceea ce este) şi sollen (ceea ce trebuie să fie), Kelsen identifică rolul normelor de drept în spaŃiul lui sollen. Studiul dreptului trebuie să fie o „teorie pură” care trebuie să considere ca irelevantă orice legătură a sa cu elementele extranormative. Dreptul fiind numai un sistem de norme, studiul său trebuie să fie pur normativ, întrucât valabilitatea normelor juridice nu se sprijină pe relaŃii exterioare, ci îşi găseşte garanŃii în interiorul sistemului. În concepŃia lui Kelsen, dreptul se formează în trepte, fiecare normă aflându-şi suportul într-o normă superioară, iar toate într-o aşa-numită normă fundamentală. SancŃiunile, mijloacele de constrângere fiind garanŃiile esenŃiale ale dreptului, Kelsen admite o singură relaŃie a dreptului, relaŃia cu statul. ConcepŃiile Şcolii normativiste au generat reacŃii critice din partea orientărilor sociologice în domeniul dreptului, fie că a fost vorba de „libera cercetare a dreptului” (Geny), fie că a fost vorba de „liberul drept” (Kantorowich, Erlich). Astfel, în FranŃa, Francois Geny (decanul de la Nancy), făcând distincŃie între „dat” şi „construit”, consideră că între elementele dat-ului dreptului trebuie luate în consideraŃie condiŃiile reale (climă, sol, producŃie), condiŃiile istorice, condiŃiile raŃionale (preceptele pe care raŃiunea ni le arată ca fiind în mod imperios postulate de către natura noastră) şi condiŃiile ideale (atitudinile de ordin ideologic). În concepŃia lui, datele raŃionale alcătuiesc un fel de „drept transpozitiv” (drept natural), care intră şi el, alături de „legea pozitivă”, în compunerea dreptului.

Cercetarea actuală a conŃinutului dreptului (în lucrări de teoria, filosofia şi sociologia dreptului) este puternic marcată de tendinŃa explicării şi a conceperii dreptului în sensul cuprinderii factorilor complecşi, normativi şi sociali, care poate oferi răspunsuri modului activ în care nevoile schimbătoare ale societăŃii îşi găsesc exprimare în drept.

Cât priveşte forma dreptului, cercetările ştiinŃifice scot la iveală faptul că studiul dreptului nu poate fi desprins de cel al formei sale.

Forma dreptului semnifică exprimarea organizării interioare a structurii conŃinutului; ea desemnează aspectul exterior al conŃinutului, modul său de

exteriorizare. Forma dreptului are întotdeauna greutatea sensului acestuia, ea aparŃine unui conŃinut; forma goală este o absurditate.

Dacă analizăm dreptul de sine stătător, el ne va apărea într-o unitate a conŃinutului şi formei sale, o unitate dialectică (deci, contradictorie). Dacă-l vom privi ca parte componentă a realităŃii sociale, va apărea ca element de conŃinut al acesteia.

Corespunzând conŃinutului, forma dă un spaŃiu de extensie cuprinzător acestuia, îi identifică elementele de specialitate într-un perimetru social-istoric dat. În această lumină, forma este chiar alcătuirea, modul în care se leagă elementele ce compun conŃinutul dreptului.

În perspectivă structuralist-sistemică, dreptul este o structură, un organism integrator, funcŃionând pe baza relaŃiei tot-parte. Din această perspectivă, se poate vorbi despre o formă internă şi una externă. Forma internă a dreptului o constituie chiar interacŃiunea ramurilor dreptului (sistemul dreptului), gruparea normelor juridice pe instituŃii şi ramuri (ramuri de drept privat sau de drept public).

Forma exterioară (externă), poate fi analizată din mai multe puncte de vedere: - din punctul de vedere al modalităŃilor de exprimare a voinŃei

legiuitorului – izvoarele dreptului; - din punctul de vedere al modalităŃilor de sistematizare a legislaŃiei –

codificări, încorporări etc. ; - din punctul de vedere al modalităŃilor de exprimare a normelor de drept

în felurite acte ale organelor de stat – legi, decrete, hotărâri etc. În forma dreptului sunt conŃinute şi procedeele specifice tehnicii juridice, cum ar

fi: conceptele, procedeele de conceptualizare, clasificările, tiparele logice ale normei juridice (substanŃa intelectuală a acesteia)etc. Forma dreptului apare ca elementul său extrinsec (considerat uneori ca elementul empiric al dreptului).

Fr. Geny defineşte formele pozitive ale dreptului „revelaŃiuni empirice destinate numai să dirijeze judecăŃile umane în mod mai precis, dar în sine, întotdeauna incomplete şi imperfecte”.

SpaŃiul tot mai mare acordat în ultimul timp în literatura juridică problematicii formei dreptului, nuanŃarea aspectelor multiple ale acesteia în relaŃia cu conŃinutul denotă recunoaşterea importanŃei acestui aspect al dreptului pentru înŃelegerea corectă a modului în care dreptul pătrunde în Ńesătura raporturilor sociale, influenŃând conduita oamenilor şi ocrotind valorile sociale majore. Totodată, păstrarea în forma dreptului a unor reziduuri tradiŃionale permite abordarea ştiinŃifică a chestiunii existenŃei, peste timp, a unor permanenŃe juridice („constantele dreptului”), elemente indispensabile oricărei legislaŃii.

2.2 Dreptul public şi dreptul privat

Separarea celor două tipuri de drept apare încă de la începuturile dreptului şi,

cum era şi normal, romanii au fost primii în a defini cele două tipuri de drept: dreptul

public este atunci când el este în slujba imperiului roman, privat atunci când serveşte interesele individului în parte. Această definiŃie este şi astăzi actuală, deoarece face cea mai clară distincŃie între cele două ramuri în funcŃie de interesele cui le apără şi la cine se aplică: individul ca entitate de sine stătătoare, respectiv societatea, ansamblu de indivizi.

În decursul timpului, unii teoreticieni ai dreptului au încercat să găsească alte criterii de delimitare a celor două tipuri, dar fără a avea rezultate satisfăcătoare. Astfel, diverse încercări au tins să delimiteze cele două tipuri de drept în funcŃie de subiectul la care se aplică o normă juridică: acest criteriu nu permite o delimitare precisă şi fără confuzii, deoarece de cele mai multe ori subiectul poate să se intercaleze, iar cel mai bun exemplu este proprietatea – personală, de stat sau a societăŃii (bun comun). Şcoala engleză a încercat delimitarea celor două tipuri pe baza unei delimitări a drepturilor de care se poate bucura individul: drepturi absolute sau drepturi relative. Nici această idee nu are fundamente solide şi nu este utilizată.

Cu toate că definiŃia romană este încă actuală, ea nu mai poate să-şi păstreze rigiditatea, deoarece la ora actuală statul nu mai acŃionează exclusiv ca persoană juridică de drept public, ci şi ca persoană juridică de drept privat.

Unul din cei mai mari teoreticieni români în domeniu, Paul Negulescu, în Tratatul său de drept administrativ, preciza că împărŃirea romană este important să fie menŃinută, deoarece:

-Normele dreptului privat sunt mult mai stabile decât cele ale dreptului public. P. Negulescu îşi bazează afirmaŃia pe faptul că, în decursul timpului, noŃiunile de drept privat nu au cunoscut mari modificări de la romani până în prezent.

-Calitatea de subiect de drept public diferă de cea reglementată de dreptul privat. Această afirmaŃie face referire la faptul că, pentru a putea fi în postura de subiect al dreptului public, persoana în cauză trebuie să aibă capacitate de exerciŃiu; cu alte cuvinte, în Ńara noastră, să aibă vârsta majoratului. Unele drepturi ce decurg din noŃiunea de drept public necesită şi alte condiŃii supli-mentare pentru a fi exercitate: dreptul la vot necesită şi cetăŃenie etc. -Raporturile de drept public sunt caracterizate prin aceea că întotdeauna unul dintre subiectele sale este statul sau o autoritate publică, iar părŃile nu se află în poziŃie de titulare egale de drepturi şi obligaŃii. Prin această afirmaŃie se face distincŃia şi între forma de manifestare a actului de drept public, care, bucurându-se de prezumŃia de legalitate, are caracter obligatoriu şi executoriu, fiind în general unilateral, şi cea a dreptului privat, în care părŃile se află în poziŃie de titulare egale de drepturi şi obligaŃii, pe baza principiului egalităŃii părŃilor în raporturile civile, iar forma de manifestare este cea a consensualismului, părŃile implicate căutând să ajungă la un consens în ce priveşte obligaŃiile şi drepturile ce decurg dintr-un raport juridic, ceea ce presupune bilateralitate. -Sub aspectul tehnicii juridice, adică al modului de redactare a conŃinutului normelor juridice, se înregistrează importante distincŃii, după cum norma aparŃine dreptului public sau privat.

În cele două sfere, publică, respectiv privată, normele diferă radical. Pentru dreptul public, ele sunt imperative, rigide, impunând o anumită conduită, pe când pentru dreptul privat ele sunt permisive, flexibile şi permit ca părŃile să negocieze de comun acord finalitatea acestora. În cadrul dreptului public o importanŃă deosebită are dreptul constituŃional,

acesta reglementează forma în care este organizat un stat, modalitatea şi tipul guvernării şi toate aspectele legate de ConstituŃia unui stat. Aşa cum era şi normal, ConstituŃia are două sensuri generale: unul politic şi unul juridic.

ConotaŃiile politice sunt legate de aspecte cum ar fi evoluŃia în decursul timpului, într-o societate, a unei constituŃii, reglementarea anumitor valori spirituale şi politice, aspecte legate de statutul cetăŃeanului.

SecȘiunea a 3-a Dreptul asigurărilor– ramură a sistemului de drept 3.1 NoȘiunea dreptului asigurărilor

În dezvoltarea țtiinței dreptului se constată o tot mai accentuată tendință de specializare prin apariția unor noi subdiviziuni moderne,care reflectă noile realități sociale.

Deoarece abordarea asigurărilor , de pe pozițiile țtiinței dreptului este relativ recentă, considerăm util să consacrăm această parte prezentării suscinte a unor noțiuni introductive de ordin juridic.

Prezentarea de față este necesară ți de aceea că în perioada totalitarismului politic 1948-1989, am asistat la un fel de criză a juridicului, dat fiind faptul că regimul legal în vigoare în acea perioadă acordă prioritate economicului vis-a –vis de juridic.

Datorită acestui fenomen socio-politic, s-a creat un vid în segmentul juridic îndeosebi în ce privețte pregătirea jurițtilor, iar abudența diverselor elemente ale economicului nu au putut să umple acest vid.

În prezent,datorită libertății create în elaborarea de concept, metodologii ți convenții în spațiul pregătirii profesionale a jurițtilor, consider de datoria doctrinei în materie să umple acest vid ți să se straduiască să creeze modalități de abordare ți interpretare pertinente ți obiective.

În vederea definirii dreptului asigurărilor s-a recurs la cercetarea evoluției în statele europene dezvoltate, unde asistăm la o divizare si multiplicare a disciplinelor componente ale țtiinței juridice, îndeosebi în segmentul ramurilor de drep.

În acest domeniu au aparut o serie de discipline de frontieră.O asemenea evoluție a devenit clară ți în domeniul țtiințelor juridice unde au aparut discipline noi precum dreptul economic,dreptul financiar ți fiscal,dreptul minier etc.

Dreptul asigurărilor , componentă modernă a țtiinței juridice, ca disciplină independentă este de data , relativ recentă . Națterea dreptului asigurărilor într-

o formă de sine stătătoare era necesară ți oportună , odată cu apariția legiuiri autonome destinate organizării conducerii metodologice a asigurărilor la nivelul economiei naționale.Deci data națterii dreptului asigurărilor este în acest sens urmarea firească apariției legislației asigurărilor.

Sistemul dreptului deşi unitar, cunoaşte o grupare a normelor sale pe ramuri de drept. Deoarece orice sistem presupune o ierarhizare a elementelor sale componente, şi sistemul de drept cunoaşte o asemenea ierarhizare a ramurilor pe care le cuprinde.

În special acestea au avut la bază raporturile juridice izvorâte din legea ce se aplica din cutume sau din normele de drept civil ,administrativ etc.

O referința la definirea noțiunii de asigurare era dată de relațiile economico-sociale care guvernau la un moment dat etapele istorice ale omenirii.Din punct de vedere economic asigurarea poate fi considerata o relație economică si o operațiune financiară ce poate să ia națtere fie direct prin efectul legii sau pe bază de contract prin care asiguratorul se obligă ca în schimbul unei sume de bani să plătească asiguratului despăgubirea sau suma asigurată . Dreptul este definit ca ansamblul regulilor de conduită, instituite sau sancŃionate de stat, reguli ce exprimă voinŃa unui sistem ridicat la rang de lege, a căror aplicare este realizată de bunăvoie şi, în ultimă instanŃă, prin forŃa coercitivă a statului.

Ansamblul normelor juridice care reglementează relațiile sociale ce formează obiectul asigurarilor reprezintă dreptul aplicabil asigurarilor si reasigurărarilor.

Asigurarile sunt supuse unei reglementări juridice ceea ce a dus la aprecierea unor autori contemporani că asigurările nu pot exista altfel. Din moment ce există instituții in acest domeniu este de neconceput ca ele să nu comporte un minim de reglementari juridice atât pentru a defini structurile cât si pentru a stabili principiile si modalitățiile subordonărilor fața de puterea unui stat.

În antichitate s-a pus problema de a țti dacă aceste norme juridice,acest ansamblu normativ se constituie intr-un regim special derogatoriu de la dreptul comun sau dimpotrivă el este dreptul comun.Distincția care s-a menținut pănă in vremurile noastre ,adevărat cu nuanțări de la o epocă la alta , de la un sistem la altul a stat practic la baza preocupărilor cu privire la calificarea dreptului aplicabil asigurărilor .

Plecând de la această linie de idei putem spune fară a greți că dreptul asigurărilor ca formă de manifestare are o vechime comparabilă cu cea a dreptului civil .Separarea dreptului asigurărilor de dreptul public în majoritatea țărilor Europei continentale din secolul al XIX ne apare, ațadar,ca o negare a negației ți nu ca actul de națtere a unei noi ramuri de drept .

De fapt in secolul al XIX lea , prin acestă operație de separare a unor norme juridice de drept se marchează nu atât momentul apariției normelor de

drept al asigurărilor cât momentul constituirii ramurii țtiinței dreptului care are ca obiect cercetarea acestor norme ale dreptului asigurărilor .

Raportându-ne la dreptul care s-a aplicat asigurărilor in epoca moderna în diferite state,vom identifica mai multe sisteme printre care ți tipul francez ți englez.De reținut este faptul că atat in cadrul tipului englez cât ți în cel francez au intervenit în perioada interbelică precum ți dupa cel de –al doilea râzboi mondial o serie de mutații încât fiecare tip a îmbrăcat forme specifice naționale.

Dreptul românesc se prezintă ca un ansamblu sistematizat de norme juridice, cuprinzând mai multe ramuri de drept, precum dreptul constituŃional, dreptul administrativ, dreptul civil, dreptul penal ,dreptul asigurărilor etc.

În procesul apariŃiei şi dezvoltării dreptului, ca unul din principalele mijloace de realizare a intereselor şi voinŃei guvernanŃilor, ramura dreptului asigurărilor forme de comerț se cristalizează mult mai târziu, şi anume o dată cu apariŃia primelor forme de comerț.

Dreptul asigurărilor este deci o prezenŃă mult mai târzie în sistemul de drept, neavând vechimea dreptului civil, penal etc.

Literatura de specialitate, inclusiv de la noi, conŃine interpretări diferite asupra momentului naşterii acestei ramuri de drept, implicit asupra disciplinei didactice, fiind formulată şi teza existenŃei unor reglementări juridice cu caracter inițial comercial.

Dacă ne referim la autori consacraŃi de manuale universitare, vom reŃine că cele mai optimiste opinii cu privire la apariŃia țtiinei asigurărilor în spaŃiul românesc, mai precis într-o parte a acestuia, sunt legate de începutul secolului al XIX-lea,la început în Ńara noastră, dreptul asigurărilor s-a predat iniŃial împreună cu dreptul civil,

În definirea dreptului asigurărilor ca ramură a dreptului unitar existent într-un stat, va trebui să observăm că există o diversitate de păreri. Este foarte greu, dacă nu imposibil, de surprins, multitudinea de păreri exprimate. De aceea vom sublinia doar unele puncte de vedere şi numai în măsura în care prezintă un interes ştiinŃific deosebit.

Din examinarea puținelor definiŃii ale dreptului asigurărilor , se poate trage concluzia că normele pe care acesta le cuprinde reglementează organizarea sistemului de asigurări ți reasigurări. DefiniŃiile date au elemente comune, dar şi unele nuanŃe specifice.

Dacă unele definiŃii se mărginesc la prezentarea elementelor definitorii generale, altele cuprind şi enumerări de instituŃii ale dreptului asigurărilor. De asemenea, unele definiŃii exprimă ideea că anumite norme ale dreptului asigurărilor nu ar fi veritabile norme juridice deoarece nu ar cuprinde acele sancŃiuni pentru încălcare lor.

În explicarea noŃiunii dreptului asigurărilor trebuie să plecăm de la necesitatea de a identifica – pe baza unui criteriu ştiinŃific – în totalitatea normelor dreptului, acele norme care formează ramura dreptului asigurărilor.

Vom observa astfel că dacă toate normele dreptului reglementează relaŃii sociale ce apar în procesul instaurării, menŃinerii şi exercitării statale a puterii, normele dreptului asigurărilor reglementează relaŃiile specific ce apar în acest proces.

łinând seama de aceste valenŃe ale dreptului, putem spune că dreptul asigurărilor este ramura a sistemului de drept, alcătuită din totalitatea normelor juridice care reglementează relaŃiile sociale din domeniul ce îl reglementează.

Sunt identificate şi exprimate aici atât genul proxim, cât şi diferenŃa specifică, precum şi obiectul de reglementare.

Dreptul asigurărilor este o noŃiune utilizată pentru a desemna un ansamblu de norme juridice care se deosebesc de cele care aparŃin altor ramuri ale dreptului, cum sunt dreptul civil, dreptul administrativ etc., prin obiectul lor specific.

ŞtiinŃa dreptului asigurărilor sistematizează cunoştinŃele despre instituția riscului, activitatea de asigurare, contractul sau poliŃa de asigurare, prima de asigurare, autoasigurarea, asigurarea propriu-zisă, coasigurarea, reasigurarea, , dimensiunea economică, fondul de asigurare, fondul de rezervă liber vărsat, dimensiunea financiară, funcŃiile asigurării, organizaŃiile de asigurare, fondul de garantare, fondul de protecŃie a victimelor , asigurarea prin efectul legii (obligatorie), asigurarea contractuală (facultativă), asigurătorul, asiguratul, beneficiarul asigurării, contractantul asigurării, risc asigurat, managementul riscului, cazul asigurat, suma asigurată, norma de asigurare, evaluarea în vederea asigurării, prima de asigurare, paguba sau dauna, despăgubirea de asigurare, indemnizaŃia de asigurare, perioada de asigurare, teritoriul acoperit etc. Dreptul asigurărilor ca ştiinŃă nu este altceva, în fond, decât un ansamblu de cunoştinŃe despre normele juridice care reglementează relaŃiile sociale ce apar în acest proces .

Sistemul dreptului asigurărilor românesc cuprinde următoarele categorii de norme care stabilesc: caracteristicile contractului de asigurare, acordul de voinŃă, principiul mutualităŃii, principiul despăgubirii, riscul subiectiv, principiul interesului asigurabil, principiul subrogaŃiei, principiul bunei-credinŃe, prejudiciu, nivelul maxim al sumei asigurate, terŃa persoană păgubită, răspunderea civilă a asiguratului, subrogare, acŃiune în regres, limitele teritoriale de acoperire, uzura valorică, coeficient de uzură, stare de întreŃinere bună, stare de întreŃinere medie, stare de întreŃinere satisfăcătoare etc.

Pentru a ilustra aspectele ridicate de doctrina mentionată în materie,în cele ce urmează redăm în mod separat atât aspectele care pledează pentru crearea unui drept privat unitar, cât ți acelea care vizează autonomia dreptului asigurărilor.

Dreptul , asigurărilor definit ca drept privat special are ca obiect de aplicare două laturi bine precizate ți anume:

- într-o viziune de drept subiectiv,dreptul asigurărilor are ca sfera de aplicare persoanele care au calitatea de asigurați;

- în viziunea de drept obiectiv,dreptul asigurărilor are ca obiect de activitate normele juridice valabile pentru asigurări alcătuite din acte calificate de lege drept activitate de asigurări.

3.2 Izvoarele dreptului asigurărilor

Folosind o definiŃie simplă, în sensul căreia prin izvor de drept se înŃelege acea formă specifică, particulară de exprimare a normelor juridice, care sunt determinate de modul de reglementare sau de sancŃionarea lor de către stat, urmează să identificăm, în ansamblul izvoarelor dreptului asigurărilor , izvoarele formale (juridice) ale dreptului.

Pentru acest lucru vom observa că toate izvoarele dreptului, explicate ca atare de teoria generală a dreptului, sunt izvoare de drept al asigurărilor.

Înainte de a face o analiză a izvoarelor dreptului asigurărilor, se impun câteva precizări în legătură cu unele izvoare ale dreptului şi anume privind obiceiul.

Prin obicei (cutumă) se înŃelege o regulă de comportare urmată de cercuri mai largi sau mai restrânse din societate, în virtutea deprinderii, fără să fie impusă prin constrângere.

Obiceiul dobândeşte caracter juridic, regulile sale devin norme juridice, numai atunci când i se acordă ocrotire juridică de către stat.

Cât priveşte obiceiul (cutuma), trebuie să arătăm că el a fost şi este unul din izvoarele principale ale dreptului şi, implicit, deci, este considerat în unele sisteme de drept ca fiind şi izvor al dreptului asigurărilor. Fără a confunda sensul obiceiului (cutuma), o mare parte a doctrinei consideră că obiceiul poate fi aşezat printre izvoarele dreptului pozitiv şi că obiceiul poate interveni, putând modifica sau abroga dispoziŃii cuprinse într-o lege.

Cutuma asigurărilor este lăudată, deoarece supleŃea sa permite corijarea rigidităŃii textelor scrise şi adaptarea sa la circumstanŃele momentului, deoarece modul său de formare garantează oportunitatea sa într-un domeniu în care experienŃa este adesea mai fecundă decât dogmatismul, deoarece ea este actuală, în timp ce textul contrazis este vechi.

Deşi doctrina consideră că ceea ce trebuie să intereseze este expresia cea mai recentă a sentimentului juridic, se subliniază totuşi că această soluŃie este pur teoretică, ea fiind mai complicată în practică. La întrebarea dacă obiceiul (cutuma) poate fi izvor al dreptului asigurărilor român, răspunsul nu poate fi decât da.

În evoluŃia dreptului României, obiceiul a fost recunoscut ca izvor al dreptului , în mod cu totul excepŃional, numai în anumite ramuri de drept, atunci când legea o spunea expres (de exemplu, la art. 600 Cod Civil, potrivit căruia înălŃimea îngrădirii

se va hotărî după regulamentele particulare, sau după obiceiul obştesc, şi în lipsă de regulamente şi de obicei, înălŃimea zidului).

ConstituŃia României repune obiceiul în rândul izvoarelor dreptului, valorificând rolul şi importanŃa sa aparte în reglementarea relaŃiilor sociale. Aceasta rezultă din nominalizarea obiceiului în art. 41 (protecŃia proprietăŃii private) atunci când se arată că dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecŃia mediului şi asigurarea bunei vecinătăŃi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

Desigur, dispoziŃiile constituŃionale interesează dreptul privat. Cât priveşte dreptul public, nimic nu se opune ca anumite reguli să se impună , dar aceasta necesită un anumit timp (o practică mai îndelungată) şi, desigur, necesită permanentă corelare cu rigorile statului de drept.

Deci obiceiul în dreptul nostru este admis ca izvor de drept, dar numai în mod coerent, şi anume numai atunci când legea o spune în mod expres. Aceasta, datorită faptului că un sistem de drept guvernat de reguli ştiinŃifice admite reglementarea conduitei umane numai prin reguli scrise, clare, precise, şi nu prin uzanŃe şi practici.

Un alt izvor al dreptului asigurărilor sunt actele cu putere de lege. Pentru sistemul nostrum de drept, asemenea acte sunt ordonanŃele Guvernului legile ți alte acte normative, care, în măsura în care reglementează relaŃii din domeniu, evident sunt considerate izvoare ale dreptului asigurărilor.

Cele mai importante izvoare formale ale dreptului asigurărilor roman sunt: ConstituŃia, legea ca act juridic, ordonanŃele Guvernului, tratatele instituŃionale, norme , dispoziții ți ordine .

ConstituŃia este principalul izvor al dreptului, deoarece toate normele cuprinse în ConstituŃie sunt norme de drept constituŃional aplicabile tuturor ramurilor de drept.

După ConstituŃie, izvor al dreptului asigurărilor este legea, înŃeleasă în accepŃiunea sa.

OrdonanŃele Guvernului se emit în baza art. 114 din ConstituŃie. Ele pot fi izvoare ale dreptului asigurărilor dacă îndeplinesc condiŃia de a reglementa relaŃii sociale din domeniul asigurărilor. Un alt izvor de drept este tratatul internaŃional. Pentru ca un tratat de drept internaŃional să fie izvor al dreptului asigurărilor el trebuie să cuprindă reglementări ale relaŃiilor specific acestui domeniu. De asemenea, tratatul să fie licit, căci numai tratatele licite sunt izvoare de drept.

CURSUL II

EVOLUTIA ASIGURARILOR ÎN LEGISLAȘIA ROMANEASCĂ.

SecȘiunea a-1-a Scurt istoric al asigurărilor în România Primele forme de asigurare se întâlnesc în Ńara noastră, din cele mai vechi timpuri înainte de

secolul al XIX-lea, respectiv un fel de întrajutorare reciproca a membrilor aceleiasi comune la decesul vitelor denumita în limbajul vremii t„Hopşa" . Această formă rudimentară de asigurare consta în întrajutorarea, în cazul accidentarii unei vite, aceasta era taiata iar carnea era împartita între locuitorii din aceeasi comuna, fiecare platind o sumă de bani pentru parte ce-i revenea. In felul acesta proprietarul sinistrat îsi acoperea în totalitate sau în parte paguba suferita dar şi contribuŃia sa la acoperirea prejudiciului.

Breslele din Transilvania, înfiintate în secolul al XIV-lea au fost primele organizații care au practicat o forma de asigurare pe principiul mutualității ți întrajutorării. Aceasta se referea la asigurări de viață si potrivit clauzelor fiecare membru era obligat să plătească o taxă de înscriere iar apoi cotizații periodice. Fiecare membru al breslei era obligat să plătească o taxă de înscriere şi apoi cotizaŃii periodice, sume din care se plăteau cheltuielile de înmormântare ale celor săraci; dacă văduva şi copiii meseriaşului decedat rămâneau fără mijloace de întreŃinere, erau ajutaŃi din aşa-numita „lada zestrei"; copiii minori ai meşterilor decedaŃi erau consideraŃi membri ai breslei, dacă văduva plătea o anumită cantitate de ceară.

Sumele astfel strânse erau folosite pentru a suporta cheltuielile de înmormântare pentru membrii saraci ai breslei, precum si pentru plata de ajutoare pentru familia decedatului atunci când acețtia ramâneau fara mijloace de trai. In timp au luat ființa si s-au dezvoltat asociații pentru stingerea incendiilor care funcțonau cu aportul ți în favoarea mai multor comune învecinate. Se menționeaza, astfel, că o casa de incendii organizată la Brațov în anul 1744, casa de incendiu, organizată prin fuzionarea a mai multe asociații mutuale a funcŃionat până în anul 1763, pe baza unor cotizaŃii trimestriale, plătite de membrii asociaŃiei, cotizaŃii din care erau despăgubiŃi cei care sufereau de pe urma unui incendiu. Principiul de functionare era cel al crearii unui fond comun prin contribuția trimestrială a fiecarui membru al casei, din care se despagubea cel care suferea de pe urma unui incendiu.

În forme primare, asigurările au fost prezente odată cu primele grupuri sociale organizate, care într-o formă sau alta, încercau să-şi ajute membrii în caz de nevoie .

Procesul constituirii şi evoluŃia societăŃilor de asigurare în România s-a desfăşurat pe fundalul fenomenului de centralizare, migrare şi expansiune a capitalului în asigurări.

În România, asigurarea de bunuri, persoane şi răspundere civilă are o vechime de peste 120 de ani. EvoluŃia acesteia în timp poate fi concentrată în trei mari perioade: 1871-1948; 1949-1991; 1991 şi

până în prezent, fiecare perioadă caracterizată prin diferite tipuri de organizaŃii de asigurare, cu diferite tipuri de proprietate şi metode de conducere.

Istoria asigurărilor in România, a inceput sa fie scrisâ anterior anului 1871, prin manifestări ale protecției pe baze mutuale, ce au aparut in Transilvania.

Prima organizaŃie de asigurare propriu-zisă a fost înfiinŃată la data de 24 iulie 1848, la Braşov, şi se numea „Institutul General de Pensii". Acest institut era fundamentat pe principiul mutualităŃii şi avea ca obiect asigurarea membrilor săi, care, în schimbul unor prime plătite pe o durată de 17 ani, primeau o rentă viageră anuală. Conducerea oraşului Sibiu a încercat să înfiinŃeze o instituŃie de asigurare pentru incendiu, dar când statutul acestei asociaŃii a fost definitivat, numai jumătate din proprietarii de imobile şi-au manifestat acordul cu privire la această asigurare, astfel că s-a renunŃat la ea.

Odată cu dezvoltarea economiei, procesele de producŃie au devenit mai complexe, având drept consecinŃă nu numai creşterea avuŃiei sociale, dar, în acelaşi timp, şi înmulŃirea posibilităŃii de realizare a unor sinistre producătoare de pagube materiale. Interesul oamenilor pentru luarea unor măsuri de evitare a suportării riscului de unul singur a crescut considerabil.

Dezvoltarea capitalismului în cea de a doua jumătate a secolului al XlX-lea şi până la primul război mondial a însemnat, în Ńara noastră, şi proliferarea asigurărilor prin apariŃia unor societăŃi care au antrenat în circuitul economic importante capitaluri interne. Astfel, dintre cele mai importante societăŃi de asigurare enumerăm: „Transilvania" (1866), „Dacia" (1871), „România" (1873), „NaŃionala" (1882), „Generala" (1887), „Agricola" (1906), „Unirea" (1908) şi „Prima ardeleană" (1911).

Prima societate importantă de asigurări, Dacia, a fost înfiinŃată în martie 1871, avea un capital social de 3.000.000 lei şi era susŃinută de ministrul de externe din acea perioadă, care era membru al consiliului de administraŃie. Această societate a contribuit la modernizarea economiei şi a stimulat înfiinŃarea unei alte societăŃi de asigurări, şi anume „România", cu un capital de 2.000.000 lei, din al cărui consiliu de administraŃie făceau parte bărbaŃi iluştri ca Mihail Kogălniceanu, Gr. Ghica, principele Barbu Ştirbei şi alŃii.

În anul 1882, cele două societăŃi de asigurări s-au contopit prin fuziune, sub denumirea „Dacia-România", formând astfel o puternică organizaŃie care a desfăşurat o activitate deosebit de prosperă pe întreg cuprinsul Ńării, determinând firmele străine să-şi retragă reprezentanŃele şi să cedeze întregul portofoliu societăŃii autohtone de asigurări.

În acelaşi an, 1882, a fost înfiinŃată societatea „NaŃionala", cu un capital social de 3.000.000 lei, care a cunoscut o puternică dezvoltare şi care a reuşit să elimine şi să preia portofoliul ultimei societăŃi străine care îşi desfăşura activitatea pe teritoriul Ńării noastre, „Asienda Assicuratrice" din Trieste.

Cercurile comerciale din Brăila şi GalaŃi, printr-o colaborare cu Banca Marmorosch Blank, au înfiinŃat o societate de asigurare a transporturilor maritime de cereale, cu sediul la Brăila. Această societate a stabilit legături atât de strânse cu asigurători şi reasiguratori străini, încât a obŃinut recunoaşterea poliŃelor ei de asigurare de transport pe pieŃele străine. Mai târziu, societatea de asigurări „Generala" şi-a mutat sediul la Bucureşti şi şi-a extins operaŃiunile la toate tipurile de contracte de asigurare.

Aceste societăŃi au neglijat aproape complet riscurile legate de agricultură şi creşterea animalelor, cu toate că astfel de asigurări erau solicitate tot mai insistent. Din acest punct de vedere, era

justificată afirmaŃia că asigurările din România nu au istoric, mai ales că statul şi asociaŃiile mutuale nu au manifestat suficient interes pentru extinderea ideii de risc, „nu s-au străduit să umple un gol, care totdeauna a fost simŃit în economia noastră". Anul 1871 este un an de referinta pentru asigurarile din Romania, prin faptul ca in luna martie, printr-un Inalt Decret Domnesc s-a infiintat prima societate de asigurari romaneasca, DACIA, cu un capital social de 3 milioane lei. In anul 1873, a fost creata a doua societate romaneasca de asigurari, ROMANIA, cu un capital social de 2 milioane lei. Aceste societati romanesti de asigurari, aveau ca membri fondatori si ca membri in consiliile lor de administratie, personaliatati marcante ale scenei politice, economice si sociale din acea vreme. In anul 1881, cele doua societati romanesti de asigurari au fuzionat si au creat o singura societate, DACIA - ROMANIA, care a devenit o societate puternica. Un an mai tarziu, s-a infiintat, tot de catre marile personalitati ale vietii socio-politice si economice, societatea NATIONALA, care avea un capital social de 3 milioane lei. Urmare a crearii acestor societati de asigurari si a dezvoltatii pietei locale a asigurarilor, rand pe rand reprezentantele companiilor straine de asigurari au inceput sa se retraga, cedandu-si portofoliile societatilor romanesti. In anul 1897, prin colaborarea cu Banca Marmorosch, a fost intemeiata la Braila, societatea GENERALA, care era specializata in asigurarile pentru transporturi maritime. Compania italiana "Assicurazioni Generali" din Trieste a participat la subscrierea capitalului societatii GENERALA, ajutand-o pe aceasta sa obtina recunoasterea politelor si cedarea in reasigurare pe pietele internationale de asigurari.

Ulterior societatea GENERALA si-a mutat sediul la Bucuresti si si-a diversificat portofoliul, inclusiv in domeniul asigurarilor de viata. In anul 1935, luand in considerare volumul de prime incasate, GENERALA se situa in fruntea societatilor de asigurare din Romania. In anul 1906, s-a infiintat societatea AGRICOLA, care practica in principal asigurari agricole dar si alte tipuri asigurari si care a fuzionat in anul 1930 cu societatea FONCIERA din Cluj, formand societea AGRICOLA - FONCIERA. In anul 1911 s-a infiintat societatea PRIMA ARDELEANA, iar in anul 1920 s-a creat societatea STEAUA ROMANIEI care, in anul 1932 a fuzionat cu societatea ANCORA. Compania formata in urma acestei fuziuni, a preluat in anul 1936 portofoliul corespunzator participatiei romanesti la societatea PHOENIX din Viena, care era in lichidare.

Dintre textele ConstituŃiei din 1923 se cer a fi menŃionate în mod special prevederile art.21 care dispune că "toŃi factorii producŃiei se bucură de o egală ocrotire", consacrând libertatea muncii şi dreptul statului de a interveni prin legi spre a preveni conflictele economice sau sociale In anul 1923, s-a infiinta la Chisinau societatea Vulturul, creata de fostii membri ai sectiunii de asigurari a Centralei Cooperativelor din Basarabia, cu un capital de numai 740 mii lei. In acelasi an (1923) a luat fiinta societatea ASIGURAREA ROMANEASCA, cu un capital de 4 milioane lei si care era specializata in asigurari de viata fara examinare medicala. Rezultatele din primele de asigurare obtinute de societate, au plasat-o in anul 1937 pe locul sase in cadrul societatilor din acea perioda. Asigurarile practicate de societatile de asigurare pana la inceputul Primului Razboi Mondial, era asigurari de incendiu si asigurari de viata, asigurarile de transport limitandu-se numai la transporturile fluviale, iar asigurarile impotriva grindinei s-au practicat foarte putin timp si la o scara foarte restransa. Dupa Primul Razboi Mondial, au aparut inca 22 de societati de asigurare, dintre care unele erau succesoare ale societatilor straine de asigurare: STEAUA ROMANIEI care a preluat portofoliu lui

MUNCHENER, PRIMA ARDELEANA care a preluat portofoliul lui ERSTE UNGARISCHE si ADRIATICA (societate italiana). Dupa anul 1927, Guvernul a autorizat infiinatea societatilor straine in Romania, printre care si NORWICH, PHOENIX, STANDARD, SUN. In anii '30 activitatea economica si activitatea de asigurari, au cunoscut cea mai mare dezvoltare, dezvoltandu-se toate ramurile de asigurari care se practicau pe plan international, numarul societatilor de asigurare variind intre 20 si 24. Izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial si intrarea Romaniei in razboi, a condus la declinul activitatii de asigurari, astfel societatile engleze CALEDONIAN - ROMANA, NORWICH UNION F.D. si SUN INSURANCE LTD si-au predat portofoliul socieatii VATRA DORNEI si si-au incetat activitatea. Dupa terminarea razboiului, in anul 1945, mai functionau in Romania numai 13 societati romanesti si 5 reprezentante straine. Printre societatile romanesti se numarau si GENERALA, DACIA - ROMANIA, ASIGURAREA ROMANEASCA, STEAUA ROMANEASCA. Societatile romanesti colaborau cu societatile cu capital strain, cu filialele sau reprezentantele pentru Romania ale societatilor straine (din Italia, Anglia, Germania). In anul 1942 odata cu apariatia legii care reorganiza activitatea de asigurare, Casa de Asigurari a Ministerului de Interne (aparuta in anul 1915 si reorganizata in anul 1936) s-a transformat in REGIA AUTONOMA A ASIGURARILOR DE STAT (R.A.A.S.) practica toate categoriile de asigurari si detțnea monopolul asupra asigurării bunurilor de stat si comunale .

Între cele două războaie mondiale, asigurările din Ńara noastră au cunoscut o adevărată înflorire, mai ales în ramura asigurărilor de viaŃă, dar gradul de cuprindere a populaŃiei cu venituri mici a rămas scăzut. Forma cea mai răspândită de asigurare era asigurarea mixtă, cu plata sumei asigurate la expirarea termenului asigurării sau mai înainte, adică la data decesului asiguratului.

Într-adevăr, în perioada interbelică, societăŃile de asigurări străine şi-au deschis agenŃii şi sucursale proprii pe teritoriul României, ca, de exemplu, „Sun" din Londra, „Adriatica" din Trieste, „Danubiana" şi altele. Din anul 1940, asistăm la o pătrundere masivă a capitalului german pe piaŃa de asigurări din România, cu ajutorul societăŃilor „Victoria", „Vatra Dornei", „Allemania", „Steaua României", „transilvania", „Dacia-România" şi altele.

De remarcat faptul că, dacă în anul 1930, pe teritoriul patriei noastre existau 44 de societăŃi de asigurare române şi străine, în anii care au urmat, unele dintre ele nu au rezistat economiei de piaŃă, astfel că, în anul 1936, îşi mai desfăşurau activitatea doar 36 de societăŃi, cu un capital total de 400.000.000 lei şi cu rezerve de peste 2,2 miliarde lei. Aceste societăŃi aveau ca obiect de activitate asigurarea de bunuri şi de persoane, însă acordau o atenŃie deosebită riscurilor de incendiu şi de transport, fiindcă le aduceau mari profituri şi neglijau asigurările de bunuri agricole care erau puŃin rentabile pentru asigurător.

În aceeaşi perioadă de timp, prin Legea nr. 216/1930, statul s-a implicat puternic în materia asigurărilor şi a înfiinŃat pe lângă Ministerul de Industrie şi ComerŃ aşa-numitul Oficiu pentru supravegherea întreprinderilor private, care încheiau asigurări şi reasigurări în Ńară, iar prin Legea nr. 820/1942, a organizat Regia Autonomă a Asigurărilor de Stat (ADAS), care asigura nu numai bunurile proprietate de stat deŃinute de ministere, case de economii şi aşezăminte culturale, dar practica şi unele asigurări obligatorii sau facultative ale persoanelor fizice.

De menŃionat faptul că activitatea acestei regii s-a caracterizat şi prin lărgirea sferei riscurilor asigurate şi a reasigurării unora dintre ele la societăŃi din Ńară sau din străinătat. ActivităŃi de asigurare

mai desfăşurau şi unele instituŃii, prin secŃiile lor, cum ar fi „Casa armatei" care asigura caii, proprietate de stat, daŃi în folosinŃă ofiŃerilor, şi „Eforia bisericii ortodoxe Române", care asigura bunurile bisericilor.

Ca urmare a instaurării regimului comunist în România, în anul 1948 a avut loc naŃionalizarea şi trecerea în proprietatea statului a tuturor societăŃilor capitaliste de asigurare, ca bunuri ale întregului popor. SocietăŃile de asigurări naŃionalizate au fost lichidate cu data de 1 septembrie 1949, iar portofoliul lor şi rezervele tehnice şi matematice au fost preluate de o societate româno-sovietică pe acŃiuni, „Sovrom-Asigurare", care avea ca obiect contractarea asigurărilor facultative de bunuri şi persoane.

Prin Decretul nr. 38/1952, a fost creată AdministraŃia Asigurărilor de Stat, sub îndrumarea şi controlul Ministerului finanŃelor, având ca obiectiv încheierea, în sectorul particular, a asigurărilor obligatorii, prin efectul legii, de bunuri şi persoane, precum şi operaŃiunile de reasigurare. În anul următor înfiinŃării sale, ADAS a preluat şi asigurările facultative de bunuri şi persoane de la „Sovrom-Asigurare", astfel că a devenit singura societate de asigurări din România. în raport cu aceste importante modificări, dispoziŃiile Legii nr. 216/1930 referitoare la contractul de muncă au rămas în vigoare numai în măsura compatibilităŃii lor cu dreptul socialist.

În fine, prin Decretul nr. 471/1971 s-a creat un nou cadru legislativ asigurărilor din România, înlăturându-se caracterul dispersat şi lipsa de sistem unitar al reglementărilor anterioare.

Dintre noile prevederi pe care le conŃine acest decret, menŃionăm asigurarea obligatorie pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule şi extinderea raporturilor de asigurare cu privire la clădiri şi la bunurile din sectorul agricol şi viticol. Dezvoltarea fără precedent a mijloacelor de transport şi, în special, a celor terestre şi aeriene, a contribuit la reglementarea distinctă, cu caracter autonom, a răspunderii obligatorii, în favoarea terŃilor, pentru prejudiciile cauzate acestora de mijloacele de transport.

Odata cu aparitia ADAS, asigurarile au devenit monopol de stat, aceasta fiind singura institutie din Romania care a practicat activitatea de asigurare/reasigurare. ADAS avea in obiectul de activitate asigurari obligatorii (prin efectul legii) si asigurari facultative. Asigurarile prin efectul legii, practicate de ADAS era asigurari pentru bunurile care apartineau cooperativelor agricole de productie si asociatiilor intercooperatiste (inclusive unitatilor economice ale acestora), asigurari pentru bunurile care apartineau persoanelor fizice, asigurari de calatorie pentru cazurile de accidente, asigurari de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule. Asigurarile facultative incheiate de ADAS (in lei sau in valuta), in completarea celor prin efectul legii, erau asigurari de bunuri pentru riscurile de avarie, distrugere, furt sau altele; asigurari de persoane pentru riscurile de invaliditate, deces, supravietuire sau altele; asigurari de raspundere civila, pentru riscurile de vatamare corporala sau deces de persoane, avarierea sau distrugerea unor bunuri si alte pagube pentru care exista raspundere potrivit legilor in vigoare la acea data. Veniturile ADAS obtinute din primele de asigurare, pana in anii '60, au fost preponderant din asigurari prin efectul legii, iar in anii '70 si '80, portofoliul ADAS s-a modificat, incasarile fiind obtinute in majoritate din asigurari facultative. In perioada 1955 - 1989, volumul primelor de asigurare incasate de ADAS, a crescut de 14,4 ori, in timp ce venitul national a crescut numai de 10,2 ori. Fodurile de care dispunea ADAS erau urmatoarele: fondul statutar (200 milioane lei), fondul de

rezerva, fondul mijloacelor fixe, rezerva de prime pentru asigurarile de persoane si alte fonduri speciale. Veniturile obtinute de ADAS era folosite pentru acoperirea pagubelor provocate de calamitati sauaccidente, pentru plata sumelor asigurate pentru asigurarile de persoane, pentru acoperirea cheltuielilor in vederea formarii si administrarii fondului de asigurare, pentru constituirea fondurilor de rezerva si a fondurilor speciale si pentru dezvoltarea societatii. Dupa anul 1990, au aparut importante schimbari legislative care au condus la inlaturarea monopolului statului, aparitia multor societati de asigurare si la stabilirea climatului concurential pe piata asigurarilor din Romania, favorizata si de schimbarea mentalitatii poporului roman dupa Revolutia din 1989. Conform Legii privind constituirea, organizarea şi funcŃionarea societăŃilor comerciale în domeniul asigurărilor, activitatea de asigurare în Ńara noastră se desfăşoară prin trei categorii de societăŃi:

a) societăŃi de asigurare, reasigurare;

b) societăŃi de intermediere şi agenŃii de intermediere;

c) societăŃi care prestează alte sarcini privind activitatea de asigurare.

În România se pot constitui societăŃi de asigurare cu capital românesc şi mixt, iar societăŃile de asigurare străine pot înfiinŃa reprezentanŃe în Ńara noastră. La 31 decembrie 1990, ADAS s-a desfiinŃat, în locul său luând fiinŃă trei societăŃi comerciale pe acŃiuni în domeniul asigurărilor:

a) ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ – ASIROM, care a preluat activele aferente asigurărilor facultative de viaŃă, prin efectul legii, a autovehiculelor, alte asigurări pasivele corespunzătoare, bunurile imobiliare aparŃinând ADAS,

b) ASTRA care a preluat activitatea societăŃilor mixte cu participarea ADAS din străinătate şi pasivele corespunzătoare;

c) CAROM care a preluat activitatea privind constatarea daunelor, stabilirea, plata despăgubirilor pagubelor produse în România, dacă presupune răspunderea asiguraŃilor la societăŃi de asigurare din străinătate.

Numărul societăŃilor de asigurări autorizate să funcŃioneze în România a evoluat astfel:1995 - 8 societăŃi;1995 - 15 societăŃi;1997 - 30 societăŃi;1998 - 34 societăŃi; 1999 – 41 societăŃi;2000 – 52 societăŃi. Activitatea în domeniul asigurărilor în Ńara noastră se caracterizează în prezent prin existenŃa a peste 60 de societăŃi de asigurare care au un profil variat de activitate, încercarea de autodefinire a fiecăreia şi hotărârea lor de a face faŃă concurenŃei pe piaŃa asigurărilor.

Cele mai multe s-au constituit ca societăŃi de asigurare, câteva dintre ele înregistrându-se însă şi cu activitate de asigurare-reasigurare.

În anul 1991 a luat fiinŃă Oficiul de Supraveghere a ActivităŃii de Asigurare şi Reasigurare în

cadrul Ministerului FinanŃelor, având rolul de a supraveghea aplicarea dispoziŃiilor legale în domeniul asigurărilor, de a preveni starea de insolvabilitate a societăŃilor comerciale din domeniul asigurărilor şi de apărare a drepturilor asiguraŃilor

SecŃiunea a- 2-a. EvoluȘia asigurărilor în legislaȘia actuală „Asigurarea Românească". „Astra". „Carom". AdministraŃia Asigurărilor de Stat şi-a încetat activitatea începând cu data de 1 ianuarie 1991. Locul acesteia a fost luat de un număr de trei societăŃi comerciale cu capital integral de stat la momentul constituirii, Societatea „Asigurarea Românească" S.A., Societatea „Astra" S.A. şi Societatea „Carom" S.A., societăŃi înfiinŃate în baza Hotărârii Guvernului nr. 1279/1990.

Societatea „Asigurarea Românească S.A." a preluat activele aferente asigurărilor facultative de viaŃă, cele aferente asigurărilor obligatorii, asigurărilor facultative de autoturisme şi altor asigurări în sumă de 1.000 milioane şi, în limitele acestora, pasivele corespunzătoare, precum şi bunurile imobile aparŃinând ADAS, incluse în capital. Societatea „Astra" S.A. a preluat activele societăŃilor mixte, cu participarea ADAS din străinătate, cele aferente asigurărilor şi operaŃiilor de reasigurare în relaŃiile cu străinătatea, în sumă de 3.000 milioane de lei, şi, în limitele acestora, pasivele corespunzătoare. AgenŃia „Carom" S.A. a preluat activitatea privind constatarea daunelor, stabilirea şi plata despăgubirilor în cazurile de pagube produse în România, când răspunderea revine unor asiguraŃi la societăŃi de asigurări din străinătate.

Dintre cele trei, Asigurarea Românească S.A. era singura abilitată să încheie asigurările obligatorii, deŃinând până la data de 01 februarie 1996 monopolul acestui tip de asigurări. Această societate comercială putea, de asemenea, încheia şi asigurări facultative şi reasigurări, la fel ca şi celelalte două societăŃi de asigurare.

În luna septembrie 1990, a fost înfiinŃată prima societate cu capital integral privat din România, UNITA S.R.L., cu sediul la Timişoara, iar Guvernul României a înfiinŃat Banca de Export-Import a României S.A. - EXIMBANK, având capital integral de stat. Această societate practica asigurări pentru credite la export împotriva riscului de neplată.

În anul 1991, apare Legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea şi funcŃionarea societăŃilor comerciale din domeniul asigurărilor. Prevederile legii stipulau faptul că, în România, activitatea de asigurare se desfăşoară prin intermediul societăŃilor de asigurare, societăŃilor de asigurare-reasigurare şi societăŃilor de reasigurare şi, de asemenea, prin intermediul societăŃilor de intermediere (agenŃii de intermediere).

Acest act normativ a abrogat expres normele în baza cărora fusese înfiinŃată AdministraŃia Asigurărilor de Stat. Legea reglementa faptul că societăŃile comerciale din domeniul asigurărilor trebuie să se constituie cu avizul prealabil al Oficiului de supraveghere a activităŃii de asigurare şi reasigurare din Ministerul Economiei şi FinanŃelor. Conform legii, companiile care activau în domeniul asigurărilor se puteau constitui ca societăŃi pe acŃiuni sau societăŃi cu răspundere limitată.

Prin Hotărârea Guvernului României nr. 574/1991 privind atribuŃiile Oficiului de supraveghere a activităŃii de asigurare şi reasigurare - OSAAR, se înfiinŃează organismul de supraveghere a pieŃei asigurărilor, ca direcŃie în cadrul Ministerului FinanŃelor. Aceste prime reglementări de după 22

decembrie 1989 au permis înfiinŃarea de societăŃi de asigurări de drept român cu capital privat, românesc sau/şi cu capital străin, Ńinând cont de faptul că legea nu permitea înfiinŃarea unei societăŃi cu capital integral străin, majoritatea având sediile în Bucureşti.

După anul 1990, pe piaŃa românească a asigurărilor au apărut foarte multe societăŃi de intermediere în asigurări care jucau rolul de agenŃi, dar şi de brokeri de asigurări, în anul 1994, ia naştere, la iniŃiativa a treisprezece societăŃi, Uniunea NaŃională a SocietăŃilor de Asigurare şi Reasigurare din România - UNSAR. în prezent, UNSAR are ca membrii un număr de 21 de societăŃi de asigurare - reasigurare.

Prin Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România s-a armonizat legislaŃia română în domeniul asigurărilor cu directivele comunitare, ceea ce a dus la dezvoltarea unui puternic sector privat în asigurări unde pot acŃiona şi societăŃi de asigurare cu capital integral străin, precum şi reprezentanŃe ale societăŃilor de asigurare străine. Prin apariŃia Legii nr. 32/2000 privind societăŃile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, se înfiinŃează Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, organism independent, autonom, finanŃat de societăŃile de asigurare, cu rol de reglementare, control şi supraveghere a pieŃei asigurărilor. .

SecȘiunea a-3-a EvoluȘia tipurilor de societăŃi de asigurări

3.1. Tontinele, societăŃile cooperatiste şi organizaŃiile frăŃeşti

Ca asociaŃii, tontinele se constituie pentru o perioadă determinată de timp, în decursul căreia membrii asociaŃiei varsă la fondul comun o cotizaŃie anuală care variază în funcŃie de vârstă. La expirarea termenului pentru care a fost constituită, suma rezultată din capitalizarea cotizaŃiei de-a lungul anilor se împarte între membrii supravieŃuitori. AsociaŃii asemănătoare se costituie şi pentru cazuri de deces.

SocietăŃile cooperatiste sunt un tip de societăŃi de asigurări care au fost constituite cu un scop precis, respectiv, de a face asigurarea disponibilă pentru o anumită organizaŃie sau grup de entităŃi în schimbul achitării unor prime.

OrganizaŃiile frăŃeşti combină rolul de asigurător cu o funcŃie socială sau de investiŃie. În primul rând, acestea se ocupă de asigurările de viaŃă şi medicale.

3.2 SocietăȘi de asigurare de tip mutual

AsociaŃiile mutuale reprezintă o formă de asociere a mai multor persoane care contribuie la crearea unui fond de asigurare, din care vor fi despăgubiŃi cei ce vor suporta pagube. Ele, neavând capital, aparŃin contractanŃilor asigurărilor, care obŃin avantajul de a primi acoperire prin asigurare, plătind sume minime. Astfel, societatea mutuală de asigurări este persoana juridică ai cărei asociaŃi sunt deopotrivă asiguraŃi şi asigurători.

Aceste organizaŃii „efectuează operaŃiuni de asigurare pentru membrii lor, potrivit statutelor acestora, având la bază principiul mutualităŃii. Ele nu urmăresc obŃinerea de profit, ci au ca scop întrajutorarea membrilor lor.

Fiecare membru al unei organizaŃii mutuale este, în acelaşi timp, asigurat şi asigurător. În calitate de asigurat fiecare membru al grupului participă la formarea fondului comun de asigurare cu contribuŃia

ce i-a fost stabilită. Din fondul astfel constituit, se acoperă daunele suferite la asigurările de bunuri şi de răspundere civilă şi se achită sumele asigurate la asigurările de persoane.

La sfârşitul anului se recurge la regularizarea contribuŃiilor membrilor societăŃii mutuale, în funcŃie de mărimea reală a daunelor şi, respectiv, a sumelor asigurate, achitate ori rămase de plată, majorându-se sau micşorându-se, după caz.

În unele Ńări, în situaŃia în care anumite organizaŃii mutuale, cum ar fi cele din domeniul agriculturii, nu-şi pot acoperi integral cheltuielile de asigurare din propriile contribuŃii, în completarea acestora primesc subvenŃii de la stat”. LegislaŃia franceză, belgiană şi luxemburgheză lasă la latitudinea părŃilor determinarea momentului de la care riscul este garantat şi durata acestei garanŃii, în timp ce legea spaniolă este mai precisă în delimitarea acestei libertăŃi, întrucât solicită menŃionarea zilei şi orei când încep să se producă şi când încetează efectele contractului.

În dreptul german există dispoziŃii în sensul că, dacă durata asigurării a fost fixată în zile, săptămâni sau luni (una sau mai multe), asigurarea începe să-şi producă efectele la miezul zilei în care contractul este încheiat şi ia sfârşit la miezul ultimei zile din perioada convenită, iar potrivit legii italiene, asigurarea îşi produce efectele începând cu ora zero a zilei în care s-a încheiat asigurarea .

Determinarea momentului de la care încep să se producă efectele este foarte importantă pentru că răspunderea asigurătorului nu va fi angajată şi indemnizaŃia de asigurare nu va fi datorată de către asigurător, decât dacă sinistrul se va produce cât timp obligaŃia sa era în vigoare.

3.3 Companiile de asigurări

Indiferent de forma de proprietate societăŃile (companiile) de asigurări îşi desfăşoară activitatea potrivit legii, urmărind realizarea de profit.

Aceste societăŃi sunt obligate să se încadreze în prevederile legale referitoare la: mărimea capitalului social minim subscris şi vărsat, mărimea obligaŃiilor pe care şi le pot asuma; rezervele de prime şi/sau de daune pe care trebuie să le constituie; modul de Ńinere a evidenŃei activităŃii desfăşurate; forma bilanŃului şi a contului de profit şi pierdere care trebuie întocmite şi publicate. SocietăŃile în cauză trebuie să respecte avizele şi normele instituŃiilor de stat însărcinate cu supravegherea asigurărilor.

SelecŃia riscurilor constituie un principiu de bază, de respectarea căruia depinde buna desfăşurare a activităŃii de asigurare. Astfel, pentru ca un asigurător să-şi poată desfăşura activitatea în condiŃii cât mai apropiate de cele stabilite în urma unor observaŃii statistice şi a calculelor matematice efectuate pe baza acestora pentru determinarea nivelului primelor de asigurare, trebuie să excludă orice posibilitate de a prelua riscuri care să-i fie total nefavorabile. Drept urmare, asigurătorii se preocupă să selecteze riscurile pe care le acoperă prin asigurare, în ideea de a le elimina atât pe cele cu producere certă, cât şi pe cele cu posibilitate mare de producere. Orice asigurător este şi trebuie să fie interesat în realizarea selecŃiei riscurilor, fiindcă aceasta oferă stabilitate operaŃiunilor de asigurare. Dacă selecŃia riscurilor nu ar avea loc, atunci, în afara influenŃei negative asupra echilibrului financiar, se poate ajunge la diminuarea spiritului de prevedere al diferitelor categorii de persoane fizice şi juridice, deoarece acestea ar fi tentate să încheie asigurări numai în situaŃii critice. Totodată, selecŃia riscurilor poate impune practicarea unor tarife de prime mari, care ar acŃiona împotriva dezvoltării asigurărilor facultative. .

Secțiunea a-4-a FuncŃiile asigurărilor

Principalele funcŃii ale asigurării : realizează distribuŃia daunelor între mai mulŃi deŃinători de

poliŃe, activitate ce nu poate fi realizată sub o altă formă; oferă o protecŃie, prin siguranŃa financiară oferită de asigurare; realizează o compensare financiară, economie şi protecŃie familială; oferă posibilitatea obŃinerii unei pensii private; acŃionează în sensul prevenirii daunelor.

a) DistribuŃia daunelor între mai mulŃi deŃinători de poliŃe Daunele materiale şi financiare ale asiguraŃilor sunt distribuite între aceştia prin compensarea acelora care suferă pagube, din fondurile special create prin contribuŃia deŃinătorilor de poliŃe. DistribuŃia daunelor este echitabilă, deoarece fiecare deŃinător de poliŃă plăteşte o sumă proporŃională cu riscul introdus. Prin urmare, riscurile nu sunt nici întâmplătoare, nici egale.

b) Oferirea unei protecŃii. Asigurarea nu poate înlătura riscul, dar produce o distribuire a pagubelor produse anumitor persoane, între mai mulŃi cumpărători de poliŃe, astfel încât nici o persoană să nu suporte singură o daună produsă. În acest mod, asigurarea, oferind protecŃie, reduce temerile asiguratului.

c) Realizarea unei compensări financiare. Cea mai importantă funcŃie a asigurărilor este cea de compensare financiară a pagubelor, datorate producerii evenimentelor sau riscurilor asigurate. Astfel, în cazul asigurărilor de bunuri şi de răspundere civilă, asigurătorul efectuează plata unor sume asigurate. Potrivit acestei funcŃii, asigurarea are rolul de a contribui la refacerea bunurilor avariate sau distruse şi la recuperarea unor prejudicii de către asiguraŃi.

Această compensare este posibilă datorită faptului că a fost creat un fond de asigurare din primele de asigurare plătite de către asiguraŃi.

d) Oferirea posibilităŃii de a economisi şi a realizării, implicit, a unei protecŃii familiale prin introducerea asigurărilor pentru studii. Asigurările de viaŃă cu acumulare de capital, precum şi asigurările pentru studii, în cazul copiilor, sunt produse financiare concepute de către societăŃile de asigurări, care au rolul de a oferi asiguratului în acelaşi timp o economie, dar şi o protecŃie, printr-un contract de asigurare încheiat pe termen lung.

e) Oferirea posibilităŃii obŃinerii unei pensii private. ExperienŃa a demonstrat care este avantajul unei asigurări de viaŃă combinată cu pensie privată, prin majorarea sumei de care poate beneficia o persoană aflată la o anumită vârstă, în situaŃia în care nu mai este în activitate, sau completează pensia oferită de sistemul asigurărilor sociale de stat cu cea privată.

f) Prevenirea daunelor, este o altă funcŃie importantă a asigurărilor, care implică stabilirea în cadrul companiilor de asigurări şi a agenŃiilor de brokeraj, a unui plan de măsuri de diminuare a riscurilor, având ca scop:

– reducerea posibilelor pagube; – obŃinerea unor cotaŃii de primă mai mici, datorită diminuării riscurilor. Tot în scop preventiv, se practică de către asigurători, franşiza. Aceasta constă în scăderea din

drepturile de asigurare a unei sume determinate, care înseamnă participarea asiguratului la acoperirea unei părŃi din pagubă. Scopul aplicării franşizei este dublu: în primul rând, îl obligă pe asigurat să adopte o conduită preventivă, să aibă grijă să întreŃină bunul asigurat. În al doilea rând, se urmăreşte să nu se încarce cheltuielile societăŃii de asigurări la un nivel mai mare, deoarece, de multe ori, cheltuielile cu gestionarea şi administrarea pagubelor pot să depăşească paguba însăşi.

Asigurările îndepli-nesc funcŃiile: a) FuncŃia de repartiŃie. Ca funcŃie principală a asigurărilor, aceasta se manifestă prin

constituirea fondului de asigurare de către asigurător, pe seama colectării primelor de asigurare. RepartiŃia constă în distribuirea fondului de asigurare către:

– plata indemnizaŃiei de asigurare; – finanŃarea unor acŃiuni cu caracter preventiv; – acoperirea cheltuielilor administrativ-gospodăreşti ale societăŃii de asigu-rări; – constituirea unor fonduri de rezervă. De asemenea, tot prin intermediul repartiŃiei sunt achitate datoriile cuvenite către bugetul de stat

sau către bugetele locale. O caracteristică a asigurărilor este aceea că alcătuirea şi repartizarea fondului de asigurare este riguros limitată, în sensul că la formarea fondului participă, aşa cum s-a mai arătat de altfel, numai acele persoane fizice sau juridice care au calitatea de asiguraŃi. La repartizarea fondului participă numai acei asiguraŃi care îndeplinesc condiŃiile stabilite prin lege sau prin contract pentru a încasa indemnizaŃia de asigurare.

b) FuncŃia de control. Ca funcŃie complementară a asigurărilor, aceasta urmăreşte modul cum: – se încasează primele de asigurare, precum şi alte venituri ale asigură-torului; – se efectuează plăŃile aferente activităŃii derulate; – sunt îndeplinite obligaŃiile asigurătorului faŃă de stat şi faŃă de terŃi.

Secțiunea a-5-a Rolul ți importanța protecŃiei asiguraŃilor

În România, „în vederea protejării asiguraŃilor, beneficiarilor asigurării şi terŃelor persoane păgubite, prin contribuŃia asigurătorilor se constituie Fondul de garantare, destinat plăŃilor de indemnizaŃii rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, în cazul constatării insolvabilităŃii asigurătorului. Fondul de garantare se va constitui, administra şi utiliza de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, care va stabili anual o cotă de maximum 10% ce se va aplica asupra volumului primelor brute încasate de asigurători din activitatea de asigurări directe.

ContribuŃia la Fondul de garantare se va calcula, evidenŃia, achita şi se va raporta de către asigurători separat pentru asigurările generale şi, respectiv, pentru asigurările de viaŃă.

DisponibilităŃile Fondului de garantare astfel constituite vor fi plasate la Trezoreria Statului în instrumente purtătoare de dobândă, la instituŃii de credit, în instrumente ale pieŃei monetare, în titluri de stat sau titluri ale administraŃiei publice locale, precum şi în alte plasamente.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adoptă norme prin care stabileşte: a) modul de constituire şi reprezentare; b) modul de constituire, administrare, structura bugetului de venituri şi cheltuieli a Fondului de

garantare; c) procedura şi condiŃiile de efectuare a plăŃilor de la şi către Fondul de garantare; d) recuperarea plăŃilor avansate din Fondul de garantare; e) alte aspecte referitoare la Fondul de garantare. În caz de deficit al Fondului de garantare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru

acoperirea obligaŃiilor Fondului de garantare, poate majora în cursul anului contribuŃia stabilită prin norme.

În vederea protejării persoanelor păgubite prin accidente de vehicule supuse înmatriculării, precum şi de tramvaie, în care autorul a rămas neidentificat sau vehiculul, respectiv tramvaiul, nu este asigurat, pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, s-a constituit Fondul de protecŃie a victimelor străzii. Pentru constituirea acestui fond, asigurătorii care practică asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule sunt obligaŃi să contribuie la constituirea fondului, proporŃional cu volumul primelor încasate pentru această asigurare,

până la acoperirea obligaŃiilor de plată ale acestuia. Această contribuŃie nu va trebui să depăşească 5% din volumul primelor brute încasate pentru această asigurare.

Fondul de protecŃie a victimelor străzii este destinat plăŃilor de despăgubiri pentru vătămări corporale sau decese, dacă autorul a rămas neidentificat, respectiv plăŃilor de despăgubiri pentru avarierea ori distrugerea de bunuri şi vătămări corporale sau decese, dacă vehiculul, respectiv tramvaiul, a fost neasigurat.

În cazul avarierii sau distrugerii bunurilor prin accidente produse de vehicule, respectiv tramvaie, neasigurate, rămâne în sarcina persoanei păgubite o franşiză stabilită prin norme. Fondul de protecŃie a victimelor străzii se va constitui, administra, utiliza şi prelua, în condiŃiile normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

DisponibilităŃile Fondului de protecŃie a victimelor străzii vor fi plasate la Trezoreria Statului în instrumente purtătoare de dobândă, la instituŃii de credit, în instrumente ale pieŃei monetare, în titluri de stat sau titluri ale administraŃiei publice locale. În caz de deficit al Fondului de protecŃie a victimelor străzii, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru acoperirea obligaŃiilor acestuia, poate majora în cursul anului contribuŃia stabilită prin norme.

În caz de litigiu, drepturile persoanelor păgubite prin accidente de vehicule (în care autorul a rămas neidentificat sau vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule) se exercită împotriva administratorului Fondului de protecŃie a victimelor străzii, desemnat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Excedentul bugetelor celor două fonduri la finele exerciŃiului financiar se reportează în exerciŃiul financiar următor, cu aceeaşi destinaŃie.

Actul prin care se constată şi se individualizează obligaŃia de plată a unui asigurător la cele două fonduri, întocmit sau emis, după caz, de organele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor sau de administratorul fondurilor, constituie, titlu de creanŃă. La data scadenŃei, titlul de creanŃă devine titlu executoriu, în baza căruia Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sau administratorul fondului, după caz, va declanşa procedura silită de recuperare a creanŃelor, conform dispoziŃiilor Codului de procedură civilă.

În vederea recuperării sumelor cheltuite din fondurile respective, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi administratorul fondurilor au drept de regres împotriva entităŃii care a determinat prejudiciul. Sumele depuse la fondurile de protecŃie pot fi urmărite silit numai în vederea executării obligaŃiilor pentru care au fost constituite”.

În concluzie, din Fondul de protecŃie a victimelor străzii, se pot plăti despăgubiri numai în următoarele condiŃii:

– autorul accidentului a rămas neidentificat; – paguba a fost cauzată prin atingerea adusă persoanei; – autovehiculul care a produs accidentul este neasigurat. În Uniunea Europeană se remarcă două forme de protecŃie a asiguraŃilor: – cea a Marii Britanii şi a Olandei, care se concentrează asupra urmăririi solvabilităŃii asigurătorilor şi asupra

controlului cifrei de afaceri la asigurările obligatorii, precum şi asupra urmăririi creării unui fond de rezervă sigur; autoritatea de supraveghere poate interveni, atunci când este cazul, în activitatea unei societăŃi de asigurări, pentru a preveni insolvabilitatea acesteia;

– cea a Germaniei şi a altor Ńări din cadrul Uniunii Europene, care constă într-un control mult mai amănunŃit al acurateŃii operaŃiunilor asigurătorilor.

Secțiunea a-6-a ComunităŃiile de risc proces în asigurări

Oamenii luaŃi ca indivizi, precum şi societatea în ansamblul ei, în decursul existenŃei lor, sunt supuşi unei multitudini de riscuri. Procesul de identificare, cuantificare, cercetare a reacŃiei la riscuri, reducerea probabilităŃii de a se produce un risc, implementarea unor măsuri şi decizii de limitare a producerii pagubelor este definit astăzi ca un transfer al riscului. Prin intermediul unor societăŃi specializate, asigurarea transferă riscul de la o persoană la un grup de persoane şi, astfel, pot fi mai uşor compensate financiar daunele suferite. În consecinŃă, asigurarea realizează transferul riscului de la persoanele fizice şi juridice către societăŃile de asigurări care îşi asumă riscul. Asigurarea se bazează pe împărŃirea riscului, prin participarea cu sume mici (cote minime) la acoperirea daunelor suferite de către asiguraŃi. De fapt, activitatea de asigurare reprezintă împărŃirea, respectiv dispersia riscului.

Asigurarea este o activitate economico-socială, care constă în protecŃia persoanelor fizice şi juridice în calitate de asiguraŃi împotriva diverselor riscuri, fiind realizată de către societăŃi specializate, în calitate de asigurători.

Activitatea de asigurare este o „activitate exercitată în sau din România, care desemnează, în principal, oferirea, intermedierea, negocierea, încheierea de contracte de asigurare şi reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres şi de recuperare, precum şi investirea sau fructificarea fondurilor proprii şi atrase prin activitatea desfăşurată”.

Asigurarea reprezintă operaŃiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualităŃii, un fond de asigurare, prin contribuŃia unui număr de asiguraŃi, expuşi la producerea anumitor riscuri şi îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum şi pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităŃii desfăşurate”.

Prin definiŃie, asigurarea reprezintă un acord de voinŃă (sub formă de contract) între asigurat şi asigurător, prin care asigurătorul oferă asiguratului contravaloarea daunelor (sau suma asigurată) în cazul producerii riscurilor, în schimbul plăŃii de către asiguraŃi a primei de asigurare.

În principiu, asigurările înseamnă: – existenŃa comunităŃii de risc; – mutualitatea în suportarea pagubelor; – împărŃirea, respectiv, dispersia riscului. Referitor la comunitatea de risc, se impun următoarele precizări: a) paguba provocată de producerea riscului asigurat se împarte între membrii comunităŃii de risc

după principiul mutualităŃii; b) membrii comunităŃii de risc consimt să contribuie la suportarea în comun a pagubelor pe care

le va pricinui producerea fenomenelor; c) comunitatea de risc se formează în mod spontan prin simpla participare la constituirea

fondului de asigurare aflat la dispoziŃia unei societăŃi de asigurări; d) împărŃirea pagubei între membrii comunităŃii se întemeiază pe faptul că posibilitatea

producerii riscului vizează pe fiecare membru al acesteia. Ca entitate economică, societatea de asigurări îşi asumă şi administrează riscul de a despăgubi,

numai în cazul producerii unui eveniment cuprins în documentul de asigurare denumit contractul sau poliŃa de asigurare. Documentul de asigurare poate fi, după caz, nominal, la ordin sau la purtător.

Participarea la această formă de protecŃie se face în mod facultativ, prin acceptarea unor termeni şi condiŃii atât de către asigurător, cât şi de către asigurat, prin clauzele conŃinute în contractul (poliŃa)

de asigurare. Asigurătorii preiau anumite riscuri, în schimbul plăŃii de către asiguraŃi a unei sume de bani,

numită primă de asigurare. Astfel, în cazul producerii unor evenimente sau fenomene supuse asigurării, asigurătorul urmează să-l despăgubească pe asigurat pentru pierderile suferite.

Ca forme de protecŃie împotriva riscurilor, practicate de-a lungul timpului se întâlnesc: – autoasigurarea; – asigurarea propriu-zisă; – coasigurarea; – reasigurarea; – retrocedarea (retrocesiunea). Autoasigurarea este o metodă de creare autonomă, descentralizată şi independentă a unor fonduri

de rezervă de către persoane fizice şi juridice. Din spirit de prevedere, populaŃia şi unităŃile economice pot să-şi constituie fonduri băneşti de

rezervă, având rol de autoprotecŃie sau de autoasigurare. Însă, numai atunci când fondurile de autoasigurare sunt suficient de mari, populaŃia şi unităŃile economice sunt în măsură să-şi refacă bunurile materiale distruse de accidente sau de fenomene naturale imprevizibile. Un fond suficient de mare se constituie în decursul unei perioade îndelungate de timp şi poate afecta ritmul dezvoltării economice a unităŃii respective. Pe lângă capacitatea limitată de constituire a fondului de autoprotecŃie, apare inconvenientul imobilizării unor mijloace necesare pentru acoperirea pagubelor.

Constituirea unui fond de rezervă generează costuri suplimentare pentru o unitate economică. Aceasta, deoarece fondul de rezervă trebuie să aibă un grad ridicat de lichiditate, pentru a putea fi folosit imediat în caz de necesitate. În con-cluzie, costul autoprotecŃiei este mai ridicat decât cel al unei asigurări propriu-zise.

Ca metodă, autoasigurarea este foarte rar utilizată, deoarece nu poate fi eficientă decât în cazul în care capacitatea financiară a firmei este foarte mare, iar frecvenŃa riscurilor este foarte redusă. Autoasigurarea nu respectă principiul fundamental al asigurării, care este principiul mutualităŃii. Deşi este bazată pe prevedere, autoasigurarea, ca formă de protecŃie, este neeconomică, dificil de realizat şi în cea mai mare parte, insuficientă. Paguba poate interveni într-un moment în care rezervele constituite sunt precare. Rezerve semnificative nu-şi pot constitui nici măcar agenŃii economici puternici. Pe de altă parte, sumele imobilizate în rezervele respective nu pot fi utilizate în activitatea economică, ceea ce afectează eficienŃa acesteia.

Asigurarea propriu-zisă este diferită de autoasigurare, deoarece presupune existenŃa comunităŃii de risc şi mutualitatea în compensarea daunelor, a prejudiciilor şi a răspunderii faŃă de terŃele persoane care au suferit prejudicii. Astfel, asigurarea propriu-zisă este o operaŃiune prin care asigurătorul, organizând pe principiul mutualităŃii un număr mare de asiguraŃi, expuşi la producerea anumitor riscuri, îi indemnizează doar pe aceia dintre ei care suferă un sinistru, pe seama fondului comun constituit din primele încasate.

Pentru ca asigurătorul să poată indemniza efectiv toate sinistrele garantate, el trebuie să organizeze mutualitatea riscurilor după reguli matematice riguroase.

Asiguratul, prin despăgubirile primite, este repus în situaŃia financiară pe care a avut-o înainte de producerea unui eveniment asigurat. Acest lucru exprimă scopul principal al unei asigurări, compensarea pierderilor suferite de către asigurat, şi nu obŃinerea de către acesta a unui profit de pe urma asigurării.

Din punct de vedere tehnic, asigurarea presupune: – existenŃa riscului; – faptul că un asigurător organizează, în baza principiului mutualităŃii, un număr mare de

asiguraŃi; – indemnizarea celor care suferă un sinistru se efectuează pe seama unui fond comun constituit

din primele încasate; – organizarea mutualităŃii se realizează după reguli matematice riguroase. ProtecŃia prin asigurare se realizează prin intermediul societăŃilor de asigurări, funcŃionează în

baza unei legislaŃii, a unor norme şi principii economice, care urmăresc protejarea persoanelor ce consimt să participe la fondurile financiare.

Cheltuielile necesare reparaŃiei unui bun asigurat sau înlocuirii acestuia pot cuprinde în limita sumei asigurate, menŃionate în poliŃă, costul la data daunei al reparaŃiilor, refacerii, restaurării, recondiŃionării sau înlocuirii părŃilor avariate sau distruse, precum şi al manoperei.

Specifice domeniului asigurărilor sunt următoarele trăsături: a) calitatea de intermediar financiar; b) ramură prestatoare de servicii; c) caracterul aleatoriu al fenomenelor generatoare de pagube; e) asigurările se bazează pe principiul mutualităŃii. PotenŃialii asiguraŃi recurg la asigurare numai dacă prima de asigurare pe care ar trebui să o

achite este suficient de redusă, comparativ cu mărimea pagubei pe care ar trebui să o suporte dacă s-ar produce fenomenul (evenimentul) respectiv. În cazul în care prima este prea ridicată, asigurarea îşi pierde atractivitatea pentru potenŃialii clienŃi.

Activitatea de asigurare se grupează în: a) asigurări de viaŃă; b) asigurări generale. Potrivit legii, „în România activitatea de asigurare poate fi exercitată numai de către:

a) societăŃi pe acŃiuni, societăŃi mutuale, filiale ale unor asigurători străini, constituite ca persoane juridice române, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor; b) sucursale ale unor asigurători, persoane juridice străine, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor”.

În sfera asigurărilor directe, pe lângă asigurarea propriu-zisă intră şi coasigurarea, care acoperă situaŃia în care, dat fiind valoarea bunurilor asigurabile precum şi numărul lor, riscurile vizate, fiind greu de asumat de către o singură societate de asigurări, asiguratul încheie contractul de asigurare cu mai multe societăŃi, care participă la acoperire fiecare în cotă parte, pentru aceeaşi perioadă. Astfel, „coasigurarea este operaŃiunea prin care doi sau mai mulŃi asigurători subscriu acelaşi risc, fiecare asumându-şi o cotă-parte din acesta. Fiecare coasigurător răspunde faŃă de asigurat numai în limita sumei pentru care s-a angajat prin contract”.

În condiŃiile producerii evenimentului asigurat, fiecare asigurător urmează să contribuie la acoperirea daunei proporŃional cu contribuŃia sa la acoperirea riscului.

Ca formă de protecŃie împotriva riscurilor, coasigurarea se utilizează, în mod deosebit, atunci când valoarea bunului asigurat este foarte mare şi, în consecinŃă, nicio societate de asigurări nu poate să-şi asume răspunderea preluării în întregime, pe contul său, a întregului risc.

În cazul coasigurării se pot întâlni următoarele situaŃii:

a) asiguratul nu poate încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecinŃă directă a riscului;

b) între asigurat şi fiecare asigurător există raporturi de asigurare distincte; c) între asigurători nu se practică solidaritatea convenŃională. Datorită existenŃei unor bunuri de valori imense, care depăşesc cu mult capacitatea financiară a

unor societăŃi de asigurări, acestea nu doresc să preia în contul lor, riscuri enorme. De aceea, la rândul lor, caută să obŃină protecŃie prin reasigurare.

Reasigurarea este operaŃiunea de asigurare a unui asigurător de către alt asigurător, primul fiind reasigurat, iar al doilea, reasigurător. De fapt, reasigurarea este un contract încheiat între asigurătorul iniŃial, care devine reasigurat şi o societate de reasigurare, care devine reasigurător. În acest caz, reasigurătorul cedează o parte din prima de asigurare iniŃială, respectiv o parte din riscurile iniŃiale, urmând ca, în situaŃia producerii riscurilor asigurate, reasigurătorul să plătească o parte din despăgubire asigurătorului iniŃial. În realitate, asigurătorii încheie mai multe contracte de reasigurare.

Prin reasigurare: a) asigurătorul, în calitate de reasigurător, primeşte prime de reasigurare, în schimbul cărora

contribuie, potrivit obligaŃiilor preluate, la suportarea indemni-zaŃiilor pe care reasiguratul le plăteşte la producerea riscului care a făcut obiectul reasigurării;

b) asigurătorul, în calitate de reasigurat, cedează prime de reasigurare, în schimbul cărora reasigurătorul contribuie, potrivit obligaŃiilor preluate, la suportarea indemnizaŃiilor pe care reasiguratul le plăteşte la producerea riscului care a făcut obiectul reasigurării;

Reasigurarea nu stinge obligaŃiile asigurătorului şi nu stabileşte niciun raport juridic între asigurat şi reasigurător.

Reasigurătorul, doreşte şi el să obŃină o protecŃie pentru portofoliul său de afaceri, printr-un contract de retrocedare. În această nouă relaŃie contractuală, reasigurătorul este supranumit retrocedent, iar societatea ce preia riscurile de la el este supranumită retrocesionar (societate de asigurare, reasigurare). Această operaŃiune se numeşte retrocesiune, întrucât reasigurătorul poate ceda, la rândul său, o parte din riscul acceptat.

Prin retrocesiune se cedează o parte din prime, din risc şi din cuantumul despăgubirilor. Atunci când activitatea de asigurare se bazează pe o dispersie cât mai mare a riscului, acoperirea

pagubei este suportată de un număr mare de persoane fizice sau juridice, în cote foarte mici în comparaŃie cu dimensiunea pagubei.

Asigurarea prezintă trei aspecte: juridic, economic şi financiar. Abordarea juridică trebuie efectuată prin prisma contractului de asigurare şi a legii cu privire la

activitatea de asigurare, care, în calitate de generatoare de drepturi şi obligaŃii în materie de asigurări, se completează reciproc. Contractul de asigurare este un act juridic care prevede obligaŃia asiguratului de a plăti prima de asigurare, precum şi obligaŃia asigurătorului de a achita indemnizaŃia de asigurare la producerea riscului asigurat, fie asiguratului, fie beneficiarului asigurării, în limitele şi în termenele convenite.

Potrivit Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, (modificată şi completată), „prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea unui anumit risc, să plătească asiguratului sau beneficiarului asigurării, despăgubirea (indemnizaŃia) sau suma asigurată, în limitele şi la termenele convenite”. Contractul de asigurare îşi pierde valabilitatea atunci când şansa de realizare a evenimentului este de

100%. În domeniul asigurărilor, termenul general de prescripŃie nu se aplică în cazul drepturilor

asiguraŃilor asupra sumelor rezultate din rezerva de prime, ce se constituie la asigurările de persoane. Dimensiunea economică a asigurării o reprezintă acoperirea daunelor (pagubelor) provocate de

anumite fenomene (evenimente), dintr-un fond de asigurare creat din colectarea primelor de asigurare plătite de către asiguraŃi şi având ca destinaŃie:

– plata daunelor; – crearea unui fond de rezervă (din care se vor achita daunele mari); – acoperirea cheltuielilor administrative ale societăŃii. Trebuie subliniat faptul că fondul de asigurare se constituie în vederea acoperirii unor pagube

provocate de evenimente viitoare şi nesigure, deci aceste fonduri nu acoperă pierderi cauzate de utilizarea normală a unor bunuri sau de diminuarea valorii lor din diverse motive. Asigurarea oferă avantajul că membrii comunităŃii afectaŃi de producerea riscului asigurat, primesc din fondul de asigurare, cu titlu de indemnizaŃie (despăgubire), sume care pot depăşi de câteva ori cuantumul contribuŃiei acestora la fondul respectiv.

Daunele materiale şi financiare suferite sunt despăgubite din fondurile special create din primele de asigurare plătite de asiguraŃi, fiind achitate de către societatea de asigurări persoanei asigurate, respectiv, titularului asigurării. Însă, despăgubirile se plătesc asiguratului numai în urma producerii acelor pagube generate de riscuri asigurate, ce au fost stipulate prin contractul de asigurare.

În ceea ce priveşte fondul de asigurare se constată următoarele: – fondul de asigurare se constituie în expresie bănească chiar şi atunci când asigurătorul îşi

onorează obligaŃiile asumate prin prestaŃii în natură; – prin participarea la constituirea fondului de asigurare, la dispoziŃia unei organizaŃii specializate,

se formează o comunitate de risc; – constituirea şi utilizarea fondului de asigurare se bazează pe aplicarea principiului mutualităŃii. Fondurile se constituie descentralizat, dar se utilizează în mod centralizat de către societăŃile de

asigurări. Fondul de asigurare se formează în mod descentralizat, prin încasarea de prime de asigurare sau cotizaŃii, achitate de către acele persoane fizice sau juridice, care sunt interesate în înlăturarea eventualelor pagube provocate de anumite fenomene (evenimente). O caracteristică a fondului de asigurare este aceea că se constituie în vederea acoperirii unor pagube provocate de fenomene viitoare şi nesigure. Din acest fond nu sunt suportate pierderile determinate de folosirea şi consumarea normală a acestora sau de diminuarea valorii lor din diverse motive.

Fondul de asigurare se utilizează în mod centralizat pentru: a) plata indemnizaŃiei de asigurare la acoperirea pagubelor provocate de fenomenele,

evenimentele sau accidentele în cadrul asigurărilor de bunuri şi de răspundere civilă, respectiv plata sumelor asigurate la asigurările de persoane;

b) plata despăgubirilor şi pentru finanŃarea unor acŃiuni cu caracter preventiv, acolo unde este cazul;

c) acoperirea cheltuielilor administrativ-gospodăreşti şi pentru constituirea unor fonduri de rezervă care să fie la dispoziŃia societăŃii de asigurări sau a organizaŃiei mutuale de asigurare etc.

La societăŃile mutuale de asigurări, fiecare membru are calitatea atât de asigurat, cât şi de asigurător, iar contribuŃiile acestora se regularizează la sfârşitul fiecărui an.

Fondul de rezervă liber vărsat reprezintă totalul sumelor cu care membrii societăŃii mutuale au

contribuit la fondurile acesteia. La asigurările de viaŃă, sub aspect financiar, avem de-a face cu o activitate de intermediere

financiară între persoanele fizice asigurate, care achită prime în mod eşalonat şi solicitanŃii de resurse financiare suplimentare. Ca urmare, asigurările de viaŃă oferă persoanelor fizice nu numai o protecŃie ca atare, dar şi un instrument de economisire şi de fructificare a resurselor băneşti. Totodată, societăŃile de asigurări, atunci când dispun de resurse băneşti, apar pe piaŃa financiară cu o ofertă de capital, atât pentru plasamente, cât şi pentru acordarea de împrumuturi, fie pentru acoperirea unor deficite bugetare, fie pentru finanŃarea unor investiŃii.

Asigurările de pagube (daune), având esenŃialmente caracter de despăgu-bire, reunesc asigurările de bunuri şi de răspundere civilă şi au ca scop repararea prejudiciului care ameninŃă patrimoniul asiguratului.

Caracterul aleatoriu al daunelor este dat de faptul că volumul daunelor nu se poate cunoaşte dinainte, dar se poate aproxima prin calcule bazate pe teoria probabilităŃilor.

Dimensiunea financiară este determinată, pe de o parte, de faptul că nu toate poliŃele de asigurare au ca rezultat producerea riscurilor, iar pe de altă parte, de decalajul în timp, între momentul încasării primelor şi momentul plăŃii despăgubirilor. Ca atare, societăŃile de asigurări investesc sumele încasate sub forma primelor de asigurare, sporind disponibilităŃile existente.

La asigurările de viaŃă, există posibilitatea economisirii, care reprezintă de fapt o altă funcŃie a asigurărilor. Astfel, asiguraŃii, prin poliŃele de asigurare, au posibilitatea ca alături de protecŃie, să beneficieze la expirarea contractului de asigurare, de suma asigurată şi în plus, pot să participe la profitul obŃinut din sumele investite.

SecȘiunea a-7- Termeni şi expresii folosiȘi în domeniul asigurărilor Și reasigurărilor Activitatea de asigurare - activitatea exercitată în sau din România, care desemnează, în principal, oferirea, intermedierea, negocierea, încheierea de contracte de asigurare şi reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres şi de recuperare, precum şi investirea sau fructificarea fondurilor proprii şi atrase prin activitatea desfăşurată; Asigurare - operaŃiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualităŃii, un fond de asigurare, prin contribuŃia unui număr de asiguraŃi, expuşi la producerea anumitor riscuri, şi îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum şi pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităŃii desfăşurate; Asigurat - persoana care are un contract de asigurare încheiat cu asigurătorul; Asigurător - persoana juridică română autorizată în condiŃiile prezentei legi să exercite activităŃi de asigurare, sucursala sau filiala unui asigurător dintr-un stat terŃ, precum şi sucursala unei societăŃi de asigurare sau a unei societăŃi mutuale dintr-un stat membru, care a primit o autorizaŃie de la autoritatea competentă a statului membru de origine; Catastrofă - un eveniment sau o serie de evenimente care provoacă pagube substanŃiale într-o perioadă scurtă de timp; Coasigurare - operaŃiunea prin care doi sau mai mulŃi asigurători subscriu acelaşi risc, fiecare asumându-şi o cotă-parte din acesta; Fond de rezervă liber vărsat - totalul sumelor cu care membrii societăŃii mutuale au contribuit la fondurile acesteia; AcŃionar semnificativ - orice persoană care, nemijlocit şi singură ori prin intermediul sau în legătură cu alte persoane fizice ori juridice, exercită drepturi ce decurg din deŃinerea unor acŃiuni care,

cumulate, reprezintă cel puŃin 10% din capitalul social al unui asigurător/reasigurător ori îi conferă acesteia cel puŃin 10% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală a acŃionarilor sau care dau posibilitatea să exercite o influenŃă semnificativă asupra conducerii unui asigurător, reasigurător, broker de asigurare şi/sau de reasigurare în care are poziŃia semnificativă, după caz; Persoane semnificative - membrii consiliului de administraŃie şi/sau ai consiliului director şi/sau ai consiliului de supraveghere, conducerea executivă, actuarul, conducătorii activităŃilor de asigurări de viaŃă şi de asigurări generale, în cazul asigurătorilor cu activitate compozită, persoanele desemnate în funcŃii de conducere specifice domeniului asigurărilor, care vor fi stabilite prin norme emise în aplicarea prezentei legi, după caz, precum şi conducerea executivă a intermediarului în asigurări şi/sau în reasigurări şi membrii Consiliului director al Fondului de protecŃie a victimelor străzii; Conducerea executivă a asigurătorului/reasigurătorului - persoanele fizice, cel puŃin două, dintre care una, potrivit actelor constitutive şi/sau hotărârilor organelor statutare ale asigurătorului sau reasigurătorului, este înlocuitoarea de drept a persoanei împuternicite să conducă şi să coordoneze activitatea zilnică, precum şi învestite cu competenŃa de a angaja răspunderea asigurătorului sau reasigurătorului; nu intră în această categorie persoanele care asigură conducerea nemijlocită a compartimentelor din cadrul asigurătorului sau reasigurătorului, precum şi cele care conduc sucursale sau alte sedii secundare. În cazul sucursalelor asigurătorilor sau reasigurătorilor din statele membre, care desfăşoară activitate pe teritoriul României, în baza dreptului de stabilire, conducerea executivă este reprezentată de persoanele împuternicite de aceştia să conducă activitatea sucursalei şi să angajeze legal în România asigurătorul sau reasigurătorul; Conducerea executivă a intermediarului în asigurări şi/sau în reasigurări - persoana sau, în cazul intermediarilor care au formă juridică de societate pe acŃiuni, persoanele fizice, cel puŃin două, dintre care una, potrivit actelor constitutive şi/sau hotărârilor organelor statutare ale intermediarului în asigurări şi/sau în reasigurări, este înlocuitoarea de drept a persoanei împuternicite să conducă şi să coordoneze activitatea zilnică, precum şi învestite cu competenŃa de a angaja răspunderea intermediarului în asigurări şi/sau în reasigurări; nu intră în această categorie persoanele care asigură conducerea nemijlocită a compartimentelor din cadrul intermediarului în asigurări şi/sau în reasigurări, a sucursalelor şi a altor sedii secundare. În cazul sucursalelor intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări din statele membre, care desfăşoară activitate pe teritoriul României, în baza dreptului de stabilire, conducerea executivă este reprezentată de persoana/persoanele împuternicite de aceştia să conducă activitatea sucursalei şi să angajeze legal în România intermediarul în asigurări şi/sau în reasigurări; Portofoliu de asigurări - totalitatea sau o parte din contractele de asigurări încheiate de un asigurător; Prime brute subscrise - primele încasate şi de încasat, inclusiv primele de reasigurare încasate şi de încasat, aferente tuturor contractelor de asigurare şi contractelor de reasigurare, care intră în vigoare în exerciŃiul financiar, înainte de deducerea oricăror sume din acestea; Prime nete subscrise - primele brute subscrise din care se deduc sumele plătite şi de plătit drept prime de reasigurare; Prime brute încasate - totalul primelor încasate, inclusiv primele de reasigurare încasate în perioada de referinŃă, înainte de deducerea oricăror sume din acestea; Prime nete încasate - primele brute încasate din care se deduc sumele plătite drept prime de reasigurare;

Reasigurare - operaŃiunea care constă în preluarea riscurilor cedate de un asigurător/reasigurător; ReŃinere proprie - partea din risc care rămâne în sarcina asigurătorului după deducerea reasigurării; Societate mutuală de asigurări - persoană juridică civilă ai cărei asociaŃi sunt deopotrivă asiguraŃi şi asigurători State membre - statele membre ale Uniunii Europene şi celelalte state aparŃinând SpaŃiului Economic European; AutorităŃi competente - autorităŃile naŃionale care, prin lege sau alte reglementări, sunt abilitate să supravegheze piaŃa asigurărilor; Stat terŃ - stat care nu este stat membru al Uniunii Europene sau al SpaŃiului Economic European; Suport durabil - orice mijloc care permite clientului să stocheze informaŃia adresată lui, într-o modalitate accesibilă pentru utilizări viitoare, într-o perioadă de timp corespunzătoare scopului pentru care a fost furnizată informaŃia şi care permite reproducerea exactă a acesteia de pe dischete, CD-ROM, DVD, unităŃile centrale ale computerelor pe care poşta electronică este stocată, cu excepŃia site-urilor Internet, care nu îndeplinesc criteriile de stocare şi reproducere a informaŃiei. Stat membru gazdă - statul membru, altul decât statul de origine, în care asigurătorul sau reasigurătorul îşi desfăşoară activitatea; Stat membru de origine - statul membru în care este situat sediul social al asigurătorului sau al reasigurătorului; Asigurător dintr-un stat terŃ - asigurător al cărui sediu real se află în afara Uniunii Europene, ale cărui filiale deschise în cadrul Uniunii Europene funcŃionează pe baza unei autorizaŃii de la autoritatea competentă a statului membru gazdă. Prin sediu real se înŃelege centrul principal de conducere şi de gestiune a activităŃii statutare, chiar dacă hotărârile organelor respective sunt adoptate potrivit dispoziŃiilor transmise de acŃionari sau asociaŃi din alte state; Societate-mamă - persoana juridică aflată faŃă de o entitate cu personalitate juridică, denumită în continuare filială, în una dintre următoarele situaŃii: a) deŃine direct şi/sau indirect majoritatea drepturilor de vot dintr-o filială; b) are dreptul să numească sau să revoce majoritatea membrilor organelor de administrare sau de control ori majoritatea conducătorilor unei filiale şi este în acelaşi timp acŃionar sau asociat al acelei filiale; c) are dreptul de a exercita o influenŃă dominantă asupra unei filiale la care este acŃionar sau asociat, în virtutea unor clauze cuprinse în contracte încheiate cu persoana juridică respectivă sau a unor prevederi cuprinse în actul constitutiv al acelei persoane juridice, în situaŃia în care legislaŃia care guvernează statutul filialei permite existenŃa unor astfel de clauze ori prevederi; d) este acŃionar sau asociat al unei filiale şi în ultimii 2 ani a numit singur, ca rezultat al exercitării drepturilor sale de vot, majoritatea membrilor organelor de administrare sau de control ori majoritatea conducătorilor filialei; e) este acŃionar sau asociat al unei filiale şi controlează singur, în baza unui acord încheiat cu ceilalŃi acŃionari sau asociaŃi, majoritatea drepturilor de vot în acea filială, precum şi orice entitate care, în opinia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, exercită o influenŃă dominantă asupra unei alte entităŃi; Sucursală - agenŃia ori sucursala unui asigurător sau reasigurător. Orice prezenŃă permanentă a unui asigurător sau reasigurător pe teritoriul unui stat membru trebuie să fie tratată ca o agenŃie ori

sucursală, chiar dacă prezenŃa nu ia forma unei agenŃii sau sucursale, dar consistă, în principal, într-o reprezentanŃă condusă de personalul acelei entităŃi ori de o persoană independentă care are un mandat permanent de a acŃiona în numele şi pentru acea entitate; Interes de participare - drepturi în capitalul social al altor societăŃi comerciale, reprezentate sau nu prin certificate, care, prin crearea unei legături durabile cu aceste societăŃi, sunt destinate să contribuie la activitatea societăŃii comerciale. DeŃinerea unei părŃi din capitalul social al unei alte societăŃi comerciale se presupune că reprezintă un interes de participare atunci când depăşeşte un procentaj de 20%; ParticipaŃie - deŃinerea directă sau prin control a cel puŃin 20% din drepturile de vot ori din capitalul unei societăŃi; Societate participativă - o entitate care este fie o societate-mamă, fie altă societate care deŃine o participaŃie, fie o entitate aflată în legătură cu o altă entitate printr-o relaŃie definită prin: a) conducerea unitară asupra entităŃii în cauză şi una sau mai multe entităŃi cu care nu are legătură, ca urmare a unui contract încheiat cu acea entitate ori în temeiul unor prevederi din actele constitutive sau din statutul acelor entităŃi; sau b) prezenŃa majoritară a aceloraşi persoane în consiliul de administraŃie, conducerea executivă ori în consiliul de supraveghere ale entităŃii în cauză şi ale uneia sau mai multor entităŃi cu care nu are legătură, în cursul anului financiar şi până la întocmirea situaŃiilor financiare consolidate; Societate afiliată - o filială sau o altă societate în care se deŃine o participaŃie ori o entitate aflată în legătură cu o altă entitate printr-o relaŃie definită prin: a) conducerea unitară asupra entităŃii în cauză şi una ori mai multe entităŃi cu care nu are legătură, ca urmare a unui contract încheiat cu acea entitate sau în temeiul unor prevederi din actele constitutive ori din statutul acelor entităŃi; sau b) prezenŃa majoritară a aceloraşi persoane în consiliul de supraveghere a entităŃii în cauză şi a uneia sau mai multor entităŃi cu care nu are legătură, în cursul anului financiar şi până la întocmirea situaŃiilor financiare consolidate; Holding de asigurare - o societate-mamă a cărei activitate principală constă în achiziŃionarea şi deŃinerea de participaŃii în filiale, atunci când aceste filiale sunt exclusiv sau în principal societăŃi de asigurare, societăŃi de reasigurare ori societăŃi de asigurare din state terŃe, cel puŃin una dintre aceste filiale fiind o societate de asigurare; Holding mixt de asigurare - o societate-mamă, alta decât o societate de asigurare sau de reasigurare, decât o societate de asigurare sau de reasigurare dintr-o Ńară terŃă, decât un holding de asigurare sau un holding financiar mixt, care numără printre filialele sale cel puŃin o societate de asigurare sau de reasigurare; Localizarea activelor - existenŃa activelor, mobiliare sau imobiliare, într-un stat membru; activele reprezentate de creanŃe sunt considerate situate în statul membru în care sunt realizabile; CongruenŃa activelor - acoperirea obligaŃiilor subscrise într-o anumită monedă cu active exprimate sau realizabile în aceeaşi monedă; Legături "strânse" - relaŃii existente între două ori mai multe persoane fizice şi/sau juridice aflate în una dintre următoarele situaŃii: a) participaŃie, care înseamnă deŃinerea directă sau indirectă a 20% ori mai mult din drepturile de vot sau din capitalul unei entităŃi; sau b) control, care înseamnă relaŃia dintre o societate-mamă şi o filială sau o relaŃie similară între

orice persoană fizică sau juridică şi o entitate, aşa cum sunt ele definite la pct. 28. Toate filialele directe sau indirecte sunt considerate filiale ale aceleiaşi societăŃi-mamă; c) două sau mai multe persoane fizice ori juridice sunt legate permanent printr-o relaŃie de control de una şi aceeaşi persoană; Reasigurător - persoana juridică autorizată în condiŃiile prezentei legi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sau de autoritatea competentă a statului membru de origine, care desfăşoară exclusiv activitate de reasigurare şi/sau operaŃiuni legate de aceasta; Sediu - sediul social al unui asigurător, reasigurător, intermediar în asigurări şi/sau în reasigurări, persoană juridică, precum şi agenŃia sau sucursala acestora, după caz; Angajament - obligaŃia asumată printr-un contract de asigurare; Stat membru al sucursalei - statul membru în care este situată sucursala care îşi asumă o obligaŃie printr-un contract de asigurare; Stat membru al angajamentului - statul membru în care asiguratul, persoană fizică, îşi are reşedinŃa sau statul membru în care asiguratul, persoană juridică, îşi are sediul; Stat membru al furnizării de servicii - statul membru al angajamentului, dacă acesta este asumat de un asigurător sau o sucursală a acestuia, situată în alt stat membru Filială - entitatea, persoană juridică, aflată faŃă de societatea-mamă în una dintre situaŃiile prevăzute la pct. 28. Toate filialele directe sau indirecte sunt considerate filiale ale aceleiaşi societăŃi-mamă, din punct de vedere al supravegherii consolidate; PiaŃa reglementată: a) în cazul unei pieŃe situate într-un stat membru - un sistem multilateral, administrat de către un operator de piaŃă, ce reuneşte sau facilitează reunirea unor terŃe părŃi care achiziŃionează sau vând instrumente financiare - în cadrul sistemului şi în concordanŃă cu regulile nediscreŃionare ale acestuia - într-o manieră ce rezultă din contract, în conformitate cu instrumentele financiare admise să fie tranzacŃionate cu respectarea acestor reguli sau sisteme, şi care este autorizat de către autoritatea competentă din statul membru şi funcŃionează în conformitate cu cerinŃele autorităŃii competente din statul membru; b) în cazul unei pieŃe situate într-un stat terŃ - o piaŃă financiară recunoscută de statul membru de origine al asigurătorului, care îndeplineşte cerinŃe asemănătoare. Orice instrumente financiare tranzacŃionate pe această piaŃă trebuie să fie de o calitate comparabilă cu cea a instrumentelor tranzacŃionate în cadrul pieŃelor reglementate sau în cadrul pieŃelor din statul membru respectiv Suma la risc - diferenŃa dintre indemnizaŃia de asigurare şi rezerva matematică stabilită pentru contractele de asigurare care acoperă riscul de deces; Actuar - persoana fizică înregistrată în Registrul actuarilor, în conformitate cu prevederile prezentei legi şi a normelor emise în aplicarea acesteia, specializată în evaluarea riscului prin metode statistice care, în domeniul asigurărilor, sunt folosite pentru calcularea primelor, rezervelor tehnice şi a anuităŃilor; ReprezentanŃe de despăgubiri - unităŃi desemnate în fiecare stat membru de către asigurătorii din România autorizaŃi să practice clasa nr. 10 de la lit. B din anexa nr. 1, exclusiv răspunderea transportatorului, care au în sarcină administrarea şi soluŃionarea cererilor de despăgubire ca urmare a unui accident de vehicu Organism de compensare - entitate care acordă despăgubiri persoanelor păgubite ca urmare a unui accident survenit pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel de reşedinŃă al persoanei păgubite,

provocat de un autoturism înregistrat şi asigurat pe teritoriul unui stat membru; Grup - grupul de societăŃi format dintr-o societate-mamă, filialele acesteia şi entităŃile în cadrul cărora societatea-mamă sau filialele acesteia deŃin o participaŃie, precum şi orice entitate aflată faŃă de societatea-mamă în una dintre situaŃiile prevăzute la pct. 32; TranzacŃii intragrup - totalitatea tranzacŃiilor pe care o societate de asigurare şi/sau reasigurare, o instituŃie de credit sau o societate de investiŃii financiare ori o societate de administrare a investiŃiilor din cadrul unui conglomerat financiar le desfăşoară direct sau indirect cu o altă societate din cadrul aceluiaşi grup sau cu orice persoană fizică sau juridică ce are legături strânse cu societăŃile din cadrul grupului, în vederea îndeplinirii obligaŃiilor sale, indiferent de natura acestora; Conglomerat financiar - un grup în cadrul căruia este îndeplinită una dintre condiŃiile: a) o societate de asigurare, o instituŃie de credit sau o societate de investiŃii se află la conducerea grupului ori cel puŃin o filială a grupului este o societate de asigurare, o instituŃie de credit sau o societate de investiŃii; b) atunci când o societate de asigurare, o instituŃie de credit sau o societate de investiŃii se află la conducerea grupului, aceasta este fie o societate-mamă a unei entităŃi din cadrul sectorului financiar, a unei entităŃi care deŃine o participaŃie la o entitate din cadrul sectorului financiar sau a unei entităŃi aflate faŃă de societatea-mamă în una dintre situaŃiile prevăzute la pct. 32; c) atunci când la conducerea grupului nu se află o societate de asigurare, o instituŃie de credit sau o societate de investiŃii, dar activitatea grupului se desfăşoară, în principal, în cadrul sectorului financiar, respectiv peste 40% din totalul bilanŃului grupului este aferent entităŃilor din cadrul sectorului financiar; d) cel puŃin una dintre entităŃile din cadrul grupului aparŃine sectorului asigurărilor şi cel puŃin una dintre entităŃile din cadrul grupului aparŃine sectorului bancar sau sectorului de investiŃii; e) atât activităŃile consolidate din sectorul asigurărilor ale entităŃilor din cadrul grupului, cât şi activităŃile consolidate din sectorul bancar şi din sectorul de investiŃii ale entităŃilor din cadrul grupului sunt semnificative. Orice subgrup al unui grup care îndeplineşte aceste condiŃii va fi considerat conglomerat financiar; Holding financiar mixt - o societate-mamă, alta decât o societate de asigurare, o instituŃie de credit sau o societate de investiŃii care, împreună cu filialele sale, dintre care cel puŃin una este o societate de asigurare, o instituŃie de credit sau o societate de investiŃii cu sediul social în Uniunea Europeană, constituie un conglomerat financiar; Control - relaŃia dintre o societate-mamă şi o filială sau o relaŃie similară, conform uneia dintre relaŃiile descrise la pct. 38, între orice persoană fizică sau juridică şi o societat Stat membru în care este situat riscul: a) statul membru în care se află imobilul, atunci când acoperirea prin contractul de asigurare se referă fie la acest imobil, fie la imobilul în cauză şi bunurile aflate în acesta, atât timp cât aceste bunuri sunt asigurate prin acelaşi contract de asigurare; b) statul membru al înmatriculării, când contractul de asigurare se referă la vehicule de orice fel; c) statul membru în care contractul de asigurare, cu o durată de 4 luni sau mai mică, acoperă riscuri de călătorie în străinătate, indiferent de clasa de asigurare în care sunt încadrate acestea; d) statul membru în care asiguratul îşi are domiciliul sau, în cazul asiguratului persoană juridică, statul membru în care îşi are sediul social.. Asigurător cu activitate compozită - asigurător autorizat să desfăşoare simultan activitate de asigurări de viaŃă şi activitate de asigurări generale;

CURSUL III AUTORITATEA ADMINISTRATIVĂ DE REGLEMENTARE,

SUPRAVEGHERE ȘI CONTROL AL ASIGURĂRILOR ŞI REASIGURĂRILOR

SecȘiunea a-1-a Reglementarea, supravegherea Și controlul

asigurărilor şi reasigurărilor 1.1. Reglementarea şi supravegherea asigurărilor şi reasigurărilor

În toate Ńările, domeniul bancar şi cel al asigurărilor sunt foarte strict regle-

mentate. ReputaŃia unei pieŃe a asigurărilor este extrem de importantă şi orice eşec

al unei societăŃi de asigurări afectează întreaga piaŃă. De aceea, reglementarea strictă a activităŃii societăŃilor de asigurare, controlul şi supravegherea acestora, impunerea unor condiŃii stricte de constituire şi funcŃionare sunt absolut esenŃiale pentru o evoluŃie normală a pieŃei, având efecte benefice asupra întregii economii a asigurărilor.

Reglementările şi măsurile adoptate la nivel naŃional diferă de la Ńară la Ńară în funcŃie de gradul de protecŃie al consumatorului, de controlul investiŃiilor străine şi de protecŃia industriilor interne. Datorită internaŃionalizării tot mai pronunŃate a tranzacŃiilor financiare este din ce în ce mai dificilă identificarea şi menŃinerea unor disparităŃi între legislaŃiile naŃionale care reglementează aceste activităŃi, în special între Ńările cu nivel de dezvoltare apropiat.

Reglementările în domeniul asigurărilor se împart în: a) reglementări structurale, organizatorice privind condiŃiile de constituire a

societăŃilor de asigurare şi reasigurare, categoriile de asigurări ce pot fi practicate, formele de asigurare obligatorii;

b) reglementări prudenŃiale, care se referă la: solvabilitate, lichiditate, capital; c) reglementări referitoare la protecŃia investitorilor, care se suprapun parŃial

cu celelalte două, dar acoperă modul în care acestea se desfăşoară. Activitatea de supraveghere apare ca o necesitate pentru protecŃia

asiguraŃilor şi a pieŃei naŃionale a asigurărilor şi reasigurărilor; ea este necesară şi datorită dezvoltării rapide a sectorului, a competiŃiei tot mai mari şi a internaŃio-nalizării companiilor de asigurare. Opusă acestei situaŃii este dificultatea tot mai mare a procesului de supraveghere datorită diminuării transparenŃei sectorului ca urmare a achiziŃionărilor şi fuzionărilor multor companii de asigurări, reasigurări, sau societăŃi de investiŃii. În final, marile companii de asigurări ajung să facă parte din grupuri financiare complexe, ceea ce impune într-o mai mare măsură existenŃa unei organizaŃii de monitorizare, evaluare şi supraveghere.

Asigurările fac obiectul unei supravegheri stricte în cele mai multe Ńări, în special pentru protecŃia asiguraŃilor şi pentru creşterea rolului acestor servicii în procesul dezvoltării economice, şi nu atât pentru extinderea intervenŃiei statului. ImportanŃa lor a fost recunoscută pentru promovarea unei concurenŃe sănătoase şi a unei comportări responsabile a asigurătorilor. Pentru a servi permanent acestor scopuri, reglementările şi legislaŃiile naŃionale se modifică, adaptându-se noilor condiŃii economice, în vederea asigurării protecŃiei companii lor naŃionale, controlului investiŃiilor străine şi a comerŃului cu valori, precum şi urmăririi transferurilor de fonduri în afara Ńării.

Necesitatea activităŃii de supraveghere este strâns legată şi de realizarea şi menŃinerea unui echilibru între soliditatea financiară a companiilor şi influenŃele pieŃei, ceea ce presupune elaborarea unei legislaŃii şi a unor regulamente care să asigure continuitatea şi solvabilitatea companiilor de asigurare. În acest scop au fost înfiinŃate autorităŃi de supraveghere ale pieŃei asigurărilor şi reasigurărilor. Din punct de vedere administrativ, ele au fost constituite fie ca organisme independente subordonate Parlamentului, fie în subordinea guvernului, respectiv a unui minister (finanŃe, comerŃ, etc.). ResponsabilităŃile autorităŃii de supraveghere sunt diferite de la Ńară la Ńară şi încearcă să acopere aspecte legate de organizarea şi desfăşurarea activităŃii de asigurare/reasigurare, supravegherea şi controlul pieŃei naŃionale de asigurări.

AtribuŃiile activităŃii autorităŃii de supraveghere sunt: – protejarea asiguraŃilor, prin urmărirea solvabilităŃii, a calităŃii şi competenŃei managementului, a investiŃiilor societăŃilor de asigurări; – asigurarea condiŃiilor pentru stabilitatea financiară, siguranŃei şi solidi-tatea companiilor de asigurări şi a fondurilor de pensii; – supravegherea şi impunerea unei conduite pentru companiile de asigurări care să fie în interesul clienŃilor; – stabilirea criteriilor privind capacitatea financiară şi lichiditatea companiilor de asigurări şi reasigurări; – monitorizarea şi coordonarea dezvoltării sistemului de asigurări şi reasi-gurări; – evaluarea şi limitarea riscului pentru clienŃi; – creşterea încrederii populaŃiei in asigurări; – protejarea sistemului de asigurări de a nu ajunge la eşec; – protejarea şi supravegherea investiŃiilor şi, implicit, a activelor clienŃilor; – acordarea licenŃelor de funcŃionare pe baza studiilor financiare şi a for-mei juridice a companiilor de asigurări şi pe baza experienŃei şi credibilităŃii managerilor; – evaluarea caracteristicilor tehnice a produselor, aprobarea condiŃiilor de asigurare şi a portofoliului de investiŃii; – determinarea modului de calcul al primelor de asigurare, a rezervelor tehnice şi matematice;

– stabilirea formelor de asigurare obligatorii ca forme de protecŃie socială; – supravegherea activităŃii companiilor de asigurări şi a fondurilor de pensii; – consultanŃa şi emiterea de regulamente şi norme obligatorii proprii; – consultanŃa pentru organismele oficiale implicate în activitatea de asi-gurare; – monitorizarea respectării legislaŃiei în vigoare; – evaluarea periodică a situaŃiei financiare (la sfârşitul anului finan-ciar), precum şi urmărirea permanentă a menŃinerii solvabilităŃii, a competenŃei manageriale; – inspecŃii referitoare la organizarea administrativă, aspectele tehnice şi financiare ale societăŃilor de asigurări-reasigurări; – emiterea şi aplicarea de regulamente şi monitorizarea aplicării şi respectării lor; – reglementarea prin norme a investiŃiilor fondurilor de asigurare, tipurile eligibile de active şi structura portofoliului; – elaborarea reglementărilor privind lichidarea companiilor care nu respectă standardele impuse privind solvabilitatea sau funcŃionarea, inclusiv schemele de compensare pentru asiguraŃi; – publicarea unui raport anual privind piaŃa asigurărilor din Ńara respectivă, evoluŃii şi eventualele tendinŃe.

Îndeplinirea acestor cerinŃe trebuie privită în condiŃii de eficienŃă din două puncte de vedere:

a) din perspectiva autorităŃii de supraveghere, întreaga activitate trebuie să se realizeze cu costuri rezonabile;

b) din perspectiva pieŃei, exercitarea controlului nu trebuie să ducă la inhibarea iniŃiativei pe piaŃă, dar să conducă la identificarea, descurajarea şi pedepsirea fraudelor şi a încercărilor de fraudă, la apărarea intereselor clienŃilor.

Este foarte important faptul că restricŃiile impuse în comerŃul internaŃional cu asigurări au la bază priorităŃile de dezvoltare a sectorului din fiecare Ńară, precum şi protecŃia asiguraŃilor.

Evident, activitatea societăŃilor de asigurări din România trebuie să se desfăşoare corespunzător cerinŃelor armonizării cu reglementările internaŃionale în domeniu şi în conformitate cu funcŃionarea mecanismului economiei de piaŃă. În acest scop, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (autoritate administrativă autonomă de specialitate, având personalitate juridică), a elaborat o serie de norme obligatorii în baza cărora societăŃile de asigurări şi reasigurări din România acŃionează.

1.2 Comisia de Supraveghere a Asigurărilor Supravegherea şi controlul respectării dispoziŃiilor în domeniul

asigurărilor şi reasigurărilor revine Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în scopul apărării drepturilor asiguraŃilor şi al promovării stabilităŃii activităŃii de asigurare în România. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este autoritate administrativă autonomă de specialitate, autofinanŃată, cu personalitate juridică , care îşi exercită atribuŃiile potrivit legi. Sediul acesteia este în municipiul Bucureşti, dar îşi poate deschide reprezentanŃe în orice altă localitate pe teritoriul României. Autoritatea este condusă de un consiliu format din 7 membri, dintre care un preşedinte şi 2 vicepreşedinŃi.

Membrii Consiliului sunt numiŃi de Parlament, în şedinŃa comună a celor două Camere, la propunerea comisiilor reunite, respectiv Comisia pentru buget, finanŃe, activitate bancară şi piaŃă de capital din Senat şi Comisia pentru buget, finanŃe şi bănci din Camera DeputaŃilor.

Preşedintele şi vicepreşedinŃii se nominalizează pe funcŃii în lista de propuneri care se supune spre aprobare Parlamentului.

Numirea membrilor Consiliului Comisia de Supraveghere a Asigurărilor se face de pe lista comună propusă de Comisia pentru buget, finanŃe, activitate bancară şi piaŃă de capital din Senat şi Comisia pentru buget, finanŃe şi bănci din Camera DeputaŃilor.

Revocarea din funcŃie a unui membru al Consiliului se realizează la propunerea comisiilor reunite ale Parlamentului, respectiv Comisia pentru buget, finanŃe, activitate bancară şi piaŃă de capital din Senat şi Comisia pentru buget, finanŃe şi bănci din Camera DeputaŃilor, în şedinŃa comună a celor două Camere, dacă acesta încetează să îndeplinească condiŃiile necesare pentru exercitarea atribuŃiilor sale sau dacă se face vinovat de abateri grave, incompatibile funcŃiei sale.

Durata mandatului de membru al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor este de 5 ani, fiecare membru putând fi reînvestit. Preşedintele este numit pentru un mandat de 5 ani, iar vicepreşedintele pentru un mandat de 4 ani. În cazul imposibilităŃii definitive de exercitare a mandatului de către unul dintre membri, comisiile parlamentare prevăzute vor propune persoana care urmează să fie numită de Parlament pentru durata restantă a mandatului, se consideră imposibilitate definitivă de exercitare a mandatului orice împrejurare care creează o indisponibilizare cu o durată de 90 de zile consecutive. Pot fi aleşi ca membri în Consiliul Comisiei persoanele care îndeplinesc următoarele condiŃii: sunt cetăŃeni români, cu domiciliul în România, cu o bună reputaŃie şi pregătire profesională şi o vechime de cel puŃin 5 ani în activitatea

financiar-bancară şi/sau de asigurări-reasigurări; nu sunt membri ai vreunui partid politic pe perioada exercitării mandatului; nu exercită o altă profesie şi nu ocupă o altă funcŃie publică sau privată, exceptând pe cea de cadru didactic în învăŃământul superior; nu sunt membri în consiliile de administraŃie sau în comisiile de cenzori ale persoanelor juridice aflate sub supravegherea CSA sau acŃionari semnificativi ai acestora; să nu fi fost declaraŃi faliŃi sau să nu fi făcut parte din conducerea unei societăŃi de asigurare care şi-a încetat activitatea şi nu şi-a respectat obligaŃiile faŃă de terŃi; să nu aibă cazier judiciar. (16) Membrii

Calitatea de membru al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor încetează în următoarele situaŃii: la expirarea termenului pentru care a fost numit, cu condiŃia ca membrii ale căror mandate au expirat vor rămâne în funcŃie până la numirea succesorilor lor; prin demisie; prin revocarea de către Parlament, cu respectarea condiției ca revocarea din funcŃie să se facă la propunerea comisiilor reunite ale Parlamentului, respectiv Comisia pentru buget, finanŃe, activitate bancară şi piaŃă de capital din Senat şi Comisia pentru buget, finanŃe şi bănci din Camera DeputaŃilor, în şedinŃa comună a celor două Camere, dacă acesta încetează să îndeplinească condiŃiile necesare pentru exercitarea atribuŃiilor sale sau dacă se face vinovat de abateri grave, incompatibile funcŃiei sale ; la apariŃia unei incompatibilităŃi sau a unui impediment printre care (pierderea cetăŃeniei sau a domiciliului în România, a devenit membru al unui partid politic, exercită o altă profesie sau o funcŃie publică sau privată, incompatibilă, este membru în consiliile de administraŃie sau în comisiile de cenzori ale persoanelor juridice, subiecte ale supravegherii Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, sau acŃionari semnificativi ai acestora, au fost declaraŃi faliŃi sau fac parte din conducerea unei societăŃi de asigurare sau financiar-bancare, care, sub orice formă, şi-a încetat activitatea şi nu şi-a respectat obligaŃiile faŃă de terŃi, a dobândit cazier judiciar) ; prin înlocuire, în cazul imposibilităŃii definitive de exercitare a mandatului de către unul dintre membri, comisiile parlamentare menŃionate vor propune persoana care urmează să fie numită de Parlament pentru durata restantă a mandatului.

Membrii Consiliului au obligaŃia să notifice de îndată, în scris, Parlamentului apariŃia oricăreia dintre situaŃiile de incompatibilitate prevăzute mai sus până la decizia Parlamentului membrul Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor este suspendat de drept.

Acețtia , precum şi personalul acesteia, însărcinat să exercite atribuŃii de supraveghere, nu răspund civil ori penal, după caz, dacă instanŃele judecătoreşti constată îndeplinirea sau omisiunea îndeplinirii de către aceste persoane, cu bună-credinŃă şi fără neglijenŃă, a oricărui act ori fapt în legătură cu exercitarea, în condiŃiile legii, a atribuŃiilor de supraveghere. Preşedintele este reprezentantul de drept al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, ca autoritate administrativă autonomă, ca persoană juridică de drept public şi în raporturi de drept comun.

În cazul imposibilităŃii temporare de exercitare a prerogativelor preşedintelui, reprezentarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor revine unuia dintre vicepreşedinŃii acesteia, desemnat de preşedinte, dacă atât preşedintele, cât şi vicepreşedinŃii se află în imposibilitate de exercitare a prerogativelor, reprezentarea Comisiei va fi asigurată de decanul de vârstă dintre ceilalŃi 4 membri.

Hotărârile Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor sunt adoptate cu votul majorităŃii membrilor prezenŃi, iar în caz de balotaj, votul preşedintelui sau vicepreşedintelui care conduce dezbaterile este decisiv. (22) Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor deliberează valabil în prezenŃa a cel puŃin 4 dintre membrii săi, incluzând preşedintele sau, în absenŃa acestuia, unul dintre vicepreşedinŃi. Hotărârea adoptată este obligatorie pentru toŃi membrii Consiliului, membrii care au votat împotrivă şi cei absenŃi putându-şi consemna opinia separată în procesul-verbal al şedinŃei respective. Membrii Consiliului îşi exercită mandatul potrivit legii. Ei răspund pentru activitatea lor în mod solidar, cu excepŃia situaŃiei în care au votat împotriva unei hotărâri şi au consemnat opinia separată în procesul-verbal.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor efectuează schimburi de informaŃii cu autorităŃile competente din statele membre, în vederea îmbunătăŃirii activităŃii de supraveghere.

Totodată pot încheia memorandumuri de colaborare cu autorităŃi similare privind schimbul informaŃiilor confidenŃiale, necesare activităŃii de supraveghere, memorandumuri care să stipuleze că divulgarea acelor informaŃii publicului se face doar cu acordul explicit al acelor autorităŃi sau, în cazurile specificate, doar pentru scopurile pentru care autorităŃile respective şi-au dat acordul ți acorduri de cooperare cu autorităŃi din state terŃe numai dacă informaŃiile trimise către acele autorităŃi beneficiază de acelaşi nivel de confidenŃialitate cu care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor tratează acele informaŃii în România, în conformitate cu legislaŃia naŃională. Comisia trebuie să coopereze cu Comisia Europeană în vederea furnizării către aceasta a informaŃiilor necesare întocmirii raportului prevăzut la art. 40 din Directiva nr. 92/49/EEC ți cooperează permanent cu Comisia Europeană în vederea îmbunătăŃirii supravegherii activităŃii de asigurare. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează Comisia Europeană asupra dificultăŃilor apărute prin aplicarea legilor transpuse, precum şi asupra oricăror bariere care pot să apară în detrimentul activităŃii asigurătorilor, reasigurătorilor, brokerilor de asigurare şi sau de reasigurare autorizaŃi sau stabiliŃi în România, în comparaŃie cu sucursalele aflate în afara teritoriului României. Comisia adoptă avize, norme, decizii şi circulare, sub semnătura preşedintelui, după deliberare în şedinŃe ți în urma consultării colegiului

alcătuit din reprezentanŃii asociaŃiilor profesionale ale operatorilor de pe piaŃa de asigurări pentru îndeplinirea atribuŃiilor . De asemenea adoptă norme care sunt puse în aplicare prin ordin al preşedintelui, iar actele individuale sunt deciziile şi avizele. Autoritatea are în structura sa personal de specialitate compus din economişti, jurişti, experŃi contabili, actuari, statisticieni, matematicieni, ingineri, informaticieni, medici, precum şi din alte persoane calificate în domeniul asigurărilor şi finanŃelor. 1.3 AtribuŃiile Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

- Elaborează şi/sau avizează proiectele de acte normative care privesc domeniul asigurărilor sau care au implicaŃii asupra acestui domeniu, inclusiv reglementările contabile specifice domeniului asigurărilor, după consultarea cu asociaŃiile profesionale ale operatorilor din asigurări, iar în ceea ce priveşte reglementările contabile, şi după avizul/informarea, după caz, potrivit legii, a Ministerului FinanŃelor Publice; de asemenea, avizează obligatoriu toate actele administrative individuale care au legătură cu activitatea de asigurare; - Stabileşte obiectivele, organizarea şi funcŃionarea activităŃii de audit public intern; - Autorizează asigurătorii, reasigurătorii şi brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare să desfăşoare activitate de asigurare, reasigurare, respectiv intermediere în asigurări şi/sau în reasigurări, după caz, şi aprobă orice modificare a documentelor sau condiŃiilor pe baza cărora s-a acordat această autorizare; prin documente se înŃelege statutul şi/sau actul constitutiv al societăŃii, studiul de fezabilitate şi, numai în cazul persoanelor semnificative, organigrama şi/sau regulamentul de organizare şi funcŃionare, precum şi orice alte acte stabilite prin normele de autorizare, emise în aplicarea legi. - Aprobă, pentru înregistrarea ca asigurător/reasigurător la oficiul registrului comerŃului, fondatorii, acŃionarii direcŃi şi/sau indirecŃi, în baza prevederilor normelor emise în aplicarea prezentei legi; - Autorizează practicarea asigurărilor obligatorii stabilite prin lege şi încasează ca venituri proprii o contribuŃie procentuală din valoarea primelor brute încasate, aferente asigurărilor respective, în vederea exercitării supravegherii şi controlului activităŃii de asigurări obligatorii, în condiŃiile prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia; - Aprobă şi, după caz, retrage aprobarea, în condiŃiile legislaŃiei în vigoare şi ale normelor emise în aplicarea acesteia, pentru persoanele semnificative ale asigurătorilor, reasigurătorilor, brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare şi avizează şi, după caz, retrage avizul, pentru membrii Consiliului director al Fondului de protecŃie a victimelor străzii; - Aprobă divizarea sau fuzionarea unui asigurător/reasigurător/broker de asigurare şi/sau de reasigurare autorizat în România, în condiŃiile prezentei legi

şi ale normelor emise în aplicarea acesteia. Aprobarea se dă, de la data depunerii documentaŃiei complete, în termen de 90 de zile pentru asigurători/reasigurători şi în termen de 45 de zile pentru brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare; - Aprobă transferul de portofoliu, inclusiv pentru sucursalele societăŃilor de asigurare din România, aflate pe teritoriul altor state membre, către un alt asigurător român sau către un alt asigurător ori o sucursală stabilită pe teritoriul Uniunii Europene, după consultarea autorităŃii competente a statului membru al sucursalei, precum şi pentru sucursalele din România ale asigurătorilor cu sediul social în afara Uniunii Europene, în condiŃiile prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia; - Aprobă, la cererea asigurătorilor, reasigurătorilor şi brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, limitarea, suspendarea sau, după caz, încetarea activităŃii, după verificarea situaŃiei financiare a acestora; -Supraveghează situaŃia financiară asigurătorilor/reasigurătorilor/brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi activitatea altor intermediari în asigurări şi/sau în reasigurări, persoane fizice sau juridice, conform prevederilor prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia, inclusiv a sucursalelor acestora stabilite pe teritoriul altor state membre, în conformitate cu dreptul de stabilire, după consultarea autorităŃii competente a statului membru al sucursalei; - În vederea aplicării principiilor de supraveghere prudenŃială şi preventivă, exercită un control permanent asupra activităŃii asigurătorilor, reasigurătorilor şi a brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare prin analiza şi evaluarea, prin direcŃiile de specialitate la sediul Comisiei, a informaŃiilor cuprinse în rapoartele, informările şi documentele transmise acesteia în conformitate cu prevederile legi, ale normelor emise în aplicarea acesteia, precum şi în conformitate cu avizele şi deciziile acesteia. - În vederea protejării intereselor asiguraŃilor şi a potenŃialilor asiguraŃi, efectuează controale periodice sau inopinate la sediile asigurătorilor, reasigurătorilor şi ale intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, persoane juridice, fac investigaŃii detaliate privind condiŃiile de desfăşurare a activităŃii de către aceştia, între altele prin colectarea de informaŃii şi solicitarea de documente privind activitatea lor; - În vederea asigurării unei pregătiri profesionale unitare a persoanelor care lucrează în domeniul asigurărilor, aprobă, în conformitate cu prevederile legii şi ale normelor emise în aplicarea acesteia şi prin hotărâri adoptate de Consiliul Comisiei, programa cursurilor şi tematica examenelor de absolvire pentru entităŃile care organizează astfel de cursuri de calificare, pregătire şi perfecŃionare profesională, postliceală sau postuniversitară, inclusiv pentru profesia de actuar. - ÎnfiinŃează şi coordonează Institutul de Management în Asigurări, constituit ca persoană juridică de drept privat, nonprofit;

- Asigură o supraveghere suplimentară, potrivit modalităŃilor prevăzute în norme emise de Comisie, a următoarelor entităŃi: a. orice societate de asigurare care este o societate participativă în cel puŃin o societate de asigurare, o societate de reasigurare sau o societate de asigurare dintr-un stat terŃ; b. orice societate de asigurare a cărei societate-mamă este, după caz, un holding de asigurare, o societate de reasigurare sau o societate de asigurare dintr-un stat terŃ; c. orice societate de asigurare a cărei societate-mamă este un holding mixt de asigurare; - Solicită prezentarea de informaŃii şi documente, inclusiv cu caracter statistic, referitoare la activitatea de asigurare, managementul acestei activităŃi şi conducerea executivă a acesteia, atât de la asigurători, reasigurători, intermediari în asigurări şi/sau în reasigurări, cât şi de la oricare altă persoană, fizică sau juridică, care are legătură directă ori indirectă cu activitatea acestora, inclusiv informaŃii referitoare la bazele tehnice utilizate pentru calculul primelor de asigurare şi al rezervelor tehnice; - Ia măsurile necesare pentru ca activitatea de asigurare să fie gestionată cu respectarea normelor prudenŃiale specifice; - Aplică măsurile prevăzute de lege privind redresarea financiară, reorganizarea sau, după caz, falimentul asigurătorilor şi reasigurătorilor, precum şi a/al sucursalelor şi filialelor acestora; - Îndeplineşte calitatea de administrator al Fondului de garantare; - Aplică măsurile de sancŃionare prevăzute de lege, inclusiv în legătură cu exercitarea unei influenŃe directe sau indirecte, care este incompatibilă cu principiile de conducere prudenŃială a activităŃii asigurătorilor, stabilite prin norme ; - Primeşte şi răspunde la toate sesizările şi reclamaŃiile privind activitatea asigurătorilor, reasigurătorilor şi intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări; - Aprobă propriul buget de venituri şi cheltuieli; - Participă, în calitate de membru, la comitetele sau organismele specifice domeniului asigurărilor de pe lângă Comisia Europeană, la asociaŃiile internaŃionale ale autorităŃilor de supraveghere în asigurări şi reprezintă România la conferinŃe şi întâlniri internaŃionale; - Informează autorităŃile competente din statele membre pe teritoriul cărora sunt sucursale ale asigurătorilor, reasigurătorilor, brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare ori a agenŃilor de asigurare români sau unde se prestează de către aceştia servicii, despre orice măsuri sancŃionatorii luate împotriva acestora, inclusiv despre retragerea autorizaŃiei de funcŃionare; - Deschide şi menŃine Registrul asigurătorilor/reasigurătorilor şi intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, precum şi Registrul actuarilor, ale căror formă şi conŃinut sunt stabilite prin norme emise în aplicarea prezentei legi;

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor emite decizii sau, după caz, circulare, prin care: a) impune interdicŃii, acordă, suspendă sau retrage autorizaŃii; b) modifică sau revocă condiŃii, cerinŃe sau termeni impuşi de aceasta prin actele sale; c) aprobă divizarea sau fuzionarea asigurătorilor/reasigurătorilor/brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare; d) aprobă transferul de portofoliu de asigurări; e) înregistrează şi aprobă actuarii; f) aprobă, în conformitate cu normele emise în aplicarea legi, la asigurătorii/reasigurătorii autorizaŃi, inclusiv la cei ale căror acŃiuni sunt tranzacŃionate pe o piaŃă bursieră, persoanele fizice sau juridice care doresc să devină acŃionari semnificativi direct şi/sau indirect, după caz, care doresc să îşi majoreze drepturile de vot ori a poziŃiei de acŃionar semnificativ direct sau indirect, care doresc să renunŃe la calitatea de acŃionar semnificativ direct sau indirect sau să îşi diminueze drepturile sale de vot ori a poziŃiei de acŃionar semnificativ direct sau indirect, după ce a fost aprobată intenŃia acestora de a deveni acŃionari semnificativi, de a-şi majora cota de participare, de renunŃare la calitatea de acŃionar semnificativ sau de diminuare a cotei de participare; g) aprobă criteriile şi condiŃiile de înscriere în Corpul experŃilor în asigurări, care funcŃionează pe lângă ea, precum şi statutul acestuia; h) stabileşte salarizarea membrilor Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi a personalului său, i) actualizează nivelul taxei de autorizare pentru asigurători sau reasigurători; j) stabileşte/precizează alte obiective de interes şi/sau instituie obligaŃii privind activitatea asigurătorilor, reasigurătorilor, intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, Fondului de protecŃie a victimelor străzii şi a entităŃilor care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecŃionare profesională; k) exercită de la sediul său, prin direcŃiile de specialitate, un control permanent, prin analizarea datelor şi informaŃiilor cuprinse în rapoartele şi informările periodice şi anuale, precum şi a documentelor prin care se solicită aprobarea prealabilă a modificărilor la condiŃiile iniŃiale de autorizare, asupra activităŃii asigurătorilor, reasigurătorilor şi intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, şi dispune efectuarea acŃiunilor de control periodic sau inopinat la sediile acestora; l) dă dispoziŃii privind prezentarea de documente, situaŃii, informaŃii şi audieri; m) constată şi aplică sancŃiuni, ca urmare a controlului permanent, periodic sau inopinat, asigurătorilor, reasigurătorilor şi intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, acŃionarilor semnificativi ori persoanelor semnificative ale acestora sau Consiliului director al Fondului de protecŃie a victimelor străzii ori conducerii entităŃilor care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecŃionare profesională pentru încălcarea prevederilor prezentei legi, a

normelor, deciziilor şi avizelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor; n) toate deciziile de sancŃionare vor cuprinde justificarea legală a aplicării acestora şi vor fi comunicate persoanelor fizice sau juridice împotriva cărora s-a dispus sancŃiunea. În deciziile de sancŃionare se vor menŃiona şi dreptul de contestare de către persoanele în cauză a măsurilor sancŃionatorii dispuse, termenul până la care se poate depune contestaŃia, precum şi autoritatea sau instanŃa către care trebuie adresată contestaŃia; o) aplică alte măsuri prevăzute de legislaŃia în vigoare.

1.4 CompetenȘa de constatare Și sancȘionare a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor

Articolul 381 din Legea nr. 32/2000 abilitează Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să constate şi să sancŃioneze încălcarea prevederilor legale şi a normelor adoptate în aplicarea legii, a avizelor, deciziilor sau solicitărilor de informaŃii, documente şi rapoarte, prin exercitarea unui control permanent, periodic sau inopinat al activităŃii asigurătorilor, reasiguratorilor, intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, Fondului sau entităŃilor care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecŃionare profesională.

SancŃiunile se stabilesc, de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în baza referatelor de constatare întocmite de direcŃiile de specialitate care efectuează controlul permanent la sediul autorităŃii de supraveghere ori a proceselor-verbale încheiate ca urmare a controalelor periodice sau inopinate efectuate de echipele de control desemnate în acest scop.

În funcŃie de natura, gravitatea şi frecvenŃa abaterilor, Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor poate hotărî aplicarea uneia dintre următoarele sancŃiuni prevăzute de lege: avertisment scris, limitarea operaŃiunilor, amendă, anularea votului exprimat sau suspendarea temporară a dreptului de vot al acŃionarilor semnificativi, interzicerea temporară sau definitivă a exercitării activităŃii de asigurare şi/sau de reasigurare, parŃială sau totală, pentru asigurători şi/sau reasiguratori, pentru una sau mai multe categorii de asigurări, retragerea autorizaŃiei, dispunerea radierii agenŃilor de asigurare, persoane fizice sau juridice, a subagenŃilor, a agenŃilor de asigurare subordonaŃi din registrele speciale în care aceştia au fost înregistraŃi.

Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor sancŃionează nerespectarea, în orice mod, a normelor, deciziilor sau avizelor proprii, înmatricularea asigurătorilor sau reasiguratorilor la Oficiul NaŃional al Registrului ComerŃului fără avizul prealabil în vederea înregistrării, emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, nesolicitarea aprobării sau avizului, după caz, pentru acŃionarii semnificativi direcŃi şi/sau indirecŃi şi pentru persoanele semnificative.

Constituie contravenŃie şi se sancŃionează de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor încălcarea, în orice mod, a obligaŃiilor privind Ńinerea evidenŃelor şi transmiterea rapoartelor prevăzute de lege, nemenŃinerea capitalul social vărsat, a marjei de solvabilitate minimă sau a fondului de siguranŃă, nerespectarea prevederilor privind constituirea şi menŃinerea rezervelor tehnice ori a normelor privind transferul de portofoliu.

Neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obligaŃiilor privind administrarea asigurărilor de viaŃă şi a fondului asigurărilor de viaŃă aferent, inclusiv investirea şi evaluarea activelor, precum şi calculul rezervelor tehnice ori crearea de sarcini - gaj sau ipotecă - asupra oricărui activ ce aparŃine fondului asigurărilor de viaŃă atrage sancŃionarea din partea Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor care poate decide, în cazuri grave, inclusiv interzicerea temporară sau definitivă a exercitării activităŃii de asigurare în ceea ce priveşte asigurările de viaŃă sau retragerea autorizaŃiei.

Legea sancŃionează şi nerespectarea obligaŃiilor privind activitatea de publicitate şi de reclamă, nerespectarea termenelor de transmitere sau trimiterea cu date incomplete şi eronate a rapoartelor, raportărilor, analizelor, documentelor şi informaŃiilor prevăzute de prezenta lege, de normele emise în aplicarea ei sau prin decizii ori avize de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, neîndeplinirea de către asigurători sau reasiguratori a obligaŃiei privind supravegherea agenŃilor de asigurare, efectuarea oricăror modificări ale documentelor şi/sau ale condiŃiilor pe baza cărora s-a acordat autorizaŃia de funcŃionare, fără avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Fiecare asigurător are obligaŃia de a raporta Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor volumul primelor brute subscrise, al daunelor şi al comisioanelor, fără deducerea reasigurării, defalcate pe fiecare stat membru şi pe fiecare clasă de asigurări pentru care a fost autorizat să o practice, aferente contractelor de asigurare încheiate în baza dreptului de stabilire şi a libertăŃii de a presta servicii. încălcarea acestor obligaŃii atrage sancŃionarea conform prevederilor Legii nr. 32/2000.

SancŃiunea amenzii poate fi aplicată cumulativ cu interzicerea temporară sau definitivă a exercitării activităŃii de asigurare sau retragerea autorizaŃiei. La individualizarea sancŃiunii se va Ńine seama de circumstanŃele personale şi reale ale săvârşirii faptei şi de conduita făptuitorului. Decizia de sancŃionare este semnată de preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi produce efecte de la data comunicării sale persoanei sancŃionate, împotriva deciziilor adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, persoana fizică sau juridică în cauză poate face plângere la Curtea de Apel Bucureşti în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei. Plângerea nu suspendă, pe timpul soluŃionării acesteia, măsurile dispuse de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. SoluŃionarea plângerii se face cu precădere şi de urgenŃă. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate oricând să decidă

modificarea sau revocarea oricăror măsuri dispuse, atunci când constată că acestea nu mai sunt necesare SecȘiunea a-2-a ParticularităȘile managementului în asigurări

În asigurări, ca de altfel în toate domeniile de activitate, managementul urmăreşte crearea unor condiŃii optime pentru desfăşurarea activităŃii şi eficientizarea acesteia. Pe lângă factorii comuni tuturor domeniilor de activitate, în asigurări intervin factori specifici, care determină modul de organizare şi de conducere a activităŃii de asigurare.

Managementul în asigurări trebuie să asigure condiŃii optime pentru constituirea la timp şi în cuantumul prevăzut a fondului de asigurare şi pentru adaptarea continuă a formelor, şi tipurilor de asigurări, de bunuri, de persoane şi de răspundere civilă, la cerinŃele care apar pe piaŃa de asigurări şi reasigurări, naŃională şi internaŃională.

În cazul asigurărilor de bunuri este necesară o grupare a activităŃilor pe feluri de bunuri, întrucât există activităŃi specifice fiecărei categorii, în ceea ce priveşte constatarea, evaluarea daunelor şi stabilirea despăgubirilor.

SocietăŃile de asigurări care practică şi asigurări de viaŃă, trebuie să dispună de un sistem eficient de înregistrare a datelor privind situaŃia fiecărui asigurat.

Managementul activităŃii de asigurare are particularităŃile sale specifice ce derivă din faptul că această activitate economică apare, pe de o parte, ca o relaŃie de repartiŃie în formă bănească, iar pe de altă parte ca o prestare de servicii de un gen deosebit care se efectuează în baza contractului de asigurare.

În asigurări, managementul este influenŃat de următorii factori: – caracterul aleatoriu al daunelor; – forma juridică a asigurării (obligatorie sau facultativă); – ramura de asigurare (asigurări de bunuri, de persoane sau de răspundere

civilă); – aria de cuprindere în profil teritorial a asigurării (asigurări interne sau

externe); – dimensiunea fondurilor pe care le poate constitui o societate de

asigurări. Caracterul aleatoriu al daunelor este dat de faptul că volumul daunelor nu

se poate cunoaşte cu precizie, ci se poate doar aproxima prin calcule bazate pe teoria probabilităŃilor. Astfel, sistemul informaŃional de care dispune o societate de asigurări trebuie să cuprindă date privind frecvenŃa şi intensitatea riscurilor pe perioade de timp cât mai îndelungate. Pe baza acestor date se pot efectua calcule privind evoluŃia în perspectivă a plăŃii despăgubirilor şi a sumelor asigurate, se poate stabili nivelul primelor de asigurare şi se pot adopta decizii privind lansarea pe piaŃă a unor noi poliŃe de asigurare.

Un management eficient trebuie să urmărească realizarea unui grad de cuprindere în asigurare cât mai ridicat. De aceea, este necesar ca societatea de asigurări să întreprindă unele măsuri, care constau în:

– studierea şi analiza minuŃioasă a condiŃiilor economice, financiare şi sociale existente pe plan intern şi internaŃional;

– adoptarea unei strategii de marketing adecvate; – încheierea contractului de asigurare în funcŃie de situaŃia concretă a

fiecărei persoane; pentru aceasta este necesară cunoaşterea cât mai amănunŃită a situaŃiei economice şi a specificului activităŃii fiecărei persoane asigurate;

– perfecŃionarea tehnicilor de vânzare a poliŃelor de asigurare; – studierea evoluŃiei şi intensităŃii riscurilor.

SecȘiunea a-3-a Caracteristicile marketingului în asigurări

3.1 Zona de operaȘiuni a asigurărilor şi reasigurare

Zona operaŃiunilor de asigurare şi reasigurare, realizate pe baze contractuale şi desfăşurate într-un anumit cadru, este definit ca fiind piaŃa asigurărilor. Aceasta reprezintă o caracteristică atât pentru Ńările în care operează mai multe organizaŃii de asigurare, cât şi pentru Ńările în care, în virtutea monopolului de stat, operează o singură organizaŃie. În primul caz, există o piaŃă concurenŃială, întrucât fiecare organizaŃie de asigurare urmăreşte să atragă un segment cât mai mare din cererea de asigurare.

Dacă avem în vedere caracteristicile unei pieŃe a asigurărilor, considerată ca fiind perfectă, atunci, acestea sunt:

a) Omogenitatea produsului. Chiar dacă pe piaŃa asigurărilor se comercializează o gamă largă de produse de asigurare, constând în asigurarea diferitelor riscuri, totuşi un produs de asigurare, nu poate fi înlocuit cu altul. Întrucât nu se poate înlocui o asigurare cu alta, acestea ne fiind interşanjabile (de exemplu, produsul „asigurarea autoturismului împotriva riscului de avarii şi furt” nu poate fi înlocuit cu produsul „asigurarea de răspundere civilă auto pentru pagube produse terŃilor prin accidente de autovehicule”), se constată că, de fapt, pe piaŃa asigurărilor, nu se concurează asigurătorii în general, ci societăŃile de asigurări, având acelaşi profil, respectiv cele care vând acelaşi tip de produs, adică încheie asigurări împotriva aceluiaşi risc. PiaŃa asigurărilor este alcătuită din atâtea componente, câte subramuri ale asigurării se practică. Putem spune că, nici chiar în cadrul unei singure subramuri a asigurărilor, nu întâlnim produse perfect omogene. Cu excepŃia câtorva produse, printre care asigurarea autovehiculelor şi asigurarea locuinŃelor, celelalte produse de asigurare sunt lipsite de omogenitate.

b) TransparenŃa pieŃei. De regulă, pentru cei neavizaŃi, piaŃa asigurărilor este considerată ca fiind aproape opacă, deoarece persoanele fizice şi juridice, sunt insuficient familiarizate cu problematica asigurărilor. De foarte multe ori, ei

nu realizează care sunt avantajele oferite de încheierea unui contract de asigurare, precum şi de raportul existent între prima de asigurare datorată şi indemnizaŃia obtenabilă în caz de sinistru.

c) Atomizarea pieŃei. O piaŃă a asigurărilor, este considerată ca fiind atomizată, atunci când ea reuneşte un număr atât de mare de solicitanŃi şi ofertanŃi, încât nici unul dintre participanŃi nu poate influenŃa semnificativ, funcŃionarea acesteia. De reŃinut că, un număr redus de societăŃi de asigurări, domină piaŃa asigurărilor, privită ca un tot unitar. Această stare de fapt întâlnită şi la nivelul subramurilor, demonstrează că piaŃa asigurărilor este încă departe de a fi atomizată.

d) Libertatea de intrare – ieşire a participanŃilor pe (şi de pe) piaŃă. Şi pe piaŃa asigurărilor, atât numărul ofertanŃilor cât şi cel al solicitanŃilor este într-o continuă modificare. Astfel, apariŃia pe piaŃă a noi organizaŃii de asigurare, are loc în acelaşi timp cu ieşirea de pe piaŃă a altora (prin fuziune sau prin lichidare). Aceste fluctuaŃii demonstrează că piaŃa asigurărilor nu este o piaŃă închisă, ci dimpotrivă, este o piaŃă deschisă.

e) Descentralizarea deciziilor. În principiu, fiecare asigurător ia decizii în limitele capacităŃii sale financiare şi Ńinând cont de prevederile legale.

Creşterea şi diversificarea activităŃii economice, respectiv a schimburilor internaŃionale de valori, au dus la crearea şi dezvoltarea unor pieŃe active şi concurenŃiale de asigurări şi reasigurări. Asigurările şi reasigurările sunt marcate de un grad ridicat de eterogenitate, determinat de existenŃa unei mari diversităŃi de tipuri de afaceri. De aceea, în cadrul existenŃei unei multitudini de pieŃe ale asigurărilor şi reasigurărilor, fiecare dintre ele este individualizată prin preponderenŃa unor anumite tipuri de tranzacŃii.

Varietatea şi diversitatea produselor de asigurare depind în cea mai mare măsură de gradul de maturitate al sectorului asigurărilor, a pieŃei asigurărilor şi al clienŃilor. Există pieŃe în care societăŃile care practică asigurări generale şi de viaŃă, oferă clienŃilor pe lângă protecŃie şi beneficii prezentate într-o gamă diversă.

PiaŃa asigurărilor este determinată nu numai de nevoia de protecŃie şi de dorinŃa clienŃilor, dar şi de abilitatea asigurătorilor de a anticipa sau de a identifica unele cerinŃe specifice.

PiaŃa asigurărilor fiind dată de totalitatea operaŃiunilor de asigurare efectuate de către societăŃile de asigurări, are două componente de bază:

a) Cererea de asigurare, venită din partea persoanelor fizice şi juridice, care doresc să încheie diferite tipuri de asigurări. Dimensiunea pieŃei asigurărilor este dată de cererea de asigurare venită din partea persoanelor fizice şi juridice. Privind cererea de asigurare, elementul decisiv care defineşte dimensiunea unei astfel de pieŃe, este dat pe de o parte de puterea economică a persoanelor fizice şi juridice asigurabile, iar pe de altă parte, de convingerea persoanelor în cauză, de utilitatea unei asigurări.

După confruntarea ei cu oferta, cererea de asigurare este concretizată în numărul de contracte (poliŃe) de asigurare încheiate.

Dacă avem în vedere dimensiunea, respectiv, anvergura pieŃei asigurărilor, aceasta se poate exprima cu ajutorul indicatorilor:

– numărul contractelor încheiate într-o anumită perioadă; – numărul contractelor aflate în vigoare; – valoarea anuală a primelor de asigurare; – cuantumul sumelor asigurate într-o anumită perioadă. În prezent, în România, cererea de asigurare efectivă este redusă, datorită

puterii economice precare a populaŃiei asigurabile, precum şi datorită slabei convingeri a acesteia în legătură cu utilitatea asigurărilor.

Privind persoanele fizice, structura cererii pe piaŃa asigurărilor depinde în mare măsură de gradul de dezvoltare economică a Ńării, de veniturile pe care le realizează şi pe care sunt dispuse să le sacrifice pentru a-şi proteja viaŃa, integritatea corporală, familia, bunurile agonisite sau responsabilitatea pe care o au după lege faŃă de terŃi. Aceasta mai depinde de prioritatea pe care o atribuie fiecare persoană protecŃiei prin asigurare, în comparaŃie cu nevoile de hrană, locuinŃă, îmbrăcăminte, îngrijirea sănătăŃii, cultură, distracŃie etc.

La persoanele juridice, cererea de asigurare este influenŃată de următorii factori: capacitatea de plată, frecvenŃă, amploarea şi puterea de distrugere a riscurilor la care sunt expuse, de volumul şi structura activelor avute în posesie şi nu în ultimul rând de convingerea că protecŃia prin asigurare constituie un act indispensabil al oricărei gestiuni eficiente.

AgenŃii economici, contractează asigurări de bunuri, de credite, de pierderi financiare, de răspundere civilă sau pentru protejarea angajaŃilor, respectiv a clien-Ńilor lor, deoarece costul asigurării este mai mic decât paguba pe care ar putea-o înregistra de pe urma unor calamităŃi naturale, accidente sau a altor riscuri la care se expun.

Datorită creşterii numărului, dimensiunii şi complexităŃii riscurilor asigurate, precum şi incapacităŃii pieŃelor naŃionale de a oferi singure o protecŃie corespunzătoare a riscurilor, pe plan mondial se constată o tendinŃă de internaŃionalizare a activităŃii de asigurare-reasigurare.

b) Oferta de asigurare este reprezentată de către „organizaŃii specializate, autorizate să funcŃioneze în acest domeniu şi fiind capabile, sub aspect financiar, să desfăşoare o astfel de activitate”.

În calitate de ofertanŃi există societăŃi specializate, de natura celor de mai jos:

– asigurătorii şi reasigurătorii; aceştia au ca sarcină gestionarea riscului; – intermediarii: agenŃii de asigurare şi brokerii de asigurare; – firmele care oferă servicii asociate activităŃii de asigurare, cum ar fi de

exemplu: constatare, evaluare, lichidare de daune, consultanŃă în domeniul managementului riscului etc.

În cadrul pieŃei, în calitate de asigurători dar şi de reasigurători, sunt: A. SocietăŃile comerciale de asigurare. Indiferent de forma de proprietate,

acestea îşi desfăşoară activitatea urmărind realizarea de profit.

B. Reasigurătorii. Aceştia sunt societăŃi specializate, fie de stat, fie private şi apar în calitate de ofertanŃi ai tranzacŃiilor de reasigurare. Atunci când efectuează operaŃiuni de retrocedare, ei apar şi în calitate de cumpărători de reasigurare.

Pentru activităŃile de cedare de riscuri în reasigurare, companiile de stat pot apărea ca unici cumpărători de reasigurare din Ńările lor, încercând astfel:

– să controleze fluxurile ieşirilor pe piaŃa internaŃională de asigurare; – să exercite o influenŃă mai mare decât cea a societăŃilor individuale

private. În ceea ce priveşte atât reasigurarea cât şi retrocesiunea, companiile de

stat de reasigurare, urmăresc cu precădere: – limitarea sumei reasigurărilor cumpărate, cedate în străinătate; – obligativitatea reasigurării anumitor riscuri la societăŃile din Ńară etc. C. SocietăŃile captive de asigurare şi/sau reasigurare, reprezintă o forma

de „autoasigurare oficializată”. Acestea sunt companii (societăŃi de asigurare şi/sau reasigurare) deŃinute sau controlate de o societate, cu o altă activitate decât cea de asigurări. Ele sunt create în principal pentru a asigura sau reasigura riscurile societăŃii mamă sau ale filialelor acesteia.

SocietăŃile captive au apărut din cel puŃin trei motive: – necesitatea contracarării unor dificultăŃi apărute în plasarea riscurilor pe

pieŃele convenŃionale de asigurări directe; – interesul manifestat în controlarea costurilor cu asigurările; – necesitatea unor forme de asigurare cu scheme de plată a primelor, mai

flexibile. Întrucât societăŃile captive generează economii considerabile, cele mai

multe companii transnaŃionale şi-au creat propriile lor captive, pentru a beneficia nu doar de concesii fiscale, dar şi de reglementări mai suple.

Răspândirea şi dezvoltarea societăŃilor captive are ca scop: – controlul direct al pragului de asigurare; – extinderea protecŃiei prin asigurare; – îmbunătăŃirea mişcării fondurilor şi a eficienŃei investiŃiilor; – posibilitatea creşterii investiŃiilor; – evitarea restricŃiilor valutare; – plata unor impozite şi taxe mai mici. D. Pool-urile de subscriere sau de reasigurare. Acestea prezintă avantajul

că pot atenua consecinŃele nefavorabile ale instabilităŃii financiare. În România, oferta de asigurare este reprezentată de către: societăŃi de

asigurări, societăŃi de asigurări şi reasigurări, societăŃi de reasigurări, intermediari de asigurări.

În cadrul pieŃei specializate a asigurărilor, societăŃile de asigurări, urmăresc atingerea următoarelor obiective:

– respectarea reglementărilor legale; – obŃinerea unui profit cât mai ridicat;

– satisfacerea nevoilor clienŃilor; – atingerea unor obiective sociale. Printre indicatorii care caracterizează piaŃa asigurărilor se află: numărul

contractelor încheiate într-o anumită ramură sau subramură a asigurărilor, volumul primelor de asigurare încasate, cuantumul obligaŃiilor asumate de asigurători, volumul indemnizaŃiilor achitate etc.

Indicatorul prime de asigurare încasate oferă o imagine concludentă despre capacitatea de absorbŃie a pieŃei asigurărilor.

În România, piaŃa asigurărilor, se caracterizează îndeosebi prin existenŃa unui număr mare de societăŃi de asigurări şi concentrarea activităŃii de asigurare la nivelul unui număr mic de societăŃi.

3.2. ParticularităȘile marketingului din domeniul asigurărilor

În domeniul asigurărilor, marketingul constă în primul rând în identificarea persoanelor interesate să achiziŃioneze produsele oferite de firmele şi agenŃii de asigurări, iar în al doilea rând, marketingul înseamnă din punct de vedere al brokerilor, respectiv, al diferitelor tipuri de agenŃi, găsirea acelor firme de asigurări, dispuse să le accepte ofertele.

Imaginea publică a unei firme de asigurări se bazează îndeosebi pe acŃiunile sale în domeniul reclamei şi al relaŃiilor publice, fiind legată de mixul de marketing al firmei. Acesta cuprinde ansamblul activităŃilor necesare furnizării unui produs de asigurare cumpărătorului, având patru componente majore: produsul, preŃul, piaŃa şi promovarea.

Privind produsul, sunt agenŃi de asigurări care caută să ofere clienŃilor un pachet complet de acoperiri, respectiv, să ofere cât mai multe forme de asigurări, astfel încât necesităŃile clientului să fie complet satisfăcute. AgenŃii pot opta între crearea propriilor pachete de asigurări, adaptate dorinŃei clientului şi vânzarea pachetelor de produse standard ale firmelor de asigurări.

A doua componentă a mixului de marketing, preŃul, reprezintă de fapt, pentru agenŃia de asigurări, un preŃ de bază, care este de obicei specificat într-un tabel cu cote de primă. Atunci când se impun modificări de preŃ, acestea depind printre altele, de condiŃiile economice existente şi de disponibilitatea agenŃiei de a renunŃa la comisioane. În perioadele în care politica preŃurilor este mai flexibilă, valorile din tabelul cotelor de primă reprezintă doar punctul de plecare de la care firmele de asigurări pot acorda reduceri.

În ceea ce priveşte piaŃa, pentru o agenŃie de asigurări se pune doar problema reŃelei de distribuŃie, aceasta fiind de obicei importantă pentru modul în care agenŃia obŃine acoperiri pentru clienŃii săi şi nu pentru felul în care îşi distribuie produsele de asigurare clienŃilor.

În activitatea de promovare a asigurărilor, un rol deosebit de important îl are reclama. Pentru a fi eficientă, reclama trebuie să fie logică şi repetitivă.

Mesajul transmis în cadrul reclamei trebuie să fie cât mai convingător şi să câştige un loc bine definit în minŃile potenŃialilor clienŃi.

De reŃinut, că reclama nu vinde asigurări ci doar pregăteşte publicul pentru a răspunde în mod favorabil eforturilor de vânzare ale firmei de asigurări.

Marketingul vânzărilor în asigurări înseamnă de fapt, coordonarea tuturor activităŃilor menite să pună agenŃii de asigurare în legătură cu clienŃii potriviŃi, la momentul potrivit. Din partea agenŃiei, aceasta implică îndeplinirea următoarelor funcŃii: prospectarea pieŃei, identificarea necesităŃilor de asigurare ale clienŃilor, pregătirea ofertelor, prezentarea ofertelor, încheierea contractului, prestarea de servicii iniŃiale şi prestarea de servicii pe termen lung.

3.3. EficienŃa activităŃii de asigurare

Ca scop şi rezultat al asigurărilor, eficienŃa activităŃii de asigurare trebuie

privită atât din punct de vedere al asigurătorului, cât şi al asiguratului. Privită prin prisma asigurătorului, activitatea de asigurare este cu atât mai

eficientă, cu cât cheltuielile efectuate cu plata indemnizaŃiilor (sume asigurate şi despăgubiri), precum şi cele legate de formarea şi gestionarea fondului de asigurare sunt mai reduse.

În cadrul unei societăŃi de asigurări, fluxurile financiare sunt influenŃate în mare măsură de faptul că evenimentele generatoare de pagube se produc aleator. De aceea este indicat ca analiza eficienŃei să se efectueze pe o perioadă de minimum 5 ani, deoarece numai în acest mod concluziile desprinse vor fi corecte.

Din perspectiva asiguratului, eficienŃa asigurărilor este cu atât mai mare, cu cât despăgubirile primite la producerea riscului asigurat sunt mai mari, iar primele de asigurare sunt mai mici. De asemenea, cu cât timpul scurs de la intrarea în vigoare a contractului de asigurare şi până la plata despăgubirii este mai scurt, cu atât activitatea de asigurare este mai eficientă.

Aprecierea activităŃii de asigurare se face folosindu-se anumiŃi indicatori care să reflecte atât rezultatele obŃinute de asigurători, cât şi eficienŃa din punctul de vedere al asiguratului. Prezentăm în continuare cei mai utilizaŃi indicatori:

a. Rata daunei, se exprimă ca raport între despăgubirile sau sumele asigurate plătite de asigurător şi primele de asigurare încasate .

b. Costul relativ al activităŃii de asigurare arată cât reprezintă cheltuielile de asigurare faŃă de veniturile realizate din aceste activităŃi şi se obŃine ca raport între totalul cheltuielilor efectuate de asigurător (pentru: plata despăgubirilor şi sumelor asigurate, constituirea şi administrarea fondului de asigurare) şi totalul primelor de asigurare şi al altor venituri încasate de asigurător.

c. Rata venitului net este un alt indicator des utilizat în aprecierea eficienŃei unei societăŃi de asigurări. Acest indicator se calculează ca raport între diferenŃa dintre totalul veniturilor şi totalul cheltuielilor înregistrate într-o anumită perioadă (de obicei un an) la totalul veniturilor.

d. Cheltuieli la 1 u.m. venit net, se calculează ca raport între diferenŃa dintre totalul cheltuielilor şi totalul despăgubirilor sau sumelor asigurate plătite de asigurător pe parcursul unui an şi diferenŃa dintre totalul veniturilor şi cheltuielilor.

Cu cât valoarea acestui indicator este mai mică, cu atât situaŃia este mai favorabilă pentru asigurător.

e. Gradul de cuprindere în asigurare, este utilizat pentru aprecierea nivelului de dezvoltare al asigurărilor facultative şi reprezintă raportul între totalul bunurilor (persoanelor) asigurate şi totalul bunurilor (persoanelor) asigurabile, respectiv, care pot face obiectul asigurării.

Cu cât gradul de cuprindere în asigurare este mai mare, cu atât există mai multă certitudine că se va înregistra un raport mai favorabil între despăgubirile plătite şi primele încasate, dispersia riscului fiind optimizată pe măsură ce numărul de asigurări facultative încheiate creşte, conform acŃiunii legii numerelor mari.

f. Gradul de acoperire prin asigurare arată în ce raport se află suma asigurată faŃă de valoarea reală a bunului asigurat şi se determină utilizând formula.Acest indicator se calculează pentru fiecare bun cuprins în asigurare.

g. Gradul de acoperire a daunei este dat ca fiind raportul între despăgubirea acordată şi valoarea pagubei produse la bunul asigurat.

h. Durata medie de lichidare a daunelor, se calculează ca raport între numărul de zile trecute de la avizarea daunei până la plata despăgubirilor şi numărul daunelor soluŃionate.

Durata medie de lichidare a daunelor se calculează pe categorii de bunuri asigurate. În cazul în care se înregistrează o durată medie de lichidare a daunelor mai mică, asiguraŃii au posibilitatea de a intra mai rapid în posesia despăgubirilor, putând reface sau înlocui bunul avariat sau distrus.

Pentru aprecierea eficienŃei activităŃii personalului operativ din cadrul asigurărilor, se utilizează indicatorii:

a. Numărul mediu de asigurări contractate de un agent de intermediere se determină ca un raport între numărul total de asigurări facultative contractate într-o anumită perioadă de timp şi numărul agenŃilor de intermediere

b. Indicatorul „suma medie asigurată” se utilizează la aprecierea eficienŃei asigurărilor şi reprezintă raportul dintre totalul sumelor asigurate şi numărul total al contractelor de asigurare încheiate.

Indicatorul “suma medie asigurată” se utilizează numai pentru evaluarea rezultatelor la asigurările facultative de viaŃă.

c. Prima medie încasată pe contract se obŃine raportând totalul încasărilor din prime la numărul de contracte de asigurare încheiate.

d. Productivitatea muncii unui angajat în asigurări se obŃine raportând încasările din primele de asigurare, la numărul total de angajaŃi.

Trebuie menŃionat că din punctul de vedere al asiguraŃilor, eficienŃa poate fi apreciată cel mai bine pe baza următorilor indicatori: gradul de acoperire prin asigurare, gradul de acoperire a daunei şi durata medie de lichidare a daunelor.

SecȘiunea a-4-a Activitatea asigurătorilor

În România, fiecare asigurător trebuie să menŃină, cumulativ: a) capitalul social vărsat sau, în cazul unei societăŃi mutuale, fondul de

rezervă liberă vărsat; b) marja de solvabilitate. Capitalul social vărsat sau, după caz, fondul de rezervă liberă vărsat nu

poate fi mai mic de: a) 5000000 lei, pentru activitatea de asigurări generale, exceptând

asigurările obligatorii; b) 8000000 lei, pentru activitatea de asigurări generale; c) 8000000 lei, pentru activitatea de asigurări de viaŃă; d) suma valorilor prevăzute la lit. a) şi c) sau b) şi c), după caz, în funcŃie

de activităŃile de asigurare desfăşurate. Capitalul social vărsat şi fondul de rezervă liberă vărsat se vor actualiza

periodic prin norme de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Marja de solvabilitate reprezintă suma cu care valoarea activelor

depăşeşte valoarea obligaŃiilor şi trebuie să fie mai mare decât valoarea stabilită prin norme.

Valoarea minimă în natură a activelor păstrate în România de fiecare asigurător, avute în vedere la stabilirea marjei de solvabilitate, trebuie să îi permită acestuia să poată acoperi totalul obligaŃiilor sale în Ńară, în orice moment al exercitării activităŃii de asigurare.

Asigurătorii pot investi sau fructifica capitalul social, rezervele de capital şi rezervele tehnice în bunuri mobiliare şi imobiliare, precum acŃiuni, obligaŃiuni, alte titluri de participaŃie, depozite bancare, clădiri destinate activităŃii proprii sau închirierii.

AcŃiunile emise de asigurători pot fi numai nominative. Asigurătorul, pentru asigurările facultative practicate, trebuie să

elaboreze: a) propriile condiŃii de asigurare, cu respectarea prevederilor legale

referitoare la contractul de asigurare;

b) propriile clauze de asigurare, care pot modifica condiŃiile de asigurare, în funcŃie de opŃiunea proprie sau de cea a asiguratului;

c) propriile criterii de stabilire a primelor de asigurare; d) propriile reglementări şi instrucŃiuni de constatare şi lichidare a

daunelor, în strictă concordanŃă cu prevederile cuprinse în condiŃiile şi în clauzele de asigurare;

e) reglementări interne privind constituirea şi menŃinerea rezervelor tehnice, în funcŃie de propriul sistem de evidenŃă operativă, cu respectarea normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Asigurătorul are obligaŃia să conducă evidenŃa contabilă şi operativă, care să permită:

– întocmirea rapoartelor cerute de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

– analiza rezultatelor tehnice pe clase de asigurări, în scopul de a stabili dacă activitatea sa în ansamblu este rentabilă.

Asigurătorul care exercită o activitate de asigurări generale are obligaŃia să constituie şi să menŃină următoarele rezerve tehnice:

a) rezerva de prime – se calculează lunar prin însumarea cotelor-părŃi din primele nete subscrise, aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigu-rare, astfel încât diferenŃa dintre volumul primelor nete subscrise şi această rezervă să reflecte primele nete alocate părŃii din riscurile expirate la data calculării;

b) rezerva de daune – se creează şi se actualizează lunar, în baza estimărilor pentru avizările de daune primite de asigurător, astfel încât fondul creat să fie suficient pentru acoperirea plăŃii acestor daune;

c) rezerva de daune neavizate – se creează şi se ajustează cel puŃin la încheierea exerciŃiului financiar, dacă reglementările interne ale asigurătorului nu prevăd altfel, în baza estimărilor acestuia, a datelor statistice sau a calculelor actuariale, pentru daunele întâmplate, dar neavizate;

d) rezerva de catastrofă (eveniment sau o serie de evenimente care provoacă pagube substanŃiale într-o perioadă scurtă de timp) se creează prin aplicarea lunară a unui procent de minimum 5% asupra volumului de prime brute subscrise, aferente contractelor care acoperă riscuri catastrofale, până când fondul de rezervă atinge cel puŃin nivelul reŃinerii proprii sau 10% din acumularea răs-punderilor asumate prin contractele ce acoperă riscuri catastrofale; această rezervă este destinată acoperirii despăgubirilor aferente daunelor de natură catastrofală;

e) rezerva pentru riscuri neexpirate – se calculează pe baza estimării daunelor ce vor apărea după închiderea exerciŃiului financiar, aferente contractelor de asigurare încheiate înainte de acea dată, în măsura în care valoarea estimată a acestora depăşeşte suma dintre rezerva de prime şi primele care urmează să se mai încaseze la aceste contracte;

f) rezerva de egalizare – se creează în anii cu rezultate tehnice favorabile pentru constituirea surselor de acoperire a daunelor în anii în care rezultatele tehnice vor fi nefavorabile.

În calculul rezervelor tehnice se includ sumele estimate pentru daune şi costurile de lichidare a acestora, după deducerea părŃii ce urmează să fie recuperată de la reasigurători.

Asigurătorul care exercită o activitate de asigurări de viaŃă are obligaŃia să constituie şi să menŃină rezerve tehnice, denumite rezerve matematice, pentru fondul asigurărilor de viaŃă.

Mărimea rezervelor tehnice, constituite şi menŃinute nu poate fi mai mică decât mărimea obŃinută prin calculul acestor rezerve, potrivit metodologiei stabilite prin norme.

Sumele transferate rezervelor tehnice, constituite şi menŃinute reprezintă obligaŃii ale asigurătorului şi se deduc din veniturile acestuia pentru determinarea profitului.

Un asigurător poate realiza, pe baza unui acord, un transfer de portofoliu de asigurări, prin care o parte sau întreaga activitate de asigurare este transferată altui asigurător. Transferul va cuprinde transferul de datorii, drepturi, obligaŃii sau proprietăŃi nefiind valabil fără aprobarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

În termen de 4 luni de la încheierea anului financiar asigurătorul este obligat să depună la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, bilanŃul contabil şi contul de profit şi pierderi, însoŃite de raportul cenzorilor, precum şi rapoartele financiare ale căror formă, conŃinut, informaŃii, detalii şi certificări sunt stabilite prin norme.

Asigurătorii se pot asocia în uniuni profesionale care să le reprezinte interesele colective faŃă de autorităŃile publice, să studieze probleme de interes comun, să promoveze cooperarea, să informeze membrii asociaŃiei şi publicul şi să organizeze serviciile de interes comun; de asemenea, pot adera la uniuni interna-Ńionale de profil, cu respectarea obligaŃiilor ce decurg din actele constitutive ale acestora.

Asigurătorii pot încheia înŃelegeri referitoare la coasigurare, pool-uri şi alte forme de cooperare specifice, în vederea asigurării sau reasigurării unor riscuri.

Asigurătorii emitenŃi de documente internaŃionale de asigurare Carte Verde vor constitui Biroul Român Carte Verde, în conformitate cu prevederile ConvenŃiei InternaŃionale Carte Verde, cu avizul Comisiei.

CURSUL IV. DISPOZIȘII LEGALE PRIVIND AUTORIZAREA

SOCIETĂłILOR DE ASIGURARE ȘI REASIGURARE

SecȘiunea a-1-a CondiŃii de autorizare a asigurătorilor Și reasigurătorilor

Pentru a putea desfăşura activitatea de asigurare, asigurătorul trebuie să obŃină autorizarea din partea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, autoritatea naŃională de supraveghere şi control în materie de asigurări în România. Procesul de autorizare a asiguratorilor de catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor cuprinde doua etape:

a) avizarea prealabila in vederea inregistrarii ca asigurator la oficiul registrului comertului.

În vederea obținerii avizului prealabil necesar înregistrării ca asigurator la oficiul registrului comerțului, solicitanții vor depune la registratura Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor urmatoarele documente: cerere standard, în formă prevazută de lege; proiectul actului constitutiv; copiile documentelor care atestă vărsarea integrală, in numerar, de catre fiecare fondator a aportului la capitalul social, conform prevederilor legale in vigoare, certificate pentru conformitate cu originalul de catre persoanele care semnează cererea standard; extrasul de cont privind vărsarea integrală a capitalului social, din data depunerii documentației; sumele reprezentand aport la capitalul social ți depuse în valută se calculează la cursul comunicat de Banca Nationala a Romaniei din data platii;.

Orice modificare a documentelor sau a condițiilor in baza carora s-a acordat avizul prealabil in vederea inregistrarii ca asigurator la oficiul registrului comerțului conduce la o noua analiza din partea Comisiei, anterior depunerii documentației in vederea înregistrării la oficiul registrului comerțului.

Cererea pentru obținerea autorizației de funcționare se va putea depune numai după avizarea modificărilor de catre Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Comisia poate solicita, in vederea fundamentării deciziei privind avizul prealabil necesar inregistrării ca asigurator, prezentarea de documente, situații, informații ți audieri atât de la fondatori ți persoane semnificative, cât ți de la oricare altă persoană fizică sau juridică ce are legatură, directă ori indirectă, cu activitatea acestora, precum ți de la alte instituții sau autorități din țară ori din străinătate. Obținerea avizului prealabil în vederea inregistrării ca asigurator la oficiul registrului comerțului in baza unor documente sau informații neconforme cu realitatea dă dreptul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor de a retrage avizul prealabil.

b) autorizarea funcționarii ca asigurator.

Avizarea prealabilă in vederea inregistrării ca asigurator la oficiul registrului comerțului nu garantează obținerea autorizației de funcționare. ObŃinerea autorizaŃiei se face în urma unei cereri de autorizare pe care Comisia de Supraveghere trebuie să o soluŃioneze într-un interval de 4 luni de la data depunerii complete a documentaŃiei. Activitatea de asigurare în România poate fi exercitată numai de: - persoane juridice române, constituite ca societăŃi pe acŃiuni sau societăŃi mutuale, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor potrivit procedurilor de reglementare ; - asigurători sau reasigurători autorizaŃi în statele membre, care desfăşoară activitate de asigurare sau de reasigurare pe teritoriul României în conformitate cu dreptul de stabilire şi libertatea de a presta servicii; - sucursale aparŃinând unor societăŃi-mamă guvernate de legi dintr-un stat terŃ, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, potrivit procedurilor legale şi cu respectarea condiŃiilor stabilite în lege; - filiale ale unor asigurători sau reasigurători din state terŃe, autorizaŃi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, potrivit procedurilor de reglementare - asigurători sau reasigurători care adoptă forma de companie europeană pe acŃiuni (SE - Societas Europaea). Un asigurător nu poate fi înregistrat în registrul comerŃului fără avizul prealabil în vederea înregistrării emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. În cazul în care consideră necesar, Comisia poate solicita informaŃii suplimentare, poate desfăşura investigaŃii proprii sau cu sprijinul altor autorităŃi competente ori poate să folosească informaŃii provenite din alte surse.

AutorizaŃia de funcŃionare se va obŃine în situaŃia în care sunt îndeplinite, cumulativ, condiŃiile prevăzute în art. 12 din Legea nr. 32/2000: a) întocmirea pentru toate riscurile dintr-o clasă, iar în situaŃia în care asigurătorul doreşte să acopere numai anumite riscuri incluse în acea clasă, doar pentru acele riscuri, a unui studiu de fezabilitate care va cuprinde cel puŃin următoarele informaŃii şi documente: natura angajamentelor sau a riscurilor pe care asigurătorul îşi propune să le acopere; metodele actuariale de calcul folosite pentru stabilirea rezervelor tehnice; principiile programului de reasigurare şi lista cu reasigurătorii, în conformitate cu normele emise în aplicarea prezentei legi; componentele fondului de siguranŃă, în conformitate cu normele emise în aplicarea prezentei legi; resursele financiare pentru acoperirea cheltuielilor şi, resursele de care dispune asigurătorul pentru acordarea asistenŃei; primele trei exerciŃii financiare, studiul de fezabilitate care va cuprinde şi:( estimarea cheltuielilor aferente conducerii executive şi a celor aferente funcŃiilor de

conducere specifice domeniului asigurărilor; estimarea primelor şi a daunelor; bugetul de venituri şi cheltuieli; estimarea resurselor financiare necesare constituirii rezervelor tehnice şi a marjei de solvabilitate ); un sistem de tehnologie a informaŃiei adecvat derulării optime a activităŃii de asigurare pe care îşi propune să o practice, conform celor solicitate , în conformitate cu normele privind autorizarea asigurătorilor, emise în aplicarea legii; b) în cazul practicării clasei de asigurări generale - Asigurări de asistenŃă a persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor sau absenŃelor de la domiciliu ori de la locul de reşedinŃă permanentă, studiul de fezabilitate prevăzut la lit. a) cuprinde, pentru această clasă şi următoarele informaŃii:( dovezi privind existenŃa personalului calificat; dovezi privind dotarea cu echipamentul tehnic adecvat; reŃeaua de asistenŃă ce urmează a fi folosită pentru îndeplinirea obligaŃiilor aferente acestei clase de asigurări); c) din studiul de fezabilitate trebuie să rezulte că societatea dispune de marja de solvabilitate minimă; d) capitalul social vărsat de către solicitant în contul unei bănci autorizate de Banca NaŃională a României sau, în cazul unei societăŃi mutuale, fondul de rezervă liberă vărsat în conformitate cu prevederile legale din domeniu; e) faptul că numele societăŃii nu induce în eroare publicul; f) certitudinea că societatea va desfăşura exclusiv activitate de asigurare; g) în cazul unui asigurător străin, solicitantul trebuie să demonstreze că este legal constituit în Ńara de origine; h) asigurătorii care solicită autorizarea pentru clasa ,asigurări de răspundere civilă pentru vehicule, care acoperă daune care rezultă din folosirea vehiculelor terestre exclusiv răspunderea transportatorului, trebuie să numească un reprezentant de despăgubiri în fiecare stat membru. CondiŃiile generale şi specifice ale poliŃelor de asigurare, valoarea primelor de asigurare, modul de calcul al primelor sau formularele şi alte documente pe care un asigurător intenŃionează să le utilizeze în relaŃiile sale cu asiguraŃii nu sunt supuse aprobării prealabile sau informărilor sistematice. Având în vedere principiile de supraveghere prudenŃială, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate solicita, cu respectarea prevederilor legale (informaŃii privind bazele tehnice ale calculelor privind primele şi rezervele tehnice, în vederea verificării conformării acestora cu principiile actuariale. AutorităŃile competente ale statelor membre vor fi consultate de Comisie înainte de a emite o autorizaŃie de funcŃionare pentru un asigurător sau reasigurător aflat în una dintre următoarele situaŃii: - este o filială a unui asigurător sau reasigurător autorizat într-un alt stat membru; - este o filială a unei societăŃi de asigurare-mamă a unui asigurător sau reasigurător autorizat într-un alt stat membru; - este controlat de aceeaşi persoană fizică sau juridică de care este controlat un asigurător sau reasigurător în respectivul stat membru.

AutorităŃile competente care supraveghează instituŃiile de credit sau societăŃile de servicii şi investiŃii financiare dintr-un stat membru vor fi consultate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor înainte de a emite o autorizaŃie de funcŃionare pentru un asigurător sau reasigurător care se află în una dintre următoarele situaŃii: este o filială a unei instituŃii de credit sau a unei societăŃi de servicii şi investiŃii financiare autorizate în Uniunea Europeană; sau este o filială a unei companii de asigurare mamă a unei instituŃii de credit sau a unei societăŃi de servicii şi investiŃii financiare autorizate în Uniunea Europeană; sau este controlat de aceeaşi persoană, fizică sau juridică, ce controlează o instituŃie de credit sau o societate de servicii şi investiŃii financiare autorizată în Uniunea Europeană. AutorităŃile competente menŃionate vor fi consultate atât pentru evaluarea acŃionarilor, cât şi a reputaŃiei şi a experienŃei persoanelor semnificative implicate în conducerea unei alte entităŃi din cadrul aceluiaşi grup.

Comisia va putea solicita autorităŃilor competente în cauză orice informaŃii considerate relevante despre acŃionariatul unui asigurător sau reasigurător sau despre reputaŃia şi experienŃa persoanelor semnificative ale acestuia, atât în vederea emiterii unei autorizaŃii de funcŃionare, cât şi în ceea ce priveşte evaluarea permanentă a modului de desfăşurare a activităŃii acelui asigurător sau reasigurător, în conformitate cu prevederile legislaŃiei în vigoare.

Pentru asigurătorii din statele terŃe se adaugă următoarele cerinŃe: - sucursalele aparŃinând societăŃilor de asigurare, societăŃilor de reasigurare, precum şi societăŃilor mutuale cu sediul social în state terŃe deŃin pe teritoriul României active în valoare de cel puŃin jumătate din fondul de siguranŃă prevăzut la data autorizării pentru asigurătorii sau reasigurătorii persoane juridice române; - sucursalele aparŃinând societăŃilor de asigurare, societăŃilor de reasigurare, precum şi societăŃilor mutuale cu sediul social în state terŃe constituie pe teritoriul României un depozit iniŃial drept garanŃie la o instituŃie de credit autorizată de Banca NaŃională a României, în valoare de o pătrime din fondul de siguranŃă prevăzut la data autorizării pentru asigurătorii sau reasigurătorii persoane juridice române.

AutorizaŃia acordată unui asigurător de către Comisie este valabilă pe întregul teritoriu al ComunităŃii Europene şi al statelor aparŃinând SpaŃiului Economic European, în conformitate cu dreptul de stabilire şi cu libertatea de a presta servicii. AutorizaŃia se acordă pentru toate riscurile dintr-o clasă de asigurare, exceptând situaŃia în care asigurătorul doreşte să acopere numai anumite riscuri incluse în clasa respectivă.

Asigurătorul care solicită autorizaŃie pentru o nouă clasă de asigurări sau extinderea la unele ori la toate riscurile acoperite de aceeaşi clasă de asigurări trebuie să prezinte pentru aceste situaŃii studiul de fezabilitate prevăzut de lege.

Comisia va respinge cererea de autorizare în cazul neîndeplinirii cerinŃelor prevăzute de lege precum şi atunci când constată una sau mai multe dintre următoarele situaŃii: a) documentaŃia prezentată nu este întocmită în conformitate cu prevederile legale în vigoare; b) din documentaŃia prezentată rezultă că: - asigurătorul nu va desfăşura o activitate în conformitate cu prevederile prezentei legi; - acŃionarii şi persoanele semnificative nu îndeplinesc condiŃiile şi criteriile prevăzute de legislaŃia în vigoare; - necesitatea asigurării unui management prudenŃial al asigurătorului nu este satisfăcută în raport cu calificarea acŃionarilor şi a membrilor, în mod direct sau indirect; c) analiza studiului de fezabilitate indică faptul că asigurătorul nu poate asigura realizarea obiectivelor stabilite şi în condiŃii compatibile cu reglementările privind practica prudenŃială, care să protejeze în mod adecvat asiguraŃii; d) există o formă de asociere prin intermediul căreia acŃionariatul, până la ultima persoană fizică implicată, nu este adus la cunoştinŃă Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor; e) sistemul de tehnologie a informaŃiei de care dispune nu este adecvat derulării optime a activităŃii de asigurare pe care îşi propune să o practice; f) nu pot deŃine, direct sau indirect, calitatea de acŃionar, precum şi cea de persoană semnificativă a unui asigurător sau reasigurător. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va comunica solicitantului motivele respingerii cererii de autorizare. Împotriva deciziilor adoptate de Comisie persoana implicată poate face plângere la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei. Prin decizia de acordare a autorizaŃiei emisă de preşedintele Consiliului Comisiei se stabileşte data de la care asigurătorul va începe să-şi desfăşoare activitatea.

Asigurătorii şi reasigurătorii autorizaŃi în conformitate cu prevederile legii şi ale normelor emise în aplicarea acesteia sunt obligaŃi să includă în toate documentele emise, inclusiv în corespondenŃa cu terŃii, codul unic alocat prin registrul legal, precum şi următorul înscris: "Autorizat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor". Toate rapoartele, informările, documentele şi solicitările asigurătorilor sau reasigurătorilor, precum şi corespondenŃa de orice fel a acestora cu Comisia de Supraveghere a Asigurărilor vor fi semnate, după caz, numai de conducerea executivă, de conducătorul activităŃii de asigurări de viaŃă şi, respectiv, al activităŃii de asigurări generale, în cazul asigurătorilor cu activitate compozită,

sau de persoanele care ocupă funcŃiile de conducere specifice domeniului asigurărilor. Orice împuternicire dată unei alte persoane, emisă inclusiv de acŃionarii semnificativi, direcŃi ori indirecŃi, de membrii consiliului de administraŃie sau ai consiliului director sau ai consiliului de supraveghere, după caz, al asigurătorului sau reasigurătorului, este nulă de drept. Asigurătorii şi reasigurătorii autorizaŃi în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia sunt obligaŃi să afişeze la toate sediile, principale şi secundare, la loc vizibil, copii după certificatul de înmatriculare emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor după înregistrarea în registrul prevăzut în lege. Prin excepŃie , asigurătorii pot desfăşura, în conformitate cu legislaŃia specifică în vigoare, şi activitatea de administrare a fondurilor de pensii facultative. Activele, pasivele, veniturile şi cheltuielile privind desfăşurarea activităŃii de administrare a fondurilor de pensii facultative trebuie organizate, evidenŃiate şi administrate distinct de activele, pasivele, veniturile şi cheltuielile aferente activităŃii de asigurare, fără posibilitate de transfer. Activele, pasivele, veniturile şi cheltuielile sunt destinate exclusiv operaŃiunilor legate de fondurile de pensii facultative şi activităŃi conexe. În vederea obŃinerii autorizării de funcŃionare, precum şi oricând pe perioada derulării activităŃii, un asigurător sau reasigurător trebuie să fie în relaŃii de muncă cu cel puŃin un actuar, iar în cazul în care volumul de activitate necesită angajarea a doi sau mai mulŃi actuari, pentru aceştia se aplică, de asemenea, prevederile legii şi ale normelor de aplicarea acesteia. ObligaŃiile actuarului sunt următoarele: determinarea valorii rezervelor tehnice; controlul activelor admise să acopere rezervele tehnice; calculul primelor de asigurare; calculul marjei de solvabilitate minime; calculul marjei de solvabilitate de care dispune asigurătorul; calculul beneficiilor obŃinute din fructificarea activelor admise să acopere rezervele tehnice pentru asigurările de viaŃă; elaborarea, certificarea şi transmiterea către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a raportului actuarial anual, ale cărui conŃinut şi formă sunt stabilite prin normele în aplicarea legii; certificarea tuturor rapoartelor transmise către Comisie; notificarea oricăror nereguli constatate sau a unor situaŃii care indică sau conduc la încălcarea prevederilor legii şi a normelor emise în aplicarea acesteia. Actuarul trebuie să aducă la cunoştinŃă, în scris, în cel mult două zile lucrătoare de la data constatării, consiliului de administraŃie sau consiliului director şi consiliul de supraveghere, după caz, precum şi conducerii executive a asigurătorului sau reasigurătorului, pe perioada îndeplinirii obligaŃiilor prevăzute de lege, despre orice situaŃie care indică comiterea unei încălcări a prevederilor legii şi a normelor.

În termen de 30 de zile calendaristice de la data notificării persoanelor prevăzute de lege, actuarul va informa Comisia atât despre conŃinutul notificării, cât şi despre măsurile luate de asigurător în vederea remedierii situaŃiei.Actuarul are obligaŃia de a informa Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi în cazul în care, în termen de 10 zile calendaristice de la data notificării, asigurătorul nu a întreprins nici o acŃiune sau nu a iniŃiat nici o măsură de remediere a situaŃiei. Persoanele menŃionate nu pot iniŃia nici o măsură sancŃionatorie la adresa unui actuar pentru exercitarea obligaŃiilor sale . Actuarul poate fi numit sau revocat numai de către consiliul de administraŃie sau consiliul director şi consiliul de supraveghere, după caz, al asigurătorului sau reasigurătorului şi nu poate fi membru al unui astfel de consiliu. Numirea sau, după caz, revocarea actuarului se aduce la cunoştinŃă Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în termen de maximum 3 zile de la data la care s-a adoptat hotărârea de către organul competent să ia această decizie, însoŃită, în cazul revocării, de motivarea acesteia. Organul competent, este obligat să numească un nou actuar, în termen de maximum 20 de zile calendaristice de la data revocării actuarului precedent. În cazul în care organul competent încalcă obligaŃiile prevăzute de lege, Comisia numeşte, în termen de 10 zile calendaristice de la expirarea termenului, un actuar pentru o perioadă de maximum 6 luni. Registrul actuarilor se deschide şi se menŃine de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în sistem computerizat şi pe suport hârtie, datele înscrise în acesta fiind permanent accesibile publicului la sediul central al Comisiei. Persoanele înscrise în registru vor constitui Corpul actuarilor, ale cărui statut şi regulament de organizare şi funcŃionare se aprobă prin hotărâre a Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Poate fi înregistrată în Registrul actuarilor orice persoană fizică care îndeplineşte cumulativ următoarele condiții: este licenŃiată cu diplomă de studii superioare de lungă durată; a absolvit cu diplomă, în Ńară, studii actuariale la instituŃii de învăŃământ superior sau alte forme de pregătire postuniversitară, cu condiŃia ca cel puŃin un membru al comisiei de examinare să deŃină calificarea de actuar, sau a absolvit, cu diplomă sau prin certificarea unui examen, cursurile unor instituŃii recunoscute pe plan internaŃional în pregătirea şi calificarea în profesia de actuar; a lucrat o perioadă de cel puŃin 3 ani în domeniul asigurărilor, matematicilor financiare sau statisticilor, activitatea desfăşurată necesitând cunoştinŃe actuariale; nu are cazier judiciar sau fiscal. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va face înregistrarea în Registrul actuarilor la cererea scrisă a persoanelor care îndeplinesc condiŃiile prevăzute de lege.Actuarii sunt obligaŃi să anunŃe, în cel mult 7 zile calendaristice, Comisia despre orice modificare a datelor care fac subiectul înregistrării în Registrul actuarilor.

CetăŃenii străini sunt exceptaŃi de la îndeplinirea cerinŃei privind studiile actuariale, dacă dovedesc prin acte oficiale recunoaşterea ca actuar obŃinută în Ńara de origine. SancŃionarea unui actuar de trei ori de către Comisie pentru nerespectarea prevederilor legii şi a normelor sau condamnarea printr-o sentinŃă definitivă duce la radierea obligatorie din Registrul actuarilor. Un asigurător care solicită autorizarea conform prevederilor legale achită la depunerea cererii de autorizare o taxă de autorizare de 7.500 lei. Cuantumul taxei de autorizare se poate actualiza anual, prin decizie a Comisiei , în funcŃie de indicele preŃurilor comunicat de Comisia NaŃională pentru Statistică. În cazul respingerii cererii de autorizare sau a retragerii documentaŃiei de către solicitant, taxa de autorizare nu se restituie. Asigurătorul achită, din momentul acordării autorizaŃiei de funcŃionare, pe durata valabilităŃii acesteia, o taxă de funcŃionare, stabilită anual de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, de maximum 0,3% din primele brute încasate în perioada pentru care sunt datorate.

După data aderării României la Uniunea Europeană, taxa de funcŃionare se poate majora până la maximum 0,5% din primele brute încasate în perioada pentru care sunt datorate, în raport cu obligaŃiile ce revin Comisiei , după dobândirea statutului de stat membru al Uniunii Europene. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor retrage autorizaŃia de funcŃionare în cazul în care constată că un asigurător autorizat se află în una dintre următoarele situaŃii: - nu a început să desfăşoare activitatea de asigurare în termen de 12 luni de la data eliberării autorizaŃiei; - renunŃă la activitatea de asigurare şi solicită în mod expres retragerea autorizaŃiei de funcŃionare; - încetează să mai desfăşoare activitatea de asigurare pe o perioadă de 6 luni consecutive; - nu mai îndeplineşte condiŃiile pe baza cărora a fost autorizat; - nu a dus la îndeplinire măsurile specificate în planul de redresare financiară sau aceste măsuri nu şi-au atins scopul, după caz; - încalcă dispoziŃiile prezentei legi şi ale normelor de aplicarea acesteia. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează autorităŃile competente ale celorlalte state membre despre retragerea autorizaŃiei unui asigurător care desfăşoară activitatea de asigurare pe teritoriul acestora.

Ia măsurile legale în cazul informaŃiilor primite de la autorităŃile competente din celelalte state membre privind retragerea autorizaŃiei unui asigurător care desfăşoară activitate de asigurare pe teritoriul României, în conformitate cu dreptul de stabilire şi cu libertatea de a presta servicii. Decizia de retragere a autorizaŃiei se motivează şi se comunică asigurătorului, împotriva deciziei de retragere a autorizaŃiei asigurătorul poate

face plângere la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va publica cel puŃin o dată pe an în Monitorul Oficial al României, precum şi într-o publicaŃie de largă circulaŃie lista actualizată cuprinzând asigurătorii autorizaŃi şi orice alte informaŃii pe care le va considera necesare în aplicarea prezentei legi.

Asigurătorii autorizaŃi pot să desfăşoare activitate de asigurare pe teritoriul oricărui stat membru prin intermediul unei sucursale, cu notificarea prealabilă a Comisiei. Notificarea prevăzută va cuprinde următoarele informaŃii şi documente: - denumirea statului membru pe teritoriul căruia intenŃionează să îşi stabilească o sucursală; - studiul de fezabilitate, clasele de asigurări pe care intenŃionează să le practice, precum şi structura organizatorică a viitoarei sucursale; - sediul viitoarei sucursale din statul membru gazdă, de la care pot fi obŃinute şi la care pot fi transmise documente, care va fi şi adresa la care se vor transmite toate informaŃiile şi documentele către persoana sau persoanele semnificative; - numele persoanelor semnificative, care au capacitatea de a reprezenta şi angaja asigurătorul în relaŃiile cu terŃii pe teritoriul statului membru respectiv, precum şi în relaŃia cu autorităŃile competente şi alte instituŃii din acel stat; - declaraŃia pentru asigurătorul care doreşte să practice clasa asigurări de răspundere civilă pentru vehicule, exclusiv răspunderea transportatorului, din care să rezulte că este membru al Biroului NaŃional şi al Fondului NaŃional de Garantare din statul membru pe teritoriul căruia îşi propune să deschidă o sucursală, după caz. În termen de 3 luni de la depunerea documentaŃiei , Comisia transmite aceste informaŃii autorităŃii competente a statului membru pe teritoriul căruia se va stabili sucursala, informând şi asigurătorul în cauză, cu excepŃia cazului în care constată că: situaŃia financiară a asigurătorului nu permite îndeplinirea obligaŃiilor asumate; persoanele semnificative au fost condamnate pentru infracŃiuni contra patrimoniului sau pentru infracŃiuni prevăzute de legislaŃia financiar-fiscală; persoanele semnificative nu dispun de calificarea şi experienŃa necesare; structura organizatorică nu asigură desfăşurarea corespunzătoare a activităŃii asigurătorului.

Informarea este însoŃită de confirmarea că asigurătorul posedă marja de solvabilitate minimă. Comisia transmite asigurătorului în cauză, în termen de 3 luni de la depunerea documentaŃia ți motivarea refuzului comunicării informaŃiilor prevăzute de lege.

Împotriva refuzului Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va respinge cererea de autorizare ori de câte ori nu sunt îndeplinite condiŃiile arătate mai sus, precum şi în următoarele cazuri: documentaŃia prezentată în vederea autorizării nu este întocmită în conformitate cu prevederile legale; din documentaŃie rezultă că asigurătorul nu va desfăşura o activitate în conformitate cu prevederile

prezentei legi; acŃionarii şi persoanele semnificative nu îndeplinesc cerinŃele şi criteriile prevăzute de legislaŃia în vigoare; nu este asigurat un management prudenŃial al asigurătorului; asigurătorul nu îşi poate realiza obiectivele protejând, în mod adecvat, asiguraŃii; asigurătorul se află într-o formă de asociere prin care acŃionariatul nu este adus, complet, la cunoştinŃa Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor; sistemul de tehnologie a informaŃiei de care dispune nu este adecvat derulării optime a activităŃii de asigurare.

Respingerea cererii de autorizare se motivează şi se comunică asigurătorului. Decizia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor poate fi atacată cu plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Curtea de Apel Bucureşti.

Asigurătorul autorizat îşi poate desfăşura această activitate pe teritoriul oricărui stat membru, în mod direct sau prin intermediul unei sucursale, dar după notificarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Comisia este obligată ca în termen de 30 de zile de la data primirii notificării să comunice autorităŃii competente din statul membru al furnizării de servicii dovada privind marja minimă de solvabilitate a asigurătorului, clasele de asigurări pe care acesta a fost autorizat să le practice şi natura obligaŃiilor pe care şi le-a asumat.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor comunicat, asigurătorul poate face plângere, potrivit legii, la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestuia. Sucursala poate să îşi înceapă activitatea astfel: de la data la care Comisia transmite asigurătorului confirmarea primită de la autoritatea competentă a statului membru al sucursalei; sau dacă în termen de două luni de la transmiterea informării în conformitate cu legea nu se primeşte nici o confirmare din partea autorităŃii competente a statului membru al sucursalei. Orice modificare a informaŃiilor se comunică de către asigurător, în scris, Comisiei, precum şi autorităŃii competente a statului membru al sucursalei sau statului membru al furnizării de servicii, cu cel puŃin 30 de zile înainte de efectuarea modificării. Oricare asigurător autorizat să desfăşoare activităŃi în România care, în baza libertăŃii de a presta servicii, doreşte să desfăşoare această activitate pentru prima dată în unul sau mai multe state membre, în mod direct şi nu prin intermediul unei sucursale, trebuie, în prealabil, să notifice Comisia despre această intenŃie, menŃionând şi natura obligaŃiilor pe care intenŃionează să şi le asume. În termen de 30 de zile de la data primirii notificării , Comisia de Supraveghere a Asigurărilor comunică autorităŃilor competente ale statului sau statelor membre ale furnizării de servicii următoarele informaŃii: dovada deŃinerii de către asigurător a marjei minime de solvabilitate, calculată în concordanŃă cu prevederile legale în vigoare; clasele de asigurări pe care a fost

autorizat să le practice asigurătorul; natura obligaŃiilor pe care asigurătorul îşi propune să şi le asume în statul membru al furnizării de servicii. Oricare asigurător care desfăşoară activitate de asigurare, în baza dreptului de stabilire sau în baza libertăŃii de a presta servicii, şi nu respectă prevederile legale în vigoare va transmite Comisiei toate documentele legale solicitate de către aceasta privind desfăşurarea activităŃii, pe care şi asigurătorii cu sediul social în România au obligaŃia să le transmită. Sucursalele şi agenŃiile asigurătorilor şi reasigurătorilor autorizaŃi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, care desfăşoară prin intermediul acestora activitate de asigurare sau de reasigurare pe teritoriul altor state membre, în baza dreptului de stabilire, sunt obligate să aibă o marjă de solvabilitate conŃinând active negrevate de orice sarcini sau datorii, din care se scad activele necorporale. Marja de solvabilitate va fi calculată în conformitate cu prevederile normelor emise în aplicarea legii.

În scopul calculării marjei de solvabilitate, se va Ńine seama numai de primele şi de daunele aferente activităŃii desfăşurate de sucursala sau agenŃia în cauză.

În cazul în care Comisia constată că asigurătorul care desfăşoară activitate de asigurare, în baza dreptului de stabilire sau în baza libertăŃii de a presta servicii, nu respectă legislaŃia română în vigoare, îi solicită acestuia să adopte măsuri de remediere.

În cazul în care se constată că nu s-au adoptat toate măsurile necesare pentru remedierea situaŃiei, Comisia informează autoritatea competentă din statul membru de origine în vederea luării unor măsuri de remediere. Măsurile de remediere luate vor fi comunicate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

În cazul în care măsurile luate de autorităŃile competente din statul membru de origine se dovedesc a fi inadecvate sau insuficiente şi dacă asigurătorul în cauză continuă să încalce prevederile legislaŃiei române în vigoare, Comisia îşi exercită atribuŃiile ce îi revin conform legii, după informarea autorităŃii competente din statul membru de origine, în vederea sancŃionării nerespectării prevederilor legislaŃiei naŃionale, fiind în drept să dispună inclusiv interzicerea desfăşurării activităŃii de asigurare şi a încheierii de noi contracte de asigurare.

Împotriva unui asigurător care desfăşoară activitate de asigurare în România pe baza dreptului de stabilire Comisia poate lua toate măsurile potrivit prevederilor legislaŃiei în vigoare, inclusiv asupra proprietăŃilor pe care acesta le deŃine pe teritoriul României.

Înainte ca sucursala unui asigurător să îşi înceapă activitatea, Comisia , în decurs de două luni de la primirea documentaŃiei cu privire la intenŃia asigurătorului de a-şi începe activitatea pe teritoriul României, va informa autorităŃile competente din statul membru despre condiŃiile în care trebuie să se desfăşoare activitatea de asigurare în România.

Măsurile vor fi motivate şi comunicate asigurătorului în cauză de către Comisie.

În cazul în care Comisia intenŃionează să efectueze controale în vederea supravegherii financiare a asigurătorilor şi reasigurătorilor români care desfăşoară activităŃi de asigurare sau reasigurare pe teritoriul Uniunii Europene, în baza dreptului de stabilire şi a libertăŃii de a presta servicii, va informa autorităŃile competente ale statului membru gazdă privind intenŃia sa. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, după ce a fost informată de către autorităŃile competente din statul membru de origine al asigurătorului care, în baza dreptului de stabilire, îşi desfăşoară activitatea printr-o sucursală pe teritoriul României despre intenŃia de a efectua, prin personal propriu sau prin persoane desemnate special, un control inopinat, în vederea obŃinerii de informaŃii necesare supravegherii financiare a asigurătorului, va permite efectuarea acestui control, Comisia poate participa la acest control. În ceea ce îi priveşte pe asigurătorii din state terŃe, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor solicită, suplimentar, sucursalelor care aparŃin societăŃilor de asigurare, societăŃilor de reasigurare, precum şi societăŃilor mutuale cu sediul social în state terŃe să facă dovada că deŃin pe teritoriul României active în valoare de cel puŃin jumătate din fondul de siguranŃă prevăzut, la data obŃinerii autorizării, pentru asigurătorii sau reasiguratorii persoane juridice române şi că au constituit pe teritoriul României un depozit drept garanŃie la o instituŃie de credit autorizată de BNR în valoare de 1/4 din fondul de siguranŃă prevăzut la data autorizării pentru asigurătorii sau reasiguratorii persoane juridice române.

Asemenea, cei care au obŃinut autorizaŃie doar pentru aceste tipuri de asigurări generale pot solicita autorizaŃie pentru practicarea asigurărilor de viaŃă.

SecȘiunea a-2-a Fondatorii, membrii consiliului de administratie Și

ai consiliului de supraveghere

Nu pot fi fondatori ai asiguratorului: entitățile juridice fară scop lucrativ sau fară scop patrimonial, precum ți cele de tip asociativ sau participativ care nu depun situațiile financiare conform legislației in vigoare din România sau din statul de origine; persoanele juridice sau alte entități inregistrate in state cu care România nu intreține relații diplomatice sau in jurisdicții care nu instituie obligativitatea organizării evidenței contabilității sau a publicării situațiilor financiare, evidenței registrelor comerciale sau care permit pastrarea anonimatului in ceea ce privețte identitatea acționarilor, asociaților si a administratorilor; persoanele care justifică sursa fondurilor prin imprumuturi sau venituri obținute din activități desfațurate in statele sau jurisdicțiile cu care Romania nu intreține relații diplomatice; persoanele sau grupurile de persoane care acționează impreună, controleaza unul sau mai mulți asiguratori ți care vor exercita control asupra asiguratorului persoană

juridică româna ce urmează a se constitui; grupul de persoane care acționează impreună sau reprezintă persoanele care se află sub controlul unei persoane fizice sau juridice in situațiile in care intre acestea există o relație de natura celei dintre o societate-mamă ți o filială a acesteia , sau o relație similară, de genul relațiilor existente între soți, rude ți afini pâna la gradul al patrulea inclusiv ; persoanele ți societățile aflate sub controlul acestora, o societate, administratorii si persoanele fizice sau juridice care exercită controlul asupra acesteia ; societați aflate sub controlul aceleiați ori acelorați persoane fizice sau juridice; persoanele sau grupul care acționează impreună ți care in ultimii 10 ani au constituit obiectul unor anchete sau proceduri administrative ori judiciare incheiate cu sancțiuni sau interdicții.

Membrii consiliului de administrație sau ai consiliului de supraveghere trebuie să dea o declarație atestată potrivit legii sau autentificată de un notar public care să ateste faptul ca nu au interdicție să lucreze în instituții financiare ; să dispună de bună reputație, onestitate, probitate morală ți experiență profesională adecvate naturii, întinderii si complexității activității asiguratorului ți responsabilităților incredințate; să aibă studii superioare.

Cât privețte conducerea executivă în afara condițiilor de mai sus trebuie să sa aibă o experiență de cel puțin 5 ani in domeniul asigurărilor sau de 7 ani în domeniul financiar-bancar, din care cel puțin 3 ani, respectiv 5 ani, intr-o funcție de conducere în aceste domenii; să nu aibă această calitate la altă persoană juridică, română sau străină, pe toată perioada deținerii acestei funcții la asigurator; cel puțin unul dintre directori, respectiv dintre membrii directoratului, trebuie să cunoască limba română.

Comisia evaluează, pentru fiecare persoană nominalizată, daca sunt indeplinite cerințele prevazute de lege, lund în considerare informațiile legate de activitatea, experiența si reputația persoanei în cauză, precum ți orice alte circumstanțe relevante : dacă persoana a fost sancționată sau i s-a refuzat sau retras o autorizație sau aprobare, de către o autoritate competentă de reglementare ți supraveghere, din România sau străinătate, ori s-a aflat în altă situație care prin aspectele relevante ar putea avea efecte negative asupra imaginii asiguratorului la care persoana în cauză este nominalizată să exercite responsabilități de administrare sau de conducere; persoana a fost sancționată deoarece a exercitat, fară aprobarea autorității legale, o funcție pentru care, potrivit dispozițiilor legale aplicabile, era prevazută obligativitatea obținerii unei astfel de aprobări; în exercitarea unei funcții de administrare ți de conducere a unui asigurator ori intermediar în asigurări ți reasigurări, persoana juridică română, sau a unei sucursale a unui asigurator ori intermediar in asigurări sau reasigurări străin, persoana nu ți-a asumat responsabilitațile decurgând din această calitate ori a participat la adoptarea sau aplicarea unor

decizii privind activitatea acestuia, prin care s-a urmărit satisfacerea unor interese individuale ori de grup; în exercitarea unei funcții de administrare ți de conducere a unui asigurator ori intermediar în asigurări ți reasigurări persoana juridică română, sau a unei sucursale a unui asigurator ori intermediar in asigurări ți reasigurări roman sau străin, persoana se afla ori s-a aflat in conflict cu acesta; în perioada în care persoana a exercitat funcția de administrare sau de conducere la un intermediar in asigurări sau reasigurări, s-au incălcat in mod repetat contractele de asigurare sau reasigurare prin nedepunerea la un asigurator sau un reasigurator a sumelor incasate cu titlu de prime de asigurare sau de reasigurare; în perioada în care persoana a exercitat o funcție de administrare sau de conducere la un asigurator, ca urmare a activității desfasurate, s-a inregistrat o evoluție necorespunzătoare a situației financiare a asiguratorului sau acesta a facut obiectul unor proceduri de redresare financiară pe bază de plan sau prin administrare specială ori al altor măsuri similare instituite de autoritatea competentă; entitățile la care persoana respectivă exercită sau a exercitat responsabilități de administrare sau de conducere ori la care este sau a fost acționar semnificativ ori asociat au fost supuse vreunei sancțiuni dispuse de o autoritate din România sau din strainătate, insarcinată cu supravegherea în domeniul asigurărilor ori financiar-bancar sau aceasta le-a refuzat ori le-a retras o autorizație; persoana a facut sau face obiectul unor proceduri penale ori administrative.

La evaluarea persoanelor propuse pentru conducerea executivă ți a administratorilor unui asigurator se va avea în vedere ți dacă studiul de fezabilitate prezentat ți insuțit de acestea are la bază o abordare realistă ți denotă profesionalism, rezultate din modul de prezentare a pieței de asigurări ți încorporarea principiilor de organizare ți funcționare pe baze prudențiale ți de evaluare a riscurilor ale unui asigurator.

Membrii consiliului de administrație ți conducerea executivă trebuie sa prezinte curriculum vitae, cu semnatura olografă, care să conțină cel puțin urmatoarele informații: numele si prenumele, data si locul națterii, adresa de domiciliu ți, daca este cazul, de resedinta, cetățenia-cetățeniile, pregatirea profesională (studii,cursuri de pregătire ți perfecționare, țcolile sau facultatea/facultățile absolvite, diplomele obținute), apartenența la organizații profesionale, descrierea intregii cariere profesionale (numele complet al angajatorilor, durata contractului cu fiecare dintre acețtia, departamentele în care au fost incadrate, precum ți descrierea responsabilităților ți activității desfațurate); declarațiile atestate potrivit legii sau autentificată de un notar public, documente oficiale (contract de munca,de management, decizii,carte de munca etc.) din care să reiasă experiența profesională a persoanelor propuse pentru funcțiile de conducere, copia legalizată a diplomei de studii superioare ,extras din studiul de fezabilitate,

din care sa rezulte că resursele financiare ale entității sunt suficiente pentru desfațurarea activității, in primii 3 ani pentru asigurari generale sau 5 ani pentru asigurarile de viată, fara a se impune majorarea capitalului social în această perioadă; copia documentului care atesta viramentul taxei de autorizare.

SecȘiunea a-3-a Tipuri de societăȘi de asigurări Și reasigurări 3.1 OrganizaŃiile de asigurare mutuală Și frăȘeȘti. OrganizaŃiile de asigurare de tip mutual efectuează operaŃii de asigurare

pentru membrii lor, potrivit statutelor acestora, având la bază principiul mutualităŃii. Aceste societăŃi se constituie şi funcŃionează conform legislaŃiilor naŃionale din Ńările de origine, fiind cunoscute şi sub numele de „Cluburi de protecŃie". societate care, în conformitate cu prevederea statutului său de organizare şi funcŃionare, efectuează diferite operaŃiuni de asigurări pentru membrii săi.

Societatea are la bază principiul mutualităŃii, are ca scop întrajutorarea membrilor, săi şi nu urmăreşte obŃinerea de profit. Fiecare membru al societăŃii are atât calitatea de asigurat, cât şi pe cea de asigurător, ca asigurat, fiecare membru participă la formarea fondului comun de asigurare, cu contribuŃia stabilită anticipai.

Din fondul astfel constitui, se acoperă daunele provocate bunurilor, în cazul răspunderii civile, şi se achită sumele asigurate în cazul asigurărilor de persoane. La finele anului contribuŃiile se regularizează, adică se măresc sau se micşorează, în funcŃie de mărimea reală a daunelor şi a sumelor asigurate achitate sau rămase de plată. în unele cazuri aceste societăŃi de tip mutual primesc subvenŃii de la stat pentru completarea fondului necesar plăŃii despăgubirilor şi a sumelor asigurate.

Aceste societăŃi există pentru a oferi indemnizarea reciprocă pentru deŃinătorii poliŃelor lor sau membrilor prin mijloace private de repartizare a răspunderilor, în afara regulilor convenŃionale ale pieŃei de asigurări. Aceste organizaŃii sunt deŃinute de membrii lor şi sunt conduse de o administraŃie care răspunde în faŃa membrilor pentru rezultatele muncii lor. Ele nu urmăresc obŃinerea de profit, ci întrajutorarea membrilor.

Fiecare membru al unei organizaŃii mutuale este în acelaşi timp şi asigurat şi asigurător. În calitate de asigurat, fiecare membru al grupului participă la formarea fondului comun de asigurare cu contribuŃia ce a fost stabilită prin hotărârea membrilor sau a organelor de conducere a organizaŃiei. Din acest fond

se acoperă daunele suferite la asigurările de bunuri şi asigurările de răspundere civilă şi se achită sumele asigurate la asigurările de persoane.

La sfârşitul anului, se procedează la regularizarea contribuŃiilor în funcŃie de mărimea reală a daunelor şi, respectiv, a sumelor asigurate, achitate ori rămase de plată, majorându-se sau micşorându-se, după caz, contribuŃia personală a fiecărui membru. Astfel, dacă fondul de asigurare mutuală este insuficient pentru acoperirea integrală a pagubelor suferite de asiguraŃi, aceştia vor fi obligaŃi să plătească prime suplimentare, în caz contrar, indemnizaŃiile urmând să se reducă proporŃional.

În unele Ńări, în situaŃia în care anumite organizaŃii mutuale, cum ar fi cele din domeniul agriculturii, nu-şi pot acoperi integral cheltuielile de asigurare din propriile contribuŃii, în completarea acestora primesc subvenŃii de la stat. Din punct de vedere istoric, societăŃile mutuale sunt asociate cu asigurările maritime, fiind prima dată constituite de asigurătorii maritimi pentru a asigura riscurile mării pe baze de reciprocitate.

În România, reglementarea societăŃilor mutuale este mai clară după intrarea în vigoare a Legii nr. 32/2000 privind societăŃile de asigurare şi supravegherea asigurărilor. Astfel, societăŃile de asigurare mutuală nu sunt guvernate de legea specială în materie - Legea nr. 32/2000 -, ci de dispoziŃiile Codului comercial.

OrganizaŃiile frăŃeşti seamănă cu societăŃile mutuale, cu deosebirea majoră că ele combină rolul de asigurător cu o funcŃie socială sau de investiŃie. în primul rând, acestea se ocupă de asigurările de viaŃă şi medicale.

3.2 SocietăŃile cooperatiste.

SocietăŃile cooperatiste sunt un alt tip de societăŃi de asigurare care au fost constituite cu un scop precis, de a face asigurarea disponibilă pentru o anumită organizaŃie sau grup de entităŃi în schimbul unor prime. Aceste organizaŃii cuprind societăŃile captive, grupurile de reŃinere a riscului şi grupurile de achiziŃie. SocietăŃile captive în esenŃa lor asigură riscul proprietarilor societăŃii. Scopul urmărit este acela de a finanŃa despăgubirile cuvenite pentru daunele suportate de proprietari. Această metodă se mai numeşte şi autoasigurare formalizată. Unele state au promulgat legi specifice pentru a facilita constituirea şi funcŃionarea organizaŃiilor captive, în cadrul jurisdicŃiei respective. De asemenea, există o legislaŃie specifică şi pentru constituirea grupurilor de reŃinere a riscului şi grupurilor de achiziŃie.

3.3 Tontinele. Tontinele sunt asociaŃii care se constituie pentru o perioadă determinată

de timp, în decursul căreia membrii asociaŃiei varsă la fondul comun o cotizaŃie anuală care variază în funcŃie de vârstă. Sumele astfel depuse sunt investite, fiecare membru primind anual dividende. La expirarea termenului pentru care a

fost constituită suma rezultată din capitalizarea cotizaŃiei de-a lungul anilor, aceasta se împarte între membrii supravieŃuitori.

3.4 OrganizaŃiile Blues. Unele societăŃi de asigurare nu se pot încadra exact în niciuna din

categoriile amintite. De exemplu, o organizaŃie de ocrotire a sănătăŃii poate fi o organizaŃie fără scop lucrativ sau poate urmări obŃinerea unui profit. în ambele cazuri, organizaŃia oferă o anumită listă de servicii medicale, în schimbul unei plăŃi periodice făcute de către membrii acesteia. CotizaŃia de membru este plătită lunar şi nu depinde de starea de sănătate a membrului plătitor sau de volumul serviciilor medicale folosite. Pentru unele servicii, de o complexitate mai mare şi cu un cost ridicat, se pot solicita plăŃi suplimentare. OrganizaŃiile Blues (Blue Cross şi Blue Shield) sunt organizaŃii nonprofit ce au fost constituite iniŃial de asociaŃiile spitaliceşti pentru a asigura plata facturilor de spitalizare. OrganizaŃiile Blue Shield asigură taxele chirurgicale. IniŃial, au fost înfiinŃate de asociaŃiile medicale, dar în prezent nu mai sunt controlate de acestea.

3.5 InstituŃii financiare. În ultimii ani au pătruns pe piaŃa asigurărilor sau au început să concureze

cu asigurătorii şi alte instituŃii financiare, în unele state, băncile de economii mutuale s-au lansat în afaceri cu asigurări de viaŃă. Acestea acŃionează ca asigurători, şi nu ca agenŃi sau brokeri de asigurare.

Unele legislaŃii interzic băncilor şi holdingurilor bancare să activeze ca asigurători, deşi, în anumite condiŃii, acestea pot funcŃiona ca agenŃi sau brokeri de asigurare. Câteva holdinguri bancare deŃin, alături de societăŃi de împrumut sau economii, şi societăŃi de asigurări.

Unele bănci concurează cu societăŃile de asigurări, folosind instrumentele bancare tradiŃionale pentru a îndeplini funcŃii tradiŃionale ale asigurărilor. Astfel, unele bănci promovează scrisorile de credit în locul obligaŃiunilor garantate. De asemenea, scrisorile de credit înlocuiesc asigurarea pentru obligaŃiunile municipale, care protejează investitorii în cazul în care municipalitatea nu poate să-şi onoreze plăŃile către deŃinătorii de obligaŃiuni. Totuşi, acest tip de concurenŃă nu este deocamdată foarte important pentru domeniul asigurărilor.

3.6 Societetea actuală tipică de asigurări Societatea de asigurări ,este indiferent de forma de proprietate, aceea

care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile legale şi are ca scop final obŃinerea de profit, poate fi cu capital de stal, mixt sau privat. Reglementările legale prevăd mărimea de capital social subscris şi vărsai, nivelul obligaŃiilor ce şi le pot asuma, rezervele de prime şi sau de daune pe care să- şi le constituie, modul de conducere a evidenŃei activităŃii pe care o desfăşoară, modul de întocmire şi de prezentare a bilanŃului şi a contului de profit şi pierderi, publicarea lor etc.

Societatea se constituie cu avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor cu respectarea condițiilor prezentate mai sus.Aceste societăŃi

trebuie să respecte avizele şi normele organului de stat care se ocupă cu avizarea şi supravegherea activităŃii de asigurări şi reasigurări.

3.7 Societate de asigurări anonimă pe acŃiuni Societatea de asigurări fără nume individual sau colectiv de persoane, în

care obligaŃiile de asigurări sunt garantate cu patrimoniul social, iar fiecare membru asociat răspunde proporŃional cu valoarea capitalului subscris în acŃiuni. Aceasta se poate forma în două feluri, şi anume:

a) Pe calea subscripŃiei publice a asociaŃilor, care presupune ca fiecare asociat să subscrie individual, prin act autentic, la contractul de societate întocmit de membrii fondatori. Societatea se constituie numai dacă suma capitalului social este subscrisă în întregime şi dacă subscriitorii au vărsat cel puŃin 3/10 din capitalul subscris, prin convocarea de către membrii fondatori a primei adunări generale, care dezbate şi aprobă actul constitutiv al societăŃii;

b) Fără a se face apel la subscripŃia publică; situaŃie în care membrii fondatori subscriu pe cont propriu întregul capital necesar constituirii societăŃii de asigurări, încheind în acest fel şi contractul de societate.

În ambele modalităŃii constituirea societății de asigurări anonime pe acŃiuni poate avea loc numai dacă, alături de actul constitutiv mai sunt întrunite următoarele condiŃii principale: să existe un număr minim de asociaŃi; să existe un capital minim, care să ofere garanŃia că societatea nu putea face faŃă riscurilor preluate de asigurare; subscriitorii să fi depus cel puŃin 3/10 din capitalul subscris; actul constitutiv să fie redactat în format unui înscris autentic şi să conŃină toate clauzele cerule de lege denumirea societăŃii, sediul principal şi sediile secundare ale societăŃii, obiceiul activităŃii, cuantumul capitalului subscris, numărul şi valoarea acŃiunilor, cu precizarea dacă sunt nominative sau la purtător, modul de întocmire a bilanŃurilor contabile, de calculare a profi-lurilor. Societatea de asigurări anonimă pe acŃiuni emite acŃiuni şi obligaŃiuni, ca titluri sau valori mobiliare ale societăŃii.

De asemenea, mărirea capitalului societăŃii presupune constituirea obligatorie a unei rezerve legale, precum şi o rezervă statutară. Organele societăŃii sunt: adunarea generală a acŃionarilor, constituită din loialitatea acŃionarilor şi care este organul suprem al societăŃii,deciziile valabil luate sunt opozabile şi acŃionarilor rămaşi în minoritate, precum şi celor care nu fost absenŃi la şedinŃă.

Dacă se dezbat probleme de importanŃă majoră (fuziune, dizolvare înainte de termen, prelungirea duratei de valabilitate a actului constitutiv, diminuarea, majorarea sau reconstituirea capitalului social etc.), numărul minim al acŃionarilor prezenŃi trebuie să reprezinte 3/4 din capital, iar numărul minim al acŃionarilor prezenŃi în caz de decizie trebuie să reprezinte cel puŃin 1/2 din capital. Adunarea generală are plenitudine de competenŃă, puterile sale de decizie fiind limitate numai la drepturile intangibile ale acŃionarilor (dreptul la

dividende, dreptul de a lua parte la administrarea societăŃii, dreptul de a participa la controlul gestiunii, dreptul de a se retrage din societate etc.).

Adunarea generală ordinară dezbate şi aprobă bilanŃul, stabilind dividentele; desemnează administratorii şi cenzorii; aprobă gestiunea administratorilor etc. Adunarea generală extraordinară dezbate prelungirea duratei de valabilitate a societăŃii, mărirea capitalului social, emiterea de acŃiuni privilegiate, schimbarea sau extinderea obiectului de activitate, mutarea Sediului în străinătate, desfiinŃarea anticipată a societăŃii ele.

Consiliul de administraŃie este constituit din cei mai mari acŃionari, din administratori aleşi dintre acŃionari sau dintre persoane din afară şi este organul de gestiune permanentă a societăŃii. Membrii consiliului de administraŃie se aleg pe termen limitai ți pot fi revocaŃi din funcŃie în caz de faliment, incapacitate, interdicŃie sau aplicarea unor pedepse.

Consiliul de administraŃie răspunde în faŃa adunării generale pentru modul cum îşi îndeplineşte prerogativele. Adunarea generală alege cenzorii, care sunt organe de supraveghere a gestiunii societăŃii şi de control al bilanŃului. Cenzorii nu pot fi rude cu administratorii societăŃii.

3.8 Societate de asigurări cu răspundere limitată Societate comercială de asigurări cu un număr limitai de membri, în care

capitalul este împărŃit în părŃi sociale renegociabile şi ale cărei obligaŃii rezultate din contractarea asigurărilor sunt garantate numai prin patrimoniul social de un administrator, fără să aibă un consiliu de administraŃie.

Membrii societăŃii nu-şi pot ceda părŃile sociale, iar răspunderea lor este limitată la valoarea părŃilor lor sociale.

Societate de asigurări cu răspundere limitată se constituie printr-un contract de societate înscris autentic, ori un înscris sub semnătură privată şi printr-un statul, care precizează: părŃile asociate, denumirea, sediul, durata de valabilitate a societăŃii, obiectul, capitalul social numărul şi valoarea părŃilor sociale, drepturile şi obligaŃiile asociaŃilor etc.

ÎnfiinŃarea societăŃii de asigurări şi modificările aduse contractului de societate şi statutului se dau publicităŃii. PărŃile sociale ale asociaŃilor sunt reprezentate prin certificate emise de administratorii societăŃii, reprezentând părŃi de interese care se aseamănă părŃilor indivize ale coproprietarilor.

PărŃile sociale ale membrilor societăŃii nu pot fi reprezentate prin titluri nominative şi nici prin titluri la ordin. De asemenea, părŃile sociale sunt indivizibile, egale, încasabile, nu dau dreptul la mai multe voturi în adunarea generală şi nu pot fi răscumpărate de societate decât în cazul în care societatea are un drept de preemŃiune în cadrul unei cesiuni aprobate, părŃile sociale se pot transmite în caz de deces prin succesiune.

Organul suprem al este adunarea generală care, în principal, controlează activitatea societăŃii. Societate de asigurări cu răspundere limitată are unul sau mai mulŃi administratori care gestionează societatea, numiŃi dintre asociaŃi sau

persoane din afara societăŃii, revocabili prin decizia asociaŃilor care deŃin o anumită cotă din capital sau de către instanŃa judecătorească, la cererea oricărui asociat. Activitatea societăŃii se controlează permanent de către membrii asociaŃi, care au dreptul să ceară administratorului informaŃii şi lămuriri privind situaŃia patrimoniului, a profiturilor, a pierderilor, precum şi de către cenzori, care reprezintă organul de verificare a gestiunii societăŃii. Societatea se poate dizolva datorită aceloraşi cauze de principiu ca pentru fiecare societate, lichidarea societăŃii se poate face potrivii prevederilor statutare.

3.9 Societate de asigurări în comandită pe acŃiuni Societatea de asigurări de tip comercial constituită din asociaŃi

comanditari, care participă în principal cu capital, dobândind acŃiuni în schimbul vărsămintelor de capital.

Creditorii societății de asigurări în comandită pe acŃiuni sunt garantaŃi în principal cu patrimoniul acesteia şi, în subsidiar, cu responsabilitatea solidară şi nelimitată a comanditaŃilor, acŃionarii au numai o responsabilitate limitată la valoarea acŃiunilor lor.

Se organizează, funcŃionează, se dizolvă şi se lichidează după aceleaşi norme ca şi societatea de asigurare anonimă pe acŃiuni .

Firma societăŃii conŃine numele comanditaŃilor, ceea ce învederează că există un element personal care o distinge de societatea de asigurări anonimă pe acŃiuni. ComanditaŃii administratori îşi păstrează calitatea aceasta pe toată durata existenŃei societăŃii şi au deplina libertate în gestionarea patrimoniului ei.

În momentul în care comanditaŃii nu se mai bucură de încrederea majo-rităŃii comanditarilor, adunarea acŃionarilor îi poate revoca, în funcŃie de votul majorităŃii cerute pentru valabilitatea hotărârilor privind modificarea statutului societăŃii. ComanditaŃii astfel revocaŃi din funcŃia de administratori au dreptul să părăsească societatea şi să ceară despăgubiri dacă apreciază că revocarea s-a făcut fără motive temeinice. De asemenea, comanditarii care s-au opus revocării comanditaŃilor au dreptul să se retragă din societate şi să pretindă restituirea contravalorii acŃiunilor pe care le au.

3.10 Societate de asigurări în comandită simplă Societatea desfăşoară activitatea sub o firmă socială în care pot să

figureze numai numele şi prenumele comanditaŃilor, dacă un comanditar consimte ca numele său să fie trecut pe firma societăŃii, acest fapt are drept consecinŃă pierderea de către el a obligaŃiei de răspundere limitată.

ObligaŃiile sunt garantate cu patrimoniul social şi este constituită din două categorii de membri: comanditaŃii care răspund solidar şi nemărginit pentru riscurile preluate în asigurare şi comanditarii care răspund limitat, până la capitalul (aportul social) pe care s-au angajat să-1 aducă în societate sub formă de acŃiuni sau de părŃi sociale.

Potrivit acestei structuri, societatea se mai numeşte şi societate în comandită pe acŃiuni . Este administrată în mod exclusiv de comanditaŃi care, în

limitele prevăzute de statul, sunt liberi să facă toate actele şi să adopte toate deciziile pe care le consideră că sunt cele mai bune, fără ca asociaŃii comanditari să aibă dreptul să se opună. Dacă un comanditar participă de fapt la administrarea societăŃii, el devine practic comanditat şi are aceeaşi răspundere ca şi comanditaŃii.

ComanditaŃii pot numai să supravegheze raŃional activitatea, cum ar fi, verificarea registrelor societăŃii, constatarea şi semnalarea eventualelor abuzuri în gestiune a administratorilor şi constrângerea autorilor abuzurilor să se retragă din societate.

ObligaŃiile pe care şi le-a asumat societatea şi riscurile preluate în asigurare sunt garantate în primul rând cu patrimoniul acesteia şi numai în subsidiar cu patrimoniile comanditaŃilor. Creditorii societăŃii nu pot acŃiona sub nici o formă împotriva comanditarilor, deoarece aceştia nu sunt supuşi nici obligaŃiei de restituire a dobânzilor şi dividendelor încasate cu bună-credinŃă şi pe baza unor bilanŃuri întocmite în mod obişnuit.

Comanditarii care tratează cu terŃe persoane în numele societăŃii, cu sau fără procură din partea acesteia, îşi pierd calitatea responsabilităŃii limitate, ceea ce înseamnă că devin răspunzători cu toate bunurile lor pentru toate datoriile prezente şi viitoare ale societăŃii.

3.11 Societate de asigurări în nume colectiv Societate de asigurări comercială ce se constituie prin asociere, având la

bază încrederea reciprocă, a unor parteneri ce se cunosc între ei, care aduc apor-turi patrimoniale, iau parte la activitatea societăŃii, realizând fiecare un anumit rol în cadrul ei.

Membrii asociaŃi sunt răspunzători în mod solidar pentru datoriile societăŃii, obligându-se în nume colectiv şi cu răspundere subsidiară, beneficiind de dreptul de a dezbate problemele societăŃii.

Răspunderea solidară şi nelimitată a membrilor asociaŃi produc următoarele consecinŃe: firma socială este constituită din numele tuturor asociaŃilor sau numai a unora dintre ci, cu specificarea că mai există şi alŃi membri asociaŃi: membrii asociaŃi sunt răspunzători numai pentru obligaŃiile asumate prin firma socială şi sub semnătura administratorilor autorizaŃi ai so-cietăŃii.

Membrii asociaŃi au obligaŃiile: să utilizeze capitalul sau bunurile societăŃii numai ca asociaŃi; să folosească din fondurile sociale numai sumele asupra cărora s-a stabilit că pot fi afectate cheltuielilor personale; să nu se angajeze într-o altă societate cu răspundere nelimitată care are acelaşi obiect de asigurare şi face aceleaşi operaŃiuni de asigurare pe cont propriu.

Membrii asociaŃi care nu-şi îndeplinesc obligaŃiile faŃă de societate, abu-zează de semnătura socială sau de capitalul social sau comit fraude în de-trimentul societăŃii, pot fi excluşi din societate, ei rămân însă răspunzători pentru obligaŃiile asumate de societate până în momentul în care au fost excluşi din societate.

Societatea îşi încetează activitatea în următoarele cazuri: moartea, interdicŃia sau incapacitatea oricărui asociat, falimentul.

3.12 Societate de reasigurări Este societatea care se ocupă numai de primiri şi cedări în reasigurare. Atât primirile, cât şi cedările în reasigurare efectuate de o societate de

reasigurări se fac în baza contractului de reasigurare. În general, volumul ac-tivităŃii societăților de reasigurări este influenŃat de nivelul de dezvoltare al activităŃii de asigurare, deoarece orice contract de reasigurare este derivat dintr-un contract de asigurare şi nu poate fi încheiat pentru o sumă care să depăşească suma asigurată.

Cea mai mare parte din activitatea de reasigurare (aproape 4/5) este realizată de către instituŃii şi societăŃi de asigurări şi numai l/5 se realizează de către societăŃi de reasigurări (reasiguratori profesionişti).

SecȘiunea a- 4-a Redresarea şi falimentul societăŃilor de asigurare Legea nr. 32/2000 privind societăŃile de asigurare şi supravegherea

asigurărilor prevedea în Capitolul al VI-lea dispoziŃii referitoare la redresarea, reorganizarea şi lichidarea asigurătorilor. Aceste norme, respectiv art. 29-32, au fost abrogate expres prin art. 80 din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară şi falimentul societăŃilor de asigurare.

Legea nr. 503/2004, în vigoare din 14 ianuarie 2005, se aplică tuturor asigurătorilor şi reasiguratorilor astfel cum au fost aceştia definiŃi la art. 2 din Legea nr. 32/2000. Normele privind redresarea financiară şi falimentul societăŃilor de asigurare se aplică şi sucursalelor societăŃilor de asigurare şi reasigurare care au sediul în străinătate, precum şi filialelor societăŃilor de asigurare şi reasigurare din alte state, autorizate să funcŃioneze în România, dar nu şi intermediarilor în asigurări, adică brokerilor de asigurare şi agenŃilor de asigurare.

Articolul 5 lit. h) din Legea nr. 32/2000 enumera între atribuŃiile Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi obligaŃia de supraveghere a situaŃiei financiare a asigurătorilor, reasigurătorilor ți brokerilor, precum şi activitatea altor intermediari în asigurări şi în reasigurări.

Astfel, în vederea prevenirii insolvabilităŃii unui asigurător, precum şi a redresării acestuia, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va efectua, cel puŃin o dată pe an, un control referitor la situaŃia financiară a asigurătorilor, pentru a verifica respectarea dispoziŃiilor legale cu privire la marja de solvabilitate şi la menŃinerea nivelului capitalului social.

Un asigurător este obligat să îşi determine anual gradul de solvabilitate şi să transmită raportări anuale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, inclusiv raportări privind asigurările de viaŃă, precum şi informaŃiile, documentele şi

certificările necesare pentru întocmirea acestor rapoarte. Comisia analizează documentele şi rapoartele trimise de societăŃile de asigurare, iar dacă apreciază că asigurătorul se află în pragul de insolvabilitate sau are un risc ridicat de insolvabilitate, care pune în pericol onoarea obligaŃiilor asumate faŃă de asiguraŃi, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va solicita consiliului de administraŃie al asigurătorului întocmirea şi aplicarea unui plan de redresare financiară.

4.1 Procedura de redresare financiară. Procedura de redresare financiară implică orice intervenŃie a Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor pentru luarea măsurilor necesare restabilirii situaŃiei financiare a societăŃii de asigurare, în scopul prevenirii stării de insolvabilitate a acesteia şi a evitării declanşării procedurii falimentului.

Comisia este singura autoritate competentă să dispună cu privire la aplicarea măsurilor de redresare financiară a societăŃilor de asigurări atunci când constată că nu au fost respectate normele privind comunicarea informaŃiilor solicitate de Comisie ori alte dispoziŃii privind activitatea de asigurare, fiind periclitată onorarea obligaŃiilor asumate faŃă de creditorii de asigurări.

De asemenea, conform dispoziŃiilor art. 7 din Legea nr. 503/2004, se aplică de către Comisie măsurile de redresare financiară atunci când valoarea marjei de solvabilitate disponibile scade sub limita minimă prevăzută de reglementările emise, ori sub limita minimă prevăzută de reglementările legale în vigoare pentru fondul de siguranŃă.

Când constată incidenŃa vreuneia dintre aceste situaŃii, Comisia poate dispune deschiderea procedurii de redresare financiară fie pe bază de plan, fie prin administrare specială.

Decizia Comisiei, potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 503/2004, va conŃine măsurile prudenŃiale de restrângere a activităŃii societăŃii de asigurare, precum:

a) limitarea volumului de prime brute sau nete subscrise, pe o perioadă cuprinsă între 3 luni şi un an, astfel încât acestea să nu depăşească valorile stabilite prin decizia de deschidere a procedurii de redresare;

b) interzicerea reînnoirii contractelor de asigurare ajunse la scadenŃă sau, după caz, doar a unor tipuri de contracte de asigurare, expres stabilite prin decizia de redresare financiară;

c) interzicerea subscrierii unor noi contracte de asigurare şi a încasării primelor aferente, pe perioada expres stabilită prin decizia de redresare financiară;

d) efectuarea de către societatea de asigurare a transferului portofoliului de asigurări, în tot sau în parte, în condiŃiile şi cu respectarea prevederilor legale în vigoare în materie; în cazul dispunerii acestei măsuri, societatea de asigurare va efectua operaŃiunile privind transferul de portofoliu în regim de urgenŃă, fără ca acestea să poată depăşi 60 de zile de la data luării măsurii;

e) obligarea administratorilor societăŃii de asigurare de a convoca de îndată o adunare generală extraordinară, cu propunerea efectuării operaŃiunii de majorare a capitalului social sau, după caz, a fondului de rezervă liberă vărsat; termenul de întrunire nu va putea fi mai mare de 5 zile de la data convocării, iar efectuarea operaŃiunilor de majorare a capitalului social nu va putea depăşi 30 de zile lucrătoare de la data primirii deciziei de declanşare a procedurii de redresare financiară;

f) interzicerea efectuării de către societatea de asigurare a anumitor investiŃii;

g) restrângerea reŃelei teritoriale a societăŃii de asigurare prin desfiinŃarea, în condiŃiile legii, a anumitor filiale şi sucursale, puncte de lucru şi/sau a altor sedii secundare ale societăŃii de asigurare, precum şi/sau înlocuirea persoanelor semnificative cu privire la care s-a stabilit responsabilitatea pentru ajungerea societăŃii în procedura de redresare financiară;

h) verificarea, inventarierea şi instrumentarea, după caz, a dosarelor de daună înregistrate în evidenŃele societăŃii de asigurare, în vederea evaluării daunelor reale şi a stabilirii obligaŃiilor de plată faŃă de creditorii de asigurări; activitatea de verificare, inventariere şi instrumentare a dosarelor se va face în regim de urgenŃă, fără a se putea depăşi un termen de 30 de zile de la data primirii deciziei de declanşare a procedurii de redresare financiară;

i) luarea unor măsuri cu privire la bunurile şi/sau activele societăŃii de asigurare, constând în inventarierea lor de către aceasta şi conservarea pe toată perioada procedurii de redresare financiară; răspunderea pentru neaplicarea sau aplicarea necorespunzătoare a acestor măsuri dispuse de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor aparŃine persoanelor semnificative ale societăŃii de asigurare;

j) numirea uneia sau mai multor persoane care să supravegheze modul de întocmire şi de respectare a planului de redresare financiară;

k) orice alte măsuri prudenŃiale necesare restabilirii situaŃiei financiare a societăŃii de asigurare în vederea garantării protejării drepturilor şi intereselor legitime ale creditorilor de asigurări.

Decizia trebuie motivată şi se publică în Monitorul Oficial şi în 2 ziare de circulaŃie naŃională, iar un extras al acesteia se va publica, prin grija Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în Jurnalul Oficial al ComunităŃii Europene.

Planul de redresare financiară. Măsurile de redresare financiară îşi produc toate efectele în ceea ce priveşte creditorii de asigurări, inclusiv în ceea ce priveşte acŃionarii sau asociaŃii şi angajaŃii societăŃii de asigurare, consideraŃi ca atare, ale căror drepturi sunt exclusiv afectate ca urmare a aplicării acestor măsuri.

Deschiderea procedurii de redresare financiară nu afectează drepturile reale ale creditorilor sau terŃilor în ceea ce priveşte bunurile corporale sau necorporale, activele mobiliare sau imobiliare - atât bunuri determinate, cât şi ansambluri de bunuri nedeterminate - care aparŃin societăŃii de asigurare şi care

sunt situate pe teritoriul României sau al altui stat în momentul deschiderii procedurii.

Consiliul de administraŃie sau administratorul unic are obligaŃia de a redacta planul de redresare financiară şi de a-1 depune la sediul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în termen de 20 de zile de la primirea deciziei. Planul de redresare financiară va cuprinde, în mod obligatoriu, perspectivele de redresare financiară a societăŃii, precum şi modalităŃile concrete şi termenele de îndeplinire a măsurilor şi dispoziŃiilor stabilite prin decizia de redresare financiară emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Planul va include, de asemenea, pentru următorii 3 ani financiari, estimări ale cheltuielilor de achiziŃie şi de administrare, bugetul de venituri şi cheltuieli aferent activităŃii de asigurare directă, a acceptărilor şi cedărilor în reasigurare, bugete anuale, o estimare a resurselor financiare cu care se intenŃionează să se acopere obligaŃiile asumate, luate în calcul pentru determinarea marjei de solvabilitate minimă, programe de reasigurare şi programul de plată a datoriilor.

Planul de redresare financiară avizat de Comisie va cuprinde în mod obligatoriu perspectivele de redresare financiară a societăŃii, modalităŃile concrete şi termenele de îndeplinire a dispoziŃiilor stabilite prin decizie. Comisia va analiza planul şi poate decide aprobarea acestuia, completarea şi/sau modificarea ori respingerea acestuia, în cazul admiterii planului, societatea de asigurări va fi obligată să îndeplinească măsurile prevăzute în plan.

Până la redresarea completă a asigurătorului, precum şi în cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor consideră că situaŃia financiară a asigurătorului se va deteriora în continuare, aceasta poate restrânge sau interzice acestuia să dispună liber de o parte sau de toate activele sale şi poate lua orice alte măsuri prin care să apere interesele asiguraŃilor.

Comisia poate retrage autorizaŃia pentru o parte sau pentru toate clasele de asigurări practicate de către un asigurător, dacă acesta nu reuşeşte să se redreseze în termenul acordat.

În cazul respingerii planului, Comisia poate obliga asigurătorul să redacteze un program de finanŃare în regim de urgenŃă, poate desemna un administrator special ori poate sesiza instanŃa pentru deschiderea procedurii falimentului.

De asemenea, în cazul în care constată că măsurile de redresare financiară nu au dat rezultate, Comisia poate, în vederea prevenirii insolvabilităŃii unui asigurător, să numească un administrator special pentru acel asigurător, decizia fiind executorie. împotriva deciziei, societatea de asigurare poate face plângere la secŃia de contencios administrativ a CurŃii de Apel Bucureşti, în termen de 10 zile de la data comunicării, sub sancŃiunea decăderii.

Plângerea se judecă cu celeritate şi cu precădere şi nu suspendă executarea deciziei Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Citarea părŃilor nu este obligatorie. Hotărârea instanŃei este definitivă şi poate fi atacată cu recurs.

Administrarea specială. După numirea unui administrator special, toate atribuŃiile legale ale acŃionarilor semnificativi şi ale persoanelor semnificative ale asigurătorului vor fi suspendate şi vor fi transferate administratorului special. AtribuŃiile, îndatoririle şi responsabilităŃile acŃionarilor semnificativi şi ale persoanelor semnificative ale asigurătorului se stabilesc, de la caz la caz, de către Comisie.

Pe perioada numirii administratorului special, se suspendă dreptul de vot în privinŃa numirii şi revocării administratorilor şi dreptul la dividende al acŃionarilor, activitatea consiliului de administraŃie şi a cenzorilor, precum şi dreptul la remuneraŃie al consiliului de administraŃie şi al cenzorilor.

Suspendarea operează şi îşi produce efectele pe toată durata procedurii de redresare financiară prin administrare specială, administratorul special preluând integral, de la data numirii sale, atribuŃiile consiliului de administraŃie sau ale administratorului societăŃii de asigurare supuse procedurii de redresare financiară, aşa cum acestea rezultă potrivit legii şi actelor constitutive ale societăŃii de asigurare.

AtribuŃiile şi încetarea calităŃii de administrator special. Administratorul special înştiinŃează de îndată compartimentele din cadrul

asigurătorului, precum şi sediile secundare ale acestuia cu privire la măsurile de administrare specială cuprinse în decizia de redresare financiară, măsuri pe care este obligat să le pună imediat în practică.

Administratorul special trebuie să întocmească un raport amănunŃit cu privire la situaŃia financiară a societăŃii de asigurare, cu precizarea inclusiv a cauzelor care au condus la declanşarea procedurii de redresare financiară şi menŃionarea persoanelor a căror activitate este imputabilă în acest sens.

Raportul va preciza, de asemenea, măsurile întreprinse de administratorul special, precum şi posibilităŃile reale şi operative de redresare financiară a societăŃii de asigurare sau, după caz, motivele care împiedică atingerea scopului acestei proceduri.

Raportul se întocmeşte şi se transmite Comisiei în termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la data desemnării administratorului special. La cererea administratorului special, pentru motive temeinice, durata de întocmire şi de prezentare a raportului poate fi prelungită de Comisie cu cel mult 15 zile lucrătoare.

Administratorul special gestionează şi administrează activitatea asigurătorului, stabilind condiŃiile optime pentru conservarea activelor şi încasarea creanŃelor în interesul asiguraŃilor şi al celorlalŃi creditori. De asemenea, administratorul special este obligat să prezinte lunar sau ori de câte ori va solicita Comisia de Supraveghere a Asigurărilor evaluarea situaŃiei financiare a societăŃii de asigurare administrate.

Executarea mandatului, precum şi exercitarea atribuŃiilor administratorului special se duc la îndeplinire de către persoana expres desemnată prin decizia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, fără ca

administratorul special să poată conferi atribuŃiile sale, în tot sau în parte, unei terŃe persoane.

În îndeplinirea atribuŃiilor sale, administratorul special angajează societatea de asigurare supusă procedurii de redresare financiară în raporturile acesteia cu terŃii şi răspunde, potrivit legii, de modul de executare a deciziei de redresare financiară.

Pentru activitatea depusă, administratorul special are dreptul la o remuneraŃie care se va stabili de Comisie, având ca punct de referinŃă remuneraŃia persoanelor semnificative ale asigurătorului supus administrării speciale. Pentru motive întemeiate, Comisia poate dispune, oricând în cursul procedurii de redresare financiară, înlocuirea administratorului special.

Încetarea calităŃii de administrator special are loc prin revocarea deciziei de redresare financiară prin administrare specială, prin înlocuirea administratorului special sau prin renunŃarea acestuia la mandatul primit, precum şi prin decesul administratorului special persoană fizică ori ca urmare a dizolvării,lichidării ori a constatării stării de insolvabilitate a administratorului special persoană juridică.

Închiderea procedurii de redresare financiară. Închiderea procedurii de redresare financiară se dispune de Comisie

atunci când se constată redresarea financiară a societăŃii, ca urmare a îndeplinirii în mod corespunzător a modalităŃii şi a măsurilor de redresare financiară. Prin decizia de închidere a procedurii de redresare financiară, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor dispune revocarea deciziei de numire a administratorului special.

Comisia dispune închiderea procedurii de redresare financiară a societăŃii de asigurare şi în cazul în care măsurile aplicate în cadrul procedurii de redresare financiară nu au fost îndeplinite în mod corespunzător, în termenele şi în condiŃiile stabilite, sau aplicarea acestora nu a putut conduce, pe perioada în care au fost luate, la atingerea scopului urmărit şi la înlăturarea cauzelor care le-au generat. Administratorul special este Ńinut de obligaŃia de a da socoteală despre modul de îndeplinire a mandatului primit.

În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor constată starea de insolvabilitate a societăŃii de asigurare, va dispune, prin decizie motivată, închiderea procedurii de redresare financiară, retragerea autorizaŃiei de funcŃionare a societăŃii de asigurare, precum şi înregistrarea cererii de declanşare a falimentului, în condiŃiile legii. Decizia este executorie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, precum şi în două ziare de circulaŃie naŃională. împotriva deciziei, se poate face plângere la secŃia de contencios administrativ a CurŃii de Apel Bucureşti, în termen de 10 zile de la data comunicării, sub sancŃiunea decăderii. Plângerea se judecă cu celeritate şi cu precădere fără a suspenda executarea deciziei Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Hotărârea instanŃei este definitivă şi poate fi atacată cu recurs, în condiŃiile legii.

La data publicării deciziei privind închiderea procedurii de redresare financiară şi constatarea stării de insolvabilitate a societăŃii de asigurare, se naşte dreptul creditorilor de asigurări de a solicita plata sumelor cuvenite de la Fondul de garantare, iar administratorul Fondului de garantare se subrogă în toate drepturile creditorilor de asigurări pentru plăŃile efectuate.

4.2 Procedura falimentului societăŃilor de asigurare Potrivit dispoziŃiilor art. 28 din Legea nr. 503/2004, procedura

falimentului se deschide pe baza unei cereri introduse fie de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, fie de societatea de asigurare debitoare sau de creditorii acesteia.

Astfel, societatea de asigurare debitoare aflată în stare de insolvabilitate este obligată să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supusă procedurii falimentului. Cererea se depune în termen de cel mult 20 de zile de la data intervenirii sau, după caz, a creării stării de insolvabilitate.

Cererea se înaintează şi Comisiei, odată cu actele şi documentele doveditoare în vederea analizării acesteia şi a formulării întâmpinării. Societatea de asigurare debitoare va anexa la cerere, în mod obligatoriu, registrul special al activelor care acoperă rezervele tehnice.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate introduce o cerere privind declanşarea procedurii falimentului împotriva unei societăŃi de asigurare debitoare, în cazul scăderii valorii marjei de solvabilitate disponibile sub jumătate din limita minimă prevăzută de reglementările legale în vigoare pentru fondul de siguranŃă, precum şi în imposibilitatea restabilirii situaŃiei financiare a societăŃii de asigurare în cadrul procedurii de redresare financiară.

De asemenea, şi creditorii societăŃii de asigurare debitoare pot înregistra la tribunal o cerere de deschidere a procedurii de faliment împotriva societăŃii debitoare.

În urma pronunŃării hotărârii de declanşare a procedurii falimentului, tribunalul comunică de îndată despre aceasta părŃilor interesate, administratorului fondului de garantare, precum şi oficiului registrului comerŃului în evidenŃele căruia societatea de asigurare debitoare este înmatriculată, în vederea efectuării menŃiunii „societate de asigurare în faliment".

Comunicarea se publică, prin grija Comisiei, în cel puŃin două ziare de circulaŃie naŃională. în cazul în care societatea de asigurare debitoare are deschise sucursale şi filiale în alte Ńări, Comisia comunică de îndată autorităŃii de supraveghere din Ńara gazdă a sucursalei,filialei respective, despre hotărârea privind deschiderea procedurii de faliment.

De la data deschiderii procedurii, se va bloca negocierea acŃiunilor din capitalul societăŃii şi se va ridica dreptul administratorului de a reprezenta societatea, de a administra bunurile acesteia şi de a dispune de ele.

Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are drept consecinŃă retragerea de către Comisie a autorizaŃiei de funcŃionare a societăŃii de asigurare debitoare, dacă această măsură nu s-a dispus anterior pronunŃării hotărârii. Articolul 44 din Legea nr. 503/2004 prevede că retragerea autorizaŃiei de funcŃionare nu împiedică lichidatorul sau orice altă persoană împuternicită în acest sens de către acesta să desfăşoare unele dintre operaŃiunile de administrare ale societăŃii de asigurare debitoare, în măsura în care acest lucru este necesar sau adecvat, în scopul finalizării procedurii de faliment. Aceste operaŃiuni se vor putea desfăşura numai cu avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

De la data pronunŃării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, se suspendă toate acŃiunile judiciare şi extrajudiciare, precum şi procedurile individuale de executare silită îndreptate împotriva societăŃii debitoare. CreanŃele de asigurări constatate prin titluri executorii ulterioare deschiderii procedurii se înregistrează la tribunal.

AtribuŃiile tribunalului, judecătorului-sindic şi ale lichidatorului. Specificul procedurii falimentului societăŃilor de asigurări constă în

partajarea competenŃei între tribunal şi judecătorul-sindic, deşi în ceea ce priveşte atribuŃiile acestora există numeroase contradicŃii, unele atribuŃii fiind date atât în competenŃa tribunalului, cât şi în cea a judecătorului-sindic, iar uneori chiar în competenŃa lichidatorului.

Principalele atribuŃii ale tribunalului sunt enumerate la art. 38 din Legea nr. 503/2004, respectiv pronunŃarea hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, desemnarea judecătorului-sindic, stabilirea atribuŃiilor acestuia, înlocuirea lui, judecarea acŃiunilor introduse de judecătorul-sindic pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial anterioare hotărârii de declanşare a procedurii falimentului, confirmarea planului de distribuire a sumelor obŃinute din lichidare, stabilirea răspunderii civile a organelor de conducere, a cenzorilor, a auditorilor financiari şi a personalului de execuŃie sau cu atribuŃii de control din cadrul societăŃii de asigurare debitoare, aprobarea modalităŃii de lichidare, confirmarea tranzacŃiilor de cumpărare de active şi asumare de pasive, confirmarea concordatului şi pronunŃarea hotărârii de închidere a procedurii falimentului. Hotărârile tribunalului sunt definitive şi executorii şi pot fi atacate cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Recursul se judecă de către Curtea de Apel Bucureşti, cu celeritate şi cu precădere.

Pe de altă parte, judecătorul-sindic are ca atribuŃii principale: desemnarea lichidatorului, controlul asupra activităŃii acestuia, luarea măsurilor care se impun din analiza rapoartelor lichidatorului, precum şi soluŃionarea obiecŃiilor împotriva acestora, avizarea planului de distribuire a sumelor obŃinute din lichidare şi supunerea acestuia tribunalului, spre confirmare, admiterea planului de lichidare a unor bunuri din patrimoniul societăŃii de asigurare debitoare, cu avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, până la acoperirea

pasivului, aprobarea concordatului, cu avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, judecarea contestaŃiilor împotriva cererii introductive, judecarea contestaŃiilor formulate împotriva măsurilor dispuse de lichidator, autentificarea actelor juridice încheiate de lichidator, pentru a căror validitate este necesară forma autentică, solicitarea închiderii procedurii de faliment.

Lichidatorul întocmeşte un raport amănunŃit asupra cauzelor şi a împrejurărilor care au condus la starea de insolvabilitate a acesteia, cu menŃionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabil falimentul societăŃii de asigurare, consemnează şi înregistrează creanŃele, menŃine, reziliază sau denunŃă contractele încheiate de societatea de asigurare debitoare, cu avizul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi cu aprobarea judecătorului-sindic. Lichidatorul este abilitat de lege să procedeze la aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor societăŃii de asigurare debitoare şi luarea tuturor măsurilor corespunzătoare pentru conservarea acestora, să introducă acŃiuni pentru anularea actelor prejudiciabile şi/sau frauduloase, încheiate de societatea de asigurare debitoare în dauna intereselor legitime şi a drepturilor creditorilor de asigurări în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii

Conform art. 40 din Legea nr. 503/2004, lichidatorul întocmeşte planul de lichidare, organizează negocierile tranzacŃiilor de cumpărare de active şi asumare de pasive, Fondul de garantare, fiind abilitat să efectueze plăŃi către creditorii de asigurări. Lichidatorul urmăreşte încasarea oricăror creanŃe din patrimoniul societăŃii de asigurare debitoare şi întocmeşte un raport lunar asupra evoluŃiei procedurii de faliment, pe care îl va prezenta judecătorului-sindic şi îl va transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, precum şi administratorului Fondului de garantare.

Lichidatorul reprezintă societatea de asigurare, prin încheierea oricăror documente, în numele societăŃii de asigurare debitoare, iniŃierea şi coordonarea, în numele acesteia, a oricărei acŃiuni sau proceduri legale, lichidarea bunurilor şi a drepturilor din patrimoniul societăŃii de asigurare debitoare, cu avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi înştiinŃarea administratorului Fondului de garantare, precum şi cu aprobarea judecătorului-sindic.

Toate măsurile luate de lichidator în exercitarea atribuŃiilor conferite de lege trebuie aduse la cunoştinŃa judecătorului-sindic prin întocmirea de rapoarte lunare în legătură cu activitatea de lichidare, lichidatorul întocmind şi bilanŃul final de lichidare. Toate contestaŃiile se soluŃionează în primă instanŃă de tribunal, iar în recurs de Curtea de Apel Bucureşti.

Articolul 50 din Legea nr. 503/2004 prevede că tribunalul poate dispune ca o parte din pasivul societăŃii de asigurare ajunse în stare de insolvabilitate să fie suportată de către membrii organelor de conducere, cenzori şi auditori financiari, personalul de execuŃie şi/sau cu atribuŃii de control intern, care au deŃinut funcŃiile respective în cei 3 ani anteriori începerii procedurii, dacă au contribuit la ajungerea societăŃii de asigurare în această situaŃie.

Procedura falimentului se închide de tribunal, prin hotărâre, la solicitarea judecătorului-sindic, în situaŃia în care s-a aprobat raportul final, toate fondurile şi/sau bunurile din averea societăŃii de asigurare debitoare au fost distribuite, creanŃele creditorilor de asigurări au fost plătite în baza unui concordat ori a unei alte măsuri asemănătoare ori toate sumele cuvenite Fondului de garantare au fost recuperate de către acesta. Tribunalul poate pronunŃa oricând în cursul procedurii o hotărâre de închidere dacă se constată că nu există active în patrimoniul societăŃii de asigurare debitoare ori că acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative şi niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele necesare.

Spre deosebire de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenŃei, legea privind redresarea financiară şi falimentul societăŃilor de asigurare prevede posibilitatea încheierii unui concordat, respectiv a unei convenŃii intervenite înainte sau după deschiderea procedurii de faliment, încheiată între societatea de asigurare debitoare şi creditorii de asigurări, având ca obiect modul şi termenele de plată a creanŃelor de asigurări pe care aceştia le deŃin.

Prevederile din Legea nr. 503/2004 se completează, în ceea ce priveşte procedura de faliment a unei societăŃi de asigurare, cu prevederile Legii nr. 85/2006, precum şi cu dispoziŃiile Codului de procedură civilă.

CURSUL V NORME LEGALE PRIVIND DREPTURILE ȘI OBLIGAȘIILE ASIGURATORILOR ȘI REASIGURATORILOR

SecȘiunea a-1-a ObligaŃiile documentare, tehnice Și de capital ale asigurătorului

1.1 ObligaŃiile documentare Și tehnice Legea prevede în sarcina asigurătorilor o serie de obligaŃii prin care controlul organizat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să fie cât mai eficient. Printre obligaŃiile asiguratorului, menŃionăm: - să conducă evidenŃa contabilă şi operativă, care să permită: întocmirea rapoartelor cerute de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor; analiza rezultatelor tehnice pe clase de asigurări, în scopul de a stabili dacă activitatea sa în ansamblu este rentabilă; - să supravegheze activitatea personalului propriu, a unităŃilor din subordine şi a agenŃilor, subagenŃilor şi agenŃilor subordonaŃi şi să instituie proceduri antifraudă, astfel încât să nu fie periclitată activitatea de asigurare desfăşurată de asigurător;

- să îşi organizeze proceduri de control intern; - să transmită, în termen, bugetul de venituri şi cheltuieli către Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor; - să îşi organizeze un sistem intern de management al riscului; - asigurătorii cu activitate compozită, care practică atât asigurări de viaŃă,

cât şi asigurări de accidente şi de sănătate din grupul asigurărilor generale, sunt obligaŃi să organizeze şi să conducă separat activitatea contabilă pentru cele două activităŃi de asigurare;

- să întocmească rapoarte privind activitatea de reasigurare şi programe de reasigurare;

- să instituie proceduri şi să întreprindă măsuri de pregătire a personalului propriu pentru a respecta legislaŃia în vigoare privind prevenirea spălării banilor şi combaterea actelor de terorism;

- să întocmească şi să prezinte situaŃii financiare individuale şi orice alte raportări financiare, în conformitate cu reglementările Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor;

- să Ńină un registru special al activelor admise să acopere rezervele tehnice constituite pentru asigurările generale şi, separat, un registru pentru activele constituite pentru asigurările de viaŃă;

- să instituie proceduri de avizare, constatare şi soluŃionare a daunelor în conformitate cu normele legale;

- să instituie proceduri de primire şi soluŃionare a reclamaŃiilor, inclusiv pe cale amiabilă, să Ńină un registru în acest sens şi să facă raportările către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

- să asigure auditarea situaŃiilor financiare anuale de un auditor persoană juridică, autorizat de Camera Auditorilor Financiari din România, aprobat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în conformitate cu normele emise în aplicarea prezentei legi. - să publice anual un raport care va conŃine cel puŃin informaŃiile prevăzute în norme emise în aplicarea prezentei legi; - să prezinte direcŃiilor de specialitate şi echipelor de control ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor toate raportările, documentele, situaŃiile şi informaŃiile solicitate de acestea.

Asigurătorul trebuie să îşi conducă activitatea, cu respectarea normelor prudenŃiale specifice, conform practicilor în asigurări şi să prevadă: a) organizarea şi desfăşurarea activităŃii cu prudenŃă şi profesionalism, în concordanŃă cu natura şi mărimea activităŃii prestate; b) încadrarea unui număr suficient de persoane care îndeplinesc condiŃiile de calificare, pregătire şi de competenŃă profesională, în conformitate cu normele emise în aplicarea prezentei legi. Asigurătorul, pentru asigurările facultative practicate, trebuie să elaboreze: a) propriile condiŃii de asigurare, cu respectarea prevederilor legale referitoare la contractul de asigurare; b) propriile clauze de asigurare, care pot modifica condiŃiile de asigurare, în funcŃie de opŃiunea proprie sau de cea a asiguratului; c) propriile criterii de stabilire a primelor de asigurare; d) propriile reglementări şi instrucŃiuni de constatare şi lichidare a daunelor, în strictă concordanŃă cu prevederile cuprinse în condiŃiile şi în clauzele de asigurare; e) reglementări interne privind constituirea şi menŃinerea rezervelor tehnice, în funcŃie de propriul sistem de evidenŃă operativă, cu respectarea normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

1.2 ObligaŃiile de capital , solvabilitate Și fondurile de asigurare Asigurătorii trebuie să menŃină, pe parcursul derulării activităŃii,

cumulativ, atât capitalul social vărsat (sau fondul de rezervă liberă vărsat, în cazul societăŃilor mutuale), marja de solvabilitate minimă şi fondul de siguranŃă.

Potrivit dispoziŃiilor legale, asigurătorii trebuie să îşi conducă activitatea cu prudenŃă şi profesionalism, respectând normele prudenŃiale specifice.

Fondul de rezervă liberă vărsat reprezintă totalul sumelor cu care membrii societăŃii mutuale au contribuit la fondurile acesteia.

Spre deosebire de asigurătorul societate pe acŃiuni, societatea mutuală de asigurări este o persoană juridică civilă ai cărei membri sunt deopotrivă asiguraŃi şi asigurători.

Atât capitalul social vărsat, cât şi fondul de rezervă liberă vărsat se depun integral în formă bănească. Legea prevede valorile minime ale capitalului social vărsat sau ale fondului de rezervă liberă vărsat, valori care se actualizează periodic de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Capitalul social vărsat , după data aderării României la Uniunea Europeană, fondul de siguranŃă ori, în cazul unei societăŃi mutuale, fondul de rezervă liberă vărsat; Capitalul social vărsat sau, după caz, fondul de rezervă liberă vărsat nu poate fi mai mic de: 700.000 lei pentru activitatea de asigurări generale, exceptând asigurările obligatorii; 1.400.000 lei pentru activitatea de asigurări generale; 1.000.000 lei pentru activitatea de asigurări de viaŃă; Capitalul social vărsat şi fondul de rezervă liberă vărsat, stabilite se vor actualiza periodic prin norme de Comisie. Capitalul social vărsat sau, după caz, fondul de rezervă liberă vărsat, prevăzute trebuie să fie depuse integral în formă bănească, atât la constituirea, cât şi la majorarea acestora. La majorarea capitalului social cu aport în numerar echivalent valută se va utiliza cursul valutar comunicat de Banca NaŃională a României la data efectuării subscrierii sau a vărsării acestuia. Asigurătorul trebuie să deŃină în orice moment o marjă de solvabilitate disponibilă corespunzătoare activităŃii desfăşurate de către acesta. Marja de solvabilitate disponibilă, precum şi solvabilitatea ajustată în vederea exercitării supravegherii suplimentare se calculează şi se raportează conform prevederilor stabilite prin norme emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. În funcŃie de clasele de asigurări practicate, asigurătorii sunt obligaŃi să îşi determine marja de solvabilitate minimă, ale cărei modalităŃi de calcul şi de raportare se stabilesc prin norme emise în aplicarea legii. O treime din marja de solvabilitate minimă, trebuie să constituie fondul de siguranŃă, elementele care constituie fondul de siguranŃă se stabilesc prin norme.

Mărimea fondului de siguranŃă nu poate fi mai mică decât cea prevăzută în legislaŃia europeană din domeniul asigurărilor şi va fi actualizată prin norme emise în concordanŃă cu prevederile legislaŃiei. În funcŃie de clasele de riscuri subscrise, valoarea minimă a fondului de siguranŃă se stabileş te tot prin norme pentru aplicarea legii. Pentru societăŃile mutuale, fondul de siguranŃă este cel puŃin 3/4 din valoarea minimă a fondului de siguranŃă stabilit pentru asigurători. în cazul sucursalelor ce aparŃin societăŃilor de asigurare cu sediul social în state terŃe, deschise pe teritoriul României, fondul de siguranŃă este cel puŃin jumătate din valoarea minimă a fondului de siguranŃă stabilită pentru asigurător. Pentru societăŃile care practică asigurări de viaŃă, marja de solvabilitate care trebuie menŃinută în permanenŃă nu poate fi mai mică decât capitalul social vărsat plus 4% din rezerva matematică aferentă fondului asigurărilor de viaŃă.

În funcŃie de clasele de asigurări pe care le practică, asigurătorii sunt obligaŃi să menŃină o marjă de solvabilitate minimă, adică un surplus de active astfel încât să fie în măsură să îşi garanteze obligaŃiile asumate. Potrivit normelor emise de Comisie, gradul de solvabilitate a unei societăŃi se determină ca raport între activul net şi marja de solvabilitate minimă. Pentru a preveni starea de insolvabilitate, conducerea societăŃii de asigurări trebuie să monitorizeze în permanenŃă riscurile asumate, activele, care trebuie să fie libere de sarcini, rezervele tehnice constituite, rata daunelor pe fiecare clasă de asigurări, contractele de reasigurare încheiate, politicile de investiŃii.

Marja de solvabilitate se calculează potrivit unei formule care ia în calcul o serie de elemente: volumul primelor de asigurare încasate, primele încasate din activitatea de reasigurare, totalul primelor anulate în decursul ultimului exerciŃiu financiar, totalul impozitelor şi taxelor aferente primelor de asigurare incluse în calcul, totalul daunelor nete şi al daunelor brute din ultimul exerciŃiu financiar.

De asemenea, în funcŃie de clasele de riscuri subscrise, se stabileşte valoarea fondului de siguranŃă, care, pentru asigurătorii cu sediul în România, este o treime din marja de solvabilitate minimă.

AcŃiunile emise de asigurători pot fi numai nominative. Activele unui asigurător sau reasigurător admise să reprezinte rezervele

tehnice brute trebuie să fie localizate în România sau într-un alt stat membru, pentru riscurile subscrise în România ori în alt stat membru.

Activele fiecărui asigurător admise să reprezinte rezervele tehnice nu pot fi grevate de sarcini şi nu pot face obiectul unor garanŃii de orice fel, în favoarea terŃilor.

Activele libere de sarcini admise să reprezinte rezervele tehnice constituite de sucursale stabilite pe teritoriul României, aparŃinând unor societăŃi de asigurare cu sediul social în state terŃe, trebuie păstrate în România până la valoarea minimă a fondului de siguranŃă, iar surplusul poate fi păstrat în statele membre.

Asigurătorii pot investi sau fructifica capitalul social, rezervele de capital şi rezervele tehnice în bunuri mobiliare şi imobiliare, precum acŃiuni, obligaŃiuni, alte titluri de participaŃie, depozite bancare, clădiri destinate activităŃii proprii sau închirierii.

În ceea ce priveşte fondul de asigurare se constată următoarele: – fondul de asigurare se constituie în expresie bănească chiar şi atunci

când asigurătorul îşi onorează obligaŃiile asumate prin prestaŃii în natură; – prin participarea la constituirea fondului de asigurare, la dispoziŃia unei

organizaŃii specializate, se formează o comunitate de risc; – constituirea şi utilizarea fondului de asigurare se bazează pe aplicarea

principiului mutualităŃii. De asemenea, în funcŃie de clasele de riscuri subscrise, se stabileşte valoarea fondului de siguranŃă, care, pentru asigurătorii cu sediul în România, este o treime din marja de solvabilitate minimă.

În cazul sucursalelor aparŃinând societăŃilor de asigurare cu sediul social în state terŃe, deschise pe teritoriul României, fondul de siguranŃă reprezintă cel puŃin jumătate din valoarea minimă a fondului de siguranŃă stabilită pentru asigurător.

Fondurile se constituie descentralizat, dar se utilizează în mod centralizat de către societăŃile de asigurări. Fondul de asigurare se formează în mod descentralizat, prin încasarea de prime de asigurare sau cotizaŃii, achitate de către acele persoane fizice sau juridice, care sunt interesate în înlăturarea eventualelor pagube provocate de anumite fenomene (evenimente). O caracteristică a fondului de asigurare este aceea că se constituie în vederea acoperirii unor pagube provocate de fenomene viitoare şi nesigure. Din acest fond nu sunt suportate pierderile determinate de folosirea şi consumarea normală a acestora sau de diminuarea valorii lor din diverse motive.

Fondul de asigurare se utilizează în mod centralizat pentru: a) plata indemnizaŃiei de asigurare la acoperirea pagubelor provocate de

fenomenele, evenimentele sau accidentele în cadrul asigurărilor de bunuri şi de răspundere civilă, respectiv plata sumelor asigurate la asigurările de persoane;

b) plata despăgubirilor şi pentru finanŃarea unor acŃiuni cu caracter preventiv, acolo unde este cazul;

c) acoperirea cheltuielilor administrativ-gospodăreşti şi pentru constituirea unor fonduri de rezervă care să fie la dispoziŃia societăŃii de asigurări sau a organizaŃiei mutuale de asigurare etc.

La societăŃile mutuale de asigurări, fiecare membru are calitatea atât de asigurat, cât şi de asigurător, iar contribuŃiile acestora se regularizează la sfârşitul fiecărui an.

Fondul de rezervă liber vărsat reprezintă totalul sumelor cu care membrii societăŃii mutuale au contribuit la fondurile acesteia.

La asigurările de viaŃă, sub aspect financiar, avem de-a face cu o activitate de intermediere financiară între persoanele fizice asigurate, care achită prime în mod eşalonat şi solicitanŃii de resurse financiare suplimentare. Ca urmare, asigurările de viaŃă oferă persoanelor fizice nu numai o protecŃie ca atare, dar şi un instrument de economisire şi de fructificare a resurselor băneşti. Totodată, societăŃile de asigurări, atunci când dispun de resurse băneşti, apar pe piaŃa financiară cu o ofertă de capital, atât pentru plasamente, cât şi pentru acordarea de împrumuturi, fie pentru acoperirea unor deficite bugetare, fie pentru finanŃarea unor investiŃii.

Asigurările de pagube (daune), având esenŃialmente caracter de despăgu-bire, reunesc asigurările de bunuri şi de răspundere civilă şi au ca scop repararea prejudiciului care ameninŃă patrimoniul asiguratului.

Caracterul aleatoriu al daunelor este dat de faptul că volumul daunelor nu se poate cunoaşte dinainte, dar se poate aproxima prin calcule bazate pe teoria probabilităŃilor.

Asigurătorii care practică asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (RCA) pe teritoriul României şi în afara lui au obligaŃia de a constitui Fondul comun Carte Verde. ToŃi asigurătorii autorizaŃi să practice asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (clasa 10 lit. B din lege, cu excepŃia răspunderii civile a transportatorului) trebuie să constituie Fondul de protecŃie a victimelor străzii, denumit în continuare Fond.

Fondul se constituie ca asociaŃie, persoană juridică de drept privat fără scop patrimonial, în conformitate cu prevederile legale referitoare la asociaŃii şi fundaŃii, ale prezentei legi şi ale normelor din domeniu.

Actul constitutiv al asociaŃiei, precum şi modificările ulterioare vor fi avizate în prealabil de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Fondul este condus de un consiliu director format din 5 membri, care sunt supuşi avizului prealabil al Comisiei.

Un membru al consiliului director al Fondului va fi numit de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Membrii Fondului sunt obligaŃi să contribuie printr-o cotizaŃie la constituirea şi menŃinerea stabilităŃii financiare a acestuia, proporŃional cu volumul primelor brute încasate din vânzarea asigurării de răspundere civilă care acoperă daune ce rezultă din folosirea vehiculelor terestre, cu excepŃia răspunderii civile a transportatorului, până la acoperirea tuturor obligaŃiilor de plată.

Nivelul cotizaŃiei şi termenele de plată ale acesteia se stabilesc anual de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Cuantumul cotizaŃiei este de până la 5% din volumul primelor brute încasate pentru această asigurare.

Bugetul de venituri şi cheltuieli al Fondului, precum şi rectificările acestuia se aprobă de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

În caz de deficit, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate majora în cursul anului nivelul cotizaŃiei.

Fondul se constituie în scopul: a) de a furniza informaŃii persoanelor vătămate prin accidente de vehicule, în calitate de centru de informare (CEDAM); b) de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule, dacă: - vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligaŃia să încheie o astfel de asigurare; - în termen de 3 luni de la data la care a adresat o cerere de despăgubire, persoana rezidentă în România care a suferit un prejudiciu ca urmare a unui accident de circulaŃie produs pe teritoriul unui stat situat în limitele teritoriale de acoperire, cu excepŃia României, sau pe teritoriul unui stat terŃ al cărui birou naŃional a aderat la sistemul Carte Verde, de un vehicul care are locul obişnuit de staŃionare într-un stat membru al SpaŃiului Economic European sau în

ConfederaŃia ElveŃiană, nu a primit un răspuns motivat de la societatea de asigurare a vehiculului vinovat de producerea accidentului sau de la reprezentantul de despăgubiri al acesteia ori dacă societatea de asigurare respectivă nu şi-a desemnat un reprezentant de despăgubire pe teritoriul României sau dacă în termen de două luni de la data producerii accidentului societatea de asigurare nu poate fi identificată. Fondul îndeplineşte aceste atribuŃii în calitate de organism de compensare.

Asigurătorii menŃionaŃi au obligaŃia să desemneze în fiecare stat aparŃinând SpaŃiului Economic European şi în ConfederaŃia ElveŃiană un reprezentant însărcinat cu regularizarea daunelor provocate de vehicule supuse obligaŃiei de asigurare în România rezidenŃilor în aceste state, cu condiŃia ca accidentul să se producă pe teritoriul unui alt stat decât statul de reşedinŃă al persoanei vătămate.

Fondul are legitimare procesuală activă în orice proces împotriva persoanelor aflate într-o relaŃie juridică cu el, pentru obligaŃiile de plată achitate sau care urmează cu certitudine să fie achitate de Fond.

Actul prin care se constată şi se individualizează obligaŃia de plată a unui asigurător la Fond constituie, potrivit legii, titlu de creanŃă.

La data scadenŃei, titlul de creanŃă devine titlu executoriu, în baza căruia Fondul va declanşa procedura silită de recuperare a creanŃelor, conform dispoziŃiilor Codului de procedură civilă.

În vederea recuperării sumelor cheltuite, Fondul are drept de regres împotriva entităŃii care a determinat prejudiciul.

Anual, Fondul va prezenta Consiliului Comisiei un raport de activitate, ale cărui formă şi conŃinut sunt stabilite prin norme de aplicarea legii.

Raportul va fi însoŃit de situaŃiile financiare anuale, întocmite potrivit legislaŃiei în vigoare şi auditate în conformitate cu prevederile legii .

În termen de 6 luni de la sfârşitul anului precedent Fondul va publica un raport, ale cărui formă şi conŃinut sunt stabilite prin norme .

Modul de constituire, de utilizare şi de plasament al sumelor băneşti la dispoziŃia Fondului, precum şi persoanele îndreptăŃite a fi despăgubite se stabilesc prin norme de aplicarea a legii de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Dimensiunea economică a asigurării o reprezintă acoperirea daunelor (pagubelor) provocate de anumite fenomene (evenimente), dintr-un fond de asigurare creat din colectarea primelor de asigurare plătite de către asiguraŃi şi având ca destinaŃie:

– plata daunelor; – crearea unui fond de rezervă (din care se vor achita daunele mari); – acoperirea cheltuielilor administrative ale societăŃii. Trebuie subliniat faptul că fondul de asigurare se constituie în vederea

acoperirii unor pagube provocate de evenimente viitoare şi nesigure, deci aceste fonduri nu acoperă pierderi cauzate de utilizarea normală a unor bunuri sau de

diminuarea valorii lor din diverse motive . Asigurarea oferă avantajul că membrii comunităŃii afectaŃi de producerea riscului asigurat, primesc din fondul de asigurare, cu titlu de indemnizaŃie (despăgubire), sume care pot depăşi de câteva ori cuantumul contribuŃiei acestora la fondul respectiv.

Daunele materiale şi financiare suferite sunt despăgubite din fondurile special create din primele de asigurare plătite de asiguraŃi, fiind achitate de către societatea de asigurări persoanei asigurate, respectiv, titularului asigurării. Însă, despăgubirile se plătesc asiguratului numai în urma producerii acelor pagube generate de riscuri asigurate, ce au fost stipulate prin contractul de asigurare.

Dimensiunea financiară este determinată, pe de o parte, de faptul că nu toate poliŃele de asigurare au ca rezultat producerea riscurilor, iar pe de altă parte, de decalajul în timp, între momentul încasării primelor şi momentul plăŃii despăgubirilor. Ca atare, societăŃile de asigurări investesc sumele încasate sub forma primelor de asigurare, sporind disponibilităŃile existente.

La asigurările de viaŃă, există posibilitatea economisirii, care reprezintă de fapt o altă funcŃie a asigurărilor. Astfel, asiguraŃii, prin poliŃele de asigurare, au posibilitatea ca alături de protecŃie, să beneficieze la expirarea contractului de asigurare, de suma asigurată şi în plus, pot să participe la profitul obŃinut din sumele investite.

Fondul de asigurare are două componente: - fondul curent, care este constituit prin alocarea unei părŃi din primele de

asigurare încasate într-un an şi care serveşte la achitarea despăgubirilor din anul respectiv;

- fondul de rezervă care se realizează prin alocarea unei părŃi din profitul total. Fondul de rezervă al societăŃii de asigurări este destinat să acopere cheltuielile cu plata despăgubirilor ori de câte ori volumul acestora depăşeşte fondurile stabilite în acest scop din încasările curente.

Se recurge la acest fond doar în situaŃia în care recvenŃa şi intensitatea pagubelor au valori mai mari decât cele luate în considerare la stabilirea primei nete de asigurare.

În cazul asigurătorilor cu activitate compozită, care desfăşoară atât asigurări de viaŃă, cât şi anumite clase de asigurări generale, este obligatoriu un management separat al celor două activităŃi, astfel încât să nu fie prejudiciate interesele asiguraŃilor.

Profiturile care se obŃin din derularea uneia dintre activităŃi trebuie să nu fie folosit pentru îmbunătăŃirea activităŃii celeilalte. Acest fapt se admite cu totul excepŃional, după aprobarea expresă dată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Nici transferul de active nu este admis de la o activitate către alta, decât după aprobarea prealabilă a Comisiei. Pentru fiecare dintre cele două activităŃi se calculează separat o marjă de solvabilitate disponibilă, iar transferul între cele două activităŃi, în cazul când una dintre cele două marje de solvabilitate este

insuficientă, nu se admite decât în cazuri excepŃionale, în condiŃiile stabilite şi aprobate în prealabil de Comisie.

Activele aferente fondului asigurărilor de viaŃă nu pot fi grevate de garanŃii reale: gaj sau ipotecă. Asigurătorul poate schimba, la un preŃ de piaŃă rezonabil, unele active ce aparŃin fondului asigurărilor de viaŃă cu alte active care îi aparŃin, dacă dovedeşte, în scris, Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor că valoarea activelor utilizate depăşeşte valoarea totală a obligaŃiilor aferente fondului asigurărilor de viaŃă.

În temeiul dispoziŃiilor art. 23 din Legea nr. 32/2000, un asigurător poate realiza, pe baza unui acord, un transfer de portofoliu de asigurări, prin care o parte sau întreaga sa activitate de asigurare este transferată altui asigurător.

Transferul parŃial de portofoliu poate să includă o întreagă clasă de asigurări sau cel puŃin un risc asigurat inclus într-o clasă.

Transferul de portofoliu include transferarea drepturilor şi obligaŃiilor ce decurg din contractele de asigurare subscrise de asigurătorul cedent, respectiv rezervele tehnice aferente portofoliului cedat, concomitent cu transferarea activelor admise să acopere aceste rezerve, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Acordul transferului de portofoliu va cuprinde în mod obligatoriu clauze clare şi complete referitoare la încetarea răspunderii asigurătorului cedent şi începerea răspunderii asigurătorului cesionar.

Transferul de portofoliu este considerat încheiat la data semnării procesului-verbal de predare-primire a portofoliului transferat, dar nu mai târziu de data stabilită prin acordul de transfer de portofoliu. Procesul-verbal de predare-primire a portofoliului transferat va fi transmis Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în termen de cel mult 5 zile de la data semnării acestuia de către părŃile implicate în transfer.

Transferul nu este valabil fără aprobarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Dacă, proiectul acord de transfer de portofoliu este aprobat, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor emite o decizie şi dispune evidenŃierea separată a subscrierilor aferente portofoliului transferabil efectuate după data proiectului de acord de transfer de portofoliu şi până la data semnării procesului-verbal de predare-primire a portofoliului transferat, atunci când apreciază că interesele asiguraŃilor, contractanŃilor şi beneficiarilor sunt protejate în totalitate.

În cazul în care transferul de portofoliu include şi contracte de asigurări de viaŃă, acordul trebuie verificat şi confirmat şi de un actuar desemnat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. În cazul în care transferul de portofoliu cuprinde contracte de asigurare de răspundere civilă pentru pagube produse terŃilor prin accidente de autovehicule, asigurătorul cedent trebuie să informeze asiguraŃii asupra reprezentanŃelor de despăgubire, după încheierea transferului de portofoliu.

Aprobarea transferului de portofoliu se solicită Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în condiŃiile legii, şi în cazul în care asigurătorul fuzionează, se divizează sau intră în procedura de redresare financiară, reorganizare sau

lichidare, după caz. Decizia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor prin care se aprobă transferul de portofoliu devine opozabilă terŃilor după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I. 1.3 ObligaȘiile auditorului financiar Auditorul financiar va întocmi un raport anual, însoŃit de opinia sa, din care să rezulte dacă situaŃiile financiare prezintă o imagine fidelă a poziŃiei financiare, a performanŃei financiare, a fluxurilor de trezorerie şi a celorlalte informaŃii referitoare la activitatea desfăşurată, conform standardelor profesionale publicate de Camera Auditorilor Financiari din România. De asemenea, auditorul financiar va analiza practicile şi procedurile controlului şi auditului intern şi, dacă consideră că acestea nu sunt corespunzătoare, va face recomandări asigurătorului pentru remedierea lor şi va furniza, la solicitarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, orice detalii, clarificări, explicaŃii referitoare la datele cuprinse în situaŃiile financiare ale asigurătorului.

Auditorul financiar al unui asigurător trebuie să informeze Comisia de Supraveghere a Asigurărilor de îndată ce, în exercitarea atribuŃiilor sale, a luat cunoştinŃă despre orice act sau fapt, în legătură cu asigurătorul ori cu entităŃile care au legătură cu acesta ț se referă la: o încălcare a legii sau a reglementărilor ori a actelor emise în aplicarea acesteia, prin care sunt stabilite condiŃiile de autorizare şi de desfăşurare a activităŃii asigurătorului; este de natură să afecteze situaŃia patrimonială a asigurătorului sau buna sa funcŃionare; poate conduce la un refuz din partea auditorului de a-şi exprima opinia asupra situaŃiilor financiare ale asigurătorului sau la exprimarea de către acesta a unei opinii cu rezerve. Transmiterea către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a informaŃiilor de mai sus nu constituie o încălcare a oricărei restricŃii privind divulgarea de informaŃii şi nu va atrage nici un fel de răspundere asupra persoanei în cauză. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează Camera Auditorilor Financiari din România privind orice încălcare a legii din domeniu în vederea luării de către aceasta a măsurilor necesare pentru remedierea acestor încălcări.

SecȘiunea a-2-a ObligaȘia constituirii rezervelor tehnice Pentru a-şi desfăşura activitatea, asigurătorul care practică asigurări generale este obligat să constituie şi să menŃină următoarele rezerve tehnice: - rezerva de prime - se calculează lunar prin însumarea cotelor-părŃi din primele brute subscrise, aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încât diferenŃa dintre volumul primelor brute subscrise şi această rezervă să reflecte primele brute alocate părŃii din riscurile expirate la data calculării;

rezerva de daune - se creează şi se actualizează lunar, în baza estimărilor pentru avizările de daune primite de asigurător, astfel încât fondul creat să fie suficient pentru acoperirea plăŃii acestor daune;

- rezerva de daune neavizate - se creează şi se ajustează cel puŃin la încheierea exerciŃiului financiar, dacă reglementările interne ale asigurătorului nu prevăd altfel, în baza estimărilor acestuia, a datelor statistice sau a calculelor actuariale, pentru daunele întâmplate, dar neavizate;

- rezerva de catastrofă - se creează prin aplicarea lunară a unui procent de minim 5% asupra volumului de prime brute subscrise, aferente contractelor care acoperă riscuri catastrofale, până când fondul de rezervă atinge cel puŃin nivelul reŃinerii proprii sau 10% din acumularea răspunderilor asumate prin contractele ce acoperă riscuri catastrofale;

- rezerva pentru riscuri neexpirate - se calculează pe baza estimării daunelor ce vor apărea după închiderea exerciŃiului financiar, aferente contractelor de asigurare încheiate înainte de acea dată, în măsura în care valoarea estimată a acestora depăşeşte suma dintre rezerva de prime şi primele care urmează să se mai încaseze la aceste contracte;

- rezerva de egalizare - se calculează în anii cu rezultate tehnice favorabile pentru constituirea surselor de acoperire a daunelor în anii în care rezultatele tehnice vor fi nefavorabile.

Pentru categoria asigurărilor de viaŃă,; se constituie rezerve tehnice, inclusiv rezerve matematice. Rezervele matematice se stabilesc pe baza calculelor actuariale, se administrează separat de rezervele de prime pentru celelalte tipuri de asigurări şi reasigurări şi se constituie din cotele-părŃi corespunzătoare riscurilor neexpirate în anul în care s-au încasat primele. Asigurătorul care exercită o activitate de asigurări generale are obligaŃia să constituie şi să menŃină următoarele rezerve tehnice: În calculul rezervelor prevăzute se includ sumele estimate pentru daune şi costurile de lichidare a acestora, după deducerea părŃii ce urmează să fie recuperată de la reasigurători. Mărimea rezervelor tehnice, constituite şi menŃinute, nu poate fi mai mică decât mărimea obŃinută prin calculul acestor rezerve, potrivit metodologiei stabilite prin norme. Sumele transferate rezervelor tehnice, constituite şi menŃinute în condiŃiile legii, reprezintă obligaŃii ale asigurătorului şi se deduc din veniturile acestuia pentru determinarea profitului. În cazurile în care contractul de asigurare prevede încasarea primelor şi plata despăgubirilor în valută, rezervele tehnice aferente se pot constitui şi menŃine în valută. Evaluarea se va efectua în conformitate cu prevederile normelor de aplicare alegii.

Se pot stabilii alte categorii de rezerve tehnice prin norme, iar prevederile legii se aplică şi acestor categorii.

Registrul special al activelor admise să acopere rezervele tehnice

În perioada desfăşurării activităŃii sale, fiecare societate de asigurare trebuie să Ńină la sediul ei central un registru special al activelor admise să acopere rezervele tehnice calculate şi menŃinute în conformitate cu reglementările prevăzute de prezenta lege şi ale normelor date în aplicarea acesteia.

În situaŃia exercitării de către societatea de asigurare a unei activităŃi de asigurare generală sau a unei activităŃi de asigurare de viaŃă, aceasta este obligată să Ńină la sediul ei central registrul special pentru categoria de activitate respectivă.

Valoarea totală a activelor înscrise, evaluate în conformitate cu prevederile legale în vigoare, trebuie să fie, în orice moment, cel puŃin egală cu valoarea rezervelor tehnice.

În situaŃia în care un activ înscris în registru este grevat de sarcini în favoarea unui creditor sau a unui terŃ, cu consecinŃa indisponibilizării unei părŃi din valoarea acestui activ pentru acoperirea angajamentelor, această situaŃie se înscrie în registru, iar suma indisponibilă nu este inclusă în valoarea totală .

Dacă un activ admis să acopere rezervele tehnice este grevat de sarcini în favoarea unui terŃ sau a unui creditor, fără a îndeplini condiŃiile prevăzute de lege, ori dacă un astfel de activ este grevat de sarcini în favoarea unui creditor sau a unui terŃ ori dacă un creditor are un drept de a cere compensarea creanŃei sale cu creanŃa societăŃii de asigurare, în caz de insolvenŃă şi faliment ale acesteia, această situaŃie se înscrie în registru, iar acelor active li se aplică prevederile legale în vigoare. ComponenŃa activelor înscrise în registru conform , în momentul deschiderii procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, nu trebuie să se modifice şi nu se poate opera vreo schimbare în registru, cu excepŃia corectării erorilor pur materiale, decât cu avizul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi cu aprobarea judecătorului-sindic.

Sub rezervă, lichidatorii trebuie să adauge la valoarea activelor respective toate veniturile obŃinute din fructificarea lor, precum şi valoarea primelor încasate în activitatea în cauză între momentul deschiderii procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului şi cel al plăŃii daunelor aferente activităŃii de asigurare sau, după caz, cel al transferului de portofoliu.

Dacă produsul realizării unor active este mai mic decât valoarea lor estimată în registre, lichidatorii sunt obligaŃi să furnizeze o justificare privind acest lucru Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, precum şi judecătorului-sindic.

Prevederile mai sus se aplică şi reasigurătorilor. Categoriile de active admise să acopere rezervele tehnice ale

asigurătorului, regulile de dispersare a plasamentelor, precum şi coeficientul de lichiditate se stabilesc prin norme, la elaborarea cărora se va Ńine seama de categoriile şi de clasele de asigurări practicate.

Activele admise să acopere rezervele tehnice ale asigurătorului aflat în procedură de lichidare constituie gajul general al asiguraŃilor creditori, creanŃele acestora bucurându-se de prioritate absolută faŃă de orice alte creanŃe în ceea ce priveşte aceste active. Un asigurător, reasigurător poate realiza, pe baza unui acord, un transfer de portofoliu de asigurări, reasigurări, prin care o parte sau întreaga activitate de asigurare este transferată altui asigurător, reasigurător.

Transferul va cuprinde transferul de datorii, drepturi, obligaŃii sau proprietăŃi.

Transferul nu este valabil fără aprobarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Aprobarea transferului de portofoliu se solicită Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în condiŃiile legii, şi în cazul în care asigurătorul, reasigurătorul fuzionează, se divizează, intră în procedura de redresare financiară, reorganizare sau lichidare, după caz.

Orice potenŃial asigurat poate să încheie un contract de asigurare cu oricare asigurător autorizat de către o autoritate competentă din statele membre.

Asigurătorii trebuie să comunice asiguraŃilor sau potenŃialilor asiguraŃi, înainte de semnarea contractului de asigurare, cel puŃin următoarele informaŃii: durata contractului, modul de derulare a acestuia, suspendarea sau rezilierea contractului, mijloacele şi termenele de plată a primelor, metodele de calcul şi distribuŃie a bonificaŃiilor, modalităŃile de soluŃionare a reclamaŃiilor privind contractele, precum şi alte informaŃii necesare pe durata derulării contractului, în conformitate cu normele emise în aplicarea prezentei legi. Asigurătorii şi brokerii de asigurare efectuează operaŃiunile de asigurare şi de reasigurare de regulă în lei, iar dacă îşi asumă obligaŃii de plată în monedă străină, aceste operaŃiuni se efectuează în monedă străină, potrivit legii.

Asigurătorii se pot asocia în uniuni profesionale care să le reprezinte interesele colective faŃă de autorităŃile publice, să studieze probleme de interes comun, să promoveze cooperarea, să informeze membrii asociaŃiei şi publicul şi să organizeze serviciile de interes comun; de asemenea, pot adera la uniuni internaŃionale de profil, cu respectarea obligaŃiilor ce decurg din actele constitutive ale acestora.

Asigurătorii pot încheia înŃelegeri referitoare la coasigurare, pool-uri şi alte forme de cooperare specifice, în vederea asigurării sau reasigurării unor riscuri, în conformitate cu normele ți legislația în domeniu.

Asigurătorii emitenŃi de documente internaŃionale de asigurare, Carte Verde, vor constitui Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, în conformitate cu prevederile ConvenŃiei InternaŃionale Carte Verde. Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România este o asociaŃie profesională, independentă şi autonomă, care, în baza ConvenŃiei InternaŃionale Carte Verde, are rol de reglementare a activităŃii asigurătorilor emitenŃi de documente internaŃionale de asigurare.

Asigurătorii care practică asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (RCA) se vor afilia la Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România.

Asigurătorii care primesc autorizaŃia de a practica asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (RCA) sunt obligaŃi să se afilieze în termen de maximum 30 de zile de la primirea autorizaŃiei la Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România.

SecȘiunea a-3-a ObligaȘia riscului asigurat Și a dispersiei riscului

3.1 ObligaȘia riscului asiguratorului

ViaŃa oamenilor a fost şi este ameninŃată de cele mai imprevizibile feno-mene pe care le comportă natura şi activitatea complexă pe care aceştia o dezvoltă.

Indiferent cât de multă grijă acordăm evitării problemelor sau protecŃiei familiei şi a bunurilor personale, riscul există în viaŃa noastră, aducând pierderi materiale şi financiare. Riscul, ca element de bază de la care porneşte o asigurare, este utilizat în sensul negativ al evenimentelor pe care nu le dorim. Cu toate acestea de-a lungul vremii oamenii au găsit forŃa necesară nu numai refacerii bunurilor distruse, dar şi găsirii de noi metode pentru a se proteja în cazul pericolelor.

În asigurări, riscul apare ca un element obligatoriu, esenŃial, deoarece: – este un eveniment viitor, posibil, dar incert, la care sunt supuse bunurile

(patrimoniul), viaŃa sau sănătatea unei persoane; – fără acest element nu poate exista un raport de asigurare valabil; – producerea lui nu se realizează prin fapta intenŃionată a asiguratului. ExistenŃa riscului sub toate formele sale atrage după sine necesitatea

asigurărilor, care au rolul de a permite oamenilor, dacă nu evitarea riscului, măcar diminuarea sau înlăturarea consecinŃelor sale.

Prin risc asigurat, se înŃelege evenimentul sau un grup de fenomene care, în eventualitatea producerii şi datorită urmărilor pe care le-ar putea avea, îl obligă pe asigurător, prin lege sau contract, să plătească asiguratului (sau beneficiarului asigurării) o despăgubire sau o sumă asigurată.

Fiind condiŃie principală a asigurării, riscul este considerat ca o întâmplare nedorită. Din punct de vedere al asigurării, nu se pot asigura decât acele evenimente prin a căror producere pot apărea pierderi.

Pentru ca un fenomen (eveniment) generator de pagube să poată constitui un risc asigurat, acesta trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiŃii:

– producerea fenomenului (evenimentului) pentru care se încheie asigu-rarea să fie posibilă, deoarece dacă un anumit bun nu este ameninŃat de nici un fel de risc, asigurarea acestuia nu devine necesară; de precizat, că evenimentele inevitabile nu sunt cuprinse în asigurare;

– fenomenul (evenimentul), trebuie să aibă, în toate cazurile, un caracter întâmplător;

– producerea fenomenului (evenimentului) trebuie să nu depindă de voinŃa asiguratului, a beneficiarului asigurării sau a persoanelor care trăiesc şi convieŃuiesc împreună cu acesta;

– producerea evenimentului, întrucât nu depinde de voinŃa asiguratului, beneficiarului asigurării sau a asigurătorului, trebuie să fie urmare a hazardului;

– acŃiunea fenomenului (evenimentului), trebuie să poată fi înregistrată în evidenŃa statistică, astfel încât, datele din evidenŃa statistică referitoare la un anumit fenomen (eveniment) trebuie să permită stabilirea pe o perioadă cât mai îndelungată a frecvenŃei şi intensităŃii producerii acestuia;

– apariŃia evenimentului să se producă cu o anumită frecvenŃă, respectiv să aibă o anumită regularitate;

– posibilitatea producerii evenimentului să fie reală, respectiv să prezinte o ameninŃare pentru persoana asigurată;

– fenomenul să fie evaluabil, cuantificabil, preferându-se exprimarea sa valorică.

– riscul să lipsească în momentul încheierii contractului de asigurare, dar să fie posibilă producerea lui în timpul derulării acestuia.

Pentru ca un eveniment să poată fi considerat risc asigurabil , acesta trebuie să îndeplinească şi următoarele condiŃii:

– să existe posibilitatea producerii lui, cu o probabilitate cuprinsă între 0 şi 1;

– să prezinte un anumit grad de periculozitate pentru asigurat; – să fie suportabil, ca mărime şi frecvenŃă, din punct de vedere financiar

de către asigurător; – să fie incert, adică asupra momentului şi intensităŃii lui să planeze

incertitudinea. Neîndeplinirea obligaŃiei de înştiinŃare a asigurătorului despre producerea

evenimentului asigurat în termenul prevăzut în contractul de asigurare acordă asigurătorului dreptul de a refuza plata indemnizaŃiei, dacă din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat şi întinderea pagubei.

Managementul riscului oferă elementele necesare pentru răspunsul la complexitatea monitorizării riscului. Conceptul de management al riscului constă atât în prevenirea şi minimizarea producerii unor evenimente, cât şi în procesul de identificare, selecŃie şi cuantificare (evaluare) al acestora. Managementul riscului este de mare utilitate în adoptarea unor măsuri de limitare a pierderilor care ar putea să apară.

Un prim element în procesul de management al riscului constă în identificarea acestuia, prin inspecŃia de risc, experienŃă, chestionarele de analiză a situaŃiei etc.

SelecŃia riscurilor reprezintă operaŃiunea efectuată de către asigurători, având scopul de a elimina riscurile cu probabilitate mare de producere.

Cuantificarea riscului sau evaluarea acestuia exprimă determinarea probabilităŃii de a se produce, precum şi impactul financiar pe care îl poate avea în cazul producerii.

O etapă foarte importantă o reprezintă recomandarea şi decizia asupra modalităŃii de transfer al riscului prin asigurare, combinând cel puŃin trei elemente: cea mai bună acoperire, o primă de asigurare negociată, un asigurător capabil să suporte rapid eventualele daune.

Managerul de risc există de obicei în marile companii, acesta având rolul de a atrage atenŃia asupra riscurilor care ameninŃă la un moment dat activitatea companiei, dar şi de a elabora programe de asigurare sau alte metode de prevenire. Prin dotarea clădirilor cu sisteme de alarmă împotriva furturilor, cu detectoare de fum şi stingătoare de incendiu, se implementează practic o parte a unui sistem de management al riscului.

Cazul asigurat, sau sinistrul, reprezintă fenomenul (evenimentul) asigurat care s-a produs deja, iar pentru înlăturarea consecinŃelor lui s-a încheiat asigurarea. Pentru ca un eveniment să fie considerat caz asigurat, trebuie să întrunească existenŃa a şase elemente şi anume:

– obiect sau activitate acoperită; – risc acoperit; – consecinŃe acoperite; – amplasament acoperit; – circumstanŃe acoperite; – perioadă de timp acoperită. Oamenii, precum şi societatea în ansamblul ei, în decursul existenŃei lor,

sunt supuşi unei multitudini de riscuri. Procesul de identificare, cuantificare, cercetare a reacŃiei la riscuri, reducerea probabilităŃii de a se produce un risc, implementarea unor măsuri şi decizii de limitare a producerii pagubelor este definit astăzi ca un transfer al riscului.

Prin intermediul unor societăŃi specializate, asigurarea transferă riscul de la o persoană la un grup de persoane şi, astfel, pot fi mai uşor compensate financiar daunele suferite. În consecinŃă, asigurarea realizează transferul riscului de la persoanele fizice şi juridice către societăŃile de asigurări care îşi asumă riscul.

Asigurarea se bazează pe împărŃirea riscului, prin participarea cu sume mici (cote minime) la acoperirea daunelor suferite de către asiguraŃi. De fapt, activitatea de asigurare reprezintă împărŃirea, respectiv dispersia riscului.

Asigurarea este o activitate economico-socială, care constă în protecŃia persoanelor fizice şi juridice în calitate de asiguraŃi împotriva diverselor riscuri, fiind realizată de către societăŃi specializate, în calitate de asigurători.

Activitatea de asigurare este o „activitate exercitată în sau din România, care desemnează, în principal, oferirea, intermedierea, negocierea, încheierea de contracte de asigurare şi reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune,

activitatea de regres şi de recuperare, precum şi investirea sau fructificarea fondurilor proprii şi atrase prin activitatea desfăşurată”.

Asigurarea reprezintă operaŃiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualităŃii, un fond de asigurare, prin contribuŃia unui număr de asiguraŃi, expuşi la producerea anumitor riscuri şi îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum şi pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităŃii desfăşurate”.

Prin definiŃie, asigurarea reprezintă un acord de voinŃă (sub formă de contract) între asigurat şi asigurător, prin care asigurătorul oferă asiguratului contravaloarea daunelor (sau suma asigurată) în cazul producerii riscurilor, în schimbul plăŃii de către asiguraŃi a primei de asigurare.

În principiu, asigurările înseamnă: – existenŃa comunităŃii de risc; – mutualitatea în suportarea pagubelor; – împărŃirea, respectiv, dispersia riscului. Referitor la comunitatea de risc, se impun următoarele precizări: - paguba provocată de producerea riscului asigurat se împarte între

membrii comunităŃii de risc după principiul mutualităŃii; - membrii comunităŃii de risc consimt să contribuie la suportarea în

comun a pagubelor pe care le va pricinui producerea fenomenelor; - comunitatea de risc se formează în mod spontan prin simpla participare

la constituirea fondului de asigurare aflat la dispoziŃia unei societăŃi de asigurări; - împărŃirea pagubei între membrii comunităŃii se întemeiază pe faptul că

posibilitatea producerii riscului vizează pe fiecare membru al acesteia. Ca entitate economică, societatea de asigurări îşi asumă şi administrează

riscul de a despăgubi, numai în cazul producerii unui eveniment cuprins în documentul de asigurare denumit contractul sau poliŃa de asigurare. Documentul de asigurare poate fi, după caz, nominal, la ordin sau la purtător.

Participarea la această formă de protecŃie se face în mod facultativ, prin acceptarea unor termeni şi condiŃii atât de către asigurător, cât şi de către asigurat, prin clauzele conŃinute în contractul (poliŃa) de asigurare.

Asigurătorii preiau anumite riscuri, în schimbul plăŃii de către asiguraŃi a unei sume de bani, numită primă de asigurare. Astfel, în cazul producerii unor evenimente sau fenomene supuse asigurării, asigurătorul urmează să-l despăgubească pe asigurat pentru pierderile suferite.

Ca forme de protecŃie împotriva riscurilor, practicate de-a lungul timpului se întâlnesc:

– autoasigurarea; – asigurarea propriu-zisă; – coasigurarea; – reasigurarea; – retrocedarea (retrocesiunea).

Autoasigurarea este o metodă de creare autonomă, descentralizată şi independentă a unor fonduri de rezervă de către persoane fizice şi juridice.

Din spirit de prevedere, populaŃia şi unităŃile economice pot să-şi constituie fonduri băneşti de rezervă, având rol de autoprotecŃie sau de autoasigurare. Însă, numai atunci când fondurile de autoasigurare sunt suficient de mari, populaŃia şi unităŃile economice sunt în măsură să-şi refacă bunurile materiale distruse de accidente sau de fenomene naturale imprevizibile. Un fond suficient de mare se constituie în decursul unei perioade îndelungate de timp şi poate afecta ritmul dezvoltării economice a unităŃii respective. Pe lângă capacitatea limitată de constituire a fondului de autoprotecŃie, apare inconvenientul imobilizării unor mijloace necesare pentru acoperirea pagubelor.

Constituirea unui fond de rezervă generează costuri suplimentare pentru o unitate economică. Aceasta, deoarece fondul de rezervă trebuie să aibă un grad ridicat de lichiditate, pentru a putea fi folosit imediat în caz de necesitate. În con-cluzie, costul autoprotecŃiei este mai ridicat decât cel al unei asigurări propriu-zise.

Ca metodă, autoasigurarea este foarte rar utilizată, deoarece nu poate fi eficientă decât în cazul în care capacitatea financiară a firmei este foarte mare, iar frecvenŃa riscurilor este foarte redusă. Autoasigurarea nu respectă principiul fundamental al asigurării, care este principiul mutualităŃii. Deşi este bazată pe prevedere, autoasigurarea, ca formă de protecŃie, este neeconomică, dificil de realizat şi în cea mai mare parte, insuficientă. Paguba poate interveni într-un moment în care rezervele constituite sunt precare. Rezerve semnificative nu-şi pot constitui nici măcar agenŃii economici puternici. Pe de altă parte, sumele imobilizate în rezervele respective nu pot fi utilizate în activitatea economică, ceea ce afectează eficienŃa acesteia.

Asigurarea propriu-zisă este diferită de autoasigurare, deoarece presupune existenŃa comunităŃii de risc şi mutualitatea în compensarea daunelor, a prejudiciilor şi a răspunderii faŃă de terŃele persoane care au suferit prejudicii. Astfel, asigurarea propriu-zisă este o operaŃiune prin care asigurătorul, organizând pe principiul mutualităŃii un număr mare de asiguraŃi, expuşi la producerea anumitor riscuri, îi indemnizează doar pe aceia dintre ei care suferă un sinistru, pe seama fondului comun constituit din primele încasate.

Pentru ca asigurătorul să poată indemniza efectiv toate sinistrele garantate, el trebuie să organizeze mutualitatea riscurilor după reguli matematice riguroase.

Asiguratul, prin despăgubirile primite, este repus în situaŃia financiară pe care a avut-o înainte de producerea unui eveniment asigurat. Acest lucru exprimă scopul principal al unei asigurări, compensarea pierderilor suferite de către asigurat, şi nu obŃinerea de către acesta a unui profit de pe urma asigurării.

Din punct de vedere tehnic, asigurarea presupune: – existenŃa riscului;

– faptul că un asigurător organizează, în baza principiului mutualităŃii, un număr mare de asiguraŃi;

– indemnizarea celor care suferă un sinistru se efectuează pe seama unui fond comun constituit din primele încasate;

– organizarea mutualităŃii se realizează după reguli matematice riguroase. ProtecŃia prin asigurare se realizează prin intermediul societăŃilor de

asigurări, funcŃionează în baza unei legislaŃii, a unor norme şi principii economice, care urmăresc protejarea persoanelor ce consimt să participe la fondurile financiare.

Cheltuielile necesare reparaŃiei unui bun asigurat sau înlocuirii acestuia pot cuprinde în limita sumei asigurate, menŃionate în poliŃă, costul la data daunei al reparaŃiilor, refacerii, restaurării, recondiŃionării sau înlocuirii părŃilor avariate sau distruse, precum şi al manoperei.

Specifice domeniului asigurărilor sunt următoarele trăsături: a) calitatea de intermediar financiar; b) ramură prestatoare de servicii; c) caracterul aleatoriu al fenomenelor generatoare de pagube; e) asigurările se bazează pe principiul mutualităŃii. PotenŃialii asiguraŃi recurg la asigurare numai dacă prima de asigurare pe

care ar trebui să o achite este suficient de redusă, comparativ cu mărimea pagubei pe care ar trebui să o suporte dacă s-ar produce fenomenul (evenimentul) respectiv. În cazul în care prima este prea ridicată, asigurarea îşi pierde atractivitatea pentru potenŃialii clienŃi.

În sfera asigurărilor directe, pe lângă asigurarea propriu-zisă intră şi coasigurare, care acoperă situaŃia în care, dat fiind valoarea bunurilor asigurabile precum şi numărul lor, riscurile vizate, fiind greu de asumat de către o singură societate de asigurări, asiguratul încheie contractul de asigurare cu mai multe societăŃi, care participă la acoperire fiecare în cotă parte, pentru aceeaşi perioadă. Astfel, „coasigurarea este operaŃiunea prin care doi sau mai mulŃi asigurători subscriu acelaşi risc, fiecare asumându-şi o cotă-parte din acesta. Fiecare coasigurător răspunde faŃă de asigurat numai în limita sumei pentru care s-a angajat prin contract”.

În condiŃiile producerii evenimentului asigurat, fiecare asigurător urmează să contribuie la acoperirea daunei proporŃional cu contribuŃia sa la acoperirea riscului.

Ca formă de protecŃie împotriva riscurilor, coasigurarea se utilizează, în mod deosebit, atunci când valoarea bunului asigurat este foarte mare şi, în consecinŃă, nicio societate de asigurări nu poate să-şi asume răspunderea preluării în întregime, pe contul său, a întregului risc.

În cazul coasigurării se pot întâlni următoarele situaŃii: - asiguratul nu poate încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul

efectiv, consecinŃă directă a riscului; - între asigurat şi fiecare asigurător există raporturi de asigurare distincte;

- între asigurători nu se practică solidaritatea convenŃională. Datorită existenŃei unor bunuri de valori imense, care depăşesc cu mult

capacitatea financiară a unor societăŃi de asigurări, acestea nu doresc să preia în contul lor, riscuri enorme.

De aceea, la rândul lor, caută să obŃină protecŃie prin reasigurare. Reasigurarea este operaŃiunea de asigurare a unui asigurător de către alt

asigurător, primul fiind reasigurat, iar al doilea, reasigurător. De fapt, reasigurarea este un contract încheiat între asigurătorul iniŃial,

care devine reasigurat şi o societate de reasigurare, care devine reasigurător. În acest caz, reasigurătorul cedează o parte din prima de asigurare

iniŃială, respectiv o parte din riscurile iniŃiale, urmând ca, în situaŃia producerii riscurilor asigurate, reasigurătorul să plătească o parte din despăgubire asigurătorului iniŃial. În realitate, asigurătorii încheie mai multe contracte de reasigurare.

Prin reasigurare: a) asigurătorul, în calitate de reasigurător, primeşte prime de reasigurare,

în schimbul cărora contribuie, potrivit obligaŃiilor preluate, la suportarea indemni-zaŃiilor pe care reasiguratul le plăteşte la producerea riscului care a făcut obiectul reasigurării;

b) asigurătorul, în calitate de reasigurat, cedează prime de reasigurare, în schimbul cărora reasigurătorul contribuie, potrivit obligaŃiilor preluate, la suportarea indemnizaŃiilor pe care reasiguratul le plăteşte la producerea riscului care a făcut obiectul reasigurării;

Reasigurarea nu stinge obligaŃiile asigurătorului şi nu stabileşte niciun raport juridic între asigurat şi reasigurător.

Reasigurătorul, doreşte şi el să obŃină o protecŃie pentru portofoliul său de afaceri, printr-un contract de retrocedare. În această nouă relaŃie contractuală, reasigurătorul este supranumit retrocedent, iar societatea ce preia riscurile de la el este supranumită retrocesionar (societate de asigurare, reasigurare). Această operaŃiune se numeşte retrocesiune, întrucât reasigurătorul poate ceda, la rândul său, o parte din riscul acceptat.

Prin retrocesiune se cedează o parte din prime, din risc şi din cuantumul despăgubirilor.

Atunci când activitatea de asigurare se bazează pe o dispersie cât mai mare a riscului, acoperirea pagubei este suportată de un număr mare de persoane fizice sau juridice, în cote foarte mici în comparaŃie cu dimensiunea pagubei.

Asigurarea prezintă trei aspecte: juridic, economic şi financiar. Abordarea juridică trebuie efectuată prin prisma contractului de asigurare

şi a legii cu privire la activitatea de asigurare, care, în calitate de generatoare de drepturi şi obligaŃii în materie de asigurări, se completează reciproc. Contractul de asigurare este un act juridic care prevede obligaŃia asiguratului de a plăti prima de asigurare, precum şi obligaŃia asigurătorului de a achita indemnizaŃia

de asigurare la producerea riscului asigurat, fie asiguratului, fie beneficiarului asigurării, în limitele şi în termenele convenite.

Potrivit Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, (modificată şi completată), „prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea unui anumit risc, să plătească asiguratului sau beneficiarului asigurării, despăgubirea (indemnizaŃia) sau suma asigurată, în limitele şi la termenele convenite”. Contractul de asigurare îşi pierde valabilitatea atunci când şansa de realizare a evenimentului este de 100%.

În domeniul asigurărilor, termenul general de prescripŃie nu se aplică în cazul drepturilor asiguraŃilor asupra sumelor rezultate din rezerva de prime, ce se constituie la asigurările de persoane.

SecȘiunea a-4-a Evaluarea sumei , normei, primei Și a pagubei de asigurare

Suma asigurată reprezintă partea din valoarea de asigurare (supusă riscului), pe care asigurătorul urmează să o plătească în cazul producerii fenomenului (evenimentului) şi pentru care asigurătorul îşi asumă răspunderea în cazul producerii riscului asigurat, în condiŃiile în care s-a încheiat asigurarea.

Suma asigurată reprezintă în toate cazurile limita maximă a răspunderii asigurătorului şi constituie un element care se află la baza calculului primei de asigurare.

Suma asigurată se stabileşte în mod diferit, după cum sunt asigurările, obligatorii sau facultative. La asigurările obligatorii, suma asigurată are un cuantum, de regulă fix, stabilit prin lege. La asigurările facultative, ea se stabileşte pe baza propunerii asiguratului şi în limita prevederilor legale.

În cazul asigurărilor obligatorii de bunuri, suma asigurată se stabileşte pe baza normelor de asigurare.

Norma de asigurare reprezintă suma asigurată, stabilită prin lege, pe unitatea de obiect asigurat. De exemplu, la clădiri norma de asigurare poate fi stabilită pe metru pătrat de suprafaŃă construită, cuantumul ei fiind fixat diferenŃiat pe mediu rural sau urban şi în funcŃie de destinaŃia construcŃiei asigurate. La culturile agricole, norma de asigurare se poate stabili la hectar, în funcŃie de felul culturilor.

Totodată, la asigurările de bunuri, suma asigurată, ca limită maximă a despăgubirilor, se poate stabili pe baza valorii bunului, rezultată în urma evaluării, în cazul în care există documente din care să reiasă valoarea sa.

La asigurările de răspundere civilă şi de persoane, suma asigurată se stabileşte de comun acord între cele două părŃi contractante, dar mai frecvent de către asigurător, conform prevederilor legale. În anumite cazuri se acceptă înscrierea în poliŃa de asigurare a unor valori declarate de asiguraŃi, dar acestea trebuie agreate de către asigurători.

Evaluarea în vederea asigurării reprezintă operaŃiunea prin care se stabileşte valoarea bunurilor în vederea cuprinderii lor în asigurare.

Prima de asigurare reprezintă suma de bani dinainte stabilită pe care asiguratul o plăteşte asigurătorului pentru ca acesta să-şi poată constitui fondul de asigurare necesar achitării despăgubirii la producerea riscului asigurat.

Ca element esenŃial al contractului de asigurare prima de asigurare, este suma de bani pe care o primeşte asigurătorul de la asigurat în schimbul protecŃiei pentru riscurile asumate.

Calculul primelor se efectuează ştiinŃific, pe baza datelor statistice şi a matematicii actuariale.

Prima de asigurare fiind stabilită în mod diferenŃiat, în funcŃie de forma de asigurare, se determină înmulŃind suma asigurată cu cotele de primă tarifară, conform relaŃiei:

Prima plătită de asigurat reprezintă prima brută (tarifară), fiind alcătuită din prima netă (pură, teoretică, cota de bază) şi adaosul de primă (suplimentul sau încărcătura primei) care acoperă cheltuielile generale de achiziŃie şi administrare ale asigurătorului şi urmăreşte obŃinerea unui profit. Prima netă este destinată acoperirii despăgubirilor şi sumelor asigurate.

Calculul primei nete Ńine seama de natura riscului, privit ca probabilitate şi intensitate. Astfel, Ńinând cont de legile statisticii, prima de asigurare este cu atât mai bine determinată, cu cât au existat un număr mai mare de cazuri pe baza cărora ea s-a determinat.

Pe o perioadă de timp determinată, de obicei un an, asigurătorul îşi elaborează propriile tarife de prime. Dacă prima se plăteşte într-o tranşă unică, asigurătorul poate să ofere o reducere.

Există, astfel, prima unică, ce se plăteşte o singură dată şi prima periodică, ce se plăteşte la anumite intervale de timp, în funcŃie de perioada de asigurare. Pe parcursul derulării contractului de asigurare, mărimea primei nu se recalculează şi deci nu se modifică.

O dată încasată de către asigurător, prima de asigurare se utilizează pentru:

– constituirea fondului de rezervă, din care se achită despăgubirile la asigurările de bunuri şi sumele asigurate în cazul asigurărilor de persoane;

– crearea fondului de rezervă destinat acoperirii despăgubirilor din anii defavorabili;

– plata cheltuielilor legate de administrarea asigurărilor şi obŃinerea unui beneficiu;

– finanŃarea diferitelor acŃiuni de prevenire a daunelor. Paguba sau dauna reprezintă pierderea în expresie bănească, intervenită

la un bun asigurat, ca urmare a producerii fenomenului împotriva căruia s-a încheiat asigurarea.

De menŃionat că asigurările de daune reprezintă atât o măsură de prevedere, cât şi de capitalizare a unor sume de bani.

Caracterul aleatoriu al daunelor este dat de faptul că volumul daunelor nu se poate cunoaşte dinainte, dar se poate aproxima prin calcule bazate pe teoria probabilităŃilor.

Întâlnim aici două situaŃii: – paguba totală, în cazul în care bunul a fost distrus în întregime; – paguba parŃială, atunci când pierderea intervenită este mai mică decât

valoarea bunului. În ceea ce priveşte rezervele de daune, prin lege se prevede un nivel

minim al lor. Despăgubirea de asigurare, plătită de către asigurător este suma de bani

pe care asigurătorul o datorează asiguratului în vederea compensării pagubei produse de riscul asigurat. Despăgubirea de asigurare poate fi în limita sumei asigurate, egală sau mai mică decât paguba, în funcŃie de principiul de răspundere al asigurătorului.

IndemnizaŃia de asigurare este suma de bani pe care asigurătorul o achită asiguratului atunci când survine cazul asigurat.

Perioada de asigurare, respectiv durata asigurării, reprezintă intervalul de timp pentru care s-a stabilit prima de asigurare şi depinde de natura asigurării. Durata asigurării, este perioada de timp în care rămân valabile raporturile de asigurare între asigurător şi asigurat, aşa cum au fost ele stabilite prin contractul de asigurare.

De regulă, acoperirea unei poliŃe se stabileşte pe o anumită perioadă de tim. Nu este suficient să se stabilească data la care începe perioada de asigurare, respectiv momentul începerii răspunderii asigurătorului, ci trebuie specificat momentul precis. De exemplu, la asigurarea bunurilor în timpul transportului pe calea ferată, răspunderea asigurătorului începe din momentul primirii bunurilor de către transportator.

La stabilirea cuantumului primei de asigurare, printre alŃi factori se Ńine seama de durata asigurării şi teritoriul acoperit.

Teritoriul acoperit prezintă în detaliu graniŃele geografice în afara cărora nu se aplică acoperirea. În funcŃie de caracteristicile obiectului asigurat, teritoriul acoperit poate fi restrâns sau extins.

CURSUL VI REGLEMENTAREA INTERMEDIARILOR ÎN ASIGURĂRI ȘI

REASIGURĂRI

SecŃiunea a 2-a. ConsideraŃii introductive privind intermediarii

în asigurări Intermediarii în asigurări şi în reasigurări sunt, după caz, înregistraŃi sau autorizaŃi de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în conformitate cu normele de aplicarea legii, sau la autoritatea competentă din statul membru de origine.

Asigurătorii nu pot exercita activităŃi de asigurare prin intermediari neautorizaŃi sau neînregistraŃi, cu excepŃia celor care, având o activitate profesională, alta decât intermedierea în asigurări, intermediază contracte de asigurare care îndeplinesc cumulativ următoarele condiŃii: contractul de asigurare intermediat necesită doar cunoştinŃe referitoare la riscul acoperit prin acesta ; nu fac parte din categoria asigurărilor de viaŃă; nu acoperă riscuri de răspundere civilă; sunt complementare altor produse sau servicii prestate de alt furnizor, atunci când acesta acoperă următoarele riscuri( întreruperea activităŃii, pierderea ori deteriorarea mărfii acelui furnizor, deteriorarea sau pierderea bagajelor, alte riscuri legate de călătoria rezervată de acel furnizor, chiar dacă contractul de asigurare intermediat acoperă riscuri din categoria asigurărilor de viaŃă ori de răspundere civilă, dacă acesta este un risc auxiliar al riscului principal legat de acea călătorie); primele anuale nu depăşesc echivalentul în lei a 500 euro şi durata contractului de asigurare intermediat, inclusiv orice reînnoire, nu depăşeşte 5 ani.

De asemenea, legea prevede expres că nu sunt considerate activităŃi de intermediere furnizarea de informaŃii în mod ocazional, în contextul unei alte activităŃi profesionale al cărei scop nu constă în oferirea de asistenŃă clienŃilor în vederea încheierii sau administrării unui contract, administrarea daunelor unui asigurător pe baze profesionale şi nici regularizarea daunelor.

Intermediarii în asigurări şi reasigurări sunt obligaŃi să pună la dispoziŃia clienŃilor, în scris, înainte de încheierea, modificarea ori reînnoirea contractului de asigurare sau de reasigurare, cel puŃin următoarele informaŃii referitoare la: denumirea (numele) intermediarului; sediul (adresa) şi registrul în care a fost înscris, precum şi modalităŃile prin care se poate verifica înscrierea; deŃinerea a minimum 10% din drepturile de vot sau din capitalul unui asigurător, respectiv reasigurător, deŃinerea de către o societate de asigurare sau o societate mamă a unei anumite societăŃi de asigurare a minimum 10% din drepturile de vot sau din capitalul intermediarului în asigurări,reasigurări; procedurile de soluŃionare amiabile sau pe cale judecătorească a eventualelor neînŃelegeri sau litigii dintre

clienŃi şi intermediar, precum şi orice alte informaŃii în conformitate cu prevederile normelor emise în aplicarea prezentei legi.

Primele de asigurare plătite de clienŃi prin intermediari în asigurări se consideră transferate asigurătorului la momentul plăŃii; despăgubirile sau sumele asigurate plătite de către asigurător prin intermediari se consideră ca fiind transferate clienŃilor numai în momentul încasării efective de către aceştia a sumelor,despăgubirilor respective.

Încasările şi plăŃile făcute în numele sau în contul asiguraŃilor sau reasiguraŃilor, reprezentând prime de asigurare sau de reasigurare ori despăgubiri, de către intermediarii în asigurări şi reasigurări se derulează prin conturi deschise la instituŃiile de credit, altele decât conturile prin care îşi derulează activitatea curentă. În caz de faliment al intermediarului în asigurări şi reasigurări, sumele consemnate în conturile prin care se derulează încasările şi plăŃile făcute în numele sau în contul asiguraŃilor ori reasiguraŃilor nu pot fi utilizate la îndestularea altor creditori decât cei menŃionaŃi în lege. Prin derogare de la prevederile prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia, intermediarii în asigurări şi reasigurări care au formă juridică de societate pe acŃiuni trebuie să deŃină capitalul social minim vărsat în conformitate cu Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi au obligaŃia de a numi în conducerea executivă cel puŃin două persoane fizice. Intermediarii în asigurări şi reasigurări care au formă juridică de societate cu răspundere limitată pot opta pentru numirea în conducerea executivă a cel puŃin două persoane fizice. Toate persoanele numite în funcŃia de administrator sau în conducerea executivă trebuie să îndeplinească criteriile şi condiŃiile pentru aprobarea persoanelor semnificative ale intermediarilor în asigurări şi reasigurări, stabilite prin norme de aplicare a legii. Orice intermediar în asigurări şi reasigurări, care nu a depus la asigurător sau reasigurător sumele încasate cu titlu de prime de asigurare sau de reasigurare, după 30 de zile de la scadenŃa prevăzută în contract, este prezumat a fi în insolvenŃă din cauza încetării plăŃilor faŃă de acesta. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va putea introduce cerere împotriva intermediarilor în asigurări şi reasigurări pentru cauzele de mai sus, pentru pornirea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenŃei.

Orice intermediar în asigurări, persoană fizică, care nu a depus la asigurător sumele încasate cu titlu de prime de asigurare, după 30 de zile de la scadenŃa prevăzută în contract, va fi de îndată executat silit de către asigurător asupra garanŃiei constituite potrivit conform legii, iar dacă garanŃia constituită nu acoperă prejudiciul, va fi urmărit potrivit legii asupra oricăror bunuri aparŃinând acestuia.

Intermediarii în asigurări şi reasigurări, persoane juridice, autorizaŃi ori înregistraŃi, după caz, în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia, sunt obligaŃi să afişeze la toate sediile, principal şi secundare, la loc vizibil, copii după certificatul de înmatriculare emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru brokerii de asigurare şi reasigurare, ori după certificatul de înregistrare emis de asigurători sau reasigurători, pentru agenŃii de asigurare sau de reasigurare, persoane juridice, după înregistrarea în registrul prevăzut la

Obiectul activităŃii de intermediere în asigurări constă în introducerea, propunerea ori îndeplinirea altor activităŃi preliminarii încheierii contractelor de asigurare sau oferirea de asistenŃă pentru administrarea ori îndeplinirea unor contracte, îndeosebi în cazul unei daune.

Dacă aceste activităŃi sunt îndeplinite de asigurător sau un angajat al asigurătorului care acŃionează în numele acestuia, ele nu sunt activităŃi de intermediere, deoarece asigurătorul este parte în contractul care se va încheia.

Intermedierea de tip bancassurance se referă la produse de asigurări care sunt complementare la produsele instituŃiilor de credit şi instituŃiilor financiare nebancare şi se desfăşoară prin reŃeaua acestor instituŃii.

SecȘiunea a-2-a Categorii de intermediari în asigurări. Legiuitorul enumeră limitativ categoriile de intermediari în asigurări.

Potrivit art. 2 pct. 55 din Legea nr. 32/2000, aceştia pot fi: broke-rul de asigurare, agentul de asigurare, subagentul şi agentul de asigurare subordonat.

Pentru a putea funcŃiona ca intermediari, aceştia trebuie să fie autorizaŃi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sau, dacă au sediul într-un stat membru UE, de autoritatea competentă din statul membru de origine.

Deşi asigurătorii nu pot, în principiu, să apeleze la intermediari neautorizaŃi, prin excepŃie, se acceptă intermedierea unor contracte de asigurare de către cei care desfăşoară o altă activitate profesională decât intermedierea în asigurări, dacă aceste contracte îndeplinesc, cumulativ, condiŃii prezentate mai sus. 2.1 Agentul de asigurare

O persoană fizică sau juridică poate desfăşura o activitate ca agent de

asigurare, dacă deŃine o autorizaŃie valabilă, scrisă, din partea unui asigurător, denumită în prezenta lege contract de agent, pentru a acŃiona în numele acestuia. Agentul de asigurare persoană fizică trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii: a) să aibă pregătirea profesională de specialitate , competenŃele, cunoştinŃele şi aptitudinile corespunzătoare exercitării acestei activităŃi, în concordanŃă cu cerinŃele prevăzute de normele emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în aplicarea legii;

b) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă profesională sau o garanŃie echivalentă furnizată de un asigurător în numele căruia agentul de asigurare lucrează sau al cărui împuternicit este, valabile pe întregul teritoriu al ComunităŃii Europene şi al statelor aparŃinând SpaŃiului Economic European, în concordanŃă cu cerinŃele prevăzute de norme; c) să nu aibă cazier judiciar pentru infracŃiuni contra patrimoniului sau pentru infracŃiuni prevăzute de legislaŃia financiar-fiscală; d) să îndeplinească cerinŃele legale în vigoare privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanŃii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenŃilor economici, autorităŃilor sau instituŃiilor; e) să se bucure de o bună reputaŃie. Agentul de asigurare persoană juridică trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii: a) să aibă ca obiect de activitate numai activitatea de agent de asigurare, cu excepŃia prevăzută de lege; b) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă; c) să nu fi fost declarat anterior în faliment şi să nu facă obiectul unei proceduri de reorganizare judiciară sau de faliment la data solicitării autorizării; d) să se bucure de o bună reputaŃie, iar denumirea agentului să cuprindă obligatoriu sintagma agent de asigurare; e) asociaŃii, acŃionarii semnificativi, precum şi persoanele semnificative, după caz, să nu aibă cazier judiciar pentru infracŃiuni contra patrimoniului sau pentru infracŃiuni prevăzute de legislaŃia financiar-fiscală; f) conducătorul executiv să îndeplinească condiŃiile privind pregătirea şi experienŃa necesare pentru a deŃine această funcŃie, conform normelor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Asigurătorii sunt obligaŃi să deschidă şi să menŃină un registru, denumit Registrul agenŃilor de asigurare, în sistem computerizat şi cu arhivarea obligatorie a tuturor modificărilor, care face parte din Registrul asigurătorilor, reasigurătorilor şi intermediarilor în asigurări şi reasigurări.

După înregistrare asigurătorii sunt obligaŃi să elibereze intermediarilor în asigurări, persoane juridice, un certificat de înregistrare, iar intermediarilor în asigurări, persoane fizice, o legitimaŃie. Anual acest registru va fi trecut pe suport hârtie, care va fi certificat pentru conformitate de conducerea executivă a asigurătorului sau reasigurătorului.

Asigurătorii sunt obligaŃi să înregistreze în registru, atât agenŃii de asigurare, persoane fizice şi juridice, cu care au încheiat contracte de agent, cât şi subagenŃii şi agenŃii de asigurare subordonaŃi, asigurătorii vor actualiza periodic toate datele din acest registru.

Datele înscrise în registrul agenŃilor se transmit în sistem computerizat atât Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, cât şi asociaŃiei sau uniunii profesionale din care face parte asigurătorul, acestea fiind permanent accesibile

publicului la sediu şi pe site-ul Internet al asigurătorului, autorităŃii de supraveghere şi asociaŃiei sau uniunii profesionale sus-menŃionate, aceste date se verifică periodic de către Comisie. CerinŃele profesionale pe care trebuie să le îndeplinească agentul de asigurare persoană fizică, datele care se înscriu în registrul agenŃilor, obligaŃiile asigurătorilor privind supravegherea agenŃilor, precum şi alte informaŃii referitoare la agentul de asigurare se stabilesc prin norme emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. AgenŃii de asigurare, persoane fizice, au dreptul să se înregistreze la camera de muncă în a cărei rază teritorială domiciliază, pentru a beneficia de dispoziŃiile legale privind vechimea în muncă, fondurile de pensii şi de asigurări sociale.

Un agent de asigurare persoană fizică sau juridică nu poate intermedia aceleaşi clase de asigurări decât pentru un singur asigurător. Dacă un asigurat a încheiat o asigurare printr-un agent de asigurare, asigurătorul în numele căruia acŃionează agentul este răspunzător faŃă de asigurat pentru toate actele sau omisiunile agentului de asigurare. AgenŃii de asigurare, persoane fizice şi juridice, şi subagenŃii înregistraŃi în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia sunt obligaŃi să includă în toate documentele emise, altele decât cele ale asigurătorilor de la care au mandat, inclusiv în corespondenŃa proprie cu terŃii, codul unic alocat prin registru, precum şi următorul înscris: "Înregistrat la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor".

AgenŃii de asigurare şi agenŃii de asigurare subordonaŃi, persoane fizice şi juridice, precum şi subagenŃii sunt obligaŃi să scrie pe toate documentele primite de la asigurătorii de la care au mandat codul unic alocat prin registru.

De la data aderării agenŃii de asigurare sau de reasigurare, persoane fizice ori juridice, care doresc să desfăşoare activitatea de intermediere în asigurări sau în reasigurări pe teritoriul altor state membre trebuie să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă valabil pe întreg teritoriul Uniunii Europene şi al statelor aparŃinând SpaŃiului Economic European, de aceeaşi valoare cu cea prevăzută pentru brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare.

Doctrina franceză a încercat să precizeze distincŃia dintre agenŃii de asigurare şi courtierii de asigurare (brokerii de asigurare), subliniind faptul că, singur, criteriul mandatului nu se dovedeşte a fi suficient, deoarece mandatul poate fi comun pentru ambele categorii de intermediari. S-a sugerat completarea acestui criteriu cu acela al permanenŃei mandatului. Agentul de asigurare va fi permanent mandatarul asigurătorului pe care îl reprezintă, chiar dacă acest mandat nu este exclusiv. în schimb, courtierul nu poate avea decât un mandat punctual, ocazional, din partea vreunui asigurător.

Interpretarea art. 2 a şi b al Directivei europene nr. 77/92 CEE din 13 decembrie 1976 evidenŃiază atât aspecte comune, cât şi diferenŃe între cele două categorii de intermediari. Astfel, ambele au ca obiect de activitate intermedierea,

apropierea asiguratului şi asigurătorului în scopul de a-i face să contracteze; pentru ambele, activitatea de intermediere poate fi însoŃită de prestări servicii (asistenŃă pentru pregătirea, încheierea, gestiunea şi executarea contractului).

Ca diferenŃe, se observă că, de regulă, courtierul nu este Ńinut în alegerea sa de către asigurător, în timp ce agentul de asigurare are această obligaŃie, mai ales atunci când a încheiat un contract cu o clauză de exclusivitate. Pe de altă parte, agentul poate acŃiona în numele şi în contul mai multor societăŃi de asigurare, iar courtierul nu face, în principiu, acest lucru.

Această delimitare impusă de directivă nu este întru totul satisfăcătoare, deoarece, pe de o parte, în cazul unui agent care este mandatar al mai multor societăŃi, nu putem afirma că este Ńinut, în alegerea sa, de un anume asigurător, iar, pe de altă parte, un courtier, poate fi, după cum am văzut, reprezentantul unui asigurător.

În dreptul german nu întâlnim o definiŃie legală a intermedierii în asigurare. Singurul criteriu de distincŃie întâlnit în acest caz este cel al misiunii permanente. în virtutea legii, agentul are ca activitate permanentă prezentarea operaŃiunilor de asigurare în numele şi în contul unei societăŃi de asigurare. Courtierul, dimpotrivă, nu este Ńinut, în virtutea legii, să prezinte în mod permanent operaŃiunile de asigurare pentru aceeaşi societate.

2.2. Brokerul de asigurare 2.2.1 CondiȘii Și cerinȘe. O persoană juridică poate desfăşura

activitate de intermediere în asigurări şi reasigurări, în calitate de broker de asigurare sau de reasigurare, dacă are o autorizaŃie din partea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Brokerul de asigurare este persoana juridică română, autorizată să negocieze pentru clienŃii săi, persoane fizice sau juridice, asiguraŃi sau potenŃial asiguraŃi, încheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare şi acordă asistenŃă înainte şi pe durata derulării contractelor ori în legătură cu regularizarea daunelor.

Brokerul de asigurare poate fi şi un intermediar dintr-un stat membru care este autorizat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să desfăşoare activităŃi de intermediere pe teritoriul României, conform dreptului de stabilire şi libertăŃii de a presta servicii. În dreptul belgian, criteriul independenŃei economice pare a fi cel semnificativ. Conform legii belgiene, numai intermediarii independenŃi pot purta titlul de courtieri sau brokeri.

Conform art. 35 alin. (5) din Legea nr. 32/2000, pentru a obŃine autorizaŃia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, un broker de asigurare trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:

a) să fie persoană juridică, în a cărei denumire să fie cuprinsă sintagma de „broker de asigurare", „broker de asigurare-reasigurare" sau „broker de reasigurare", după caz, sau într-un limbaj uzual pentru activitatea de asigurare;

b) să aibă un capital social vărsat în formă bănească, a cărui valoare nu poate fi mai mică decât un minim legal (150 milioane lei) şi actualizat prin normele CSA;

c) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă, valabil pe întreg teritoriul UE şi SpaŃiului Economic European, a cărui valoare se actualizează periodic;

d) să aibă ca obiect de activitate numai activitatea de broker de asigurare şi/sau reasigurare;

e) să nu fi fost declarat anterior în faliment şi să nu facă obiectul unei proceduri de reorganizare judiciară şi/sau de faliment la data solicitării autorizării;

g) să aibă personal angajat care să răspundă tuturor cerinŃelor profesionale; g) să menŃină un jurnal al asistenŃilor în brokeraj;

h) să pună la dispoziŃia Comisiei raportările cerute privind activitatea pe care o desfăşoară, registrele şi înregistrările contabile pe care un broker este obligat să le Ńină.

În vederea obŃinerii autorizaŃiei, solicitantul va prezenta Comisiei documente din care să rezulte că va respecta prevederile legale. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va decide asupra acordării autorizaŃiei necesare desfăşurării activităŃii în calitate de broker de asigurare şi reasigurare ori asupra respingerii cererii de autorizare, în termen de 60 de zile de la data depunerii documentaŃiei complete. Prin decizia de acordare a autorizaŃiei emise de către preşedintele Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se stabileşte data de la care brokerul de asigurare şi de reasigurare va începe să îşi desfăşoare activitatea.

Brokerii de asigurare şi de reasigurare autorizaŃi în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale normelor sunt obligaŃi să includă în toate documentele emise, inclusiv în corespondenŃa cu terŃii, codul unic alocat prin registru, precum şi următorul înscris: "Autorizat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor".

Brokerii de asigurare şi reasigurare sunt obligaŃi să scrie pe toate documentele primite de la asigurători sau reasigurători codul unic alocat prin registru.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor refuză o cerere de autorizare pentru un broker de asigurare sau de reasigurare în una dintre următoarele situaŃii: a) asociaŃii sau acŃionarii persoane fizice, precum şi persoanele semnificative, după caz, au cazier judiciar pentru infracŃiuni contra patrimoniului sau infracŃiuni prevăzute în legislaŃia financiar-fiscală; b) conducătorul executiv nu îndeplineşte condiŃiile privind pregătirea şi experienŃa pentru a deŃine această poziŃie, în conformitate cu normele elaborate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor; c) numele solicitantului induce în eroare publicul;

d) solicitantul nu respectă condiŃiile prevăzute de lege. AutorizaŃia acordată unui broker de asigurare sau de reasigurare poate fi retrasă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în cazul în care: a) aceasta constată că brokerul de asigurare sau de reasigurare se află în una dintre situaŃiile: asociaŃii sau acŃionarii persoane fizice, precum şi persoanele semnificative , după caz, au cazier judiciar pentru infracŃiuni contra patrimoniului sau infracŃiuni prevăzute în legislaŃia financiar-fiscală; conducătorul executiv nu îndeplineşte condiŃiile privind pregătirea şi experienŃa pentru a deŃine această poziŃie, în conformitate cu normele elaborate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor; numele solicitantului induce în eroare publicul etc; b) brokerul de asigurare sau de reasigurare nu a achitat taxele prevăzute de lege. c) nu a început să desfăşoare activitatea de broker de asigurare sau de reasigurare în termen de 6 luni de la data eliberării autorizaŃiei; d) într-o perioadă de 4 luni nu a trimis nici o raportare către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor; e) renunŃă la activitatea de broker de asigurare sau de reasigurare şi solicită în mod expres retragerea autorizaŃiei; f) încalcă în mod repetat dispoziŃiile legii şi ale normelor din domeniu. Comisia va publica, cel puŃin o dată pe an, în Monitorul Oficial al României, Partea I, precum şi într-o publicaŃie de largă circulaŃie lista actualizată cuprinzând brokerii de asigurare şi reasigurare autorizaŃi şi orice alte informaŃii pe care le va considera necesare în aplicarea legii.

Un broker de asigurare sau de reasigurare nu poate fi acŃionar, direct sau indirect, ori administrator la un asigurător, reasigurător, agent de asigurare sau de reasigurare ori la un agent de asigurare subordonat.

Un asigurător, reasigurător, agent de asigurare sau de reasigurare, persoană fizică ori juridică, sau un agent de asigurare subordonat, persoană fizică ori juridică, nu poate fi acŃionar, direct sau indirect, ori administrator al unui broker de asigurare sau de reasigurare.

Brokerii de asigurare şi reasigurare, sub condiŃia împuternicirii primite din partea asigurătorilor sau reasigurătorilor, au dreptul să colecteze primele, să plătească despăgubirile în numele acestora, în moneda prevăzută în contractul de asigurare sau de reasigurare, după caz, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, şi să emită documentele de asigurare sau de reasigurare în numele asigurătorului sau reasigurătorului, după caz.

Brokerii de asigurare şi de reasigurare nu îşi pot desfăşura activitatea prin agenŃi de asigurare, persoane fizice sau juridice, subagenŃi ori agenŃi de asigurare subordonaŃi, ci numai prin personal propriu şi prin asistenŃi în brokeraj.

Mandatul în brokeraj nu poate fi îndeplinit prin intermediul unui agent de asigurare sau de reasigurare, persoană fizică ori juridică, sau printr-un subagent ori agent de asigurare subordonat.

Înainte de a încheia mandatul de brokeraj cu clientul, brokerul trebuie să îi solicite un înscris din care să rezulte că acesta nu a semnat cu unul sau mai mulŃi brokeri un mandat cu acelaşi obiect.

În cazul în care clientul se consideră prejudiciat de modul cum se îndeplineşte mandatul de brokeraj are dreptul de a solicita modificarea prin înŃelegere amiabilă sau în cazul în care nu se ajunge la nici un acord are dreptul să revoce mandatul. În toate cazurile de mai sus clientul trebuie să-şi argumenteze solicitarea în scris, printr-un preaviz trimis cu cel puŃin: 10 zile calendaristice înaintea datei de solicitare a înŃelegerii amiabile; sau 30 de zile calendaristice înaintea datei de revocare a mandatului. Personalul propriu al brokerului de asigurare sau de reasigurare, care are ca principală atribuŃie de serviciu intermedierea contractelor de asigurare şi de reasigurare, va fi înscris în registru ,sistenŃii în brokeraj vor fi înscrişi în Jurnalul asistenŃilor în brokeraj.

Brokerii de asigurare şi reasigurare se pot asocia în uniuni profesionale şi pot adera la uniuni internaŃionale de profil, cu respectarea obligaŃiilor ce decurg din actele constitutive ale acestora.

Brokerilor de asigurare şi reasigurare le este interzis să facă reclamă ori publicitate remunerată pentru produsele, activitatea sau acŃiunile de orice fel ale asigurătorilor ori reasigurătorilor.

În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor constată că activitatea de publicitate a intermediarilor în asigurări şi reasigurări care au sediul social ori domiciliul, după caz, în România nu respectă aceste reguli, aplică sancŃiunile prevăzute de lege. Toate rapoartele, documentele şi solicitările brokerilor de asigurare şi reasigurare, precum şi corespondenŃa de orice fel a acestora cu Comisia de Supraveghere a Asigurărilor vor fi semnate, după caz, numai de persoanele semnificative. Orice împuternicire dată unei alte persoane, emisă inclusiv de administratori sau de administratorul unic, în cazul în care acesta din urmă nu face parte din conducerea executivă, este nulă de drept. Prin derogare de la prevederile menționate, când conducerea este asigurată de o singură persoană, în cazuri bine justificate, persoanele stabilite pot împuternici o altă persoană din cadrul brokerului de asigurare ,reasigurare, pentru a duce la îndeplinire obligaŃiile legale. Împuternicirea, care trebuie să indice perioada pentru care se acordă, va fi trimisă în cel mult două zile calendaristice de la emiterea ei, spre înştiinŃare, la Comisie.

Prin excepŃie , brokerii de asigurare , reasigurare pot desfăşura activităŃi de marketing al fondului de pensii administrat privat şi al prospectului schemei de pensii facultative, cu respectarea dispoziŃiilor legale în vigoare.

Brokerii de asigurare, reasigurare sunt obligaŃi să prezinte Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor situaŃiile financiare anuale, precum şi alte documente, rapoarte ori informaŃii cerute de aceasta, la termenele şi în formele stabilite prin norme emise în aplicarea prezentei legi sau prin avize, decizii ori circulare. Brokerii de asigurare , reasigurare pot fructifica ori investi capitalul social, veniturile realizate din activitatea de intermediere în asigurări sau în reasigurări, precum şi rezervele de capital în bunuri mobiliare ori imobiliare (depozite bancare, acŃiuni, obligaŃiuni, alte titluri de valori mobiliare, imobile destinate activităŃii proprii sau închirierii).

Veniturile din activitatea de închiriere a imobilelor pot reprezenta maximum 15% din veniturile aferente activităŃii de intermediere în asigurări. Un broker de asigurare care solicită autorizarea , achită la depunerea cererii de autorizare o taxă de autorizare de 30.000.000 lei; cuantumul taxelor de autorizare se actualizează periodic prin decizie a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în funcŃie de indicele preŃurilor comunicat de Comisia NaŃională pentru Statistică.

Brokerii de asigurare , reasigurare achită, din momentul acordării autorizaŃiei de funcŃionare pe durata valabilităŃii acesteia, o taxă de funcŃionare, stabilită anual de Comisia, de maximum 0,3% din veniturile din activitatea de brokeraj aferente perioadei pentru care sunt datorate.

După data aderării României la Uniunea Europeană, taxa de funcŃionare, se poate majora până la maximum 0,5% din veniturile din activitatea de brokeraj aferente perioadei pentru care sunt datorate, în raport cu obligaŃiile ce revin Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, după dobândirea statutului de stat membru al Uniunii Europene.

Pentru nevirarea la termen a taxei de funcŃionare ,se calculează majorări de întârziere, în conformitate cu reglementările în vigoare privind colectarea creanŃelor bugetare.

Cât privețte capitalul social minim, prin derogare de la dispoziŃiile art. 35 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 32/2000, care prevăd pentru brokerul de asigurare un capital social minim de 150 milioane lei, în cazul când intermediarii în asigurări şi reasigurări au forma juridică a societăŃii pe acŃiuni, capitalul social minim trebuie să fie în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990.

Brokerul de asigurare autorizat va trebui să includă în toate documentele emise înscrisul „Autorizat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor" şi codul unic alocat prin registru.

2.2.2 ObligaȘii Și informare ale brokerului de asigurare Potrivit art. 8 alin. (1) din Norma privind informaŃiile pe care asigurătorii

şi intermediarii în asigurări trebuie să le furnizeze clienŃilor, brokerul de asigurare va trebui să îşi informeze clientul cu privire la faptul că, dacă este împuternicit de către asigurător, are dreptul să colecteze primele, să plătească

despăgubirile în numele acestora, în moneda prevăzută în contractul de asigurare, după caz, şi să emită documentele de asigurare în, numele asigurătorului.

De asemenea, brokerul trebuie să îşi informeze clienŃii dacă informaŃiile despre contractul de asigurare propus sunt furnizate în baza studiului condiŃiilor unui număr suficient de mare de contracte de asigurare disponibile pe piaŃă, care îi dau posibilitatea să facă o recomandare fundamentată şi profesională, conform cerinŃelor formulate de clienŃi în mandatul de brokeraj.

În literatura juridică franceză, s-a arătat că principala obligaŃie a brokerului (courtierului) de asigurare este de a favoriza încheierea operaŃiunii care face obiectul contractului de brokeraj. În acest scop, brokerul de asigurări trebuie să facă toate demersurile necesare pe piaŃa naŃională sau internaŃională a asigurărilor pentru a găsi cea mai bună variantă de garanŃie pentru asigurat, în funcŃie de specificul riscului asigurat.

În ceea ce priveşte natura juridică a acestei obligaŃii, se apreciază a fi una de mijloace, iar nu de rezultat. Brokerul se angajează că va face tot ce îi stă în putinŃă pentru a plasa riscul, dar nu poate să garanteze viitorului asigurat că îl va plasa în condiŃiile pe care acesta le doreşte şi în termenul cerut. Brokerul va răspunde pentru neîndeplinirea acestor obligaŃii dacă nu caută cu rapiditate şi cu grijă, pentru protecŃia intereselor asiguratului, acoperirea pe care acesta o doreşte, dacă va contacta în acest scop un asigurător care nu este susceptibil să satisfacă interesele clienŃilor săi sau dacă nu urmăreşte instrucŃiunile clienŃilor săi cu privire la clauzele inserate în poliŃă.

ObligaŃia de plasament a asigurării este însoŃită de obligaŃia de informare exactă şi precisă asupra riscului. Brokerul de asigurare trebuie să îl informeze pe clientul său dacă propunerea pe care a făcut-o unui asigurător a fost sau nu acceptată de acesta sau dacă a fost modificată.

Neîndeplinirea acestor obligaŃii pe parcursul negocierii contractului nu îi poate fi reproşată brokerului decât dacă, la rândul său, a fost informat în mod precis şi cu bună-credinŃă de către propriul client.

Brokerul de asigurare va răspunde în situaŃia în care plasează asigurarea cu întârziere, timp în care sinistrul s-a produs. De asemenea, brokerul va răspunde faŃă de asigurat în cazul când a plasat riscul pentru o primă mai mare decât nivelul maxim fixat de către asigurat, fără a cere acordul asiguratului în acest sens.

Brokerul va răspunde faŃă de clientul său şi dacă îl sfătuieşte să nu încheie deloc o asigurare, în condiŃiile în care l-ar putea sfătui să o încheie sub condiŃie suspensivă.

Răspunderea brokerului se va angaja dacă are iniŃiative intempestive sau neconforme cu instrucŃiunile asiguratului, cum ar fi modificarea unei poliŃe fără franşiză într-o asigurare cu franşiză, care nu acoperă riscul în mod convenabil. De asemenea, se va angaja răspunderea brokerului de asigurare în cazul în care garanŃiile cuprinse în nota de acoperire nu sunt conforme cu instrucŃiunile

clientului său. Proba existenŃei şi conŃinutului acestor instrucŃiuni revin clientului care se prevalează de ele.

În ceea ce priveşte alegerea de către broker a partenerului contractual al asiguratului, doctrina franceză apreciază că obligaŃiile brokerului se pot schematiza sub forma a patru afirmaŃii: brokerul de asigurare este garantul identităŃii şi existenŃei asigurătorului; brokerul trebuie să aleagă un asigurător a cărui solvabilitate să fie notorie; în alegerea sa, brokerul trebuie să opteze pentru un asigurător autorizat să acopere riscul asiguratului; brokerul trebuie să informeze clientul despre un eventual interes personal în alegerea asigurătorului.

Brokerul trebuie să se informeze exact asupra identităŃii asigurătorului, deoarece va răspunde faŃă de asigurat dacă negociază încheierea contractului cu un asigurător neînmatriculat, neluat în evidenŃele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, neautorizat să acopere clasele de riscuri pentru care asiguratul doreşte să încheie contractul.

Cu privire la solvabilitatea asigurătorului, trebuie observat că brokerul nu va răspunde, în principiu, pentru insolvabilitatea niciunuia dintre clienŃii săi, nici chiar pentru a asigurătorului. Brokerul este dator însă să se informeze asupra stării financiare a asigurătorului, asupra marjei de solvabilitate a acestuia şi va răspunde faŃă de asigurat numai în situaŃia în care ascunde acestuia anumite date relevante despre situaŃia financiară a asigurătorului, care ar fi determinat un asigurat prudent să nu încheie contractul.

Cu atât mai mult, răspunderea sa va fi angajată atunci când brokerul a apelat la un asigurător a cărui insolvabilitate era notorie.

Această obligaŃie a brokerului de asigurare este una de mijloace, iar nu de rezultat, asiguratului revenindu-i obligaŃia să facă proba neîndeplinirii acestor obligaŃii. Astfel, obligaŃia brokerului de a se informa cu privire la existenŃa, independenŃa, capacitatea de a contracta a asigurătorului şi chiar cu privire la solvabilitatea sa, este obligaŃie de diligentă, brokerul fiind obligat să facă toate demersurile pentru a obŃine aceste date. I se poate reproşa însă brokerului de asigurare alegerea unui asigurător notoriu insolvabil sau rău platnic.

Brokerul de asigurare este obligat să îi furnizeze asiguratului toate informaŃiile despre contractul pe care îl încheie. Aceasta presupune informarea precisă despre riscurile acoperite şi excluse de la garanŃie, despre durata contractului, importanŃa declaraŃiei de risc, sancŃiunile prevăzute în contract pentru neîndeplinirea obligaŃiilor contractuale, necesitatea plăŃii primei într-un anumit termen, despre orice alte clauze relevante pentru decizia încheierii contractului.

ObligaŃia de informare nu se execută numai în faza prealabilă încheierii contractului, adică a negocierii, ci şi pe parcursul derulării contractului de asigurare, dacă brokerul a fost mandatat în acest sens de către asigurat.

Brokerul de asigurare poate răspunde de omisiunile asiguratului său în cuprinsul declaraŃiei de risc, dacă acestea sunt rezultatul faptei sale, în calitate de

mandatar al asiguratului, în acest caz, el va putea fi obligat să repare prejudiciul cauzat clientului său.

În cazul coasigurării, în situaŃia în care un coasigurător se retrage, brokerul trebuie să îl informeze imediat pe asigurat şi să găsească un înlocuitor pentru coasigurător.

Într-o asigurare de bunuri, dacă nu se poate stabili că brokerul a micşorat în mod voit valoarea reală a bunului asigurat, prevăzând în contract o sumă asigurată mai mică, nu putem considera că brokerul are obligaŃia de a face el însuşi operaŃiunile de evaluare a bunului şi riscurilor, deoarece nu are competenŃa necesară şi nici nu trebuie să suporte cheltuielile pentru expertiză.

Brokerul de asigurare trebuie să îl informeze pe asigurat despre refuzul asigurătorului de a garanta un risc nou sau agravat sau, în cazul expirării contractului fără o reînnoire tacită, despre apropierea termenului de încetare a contractului.

ObligaŃia de informare implică furnizarea unor informaŃii exacte. De exemplu, brokerul va fi în culpă dacă, prin reticenŃa sa, îl lasă să creadă pe clientul său că a obŃinut o garanŃie pentru toate riscurile pe care le-a avut în vedere şi pentru care 1-a mandatat sau că trebuie să plătească integral prima de asigurare la încheierea contractului, iar nu în tranşe periodice. De asemenea, va fi în culpă dacă îi comunică asiguratului că are o asigurare pe deplin valabilă, deşi a formulat doar o ofertă de a contracta, iar asigurătorul încă nu a acceptat oferta.

Brokerul de asigurare are obligaŃia de a-şi sfătui clientul atât înainte de încheierea contractului, pe parcursul derulării acestuia, cât şi în caz de sinistru.

Cu ocazia analizei modului de plasare a asigurării, de alegere a asigurătorului, am arătat care sunt principalele sfaturi pe care brokerul de asigurare este obligat să le dea clientului său înainte de încheierea contractului de asigurare.

Pe parcursul derulării contractului, brokerul trebuie să îşi consilieze asiguratul asupra necesităŃii de executare cu bună-credinŃă a tuturor obligaŃiilor contractuale. Trebuie să vegheze asupra termenelor de plată a primelor de asigurare, asupra momentului producerii sinistrului, asupra riscului de prescripŃie extinctivă a drepturilor asiguratului.

În cazul producerii riscului asigurat, brokerul care este însărcinat cu primirea indemnizaŃiei din partea asigurătorului, nu o va putea accepta decât după consultarea asiguratului; de asemenea, el trebuie să îşi sfătuiască asiguratul să refuze o indemnizaŃie insuficientă, neconformă cu prevederile contractuale.

ObligaŃia de asistenŃă decurge, de regulă, din obligaŃia de consiliere, pentru că, de cele mai multe ori, brokerul nu numai că îşi sfătuieşte clientul, dar îl şi asistă în derularea principalelor etape din viaŃa contractului de asigurare. Chiar dacă nu îşi asumă expres obligaŃia de a încheia contractul în numele asiguratului, brokerul îl asistă în momentul încheierii contractului, al completării

declaraŃiei de risc, al plăŃii primelor, declarării sinistrelor, modificării contrac-tului, reînnoirii contractului etc.

Pentru îndeplinirea obligaŃiilor de informare, consiliere, asistenŃă a clientului său, brokerul de asigurare trebuie să facă o serie de verificări atât înainte de încheierea contractului, cât şi pe parcursul executării. Astfel, se consideră că, în etapa încheierii contractului de asigurare, brokerul trebuie să verifice acceptarea riscurilor de asigurător în condiŃiile în care au fost solicitate de asigurat, modul în care sunt stipulate condiŃiile de garanŃie, riscurile acoperite şi pe cele excluse de la garanŃie, corectitudinea declaraŃiilor asiguratului, modul de redactare a poliŃei de asigurare, precum şi elementele tehnice ale riscului pentru a observa modul în care ele au fost luate în considerare de către asigurător. Brokerul de asigurare nu este obligat să facă un calcul pentru evaluarea bunurilor asigurate, dacă nu a fost însărcinat în mod expres în acest scop. în schimb, dacă a fost împuternicit pentru aceasta, va răspunde de eventualele erori de calcul.

Pe parcursul derulării contractului, trebuie să verifice modul de plată a primelor de asigurare, schimbarea condiŃiilor de risc, data la care încetează contractul şi posibilitatea reînnoirii lui.

În caz de sinistru, brokerul va verifica modul în care se derulează inspecŃia de risc şi întocmirea dosarului de daune. De asemenea, va verifica nivelul indemnizaŃiei de asigurare, modul în care se face plata, intervenŃia prescripŃiei bienale etc.

Din examinarea atribuŃiilor brokerului de asigurare, rezultă că, spre deosebire de agenŃii de asigurare, care apără interesele asigurătorilor, brokerii sunt persoane juridice care apără cu prioritate interesul asiguraŃilor în raportul cu societăŃile de asigurare şi recomandă asigurările cele mai avantajoase pentru clienŃii lor, împotriva riscurilor care ameninŃă patrimoniul şi activitatea acestora. Din această cauză, brokerul de asigurare este mai mult decât un intermediar, este un specialist în gestionarea riscurilor şi un bun cunoscător al pieŃei de asigurări.

Brokerul de asigurare trebuie să găsească asiguratului tipul de asigurare care i se potriveşte cel mai bine, iar aceasta presupune negocierea în vederea încheierii celei mai avantajoase asigurări pentru clientul său. Activitatea brokerului se poate extinde şi asupra perioadei ulterioare încheierii contractului, prin acordarea de asistenŃă în ce priveşte plata periodică a primelor de asigurare, urmărirea plăŃilor cu titlu de despăgubire etc.

Întrucât brokerii de asigurare apără interesele asiguraŃilor, este firesc să existe o independenŃă totală între ei şi asigurători. Din nefericire, această independenŃă are doar caracter relativ, fiind afectată de faptul că, pentru activitatea lor, brokerii de asigurare sunt remuneraŃi de către asigurător printr-o taxă de brokeraj ce reprezintă un procent din primele pe care asigurătorii le încasează de la asiguraŃi. Din această cauză, aderăm la susŃinerea potrivit căreia remunerarea directă a brokerului, de către asigurat, ar contribui în mai mare măsură la asigurarea unei independenŃe în raporturile cu asigurătorul.

IndependenŃa care trebuie să existe între un asigurător şi un broker de asigurare se reliefează prin două interdicŃii legale.

Prima interdicŃie priveşte obiectul de activitate al asigurătorului şi brokerului de asigurare.

Obiectul de activitate al asigurătorului trebuie să fie exclusiv activitatea de asigurare, furnizarea de informaŃii despre produsele de asigurare nu poate fi considerată activitate de intermediere. De asemenea, autorizarea brokerului de asigurare este condiŃionată de caracterul exclusiv al obiectului său de activitate, care este cel de intermediere.

A doua interdicŃie este prevăzută în art. 35 alin. (9) şi art. 35 alin. (91) din Legea nr. 32/2000. Astfel, prin art. 35 alin. (9) din Legea nr. 32/2000, brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare este privat de posibilitatea de a fi acŃionar, direct sau indirect, ori administrator la un asigurător, reasigurator, agent de asigurare sau de reasigurare sau la un agent de asigurare subordonat. în acelaşi timp, art. 35 alin. (91) prevede că un asigurător, reasigurator, agent de asigurare sau de reasigurare, persoana fizică sau juridică, sau un agent de asigurare subordonat, persoană fizică sau juridică, nu poate fi acŃionar, direct sau indirect, ori administrator al unui broker de asigurare, reasigurare.

Deşi, de regulă, brokerul de asigurare este apărătorul intereselor asiguraŃilor, legiuitorul recunoaşte posibilitatea acestuia de a reprezenta interesele asigurătorului, întrucât potrivit dispoziŃiilor art. 35 alin. (10) din Legea nr. 32/2000, brokerii de asigurare, sub condiŃia împuternicirii primite din partea asigurătorilor, sunt îndreptăŃiŃi să colecteze primele, să plătească despăgubirile în numele acestora şi să emită documente de asigurare în numele asigurătorului sau reasiguratorului, după caz. Calitatea brokerului de asigurare de a putea fi mandatar al asigurătorului este prevăzută astfel expres.

2.2.3 Contractul brokerului de asigurare. În ceea ce priveşte obiectul de activitate al broke-rilor de asigurare, din

definiŃia legală a activităŃii de intermediere, se desprinde concluzia că acesta are trei părŃi componente: negocierea în vederea încheierii contractelor de asigurare şi reasigurare, acordarea de asistenŃă înainte şi pe durata derulării contractelor şi acordarea de asistenŃă în legătură cu regularizarea daunelor.

Brokerul execută în principal o activitate de mediere, de mijlocire, de punere faŃă în faŃă a clientului său, asiguratul (într-un contract de reasigurare) sau potenŃialul asigurat (într-un contract de asigurare), cu asigurătorul, în scopul încheierii unui contract.

Însă, aceasta nu înseamnă că legiuitorul a înŃeles să excludă posibilitatea brokerului de a-1 reprezenta pe clientul său, în baza unui contract de mandat, la încheierea unui contract cu societatea de asigurare sau reasigurare. Intermedierea este înŃeleasă astfel într-un sens larg, presupunând, în primul rând, o activitate de prestare de servicii, dar fără să excludă reprezentarea.

Mandatul de brokeraj este contractul dintre un asigurat sau un potenŃial asigurat, în calitate de mandant, şi brokerul de asigurare şi/sau reasigurare, în calitate de mandatar, prin care se încredinŃează mandatarului negocierea sau încheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare, acordarea de asistenŃă înainte şi pe durata derulării contractului ori în legătură cu regularizarea daunelor.

Între contractul de intermediere şi contractul de mandat există două diferenŃe esenŃiale. Prima priveşte natura prestaŃiei ce face obiectul contractului de intermediere, iar cea de a doua se referă la reprezentare.

Spre deosebire de mandat, care are ca obiect un act juridic, contractul de intermediere sau de courtage are ca obiect un act material - intermedierea. Apoi, mandatul presupune reprezentarea, adică încheierea actului de către mandatar în numele şi în contul mandantului, pe când intermediarii nu încheie actul în numele şi în contul părŃilor a căror tranzacŃie o intermediază. Rolul lor este de a facilita încheierea contractului, de a pune faŃă în faŃă părŃile contractante, de a le prezenta condiŃiile ofertei şi acceptării, în scopul de a ajuta la încheierea contractului. Intermediarul nu este nici reprezentant, nici comisionar al părŃilor. El doar îi arată asiguratului care sunt cele mai avantajoase asigurări pe care le poate încheia.

Nimic nu împiedică însă cumularea intermedierii cu un mandat special, expres sau tacit, în care va funcŃiona reprezentarea.

Dacă analizăm, comparativ, dispoziŃiile legale care definesc activitatea de intermediere cu cele care definesc mandatul de brokeraj, vom observa că nu totdeauna intermedierea presupune un mandat cu reprezentare dat brokerului. Atunci când acestuia nu i se dă dreptul să încheie contractul de asigurare în numele asiguratului sau potenŃialului asigurat, vom fi în prezenŃa unei intermedieri, iar nu a unui mandat. Intermedierea presupune prestaŃii specifice ce aparŃin fazei prealabile încheierii contractului şi care se pot finaliza cu încheierea acestuia de către părŃi, fără ca brokerul să semneze, ca mandatar, încheierea contractului, ci, cel mult, să pregătească încheierea sa şi să o asiste. Dacă actele juridice sunt făcute în numele şi în contul asiguratului, în baza unui contract prin care brokerul de asigurare are acest drept, suntem în prezenŃa unui mandat de brokeraj. Deşi în definiŃia mandatului de brokeraj, legiuitorul se referă atât la negocierea, cât şi la încheierea contractului, adică are în vedere atât faza prealabilă încheierii contractului, adică negocierea, cât şi încheierea propriu-zisă a contractului, brokerul nu va fi mandatar al părŃii decât dacă i se recunoaşte dreptul de a participa personal la încheierea contractului în numele şi în contul mandantului său.

Dacă activitatea sa se rezumă la negocierea viitorului contract, suntem în prezenŃa unei intermedieri, dar nu a unui mandat propriu-zis, chiar dacă, lato sensu, legea îl defineşte mandat de brokeraj.

Legiuitorul confundă, în această situaŃie, în mod nepermis, intermedierea cu mandatul.

Cât privețte remuneraŃia brokerului, pe lângă diferenŃele legate de natura prestaŃiei şi de incidenŃa reprezentării, putem adăuga şi o altă distincŃie, cum este cea legată de remuneraŃia brokerului. Dacă acesta are doar rolul unui simplu mediator, el nu va încasa taxa de brokeraj decât dacă intermedierea a avut succes, adică dacă s-a încheiat contractul de asigurare. în cazul în care potenŃialul asigurat şi brokerul au încheiat un contract de mandat, mandatarul va avea dreptul de a fi remunerat dacă a depus diligentele necesare, chiar în situaŃia în care mandatul nu este dus la bun sfârşit.

Brokerul poate să fie ales ca mandatar nu numai al asiguratului, dar şi al celeilalte părŃi, adică al asigurătorului. În asemenea cazuri, îi vor reveni drepturi şi obligaŃii referitoare la încheierea contractului de asigurare, la încasarea primelor, eliberarea chitanŃelor, regularizarea sinistrelor care i-au fost declarate, eliberarea certificatului de asigurare în numele şi în contul asigurătorului şi altele. în acest sens, în temeiul art. 35 alin. (10) din Legea nr. 32/2000, brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare, sub condiŃia împuternicirii primite din partea asigurătorilor şi/sau reasiguratorilor, au dreptul să colecteze primele, să plătească despăgubirile în numele acestora, în moneda prevăzută în contract şi cu respectarea prevederilor legale şi să emită documentele de asigurare sau de reasigurare în numele asigurătorului sau reasiguratorului, după caz.

2.2.4 AsistenŃii în brokeraj. Mandatul de brokeraj poate fi adus la îndeplinire de către brokerii de

asigurare prin intermediul asistenŃilor în brokeraj. Potrivit dispoziŃiilor art. 2 lit. (C) pct. 57' din Legea nr. 32/2000, aceştia sunt persoanele fizice sau juridice care, în baza unui contract cu un broker de asigurare şi/sau de reasigurare, primesc o împuternicire în legătură cu un mandat de brokeraj al acestuia şi, sub acoperirea contractului de răspundere profesională a brokerului în cauză, trebuie să întreprindă anumite activităŃi necesare pentru a aduce la îndeplinire mandatul de brokeraj. AsistenŃii în brokeraj sunt singurii care, alături de brokerii de asigurare, pot îndeplini mandatul de brokeraj şi nu trebuie confundaŃi cu personalul propriu al brokerilor de asigurare. Pentru a-şi putea desfăşura activitatea, asistenŃii în brokeraj se înscriu în Jurnalul asistenŃilor în brokeraj. Contractul de brokeraj nu poate fi executat prin intermediul agenŃilor de asigurare, subagenŃilor sau agenŃilor de asigurare subordonaŃi.

Nimic nu poate împiedica părŃile să încheie un contract cu dublă reprezentare, adică brokerul să reprezinte, în acelaşi timp, atât pe asigurat, cât şi pe asigurător. în astfel de cazuri, cei trei participanŃi la încheierea contractului de asigurare acŃionează pe faŃă, cu bună-credinŃă şi în deplină cunoştinŃă de consecinŃele conduitei brokerului, pentru a se evita, de exemplu, anularea contractului pentru doi reticent sau pentru nerespectarea obligaŃiei de loialitate.

Subiect al dublei reprezentări poate fi nu numai brokerul, ci şi agentul de asigurare, atunci când, atât asigurătorul, cât şi asiguratul, au încredere deplină în corectitudinea şi competenŃa acestuia, motive pentru care fiecare îi conferă

calitatea de mandatar pentru a încheia în numele şi în contul lor contractul de asigurare.

2.3. Agentul de asigurare 2.3.1. NoȘiune Și condiȘii de autorizare

În art. 2 lit. (C) alin. (58) din Legea nr. 32/2000, a fost definit agentul de asigurare ca fiind acea „persoană fizică sau juridică împuternicită, în baza autorizării unui asigurător sau reasigurator, să încheie în numele şi în contul asigurătorului sau reasiguratorului, contracte de asigurare ori de reasigurare cu terŃii, conform condiŃiilor stipulate în contractul de mandat încheiat, fără să aibă calitatea de asigurător,reasigurator, broker de asigurare sau de reasigurare".

Activitatea agenŃilor de asigurare se poate desfăşura prin intermediul subagenŃilor de asigurare, care sunt persoane angajate cu contract de muncă ale agentului de asigurare persoană juridică şi care acŃionează în numele acestuia.

ÎmputerniciŃi ai asigurătorului pentru încheierea unui contract de asigurare pot fi şi agenŃii de asigurare subordonaŃi. Aceştia sunt persoane fizice sau juridice care, pe lângă activitatea profesională principală pe care o desfăşoară, intermediază în numele şi în contul asigurătorilor produse de asigurare care sunt complementare produselor furnizate de instituŃiile de credit şi instituŃiile financiare nebancare.

În dispoziŃiile normei înscrise în art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege, se menŃionează că o persoană fizică sau juridică poate desfăşura o activitate de agent de asigurare, dacă deŃine o autorizaŃie valabilă, scrisă, din partea unui asigurător, denumită contract de agent, pentru a acŃiona în numele acestuia.

Din examinarea acestor două texte de lege se desprind câteva concluzii, după cum urmează, în primul rând, agentul de asigurare poate fi atât o persoană fizică, cât şi o persoană juridică, în al doilea rând, atribuŃiile de agent de asigurare se exercită pe baza unui contract de mandat cu reprezentare, denumit contract de agent, în al treilea rând, calitatea de agent de asigurare se dovedeşte cu o autorizaŃie scrisă, valabilă (adică neviciată) din partea unui asigurător, autorizaŃie care, deşi este un act juridic unilateral, materializează contractul de reprezentare ți în al patrulea rând, agentul de asigurare negociază sau încheie contracte de asigurare numai în conformitate cu condiŃiile stipulate în contractul de mandat scris încheiat între el şi asigurător.

Persoana fizică sau juridică care are atribuŃii de agent de asigurare nu trebuie să aibă calitatea de comerciant, întrucât încheie actele juridice nomine alieno, în numele asigurătorului. Legea nr. 32/2000 nu impune calitatea de comerciant a agentului de asigurare persoană fizică. De altfel, potrivit art. 34 alin. (7) din Legea nr. 32/2000, agenŃii de asigurare persoane fizice au dreptul să se înregistreze la camera de muncă.

În a cărei rază teritorială domiciliază, pentru a li se calcula vechimea în muncă şi pentru a achita taxele necesare în vederea constituirii fondului de

pensii şi de asigurări sociale. Prin urmare, agentul de asigurare poate fi chiar salariat.

Agentul de asigurare persoană fizică poate dobândi calitatea de comerciant numai dacă, în scopul realizării obiectului contractului de agent, îşi organizează activitatea sub forma unei întreprinderi. Astfel, el îndeplineşte condiŃiile pentru a deveni comerciant, întrucât săvârşeşte fapte de comerŃ obiective (prevăzute de art. 3 pct. 7 C.com., care reglementează întreprinderea de agenŃii sau oficii de afaceri), în nume propriu şi cu caracter de profesiune.

În situaŃia în care agentul de asigurare persoană fizică nu îşi desfăşoară activitatea sub forma unei întreprinderi, nu poate dobândi calitatea de comerciant, deoarece el nu mai săvârşeşte faptele de comerŃ prevăzute de art. 3 pct. 7 C.com. în nume propriu, ci faptele de comerŃ prevăzute de art. 3 pct. 18 C.com., dar nu în nume propriu, ci în calitate de reprezentant al asigurătorului.

Agentul de asigurare nu poate fi considerat un simplu mijlocitor în afaceri, care devine comerciant, deoarece săvârşeşte faptele de comerŃ conexe prevăzute de art. 3 pct. 12 C.com. Spre deosebire de mijlocitor, care încheie contracte de mijlocire cu ambele părŃi a căror afacere o intermediază şi care este remunerat de acestea, agentul de asigurare persoană fizică îl reprezintă doar pe asigurător şi este remunerat, pe bază de comision, exclusiv de acesta, în temeiul contractului de agent încheiat.

Pentru a evita concurenŃa neloială, prin dispoziŃiile art. 34 alin. (8) din lege se interzice unui agent de asigurare să intermedieze aceleaşi clase de asigurări pentru mai mulŃi asigurători. În literatură se consideră că această normă are caracter supletiv, astfel că acelaşi agent de asigurare, în baza unei clauze exprese de permitere, va putea încheia aceleaşi clase de asigurări pentru asigurători diferiŃi.

Pentru a putea fi agent de asigurare, o persoană fizică trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:

a) să aibă o pregătire profesională de specialitate, competenŃele, cunoştinŃele şi aptitudinile corespunzătoare exercitării acestei activităŃi, în concordanŃă cu cerinŃele impuse de CSA;

b) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă profesională sau o garanŃie echivalentă furnizată de asigurătorul în numele căruia acŃionează agentul de asigurare, cu valabilitate pe întreg teritoriul Uniunii Europene şi statelor din SpaŃiul Economic European;

c) să nu aibă cazier judiciar pentru infracŃiuni contra patrimoniului sau pentru infracŃiuni prevăzute de legislaŃia financiar fiscală;

d) să îndeplinească cerinŃele legale privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanŃii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenŃilor economici, autorităŃilor sau instituŃiilor;

e) să se bucure de o bună reputaŃie. La rândul său, pentru a desfăşura o activitate de agent de asigurare,

persoana juridică trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:

a) să aibă ca obiect de activitate numai activitatea de agent de asigurare; b) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă; c) să nu fi fost declarat anterior în faliment şi să nu facă obiectul unei

proceduri de reorganizare judiciară şi/sau de faliment la data solicitării autorizării;

d) să se bucure de o bună reputaŃie, iar denumirea agentului să cuprindă, obligatoriu, sintagma agent de asigurare;

e) asociaŃii, acŃionarii semnificativi şi persoanele semnificative să nu aibă cazier judiciar pentru infracŃiuni contra patrimoniului sau pentru infracŃiuni prevăzute în legislaŃia financiar-fiscală;

f) conducătorul executiv să îndeplinească cerinŃele pentru a exercita această funcŃie. Asigurătorii sunt obligaŃi să înregistreze într-un registru atât agenŃii de asigurare persoane fizice, cât şi agenŃii de asigurare persoane juridice, subagenŃii şi agenŃii de asigurare subordonaŃi cu care au încheiat contracte de agent.

În scopul protecŃiei asiguraŃilor şi pentru supravegherea întregii activităŃi de asigurare, agenŃii de asigurare, indiferent de natura lor, vor menŃiona pe toate documentele emise codul unic alocat în registru şi înscrisul „înregistrat la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor".

2.3.2 Contractul agentului de asigurare. Contractul de mandat este un contract consensual, care ia naştere prin

simplul acord al părŃilor, fără a fi supus vreunei forme speciale (art. 1533 C.civ.). Atunci când este vorba de un mandat special reglementat, cum este contractul de agent, forma scrisă ad probationem este obligatorie faŃă de modul imperativ de redactare a art. 2 lit. (C) pct. 58 şi art. 34 alin. (1) din Legea nr. 32/2000.

În literatura juridică mai recentă, s-a susŃinut că acest contract de mandat este necesar să fie încheiat ad probationem în formă scrisă, cu motivarea că însuşi legiuitorul foloseşte sintagma „contractul de mandat încheiat", iar pe de altă parte, contractul de asigurare care urmează să fie încheiat în temeiul contractului de mandat trebuie să fie în formă scrisă, dovada lui nu se poate face prin martori, chiar dacă există un început de dovadă scrisă (art. 10 din Legea nr. 136/1995).

Este în afară de orice îndoială că, pentru încheierea unui contract de asigurare, mandatul trebuie dat în formă scrisă. Potrivit principiului simetriei formelor şi a faptului că cele două contracte, adică cel de asigurare şi cel de mandat, formează un tot unitar şi indivizibil fiindcă se găsesc într-un raport de interdependenŃă, se impune concluzia că şi contractul de mandat trebuie întocmit în formă scrisă. De altfel, necesitatea formei scrise rezultă şi din prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, care se referă la obŃinerea de către agent a unei autorizaŃii valabile, scrise, din partea unui asigurător, pentru a acŃiona în numele acestuia. Din aceste dispoziŃii legale rezultă că legiuitorul a stabilit

natura juridică a contractului dintre asigurător şi agentul de asigurare, pe care îl denumeşte contract de agent, ca fiind aceea de mandat.

Prin derogare de la dreptul comun, nici legislaŃia asigurărilor şi nici condiŃiile de asigurare nu prevăd dreptul agentului de asigurare de a-şi substitui o terŃă persoană, pe răspunderea sa, trecându-i o parte sau toate drepturile conferite de mandant, ceea ce subliniază şi accentuează caracterul strict personal al acestui contract.

Dacă agentul de asigurare, în loc să execute personal mandatul încredinŃat, şi-a substituit, fără drept, o terŃă persoană care încheie actele juridice respective, mandantul va avea o acŃiune directă contra mandatarului, dar şi împotriva substituitului.

Agentul de asigurare este Ńinut să îşi îndeplinească obligaŃiile asumate cu bună-credinŃă şi cu diligenta unui bun proprietar. Prin derogare de la regula potrivit căreia toate pierderile sunt suportate de mandant dacă mandatarul nu a comis vreo culpă în îndeplinirea mandatului, în ceea ce priveşte contractul de mandat comercial pe care îl analizăm, potrivit prevederilor art. 34 alin. (9) din Legea nr. 32/2000, „Dacă un asigurat a încheiat o asigurare printr-un agent de asigurare, asigurătorul în numele căruia acŃionează agentul este răspunzător faŃă de asigurat pentru toate actele sau omisiunile agentului de asigurare".

Este în afară de orice îndoială că răspunderea asigurătorului faŃă de terŃul asigurat, pentru toate actele sau omisiunile agentului de asigurare, se întemeiază pe ideea de garanŃie obiectivă, fiind independentă de orice culpă proprie a mandantului în producerea prejudiciului asiguratului. Dacă agentul de asigurare a avut vreo culpă în ceea ce priveşte actele sau omisiunile păgubitoare, asigurătorul, după acoperirea pagubei, se va putea îndrepta în regres împotriva mandatarului. Conform art. 8 alin. 2 pct. 2 din Norma privind informaŃiile pe care asigurătorii şi intermediarii în asigurări trebuie să le furnizeze clienŃilor, obligaŃia de informare ce revine agentului de asigurare faŃă de potenŃialii asiguraŃi trebuie să cuprindă date referitoare la faptul că deŃine o autorizaŃie valabilă pentru a desfăşura această activitate, numărul de înregistrare ca agent în Registrul agenŃilor de asigurare, codul unic de agent şi modul cum pot fi verificate aceste informaŃii, clasele de asigurări pentru care intermediază contracte de asigurare, asigurătorii de la care a primit împuternicirea să intermedieze fiecare clasă de asigurare, orice participaŃie sau interes de participare pe care o societate de asigurare sau o societate mamă a unei anumite societăŃi de asigurare le deŃine în drepturile de vot sau în capitalul agentului de asigurare persoană juridică. Intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări SecȘiunea a-3-a Teorii ale mandatului dat intermediarilor.

Aplicarea teoriei mandatului aparent, care este o creaŃie a jurisprudenŃei, are loc atunci când mandantul a creat sau a lăsat să se creeze aparenŃa

mandatului, făcându-i pe terŃi să se încreadă în această aparenŃă şi să contracteze cu bună-credinŃă.

Atunci când mandatul dat unui intermediar de asigurare a fost revocat de asigurat ori de asigurător sau când mandantul a decedat înainte de încheierea contractului de asigurare, această operaŃiune juridică va fi considerată valabil încheiată, pe temeiul validităŃii aparenŃei în drept a actelor încheiate cu terŃii de bună-credinŃă.

Convingerea eronată cu privire la calitatea de mandatar pe care o are un agent sau un broker de asigurare este mult mai uşor de acceptat, fiindcă încrederea celor din jur în puterile de reprezentare ale acestora este atât de mare încât se presupune că circumstanŃele l-ar autoriza pe terŃ să nu verifice aceste puteri. Putem vorbi astfel de o adevărată credinŃă legitimă a terŃului în puterile mandatarului. Corelativ, mandatul aparent este imputabil mandantului, fiindcă nu poate exista mandat aparent dacă pretinsul mandant a rămas complet străin de aparenŃă . Deoarece agentul şi brokerul sunt de profesie intermediari, este cât se poate de normal ca aceştia, atunci când participă la încheierea contractelor de asigurare, să fie consideraŃi mandatari, iar credinŃa terŃilor, eronată, dar legitimă, să producă, prin generalizare, o adevărată aparenŃă care să valoreze titlu privind contractul de asigurare de bunuri.

Teoria mandatului aparent presupune reunirea unor condiŃii materiale şi psihologice.

CondiŃiile materiale se referă la existenŃa aparenŃei mandatului, care poate rezulta din mai multe circumstanŃe: intermediarul emite şi semnează actul indicând calitatea sa de mandatar sau, dimpotrivă, omite să indice că îl semnează sau îl emite în calitate de nemandatar.

CondiŃiile psihologice sunt reprezentate de încrederea terŃilor în aparenŃă. Această încredere nu este reŃinută decât dacă este legitimă, adică dacă circumstanŃele îl autorizează să nu verifice puterile intermediarului cu care tratează. în practica asigurărilor, această a doua condiŃie este îndeplinită frecvent, deoarece adesea asiguraŃii ignoră calitatea intermediarului căruia i se adresează şi nu obişnuiesc să se informeze asupra acestui lucru.

În ceea ce priveşte proba, se apreciază că terŃii care invocă o aparenŃă legitimă trebuie să o dovedească. Buna-credinŃă a terŃilor nu trebuie dovedită, deoarece ea se prezumă, revenind mandantului rolul de a dovedi reaua-credinŃă.

Pentru că există aparenŃă, pseudomandantul este angajat faŃă de terŃi prin actele îndeplinite de pseudomandatar, ca şi cum acesta din urmă ar beneficia de un mandat veritabil şi ar acŃiona în limitele acestui mandat. Mandatul aparent nu poate fi invocat decât de către terŃi, dacă este în favoarea lor. Acesta nu poate fi invocat nici de către mandant şi nici de către mandatar.

Mandatarul aparent nu este în relaŃii contractuale cu terŃii, deoarece nu este parte în contract. Dacă terŃii nu pot obŃine din partea mandantului executarea angajamentului asumat, iar prin fapta sa, mandatarul aparent a cauzat

terŃului un prejudiciu, se va putea angaja răspunderea delictuală a mandatarului aparent.

Mandatarul aparent va răspunde delictual faŃă de mandant dacă prin fapta sa culpabilă i-a cauzat acestuia un prejudiciu, fie se va putea angaja răspunderea sa pe temeiul gestiunii de afaceri. Nimic nu îl împiedică pe mandant să ratifice gestiunea în măsura în care aceasta îi este utilă.

În dreptul francez, s-a discutat dacă se poate extinde noŃiunea de interes comun pentru distribuitorii nemandatari, cum este şi cazul brokerilor, atunci când nu acŃionează în baza unui mandat. PoziŃia dominantă din jurisprudenŃă a fost aceea că nu este oportun din punct de vedere economic şi nu se justifică din punct de vedere juridic extinderea teoriei interesului comun dincolo de limitele mandatului. Curtea de casaŃie franceză a refuzat extinderea acestei noŃiuni la contractul de courtage. În schimb, chiar dacă interesele furnizorilor şi distribuitorilor nu coincid în mod necesar şi pot, sub anumite aspecte, să fie chiar antagoniste, se poate remarca o convergenŃă de interese mai puternică decât divergenŃa.

Fără a merge până la a invoca un interes comun, această convergenŃă de interese s-ar putea manifesta prin voinŃa de colaborare într-o manieră durabilă şi relevă ceea ce se numeşte affectio cooperandi, recunoscând că părŃile se aşteaptă, înainte de toate, să-şi conserve independenŃa juridică şi să se limiteze la o colaborare într-un domeniu definit.

S-a susŃinut că această noŃiune de affectio cooperandi implică ideea de cooperare cu bună-credinŃă. Această obligaŃie poate fi încălcată în diverse moduri: furnizorul pune capăt brutal facilităŃilor de plată acordate distribuitorului sau nu îi furnizează mijloacele necesare pentru a se menŃine pe piaŃă, pune capăt unui contract prin recurgerea la mijloace falacioase sau violează dreptul de exclusivitate al distribuitorului în profitul propriilor agenŃi sau distribuitori salariaŃi. La rândul său, distribuitorul, după încetarea unui astfel de contract, poate folosi clientela fostului mandant. Acesta este motivul pentru care părŃile recurg adesea la o clauză de neconcurenŃă limitată în timp şi spaŃiu.

În doctrină, s-a apreciat că suntem în prezenŃa unui mandat comercial, deoarece asigurările sunt fapte de comerŃ, iar asigurătorul este un comerciant. Mai mult, actele juridice pe care mandatarul se obligă să le încheie în numele şi pe seama altei persoane de la care a primit împuternicirea trebuie să fie fapte de comerŃ pentru mandant, iar nu pentru mandatar.

În doctrina franceză s-a subliniat că acordul încheiat între societatea de asigurare şi agentul de asigurare este un contract de distribuŃie care îmbracă forma mandatului în interes comun.

Curtea de CasaŃie franceză a enunŃat încă din 1885 că mandatul conferit în interesul mandantului şi al mandatarului nu poate fi revocat prin voinŃa unei singure părŃi sau chiar a majorităŃii părŃilor interesate, ci numai prin consimŃământul lor mutual sau pentru o cauză legitimă recunoscută în justiŃie sau, în fine, urmând clauzele şi condiŃiile specificate în contract. Această teorie a

fost utilizată cu succes în mandatul comercial şi a fost cbnsacrată ulterior de legea franceză referitoare la agenŃii comerciali.

Remunerarea mandatarului de către mandant nu este suficientă ca să confere mandatului acest caracter. AbsenŃa riscului financiar pentru distribuitor nu dăunează mandatului în interes comun.

Interesul comun rezultă din combinarea a două condiŃii cumulative: pe de o parte, realizarea unui obiect comun, cum este realizarea mandatului, iar pe de altă parte, crearea şi dezvoltarea unei clientele. Realizarea obiectului mandatului prezintă pentru mandant şi mandatar interesul unei dezvoltări a societăŃii prin crearea şi dezvoltarea clientelei, interes comun care justifică de ce pentru revocarea acestui mandat se derogă de la regulile mandatului gratuit sau salarizat, al cărui obiect nu îl interesează decât pe mandant. Dacă mandatarul nu poate justifica intervenŃia sa în crearea şi dezvoltarea clientelei, mandatul nu poate fi calificat ca fiind comun. S-a susŃinut că această clientelă trebuie să fie comună. Curtea de CasaŃie franceză nu vorbeşte despre existenŃa formală a unui drept al mandatarului asupra clientelei, ci de dezvoltarea unei clientele de către acesta din urmă, ceea ce este diferit. SituaŃia agentului de asigurare este ilustrativă în acest sens. Clientela aparŃine mandantului, dar mandatul este considerat ca fiind în interes comun.

SecȘiunea a-4-a Dreptul şi libertatea de a presta servicii a intermediarilor în asigurări şi reasigurări

Intermediarii în asigurări şi reasigurări, autorizaŃi sau înregistraŃi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să desfăşoare activitate de intermediere pe teritoriul României, după caz, pot desfăşura activitate de intermediere pe teritoriul oricărui stat membru. Intermediarii în asigurări şi reasigurări îşi desfăşoară conform normelor legale din domeniu, cu condiŃia informării prealabile a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Intermediarul în asigurări şi reasigurări transmite spre informare Comisiei următoarele documente şi informaŃii referitoare la: a) statul membru pe teritoriul căruia intenŃionează să desfăşoare activitatea de intermediere; b) structura sa organizatorică; c) adresa sediului său din statul membru gazdă de la care pot fi obŃinute şi la care pot fi transmise documente; d) numele, calificarea şi experienŃa conducătorului executiv, care are capacitatea să îl reprezinte şi să îl angajeze în relaŃiile cu terŃii pe teritoriul statului membru respectiv, inclusiv dovada că acesta nu are cazier judiciar pentru infracŃiuni contra patrimoniului sau pentru infracŃiuni prevăzute de legislaŃia financiar-fiscală. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor transmite aceste informaŃii în termen de 30 de zile de la primirea lor autorităŃii competente din statul membru

respectiv, numai în cazul în care statul membru a comunicat Comisiei Europene că doreşte să fie informat despre astfel de acŃiuni. În cazul în care statul membru în cauză nu şi-a exprimat dorinŃa menționată, intermediarul în asigurări şi reasigurări îşi poate începe activitatea imediat. În cazul în care Comisia doreşte să fie informată despre intenŃia oricărui intermediar în asigurări şi reasigurări dintr-un stat membru de a desfăşura activităŃi de intermediere pe teritoriul României, va comunica această cerinŃă Comisiei Europene. Intermediarul în asigurări şi reasigurări va transmite, prin autoritatea competentă din statul membru de origine, documentele şi informaŃiile solicitate, conform prevederilor legale în vigoare. Intermediarul în asigurări şi reasigurări cu domiciliul sau, după caz, cu sediul social într-un stat membru care, în baza dreptului de stabilire şi a libertăŃii de a presta servicii, doreşte să desfăşoare activitate de intermediere pe teritoriul României, are obligaŃia respectării şi se supune reglementărilor legislaŃiei române. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor solicită unui intermediar în asigurări şi reasigurări care desfăşoară activitate de intermediere pe teritoriul României orice informaŃii şi documente necesare verificării respectării de către acesta a legislaŃiei naŃionale. În cazul în care Comisia constată nerespectarea prevederilor legislaŃiei naŃionale de către intermediarii în asigurări şi reasigurări care desfăşoară activităŃi pe teritoriul României, conform prevederilor legale, solicită acestora luarea măsurilor necesare în vederea remedierii situaŃiei.

În cazul în care Comisia constată că intermediarul nu ia toate măsurile necesare pentru remedierea situaŃiei, aceasta informează în acest sens autoritatea competentă din statul membru de origine.

Dacă măsurile luate de autoritatea competentă din statul membru de origine se dovedesc a fi inadecvate sau insuficiente şi dacă intermediarul în cauză continuă să încalce prevederile legislaŃiei naŃionale, Comisia îşi exercită atribuŃiile ce îi revin conform legii, fiind în drept să aplice sancŃiunile prevăzute de lege, inclusiv interzicerea desfăşurării activităŃii de intermediere în asigurări şi reasigurări pe teritoriul României. În cazul retragerii autorizaŃiei sau, după caz, al radierii din registrul agenŃilor de asigurare a unui intermediar în asigurări sau reasigurări, care are sediul social ori domiciliul pe teritoriul României, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va informa toate autorităŃile competente pe al căror teritoriu îşi desfăşoară activitatea acel intermediar în baza dreptului de stabilire sau a libertăŃii de a presta servicii. ActivităŃile de publicitate ale intermediarilor în asigurări , reasigurări trebuie să respecte prevederile legale care reglementează această activitate în vederea protejării interesului public.

În cazul în care Comisia constată încălcarea prevederilor legale de către intermediarii în asigurări şi reasigurări, care îşi desfăşoară activitatea în baza dreptului de stabilire şi a libertăŃii de a presta servicii, solicită încetarea imediată a acestor practici, în caz contrar urmând să informeze autoritatea competentă din statul membru de origine. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va lua măsurile necesare pentru a asigura publicarea corespunzătoare a condiŃiilor în care trebuie să se desfăşoare activitatea de asigurare pe teritoriul României SecȘiunea a-5- a Termeni folosiȘi în activităȘile intermediarilor - “ intermediari în asigurări - persoanele fizice sau juridice, denumite în continuare broker de asigurare, asistent în brokeraj, agent de asigurare, subagent sau agent de asigurare subordonat, care desfăşoară activitate de intermediere în asigurări, în schimbul unui/unei comision/remuneraŃii, autorizat sau înregistrat în condiŃiile stabilite de prezenta lege şi de normele emise în aplicarea acesteia, precum şi intermediarii din statele membre care desfăşoară pe teritoriul României activitate de intermediere în asigurări, conform dreptului de stabilire şi libertăŃii de a presta servicii, după caz; - intermediar în reasigurări - persoana fizică sau juridică română autorizată în condiŃiile prezentei legi, denumită în continuare broker de reasigurare, care intermediază, în schimbul unui/unei comision/remuneraŃii, în principal, activitatea de reasigurare, precum şi intermediarii din statele membre care desfăşoară pe teritoriul României activitate de intermediere în reasigurări, conform dreptului de stabilire şi libertăŃii de a presta servicii, după caz; - broker de asigurare: a) persoana juridică română, autorizată în condiŃiile prezentei legi, care negociază pentru clienŃii săi, persoane fizice sau juridice, asiguraŃi ori potenŃiali asiguraŃi, încheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare şi acordă asistenŃă înainte şi pe durata derulării contractelor ori în legătură cu regularizarea daunelor, după caz; b) un intermediar dintr-un stat membru care desfăşoară activităŃi de intermediere pe teritoriul României, conform dreptului de stabilire şi libertăŃii de a presta servicii; - asistenŃi în brokeraj - persoane fizice sau juridice care în baza unui contract cu un broker de asigurare şi/sau de reasigurare primesc o împuternicire în legătură cu un mandat de brokeraj al acestuia şi, sub acoperirea contractului de răspundere profesională a brokerului în cauză, trebuie să întreprindă anumite activităŃi necesare pentru ducerea la îndeplinire a mandatului de brokeraj; - mandat de brokeraj - contractul dintre un asigurat sau un potenŃial asigurat, în calitatea de mandant, şi brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare, în calitate de mandatar, prin care se încredinŃează mandatarului negocierea sau încheierea

contractelor de asigurare sau de reasigurare, acordarea de asistenŃă înainte şi pe durata derulării contractelor ori în legătură cu regularizarea daunelor, după caz; - broker în asigurări/reasigurări - persoană fizică, atestată profesional în conformitate cu prevederile normelor emise în aplicarea prezentei legi şi care îşi desfăşoară activitatea numai în baza unei relaŃii contractuale cu un broker de asigurare/reasigurare; - agent de asigurare - persoana fizică sau juridică împuternicită, în baza autorizării unui asigurător ori reasigurător, să încheie în numele şi în contul asigurătorului sau reasigurătorului, contracte de asigurare ori de reasigurare cu terŃii, conform condiŃiilor stipulate în contractul de mandat încheiat, fără să aibă calitatea de asigurător/reasigurător, broker de asigurare şi/sau de reasigurare; - subagenŃi - persoane fizice, altele decât conducătorul agentului de asigurare persoană juridică, care au calitatea de angajaŃi cu contract de muncă cu persoana juridică şi care acŃionează în numele acesteia; - agent de asigurare subordonat - persoana fizică sau juridică ce, pe lângă activitatea sa profesională principală, intermediază în numele şi în contul unuia sau mai multor asigurători produse de asigurare care sunt complementare la produsele furnizate de instituŃiile de credit şi instituŃiile financiare nebancare care acŃionează într-o piaŃă reglementată; - stat membru de origine al intermediarului: a) în cazul în care intermediarul este o persoană fizică - statul membru în care este situată reşedinŃa acestuia şi în care îşi desfăşoară activitatea; b) în cazul în care intermediarul este o persoană juridică - statul membru în care este situat sediul social sau, în cazul în care legislaŃia statului respectiv nu prevede existenŃa unui sediu social, statul membru în care este situat sediul central; - stat membru gazdă al intermediarului - statul membru, altul decât statul membru de origine, în care un intermediar în asigurări sau în reasigurări îşi desfăşoară activitatea în baza dreptului la stabilire şi a libertăŃii de a presta servicii; - sucursala unui intermediar în asigurări sau în reasigurări - dezmembrământ fără personalitate juridică al unui intermediar în asigurări sau în reasigurări care, în baza unui mandat, este împuternicită să desfăşoare, parŃial sau total, activitatea de asigurare ori de reasigurare; - activitatea de intermediere în asigurări - activitatea de introducere, propunere ori îndeplinire a altor activităŃi preliminarii încheierii contractelor de asigurare sau oferirea de asistenŃă pentru administrarea ori îndeplinirea unor contracte, îndeosebi în cazul unei daune. Aceste activităŃi nu vor fi considerate activităŃi de intermediere în asigurări, în cazul în care sunt îndeplinite de către un asigurător sau de un angajat al acestuia care acŃionează sub responsabilitatea asigurătorului. Nu vor fi considerate activităŃi de intermediere în asigurări nici următoarele: furnizarea de informaŃii în mod ocazional, în contextul unei alte activităŃi

profesionale al cărei scop nu constă în oferirea de asistenŃă clienŃilor în vederea încheierii sau administrării unui contract, administrarea daunelor unui asigurător pe baze profesionale, precum şi regularizarea daunelor; -activitatea de intermediere în reasigurări - activitatea de introducere, propunere ori îndeplinire a altor activităŃi preliminarii încheierii contractelor de reasigurare sau oferirea de asistenŃă pentru administrarea ori îndeplinirea unor contracte, îndeosebi în cazul unei daune. Aceste activităŃi nu vor fi considerate activităŃi de intermediere în reasigurări, în cazul în care sunt îndeplinite de către un reasigurător sau de un angajat al acestuia care acŃionează sub responsabilitatea reasigurătorului. Nu vor fi considerate activităŃi de intermediere în reasigurări nici următoarele: furnizarea de informaŃii în mod ocazional, în contextul unei alte activităŃi profesionale al cărei scop nu constă în oferirea de asistenŃă clienŃilor în vederea încheierii sau administrării unui contract, administrarea daunelor unui reasigurător pe baze profesionale, precum şi regularizarea daunelor; - bancassurance - activitatea de intermediere a produselor de asigurări care sunt complementare la produsele instituŃiilor de credit şi instituŃiilor financiare nebancare, desfăşurată prin reŃeaua acestor instituŃii în condiŃiile prevăzute prin norme emise în aplicarea prezentei legi; - locul obişnuit de staŃionare - teritoriul statului în care vehiculul este înmatriculat sau”.

CURSUL VII NOȘIUNE, GRUPĂRI ȘI CLASE ALE ASIGURĂRILOR ȘI

REASIGURĂRILOR

SecȘiunea a-1-a Asigurarea - definiŃii, clasificări,principii Și funcŃii

1.1Conceptul Și reglementarea asigurărilor În cadrul Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi

supravegherea asigurărilor, întâlnim definiŃii diferite pentru „activitatea de asigurare" şi pentru „asigurare". Potrivit art. 2 lit. (A) pct. 1 din lege, activitatea de asigurare este „activitatea exercitată în sau din România, care desemnează, în principal, oferirea, intermedierea, negocierea, încheierea de contracte de asigurare şi reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres şi de recuperare, precum şi investirea sau fructificarea fondurilor proprii şi atrase prin activitatea desfăşurată".

Legiuitorul defineşte lato sensu „activitatea de asigurare", prin precizarea expresă a tipurilor de operaŃiuni care pot fi desfăşurate de o societate de asigurare autorizată să funcŃioneze în condiŃiile legii. Această definiŃie include şi ceea ce înŃelegem stricto sensu prin activitatea de asigurare, adică încheierea de contracte de asigurare şi reasigurare.

Conform prevederilor art. 2 lit. (A) pct. 3 din aceeaşi lege, „asigurarea" este considerată a fi „operaŃiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualităŃii, un fond de asigurare, prin contribuŃia unui număr de asiguraŃi, expuşi la producerea anumitor riscuri, şi îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum şi pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităŃii desfăşurate".

În lucrarea de faŃă ne interesează noŃiunea de asigurare în accepŃiunea sa juridică, aceea de raport juridic care ia naştere prin încheierea unui contract de asigurare.

Potrivit dispoziŃiilor art. 9 din Legea nr. 136/1995, „prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terŃului păgubit, despăgubirea sau suma asigurată, denumită în continuare indemnizaŃie, rezultată din contractul de asigurare încheiat în condiŃiile prezentei legi, în limitele şi la termenele convenite."

În concluzie, din punct de vedere juridic, asigurarea este un acord de voinŃă între o persoană fizică sau juridică, în calitate de asigurat, şi o persoană juridică în calitate de asigurător, prin care asiguratul solicită protecŃia asigurătorului, pentru un risc sau o clasă de riscuri, sub forma unei indemnizaŃii, în schimbul unei sume de bani numită primă de asigurare. Putem spune că prin asigurare se vinde şi se cumpără protecŃie faŃă de risc

De această dată, legiuitorul abordează asigurarea din perspectivă financiară, reliefând funcŃia de repartiŃie a asigurării, care se desfăşoară în dublu sens: de la asigurat la asigurător, prin cumularea primelor de asigurare şi constituirea unui fond de asigurare, şi de la asigurător către asigurat, prin plata despăgubirilor la ivirea riscurilor asigurate.

Legiuitorul, pentru definirea operaŃiunii de asigurare, apelează la două principii fundamentale în această materie, principiul mutualităŃii şi principiul indemnizării.

Scopul asigurării este de a combate efectele adverse ale riscului şi de a asigura o adevărată protecŃie financiară. Observăm, din cele expuse mai sus, că acest deziderat se realizează prin aplicarea principiului mutualităŃii şi dispersia riscului.

Riscul planează asupra noastră pretutindeni şi permanent, însoŃind orice activitate pe care o desfăşurăm, orice bun pe care îl dobândim, pe parcursul întregii vieŃi. Mai mult, sănătatea şi chiar viaŃa noastră pot fi afectate oricând de evenimente nefericite pentru noi şi cei din jurul nostru.

Asigurarea a apărut astfel din nevoia acută de protecŃie pe care o resimte omul în faŃa unor evenimente pe care nu le poate prevedea şi nici nu le poate depăşi exclusiv prin forŃe proprii. Privit izolat, omul este foarte vulnerabil, fapt care îl menŃine într-o stare de insecuritate care, moral, este penibilă, iar economic, este nefastă.

Principiul mutualităŃii, baza tehnicii asigurărilor, are astfel o natură profund umanitară. Este mâna de ajutor pe care fiecare din noi o întinde semenului său, supus aceloraşi pericole ca şi el. Prin contribuŃia tuturor, cu o sumă mică, accesibilă în raport cu pierderea potenŃială, putem acoperi prejudicii pe care le poate suferi oricare dintre noi la un moment dat şi pe care nu le poate suporta singur.

Rolul asigurătorului este de a gestiona fondul constituit din primele de asigurare plătite. Cum, de cele mai multe ori, acest fond nu se dovedeşte a fi suficient, asigurătorul investeşte aceste sume cu intenŃia de a-1 spori, pentru a putea acoperi toate sinistrele care ar putea surveni într-o anumită perioadă de timp.

Prin urmare, pentru asigurător, asigurarea apare ca un mod de reŃinere şi combinare, ca un mijloc de transfer al unor riscuri între mai mulŃi asiguraŃi, într-un mod centralizat, prin administrarea în comun a mai multor riscuri. Prin aceasta, asigurătorul îşi îmbunătăŃeşte abilitatea de a prevedea pierderile potenŃiale. Conceptul deasigurator trebuie aprofundat din trei punct de vedere, adică juridic, tehnic şi economic. Fiecare dintre aceste trei abordări are locul şi importanŃa sa în analiza fenomenului asigurării, dar noi, în cuprinsul acestei lucrări, ne vom restrânge studiul numai asupra conceptului juridic de asigurare. Cu toate acestea, nu putem defini asigurarea dacă nu subliniem că ea se realizează, în realitate, prin prisma elementului tehnic.

Cele două componente fundamentale ale tehnicii clasice a asigurărilor sunt compensarea riscurilor prin organizarea unei mutualităŃi şi aplicarea legilor statisticii.

În doctrina asigurărilor întâlnim o serie de definiŃii care pun accentul fie pe aspectul tehnic, fie pe cel juridic, al asigurării. Astfel, aspectul tehnic este scos în evidenŃă într-o definiŃie a lui Chaufton, potrivit căreia, asigurarea reprezintă „compensarea efectelor hazardului asupra patrimoniului omului prin mutualitatea organizată după legile statistice". Din perspectivă tehnică, asigurarea reprezintă transpunerea în practică a unui impuls de natură profund altruistă.

Astfel, mai multe persoane care sunt supuse aceloraşi riscuri se grupează pentru a-1 despăgubi pe acela dintre ei care va suferi o pierdere de pe urma realizării acelor riscuri. Asigurarea este o întrajutorare organizată în scopul de a uşura situaŃia celui care suferă o pagubă. ToŃi plătesc pentru unul, dar, în acelaşi timp, participarea fiecăruia dintre ei la despăgubire este redusă.

Mutualitatea, principiu major care stă la baza asigurării, permite dispersia riscurilor. Cu cât numărul persoanelor care intră în mutualitate este mai mare, cu atât suportarea riscurilor este mai uşoară.

Potrivit opiniei lui J. Hemard, „asigurarea nu trebuie să fie definită plasându-ne succesiv pe fiecare din punctele de vedere economic, juridic şi tehnic; toate trebuie să se combine şi să intervină pentru a determina esenŃa sa şi câmpul său de aplicare".

Autorul defineşte asigurarea ca „operaŃiunea prin care o parte, asiguratul, face să se promită, în schimbul unei remuneraŃii, prima, pentru el sau pentru un terŃ, o prestaŃie, de către o altă persoană, asigurătorul, care, luând în sarcina sa un ansamblu de riscuri, le compensează potrivit legilor statisticii".

Y. Lambert-Faivre consideră că, din punct de vedere tehnic, „asigurarea este operaŃiunea prin care asigurătorul organizează în mutualitate o multitudine de asiguraŃi expuşi la realizarea anumitor riscuri şi îi indemnizează pe unii dintre ei datorită masei comune de prime colectate".

Unii autori abordează conceptul de asigurare din perspectivă economică, prin scoaterea în evidenŃă a funcŃiei sale financiare şi consideră că „asigurarea, în forma cea mai simplă şi mai des întâlnită în practică, constă în protecŃia financiară pentru pierderi cauzate de o gamă largă şi variată de riscuri".

Potrivit unor alte opinii, asigurarea trebuie definită atât din perspectiva asiguratului, cât şi din perspectiva asigurătorului. S-a menŃionat astfel că, din punctul de vedere al asiguratului, asigurarea poate fi privită atât ca „o finanŃare a unei pierderi, dacă fondurile vor fi disponibile pentru a acoperi consecinŃele financiare ale producerii riscului", cât şi ca o modalitate prin care două sau mai multe persoane combină diverse riscuri la care sunt supuse, plătind sume mici de bani în scopul constituirii unui fond din care vor fi despăgubite acelea care vor suferi o pagubă. Prin această modalitate, asiguratul realizează o dispersare a riscului în sânul mutualităŃii, un transfer al riscului de la individ la comunitate.

Domeniul asigurărilor este deosebit de vast, iar schimbările politice din ultimul deceniu s-au tradus în modificări la nivelul întregii economii şi, deci, şi la nivelul pieŃei de asigurări.

Dacă până în decembrie 1989, în România exista un monopol de stat în activitatea de asigurare-reasigurare, reprezentat de ADAS (AdministraŃia Asigurărilor de Stat), prin Hotărârea Guvernului nr. 1279/1990, acest organism s-a desfiinŃat, iar activul şi pasivul său a fost preluat de trei societăŃi comerciale pe acŃiuni (ASTRA S.A., ASIROM S.A. şi CAROM S.A.), care au început să funcŃioneze independent începând cu 1 ianuarie 1991.

Din acel moment, legislaŃia asigurărilor a cunoscut un proces evolutiv, care continuă şi astăzi, în sensul că, prin noile acte normative, se reglementează modalitatea de constituire şi funcŃionare a societăŃilor de asigurări, cadrul în care se desfăşoară activitatea de asigurare şi reasigurare în România, normele care trebuie respectate la încheierea şi derularea unui contract de asigurare, toate acestea guvernate de un interes major, şi anume protecŃia asiguraŃilor.

Activitatea de asigurare şi reasigurare din România este reglementată prin Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, cu completările şi modificările ulterioare, care a abrogat Decretul Consiliului de Stat nr. 471/1971, cu privire la asigurările de stat. Acest decret prevedea posibilitatea încheierii, numai de către ADAS, a tuturor asigurărilor de bunuri, răspundere civilă şi persoane, sub două forme: asigurări „prin efectul legii" (obligatorii) şi asigurări facultative.

Domeniul societăŃilor de asigurare este reglementat de Legea nr. 32/2000 privind societăŃile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, care conŃine dispoziŃii referitoare la constituirea şi funcŃionarea societăŃilor de asigurări, intermediarilor de asigurări şi Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, ca autoritate administrativă centrală, independentă, de supraveghere şi control a activităŃii de asigurare, în scopul protecŃiei asiguraŃilor. Această lege a abrogat Legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea şi funcŃionarea societăŃilor comerciale din domeniul asigurărilor şi Hotărârea nr. 789/1993 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 574/1991 privind atribuŃiile Oficiului de Supraveghere a activităŃii de asigurare şi reasigurare, precum şi a Hotărârii Guvernului nr. 788/1992 privind organizarea şi funcŃionarea Ministerului FinanŃelor.

1.2 Clasificare asigurărilor Încadrarea tuturor asigurărilor în cele două mari grupe, asigurări de viaŃă

şi asigurări generale, pleacă de la raportul dintre riscul de deces şi toate celelalte riscuri, astfel că vom prezenta, comparativ, câteva particularităŃi ale riscului în cele două categorii de asigurări.

În asigurările de viaŃă, riscul asigurat este decesul, pe când prin asigurările generale se poate acoperi orice alt risc, în afara riscului de deces.

Incertitudinea riscului în cadrul asigurărilor de viaŃă este limitată numai la momentul producerii riscului, deoarece faptul producerii sale este cert (certus an, incertus quando). În asigurările generale, riscul este incert atât sub aspectul faptului, cât şi al momentului intervenirii sale {incertus an, incertus quando).

Riscul este constant pe toată perioada derulării contractului în cazul asigurărilor generale, pe când riscul de deces creşte progresiv, pe măsura înaintării în vârstă a asiguratului. în asigurările de viaŃă, evaluarea riscului se face la vârsta de intrare în risc, şi nu în momentul producerii sinistrului.

Aceste caracteristici ale riscului de deces în raport cu orice alte riscuri determină următoarele consecinŃe: asigurările de viaŃă se încheie pe termen mediu sau lung, pe când asigurările generale se încheie pe termen scurt; asigurările generale sunt contracte de indemnizare, iar asigurările de viaŃă sunt lipsite de caracter indemnitar şi nu există conceptul de supraasigurare; suma asigurată are un caracter forfetar, întrucât nu reprezintă o evaluare a unui bun sau prejudiciu; asigurările de viaŃă sunt contracte ce îmbracă forma stipulaŃiei pentru altul, beneficiarul fiind, în toate cazurile, o altă persoană decât asiguratul; în cazul obŃinerii autorizaŃiei pentru încheierea de asigurări de viaŃă, asigurătorii sunt obligaŃi să constituie un tip special de rezerve, diferite de rezervele tehnice din asigurările generale, numite rezerve matematice; asigurările de viaŃă sunt operaŃiuni de asigurare şi capitalizare în acelaşi timp, asiguratul având posibilitatea să participe la profitul societăŃii de asigurări; în asigurările de viaŃă, asiguraŃii au unele drepturi speciale, care nu se întâlnesc în celelalte tipuri de asigurări (răscumpărarea poliŃei, împrumutul etc).

Deosebirile trasate între asigurările de viaŃă şi cele generale există şi cu privire la asigurările de bunuri, care sunt incluse, alături de asigurările de răspundere civilă, în grupul asigurărilor generale.

Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, activitatea de asigurare se grupează în asigurări de viaŃă şi asigurări generale în principiu, asigurătorii pot practica numai una dintre cele două categorii de asigurări prevăzute de lege.

Prin Anexa nr. 1 la Legea nr. 32/2000, în categoria asigurărilor de viaŃă sunt incluse mai multe tipuri de asigurări care au o bază contractuală acestea vor fii tratate la un alt capitol.

- asigurări de viaŃă care includ: asigurarea la termen de supravieŃuire, asigurarea de deces, asigurarea la termen de supravieŃuire şi de deces (asigurare mixtă de viaŃă), asigurarea de viaŃă cu rambursarea primelor, asigurarea de căsătorie, asigurarea de naştere;

- anuităŃi; - asigurări de viaŃă suplimentare: asigurări de deces prin accident,

asigurări de vătămări corporale, asigurări de incapacitate permanentă din boală, asigurări de incapacitate permanentă din accident, asigurări de incapacitate temporară din boală, asigurări de incapacitate temporară din accident, asigurări de spitalizare, asigurări de cheltuieli medicale, asigurări de boli grave; asigurări

de şomaj, când acestea sunt subscrise suplimentar unui contract de asigurări de viaŃă;

- asigurări permanente de sănătate. Aceste tipuri de asigurări sunt clasificate în patru clase de asigurări de

viaŃă: a. Asigurări de viaŃă, anuităŃi şi asigurări de viaŃă suplimentare; b. Asigurări de căsătorie, asigurări de naştere; c. Asigurări de viaŃă şi anuităŃi care sunt legate de fonduri de investiŃii; d. Asigurări permanente de sănătate. Asigurările generale. Sunt clasificate în mai multe clase: a. Asigurări de accidente; b. Asigurări de sănătate; c. Asigurări de mijloace de transport terestru, altele decât cele feroviare; d. Asigurări de mijloace de transport feroviar; e. Asigurări de mijloace de transport aerian; f. Asigurări de mijloace de transport maritim, lacustru şi fluvial; g. Asigurări de bunuri în tranzit; h. Asigurări de incendiu şi alte calamităŃi naturale; i. Alte asigurări de bunuri decât cele pentru incendiu şi calamităŃi

naturale; j. Asigurări de răspundere civilă pentru autovehicule; k. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport aerian; l. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport maritim,

lacustru şi fluvial; m. Asigurări de răspundere civilă generală; n. Asigurări de credite (pentru risc de insolvabilitate, credit de export,

vânzare în rate, credit ipotecar, credit agricol); o. Asigurări de garanŃii (directe şi indirecte); p. Asigurări de pierderi financiare (acoperă riscul de şomaj, insuficienŃa

veniturilor, pierderi datorate condiŃiilor meteorologice nefavorabile, nerealizarea beneficiilor, riscurile aferente cheltuielilor curente, cheltuielile comerciale neprevăzute, deprecierea valorii de piaŃă, pierderile de rentă sau alte venituri similare, pierderi comerciale indirecte, pierderi financiare necomerciale);

r. Asigurări de protecŃie juridică (acoperă cheltuielile cu procedura judiciară şi alte cheltuieli pe care le suportă asiguratul);

x. Asigurări de asistenŃă a persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor sau absenŃelor de la domiciliu.

Asigurătorii care până la 31 decembrie 2005 au fost autorizaŃi să

desfăşoare activitate compozită pot desfăşura în continuare activităŃile de asigurări de viaŃă şi generale numai în condiŃiile separării managementului celor două activităŃi în conformitate cu prevederile legiI şi ale normelor.

Managementul separat al celor două activităŃi, trebuie să fie organizat astfel încât să se asigure o separare clară între aceste activităŃi, pentru a se respecta următoarele obiective: a) interesele deŃinătorilor de poliŃe de viaŃă şi, respectiv, de poliŃe de asigurări generale nu trebuie în nici un fel prejudiciate şi, în special, profitul înregistrat de una din cele două activităŃi să nu fie folosit în scopul îmbunătăŃirii celeilalte activităŃi, situaŃia aceasta putând fi realizată numai în cazuri excepŃionale şi cu aprobarea expresă dată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în condiŃiile prevăzute pentru astfel de situaŃii prin normele pentru aplicarea legii; b) minimul obligaŃiilor financiare, în special marjele de solvabilitate, stabilite în conformitate cu prevederile legii şi ale normelor emise în aplicarea acesteia pentru fiecare dintre cele două activităŃi sunt îndeplinite în mod independent, fără un transfer de active de la o activitate către alta. În cazul în care, rezultă că mai sunt active disponibile la una dintre cele două activităŃi, evidenŃiate în mod distinct, acestea pot fi folosite pentru cealaltă activitate, dar numai cu aprobarea prealabilă a Comisiei. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va analiza periodic rezultatele celor două activităŃi, pentru a asigura aplicarea prevederilor legii. Asigurătorii cu activitate compozită au obligaŃia să organizeze şi să conducă evidenŃa contabilă separat pentru cele două activităŃi de asigurare. În acest scop, veniturile, în special primele încasate, plăŃile de la reasigurători şi cele din investirea activelor, şi cheltuielile, în special cele privind plata daunelor, sumele suplimentare pentru provizioanele tehnice, primele de reasigurare, cheltuielile operaŃionale pentru activitatea respectivă, trebuie să fie defalcate în conformitate cu natura lor. Cheltuielile operaŃionale comune celor două categorii de asigurări vor fi alocate fiecărei activităŃi conform unei chei de repartizare, cheie care va fi menŃinută cel puŃin pe parcursul unui exerciŃiu financiar.Utilizarea acestei chei de repartizare se face numai cu aprobarea prealabilă a Comisiei . Asigurătorii cu activitate compozită trebuie să calculeze marja de solvabilitate disponibilă separat, în conformitate cu metoda stabilită prin norme, pentru fiecare dintre cele două activităŃi şi să întocmească un raport prin care să identifice în mod clar activele şi obligaŃiile care sunt folosite pentru calcularea fiecărei marje. În cazul în care una dintre cele două marje de solvabilitate este insuficientă, Comisia va aplica pentru activitatea la care se înregistrează deficienŃe măsuri de redresare specifice, în conformitate cu prevederile legii şi ale normelor de aplicare a legii. Transferul între cele două activităŃi, în cazul înregistrării unei situaŃii precum cea prevăzută de lege, se va face doar în cazuri excepŃionale şi numai în condiŃiile stabilite şi aprobate în prealabil de către Comisia , în conformitate cu p legea şi ale normelor aplicare.

În vederea asigurării unei conduceri prudenŃiale pentru fiecare dintre cele două activităŃi desfăşurate de asigurătorii cu activitate compozită, Comisia confirmă sau nu, în conformitate cu legea şi ale normele de aplicarea , conducătorii departamentelor de asigurări de viaŃă şi de asigurări generale, precum şi persoanele care vor ocupa funcŃii de conducere specifice în cadrul acestor departamente. Asigurătorii cu activitate compozită au obligaŃia să Ńină pentru fiecare dintre cele două activităŃi câte un registru special al activelor. Asigurătorii cu activitate compozită sunt obligaŃi să trimită către Comisie toate informaŃiile, documentele şi raportările ale căror formă, conŃinut, informaŃii, detalii şi certificări sunt stabilite prin normele emise în aplicarea prezentei legi pentru fiecare activitate.Prevederile legale menționate se aplică şi reasigurătorilor.

1.3 Clasificările asigurărilor în funcȘie de criteriile doctrinale După modul de realizare a raporturilor juridice de asigurare, există două

categorii de asigurări: - asigurări obligatorii - contractarea acestor asigurări este impusă de lege,

în scopul protejării anumitor interese generale; - asigurări facultative - se încheie respectând principiul libertăŃii de voinŃă

al părŃilor contractante. Este o formă mai flexibilă de asigurare, care se încheie ca urmare a nevoii de protecŃie a asiguratului. În temeiul vechiului Decret al asigurărilor de stat nr. 471/1971, până la intrarea în vigoare a Legii nr.136/1995, în România se practicau două tipuri de asigurări: asigurări obligatorii (prin efectul legii) şi asigurări facultative (contractuale).

Asigurările obligatorii sau prin efectul legii se realizau de drept, fără a exista vreo manifestare de voinŃă a asiguraŃilor materializată într-un contract cu AdministraŃia Asigurărilor de Stat, care deŃinea monopolul în ceea ce priveşte activitatea de asigurare. Pentru încheierea unei asigurări facultative, era necesară încheierea unui contract de asigurare ce respecta regulamentele referitoare la condiŃiile de asigurare.

Legiuitorul defineşte în cuprinsul art. 2 din Legea nr. 136/1995 asigurarea facultativă ca acea asigurare în care „raporturile dintre asigurat şi asigurător, precum şi drepturile şi obligaŃiile fiecărei părŃi se stabilesc prin contractul de asigurare". în asigurarea obligatorie, potrivit art. 3 din aceeaşi lege, „raporturile dintre asigurat şi asigurător, drepturile şi obligaŃiile fiecărei părŃi sunt stabilite prin lege".

În actuala reglementare a asigurărilor, regula o constituie asigurările facultative, iar asigurările obligatorii au caracter de excepŃie, de derogare de la regulă, astfel că necesită totdeauna o prevedere expresă.

Astfel, în conformitate cu dispoziŃiile art. 4 din Legea nr. 136/1995, este obligatorie, în sensul acestei legi, asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, precum şi tramvaie, atât pe teritoriul

României, cât şi în afara ei. Prin Legea nr. 172/2006, care a modificat şi completat dispoziŃiile Legii nr. 136/1995, s-a reglementat, în cuprinsul art. 59'-599, ca asigurare obligatorie, asigurarea de răspundere civilă profesională pentru malpraxis, care se referă la activitatea medicilor, farmaciştilor şi altor persoane din domeniul asistenŃei medicale, însă aceste dispoziŃii normative au fost ulterior abrogate prin Legea nr. 180/2007.

Considerăm că se impun câteva observaŃii şi nuanŃări cu privire la caracterul obligatoriu al unor asigurări întâlnite în prezent într-o serie de acte normative.

În aprecierea obligativităŃii unei asigurări trebuie să luăm în considerare, credem noi, două criterii, şi anume: izvorul acestei obligativităŃi, care este reprezentat de lege, în sens larg, şi conŃinutul raportului juridic care ia naştere între asigurat şi asigurător prin contractul încheiat. Primul criteriu deosebeşte asigurările facultative de cele obligatorii, iar cel de-al doilea distinge între tipurile de asigurări obligatorii.

Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România reglementează o singură asigurare obligatorie, anume asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele cauzate terŃilor prin accidente de autovehicule.

Caracterul obligatoriu al acestor asigurări rezultă din actul normativ, asiguratul şi asigurătorul fiind obligaŃi, sub sancŃiunea prevăzută de lege, să încheie această formă de asigurare. Considerăm necesare unele precizări.

Nu orice societate de asigurări poate fi obligată, prin lege, să încheie o astfel de asigurare, ci numai cele care au solicitat şi au obŃinut autorizarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în care scop trebuie îndeplinite o serie de condiŃii. Obligativitatea încheierii acestor asigurări survine pentru asigurător din momentul obŃinerii autorizaŃiei.

Asiguratul este obligat la rândul său să încheie această asigurare, dar poate opta între mai mulŃi asigurători autorizaŃi în acest scop. Aparent, această facultate a asiguratului nu se justifică, întrucât Legea nr. 136/1995 şi normele elaborate anual de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor reglementează detaliat drepturile şi obligaŃiile ce revin părŃilor contractante, fără a se admite vreo derogare. Cu toate acestea, seriozitatea şi rapiditatea acoperirii daunelor, de care dau dovadă unii asigurători, pot constitui motivul pentru sunt aleşi ca parteneri contractuali.

Potrivit art. 64 din Legea nr. 136/1995, încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligaŃiei de asigurare constituie contravenŃie şi se sancŃionează cu amendă şi reŃinerea certificatului de înmatriculare a autovehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării.

Prin faptul că legea stabileşte clauzele contractuale, ne găsim în faŃa unui tip aparte de asigurări obligatorii, şi anume a unui contract forŃat. în literatura juridică, contractul forŃat este definit ca acel contract al cărui conŃinut este stabilit în întregime prin lege şi a cărui încheiere este obligatorie.

Din prevederile art. 3 rezultă că legiuitorul consideră că este obligatorie numai acea asigurare care se materializează printr-un contract forŃat, adică în care drepturile şi obligaŃiile părŃilor sunt stabilite prin lege.

În legislaŃia actuală întâlnim o serie de cazuri în care încheierea unei asigurări devine obligatorie, fără să se precizeze expres drepturile şi obligaŃiile părŃilor. Ca exemplu, menŃionăm asigurările de răspundere profesională care sunt solicitate acelora care au anumite profesii (avocat, notar, contabil autorizat, operator etc.) sau efectuează anumite prestări de servicii (brokerii de asigurare, agenŃii de asigurare, consignatarii etc), de către asociaŃiile profesionale din care fac parte sau de către anumite instituŃii. Dacă ne raportăm la definiŃia asigurărilor obligatorii dată de Legea nr. 136/1995 în cuprinsul art. 3, tragem concluzia că aceste asigurări nu pot fi considerate obligatorii în sensul legii sus-menŃionate.

Şi în materia asigurărilor de bunuri întâlnim acest gen de asigurări a căror încheiere este obligatorie, cum este, de pildă, obligaŃia consignatarului de a încheia un contract de asigurare pentru bunurile primite în consignaŃie (Legea nr. 178/1934), obligativitatea asigurării bunurilor culturale mobile exportate temporar (OrdonanŃa nr. 44/2000 referitoare la unele măsuri privind asigurarea bunurilor culturale mobile exportate temporar, republicată, aprobată în baza Legii nr. 143/2001), obligaŃia finanŃatorului sau locatorului, într-un contract de leasing, de a încheia o asigurare a bunurilor date în leasing (OrdonanŃa nr. 51/1997 privind operaŃiunile de leasing şi societăŃile de leasing, completată de Legea nr. 90/1998 şi Legea nr. 99/1999) sau obligativitatea asigurării bunurilor dobândite cu ajutorul creditelor ipotecare, pe durata derulării contractelor (art. 16 şi urm. din Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiŃii imobiliare).

Asigurări „pseudoobligatorii". în ceea ce priveşte aceste asigurări, numite în doctrină asigurări pseudoobligatorii, se impun câteva observaŃii.

În toate aceste cazuri, obligativitatea încheierii contractului de asigurare revine numai asiguratului şi aceasta rezultă din lege. Nerespectarea acestei obligaŃii de către asigurat este sancŃionată, de regulă, cu suspendarea din activitatea profesională pe care o desfăşoară, cu imposibilitatea încheierii unor contracte de prestări servicii etc. Pentru asigurător, aceste asigurări sunt totdeauna facultative, refuzul său la încheierea unui astfel de contract nu atrage după sine nicio sancŃiune, întrucât este vorba de dreptul oricărei societăŃi de asigurare de a-şi selecta riscurile şi clienŃii pe care îi asigură.

Aceste asigurări se încheie prin contracte de adeziune, în care asigurătorul îşi stabileşte propriile condiŃii de asigurare, iar asiguratul optează în ceea ce priveşte aderarea la ele. Obligativitatea se manifestă, în aceste situaŃii, ca element exterior raportului juridic dintre asigurat şi asigurător. Altfel spus, asiguraŃii pot fi obligaŃi, prin lege, să încheie asigurări facultative de bunuri, răspundere civilă sau chiar asigurări de viaŃă.

Prin urmare, dacă în cazul asigurărilor obligatorii, cum este asigurarea de răspundere civilă auto pentru pagubele cauzate terŃilor prin accidente de autovehicule, atât încheierea, cât şi conŃinutul contractului de asigurare sunt impuse prin lege, în cazul asigurărilor „pseudoobligatorii", obligativitatea priveşte numai încheierea contractului de asigurare care păstrează caracterul de contract de adeziune şi nu dobândeşte caracterul de contract forŃat. în consecinŃă, în sensul legii, asigurările „pseudoobli-gatorii" nu pot fi considerate ca fiind incluse în grupa asigurărilor obligatorii. Separarea managementului asigurărilor de viaŃă şi asigurărilor generale pentru asigurătorii cu activitate compozită După domeniul asigurării:

- asigurări de bunuri - acoperă paguba cauzată de producerea sinistrului în patrimoniul asiguratului, prin degradarea sau pieirea bunului asigurat;

- asigurări de răspundere civilă - acoperă paguba produsă în patrimoniul unui terŃ printr-o faptă a asiguratului care determină instituirea unei răspunderi a acestuia din urmă faŃă de terŃ;

- asigurări de persoane - acordă dreptul asiguratului sau beneficiarului asigurării la plata sumei asigurate, atunci când riscul aduce atingere unor atribute ale persoanei fizice (viaŃa, integritatea corporală etc);

- asigurări de credite şi garanŃii, asigurări de pierderi financiare şi alte asigurări.

Această clasificare a asigurărilor rezultă implicit din structura Legii nr. 136/1995, care cuprinde în secŃiuni distincte asigurările de bunuri (SecŃiunea a 2-a din lege), de persoane (SecŃiunea a 3-a din lege), de răspundere civilă (SecŃiunea a 4-a din lege), asigurări de credite şi garanŃii, pierderi financiare şi alte asigurări (SecŃiunea a 5-a) Asigurările de bunuri, de răspundere civilă, de credite şi garanŃii sunt considerate asigurări de daune, întrucât respectă principiul despăgubirii. Prin încheierea acestor asigurări se urmăreşte protecŃia patrimoniului asiguratului sau beneficiarului, iar acoperirea prejudiciilor nu trebuie să depăşească daunele suferite. Spre deosebire de asigurările de daune, asigurările de viaŃă sunt lipsite de caracter indemnitar şi permit capitalizarea.

După teritoriul pe care se acordă acoperirea prin asigurare: - asigurări interne - nu conŃin elemente de extraneitate, ceea ce înseamnă

că părŃile contractante, obiectul asigurării, riscul etc. se află sau se produc pe teritoriul aceluiaşi stat;

- asigurări externe - conŃin un element de extraneitate reprezentat prin aceea că fie domiciliul asiguratului, fie locul producerii riscului sau locul unde se află bunul asigurat etc. se găsesc într-o altă Ńară decât aceea în care s-a încheiat contractul.

După tipul raporturilor care se stabilesc între asigurat şi asigurător: - asigurări directe - se încheie direct între asigurat şi asigurător; - asigurări indirecte - se încheie prin intermediari.

Considerăm că sintagma „asigurări indirecte" nu este la adăpostul oricăror critici, cu atât mai mult cu cât, în literatura juridică de specialitate, se întâlnesc opinii diferite în ceea ce priveşte înŃelesul pe care trebuie să îl dăm acestor asigurări. Astfel, unii autori consideră că asigurările indirecte sunt acelea care se încheie cu ajutorul intermediarilor, adică al brokerilor de asigurare sau al agenŃilor de asigurări. Având în vedere că, la încheierea contractului de asigurare, aceşti intermediari au rolul de mandatari ai părŃilor, ei nedobândind calitatea de parte contractantă, iar efectele contractului se produc, încă din momentul încheierii lui, în patrimoniul asiguratului, respectiv asigurătorului, folosirea termenului de „indirectă" pentru o astfel de asigurare nu ni se pare judicioasă. AlŃi autori consideră că putem vorbi de asigurări indirecte din perspectivă economică, acestea fiind de fapt contractele de reasigurare pe care le încheie asigurătorul iniŃial, iar caracterul indirect al acestora trebuie apreciat numai în raport cu asiguratul iniŃial. Nu putem fi de acord nici cu această opinie, cât timp între asiguratul iniŃial şi reasigurator nu se stabileşte niciun fel de raport juridic, nici direct, nici indirect, asiguratul având calitatea de terŃ faŃă de contractul de reasigurare.

După caracterul comercial al raporturilor de asigurare: - asigurări comerciale - sunt fapte de comerŃ bilaterale; - asigurări mixte - sunt fapte de comerŃ pentru asigurător, iar pentru

asigurat au caracter civil. În concepŃia Codului comercial român (art. 3 pct. 17 şi 18), asigurările

terestre, chiar mutuale, în contra daunelor şi asupra vieŃii, precum şi asigurările, chiar mutuale, contra riscurilor navigaŃiei sunt fapte de comerŃ obiective.

Datorită prezumŃiei de comercialitate instituite prin dispoziŃiile art. 4 C.com., pentru asigurător, operaŃiunile de asigurare sunt şi fapte de comerŃ subiective, în virtutea calităŃii sale de comerciant, constituit şi organizat potrivit Legii nr. 32/2000 privind societăŃile de asigurare şi supravegherea asigurărilor.

Potrivit reglementărilor art. 6 alin. (1) C.com., asigurările de bunuri care nu fac obiectul comerŃului şi asigurările de viaŃă sunt fapte de comerŃ numai pentru asigurător, iar pentru asigurat au caracter civil. în această ipoteză, suntem în prezenŃa unei fapte de comerŃ unilaterale sau mixte, adică fapta are caracter comercial pentru asigurător şi caracter civil pentru asigurat. Având în vedere caracterul derogator, de excepŃie, al acestui text, rezultă că, în toate celelalte cazuri, asigurările sunt fapte de comerŃ bilaterale.

ImportanŃa acestei clasificări o constituie găsirea legii aplicabile raportului juridic de asigurare, ştiut fiind faptul că jurisdicŃia este, în toate cazurile, comercială. 1.4 Principiile asigurărilor

Asigurările de bunuri, de persoane şi de răspundere civilă sunt guvernate de o serie de principii generale, cum sunt: principiul unităŃii asigurărilor, principiul universalităŃii asigurărilor, principiul individualizării, principiul

despăgubirii, principiul realităŃii, principiul mutualităŃii, principiul bunei-credinŃe şi principiul eficienŃei economice.

a. Unitatea asigurărilor semnifică o abordare unitară a operaŃiunilor de asigurare, atât la nivelul sistemului, cât şi la nivelul fiecărei societăŃi de asigurări în parte. Aceasta se traduce prin unitatea normelor, tarifelor de asigurare şi a bazei financiare. Caracterul unitar nu presupune neapărat o identitate la acest nivel între diferiŃi asigurători, deoarece aceasta ar exclude concurenŃa.

b. Universalitatea asigurărilor se referă la gama variată de riscuri care pot fi cuprinse în asigurare, în principiu, nelimitată şi la diversitatea obiectului asigurării. Asigurătorii pot elabora condiŃii de asigurare pentru o gamă cât mai largă de bunuri, tipuri de răspundere sau forme de asigurări de persoane, cu condiŃia respectării reglementărilor în vigoare.

c. Individualizarea asigurărilor constă în faptul că asigurătorii nu acordă indemnizaŃii decât pentru riscurile asigurate prevăzute în contract şi numai asiguraŃilor sau beneficiarilor specificaŃi în clauzele contractuale. De asemenea, riscul trebuie să se fi produs la bunurile identificate prin anexele la poliŃa de asigurare sau cu privire la un anume tip de activitate desfăşurată de asigurat, care, de asemenea, sunt precizate expres în contract.

d. Principiul despăgubirii constă în aceea că, în asigurările de daune, asigurătorii trebuie să acopere un prejudiciu care se produce în momentul sinistrului în patrimoniul asiguratului sau unui terŃ. IndemnizaŃia de asigurare nu trebuie să depăşească valoarea daunei sau valoarea bunului în momentul sinistrului şi nu trebuie să constituie în niciun caz o sursă de îmbogăŃire pentru asigurat care ar putea da naştere intenŃiei de a cauza prejudiciul.

e. Realitatea asigurărilor se manifestă în privinŃa datelor pe care le are la bază asigurătorul în calculele sale statistice. Acestea sunt date reale, temeinic verificate, deduse din evenimente trecute.

f. Principiul mutualităŃii presupune existenŃa comunităŃii de risc şi constituirea unui fond comun din primele de asigurare plătite de membrii comunităŃii, din care vor fi despăgubiŃi aceia dintre ei care vor suferi producerea riscului.

g. Principiul bunei-credinŃe guvernează contractul de asigurare atât în momentul încheierii sale cât şi pe parcursul executării şi se referă la încrederea şi loialitatea de care trebuie să dea dovadă părŃile contractante. în acest contract, mai mult decât în altele, informaŃiile furnizate de asigurat cu privire la risc sunt decisive, având în vedere că o simplă inspecŃie de risc pe care o face asigurătorul poate fi insuficientă în privinŃa unor date esenŃiale pe care trebuie să le analizeze înainte de preluarea riscului.

h. Principiul eficienŃei economice constă în faptul că activitatea de asigurare trebuie organizată astfel încât, cu eforturi materiale şi umane minime, să se obŃină rezultate cât mai bune, profit pentru societatea de asigurări şi să se dovedească astfel utilitatea activităŃii de asigurare.

1.5. FuncŃiile asigurării Principalele funcŃii ale asigurării sunt:

– realizează distribuŃia daunelor între mai mulŃi deŃinători de poliŃe, activitate ce nu poate fi realizată sub o altă formă;

– oferă o protecŃie, prin siguranŃa financiară oferită de asigurare; – realizează o compensare financiară, economie şi protecŃie familială; – oferă posibilitatea obŃinerii unei pensii private; – acŃionează în sensul prevenirii daunelor. a) DistribuŃia daunelor între mai mulŃi deŃinători de poliŃe

Daunele materiale şi financiare ale asiguraŃilor sunt distribuite între aceştia prin compensarea acelora care suferă pagube, din fondurile special create prin contribuŃia deŃinătorilor de poliŃe. DistribuŃia daunelor este echitabilă, deoarece fiecare deŃinător de poliŃă plăteşte o sumă proporŃională cu riscul introdus. Prin urmare, riscurile nu sunt nici întâmplătoare, nici egale.

b) Oferirea unei protecŃii. Asigurarea nu poate înlătura riscul, dar produce o distribuire a pagubelor produse anumitor persoane, între mai mulŃi cumpărători de poliŃe, astfel încât nici o persoană să nu suporte singură o daună produsă. În acest mod, asigurarea, oferind protecŃie, reduce temerile asiguratului.

c) Realizarea unei compensări financiare. Cea mai importantă funcŃie a asigurărilor este cea de compensare financiară a pagubelor, datorate producerii evenimentelor sau riscurilor asigurate. Astfel, în cazul asigurărilor de bunuri şi de răspundere civilă, asigurătorul efectuează plata unor sume asigurate. Potrivit acestei funcŃii, asigurarea are rolul de a contribui la refacerea bunurilor avariate sau distruse şi la recuperarea unor prejudicii de către asiguraŃi.

Această compensare este posibilă datorită faptului că a fost creat un fond de asigurare din primele de asigurare plătite de către asiguraŃi.

d) Oferirea posibilităŃii de a economisi şi a realizării, implicit, a unei protecŃii familiale prin introducerea asigurărilor pentru studii. Asigurările de viaŃă cu acumulare de capital, precum şi asigurările pentru studii, în cazul copiilor, sunt produse financiare concepute de către societăŃile de asigurări, care au rolul de a oferi asiguratului în acelaşi timp o economie, dar şi o protecŃie, printr-un contract de asigurare încheiat pe termen lung.

e) Oferirea posibilităŃii obŃinerii unei pensii private. ExperienŃa a demonstrat care este avantajul unei asigurări de viaŃă combinată cu pensie privată, prin majorarea sumei de care poate beneficia o persoană aflată la o anumită vârstă, în situaŃia în care nu mai este în activitate, sau completează pensia oferită de sistemul asigurărilor sociale de stat cu cea privată.

f) Prevenirea daunelor, este o altă funcŃie importantă a asigurărilor, care implică stabilirea în cadrul companiilor de asigurări şi a agenŃiilor de brokeraj, a unui plan de măsuri de diminuare a riscurilor, având ca scop:

– reducerea posibilelor pagube; – obŃinerea unor cotaŃii de primă mai mici, datorită diminuării riscurilor.

Tot în scop preventiv, se practică de către asigurători, franşiza. Aceasta constă în scăderea din drepturile de asigurare a unei sume determinate, care înseamnă participarea asiguratului la acoperirea unei părŃi din pagubă. Scopul aplicării franşizei este dublu: în primul rând, îl obligă pe asigurat să adopte o conduită preventivă, să aibă grijă să întreŃină bunul asigurat. În al doilea rând, se urmăreşte să nu se încarce cheltuielile societăŃii de asigurări la un nivel mai mare, deoarece, de multe ori, cheltuielile cu gestionarea şi administrarea pagubelor pot să depăşească paguba însăşi. FuncŃia de prevenire a pagubelor, care se realizează, în principal, prin două modalităŃi, şi anume prin finanŃarea unor activităŃi de prevenire şi prin stipularea unor clauze în contractul de asigurare care îl obligă pe asigurat să aibă o conduită diligentă şi preventivă

Aidoma celorlalte componente ale sistemului financiar, asigurările îndepli-nesc funcŃiile :

a) FuncŃia de repartiŃie. Ca funcŃie principală a asigurărilor, aceasta se manifestă prin constituirea fondului de asigurare de către asigurător, pe seama colectării primelor de asigurare. RepartiŃia constă în distribuirea fondului de asigurare către:

– plata indemnizaŃiei de asigurare; – finanŃarea unor acŃiuni cu caracter preventiv; – acoperirea cheltuielilor administrativ-gospodăreşti ale societăŃii de

asigu-rări; – constituirea unor fonduri de rezervă. De asemenea, tot prin intermediul repartiŃiei sunt achitate datoriile

cuvenite către bugetul de stat sau către bugetele locale. O caracteristică a asigurărilor este aceea că alcătuirea şi repartizarea fondului de asigurare este riguros limitată, în sensul că la formarea fondului participă, aşa cum s-a mai arătat de altfel, numai acele persoane fizice sau juridice care au calitatea de asiguraŃi. La repartizarea fondului participă numai acei asiguraŃi care îndeplinesc condiŃiile stabilite prin lege sau prin contract pentru a încasa indemnizaŃia de asigurare.

b) FuncŃia de control. Ca funcŃie complementară a asigurărilor, aceasta urmăreşte modul cum:

– se încasează primele de asigurare, precum şi alte venituri ale asigură-torului;

– se efectuează plăŃile aferente activităŃii derulate; – sunt îndeplinite obligaŃiile asigurătorului faŃă de stat şi faŃă de terŃi.

SecȘiunea a-2-a Reasigurarea Și coasigurarea elemente,trăsături,metode,caracteristicile contractului

2.1 Reasigurare Și coasigurare-elemente constitutive Dacă printre riscurile selectate se află un risc de o valoare considerabil

mai ridicată decât celelalte, la producerea sinistrului, echilibrul financiar al

asigurătorului va avea de suferit. De aceea, asigurătorul, prudent, trebuie să determine suma maximă pe care o poate garanta în cazul unui risc determinat.

De aceea, asigurătorul, prudent, trebuie să determine suma maximă pe care o poate garanta în cazul unui risc determinat. Dacă nu poate suporta singur întreaga sumă, se apelează la coasigurare şi reasigurare. Astfel, dispersia riscului se produce nu numai între asiguraŃii aceluiaşi asigurător, ci prin coasigurare sau reasigurare depăşeşte cadrul mutualităŃii iniŃiale. În cazul coasigurării, cel care are iniŃiativa dispersiei riscului este asiguratul, care, în cazul unor riscuri greu suportabile de către un singur asigurător, încheie mai multe contracte de asigurare cu diferiŃi asigurători, fiecare dintre aceştia preluând doar o cotă procentuală din risc. Riscul se divide deci între mai mulŃi asigurători, fiecare acoperind paguba, proporŃional cotei de risc pe care a preluat-o în sarcina sa.

Reasigurarea este însă o modalitate prin care asigurătorul încearcă să transfere altor asigurători o parte din riscurile pe care le-a preluat în asigurare. Prin reasigurare, asigurătorul iniŃial îşi asigură riscul răspunderii contractuale care îi revine faŃă de asiguratul său direct. De aceea, în doctrină, a fost numită o „asigurare a asigurării". Contractul de reasigurare este un contract de despăgubire în care reasiguratul, adică asigurătorul direct, suportă totdeauna o parte din pagubă.

Reasigurarea oferă astfel posibilitatea asigurătorului iniŃial de a acoperi riscuri pe care nu le poate suporta singur. Prin intermediul reasigurării se realizează o adevărată pulverizare a riscului.

Potrivit dispoziŃiilor art. 47 din Legea nr. 136/1995, contractul de reasigurare nu generează raporturi juridice decât între asigurătorul iniŃial şi reasiguratorul său, asiguratul direct fiind terŃ faŃă de contractul de reasigurare şi nebeneficiind de nicio acŃiune faŃă de reasigurator.

Retrocesiunea este o operaŃiune de asigurare a riscurilor reasigurate, prin care reasiguratorul poate ceda, la rândul său, o parte din riscul acceptat. PărŃile contractului de retrocesiune sunt retrocedentul (reasiguratorul, care are calitate de asigurat) şi retrocesionarul (asigurătorul reasiguratorului). Reasigurare are următoarele elemente. a)Asigurarea asigurătorului. b) Raport juridic ce se poate naşte între două societăŃi de asigurări. c) Asigurarea unei societăŃi de asigurări pentru unele riscuri, într-o anumită cotă la o altă societate de asigurări mai puternică, prin cedarea unei părŃi din risc şi a unei anumite cote din prima de asigurare. Prin reasigurarea se divizează şi se dispersează riscurile în timp şi spaŃiu şi are loc o nivelare (omogenizare) a răspunderii societăŃilor de asigurări pentru compensarea pagubelor. În reasigurarea intervin două părŃi, şi anume: reasiguratul sau cedentul , respectiv acel asigurător care cedează o parte din suma asigurată pe care apreciază că, în caz de daună, n-ar putea să o plătească singur, şi reasiguratorul respectiv societatea de asigurări care preia parŃial sau integral suma ce depăşeşte puterea de despăgubire a reasiguratului. Reasiguratorul acŃionează numai prin mijlocirea asigurării, care permite micşo-rarea părŃii de riscuri ce depăşesc posibilităŃile de cuprindere ale asigurătorilor,

reducerea răspunderii în activitatea de asigurare şi înlesnirea extinderii câmpului de activitate a societăŃilor de asigurări. Raporturile dintre reasigurat şi Asemenea persoanelor fizice sau juridice care încheie asigurări pentru a se proteja financiar şi societăŃile de asigurări se asigură la rândul lor, prin reasigurare împotriva pierderilor pe care le-ar putea înregistra datorită preluării riscurilor terŃelor persoane.

Cu toate că obiectul de activitate al asigurătorilor este preluarea riscurilor terŃelor persoane, societăŃile de asigurări, indiferent de mărimea lor, din motive prudenŃiale, cedează o parte din aceste riscuri.

În consecinŃă, operaŃiunile de reasigurare completează activitatea de asigurare prin cedarea şi primirea unor riscuri pe piaŃa internă şi internaŃională de asigurări. În operaŃiunile de reasigurare, raporturile dintre reasigurat şi reasigurător, drepturile şi obligaŃiile fiecărei părŃi se stabilesc prin contractul de reasigurare.

Contractul de reasigurare poate fi facultativ, obligatoriu sau mixt. În baza contractului de reasigurare facultativ, reasiguratul poate propune şi reasigurătorul poate să accepte sau să refuze reasigurarea. Acest contract nu acŃionează în mod automat, întrucât asigurătorul este obligat să-l înştiinŃeze pe reasigurător de fiecare risc individual pe care intenŃionează să-l reasigure. Reasigurătorul, după o preala-bilă cercetare, poate accepta în reasigurare sau poate să refuze, riscurile ce i-au fost oferite.

Pentru constituirea fondurilor de asigurare, societăŃile de asigurări îşi previzionează daunele şi îşi estimează volumul de prime necesar acoperirii daunelor potenŃiale şi cheltuielilor de funcŃionare, precum şi obŃinerii unui profit. Întrucât previziunile elaborate implică şi o marjă de eroare, asigurătorii trebuie să încheie reasigurări pentru acoperirea daunelor neprevăzute, a căror frecvenŃă şi ale căror dimensiuni ar putea depăşi capacitatea financiară a companiei de asigurări.

Reasigurarea reprezintă o asigurare a asigurătorului direct, la o altă societate de asigurare, mai puternică din punct de vedere financiar. În schimbul primei de reasigurare primite, reasigurătorul contribuie conform riscurilor preluate, la suportarea indemnizaŃiilor de asigurare pe care reasiguratul le plăteşte la producerea evenimentelor care au făcut obiectul reasigurării. În acest mod, reasigurarea contribuie la o dispersie mai mare a riscurilor, asemănându-se din acest punct de vedere cu coasigurarea. Însă cele două forme de asigurare nu trebuie confundate. Coasigurarea presupune consimŃământul asiguratului la divizarea riscurilor între mai mulŃi asigurători direcŃi, iar reasigurarea se realizează independent de voinŃa asiguratului.

Dezvoltarea pieŃelor de asigurări la nivel local produce implicit o dispersie a riscului la nivel internaŃional, de la societăŃile de asigurări la societăŃile de reasigurări. Dispersia riscului se obŃine prin cedarea unor obligaŃii de plată ale asigurătorului către reasigurător. Într-un context internaŃional, fluxurile financiare provenite din activitatea de reasigurare pot influenŃa balanŃa

de plăŃi externe a unui stat, atunci când riscurile acceptate de către societăŃile de asigurări sunt foarte mari şi se impune transferul lor în reasigurare. În acest mod, societăŃile de asigurări apelează la reasigurare pentru a proteja asiguraŃii, atunci când riscurile preluate sunt prea mari şi pun în pericol echilibrul lor financiar. Ca urmare, prin reasigurare, o societate de asigurări poate obŃine o stabilitate financiară mult mai mare şi în plus îi creşte capacitatea de acceptare a noilor riscuri. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că reasigurarea intervine atunci când suma asigurată pentru un risc sau pentru un grup de riscuri depăşeşte limita pe care o societate de asigurări o poate suporta, dar fără să afecteze protecŃia celorlalŃi asiguraŃi.

La societăŃile comerciale de asigurare, operaŃiunea de reasigurare se efectuează:

a) printr-un departament specializat sau o sucursală care se ocupă de primiri sau cedări în reasigurare;

b) prin metoda subcontractării, prin agenŃiile de subscriere, respectiv brokeraj, în cazul companiilor de asigurări mici sau mijlocii.

Reasigurarea este impusă de către instituŃiile de supraveghere şi control a pieŃei asigurărilor din fiecare Ńară, prin gradul de solvabilitate. Acesta este calculat de către fiecare societate de asigurări şi reprezintă raportul dintre marja de solvabilitate de care dispune asigurătorul şi marja de solvabilitate minimă.

De regulă, un contract de reasigurare cuprinde: – obiectul reasigurării; – răspunderea asumată de reasigurător; – răspunderea ce revine asiguratului; – condiŃiile în care se face reasigurarea (costul reasigurării); – modul de decontare a primelor şi respectiv al daunelor; – durata contractului; – clauze „ ad-hoc” privind raporturile dintre părŃi. Reasigurarea reprezintă cedarea de către un asigurător, către alte societăŃi

a părŃii din riscul subscris care depăşeşte reŃinerea sa proprie. ReŃinerea reprezintă acea parte din suma asigurată, din riscul asumat (complexul de riscuri) sau din dauna produsă de un sinistru, pe care o societate de asigurări consimte să o păstreze în contul său.

Aşadar, reŃinerea proprie reprezintă partea din risc care rămâne în sarcina asigurătorului după deducerea reasigurării. Aceasta, fiind numită şi plin de conservare sau prioritate, poate fi exprimată fie sub forma unui procent din suma asigurată, fie sub forma unui cuantum fix din suma asigurată, din volumul riscului acceptat, sau din dauna înregistrată. Dimensionarea reŃinerii se poate efectua fie prin calcule matematice, fie pe baza experienŃei practice dobândite de-a lungul anilor de către o societate de asigurări. De asemenea, la dimensionarea reŃinerii se vor lua în considerare:

– condiŃiile în care societatea de asigurări suferă un proces de decapitalizare din cauza inflaŃiei;

– mărimea rezervelor special constituite pentru acoperirea riscurilor catastrofale.

Mărimea reŃinerilor variază în funcŃie de natura riscurilor cuprinse în asigurare. Astfel, la unele riscuri există o probabilitate de producere mai scăzută, respectiv o frecvenŃă redusă şi o forŃă de distrugere mai mică, iar la altele, dimpotrivă, creşte probabilitatea de a se solda cu pagube foarte mari.

Sunt generate de cedările în reasigurare, operaŃiunile: a) încasări cu titlul de despăgubiri primite de la reasigurători, în caz de

sinistru; b) plăŃi cu titlu de dobânzi aferente rezervelor tehnice, constituite de

societăŃile de asigurări cedente, cuvenite reasigurătorilor; c) încasări cu titlu de participări la beneficiile reasigurătorilor atunci când

decontul final al contractului de reasigurare indică un rezultat net favorabil pentru reasigurători;

d) plăŃi de comisioane în favoarea partenerilor externi, pentru acoperirea cheltuielilor efectuate de aceştia cu achiziŃionarea şi gestionarea riscurilor ce fac obiectul reasigurării.

SocietăŃile de asigurări care practică cedările în reasigurare, obişnuiesc să elaboreze tablouri de plinuri, pe ramuri de asigurare (de exemplu, ramura asigurărilor de incendii). ReŃinerea proprie se diminuează pe măsură ce creşte nivelul cotei de primă, deoarece cota respectivă, la rândul său, evoluează în acelaşi sens cu gradul de risc. Astfel, cu cât riscul este mai mic, cu atât cota de primă este mai redusă, iar reŃinerea va fi mai mare. Invers, cu cât riscul este mai mare, cu atât cota de primă este mai ridicată, iar reŃinerea este mai mică.

Atunci când are loc cedarea riscurilor de către o societate de asigurări către o societate de reasigurări, pentru plata primelor de reasigurare se apelează la brokeri de reasigurare. Brokerul de reasigurare, pentru serviciile efectuate, este plătit de către reasigurător cu un comision, din primele de reasigurare plătite de asigurător.

Într-un contract de reasigurare, comisionul de bază este: – influenŃat de raportul dintre cererea şi oferta pe piaŃa reasigurărilor; – destinat acoperirii: impozitelor, cheltuielilor de achiziŃie şi de gestionare

a asigurărilor cedate în reasigurare, precum şi a altor servicii; – datorat de către reasigurător asigurătorului. Un aspect deosebit ce apare in contractele de reasigurare este exprimat

prin neutilizarea unei forme standardizate a contractului de reasigurare, acesta având o formă concepută în funcŃie de riscurile acceptate şi daunele plătite de către societatea de reasigurări.

Repartizarea primelor între reasigurat şi reasigurător, se efectuează în mod diferenŃiat, în funcŃie de metoda de reasigurare (proporŃională sau neproporŃională) utilizată.

2.2 Contractul de reasigurare. Pentru a face faŃă unor riscuri din ce în ce mai mari şi variate, societăŃile de asigurări au dreptul, prin lege, să încheie contracte de asigurare. Reasigurarea contribuie deci la o mai mare dispersare a riscurilor între societăŃile de asigurare, facilitând plata rapidă a daunelor de mari proporŃii, fără ca asigurătorul iniŃial să ajungă în stare de faliment.

Prin contractul de reasigurare, reasiguratul (asigurătorul din contractul de asigurare) cedează reasiguratorului o parte din răspunderea pe care şi-a asumat-o prin contractul de asigurare.

Reasigurarea este deci contractul prin care reasiguratorul, proporŃional cu primele încasate şi riscurile preluate de la reasigurat, suportă o parte din indemnizaŃia de asigurare datorată de reasigurat în cazul producerii sinistrului.

Dacă obiectul asigurării este divers, în sensul că poate fi reprezentat de bunurile asiguratului, răspunderea acestuia faŃă de terŃi, viaŃa sau integritatea sa corporală, obiectul reasigurării este totdeauna răspunderea ce revine asigurătorului prin contractul de asigurare încheiat cu asiguratul. Astfel, spre deosebire de contractul de asigurare care nu are, tot timpul, caracter de indemnizaŃie, de despăgubire, contractul de reasigurare este, în toate cazurile, o asigurare de daune, „o asigurare a patrimoniului reasiguratului care urmează să fie reîntregit cu o parte a indemnizaŃiei plătite de el asiguratului".

Efectele reasigurării faŃă de asigurat. Reasigurarea este o asigurare de răspundere civilă, dar nu delictuală, ci contractuală, întrucât se asigură răspunderea ce revine asigurătorului în baza contractul de asigurare.

Nefiind o asigurare de răspundere faŃă de terŃi, reasigurarea nu produce niciun efect direct faŃă de asigurat. Acesta rămâne terŃ faŃă de contractul de reasigurare, pentru el reasigurarea este o res inter alios acta, care nu poate nici să-i dăuneze, nici să-i profite.

Prin încheierea contractului de reasigurare, nu se nasc raporturi juridice între asigurat şi reasigurator. La producerea cazului asigurat, asiguratul nu are dreptul să-i ceară reasiguratorului plata indemnizaŃiei de asigurare în proporŃia pe care acesta şi-a asumat-o prin contractul de reasigurare, iar reasiguratorul nu are nicio obligaŃie faŃă de asigurat.

Contractul de reasigurare profită numai indirect asiguratului, întrucât asigurătorul este garantat la rândul său în privinŃa obligaŃiei ce o datorează asiguratului, reasigurarea fiind „o asigurare a asigurării".

Cum prin contractul de reasigurare nu se produc efecte decât între părŃi, în lipsa unei dispoziŃii legale sau contractuale exprese, nu este posibilă subrogaŃia reasiguratorului pentru a-şi recupera sumele plătite de la persoana responsabilă de daună.

Calitatea de terŃ faŃă de contractul de reasigurare, în afara asiguratului şi persoanei responsabile de daună, o are şi beneficiarul asigurării iniŃiale, care nu va putea pretinde nimic de la reasigurator.

Totodată, dacă în asigurarea de răspundere civilă persoana păgubită se putea îndrepta direct împotriva asigurătorului pentru plata indemnizaŃiei de asigurare, ea pierde acest drept în raport cu reasiguratorul.

Reasigurarea poate fi unilaterală, când numai una din părŃile contractante preia o parte din riscurile asumate prin contracte de asigurare de către cealaltă parte, şi reciprocă, când fiecare dintre părŃi cedează şi preia din asigurare, prin acelaşi contract sau prin contracte distincte, o parte din riscurile asumate de cealaltă parte prin contracte de asigurare sau de reasigurare. Caracteristici ți trăsături. Contractul de reasigurare este un contract consensual, sinalagmatic, oneros, aleatoriu, cu executare succesivă şi de adeziune. O particularitate a contractului de reasigurare o constituie elementul de extraneitate, prin faptul că părŃile contractante sunt, de regulă, din Ńări diferite.

Contractul de reasigurare prezintă o serie de trăsături specifice: - este un contract distinct de contractul de asigurare; - este condiŃionat de contractul de asigurare; - există în acelaşi timp cu contractul de asigurare. Principiul bunei-credinŃe este aplicat cu mai mare rigoare în operaŃiunile

de reasigurare, deoarece aceste operaŃiuni se desfăşoară pe plan internaŃional, iar reasiguratorul nu are posibilitatea să cunoască îndeaproape riscurile pe care le preia asupra sa, din considerente geografice, iar pe de altă parte, poliŃele de asigurare sunt grupate de către reasigurat, lipsindu-1 pe reasigurator de o evaluare individuală a riscului.

În legislaŃia internaŃională, nu se prevăd condiŃiile de formă ale contractului de reasigurare, pentru a fi valid. De cele mai multe ori, contractele de reasigurare se încheie în formă scrisă, fără a îmbrăca însă forma poliŃei de asigurare.

Clauzele contractului de reasigurare. Contractul de reasigurare trebuie să cuprindă obligatoriu următoarele clauze: denumirea părŃilor contractante, sediul lor (adresa exactă), tipul contractului, riscurile acoperite, limita valorică şi teritorială a răspunderii, omisiuni sau erori, data intrării în vigoare a contractului, durata şi terminarea lui, cazurile de forŃă majoră, nivelul şi modalitatea de plată a primei de reasigurare şi a rezervelor de prime, daunele în suspensie, reŃinerea societăŃii cedente, comisionul, brokerajul, regularizarea contului, fondul de rezervă, modul de plată a despăgubirii, riscurile excluse, reglementarea diferendelor dintre părŃile contractante.

Clauza „erori şi omisiuni" se referă la modul cum vor fi rectificate şi la suportarea răspunderii în cazul când, în documente (borderouri), apar informaŃii greşite cu privire la volumul despăgubirilor, al primelor de asigurare etc.

Diferendele care apar între părŃile contractului de reasigurare se vor rezolva pe cale amiabilă, prin acord, conciliere sau arbitraj. Dacă niciuna din aceste căi nu face posibilă soluŃionarea litigiului, se va apela la procedura contencioasă în instanŃă.

PărŃile vor trebui să prevadă, prin clauza de arbitraj inserată în contract, organul de arbitraj, numărul arbitrilor şi modul de alegere, locul de desfăşurare a arbitrajului, legea aplicabilă etc.

În contract trebuie stabilit şi comisionul pe care reasiguratorul îl va plăti reasiguratului. Indiferent de forma reasigurării, comisionul se obŃine prin aplicarea unei cote procentuale asupra primei brute.

PărŃile pot stipula în contract şi participarea reasiguratului la profitul obŃinut de reasigurator în cazul când, la sfârşitul perioadei contractuale, nu s-au înregistrat daune, întrucât se consideră că este meritul reasiguratului, care a ştiut să-şi administreze afacerile astfel încât să reducă daunele.

După încheierea contractului de reasigurare, părŃile îşi îndeplinesc obligaŃiile contractuale prin intermediul decontărilor. în acest scop, partenerii contractuali îşi deschid conturi prin care îşi vor achita sumele pe care şi le datorează.

2.3 Tipuri de reasigurarea. A)Reasigurarea proporŃională reprezintă pentru societatea de reasigurări

o răspundere stabilită ca proporŃie din suma asigurată acceptată prin contractul de asigurare încheiat de către societatea de asigurări. În caz de daună, despăgubirile se repartizează în mod proporŃional între societatea de asigurări şi societatea de reasigurări.

Această formă de reasigurare se caracterizează prin faptul că răspunderile reasiguratului şi reasigurătorului sunt stabilite proporŃional cu suma asigurată, prima de asigurare şi participarea la plata despăgubirilor.

a) Reasigurarea cotă-parte. În acest caz, atât participarea reasiguratului, cât şi cea a reasigurătorului se stabilesc sub forma unor cote procentuale din suma asigurată trecută în contractul de asigurare. Asigurătorul, devenit reasigurat, reŃine pentru sine un anumit procent din sumele asigurate şi stabilite în cadrul unei anumite limite pe un risc. Totodată, societatea de asigurări, se angajează să cedeze societăŃii reasigurătoare un anumit procent din suma asigurată. De exemplu, reasiguratul reŃine pentru sine 25% din suma asigurată, urmând ca diferenŃa de 75% (până la 100%) să o cedeze în reasigurare.

Reasigurarea cotă-parte se practică mai ales de către societăŃile noi înfiinŃate, care nu sunt dispuse încă să reŃină din riscurile subscrise sume importante, obiectivul fiind reducerea volumului răspunderilor asumate de asigurător, până la nivelul capacităŃii sale financiare.

b) Reasigurarea excedent de sumă asigurată. Reasiguratul, stabileşte anticipat o sumă fixă, care reprezintă reŃinerea sa proprie (plin de conservare). Tot ceea ce depăşeşte această reŃinere, adică execedentul, până la limita maximă a sumei asigurate, este cedat reasigurătorului. Plinul de conservare variază ca mărime de la o ramură de asigurare la alta, iar în cadrul aceleiaşi ramuri, de la o categorie de risc la alta, de la un obiect asigurat, la altul.

Reasigurarea execedent de sumă asigurată se aplică de obicei la asigurările de bunuri (clădiri, construcŃii, echipamente industriale), deoarece în

acest caz, suma asigurată poate fi determinată cu precizie, iar reŃinerea proprie a reasiguratului poate fi diferenŃiată în funcŃie de natura şi frecvenŃa riscului asigurat (incendiu, explozie, avarie, furt, etc.). Luăm ca exemplu, cazul unei asigurări de bunuri industriale în care reasiguratul stabileşte reŃinerea sa proprie (plinul de conservare) la suma de 100000 euro pentru toate asigurările care acoperă riscul de avarii la maşinile cu condiŃii apropiate de exploatare, indiferent de suma asigurată a acestora. De exemplu, la o sumă asigurată de 500000 euro, excedentul de sumă asigurată va fi de 400000 euro, la 1000000 euro excedentul de sumă asigurată va fi de 900000 euro etc. Dacă un reasigurător a acceptat să preia 10% din excedent, atunci el va prelua în reasigurare 40000 euro din primul contract, 90000 euro din cel de-al doilea etc.

ReŃinerea proprie a reasiguratului este diferită de la un domeniu la altul, chiar dacă acoperă acelaşi risc, fiind invers proporŃională cu gradul de risc reflectat în nivelul primei de asigurare. Cu cât frecvenŃa riscului asigurat este mai mare şi cota de primă este mai mare, cu atât reŃinerea proprie va fi mai mică. Dacă suma asigurată este mai mică decât reŃinerea proprie a reasiguratului, atunci el nu va face nici o cesiune în reasigurare.

Reasigurarea excedent de sumă asigurată, se utilizează la reasigurările la care răspunderea maximă a tuturor reasigurătorilor este exprimată într-un multiplu de plin. De exemplu, în cazul unui contract în valoare de 2050000 euro, la care plinul de conservare este de 50000 euro, excedentul de sumă asigurată care se cedează în reasigurare este de 2000000 euro, ceea ce echivalează cu 40 de plinuri de conservare.

Excedentul de sumă asigurată poate fi stabilit şi în scară: excedent I, II sau III. Excedentul II reprezintă suma care depăşeşte excedentul I, iar excedentul III, suma care depăşeşte excedentul anterior. De exemplu, la o sumă asigurată de 6200000 euro, la care plinul de conservare este de 200000 euro, excedentul de 6000000 euro, poate fi împărŃit în: excedent I = 1000000 euro, excedent II = 2000000 euro şi excedent III = 3000000 euro. Însă, un contract excedent II sau III nu este agreat de reasigurători, deoarece printr-un asemenea contract se acoperă numai partea de vârf a riscurilor cu sume asigurate mari, care nu au o frecvenŃă mare şi nu asigură echilibrul ce trebuie să existe între volumul de prime şi răspunderea maximă.

c) Reasigurarea proporŃională mixtă. Aceasta constituie o combinaŃie între reasigurarea cotă-parte şi reasigurarea excedent de sumă asigurată şi se caracterizează prin aceea că reasiguratul subscrie în reasigurare riscuri individuale din care reŃine pe cont propriu o anumită cotă, restul cedându-l în reasigurare în cadrul secŃiunii cotă-parte. Urmează ca partea care depăşeşte limita maximă a secŃiunii cotă-parte să fie tratată în cadrul secŃiunii excedent de sumă asigurată.

În baza contractului de reasigurare mixt, reasiguratul are libertatea să cedeze sau nu anumite riscuri în reasigurare, în timp ce reasigurătorul este obligat să le accepte.

Reasigurarea mixtă îi avantajează pe reasigurătorii care participă la secŃiunea cotă-parte, deoarece aceştia vor avea un portofoliu dispersat, la fel ca şi cel al reasiguratului şi îi dezavantajează pe reasigurătorii participanŃi la secŃiunea excedent de sumă asigurată. Astfel, la contractul mixt reasigurătorii participă atât la secŃiunea cotă-parte, cât şi la secŃiunea excedent. Reasigurarea mixtă este mai puŃin utilizată pe piaŃa internaŃională de reasigurări.

d) Reasigurarea prin intermediul pool-urilor de subscriere sau de reasigurare. Uneori asigurătorii sunt puşi în situaŃia de a accepta expuneri pe care nu pot să le asigure, deoarece daunele au o frecvenŃă prea mare sau sunt prea mari. Pool-urile de subscriere sau de reasigurare sunt constituite pentru a soluŃiona astfel de situaŃii, preluând aceste expuneri fie facultativ, fie pentru a satisface anumite cerinŃe statutare. Pool-ul de reasigurare este o formă de cooperare între mai multe instituŃii şi societăŃi de asigurare, în vederea acoperirii unor riscuri sau grupuri de riscuri din unele ramuri de asigurare.

Un pool de subscriere sau de reasigurare se constituie din câŃiva asigurători independenŃi, care cooperează pentru a asigura riscuri pe care membrii acestora nu sunt dispuşi să le acopere singuri. În plus, pool-urile, pentru a-şi creşte capacitatea de asiguare, pot obŃine reasigurare de la alŃi asigurători.

În cazul unui pool de reasigurare, unul dintre membrii pool-ului emite poliŃa de asigurare, iar ceilalŃi membrii ai pool-ului reasigură o parte prestabilită din fiecare risc care intră sub incidenŃa poliŃei. Asiguratul are o relaŃie contractuală numai cu societatea care a emis poliŃa, deci nu are drepturi legale vizavi de ceilalŃi membri ai pool-ului.

Pool-urile permit accesul la întreaga capacitate de reasigurare a domeniului asigurărilor în vederea acoperirii riscurilor foarte mari. Aceste riscuri pot viza distrugerea unei mari întreprinderi industriale, prăbuşirea unei aeronave sau un alt eveniment similar.

Participarea la pool este avantajoasă pentru reasigurătorii de dimensiuni mari, întrucât se asigură un flux constant de prime de reasigurare în condiŃiile unor costuri minime pentru fiecare participant.

Pool-urile pot funcŃiona ca sindicat sau prin intermediul reasigurării. Un pool sindical emite o poliŃă mixtă, care include toŃi membrii pool-ului şi menŃionează partea din asigurare pentru care este responsabil fiecare membru.

În cazul acestor poliŃe, asiguratul are o relaŃie contractuală cu fiecare membru al pool-ului şi poate da în judecată pe fiecare dintre aceştia (sau pe toŃi), atunci când apar divergenŃe.

În cazul în care pool-ul funcŃionează pe baza reasigurării, un membru al pool-ului emite poliŃa, iar ceilalŃi membri reasigură o anumită parte din riscul asigurat. În acest caz, asiguratul are o relaŃie contractuală directă numai cu societatea care a emis poliŃa.

DeŃinătorul poliŃei nu are drepturi legale directe faŃă de ceilalŃi membri ai pool-ului şi poate să nu ştie că aceştia există.

La baza activităŃii pool-urilor de reasigurare se află principiul subscrierii independente şi răspunderii comune.

Reasigurarea pe bază de pool, trebuie privită în strânsă legătură cu: – necesitatea acoperirii unor riscuri de proporŃii foarte mari şi a căror

frecvenŃă şi intensitate sunt necunoscute, fiindcă lipsesc datele statistice (de exemplu, riscurile atomice şi nucleare);

– existenŃa unor riscuri care prin cumul ar putea provoca daune catastrofale (de exemplu, riscul de război).

Pool-ul de reasigurare este administrat de un oficiu. Membrii pool-ului cedează oficiului riscurile ce intră sub incidenŃa sa. Oficiul centralizează afacerile şi apoi repartizează participările pe fiecare membru pe baza cotei de subscriere fixată de acesta, sau proporŃional cu volumul afacerilor cedate (volumul de prime). Dacă limita maximă de acoperire a pool-ului este depăşită, se recurge la plasarea surplusului, unor reasigurători din afara pool-ului. ToŃi membrii pool-ului depun toată prima sau numai o parte a ei, într-un fond comun şi împart daunele totale în aceeaşi proporŃie. De asemenea, cheltuielile şi profiturile se împart în acelaşi mod.

La această formă de reasigurare, întrucât operaŃiunile de reasigurare se efectuează în mod centralizat, se diminuează cheltuielile de administraŃie. În schimb, pool-urile determină restrângerea sau chiar înlăturarea concurenŃei, cu efecte negative asupra costului reasigurării.

B)Reasigurarea neproporŃională nu are în structura ei o legătură directă între riscurile asigurate acceptate de societatea de asigurări şi cele transferate unei societăŃi de reasigurări. Acelaşi fapt se poate spune şi despre despăgubirile suportate de asigurător şi cele suportate de către reasigurător care intervine la plată numai atunci când sunt depăşite anumite sume stabilite în contract.

Contractele de reasigurare neproporŃionale stipulează că acoperirea (cedarea/primirea în reasigurare) se referă la daune şi nu la sume asigurate ca în cazul contractelor proporŃionale. Aceste contracte se încheie de regulă pe termen de un an şi nu pe perioade nelimitate de timp ca cele proporŃionale. În practica internaŃională, contractele de reasigurare neproporŃionale încheiate nu sunt standardizate.

Reasigurarea neproporŃională prezintă următoarele caracteristici: – repartizarea răspunderii între asigurător (devenit reasigurat sau cedent)

şi reasigurător se face în funcŃie de volumul probabil al daunei şi nu proporŃional cu suma asigurată;

– răspunderea reasiguratului este limitată pentru fiecare daună, iar în sarcina reasigurătorului cade partea de daună care depăşeşte răspunderea reasiguratului;

– prima cedată reasigurătorului nu se calculează pe fiecare poliŃă în parte, ci pe ansamblul portofoliului asigurătorului;

– prima cedată în reasigurare se determină cu anticipaŃie; – asigurătorul nu participă la beneficiile reasigurătorului.

– gestionarea contractelor reclamă cheltuieli reduse; – operaŃiunile contabile sunt reduse la minimum, însă fiind mai

laborioase. a. Reasigurarea excedent de daună. În acest caz, răspunderea

reasiguratului este limitată pentru fiecare daună la un anumit plafon (prioritate sau prag). Răspunderea reasigurătorului vizează partea de daună care depăşeşte prioritatea. Ca urmare, răspunderea reasiguratului se limitează la o sumă fixă din dauna probabilă. De exemplu, o societate de asigurări s-a angajat să protejeze printr-un contract de reasigurare excedent de daună, mai multe fabrici, împotriva riscului de incendiu, în limita a 200000 euro, din care 50000 euro reprezintă dauna reŃinută în contul său (prioritatea), iar 150000 euro care este exedentul de daună, fiind cedat în reasigurare. De pildă, în cazul unei daune de 100000 euro, reasiguratul suportă cele 50000 euro încadrate în limitele priorităŃii, iar reasigurătorul, diferenŃa de 50000 euro, care se încadrează în excedentul de daună acceptat în reasigurare, de 150000 euro. În eventualitatea în care, la una dintre fabrici se produce o daună de 220000 euro, reasiguratul acoperă suma de 70000 euro (50000 euro constituind prioritatea, iar 20000 euro fiind dauna neprotejată prin reasigurare, urmând ca reasigurătorul să acopere suma de 150000 euro (dauna maximă acceptată în reasigurare).

b) Reasigurarea oprire de daună, constă în aceea că reasiguratul se angajează să acopere din daunele produse în cursul anului, o sumă echivalentă cu un anumit procent din volumul primelor încasate, iar reasigurătorii să suporte tot ceea ce depăşeşte acest nivel.

La reasigurarea oprire de daună, participarea reasigurătorilor la acoperirea daunei este dependentă de raportul dintre daune şi primele de asigurare, adică de rata daunei înregistrate. Societatea de asigurări, pe lângă despăgubirile acordate, suportă şi cheltuielile de administrare. La întocmirea contractului de reasigurare oprire de daună, sarcina principală a reasiguratului constă în limitarea cuantumului daunei pe care consimte să o suporte, pornind de la rata acesteia. Dauna care rămâne în sarcina reasiguratului se stabileşte ca procent din dauna produsă raportată la primele încasate. De exemplu, reasiguratul se angajează să acopere daunele produse în cursul anului considerat, în limita a 70% din primele încasate în perioada de referinŃă, iar reasigurătorii să suporte daunele care depăşesc prioritatea. Dacă daunele înregistrate în anul de asigurare reprezintă de exemplu, 125% din totalul primelor încasate, reasigurătorii vor acoperi diferenŃa de 55%, dar nu mai mult decât o anumită sumă convenită (de exemplu, 150000 euro). Ceea ce depăşeşte această limită rămâne în sarcina reasiguratului.

Reasigurarea oprire de daună, permite societăŃii de asigurări directe să nu-şi asume răspunderi excesive, fapt care i-ar putea afecta grav echilibrul financiar.

La reasigurările neproporŃionale, prima de reasigurare pe care reasiguratul o cedează reasigurătorilor, nefiind proporŃională cu angajamentele asumate de aceştia (cu volumul daunelor de acoperit), este mult mai mică. Aceasta,

deoarece, posibilitatea producerii daunei maxime (limita prevăzută în contract) sau a daunei medii (care se situează peste nivelul priorităŃii) este mult mai redusă decât posibilitatea producerii de daune mărunte, care se încadrează în prioritate şi rămân în totalitate în sarcina reasiguratului.

2.4 Metode de reasigurare. În reasigurarea internaŃională se utilizează două metode de bază: metoda facultativă şi metoda obligatorie (contractuală).

Mai nou, este folosită şi metoda facultativ-obligatorie sau metoda pool-urilor de reasigurare.

a) Prin metoda facultativă, fiecare risc propus spre reasigurare este tratat şi analizat separat, reasiguratorul nefiind obligat să încheie contractul în condiŃiile propuse de reasigurat.

Reasigurarea facultativă este cea mai veche metodă de reasigurare şi se foloseşte în prezent pentru unele categorii de riscuri, individuale: incendii, accidente, riscuri maritime.

Această reasigurare este facultativă atât pentru reasigurat, care are libertatea de a selecta riscurile pe care le asigură, cât şi pentru reasigurator, care le poate accepta sau nu.

b) Metoda contractuală este forma obligatorie a reasigurării. Nici societatea cedentă şi nici reasiguratorul nu îşi pot alege anumite riscuri individuale sau grupe de riscuri pe care să le reasigure, ci contractul se va încheia obligatoriu pentru un ansamblu de riscuri, numit portofoliu. Reasiguratorul nu are dreptul să refuze un risc individual şi nici să îl evalueze separat, ci va accepta global toate riscurile pe care societatea cedentă vrea să le cedeze.

c) Metoda facultativ-obligatorie este facultativă pentru reasigurat şi obligatorie pentru reasigurator.

Societatea cedentă are dreptul să aleagă riscurile pe care doreşte să le cedeze în reasigurare şi să fixeze condiŃiile contractului, iar reasiguratorul este obligat să le preia în varianta propusă.

d) Pool-urile de asigurare sunt formate din societăŃi de asigurare care participă fiecare cu capital în scopul de a reasigura o parte din riscurile subscrise de aceste societăŃi.

Conducerea pool-ului este executată alternativ de una dintre societăŃile membre sau de către o organizaŃie mixtă, care are ca sarcină împărŃirea reasigurărilor cedate pool-ului între toŃi membrii, în proporŃia stabilită de ei sau proporŃional cu volumul de prime al fiecăruia.

CURSUL VIII

NATURA JURIDICĂ, NOȘIUNEA, CONȘINUTUL ȘI PRINCIPIILE CONTRCTULUI DE ASIGURARE

SecȘiunea a-1-a. DefiniŃia, caracterele Și principiile juridice ale contractului de asigurare

1.1 DefiniŃia Și caracteristicele contractului de asigurare.

Contractul de asigurare se încheie între două părŃi, asiguratul şi asigurătorul. Calitatea de contractant al asigurării o are totdeauna persoana care semnează poliŃa de asigurare şi îşi asumă obligaŃia de plată a primelor. De cele mai multe ori, contractantul asigurării este chiar asiguratul, adică titularul interesului asigurabil sau persoana asupra căreia apasă riscul. Însă, pot exista situaŃii în care nu asiguratul este semnatarul poliŃei şi debitorul obligaŃiei de plată a primei, în aceste cazuri, contractantul asigurării încheie asigurarea în interesul asiguratului. Contractul de asigurare reglementat prin Legea nr. 136/1995 este actul juridic prin care asiguratul se obligă să plătească societăŃii de asigurare o primă, societăŃile de asigurare obligându-se să-şi asume riscul producerii unui anumit eveniment şi să plătească beneficiarului, care poate fi asiguratul sau o terŃă persoană, o despăgubire în limitele stabilite.

Contractul de asigurare poate fi încheiat prin participarea directă a părŃilor contractante sau indirect, prin intermediari, agenŃi sau brokeri de asigurare. De asemenea, contractul de asigurare poate face obiectul unei gestiuni de afaceri, care, dacă este utilă, îl va obliga pe proprietarul bunului faŃă de asigurător.

În conformitate cu dispoziŃiile art. 9 din Legea nr. 136/1995, „prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terŃului păgubit, despăgubirea sau suma asigurată, denumită în continuare indemnizaŃie, rezultată din contractul de asigurare încheiat în condiŃiile prezentei legi, în limitele şi la termenele convenite".

Din analiza acestei dispoziŃii normative se desprinde concluzia că legiuitorul român a înŃeles să definească contractul de asigurare prin prisma celor mai importante obligaŃii ce revin părŃilor, anume plata primei de către asigurat şi plata indemnizaŃiei de asigurare de către asigurător.

În cazul asigurărilor facultative, raporturile dintre asigurat şi asigurător, precum şi drepturile şi obligaŃiile fiecărei părŃi sunt stabilite prin contractul de asigurare. Contractul încheiat între un asigurat şi un asigurător este denumit contract (poliŃă) de asigurare.

Contractul de asigurare este actul juridic care prevede obligaŃia asiguratului de a plăti prima de asigurare, precum şi obligaŃia asigurătorului de a

achita indemnizaŃia de asigurare, la producerea riscului asigurat, fie asiguratului, fie beneficiarului asigurării, în limitele şi în termenele convenite.

Dimensiunea juridică a contractului de asigurare se bazează pe elemente cum sunt:

– obligaŃia asiguratului de a plăti o primă asigurătorului; – obligaŃia asumată de asigurător de a plăti indemnizaŃii la producerea

riscului asigurat. Contractul de asigurare este un contract civil, strict bilateral şi care nu se

poate încheia cu titlu gratuit. Din punct de vedere juridic, contractul de asigurare face parte din categoria contractelor aleatorii, deoarece, conform Codului civil român, reprezintă „o convenŃie reciprocă ale cărei efecte, în privinŃa beneficiilor şi a pierderilor pentru toate părŃile, sau pentru una sau mai multe dintre ele, depinde de un eveniment incert”.

Sub aspect juridic, contractul de asigurare prezintă caracteristicile: a) Este un contract consensual, datorită faptului că acesta se încheie

numai prin simplul consimŃământ al părŃilor. Caracterul consensual înseamnă că vala-bilitatea contractului începe din momentul în care părŃile şi-au exprimat acordul de voinŃă cu privire la conŃinut.

b) Este un contract sinalagmatic, prin faptul că părŃile contractante îşi asumă obligaŃii reciproce şi interdependente.

Asiguratul se obligă: – să facă declaraŃii de risc exacte atât la încheierea contractului, cât şi la

producerea sinistrului; – să achite primele de asigurare aferente contractului. Asigurătorul se obligă să acopere riscul menŃionat în contract, în cazul

producerii acestuia şi să achite indemnizaŃia de asigurare cuvenită. Contractul sinalagmatic imperfect, se impune precizarea că acest contract

sinalagmatic, care are o serie de particularităŃi, nu ar putea fi încadrat în aşa-numita categorie a contractelor sinalagmatice imperfecte, deoarece contractul de asigurare îndeplineşte condiŃiile prevăzute de art. 943 C.civ., părŃile obligându-se reciproc una faŃă de alta, încă de la încheierea contractului. Cum aceste obligaŃii reciproce sunt asumate de la început prin contract, simplul fapt că aceste îndatoriri se execută la date diferite nu poate înlătura caracterul sinalagmatic al convenŃiei. De altfel, contractele sinalagmatice imperfecte au fost, toate, la data încheierii lor, contracte unilaterale, iar obligaŃiile celeilalte părŃi s-au născut dintr-un fapt posterior, extracon-tractual. în fine, contractul de asigurare nu poate fi considerat contract sinalagmatic imperfect şi pentru motivul că, în cadrul acestui contract, obligaŃiile sunt nu numai reciproce, dar şi interdependente, fiindcă fiecare dintre obligaŃiile reciproce reprezintă cauza juridică a celeilalte.

ExcepŃia non adimpleti contractus, consecinŃa caracterului sinalagmatic, în literatura juridică se susŃine că, din cauza lipsei simultaneităŃii obligaŃiilor

reciproce ale părŃilor, în contractul de asigurare nu se poate invoca excepŃia de neexecutare.

Este adevărat că obligaŃiile părŃilor îşi au temeiul în acelaşi contract, dar pentru că asiguratul este cel care trebuie să treacă mai întâi la executarea contractului, înseamnă că el nu va putea opune asigurătorului excepŃia de neexecutare. De altfel, o asemenea excepŃie este de neconceput în favoarea asiguratului, fiindcă atâta timp cât nu s-a produs riscul asigurat, nu s-a născut dreptul la excepŃie.

Exceptio non adimpleti contractus se poate opune atunci când o parte, deşi nu şi-a executat propria obligaŃie, pretinde totuşi celeilalte părŃi să şi-o execute pe a sa. Atunci când asigurătorul pretinde asiguratului să-şi execute obligaŃia de plată a primei, acesta din urmă nu va putea invoca exceptio non adimpleti contractus, fiindcă nu poate exista simultaneitate de executare. La contractul de asigurare, lipsa simultaneităŃii de executare rezultă din prevederile exprese ale Legii nr. 136/1995 cu privire la ordinea îndeplinirii obligaŃiilor reciproce ale părŃilor, astfel că invocarea excepŃiei de către asigurat nu este posibilă.

Uneori, prin derogare de la regulile contractului de asigurare, este posibil ca această convenŃie să intre în vigoare chiar înainte de plata primei rate, şi anume atunci când asigurătorul este de acord să acopere dauna produsă de riscul asigurat chiar înainte de plata oricărei prime. Acest lucru se întâlneşte, de exemplu, în cadrul contractului de asigurare a transportului de mărfuri în cantităŃi mai mari decât valoarea asigurată. Asigurătorul se obligă, prin consimŃământul său expres, să acopere daunele suferite până la data plăŃii primei de asigurare.

Considerăm că, nici într-un asemenea caz, nu se poate vorbi de simultaneitate de executare şi, deci, nici de excepŃia de neexecutare.

Într-adevăr, dacă s-a produs riscul asigurat, atunci asiguratul are dreptul să pretindă plata indemnizaŃiei. Asigurătorul nu va putea invoca exceptio non adimpleti contractus, deşi plata primei de asigurare nu a devenit scadentă, părŃile urmând a se desocoti prin compensaŃie, adică deducerea primei neplătite din indemnizaŃia de asigurare, conform art. 18 din Legea nr. 136/1995, fiindcă reciprocitatea obligaŃiilor contractuale constituie nu numai fundamentul invocării excepŃiei de neexecutare, dar şi acela al compensaŃiei.

În prima fază a contractului de asigurare, adică până la data producerii evenimentului asigurat, este de neconceput invocarea de către părŃi a excepŃiei de neexecutare, iar în cea de a doua perioadă, adică după ivirea cazului asigurat, putem întâlni situaŃii în care această excepŃie de neexecutare funcŃionează în favoarea asigurătorului.

Examinând drepturile şi obligaŃiile părŃilor după producerea evenimentului asigurat, din perspectiva laturii pasive a raportului dintre asigurat şi asigurător, se constată că, în cazul neîndeplinirii de către asigurat a obligaŃiilor de a lua măsuri pentru limitarea pagubei şi salvarea bunurilor asigurate, de a

comunica producerea riscului asigurat în termenul prevăzut în contract, de a înştiinŃa unităŃile de pompieri, organele de poliŃie sau alte organe de cercetare în caz de incendiu, furt, explozie, în scopul de a efectua investigaŃiile necesare pentru determinarea cauzei şi mărimii pagubei etc, asigurătorul va putea refuza plata despăgubirii dacă din acest motiv nu a putut determina cauza producerii riscului şi întinderea pagubei.

Acest refuz al asigurătorului poate fi analizat ca expresie a invocării excepŃiei de neexecutare a contractului, deoarece asiguratul, deşi este în culpa neluării unor măsuri esenŃiale pentru determinarea cauzei producerii riscului şi întinderea prejudiciului, tot el este cel care, ieşind din pasivitate, pretinde plata indemnizaŃiei.

De altfel, în aceste situaŃii, între obligaŃiile asiguratului şi obligaŃiile asigurătorului există nu numai reciprocitate, dar se constată o adevărată legătură de cauzalitate necesară, deoarece conduita neglijentă a asiguratului are valoare cauzală, fiindcă datorită ei asigurătorul s-a găsit în imposibilitatea evidenŃierii riscului asigurat şi întinderii pagubei, astfel că, este cât se poate de normal şi de firesc ca pe baza unei simple excepŃii de neexecutare asiguratul să suporte consecinŃele negative ale gravelor sale omisiuni.

De remarcat faptul că, în celelalte contracte sinalagmatice, acela care invocă exceptio non adimpleti contractus ar putea să-şi îndeplinească obligaŃia asumată, dar refuză tocmai pentru că cel care pretinde prestaŃia corelativă este de rea-credinŃă. Asigurătorul nu poate în mod obiectiv să plătească indemnizaŃia, fiind zădărnicite de către asigurat dovezile pe baza cărora se putea stabili cauza producerii riscului şi întinderea prejudiciului, putând fi vorba şi de o imposibilitate fortuită de executare, care nu face decât să consolideze excepŃia de neexecutare a contractului.

c) Este un contract aleatoriu, în sensul că la încheierea asigurării atât asiguratul, cât şi asigurătorul nu cunosc efectele, avantajele, sau pierderile ce vor rezulta din contract. La încheiere contractului de asigurare, caracterul aleatoriu este esenŃial. Dacă evenimentul pentru care se solicită încheierea contractului ar fi cert, iar momentul producerii lui ar fi cunoscut de către părŃi, asigurarea nu ar mai avea nici un sens.

d) Este un contract de adeziune, în sensul că prin acceptarea lui de către asigurat, cu toate că a fost redactat de către societatea de asigurări, asiguratul are posibilitatea de a-l respinge. În cazul anumitor asigurări, de exemplu asigurările de persoane, asigurătorul întocmeşte poliŃe de asigurare tip, în care clauzele stipulate (sumă asigurată, cotă de primă, termen de valabilitate etc.) sunt standard.

Există situaŃii în care anumite formulări din poliŃele de asigurare sunt neclare, echivoce şi insuficient evidenŃiate, adesea pierzându-se printre rânduri, ajungându-se chiar la contestarea lor de către asiguraŃi. În asemenea cazuri, de cele mai multe ori asiguraŃii se adresează instanŃelor de judecată, motivând că şi-au dat adeziunea la condiŃiile contractuale în necunoştinŃă de cauză, fiind induşi

în eroare de anumite formulări lipsite de precizie. Pentru a se evita astfel de situaŃii, reglementările specifice asigurărilor prevăd obligativitatea respectării regulilor de întocmire a contractelor de asigurare (de exemplu, caracterul literelor, locul unde trebuie amplasate anumite prevederi importante, culori etc.).

La asigurările de bunuri de valori mari, asigurătorul, emite o ofertă, sub formă de proiect de contract, pe care o supune negocierii.

e) Este un contract cu titlu oneros, întrucât fiecare parte urmăreşte să obŃină un avantaj sau o facilitate pentru prestaŃia pe care o face sau se obligă să o facă. Asemenea altor contracte oneroase (de împrumut, de locaŃie, de schimb, de vânzare-cumpărare etc.), care implică o obligaŃie pentru ambele părŃi, contractul de asigurare este opus celui cu titlu gratuit (de comodat, de donaŃie etc.), care presupune o obligaŃie numai pentru una dintre părŃi.

f) Este un contract succesiv – datorită valabilităŃii pe o perioadă mai lungă de timp, prima se poate plăti în mai multe rate, protecŃia din partea asigurătorului fiind continuă. Ambele părŃi sunt Ńinute a-şi îndeplini necontenit obligaŃiile ce le revin din contract, până la expirarea acestuia.

Contractul de asigurare face parte din grupul contractelor cu executare succesivă, fără să putem vorbi însă de o repetabilitate, de o succesiune necesară executării unor prestaŃii, ci, mai degrabă, de o executare a lor continuă, în timp, pe durata prevăzută în contract, similar unui contract de închiriere a locuinŃei.

g) Este un contract de bună credinŃă, ceea ce presupune buna credinŃă a ambelor părŃi. Întrucât asigurătorul acceptă preluarea unui risc, pe baza decla-raŃiilor asiguratului, fără posibilitatea de a le verifica în totalitate, buna credinŃă se impune de la sine.

În contractul de asigurare, în calitate de asigurat apare persoana fizică şi/sau juridică, persoane care, în schimbul primei de asigurare plătite asigura-torului, îşi asigură bunurile împotriva unor riscuri, de tipul calamităŃilor naturale şi accidentelor.

h) Contractul de asigurare este un contract numit, a cărui specificitate este subliniată de existenŃa unei legislaŃii particulare. Este o convenŃie reglementată de lege, încheiată între o societate de asigurare şi o persoană fizică sau juridică, prin care asigurătorul acceptă să preia asupra sa o serie de riscuri la care este expus asiguratul, în condiŃiile stipulate în contract.

i) Caracterul anticipat al plăŃii primei, realizarea riscului generează reciprocitate şi simultaneitate, astfel că, după survenirea cazului asigurat, obligaŃiile pe care le au în continuare asiguratul şi asigurătorul se încadrează perfect în schema contractelor sinalagmatice. Este specificul acestui contract ca obligaŃiile părŃilor să devină reciproce numai după ce asiguratul a plătit prima rată sau întreaga sumă care reprezintă prima de asigurare. Deoarece niciun text de lege nu prevede expres caracterul anticipat al plăŃii primei şi nici nu îl interzice, graŃie libertăŃii contractuale, părŃile pot condiŃiona, de comun acord, răspunderea asigurătorului de plata primei sau a primei tranşe de primă. De regulă, părŃile prevăd în condiŃiile de asigurare un anumit termen fix de la care

începe răspunderea asigurătorului şi care este, de regulă, ulterior momentului semnării poliŃei de către asigurat (de exemplu, după 24 de ore de la semnarea poliŃei sau la începutul zilei următoare celei în care s-a semnat poliŃa).

j)Contractul de asigurare este unic pentru întreaga sa durată, chiar dacă modul de plată a primei este divizat în mai multe perioade de asigurare. Din această cauză, calculul primei anuale se face raportat la întreaga perioadă de asigurare, iar condiŃiile stabilite în momentul încheierii sale se menŃin pe întreaga sa durată.

k) În doctrina mai recentă de drept privat, cu ocazia analizării caracterelor juridice ale contractului de asigurare de bunuri, s-a susŃinut că „poliŃa de asigurare este un contract încheiat intuitu personae, pentru că se bazează pe un studiu personalizat al riscului, realizat împreună de asigurător şi de asigurat, cu ajutorul eventual al unui curtier, mandatar al asiguratului, care trebuie să-1 sfătuiască în alegerea şi decizia încheierii contractului de asigurare. întreaga operaŃiune se înscrie într-un climat de încredere şi sinceritate reciprocă, însoŃită de o obligaŃie de discreŃie şi de confidenŃialitate a informaŃiilor schimbate".

Nu putem accepta teza caracterului intuitu personae al contractului de asigurare de bunuri.

În al doilea rând, pentru a fi în prezenŃa unui contract cu caracter intuitu personae, consideraŃia persoanei cu care s-a contractat ar trebui să fie un element esenŃial, adică să fie cauza principală pentru care s-a făcut convenŃia, ceea ce este greu de acceptat, fiindcă oferta asigurătorului de a încheia un contract de asigurare de bunuri are o destinaŃie anonimă, persoana cocontractanŃilor fiind irelevantă din punct de vedere juridic. Aceasta înseamnă că o eroare asupra identităŃii fizice, identităŃii civile ori calităŃilor esenŃiale ale asiguratului sau asigurătorului nu va putea fi invocată drept cauză principală pentru care s-a făcut asigurarea de bunuri.

Simplul fapt că operaŃiunile privind încheierea contractului de asigurare de bunuri se bazează pe un studiu „personalizat" al riscului nu este de natură a transforma acest contract într-unui intuitu personae, fiindcă ceea ce se „personalizează" este riscul, iar nu persoana cocontractantului, obligaŃiile de încredere, sinceritate, discreŃie, confidenŃialitate şi altele fiind comune majorităŃii contractelor, ele derivând din principiul ocrotirii bunei-credinŃe, iar nu din vreun caracter strict personal al participanŃilor la actul juridic.

l)Caracterul intuitu personae în asigurările de răspundere civilă sau de persoane. Cu totul altfel se particularizează riscul în funcŃie de calităŃile personale ale asiguratului în asigurările de răspundere civilă sau cele de persoane. Profesiunea asiguratului, vârsta, conduita prudentă a asiguratului în desfăşurarea unei anumite activităŃi, nivelul său de pregătire profesională influenŃează probabilitatea producerii riscului într-o manieră directă, în comparaŃie cu modul indirect în care conduita asiguratului determină creşterea posibilităŃii de a se produce riscul într-un contract de asigurare de bunuri. în mod asemănător, vârsta, starea de sănătate a unei persoane, antecedentele familiale

legate de o anumită boală sunt esenŃiale pentru consimŃământul asigurătorului la încheierea unui contract de asigurare de viaŃă. n România, conform legii, „prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terŃului păgubit despăgubirea ori suma asigurată, denumită indemnizaŃie, rezultată din contractul de asigurare încheiat în condiŃiile prezentei legi, în limitele şi la termenele convenite. Contractul de asigurare se încheie în formă scrisă. El nu poate fi probat cu martori, chiar dacă există un început de dovadă scrisă. În cazurile de forŃă majoră, în care documentele de asigurare au dispărut şi nu există posibilitatea obŃinerii unui duplicat, sunt admise orice dovezi legale care să confirme existenŃa acestora. În contractul de asigurare se vor specifica cel puŃin detaliile de identificare a părŃilor contractante şi numele beneficiarului asigurării, dacă acesta nu este parte la contract.

În România, conform legii, „prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terŃului păgubit despăgubirea ori suma asigurată, denumită indemnizaŃie, rezultată din contractul de asigurare încheiat în condiŃiile prezentei legi, în limitele şi la termenele convenite. Contractul de asigurare se încheie în formă scrisă. El nu poate fi probat cu martori, chiar dacă există un început de dovadă scrisă. În cazurile de forŃă majoră, în care documentele de asigurare au dispărut şi nu există posibilitatea obŃinerii unui duplicat, sunt admise orice dovezi legale care să confirme existenŃa acestora. În contractul de asigurare se vor specifica cel puŃin detaliile de identificare a părŃilor contractante şi numele beneficiarului asigurării, dacă acesta nu este parte la contract. Contractul de asigurare va cuprinde:

a) numele sau denumirea, domiciliul sau sediul părŃilor contractante; b) obiectul asigurării: bunuri, persoane, răspundere civilă, credite şi garan-

Ńii, asigurări de pierderi financiare, alte asigurări; c) riscurile ce se asigură; d) momentul începerii şi cel al încetării răspunderii asigurătorului; e) primele de asigurare; f) sumele asigurate. Stabilirea şi analizarea caracterelor juridice ale unui contract sunt absolut

necesare pentru configurarea sa juridică, pentru determinarea esenŃei sale şi pentru delimitarea sa de celelalte contracte.

1.2 Principiile pe baza cărora se încheie şi se derulează

contractele de asigurare

Contractele de asigurare se bazează pe aplicarea

unor principii, care, deşi nu sunt menŃionate în contract, trebuie cunoscute şi respectate de către cele două părŃi. Dintre acestea, sunt demne de menŃionat următoarele:

a) Acordul de voinŃă este primul principiu de bază care permite realizarea unui contract între asigurat şi asigurător, prin care asiguratul beneficiază de protec-Ńie pentru riscurile pe care şi le-a asumat asigurătorul. Prin contractul de asigurare, asigurătorul se obligă să plătească contravaloarea daunelor în cazul producerii unuia dintre riscurile asumate.

Asigurarea ex contractu are la bază principiul facultativităŃii (voluntariatului), în sensul că se încheie din proprie iniŃiativă de către persoanele fizice şi juridice interesate, împotriva acelor fenomene sau evenimente care le ameninŃă bunurile, viaŃa sau integritatea corporală, în scop de indemnizare sau de fructificare (capitalizare).

Asigurarea ex lege are la bază principiul obligativităŃii, în sensul că, persoanele fizice şi juridice, posesoare de bunuri care fac obiectul asigurării obligatorii (de exemplu, locuinŃe sau autoturisme), sunt obligate să le asigure împotriva riscurilor prevăzute de lege, iar asigurătorii autorizaŃi să practice o astfel de asigurare sunt obligaŃi să accepte încheierea asigurării, în condiŃiile legale prevăzute de autoritatea competentă şi să emită un document care face dovada asigurării.

b) Principiul mutualităŃii, prin care fiecare asigurat contribuie cu o sumă de bani, numită primă de asigurare, la crearea fondului de asigurare din care asiguratorul acoperă daunele suferite de asiguraŃi.

c) Principiul despăgubirii. Conform acestuia, contractele de asigurare nu oferă despăgubiri peste valoarea pierderilor suferite de un asigurat, întrucât se consideră că o persoană nu trebuie să profite de pe urma asigurării. Corespunzător acestui principiu, asigurarea nu presupune despăgubirea completă a asiguratului. Ca urmare, despăgubirea va fi mai mică decât valoarea asigurată datorită deducerii franşizei sau impunerii altor limitări privind despăgubirea.

Aplicarea acestui principiu serveşte atingerii a două obiective: – împiedică asiguraŃii să profite din asigurare; – reduce riscul subiectiv prin îndepărtarea interesului pentru profit. Riscul subiectiv apare în acea împrejurare în care o persoană provoacă în

mod intenŃionat o pagubă sau exagerează valoarea daunelor produse. Termenul de „risc subiectiv” se referă la defecte sau slăbiciuni ale caracterului uman,

fiind consecinŃa unei supraasigurări sau a unor circumstanŃe care pot tenta oamenii să cauzeze sau să exagereze pagubele asigurate, pentru a obŃine un profit.

d) Principiul interesului asigurabil. O persoană are un interes asigurabil, dacă în urma producerii unui eveniment supus asigurării, ar putea suporta o pierdere financiară sau orice alt prejudiciu. Deşi pot exista mai multe persoane cu interes asigurabil, doar persoanele asigurate sunt despăgubite.

Pentru a fi asigurabil, un interes trebuie să fie economic, evaluabil în bani şi, bineînŃeles, să existe în momentul încheierii contractului.

e) Principiul subrogaŃiei. OperaŃiunea juridică prin care toate drepturile creditorului se transmit asupra celui care plăteşte şi care este terŃ faŃă de raportul iniŃial dintre creditor şi debitor poartă numele de subrogaŃie (înlocuire).

Conform acestui principiu, asigurătorul se subrogă în toate drepturile asiguratului sau beneficiarului asigurării, contra celor răspunzători de producerea pagubei, în limita despăgubirii plătite.

Subrogarea se aplică numai la contractele de indemnizare. Prin subrogare, asigurătorul exercită acŃiunea în nume propriu, ca titular al dreptului asupra creanŃei, respectiv acŃiunea pe care asiguratul ar fi intentat-o împotriva autorului pagubei. Asigurătorul va beneficia de toate avantajele, putând opune terŃilor mijloacele de apărare sau excepŃiile ce ar fi fost invocate de asigurat.

Asigurătorul, fiind subrogat în drepturile asiguratului, are sarcina de a proba culpa terŃului în producerea pagubei. Dacă asiguratul a intentat acŃiune judiciară contra terŃului vinovat, asigurătorul se poate substitui asiguratului în orice fază a procesului.

Dacă indemnizaŃia plătită de asigurător este mai mică decât valoarea prejudiciului, există posibilitatea ca asiguratul să recupereze contravaloarea pagubei atât de la asigurător, cât şi de la terŃul răspunzător.

f) Principiul bunei credinŃe presupune ca executarea contractului să se efectueze cu bună credinŃă de către părŃi. De cele mai multe ori asigurătorul acceptă preluarea unui risc, bazându-se pe informaŃiile furnizate de către solicitantul unei asigurări sau determină cuantumul despăgubirii pe care urmează să o acorde asiguratului tot pe baza informaŃiilor provenite de la acesta, fără posibilitatea de a le verifica de fiecare dată. Asigurătorul, atunci când constată că informaŃiile primite în legătură cu asigurarea nu sunt corecte, el poate interpreta aceasta ca fiind rea-credinŃă.

La contractarea unei asigurări, asiguratul poate cunoaşte în detaliu condiŃiile de asigurare, înainte de a încheia asigurarea, în timp ce asigurătorul este dezavantajat, neputând cunoaşte şi analiza toate aspectele materiale privind riscurile la care este expus obiectul supus asigurării. Numai cel ce solicită asigurarea este în măsură să cunoască datele relevante despre risc. Asigurătorul poate să obŃină doar un raport pe baza căruia va face evaluarea riscului. Se consideră, astfel, că încrederea şi cinstea sunt fundamentale în asigurare. De

aceea, este de datoria asiguratului să-l informeze pe asigurător nu neapărat la solicitarea acestuia, despre toate circumstanŃele materiale privind riscul.

.

SecȘiunea a-2-a PărȘile in contractul de asigurare . Drepturile şi obligaŃiile ale acestora

2.1 Asiguratul. Calitatea de asigurat o poate avea orice persoană fizică sau juridică care

are un interes în ce priveşte protecŃia pe care o oferă asigurătorul la producerea unui risc ce îi afectează patrimoniul, integritatea corporală sau viaŃa.

În cazul contractelor de asigurare de bunuri, art. 25 din Legea nr. 136/1995 dispune imperativ că, în asigurarea de bunuri, asiguratul trebuie să aibă un interes cu privire la bunul asigurat. Prin urmare, asiguratul este totdeauna persoana asupra patrimoniului căreia planează riscul. Calitatea de asigurat este specifică şi nu poate fi redusă simplist la cea de contractant sau de beneficiar al asigurării.

Contractantul asigurării sau subscriitorul este persoana care încheie contractul de asigurare şi îşi asumă obligaŃia de plată a primelor. Cel mai adesea, această persoană are şi calitatea de asigurat atunci când este şi titulară a interesului asigurabil în momentul subscrierii, dar este posibil să fie o persoană distinctă de persoana asiguratului.

În cazul asigurărilor de răspundere civilă, interesul asigurabil aparŃine persoanei în sarcina căreia se va stabili existenŃa răspunderii civile, care impune repararea prejudiciului cauzat unui terŃ. Prin urmare, această persoană va avea calitatea de asigurat. Contractantul asigurării poate fi, şi în acest caz, asiguratul sau o formă de organizare sub care se poate desfăşura o anumită profesie (de exemplu, în cazul asigurării de răspundere profesională a avocaŃilor, contractantul asigurării poate fi cabinetul individual de avocatură, cabinetele asociate sau societatea civilă profesională de avocatură). TerŃul păgubit este o persoana străină de contract care va beneficia de indemnizaŃia de asigurare, în cazul când se stabileşte răspunderea civilă a asiguratului.

Asigurările de viaŃă sunt asigurări cu desemnare de terŃ beneficiar, care respectă mecanismul juridic al stipulaŃiei pentru altul. Asiguratul are calitatea de stipulant al asigurării, iar asigurătorul este promitentul în beneficiul terŃului. La producerea riscului de deces, cel care va primi indemnizaŃia de asigurare este terŃul desemnat în contract.

În asigurările de răspundere civilă, asiguratul este persoana obligată să repare prejudiciul cauzat unui terŃ ori de câte ori se stabileşte răspunderea sa pentru fapta proprie sau pentru fapta persoanelor pentru care răspunde, în temeiul legii.

Prin urmare, spre deosebire de un contract de asigurare de bunuri, când este reparat prejudiciul cauzat asiguratului însuşi, prin deteriorarea sau pieirea unui bun din patrimoniul său, în asigurările de răspundere civilă (în sens larg, le includem şi pe cele de răspundere profesională), este reparat prejudiciul cauzat de asigurat unui terŃ, dar, în mod indirect, este protejat patrimoniul asiguratului, care, altfel, ar fi suportat singur repararea pagubei. Aceasta înseamnă că, în asigurarea de răspundere civilă, interesul asigurabil provine din raporturile dintre terŃa persoană şi asigurat. O persoană are interes asigurabil până la limita unei răspunderi potenŃiale faŃă de un terŃ prejudiciat, limită determinată de valoarea prejudiciilor aduse acestuia.

Beneficiarul asigurării este persoana îndreptăŃită să primească indemnizaŃia de asigurare în ipoteza cea mai simplă, asiguratul încheie asigurarea în nume propriu şi întruneşte atât calitatea de contractant, cât şi pe cea de beneficiar al asigurării. În asigurarea de bunuri, spre deosebire de asigurarea de viaŃă, beneficiarul asigurării nu poate fi altă persoană decât asiguratul, întrucât indemnizaŃia va fi plătită acelei persoane care are un interes asigurabil, care a suferit o pagubă la producerea sinistrului. Beneficiarul asigurat poate fi însă o persoană distinctă de contractantul asigurării.

În cazul asigurării de bunuri cu desemnare de terŃ beneficiar, care se grefează pe mecanismul juridic al stipulaŃiei pentru altul, terŃul beneficiar al asigurării nu este parte în contract, dar devine subiect al raportului juridic de asigurare, odată cu producerea riscului, fiind îndreptăŃit la plata indemnizaŃiei.

O persoană poate deveni beneficiarul unei asigurări nu numai în urma inserării unei clauze în contractul de asigurare, ci şi prin puterea legii, a declaraŃiei asiguratului sau prin testamentul acestuia . În asemenea situaŃii, apare chiar o distincŃie între asigurat şi beneficiarul asigurării. Asiguratul este cel care a încheiat contractul de asigurare şi care avea, la data încheierii contractului, un interes asigurabil, care, pe parcursul derulării contractului, se transferă, prin voinŃa asiguratului sau a legii, unei alte persoane care devine astfel beneficiarul asigurării.

În practica asigurărilor maritime, se întâlneşte frecvent situaŃia în care marfa îşi poate schimba proprietarul în tranzit. în aceste cazuri, interesul asigurabil se transferă odată cu proprietatea asupra mărfii. Astfel, cumpărătorul, chiar dacă nu avea interes asigurabil în momentul încheierii contractului, dobândeşte acest interes în momentul în care devine proprietar. Proprietarul mărfii în momentul producerii riscului are calitatea de beneficiar al asigurării.

În asigurările de răspundere civilă, beneficiarul asigurării este fie terŃul păgubit, în cazul acŃiunilor directe pe care legea i le pune la dispoziŃie împotriva asigurătorului, fie asiguratul, în măsura în care acesta 1-a despăgubit deja pe terŃ.

În cazul asigurărilor de viaŃă, beneficiarul asigurării este persoana desemnată în contract în acest scop. În ceea ce priveşte anumite asigurări, cum sunt asigurările de supravieŃuire, asigurările mixte de viaŃă, cele de tip rentă,

zestre etc, precum şi în cazul asigurărilor de persoane, altele decât cele de viaŃă, beneficiarul asigurării poate fi asiguratul sau atât asiguratul, cât şi terŃul desemnat prin contract.

Doctrina a identificat câteva tipuri de asiguraŃi care pot fi întâlniŃi în contractul de asigurare: asiguraŃii identificaŃi prin nume; asiguraŃii identificaŃi în raport cu alt asigurat; asiguraŃii adiŃionali.

a) Din categoria asiguraŃilor identificaŃi prin nume fac parte: asiguraŃii principali, cesionarii şi creditorii.

Asiguratul principal este persoana fizică sau juridică menŃionată în poliŃa de asigurare. Acesta este singurul îndreptăŃit să pretindă despăgubiri în baza poliŃei de asigurare, este singurul responsabil al primelor de asigurare, singurul autorizat să modifice sau să denunŃe contractul şi chiar să obŃină informaŃii despre evenimentul asigurat. CeilalŃi asiguraŃi menŃionaŃi în contract nu au aceste drepturi şi obligaŃii, chiar dacă sunt, în egală măsură, titulari ai interesului asigurabil.

Cesionarii unui contract de asigurare iau locul asiguratului în contractul iniŃial. Un contract de asigurare nu poate fi transferat unei alte persoane fără consimŃământul asigurătorului. De regulă, dreptul la despăgubire este cedat după producerea pagubei, deoarece o cesiune a poliŃei înainte de producerea pagubei are ca efect schimbarea atitudinii asiguratului. Mai mult, sunt destul de rare situaŃiile în care o persoană acceptă să preia o poliŃă negociată de altul.

Creditorul garantat real are interes asigurabil faŃă de bunul constituit ca garanŃie şi poate încheia o asigurare proprie sau o asigurare prin poliŃa debitorului.

Asigurarea proprie a creditorului are avantajul că acesta nu va suporta consecinŃele actelor debitorilor săi şi poate cuprinde clauze speciale care să îl intereseze pe creditor în mod deosebit. Dezavantajul acestei forme de asigurare ar fi acela că plata primelor va fi suportată de creditor, care va putea înlătura acest dezavantaj prin stipularea unor dobânzi mai mari în sarcina debitorului.

Asigurarea creditorului prin poliŃa debitorului se produce în baza unei clauze speciale inserate în contract, prin care creditorul are dreptul să fie despăgubit în limita valorii creditului. De regulă, această asigurare este impusă debitorului de către creditor.

b) AsiguraŃii identificaŃi în raport cu alt asigurat. Alături de asiguratul principal, în contractul de asigurare pot fi menŃionaŃi ca având calitatea de asigurat persoane care fac parte dintr-o anumită categorie generală precizată în poliŃă (de exemplu, soŃul sau soŃia, persoanele majore care locuiesc şi se gospodăresc împreună cu asiguratul, angajaŃii asiguratului principal în cazul în care se stabileşte un raport de prepuşenie, administratorii activelor asiguratului principal, persoana care conduce vehiculul cu consimŃământul asiguratului, moştenitorii legali, în cazul decesului asiguratului principal, persoana care este depozitarul bunurilor asigurate în cazul decesului asiguratului principal).

c) AsiguraŃii adiŃionali. în acest grup intră persoane menŃionate într-un act adiŃional la poliŃă. Asupra acestor persoane, efectul asigurării se produce în anumite situaŃii speciale: de pildă, în situaŃia în care se doreşte o acoperire pentru anumite riscuri pentru care asiguratul principal nu solicită protecŃie; în cazul unei duble asigurări a asiguratului adiŃional, când acesta este asigurat atât prin poliŃa sa proprie, cât şi prin poliŃa asiguratului principal şi se pune problema repartizării răspunderii asigurătorilor în cazul producerii pagubei, în situaŃia micşorării limitei de asigurare, când se va micşora proporŃional limita stabilită pe eveniment atât în ce-1 priveşte pe asiguratul principal, cât şi în ce îi priveşte pe asiguraŃii adiŃionali sau în situaŃia ivirii unor conflicte pentru apărarea distinctă în justiŃie a asiguratului principal şi a celor adiŃionali.

2.2. Asigurătorul Asigurătorul este persoana juridică română autorizată, în condiŃiile legii,

să exercite activităŃi de asigurare, sucursala sau filiala unui asigurător dintr-un stat terŃ, precum şi sucursala unei societăŃi de asigurare sau a unei societăŃi mutuale dintr-un stat membru, care a fost autorizată de autoritatea competentă a statului membru de origine.

Prin urmare, în România, activitatea de asigurare nu poate fi exercitată decât de către:

a) persoane juridice române, care se constituie ca societăŃi pe acŃiuni şi/sau societăŃi mutuale, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

b) asigurători sau reasiguratori autorizaŃi în statele membre, care desfăşoară activitate de asigurare sau de reasigurare pe teritoriul României;

c) sucursale ce aparŃin unor societăŃi mamă guvernate de legile dintr-un stat, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor; d) asigurători sau reasiguratori care adoptă forma de companie europeană pe acŃiuni.

2.3 Drepturile şi obligaŃiile părȘilor din contractul de asigurare

Asiguratul este obligat să plătească primele de asigurare la termenele stabilite în condiŃiile de asigurare.

Plata primelor de asigurare se face integral sau în rate plătibile la termenele scadente prevăzute în contract, conform negocierii părŃilor, la sediul asigurătorului sau al împuterniciŃilor săi.

Dovada plăŃii primelor de asigurare revine asiguratului, înscrisul consta-tator fiind poliŃa de asigurare sau alt document probator al plăŃii.

Asigurătorul este obligat să îl informeze pe asigurat despre consecinŃele neplăŃii primei la termenul de plată şi să prevadă aceste consecinŃe în contractul de asigurare.

Asigurătorul are dreptul de a compensa primele ce i se datorează până la sfârşitul anului de asigurare, în temeiul oricărui contract, cu orice indemnizaŃie cuvenită asiguratului sau beneficiarului.

Asiguratul este obligat să comunice asigurătorului producerea riscului asigurat, în termenul prevăzut în contractul de asigurare. În caz de neîndeplinire a acestei obligaŃii, asigurătorul are dreptul să refuze plata indemnizaŃiei, dacă din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat şi întinderea pagubei.

Comunicarea producerii riscului asigurat se poate face şi către brokerul de asigurare, care, în acest caz, are obligaŃia de a face la rândul său comunicarea către asigurător, în termenul prevăzut în contractul de asigurare.

La asigurările de bunuri şi de răspundere civilă, asigurătorul nu datorează indemnizaŃie, dacă riscul asigurat a fost produs cu intenŃie de către asigurat sau de către beneficiar ori de către un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, care lucrează în această calitate.

De asemenea, asigurătorul nu datorează indemnizaŃie, dacă riscul asigurat a fost produs cu intenŃie de către:

a) persoanele fizice majore, care, în mod statornic, locuiesc şi gospodăresc împreună cu asiguratul sau beneficiarul;

b) prepuşii asiguratului sau ai beneficiarului. În cazul producerii riscului asigurat, asigurătorul va plăti indemnizaŃia de

asigurare. În situaŃia în care părŃile nu se înŃeleg asupra cuantumului indemnizaŃiei de asigurare, suma care nu face obiectul litigiului va fi plătită de asigurător înainte ca acesta (litigiul) să se fi soluŃionat prin negocieri sau de către instanŃa judecă-torească.

„DenunŃarea contractului de asigurare de către una dintre părŃi se poate efectua numai cu notificarea prealabilă a celeilalte părŃi, care trebuie făcută cu cel puŃin 20 de zile înainte de denunŃare.

În cazul în care contractul de asigurare este modificat prin acordul părŃilor, denunŃat sau reziliat, plata ori, după caz, restituirea primelor se va face conform contractului de asigurare sau în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

În limitele indemnizaŃiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepŃia asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, şi împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaŃiei acestuia.

Asigurătorul poate opune titularului sau deŃinătorului documentului de asigurare ori terŃului sau beneficiarului, care invocă drepturi derivând din acesta, toate excepŃiile care sunt opozabile contractului iniŃial.”

Persoana care încheie asigurarea este obligată să răspundă în scris la întrebările formulate de asigurător şi, de asemenea, să declare, la data încheierii

contractului, orice informaŃii sau împrejurări pe care le cunoaşte şi care sunt, în mod obiectiv, esenŃiale pentru evaluarea riscului. Dacă împrejurările esenŃiale privind riscul se modifică în cursul executării contractului, asiguratul este obligat să comunice în scris asigurătorului schimbarea.

Dacă, înainte de a începe obligaŃia asigurătorului, riscul asigurat s-a produs sau producerea lui a devenit imposibilă, precum şi în cazul în care, după începerea obligaŃiei asigurătorului, producerea riscului asigurat a devenit imposibilă, contractul se reziliază de drept, iar în eventualitatea în care asiguratul sau contractantul asigurării a plătit toată prima sau o parte din aceasta, acesta este îndreptăŃit să o recupereze proporŃional cu perioada neexpirată a contractului de asigurare. DiferenŃa dintre prima plătită şi cea calculată se restituie asiguratului sau contractantului asigurării numai în cazurile în care nu s-au plătit ori nu se datorează despăgubiri pentru evenimente produse în perioada de valabilitate a asigurării.

SecȘiunea a-3-a.Elementele principale pentru încheierea contractului de asigurare

3.1. ObligaȘiile asigurătorului inainte de încheierea contractului de asigurare

În cazul asigurărilor de persoane, legiuitorul prevede în cuprinsul art. 40' din Legea nr. 136/1995 obligaŃia asigurătorului de a pune la dispoziŃia asiguraŃilor sau potenŃialilor asiguraŃi, înainte de încheierea contractului de asigurare, o serie de informaŃii, redactate în scris şi într-o formă clară cu privire la: clauzele opŃionale şi beneficiile rezultate din fructificarea rezervelor tehnice, momentul începerii şi încetării contractului, precum şi modalităŃile de încetare a acestuia, modalităŃile şi termenele de plată a primelor de asigurare, elementele de calcul al indemnizaŃiei de asigurare, cu indicarea sumelor de răscumpărare, sumelor asigurate reduse şi nivelul până la care acestea sunt garantate, modalitatea de plată a indemnizaŃiei de asigurare şi legea aplicabilă contractului de asigurare.

În faza precontractuală a asigurării, suntem în prezenŃa unui candidat la asigurare profan şi a unui asigurător profesionist, astfel că legea a înŃeles să acorde protecŃie primului, care este un veritabil consumator pe piaŃa asigurărilor.

Natura juridică a obligaŃiei de informare sau a obligaŃiei de consiliere a fost obiect de controversă în doctrină, fiind criticată susŃinerea potrivit căreia această obligaŃie ar avea natura juridică a unei obligaŃii de mijloace.

Astfel, referindu-se la natura juridică a obligaŃiei de informare ce incumbă comerciantului profesionist în raporturile cu consumatorul profan, ca parte posibilă într-un viitor contract de consumaŃie, s-a susŃinut că opinia potrivit căreia aceasta este o obligaŃie de mijloace a făcut „o importantă - şi surprinzător de nemeritată - carieră".

ObligaŃia se consideră a fi executată când are loc, în mod real şi efectiv, enunŃarea unor judecăŃi de valoare pertinente, menite să orienteze alegerea

consumatorului. Se afirmă că „Nu impactul psihologic al respectivelor enunŃuri trebuie să intereseze, ci existenŃa lor concretă, posibil de probat", iar obligaŃia de rezultat nu înseamnă neapărat o obligaŃie de a procura un rezultat palpabil.

Dacă obligaŃia de informare ar fi una de rezultat, simplul fapt al neobŃinerii rezultatului urmărit ar angaja răspunderea profesionistului. Creditorul profan nu ar mai trebui să facă dovada culpei profesionistului, ci doar a faptului că a fost prejudiciat prin încheierea contractului sau a făcut o alegere necorespunzătoare, ceea ce înseamnă că debitorul obligaŃiei nu se va putea exonera de răspundere decât dacă dovedeşte că a fost împiedicat de o cauză străină.

S-ar ajunge astfel la situaŃia în care profesionistul răspunde patrimonial pentru faptul că destinatarul informaŃiei, consumatorul, a ignorat-o în mod deliberat şi a ales, pentru că aşa a vrut el, o variantă de ofertă care s-a dovedit păgubitoare.

A considera că obligaŃia de informare sau consiliere au natura unor obligaŃii de rezultat înseamnă a nesocoti libertatea contractuală a consumatorului. Nimic nu poate împiedica un consumator profan şi inflexibil să opteze pentru bunul (tipul de asigurare) pe care 1-a avut iniŃial în vedere şi să nu fie influenŃat cu nimic prin conduita profesionistului. Dar tocmai pentru că acest lucru este şi posibil şi legal, nu putem să îl prezumăm automat în culpă pe profesionist pentru nerealizarea scopului propus.

Este just şi echitabil ca răspunderea profesionistului să fie angajată doar dacă se va face dovada culpei sale, adică a faptului că nu a depus toate diligentele, toată priceperea şi conştiinciozitatea sa pentru a-1 determina şi orienta pe consumator, prin judecăŃi de valoare, să aleagă cea mai bună ofertă.

Articolul 3 din Norma privind informaŃiile pe care asigurătorii şi intermediarii în asigurări trebuie să le furnizeze clienŃilor prevede că înainte de încheierea unui contract de asigurare asigurătorii trebuie să îi furnizeze clientului său date despre asigurător: denumirea asigurătorului şi forma sa juridică, numărul de ordine din Registrul asigurătorilor, adresa sediului social, a sucursalei sau agenŃiei de asigurare, după caz, precum şi aspecte legate de contractul de asigurare: definirea fiecărui eveniment asigurat, a indemnizaŃiei de asigurare, momentul începerii şi cel al încetării contractului de asigurare, modalităŃile de executare, suspendare sau încetare a contractului de asigurare, modalitatea în care se plătesc primele de asigurare şi termenele de plată, modalităŃile şi termenele de plată a indemnizaŃiilor de asigurare, informaŃii despre perioada de graŃie, procedurile de soluŃionatre a eventualelor litigii rezultate din executarea contractului, respectiv modalităŃile de rezolvare pe cale amiabilă a reclamaŃiilor formulate de asiguraŃi sau de beneficiarii contractelor de asigurare, informaŃii generale privind deducerile prevăzute de legislaŃia fiscală, legea aplicabilă contractului de asigurare.

InformaŃiile trebuie să fie redactate într-o formă clară, accesibilă şi exactă şi trebuie furnizate în scris, în limba română, sub semnătura clienŃilor.

Legea asigurărilor a impus exigenŃa redactării în scris a informaŃiilor pe care asigurătorul este obligat să le furnizeze, astfel că proba executării obligaŃiei de informare este mult uşurată.

Fişa de informare nu este, din punct de vedere juridic, o ofertă. Ea nu este nici măcar un element al viitorului contract. De altfel, absenŃa remiterii sale nu este însoŃită de nicio sancŃiune. Informarea asiguratului nu trebuie confundată cu informarea asigurătorului care se face prin completarea declaraŃiei de risc.

Se consideră că asigurătorul şi-a îndeplinit obligaŃia de informare dacă nota emisă poartă menŃiunea „citit şi aprobat" care atestă cunoaşterea de către aderent a condiŃiilor generale ale contractului. în ceea ce priveşte clauzele mai restrictive de garanŃie decât cele cuprinse în notă, jurisprudenŃa a statuat că sunt inopozabile aderentului. Informarea asigurătorului se face, în principal, prin completarea declaraŃiei de risc, adică a răspunsurilor la chestionarul propus de asigurător, care conŃine întrebările clare, precise şi complete cu privire la probabilitatea şi intensitatea producerii riscului. Chestionarul este un formular tipizat care, odată ce este completat de către asigurat, devine oferta de a contracta a asiguratului. DeclaraŃia de risc reprezintă executarea unei obligaŃii de informare ce-i revine asiguratului, căreia i se dă valoare juridică de ofertă de a contracta, deoarece ea are conŃinutul unei veritabile oferte, cuprinzând date despre cele două elemente indispensabile acordului de voinŃă, respectiv natura şi obiectul contractului.

Această propunere de a contracta a asiguratului poate fi completată de documente anexă, planuri, schiŃe, fotografii etc, în scopul de a-1 ajuta cât mai bine pe asigurător să circumstanŃieze riscul pe care urmează să şi-1 asume.

Oferta de a contracta nu naşte obligaŃii nici în sarcina asiguratului, nici în sarcina asigurătorului. Astfel, asiguratul îşi poate retrage oferta până în momentul în care este acceptată de către asigurător. Acesta, la rândul său, după examinarea declaraŃiei de risc, poate refuza să încheie asigurarea, dacă apreciază că nu poate suporta financiar consecinŃele producerii riscului.

Propunerea de a contracta devine mai importantă în situaŃia în care se va perfecta contractul, deci după acceptarea ofertei, întrucât serveşte ca bază de referinŃă pentru stabilirea bunei sau relei-credinŃe a asiguratului la încheierea contractului şi pentru aplicarea diferitelor sancŃiuni în cazul furnizării unor informaŃii cu privire la risc, care nu corespund realităŃii. Acest chestionar trebuie să fie completat la toate rubricile, datat şi semnat de către ofertant.

Buna-credinŃă a asiguratului în momentul completării declaraŃiei de risc este necesară, deoarece oferta prefigurează elementele esenŃiale ale contractului ce va fi încheiat. Asigurătorul se află deseori în situaŃia de a decide dacă va accepta să încheie contractul, numai pe baza răspunsurilor asiguratului la interogatoriul tipizat, fără să efectueze o inspecŃie de risc pentru a verifica, ex propriis sensibus, veridicitatea declaraŃiei. Chiar dacă admitem că asigurătorul ar putea face o apreciere asupra elementelor obiective de natură să influenŃeze riscul, i-ar fi imposibil să identifice elementele de natură subiectivă, intimă, pe

care numai asiguratul i le poate aduce la cunoştinŃă (aspecte legate de starea de sănătate, profilul său psihologic, accidente survenite anterior etc).

În dreptul anglo-american se consideră că, pentru majoritatea contractelor, părŃile nu au o obligaŃie prealabilă de informare cu privire la anumite aspecte pe care fiecare este dator să le cunoască, astfel că prejudiciul pe care îl suferă una din părŃi în urma unei documentări incomplete îi este imputabil în exclusivitate.

Contractul de asigurare face parte din grupul limitat şi special al contractelor de maximă sau totală bună-credinŃă {uberrimae fidei), în care doar una dintre părŃi poate cunoaşte, sub aspect obiectiv, toate elementele esenŃiale necesare încheierii contractului, astfel că îi revine obligaŃia să i le comunice celeilalte părŃi.

Atunci când ofertantul completează formularul în mod incomplet sau inexact, prin omiterea sau ascunderea unor împrejurări importante ori răspunde eronat la întrebările puse de societatea de asigurări, aceasta poate, în urma analizei declaraŃiei de risc, să refuze încheierea contractului. Dacă asigurătorul constată aceste neregularităŃi abia după încheierea contractului de asigurare, va putea fie să-1 modifice, fie să-1 denunŃe ori să refuze plata despăgubirilor solicitate de asiguratul de rea-credinŃă.

Prin această soluŃie, legiuitorul a instituit în materia asigurărilor o excepŃie de la principiile efectelor contractelor referitoare la forŃa obligatorie şi irevocabilitate, fiindcă eroarea sau dolul trebuiau să fie invocate ca vicii de consimŃământ exclusiv în faŃa instanŃelor de judecată, fără putinŃa vreunei imixtiuni a uneia din părŃi, în mod unilateral, în contract.

După această primă fază urmează analiza declaraŃiei de risc, care se finalizează fie cu acceptarea asigurătorului de a încheia contractul, fie cu refuzul său. Din acest motiv, atunci când primeşte oferta, societatea de asigurare solicită un termen pentru a o analiza şi a se pronunŃa. Contractul nu va fi încheiat decât prin acceptare expresă. în această materie, tăcerea nu valorează niciodată acceptare. O tăcere abuzivă, care are ca rezultat un refuz al asigurătorului de a încheia contractul, poate antrena răspunderea asigurătorului.

Asigurătorul poate refuza să preia asupra sa un risc care nu intră în câmpul său de activitate sau care i se pare dificil de acoperit. El poate, de asemenea să ceară precizări suplimentare sau să solicite luarea, în prealabil, a unor măsuri de prevenire.

ConsimŃământul se realizează atunci când asigurătorul acceptă să garanteze riscul care i s-a propus şi căruia i s-a stabilit tariful de primă. Această tarifare este, de regulă, automată, dacă este vorba despre un risc simplu, ce intră în categoriile prestabilite. Asigurătorul va emite poliŃa pe care a semnat-o, pentru a fi semnată şi de către asigurat. Semnătura asigurătorului pe poliŃa pe care a redactat-o în conformitate cu declaraŃia de risc probează acceptarea ofertei de a contracta şi reprezintă, în lipsa unei clauze contrare, perfectarea contractului.

Momentul încheierii contractului trebuie analizat în raport de împrejurarea dacă asigurarea se încheie între persoane prezente sau absente. Aşa cum rezultă din condiŃiile de asigurare şi regulamentele privind asigurările interne, atunci când asigurarea se încheie între persoane care sunt de faŃă, emiterea documentului de asigurare se realizează, de cele mai multe ori, în acelaşi timp cu plata primei, deoarece declaraŃiile de voinŃă care se topesc în consimŃământ iau naştere, de regulă, concomitent. Îndeobşte, încheierea asigurării implică din partea asigurătorului responsabilitatea agentului de asigurare faŃă de client, faŃă de public şi faŃă de stat.

Încheierea contractului de asigurare se probează cu poliŃa de asigurare sau cu certificatul de asigurare emis şi semnat de asigurător ori cu nota de acoperire emisă şi semnată de brokerul de asigurare. Documentele care atestă încheierea unei asigurări pot fi semnate şi certificate prin mijloace electronice, în condiŃiile prevăzute de Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică.

Pentru ca asigurătorul să poată stabili plata indemnizaŃiei de asigurare este necesar să verifice:

a) dacă asigurarea era în vigoare la data producerii evenimentului asigurat;

b) dacă primele de asigurare au fost plătite şi perioada de timp pentru care au fost achitate;

c) dacă bunurile respective sunt cuprinse în asigurare; d) dacă evenimentul în urma căruia s-a produs paguba s-a datorat unui

risc, împotriva căruia s-a încheiat asigurarea. Încheierea asigurării, care înseamnă de fapt contractarea asigurării,

implică parcurgerea următoarelor etape: a. Se completează declaraŃia (cererea) de asigurare, care conŃine: – date privind identificarea asiguratului (nume, prenume, adresă etc.); – obiectul de activitate; – durata asigurării solicitate; – detalii privind bunul asigurat; – suma asigurată; – franşiza; – beneficiarul asigurării; – condiŃiile de asigurare solicitate; – în cazul asigurărilor de viaŃă: starea de sănătate, antecedente medicale etc.; – în cazul asigurărilor de accidente, se specifică mediul de lucru etc. Declarantul îşi asumă răspunderea cu privire la exactitatea datelor şi

informarea asigurătorului asupra tuturor elementelor care pot influenŃa

asigurarea. Pe baza acestor informaŃii, asigurătorul recurge la evaluarea riscului, pentru a stabili corect prima de asigurare.

b. Se efectuează analiza declaraŃiei (cererii) de asigurare. Pe baza acesteia se evaluează riscul, de către asigurător. În vederea încheierii asigurării, asigurătorii fac constatări şi analizează împrejurările în care s-a produs riscul asigurat, la faŃa locului.

Momentul încheierii contractului. Contractul se consideră încheiat odată cu plata primelor şi emiterea documentului de asigurare. Contractul poate avea forma poliŃei de asigurare la asigurările de persoane şi la unele tipuri de asigurări de bunuri sau a certificatului de asigurare la asigurările de bunuri în general sau de răspundere civilă. În practică, denumirea de poliŃă de asigurare este generică şi, astfel, fiind utilizată cel mai frecvent.

Dat fiind caracterul consensual al contractului de asigurare, încheierea sa valabilă presupune realizarea acordului de voinŃă între asigurat şi asigurător în ceea ce priveşte clauzele contractuale. Acest acord înseamnă întâlnirea, pe deplin concordantă, sub toate aspectele, a unei oferte de a contracta cu acceptarea acelei oferte.

Procesul de încheiere a contractului de asigurare este adesea complex, producerea efectelor, respectiv punctul de la care începe obligaŃia de garanŃie a asigurătorului, nefiind, în general, concomitent cu formarea propriu-zisă a contractului.

Formarea contractului de asigurare poate fi descompusă în două faze: informarea părŃilor şi realizarea acordului de voinŃă.

Atunci când se încheie un contract de asigurare, negocierea clauzelor este de cele mai multe ori limitată, din cauza caracterului de contract de adeziune al acestuia. Deşi contractul de asigurare nu face parte din grupa contractelor care, pentru a se încheia valabil, trebuie să îmbrace o anumită formă, din raŃiuni care Ńin de materia probaŃiunii şi datorită unor trăsături specifice, acordul de voinŃă trebuie exprimat în formă scrisă.

Faza informării se referă la obligaŃia părŃilor de a-şi aduce reciproc la cunoştinŃă date despre elementele esenŃiale ale viitorului contract, în special asupra obiectului garanŃiei şi preŃului. Parcurgerea acestei etape reprezintă condiŃia pentru a avea eficacitate cea de-a doua fază, adică realizarea acordului de voinŃă, întrucât părŃile trebuie să se oblige în deplină cunoştinŃă de cauză.

Într-o măsură mai mare decât la alte contracte, consimŃământul părŃilor la încheierea contractului de asigurare poate fi afectat de viciul erorii. Pentru prevenirea viciilor de consimŃământ, legea a prevăzut un sistem format din două obligaŃii de informare, una în beneficiul asiguratului, iar alta în beneficiul asigurătorului.

Prin urmare, între cei prezenŃi, contractul se consideră încheiat odată cu plata primei şi emiterea poliŃei respective. Momentul încheierii contractului de asigurare de bunuri, de regulă, coincide cu redactarea în formă scrisă a certificatului de asigurare, în cele două exemplare ale sale (câte unul pentru

fiecare parte), înscrisuri care fac dovada existenŃei şi conŃinutului acestei convenŃii.

Contractul de asigurare se poate încheia nu numai când părŃile sunt de faŃă, ci şi în situaŃia în care acestea se găsesc în locuri diferite, iar comunicarea între ele se realizează prin corespondenŃă, folosindu-se scrisoarea, telegrama, faxul, mediul electronic etc.

Între absenŃi, contractul de asigurare se consideră încheiat în momentul în care ofertantul a luat cunoştinŃă de acceptarea declaraŃiei de risc. Determinarea momentului încheierii contractului de asigurare prin raportarea la momentul cunoaşterii efective a acceptării ofertei se face potrivit teoriei informaŃiunii, denumită şi teoria cunoaşterii acceptării, consacrată prin dispoziŃiile art. 35 C.com, potrivit cărora, contractul este socotit încheiat în momentul cunoaşterii de către ofertant a acceptării ofertei.

Se impune precizarea că, deşi Codul comercial reglementează teoria informaŃiunii, totuşi, în practică, se aplică sistemul recepŃiunii acceptării. într-adevăr, se consideră că asiguratul a luat cunoştinŃă de acceptare la data când corespondenŃa respectivă a sosit la domiciliul sau sediul său. S-a recurs deci la utilizarea unei prezumŃii relative, iuris tantum, potrivit căreia, ofertantul a deschis corespondenŃa şi a luat cunoştinŃă de acceptare la data primirii documentului de asigurare. Fiind vorba de o prezumŃie relativă, aceasta va putea fi răsturnată prin proba contrară, în sensul că, fără să fie în culpă, ofertantul nu a luat totuşi la cunoştinŃă de acceptarea ofertei la data primirii corespondenŃei. în unele tipuri de asigurări, cum ar fi asigurările maritime, de aviaŃie, auto şi altele, contractul de asigurare se încheie între absenŃi pe baza sistemului recepŃiunii acceptării, poliŃa fiind considerată acceptată dacă într-un anumit interval de timp de la înmânarea documentului de asigurare, asiguratul nu a ridicat obiecŃiuni.

Momentul întâlnirii celor două voinŃe este momentul în care acceptarea asigurătorului este adusă la cunoştinŃa ofertantului, în mod obişnuit, prin remiterea poliŃei, însă, orice altă modalitate de comunicare a acceptării este valabilă, cu condiŃia să fie dovedită.

3.2 ActivităȘi de desfăȘurat pentru încheierea contractului de

asigurare Asigurătorii stipulează adesea în contractele pe care le încheie clauze prin

care subordonează formarea valabilă a contractului de îndeplinirea unor activități posterioare întâlnirii celor două voinŃe.

Pe temeiul principiului libertăŃii contractuale, apreciem că încheierea valabilă a contractului poate fi condiŃionată de îndeplinirea unor activități, cum ar fi semnarea poliŃei de către asigurat, plata primei sau a primei rate de primă etc, dacă părŃile şi-au exprimat consimŃământul în acest sens.

În scopul de a evita orice contestaŃie asupra datei acordului de voinŃă, aproape totdeauna, în poliŃă figurează o clauză conform căreia asigurătorul, care

este cel care redactează poliŃele imprimate, subordonează perfectarea contractului de semnarea poliŃei de către asigurat. Acesta primeşte, de regulă, spre semnare trei exemplare, câte unul pentru fiecare dintre părŃi, iar cel de-al treilea revine intermediarului, agent sau broker de asigurare. Adesea, asigurătorul condiŃionează încheierea contractului de asigurare de plata anticipată a celei dintâi rate a primei de asigurare. Această plată, care, în mod obişnuit, nu este decât executarea unei obligaŃii născute dintr-un contract deja încheiat, devine astfel o condiŃie de formare a contractului şi tinde să transforme contractul de asigurare dintr-un contract consensual într-un contract real.

Potrivit art. 31 alin. (4) din Legea nr. 136/1995, un asigurat care a încheiat un contract de asigurare de viaŃă individual trebuie să aibă la dispoziŃie o perioadă de 20 de zile de la data semnării contractului de către asigurător, interval în care poate să denunŃe acel contract. În legislaŃia franceză referitoare la asigurările care se încheie pe termen mediu şi lung, cum sunt asigurările de viaŃă, se prevede că părŃile pot include în contract o clauză în care precizează că orice persoană fizică care a semnat o ofertă sau un contract de asigurare de viaŃă poate renunŃa la contract în primele 30 de zile de la primul vărsământ al primei.

Dacă părŃile pot conveni asupra unei clauze care să desfiinŃeze un contract valabil încheiat, la aprecierea arbitrară a asiguratului, fără vreo justificare şi fără aplicarea vreunei sancŃiuni, cu atât mai mult pot cădea de acord asupra executării unei cerinŃe de care să depindă naşterea valabilă a contractului.

Contractul de asigurare poate fi încheiat şi în formă electronică. Această modalitate de încheiere rezultă din dispoziŃiile art. 11 din Legea nr. 136/1995, modificată, care permit dovada contractului de asigurare cu documente semnate prin mijloace electronice. În această situaŃie, la încheierea contractului trebuie să se respecte prevederile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică şi ale Legii nr. 365/2002 privind comerŃul electronic, republicată.

În ceea ce priveşte momentul încheierii contractului prin mijloace electronice, art. 9 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 prevede că „dacă părŃile nu au convenit altfel, contractul se consideră încheiat în momentul în care acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunoştinŃa ofertantului", în cazul nostru, a asiguratului.

Dacă asiguratul trimite prin mijloace electronice oferta de a contracta (chestionarul de risc completat cu informaŃiile solicitate), asigurătorul are obligaŃia să confirme primirea ofertei sau, după caz, acceptarea sa, printr-un mijloc de comunicare individuală echivalent.

Deşi, pentru a produce efecte, acceptarea trebuie comunicată asiguratului, în doctrină s-au remarcat unele situaŃii de excepŃie de la această regulă. Astfel, în cazul când prin presă se oferă asigurări împotriva accidentelor persoanelor care au cumpărat articole sau alte materiale destinate publicării, care sunt concretizate într-un cupon, oferta este acceptată prin completarea acestuia de către asigurat. De asemenea, dacă poliŃa poartă semnătura şi ştampila asigurătorului în momentul în care asiguratul hotărăşte să încheie asigurarea, nu

mai este necesară comunicarea către asigurat, întrucât se presupune că acceptarea asigurătorului este necondiŃionată.

Determinarea momentului încheierii contractului prezintă o mare importanŃă, deoarece:

- în raport de data încheierii contractului se apreciază dacă revocarea ofertei de către asigurat a intervenit într-un termen rezonabil ori a fost intempestivă sau caducă;

- viciile de consimŃământ şi alte cauze de nulitate a contractului de asigurare, se vor putea invoca numai dacă acestea au existat în momentul încheierii contractului;

- momentul încheierii contractului de asigurare determină legea aplicabilă raportului juridic de asigurare în caz de conflict de legi în spaŃiu;

- dacă data intrării în vigoare a obligaŃiei asiguratului de a plăti prima de asigurare coincide cu data încheierii contractului de asigurare, în raport cu acel moment se vor calcula şi termenele de prescripŃie;

- momentul încheierii contractului de asigurare determină şi locul încheierii acestuia, întrucât dacă asigurarea se perfectează între absenŃi prin sistemul recepŃiunii acceptării, adică prin teoria informaŃiunii căreia i se ataşează prezumŃia relativă a luării la cunoştinŃă a acceptării la data sosirii corespondenŃei, locul încheierii contractului va fi localitatea unde se afla asiguratul.

Atunci când este vorba de asigurări de mărfuri pe rute internaŃionale, importanŃa determinării momentului încheierii contractului este esenŃială pentru determinarea locului încheierii contractului, fiindcă în raport de acest element se identifică condiŃiile de formă ale acestuia (locus regit actum).

Întâlnirea concordantă de voinŃe conduce la formarea definitivă a contractului şi stabilirea unei relaŃii permanente între părŃi care începe să-şi producă efectele începând cu o anumită dată precizată expres în poliŃă. Momentul încheierii contractului nu coincide totdeauna cu momentul intrării în vigoare a asigurării, adică cu momentul de la care începe suportarea riscurilor eventuale de către asigurător, pentru că, deşi contractul este încheiat, obligaŃiile care revin părŃilor pot fi raportate la o dată ulterioară.

De remarcat faptul că nici măcar intrarea în vigoare a asigurării şi începutul răspunderii asigurătorului nu au totdeauna acelaşi moment de la care încep să curgă, deoarece răspunderea este nu numai în funcŃie de plata primei, ci şi de natura riscului.

În fine, aceste condiŃii nu sunt impuse imperativ de lege părŃilor, astfel că asigurătorul şi asiguratul pot deroga, dacă vor, prin clauzele contractului pe care îl încheie, de la cerinŃa plăŃii anticipate a primei.

În principiu, acordul definitiv de voinŃe produce efecte din momentul realizării sale. Cum şi stabilirea momentului producerii efectelor este rezultatul libertăŃii contractuale, părŃile pot prevedea şi aici anumite derogări. Astfel, este posibil să prevadă începerea producerii efectelor începând cu miezul zilei urmă-

toare celei în care se realizează acordul de voinŃă, să subordoneze începerea producerii efectelor de plata primei sau de semnarea poliŃei de către asigurat sau să prevadă o dată fixă ulterioară (fapt ce poate prezenta un interes pentru asigurat atunci când este încă garantat de un asigurător precedent) sau chiar să dea producerii efectelor un caracter retroactiv, situaŃie în care vor fi garantate numai sinistrele a căror existenŃă nu a fost cunoscută de către asigurat.

LegislaŃia franceză, belgiană şi luxemburgheză lasă la latitudinea părŃilor determinarea momentului de la care riscul este garantat şi durata acestei garanŃii, în timp ce legea spaniolă este mai precisă în delimitarea acestei libertăŃi, întrucât solicită menŃionarea zilei şi orei când încep să se producă şi când încetează efectele contractului.

Determinarea momentului de la care încep să se producă efectele este foarte importantă pentru că răspunderea asigurătorului nu va fi angajată şi indemnizaŃia de asigurare nu va fi datorată de către asigurător, decât dacă sinistrul se va produce cât timp obligaŃia sa era în vigoare.

SecȘiunea a-4-a Elementele componente Și modalităȘile de probare

a contractului de asigurare 4.1 Elementele componente ale contractului de asigurare. Potrivit dispoziŃiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, contractul de

asigurare se încheie în formă scrisă. Aşa cum am arătat anterior, după ce asigurătorul se hotărăşte să accepte

riscul, va redacta un înscris, numit poliŃă sau certificat de asigurare, al cărui conŃinut trebuie să respecte prevederile art. 10 alin. (2) şi (3) din legea modificată şi să cuprindă:

- numele sau denumirea, domiciliul sau sediul părŃilor contractante; - obiectul asigurării: bunuri, persoane, răspundere civilă, credite şi

garanŃii, asigurări de pierderi financiare, alte asigurări; - riscurile ce se asigură; - momentul începerii şi cel al încetării răspunderii asigurătorului; - primele de asigurare; - sumele asigurate. Prevederile art. 10 din Legea nr. 136/1995 au fost modificate şi

completate atât în ceea ce priveşte încheierea, cât şi în ceea ce priveşte dovada acestuia.

Astfel, în ceea ce priveşte identificarea părŃilor contractante, în noua reglementare a acestei norme juridice, pe lângă vechea cerinŃă referitoare la „numele sau denumirea, domiciliul sau sediul părŃilor contractante", s-a adăugat o nouă condiŃie, impunându-se obligaŃia de a se „specifica cel puŃin detaliile de identificare a părŃilor contractante şi numele beneficiarului asigurării, dacă acesta nu este parte în contract".

Prin menŃionarea separată în lege a necesităŃii de a arăta detaliile de identificare a părŃilor, legiuitorul a urmărit prevenirea şi înlăturarea erorilor la încheierea contractului şi o mai mare corectitudine şi claritate în raporturile juridice privind asigurările.

Noua reglementare a art. 10 din Legea nr. 136/1995 a înlăturat ultima cerinŃă pe care trebuie să o cuprindă un contract de asigurare („alte elemente care stabilesc drepturile şi obligaŃiile părŃilor"), înlocuind-o cu precizarea că „alte elemente pe care trebuie să le cuprindă contractul de asigurare se stabilesc prin norme adoptate în baza legii de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor".

Considerăm că noua reglementare impune o interpretare restrictivă a elementelor pe care trebuie să le cuprindă contractul de asigurare, deoarece părŃile tiu mai au posibilitatea să introducă în convenŃie orice elemente care stabilesc drepturi şi obligaŃii, ci vor fi nevoite să se limiteze numai la acele clauze care fac parte dintre cele adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Această soluŃie care subliniază şi mai mult caracterul de contract de adeziune al asigurării se înscrie pe linia respectării principiului egalităŃii părŃilor în raporturile juridice de drept privat, deoarece asigurătorul nu va mai putea impune asiguratului orice obligaŃii care i-ar putea prejudicia interesele patrimoniale, ci se va mărgini să adauge exclusiv clauze care au fost analizate şi adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Aceasta este una dintre căile prin care Comisia îşi realizează principalul său scop, acela de a apăra drepturile asiguraŃilor şi de a promova stabilitatea activităŃii de asigurare în România.

Contractele de asigurare sunt adesea standardizate fie datorită unor reglementări legale care impun aceasta, fie datorită unor uzanŃe sau unor acorduri voluntare.

Documentul prin care se constată încheierea unui contract de asigurare, poliŃa de asigurare, poate fi nominativ, la ordin sau la purtător. S-a susŃinut, deşi legea nu prevede, faptul că el aparŃine categoriei titlurilor de legitimare, asemănătoare titlurilor de credit, întrucât dau posibilitatea posesorului lor ca, la producerea riscului asigurat sau la expirarea duratei contractului de asigurare, să pretindă de la asigurător contravaloarea la care acesta s-a îndatorat prin contractul de asigurare.

PoliŃa se prezintă sub forma unui înscris redactat de către asigurător. Ea cuprinde un ansamblu de clauze, comune tuturor contractelor din aceeaşi categorie, numite şi condiŃii generale de asigurare, care stabilesc raporturile dintre asigurat şi asigurător. CondiŃiile generale de asigurare sunt completate de condiŃiile speciale care, manuscrise sau dactilografiate, individualizează contractul şi se conformează indicaŃiilor cerute de lege.

Standardizarea contractelor de asigurare este avantajoasă şi dezavantajoasă deopotrivă. Astfel, cele mai importante avantaje sunt următoarele:

- asiguraŃii beneficiază de un tratament uniform din partea asigurătorului; - clauzele standard sunt mai bine cunoscute şi facilitează interpretarea

exactă a contractului atât de către asiguraŃi, cât şi de către instanŃele de judecată în caz de litigiu; de asemenea, când mai mulŃi asigurători oferă aceeaşi protecŃie, aceleaşi condiŃii sau sunt implicaŃi în aceeaşi daună, conflictele dintre ei se reduc substanŃial;

- se economiseşte timp şi energie în plasarea contractelor; - statisticile privind aceleaşi tipuri de daune pot fi centralizate, facilitând

astfel calculul corect al primelor de asigurare. Dintre dezavantaje, apreciem ca fiind mai importante, următoarele: - orice schimbări în forma sau conŃinutul poliŃei se fac cu întârziere,

întrucât presupune revizuirea lor integrală; - poliŃa răspunde nevoilor medii ale asiguraŃilor şi într-o măsură mai mică

nevoilor specifice ale acestora. Legea nr. 136/1995 nu impune anumite condiŃii de formă la redactarea

înscrisului constatator al contractului. Legiuitorul francez a stabilit însă un număr de reguli care tind să elimine abuzurile în contractele încheiate între profesionişti şi consumatori sau neprofesionişti, care avertizează clar asiguratul despre toate excepŃiile care îi pot fi opuse în caz de sinistru. Astfel, anumite clauze care privesc franşize, excluderi de la garanŃie, decăderi, cauze de nulitate etc. trebuie să fie redactate folosind culori diferite sau caractere diferite ale literelor, pentru a putea fi observate cu uşurinŃă de asigurat şi a-1 atenŃiona.

4.2 ModalităȘile de probare a contractului de asigurare Dovada încheierii contractului de asigurare nu se poate face decât cu

înscrisuri. RestricŃia probatorie în materie de asigurare rezultă din prevederile art. 10 alin. (1) şi art. 11 din lege.

Astfel, după ce legiuitorul impune forma scrisă contractului de asigurare, în cuprinsul aceluiaşi art. 10 alin. (1), precizează: „El nu poate fi probat cu martori, nici dacă există un început de dovadă scrisă. în cazurile de forŃă majoră, în care documentele de asigurare au dispărut şi nu există posibilitatea obŃinerii unui duplicat, sunt admise orice dovezi legale care să confirme existenŃa acestora".

Observăm că se interzice proba testimonială pentru dovedirea contractului de asigurare chiar dacă există un început de dovadă scrisă (de exemplu, o poliŃă de asigurare emisă de asigurător, dar nesemnată de acesta sau o notă de acoperire nesemnată de brokerul de asigurare).

În ceea ce priveşte dispoziŃiile art. 11, acestea sunt mult mai restrictive în actuala reglementare. Vechea dispoziŃie normativă permitea dovada încheierii contractului de asigurare prin poliŃă, certificatul, cererea de plată a primei ori „înscrisul prin care se manifestă voinŃa asigurătorului de a încheia contractul". Prin urmare, proba contractului de asigurare se putea face prin orice înscris care emana de la asigurător şi din care rezulta indubitabil voinŃa acestuia de a încheia

contractul, inclusiv cererea de plată a primei de asigurare ce provine de la asigurător.

Legiuitorul a înŃeles să modifice dispoziŃiile art. 11 şi să enumere documentele care atestă încheierea contractului de asigurare. Astfel, „încheierea contractului de asigurare se probează cu poliŃa de asigurare sau certificatul de asigurare emise şi semnate de asigurător sau cu nota de acoperire emisă şi semnată de brokerul de asigurare. Documentele care atestă încheierea unei asigurări pot fi semnate şi certificate prin mijloace electronice, în condiŃiile prevăzute de Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică."

Apreciem că această enumerare este limitativă şi că niciun alt document în afara poliŃei, certificatului sau notei de acoperire nu poate fi admis în dovedirea contractului de asigurare. Cu atât mai mult cu cât legiuitorul a înŃeles să înlăture din textul fostului art. 11 atât înscrisul reprezentat de cererea de plată a primei de asigurare, cât şi orice înscris care emană de la asigurător şi exprimă voinŃa sa de a încheia contractul.

Considerăm judicioase şi binevenite aceste modificări legislative în materie de probă.

Cererea de plată a primei de asigurare nu constituie o probă indubitabilă a încheierii contractului de asigurare, de natură să nu necesite complinirea cu alte probe (cum este proba cu martori) pentru dovada existenŃei contractului de asigurare.

Acest lucru se explică prin faptul că, în practica asigurărilor, în mod obişnuit, plata primei de asigurare se situează, temporal, înaintea încheierii contractului de asigurare şi condiŃionează încheierea acestuia. Este foarte posibil ca asiguratul să plătească anticipat prima de asigurare şi să se răzgândească ulterior în privinŃa încheierii contractului, adică până în momentul în care asigurătorul emite poliŃa de asigurare, înştiinŃându-1 în timp util despre aceasta.

Pe de altă parte, o simplă cerere de plată a primei de asigurare nu dovedeşte faptul că plata a fost executată, iar dacă această dovadă a fost făcută, ea nu este suficientă pentru a deduce neîndoielnic încheierea contractului de asigurare. Acelaşi raŃionament se impune şi pentru chestionarul de risc a cărui completare de către asigurat nu poate face singură proba contractului, fiind considerat o simplă ofertă de a contracta.

Pentru înscrisurile enumerate în art. 11, legiuitorul prevede expres necesitatea ca ele să fie semnate de către cel de la care emană: asigurător (în cazul poliŃei sau certificatului de asigurare) şi broker de asigurare (în cazul notei de acoperire), fără să facă referiri la semnarea contractului de către cealaltă parte, respectiv contractantul asigurării sau, în sens larg, asiguratul.

În mod obişnuit, contractul de asigurare, datorită caracterului său sinalagmatic, trebuie semnat de ambele părŃi contractante şi întocmit în atâtea exemplare câte părŃi cu interese contrare sunt, conform art. 1179 C.civ. Astfel că greu ne putem imagina existenŃa unui document unic care să probeze asigurarea încheiată.

Este în afara oricărei discuŃii faptul că documentul de asigurare, înŃelegând prin aceasta poliŃa, certificatul şi nota de acoperire, trebuie să poarte semnătura celui de la care emană, asigurătorul, respectiv brokerul de asigurare.

Problema discutabilă este dacă lipsa semnăturii asiguratului de pe poliŃă sau certificat lipseşte documentul de valoare contractuală.

În acest caz, trebuie să distingem între două situaŃii. Dacă asiguratul invocă documentul pentru a proba încheierea contractului de asigurare, lipsa semnăturii sale se acoperă şi înscrisul este perfect valabil. Dacă însă documentul este invocat ca probă de asigurător, atunci el ar trebui să poarte semnătura aceluia împotriva căruia se foloseşte.

Legiuitorul nostru nu a considerat necesar să impună semnarea poliŃei de către asigurat. Credem că acest raŃionament al său are două explicaŃii. Pe de o parte, o acŃiune în justiŃie prin care asigurătorul să invoce existenŃa unui contract de asigurare, iar asiguratul să o nege, ar fi posibilă doar în cazul când asiguratul nu şi-ar îndeplini obligaŃiile contractuale, în special, cea de plată a primei de asigurare. Această ipoteză este însă puŃin probabilă, cât timp asigurătorul are, prin lege, la dispoziŃia sa, alte sancŃiuni rapide şi eficiente pentru a pune capăt unui contract (denunŃarea sau rezilierea pentru neplata primei prevăzută în art. 17 din lege). Aceste sancŃiuni au fost reglementate tocmai în scopul de a evita procese care presupun costuri suplimentare şi pierdere de timp pentru asigurător.

Pe de altă parte, dacă litigiul are ca sursă o interpretare greşită a unei clauze, care l-ar îndreptăŃi pe asigurător să acŃioneze împotriva asiguratului, se presupune că, în acest caz, nu se neagă însăşi existenŃa contractului, ci, eventual, acordul asupra unei clauze anume. Aceasta ridică însă exclusiv probleme de interpretare a unui contract la care asiguratul recunoaşte că şi-a dat consimŃământul şi nu probleme de probă a încheierii contractului.

În dreptul francez, conform unei jurisprudenŃe constante, proba contractului de asigurare poate rezulta din înmânarea unei oferte de asigurare semnate de ofertant şi din emiterea poliŃei chiar dacă aceasta nu este semnată decât de către ofertant.

Deşi atestarea asigurării este, în principiu, semnată de către asigurător sau de către reprezentantul său, se consideră că provenienŃa sa poate fi probată altfel decât prin semnătură, dacă acest document nu este semnat. De asemenea, s-a apreciat că, dacă în Codul asigurărilor francez se cere ca acest contract să fie probat prin scris, aceasta nu înseamnă că validitatea documentului este subordonată semnăturii. O asemenea exigenŃă neagă consensualismul în profitul formalismului.

Problema semnăturii este discutată în dreptul francez în privinŃa notei de acoperire emise de broker. S-a pus problema dacă este suficientă semnătura broke-rului de asigurare sau dacă este necesar ca ea să fie semnată şi de către asigurător. Legiuitorul nostru a rezolvat această problemă prin faptul că precizează în cuprinsul art. 11 că nota de acoperire trebuie să fie semnată de brokerul de asigurare.

Dacă identitatea emitentului este contestată de acesta, va fi necesar să se procedeze la verificarea semnăturii.

Din cuprinsul dispoziŃiilor art. 11 din lege rezultă că se admite ca documentele care atestă încheierea unei asigurări să fie semnate şi prin mijloace electronice, în condiŃiile legii.

Înscrisul electronic este admis ca probă în aceleaşi condiŃii ca şi înscrisul sub semnătură privată, potrivit art. 5 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, sub rezerva identificării emitentului, elaborării şi păstrării sale în condiŃii de natură să îi conserve integritatea.

Emitentul va putea fi identificat în condiŃiile prevăzute de lege pentru semnătura electronică.

În doctrină, s-a apreciat că trebuie aplicat principiul echivalenŃei probatorii a înscrisurilor şi că înscrisului pe suport electronic trebuie să i se recunoască aceeaşi forŃă probantă ca şi înscrisului pe suport de hârtie. în cazul unui conflict în materie de probe scrise şi în lipsa altor principii legale aplicabile, judecătorul va determina prin toate mijloacele titlul cel mai veridic, indiferent de suportul său. Atunci când în condiŃiile de asigurare se specifică folosirea scrisorii recomandate ca formalitate pentru îndeplinirea unui anume act, aceasta nu va putea fi înlocuită cu înscrisul electronic (punerea în întârziere, denunŃarea unilaterală etc).

În ceea ce îi priveşte pe terŃi, aceştia nu posedă, în general, documentul de asigurare şi nu îl pot folosi pentru a proba existenŃa sau conŃinutul asigurării.

Contractul fiind pentru terŃ un fapt juridic, acesta îi va putea proba existenŃa prin orice mijloace de probă, în special prin prezumŃii care decurg din atitudinea asiguratului sau asigurătorului.

TerŃul poate fi în acest caz beneficiarul unei asigurări în contul altuia, beneficiarul unei asigurări de deces stipulate în profitul său, creditorul gajist sau ipotecar al asiguratului ori să nu se găsească în niciun raport contractual cu părŃile.

Proba conŃinutului contractului de asigurare este mai delicată pentru terŃ. Atunci când una din părŃi opune terŃilor conŃinutul contractului, aceasta va fi obligată să îşi probeze susŃinerea, adică să prezinte documentul asigurării şi conŃinutul clauzelor contractuale. Dacă, dimpotrivă, terŃii invocă existenŃa contractului de asigurare împotriva uneia dintre părŃile contractante (cel mai adesea împotriva asigurătorului), aceasta din urmă va trebui să prezinte înscrisul pentru a proba conŃinutul clauzei pe care o neagă.

TerŃii care emit pretenŃii asupra indemnizaŃiei de asigurare şi care nu deŃin documentele probatorii ale contractului ca părŃi în proces, pot solicita instanŃei să oblige partea care posedă înscrisul constatator să îl prezinte.

DispoziŃiile art. 10 din Legea nr. 136/1995 se referă şi la ipoteza dispariŃiei documentelor de asigurare din cauză de forŃă majoră. Astfel, „în cazurile de forŃă majoră în care documentele de asigurare au dispărut şi nu există

posibilitatea obŃinerii unui duplicat, sunt admise orice dovezi legale care să confirme existenŃa acestora".

Este vorba despre imposibilitatea păstrării de către ambele părŃi a dovezilor scrise privind încheierea contractului de asigurare. Textul de lege se referă la dispariŃia mijloacelor de probă a contractului de asigurare arătate în art. 11, şi anume la pierderea poliŃei de asigurare sau a certificatului de asigurare, emise şi semnate de către asigurător, pierderea notei de acoperire emisă şi semnată de brokerul de asigurare sau la pierderea documentelor care atestă încheierea unei asigurări semnate prin mijloace electronice.

În literatura noastră juridică a fost examinată problema referitoare la imposibilitatea preconstituirii sau păstrării unei dovezi scrise, ocazie cu care s-a statuat că restricŃiile prevăzute în art. 1191 C.civ., referitoare la inadmisibilitatea probei testimoniale, atunci când se tinde a se dovedi un act juridic a cărui valoare este mai mare de 250 lei, nu se aplică în cazul arătat în art. 1198 C.civ., „când creditorului nu i-a fost cu putinŃă a-şi procura o dovadă scrisă despre obligaŃia ce pretinde, sau a conserva dovada luată, precum: 1. la obligaŃiile care se nasc din cvasicontracte sau din delicte şi cvasidelicte; 2. la depozitul necesar, în caz de incendiu, ruină, tumult sau naufragiu şi la depozitele ce fac călătorii în ospătăria unde trag; 3. la obligaŃiile contractate în caz de accidente neprevăzute, când nu era cu putinŃă părŃilor a face înscrisuri; 4. când creditorul a pierdut titlul ce-i servea de dovadă scrisă, dintr-o cauză de forŃă majoră neprevăzută".

Cel de-al patrulea caz arătat în alineatul precedent, şi anume cel referitor la pierderea din cauză de forŃă majoră a titlului care servea creditorului ca dovadă, a fost reiterat şi inclus în dispoziŃiile art. 10 din Legea nr. 136/1995, prevăzându-se că „în cazurile de forŃă majoră în care documentele de asigurare au dispărut şi nu există posibilitatea obŃinerii unui duplicat, sunt admise orice dovezi legale care să confirme existenŃa acestora".

Câteva precizări se impun. în primul rând, contractul de asigurare fiind un act juridic înseamnă că, atunci când documentele de asigurare ar fi dispărut din cauză de forŃă majoră şi nu ar fi existat posibilitatea obŃinerii unui duplicat, se poate recurge la aplicarea prevederilor identice ale art. 1198 pct. 4 C.civ., cu privire la admisibilitatea probei testimoniale. Cu toate acestea, credem că o reglementare proprie referitoare la confirmarea existenŃei contractului de asigurare în cazul dispariŃiei documentelor de asigurare nu este superfluă ci, dimpotrivă, este în măsură să contribuie într-o mai mare măsură la stabilirea exactă a raportului de asigurare, mai ales dacă avem în vedere că această convenŃie nu poate fi dovedită cu martori nici atunci când există un început de dovadă scrisă.

În al doilea rând, deoarece prevederile art. 10 din Legea nr. 136/1995 nu sunt altceva decât o reluare, în alŃi termeni, a dispoziŃiei normative înscrise în art. 1198 pct. 4 C.civ., înseamnă că cele statornicite în literatura juridică şi practica judiciară cu privire la forŃa majoră şi, deci, la cauza străină care a dus la imposibilitatea ulterioară a conservării dovezii scrise îşi găsesc pe deplin

justificarea şi valabilitatea şi în cazurile în care dispariŃia înscrisurilor se referă la documentele care confirmă existenŃa contractului de asigurare, într-adevăr, dispoziŃiile art. 1198 pct. 4 C.civ. au fost interpretate extensiv, sta-tuându-se că nimic nu poate împiedica partea să invoce şi alte împrejurări decât forŃa majoră, esenŃial fiind faptul că înscrisul a dispărut din cauze pe care reclamantul a fost în imposibilitate să le evite. Partea care a deŃinut înscrisul va putea face dovada actului juridic respectiv prin martori, probând că înscrisul a existat şi că s-a aflat în imposibilitatea de a evita pierderea acestuia datorită unei cauze străine şi fără vreo vină din partea ei. Asemenea cazuri se încadrează în noŃiunea de imposibilitate de conservare a înscrisului preconstituit. ForŃa majoră nu este o condiŃie sine qua non a imposibilităŃii de conservare a înscrisului. Cazului de pierdere a înscrisului doveditor dintr-o cauză de forŃă majoră „îi este asimilat cazul când se poate proba că acest înscris a fost sustras sau distrus de însăşi partea căreia i se opune înscrisul".

În fine, în interpretarea art. 1198 pct. 4 C.civ., în doctrină, s-a mai arătat că „se asimilează acestui caz acela al sustragerii, distrugerii sau reŃinerii înscrisului de partea potrivnică sau de un terŃ care refuză să-1 prezinte în faŃa instanŃei. Textul cere ca împrejurările invocate să constituie un caz de forŃă majoră, adică pierderea să nu fie consecinŃa culpei creditorului".

Datorită caracterului sinalagmatic, contractul de asigurare se întocmeşte obligatoriu în atâtea exemplare câte părŃi contractante sunt. Aceasta înseamnă că pentru a se putea face aplicarea art. 10 din Legea nr. 136/1995 cu privire la forŃa majoră în interpretarea extensivă arătată mai sus, este necesar ca reclamantul să facă şi dovada că nu există posibilitatea obŃinerii unui duplicat de la cealaltă parte, deoarece şi documentele de asigurare care au rămas la acesta au dispărut, fiind distruse sau pierdute.

SecȘiunea a-5-a Termenul contractului de asigurare Și modul de

reînoire 5.1 Termenul contractului de asigurare Deoarece contractul de asigurare este un contract temporar, în cuprinsul

său trebuie să prevadă şi termene, adică perioada de timp la care se referă drepturile şi obligaŃiile părŃilor. Asiguratul trebuie să ştie cât timp are îndatorirea de a plăti prime şi pe ce perioadă este garantat în cazul în care se va produce evenimentul asigurat. La rândul său, asigurătorul trebuie să cunoască intervalul de timp în care va acorda protecŃie prin asigurarea respectivă şi cât timp va încasa primele prevăzute în contract. Tocmai de aceea, în art. 10 din Legea nr. 136/1995, se menŃionează expres că asemenea contracte trebuie să prevadă momentul începerii şi acela al încetării răspunderii asigurătorului.

Din punct de vedere al duratei lor, contractele de asigurare se împart în două grupe: contracte de asigurare cu durată determinată sau fixă şi contracte de asigurare cu durată nedeterminată sau nelimitată.

În materia asigurărilor de bunuri şi de răspundere civilă, contractele se încheie, de regulă, pe o durată determinată de maximum un an. în ceea ce priveşte asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele cauzate terŃilor prin accidente de autovehicule şi tramvaie, acestea se încheie pe o perioadă nedeterminată şi se menŃin în vigoare prin plata primelor de asigurare pentru o perioadă de 6 sau 12 luni. Asigurările de persoane, mai ales cele de viaŃă, sunt contracte care se încheie pe termen mediu sau lung.

Durata prevăzută în condiŃiile de asigurare nu poate fi ignorată de părŃi, astfel că, dacă termenul a fost depăşit, va opera o nulitate parŃială a contractului printr-o reducŃiune a perioadei de timp adăugate, cu consecinŃa restituirii către asigurat a primelor aferente acesteia. Dacă, dimpotrivă, părŃile au încheiat un contract pentru o perioadă mai mică decât cea stabilită prin condiŃiile de asigurare, contractul se va considera perfectat pentru perioada minimă stabilită în condiŃiile respective, prelungindu-se astfel termenul stabilit de părŃi. Ca o consecinŃă a acestei prorogări, asiguratul va trebui să plătească diferenŃa de primă de asigurare. De remarcat că asigurarea de bunuri încheiată pentru o perioadă mai mică decât cea prevăzută în condiŃiile de asigurare nu va fi lovită de nulitate, deoarece nu ar putea opera decât o nulitate totală, şi nu parŃială a contractului încheiat, iar interesul ambelor părŃi implicate este acela de a menŃine contractul, şi nu de a-1 desfiinŃa. Această soluŃie demonstrează asimilarea teoriei moderne a nulităŃii actului juridic, potrivit căreia contractul trebuie, pe cât posibil, salvat de la desfiinŃare.

5.2. Reînnoirea contractului de asigurare Reînnoirea contractului de asigurare de bunuri pe durată determinată

necesită câteva observaŃii şi precizări. LegislaŃia anterioară a asigurărilor (art. 69 din Decretul nr. 471/1971)

prevedea că, „în cazurile prevăzute în condiŃiile de asigurare, la împlinirea termenului pentru care a fost încheiat, contractul de asigurare se reînnoieşte de drept, pentru o nouă perioadă, egală cu cea anterioară, dacă una din părŃi nu îl denunŃă." Această dispoziŃie normativă nu a fost menŃinută în prevederile iniŃiale ale Legii nr. 136/1995, însă, prin modificările şi completările aduse de Legea nr. 172/2004, dispoziŃia Decretului nr. 471/1971 a fost reiterată neschimbată în cuprinsul art. 20. Astfel, potrivit prevederilor art. 201 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, în cazurile prevăzute de condiŃiile de asigurare, la împlinirea termenului pentru care a fost încheiat, contractul de asigurare poate fi reînnoit, pentru o nouă perioadă, egală cu cea anterioară, dacă una din părŃi nu îl denunŃă.

Prin modificarea Legii nr. 136/1995, prin art. 1 pct. 9 din OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 61/2005, dispoziŃiile normative iniŃiale au fost reduse doar la posibilitatea denunŃării contractului de asigurare de către oricare dintre părŃi după o notificare prealabilă în termen de 20 de zile, fără a se mai prevedea nimic despre reînnoirea contractului de asigurare.

Deşi posibilitatea reînnoirii contractului de asigurare nu mai este prevăzută expres prin reglementarea arătată, credem că nimic nu împiedică părŃile să insereze în contract o clauză expresă de reînnoire a contractului, la expirarea duratei prevăzute iniŃial.

Reînnoire tacită a contractului de asigurare, în acest caz, pentru a opera reînnoirea, se impune îndeplinirea următoarelor condiŃii: existenŃa unui contract de asigurare cu durată determinată, expirarea contractului prin ajungerea la termenul stipulat, inserarea în poliŃă a unei clauze exprese care să cuprindă acordul tacit al părŃilor privind reînnoirea contractului.

Nu putem să nu remarcăm în sintagma „clauză expresă pentru reînnoirea tacită a contractului" o contradictio in adjectio, din moment ce exprimarea expresă în cuprinsul contractului iniŃial a acordului părŃilor pentru prelungirea contractului pentru o perioadă egală cu cea iniŃială este incompatibilă logic cu reînnoirea tacită. Nu se poate vorbi de o reînnoire tacită câtă vreme, în lipsa clauzei exprese în acest sens, aceasta nu poate avea loc.

Considerăm că atunci când operează reînnoirea contractului, aceasta se produce în baza acordului iniŃial. Faptul că, înainte de expirarea termenului, niciuna dintre părŃi nu denunŃă sau nu preavizează contractul, trebuie interpretat ca modalitatea în care părŃile înŃeleg să dea eficacitate clauzei exprese de reînnoire. Prin urmare, în prezenŃa unei astfel de clauze, dacă părŃile doresc încetarea contractului la împlinirea termenului, trebuie să-şi exprime voinŃa în acest sens, printr-un preaviz sau denunŃare, după cum au stabilit în contract şi care trebuie notificată, potrivit reglementărilor din cuprinsul art. 20 din Legea nr. 136/1995, cu 20 de zile înainte de denunŃare.

Reînnoirea contractului de asigurare se deosebeşte de reînnoirea tacită a contractului de loca-Ńiune, în primul rând, aşa cum s-a remarcat şi în doctrina franceză, prima are izvor convenŃional, după cum am arătat, iar cea de-a doua, legal, în al doilea rând, prin tacita relocaŃiune ia naştere un contract diferit de cel anterior, cu durată nedeterminată, pe care părŃile îl pot denunŃa oricând. În cazul reînnoirii asigurării, noul contract va fi identic cu primul, atât în ceea ce priveşte durata contractului, determinată (de regulă, egală cu aceea a contractului anterior), cât şi în ceea ce priveşte drepturile şi obligaŃiile părŃilor. Apreciem că singura asemănare ce s-ar putea găsi între cele două forme de reînnoire a contractelor de asigurare, respectiv locaŃiune, este faptul că asiguratul plăteşte prima aferentă unei perioade de asigurare care nu este cuprinsă în durata contractului anterior încheiat, aşa cum locatarul continuă să plătească chirie după expirarea termenului de încetare a contractului. Totuşi, această executare a obligaŃiei asiguratului nu este suficientă, singură, să producă efectele reînnoirii, ci este necesară stipularea unei clauze în acest sens. De aceea, această plată a primei de asigurare este, mai degrabă, expresia caracterului anticipat al plăŃii primei, decât expresia reînnoirii tacite.

Apreciem că posibilitatea reînnoirii contractului în materia asigurărilor de bunuri este avantajoasă, întrucât se evită efortul de a încheia un nou contract şi,

totodată, se evită perioadele de întrerupere a protecŃiei care pot fi neplăcute atât pentru asigurat, cât şi pentru asigurător.

Autorii francezi subliniază faptul că, deşi jurisprudenŃa este constantă în a aprecia că reînnoirea tacită a contractului de asigurare nu antrenează prelungirea contractului iniŃial, ci dă naştere unui nou contract, cu toate consecinŃele care decurg de aici, realitatea ne obligă să recunoaştem o prelungire a contractului.

SecȘiunea a-6-a CondiŃii care stau la baza aprecierii caracterului abuziv al unor clauze contractuale.

Pentru aprecierea caracterului abuziv al unor clauze contractuale, legea

română şi directiva comunitară ne furnizează trei condiŃii care trebuie îndeplinite în mod cumulativ: lipsa negocierii directe, încălcarea bunei-credinŃe şi dezechilibrul semnificativ între drepturile şi obligaŃiile părŃilor.

Doctrina consideră că suntem în prezenŃa unei clauze care nu a fost negociată direct ori de câte ori a fost inclusă într-un contract standard preformulat sau în condiŃiile generale de vânzare şi în măsura în care consimŃământul părŃii mai slabe, chiar dacă a fost dat în urma unor discuŃii asupra acelei clauze, nu a fost unul activ, de natură să influenŃeze natura clauzei, ci unul pasiv, de acceptare a clauzei impuse de partea mai puternică.

Inserarea unei clauze abuzive în contract denotă o încălcarea obligaŃiei de bună-credinŃă care trebuie să caracterizeze comportamentul părŃilor atât în momentul încheierii contractului, cât şi pe parcursul executării acestuia. Criteriul bunei-credinŃe a fost considerat fie un element obiectiv, fundament abstract al clauzelor abuzive şi o modalitate de stabilire a dezechilibrului contractual, fie un element cu conotaŃii puternic subiective, manifestate prin comportament loial, de cooperare şi fidelitate, atât în momentul perfectării contractului, cât şi ulterior.

Este greu de crezut că un comerciant care redactează în întregime clauzele unui contract preformulat inserează, din eroare, clauze care să îl avantajeze economic şi să îl dezavantajeze pe cocontractantul său. în ceea ce ne priveşte, considerăm că ori de câte ori se introduce o clauză care are ca efect un dezechilibru contractual şi care nici nu a fost rezultatul negocierii, aceasta trebuie considerată ca fiind abuzivă. PuŃin contează dacă un comerciant a dorit sau nu să obŃină un avantaj cu rea-credinŃă. Important este că, prin modul de încheiere a contractului, consumatorul nu şi-a dat seama de caracterul abuziv al clauzei, nu s-a putut apăra şi această clauză îi cauzează un prejudiciu. Încălcarea bunei-credinŃe este, fireşte, un principiu de maximă importanŃă şi trebuie respectat cu atât mai mult în contractele de acest tip, însă, apreciem că în materia clauzelor abuzive protecŃia părŃii slabe se impune indiferent dacă s-a acŃionat din partea comerciantului cu rea-credinŃă sau din eroare.

Dezechilibrul semnificativ între drepturile şi obligaŃiile părŃilor este înŃeles ca absenŃa prestaŃiilor echivalente ca urmare a executării obligaŃiilor

contractuale de către părŃi, indiferent că se produce în mod efectiv sau este doar virtual. Sintagma de „dezechilibru semnificativ" a fost utilizată în dreptul asigurărilor chiar înainte de primele reglementări referitoare la clauzele abuzive .

ExistenŃa dezechilibrului între drepturile şi obligaŃiile părŃilor se stabileşteîn momentul încheierii contractului, pe baza unor elemente de identificare caresunt menŃionate în dispoziŃiile art. 4 alin. 1 din Directiva 93/13/CEE, cum sunt:natura bunurilor sau serviciilor contractate, circumstanŃele care au dus la perfectarea contractului, totalitatea clauzelor contractuale sau alte contracte care prezintă o strânsă legătură cu cel în cauză. Evaluarea dezechilibrului se face in concreto, deşi, în cazul unor clauze inserate în condiŃiile generale de vânzare, aprecierea dezechilibrului se va efectua in abstracte.

Se pune întrebarea în ce măsură contractele de asigurare sunt susceptibile de prevederi abuzive şi dacă se supun regimului privind sancŃionarea clauzelor abuzive. Pentru a afla răspunsul la această chestiune, trebuie să pornim de la definiŃia clauzei abuzive cuprinse în dispoziŃiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianŃi şi consumatori, republicată şi ale art. 3 alin. 1 din Directiva 93/13/CEE, potrivit cărora, clauza abuzivă este „acea clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul şi care prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinŃelor bunei-credinŃe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaŃiile părŃilor".

Clauzele abuzive îşi fac apariŃia în contractele încheiate între comerciantul profesionist şi consumatorul profan, datorită raportului inegal de forŃe între cei doi subiecŃi. Nu este vorba de o diferenŃă neapărat economică între cei doi, ci, mai degrabă, de un dezechilibru informaŃional, părŃii slabe din contract (consumatorul) lipsindu-i informaŃiile necesare pentru a sesiza caracterul abuziv al unor clauze şi, mai ales, lipsindu-i mijloacele de a le evita pe calea negocierii directe.

Deşi prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 fac referire la contractele încheiate între consumatori şi comercianŃi pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii, deci la contractele de consumaŃie, aceste prevederi sunt în egală măsură aplicabile contractelor de asigurare.

În literatura juridică s-a subliniat că, potrivit competenŃei sale ratione materiae, Legea nr. 193/2000 are o incidenŃă generală, în sensul că se aplică tuturor contractelor încheiate între comercianŃi şi consumatori. Se arată, de asemenea, că în acelaşi sens sunt şi prevederile comunitare, precum şi cele „Douăzeci de principii directoare privind asigurările din Ńările cu economie în tranziŃie" care fac referire, fără excepŃie şi fără echivoc, la raporturile dintre comercianŃi şi consumatori atunci când vorbesc despre clauzele abuzive în contractul de asigurare.

Nu este nicio îndoială că, din punct de vedere al calităŃii persoanelor implicate în raportul de consumaŃie, comerciantul şi consumatorul, criteriul este

îndeplinit în ce priveşte contractul de asigurare. Asigurătorul este un comerciant care oferă pe piaŃă produse de asigurare variate, într-un limbaj de mare tehnicitate, iar asiguratul este consumatorul neprofesionist şi lipsit de informare care se află în pericolul de a suferi un abuz şi care merită să fie protejat. Apoi, clauzele abuzive sunt manifeste în contracte care nu presupun, de regulă, negocierea directă. Aşa sunt contractele de adeziune şi contractele tip, adică acele modele de contracte al căror conŃinut este stabilit de una din părŃile contractului, de ambele părŃi sau de către un terŃ şi cu care pot fi asimilate şi condiŃiile generale de contractare (în cazul nostru, condiŃiile generale de asigurare), definite ca acele clauze abstracte aplicabile contractelor încheiate ulterior, care sunt preredactate şi impuse de un contractant partenerului său.

Doctrina a considerat că se poate vorbi de o prezumŃie de abuz în cazul contractelor de adeziune, care sunt o materializare a abuzului de putere economică a profesionistului, prezumŃie care nu ar putea fi înlăturată decât dacă profesionistul face dovada negocierii directe. S-a afirmat că, şi în situaŃia unui contract de administrare în care unele clauze ar fi negociate prealabil, nu este exclusă existenŃa unui contract preformulat, dacă acest fapt rezultă din evaluarea contractului în întregul său, aşa cum prevăd şi dispoziŃiile art. 3 alin. 2 pct. 2 al Directivei 93/13/CEE, datorită faptului că nu totdeauna consumatorul dispune de mijloace reale de negociere.

În literatura juridică, s-a menŃionat că pentru aplicarea regimului clauzelor abuzive nu are importanŃă forma în care contractul este materializat (în sensul de instru-mentum) şi nici măcar natura contractului, care poate fi unul de vânzare-cumpărare, asigurare, închiriere, împrumut, sau obiectul acestuia, care poate fi de natură mobiliară sau imobiliară.

Singura excepŃie prevăzută de lege de la aplicarea art. 1 al Legii nr. 193/2000 (sfera contractelor de consumaŃie) se referă la clauzele contractuale prevăzute în temeiul altor acte normative. Faptul că aceste clauze sunt prevăzute de lege prezumă absolut echilibrul contractual. în acelaşi sens, scapă de la controlul caracterului abuziv clauzele care sunt cuprinse în asigurările obligatorii, al căror conŃinut este stabilit de legiuitor. Chiar Directiva 93/13/CEE menŃionează în art. 1 alin. 2 că nu are aplicare asupra clauzelor contractuale rezultate din dispoziŃii cu caracter imperativ de natură statutară sau reglementară sau din prevederile convenŃiilor internaŃionale la care statele membre au aderat, fiind excluse, în mod expres, contractele din domeniul transportului.

Referitor la calitatea părŃilor, dacă natura de comerciant a asigurătorului nu poate fi pusă la îndoială, ne întrebăm, având în vedere dispoziŃiile art. 2 alin. (1) al Legii nr. 193/2000 şi art. 2 lit. b al Directivei 93/13/CEE, potrivit cărora consumatorul este o persoană fizică sau o asociaŃie de persoane fizice, în ce măsură o clauză considerată ca abuzivă în raporturile cu un consumator persoană fizică ar putea fi considerată ca fiind eficace faŃă de un consumator persoană juridică.

Asupra persoanei consumatorului, în doctrina de specialitate s-au relevat două concepŃii. ConcepŃia obiectivă sau permisivă extinde sfera noŃiunii de consumator şi asupra persoanelor juridice care acŃionează în sensul achiziŃionării de bunuri sau servicii atât în scop profesional, cât şi în cel personal. S-a spus că această concepŃie pare să ignore scopul urmărit prin reglementarea clauzelor abuzive, anume acela de a proteja partea mai slabă economic din contract, dar merită atenŃie datorită faptului că o persoană juridică ce acŃionează în afara sferei sale profesionale poate fi la fel de profană ca şi consumatorul persoană fizică.

Potrivit concepŃiei subiective sau restrictive, care este şi cea impusă prin reglementarea legală şi comunitară [art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 şi art. 2 lit. b Directiva nr. 93/13/CEE], consumatorul este doar persoana fizică sau asociaŃia de persoane fizice.

Curtea de JustiŃie a ComunităŃii Europene, pronunŃându-se asupra calităŃii de consumator a unei persoane juridice ce acŃionează în scop comercial, dar în afara competenŃei sale profesionale, a promovat concepŃia restrictivă, instituind o prezumŃie de profesionalism în sarcina persoanei juridice indiferent de domeniul în care acŃionează, în sau în afara sferei sale profesionale. Cu toate acestea, jurisprudenŃa franceză a statuat că trebuie luat în considerare criteriul naturii actelor juridice încheiate de persoana juridică, în sensul că aceasta poate beneficia de regimul protector al clauzelor abuzive dacă aceste acte nu prezintă un raport direct cu activitatea profesională desfăşurată.

Considerăm că natura actului juridic încheiat de către profan cu profesionistul comerciant este esenŃială pentru aprecierea caracterului abuziv al unor clauze. În realitate, singurul factor de insecuritate pentru neprofesionist în momentul încheierii actului şi, deci, al acceptării unor stipulaŃii abuzive este lipsa de informaŃii din domeniul de profesiune al comerciantului şi care este manifestă oricâtă prudenŃă şi diligentă ar manifesta consumatorul. La aceasta se adaugă o tehnică de contractare susceptibilă de abuz prin natura ei, anume lipsa negocierii directe. Prin urmare, şi dacă profanul ar trece cu bine de etapa lipsei de informare, adică şi-ar da seama că, pentru el, o anumită clauză creează un dezavantaj economic, acest fapt nu ar putea fi înlăturat, deoarece, pur şi simplu, nu poate modifica acea clauză. Singura libertate pe care o poate exercita şi care l-ar pune la adăpost de abuz este opŃiunea pentru neîncheierea contractului. Având în vedere natura acestor veritabile „slăbiciuni" la încheierea contractului, nu este just să facem distincŃia între persoana fizică şi persoana juridică atunci când urmărim protecŃia consumatorului profan. Nu forŃa economică a unei persoane juridice este cea care ar reface echilibrul contractual şi ar împiedica abuzul prin contract, ci nivelul de informare, cunoştinŃele de specialitate dintr-o profesiune. Din această cauză, ne apare ca necesară modificarea dispoziŃiilor legale care impun concepŃia restrictivă a noŃiunii de consumator şi includerea în această sferă a oricărei persoane care încheie un act extraprofesional cu un profesionist care, în plus, mai este şi comerciant.

Reprimarea clauzelor abuzive se realizează prin faptul că, odată constatate, sunt lipsite de efecte juridice. Se poate solicita constarea nulităŃii clauzei sau reputarea sa ca nescrisă. Fără a insista asupra acestor sancŃiuni, observăm că au aceeaşi consecinŃă: respectiva clauză nu îşi va mai produce efectele, iar contractul, în măsura în care este posibil, se va derula în continuare. în acest sens sunt şi prevederile art. 6 din Legea nr. 193/2000, care nu prevăd tipul de sancŃiune aplicabil, ci doar urmarea acestei sancŃiuni, care constă în lipsirea de efecte a respectivei clauze asupra consumatorului.

Procedura de reprimare a clauzelor abuzive se poate declanşa la sesizarea persoanelor prejudiciate sau din oficiu, de către organele de control abilitate (Oficiul pentru ProtecŃia Consumatorilor şi specialişti autorizaŃi din cadrul altor organe ale administraŃiei publice), printr-un demers administrativ care se finalizează cu un proces-verbal în care se vor consemna faptele constatate şi dispoziŃiile legale încălcate. Ulterior, procesul-verbal este trimis judecătoriei în a cărei rază teritorială s-a săvârşit fapta sau în care îşi are domiciliul sau sediul contravenientul.

Parcurgerea etapei administrative nu este obligatorie, deoarece, în temeiul prevederilor art. 14 din Legea nr. 193/2000, consumatorii pot sesiza direct instanŃa de judecată.

Pentru reprimare a clauzelor abuzive internaționale, dispoziŃiile Legii nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internaŃional privat, legiuitorul român a rezolvat problema modului de determinare a legii aplicabile oricărui tip de contract cu un element de extraneitate, fără însă a formula o dispoziŃie normativă de natură imperativă. Astfel, potrivit art. 73 din această lege, „contractul este supus legii alese prin consens de părŃi", iar conform art. 74 din aceeaşi lege, această alegere trebuie să fie exprimată ori să rezulte neîndoielnic din conŃinutul contractului ori din circumstanŃe. Atunci când părŃile nu au ales legea contractului, prin art. 77 s-a prevăzut că, în astfel de cazuri, contractul este supus legii statului cu care prezintă legăturile cele mai strânse, precizându-se că „Se consideră că există atare legături cu legea statului în care debitorul prestaŃiei caracteristice are, la data încheierii contractului, fondul de comerŃ sau sediul statutar".

În ceea ce priveşte contractul de asigurare cu un element de extraneitate, problema legii contractului este rezolvată prin raportarea art. 77 la dispoziŃia normativă înscrisă în art. 103 din Legea nr. 105/1992, potrivit căreia, „în lipsă de lege convenită de părŃi, se aplică în contractele de asigurare împotriva riscurilor, legea sediului asigurătorului".

Prin norma conflictuală înscrisă în art. 103 din Legea nr. 105/1992, s-a făcut o judicioasă aplicare a principiului înscris în art. 77, deoarece s-a Ńinut seama de faptul că asigurătorul este debitorul prestaŃiei caracteristice contractului de asigurare de bunuri.

Modul în care legiuitorul român a rezolvat problema privind legea contractului se regăseşte şi în alte sisteme de drept, cum ar fi, bunăoară, cel

austriac. Cu toate acestea, există unele sisteme de drept în cadrul cărora prevalează ocrotirea persoanelor asigurate, astfel că lex contractus este cea de la domiciliul sau sediul acestora.

În prezent, chestiunea legii aplicabile contractului de asigurare care reglementează riscuri situate în statele membre ale Uniunii Europene şi SpaŃiului Economic European a fost reglementată prin Ordinul nr. 3/2007 care a pus în aplicare normele incidente în situaŃia analizată.

Aceste norme sunt aplicabile asigurărilor externe, cu excepŃia asigurărilor obligatorii şi care sunt practicate de către asigurătorii autorizaŃi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Normele prevăd mai multe criterii pentru determinarea legii aplicabile, după cum urmează:

- dacă asiguratul sau titularul poliŃei îşi are domiciliul, reşedinŃa sau sediul social în statul membru în care este situat riscul, legea aplicabilă contractului de asigurare poate fi legea statului membru respectiv sau, dacă această lege permite, legea unei alte Ńări alese de către părŃi, fără a se putea deroga de la normele imperative ale statului membru în care este situat riscul; statul membru în care este situat riscul diferă în funcŃie de obiectul asigurării. în cazul asigurărilor de bunuri, statul membru în care este situat riscul este statul membru în care se găsesc bunurile, atunci când asigurarea se referă la clădiri sau la clădiri şi conŃinutul lor; în cazul când asigurarea se referă la vehicule de orice natură, statul membru în care este situat riscul este statul membru de înregistrare a vehiculului; în cazul asigurărilor de călătorie, pentru contracte de asigurare a căror durată nu depăşeşte 4 luni, statul membru în care este situat riscul este statul membru în care s-a semnat contractul; pentru celelalte tipuri de asigurări, statul membru unde este situat riscul este statul membru în care se află domiciliul sau reşedinŃa, asiguratul sau titularul poliŃei, iar în cazul când acesta este o persoană juridică, statul membru în care este situat sediul său social;

- dacă asiguratul sau titularul poliŃei nu îşi are domiciliul, reşedinŃa, respectiv sediul social în statul membru în care este situat riscul, el va avea un drept de opŃiune între legea statului membru în care este situat riscul şi legea statului membru unde îşi are domiciliul, reşedinŃa sau sediul social;

- dacă asiguratul sau titularul poliŃei desfăşoară o activitate comercială, industrială sau o profesie liberală, iar contractul de asigurare acoperă două sau mai multe riscuri legate de această activitate, situate în state membre diferite, părŃile care încheie contractul pot alege fie aplicarea legii unuia dintre statele membre, fie a legii statului în care asiguratul sau titularul pohtei îşi are domiciliul, reşedinŃa sau sediul social;

- fără a se prejudicia drepturile prevăzute anterior, dacă riscurile acoperite prin contractele de asigurare se limitează doar la acele riscuri asigurate produse în alte state membre decât statul în care este situat riscul, părŃile contractante pot alege, totdeauna, aplicarea legii primului stat;

- în cazul riscurilor majore, părŃile contractante pot alege aplicarea oricărei legi agreate de acestea, fără a deroga de la prevederile imperative ale statului membru în care se află situate riscurile;

- dacă părŃile nu au convenit în mod clar şi precis asupra legii aplicabile, se va aplica legea statului membru cu care se consideră că acest contract are legăturile cele mai strânse;

- dacă o parte a contractului de asigurare este separabilă de restul contractului şi se consideră că prezintă legături mai strânse cu un alt stat decât cu cele arătate mai sus, se va aplica acelei părŃi din contract legea acelui stat.

Sub rezerva acestor dispoziŃii, în România se vor aplica normele generale de drept internaŃional privat român.

În ceea ce priveşte asigurările obligatorii, acestea vor fi supuse legii statului membru care impune obligativitatea asigurării. Dacă există o contradicŃie între legea statului membru în care este situat riscul şi legea statului care impune obligativitatea asigurării, va avea prioritate cea din urmă. Pentru asigurările obligatorii practicate în România, se va aplica exclusiv legea română.

Dacă un contract de asigurare acoperă riscuri situate în mai mult de un stat membru şi cel puŃin unul dintre riscuri se circumscrie asigurărilor obligatorii, contractul de asigurare se consideră ca fiind compus din mai multe contracte de asigurare, fiecare dintre acestea fiind raportat la un stat membru. în acest caz, indiferent de legea aplicabilă contractului, nu se pot aduce prejudicii aplicării normelor de drept ale Ńării care reglementează imperativ situaŃia.

Asigurătorii care au încheiat contracte de asigurare obligatorie în România sunt obligaŃi să informeze Comisia de Supraveghere a Asigurărilor despre încetarea obligaŃiilor ce decurg din astfel de contracte, acoperirea ce rezultă din astfel de contracte fiind opozabilă terŃilor doar în limita prevăzută în contract.

În materia asigurărilor de viaŃă, legea aplicabilă acestor contracte este legea statului membru al angajamentului. Potrivit art. 2 pct. 41 din Legea nr. 32/2000, angajamentul este obligaŃia asumată prin contractul de asigurare.

Dacă asiguratul este o persoană fizică care are domiciliul sau reşedinŃa într-un alt stat membru decât cel al cărui cetăŃean este, părŃile pot alege ca legea aplicabilă contractului de asigurare să fie legea statului al cărui cetăŃean este asiguratul.

În toate contractele pe care le încheie, asigurătorii au obligaŃia de a menŃiona legea aplicabilă.

SecȘiunea a-7-a Încetarea contractului de asigurare.

În mod obişnuit, contractul de asigurare cu durată determinată încetează atunci când ajunge la termen, respectiv expiră perioada pentru care a fost încheiat. Un alt mod de încetare a contractului este producerea evenimentului asigurat, întâlnită în asigurarea de viaŃă şi de accidente a persoanelor, când survine decesul celui asigurat. După plata sumei asigurate, obligaŃiile asigurătorului faŃă de asigurat se sting, ceea ce echivalează cu încetarea automată a contractului.

În principiu, un contract de asigurare îşi pierde valabilitatea atunci când: – a expirat durata asigurării; – şansa de realizare, respectiv de nerealizare a evenimentului este certă. În afara cazurilor prezentate, un contract de asigurare poate înceta prin

denunŃare, reziliere şi anulare. DenunŃarea este o modalitate unilaterală de încetare a contractului de

asigurare, din motive prevăzute de lege. Asigurătorul poate denunŃa contractul în următoarele situaŃii:

– dacă asiguratul nu a comunicat în scris modificările intervenite în perioada derulării contractului, care, potrivit condiŃiilor de asigurare, exclud menŃinerea contractului;

– dacă se dovedeşte că asiguratul a fost de rea credinŃă; – atunci când constată neîndeplinirea de către asigurat a obligaŃiei de

între-Ńinere corespunzătoare a bunurilor, ceea ce duce la creşterea şanselor de producere a evenimentului asigurat.

Contractul de asigurare, fiind cu executare succesivă, denunŃarea acestuia produce efecte numai în viitor. Astfel, reŃinerea primelor pentru perioada în care contractul a fost în vigoare, este normală.

Rezilierea reprezintă încetarea contractului de asigurare datorită neexe-cutării obligaŃiei uneia dintre părŃi din cauze care i se pot imputa. În momentul rezilierii, creditorul are dreptul să ceară executarea silită a tuturor obligaŃiilor scadente care nu fuseseră îndeplinite până la acea dată. De asemenea, el poate pretinde despăgubiri pentru prejudiciile ce i s-au adus ca urmare a neexecutării respectivelor prestaŃii. De exemplu, rezilierea are loc atunci când riscul asigurat s-a produs înainte să înceapă răspunderea asigurătorului. Contractul de asigurare se reziliază în cazul în care sumele datorate de asigurat, cu titlu de primă, nu sunt plătite în termenul prevăzut în contractul de asigurare.

Anularea contractului de asigurare intervine atunci când contractul a fost încheiat fără respectarea condiŃiilor esenŃiale de valabilitate. Spre deosebire de denunŃare şi de reziliere, anularea contractului de asigurare operează şi pentru trecut, nu numai pentru viitor, readucând contractanŃii la situaŃia juridică avută la data încheierii asigurării. Recurgându-se la restituirea reciprocă a datoriilor, asigurătorul va restitui primele de asigurare încasate, iar asiguratul va restitui indemnizaŃia, dacă a fost plătită.

CURSUL IX CLAUZE SPECIFICE OBLIGATORII ALE CONTRACTULUI DE

ASIGURARE

SecŃiunea a 1-a. Clauze esenȘiale specifice de validitate ale contractului de asigurare

Articolul 948 C.civ. enumeră, sub denumirea de „CondiŃii esenŃiale pentru

validitatea convenŃiilor", condițiile esenŃiale ale oricărui act juridic, constau în: capacitatea de a contracta, consimŃământul valabil al părŃii care se obligă, un obiect determinat şi o cauză licită.

În afara acestor condiŃii de validitate, un contract de asigurare trebuie să conŃină anumite clauze esenŃiale specifice, cum sunt: riscul, interesul asigurat, prima şi suma asigurată.

1.1. Riscul clauză esenŃială specifică a contractului de asigurare Prin „risc" se înŃelege un pericol sau un inconvenient posibil, o întâmplare

neplăcută. Cu alte cuvinte, riscul semnifică „posibilitatea de a ajunge într-o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de suportat o pagubă".

În domeniul economic, riscul este considerat că reprezintă un eveniment viitor şi probabil, a cărui producere ar putea provoca anumite pierderi. El este imprevizibil atunci când este determinat de situaŃii fortuite şi când elementele de probabilitate a riscului au o pondere mai ridicată, dar poate fi şi previzibil, în situaŃiile în care factorii care ar putea provoca pierderi pot fi prevăzuŃi cu anticipaŃie.

Pe plan juridic, riscul este susceptibil de unele nuanŃări în raport de domeniul dreptului în care el este analizat.

Astfel, în materia răspunderii civile delictuale independentă de greşeală, riscul constituie fundament al răspunderii, considerându-se că unde există activitatea cauzatoare de pagube, acolo trebuie să fie şi riscul, fiindcă ubi emolumentum ibi onus. Dezdăunarea este acordată victimei în primul rând din raŃiuni de protecŃie a acesteia, ceea ce înseamnă că ne găsim în prezenŃa unei asigurări împotriva riscului, risc care trebuie suportat de aceia care introduc în societate surse de păgubire pentru cei din jur.

În cadrul teoriei generale a obligaŃiilor, noŃiunea de risc are, pe lângă semnificaŃia din domeniul răspunderii civile delictuale, şi sensul de prejudiciu care rezultă din distrugerea (pieirea) sau deteriorarea unui bun din cauză de forŃă majoră sau caz fortuit, când paguba va fi suportată de proprietarul lucrului potrivit principiului res perit domino. Intervenind după data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, problema riscurilor este esenŃială pentru reciprocitatea şi simultaneitatea obligaŃiilor şi echilibrul prestaŃiilor dintre părŃi

şi constă în determinarea persoanei care va suporta consecinŃele păgubitoare în caz de pieire sau avarie fortuită a bunului vândut.

În dreptul muncii, noŃiunea de „risc" este întâlnită în rândul cazurilor de exonerare de răspundere a salariatului pentru pagubele suferite de angajator, sub denumirea de „riscul normal al serviciului". Prin risc normal al serviciului, legiuitorul a înŃeles un risc normat, adică o cauză de exonerare pentru pierderile inerente procesului de producŃie ce depăşesc limitele prevăzute de lege. Este vorba de acceptarea deliberată de către unitate a unei pagube minime, indiferent dacă această acceptare este urmarea unui eveniment previzibil sau imprevizibil, de către acela care acceptă riscul.

În domeniul asigurărilor, riscul este privit ca eveniment incert, posibil şi viitor, care poate afecta bunurile, capacitatea de muncă a oamenilor, sănătatea şi viaŃa persoanelor, independent de voinŃa părŃilor din asigurări.

În literatura juridică, riscul este definit ca un eveniment viitor, incert şi posibil la care sunt expuse bunurile, viaŃa ori sănătatea unei persoane şi care nu depinde de voinŃa părŃilor contractante. Riscul mai este conceput ca primejdie probabilă, posibilitate de distrugere parŃială sau totală a bunurilor ca urmare a producerii unor fenomene imprevizibile sau ca protecŃie pe care şi-o asumă societatea de asigurări prin contractarea unei asigurări.

În domeniul asigurărilor, riscul nu este totdeauna privit sub aspectul consecinŃelor sale negative, ci poate fi şi un eveniment fericit, caz întâlnit în asigurarea de viaŃă la împlinirea unei anumite vârste.

În asigurările de bunuri, riscurile pot fi provocate de forŃele naturii, în mod accidental (inundaŃii, cutremure, foc, îngheŃ etc.) sau pot fi rezultatul unei acŃiuni permanente (uzura bunurilor asigurate). Riscurile pot fi determinate şi de forŃele umane ca urmare a intereselor individuale deosebite, a influenŃelor economice sau progresului tehnic.

În asigurările de răspundere civilă, riscul îl reprezintă eventualitatea producerii unui prejudiciu unui terŃ pentru care asiguratul este obligat să răspundă. Dacă prejudiciul este cauzat de asigurat în exerciŃiul profesiunii sale, el face obiectul acoperirii prin asigurarea de răspundere profesională.

Asigurările de viaŃă acoperă riscul de deces, care se diferenŃiază printr-o serie de particularităŃi de alte tipuri de riscuri şi care va fi aprofundat de noi cu ocazia analizei asigurărilor de viaŃă.

DefiniŃia riscului nu este controversată în literatura de specialitate, iar din conŃinutul acesteia rezultă că riscul este un eveniment viitor şi incert, posibil şi independent de voinŃa părŃilor.

1.1.1 Caracterele juridice ale riscului, Ca, clauză esenŃială a contractului de asigurare, riscul trebuie să existe în

momentul încheierii acestuia. Ca eveniment însă, trebuie să se producă în viitor, fortuit, independent de voinŃa părŃilor. În caz contrar, adică atunci când riscul încetase să existe înainte de încheierea contractului sau era deja produs, convenŃiei îi lipseşte un element fundamental, fiind lovită de nulitate absolută,

deoarece s-au încălcat condiŃiile de validitate cu privire la existenŃa obiectului asigurării, a interesului asigurabil şi mai ales a cauzei contractului de asigurare.

Se impune precizarea că sancŃiunea nulităŃii actului juridic civil nu a fost înlăturată prin dispoziŃiile Legii nr. 136/1995 privind sistemul asigurărilor şi reasigurărilor în România, deoarece această lege nu a reglementat o altă sancŃiune care să intervină şi să înlocuiască nulitatea atunci când un contract de asigurare a fost încheiat cu încălcarea condiŃiilor sale de validitate.

Într-adevăr, prevederile art. 14, art. 17, art. 18, art. 21 şi art. 36 din lege nu au nicio legătură cu momentul încheierii contractului de asigurare, ci reglementează diferite ipoteze de reziliere, adică se referă numai la perioada ulterioară încheierii valabile a contractului, nicidecum la încălcarea vreunor norme imperative la data acordului de voinŃă.

Potrivit dispoziŃiei normative înscrise în art. 14 din Legea nr. 136/1995, „Dacă, înainte de a începe obligaŃia asigurătorului, riscul asigurat s-a produs sau producerea lui a devenit imposibilă, precum şi în cazul în care, după începerea obligaŃiei asigurătorului, producerea riscului asigurat a devenit imposibilă, contractul se reziliază de drept".

În literatura juridică, se consideră că legiuitorul a utilizat necorespunzător şi extensiv noŃiunea de reziliere în cadrul contractului de asigurare, întrebuinŃând-o fără a se Ńine seama că aceasta este în realitate o sancŃiune pentru neexecutarea culpabilă a obligaŃiilor născute dintr-un contract sinalagmatic.

În ceea ce ne priveşte, considerăm că, dimpotrivă, sancŃiunea rezilierii de drept reprezintă soluŃia cea mai judicioasă pentru ipotezele la care se referă art. 14 din lege, aspecte pe care le vom detalia în capitolul referitor la încetarea contractului de asigurare.

Ca eveniment incert riscul, presupune ideea de eventualitate, de hazard, de aleatoriu. Asigurarea se contractează numai pentru acele evenimente care este probabil că se vor produce, nu şi pentru acele evenimente care urmează să se producă în mod necesar.

Nu poate exista asigurare decât atunci când este probabilă producerea evenimentului, iar nu şi atunci când ne găsim în faŃa unei imposibilităŃi absolute de realizare a acestuia.

În fine, incertitudinea riscului asigurat se poate referi la faptul însuşi al producerii evenimentului asigurat, cum este situaŃia asigurărilor de bunuri pentru incendiu, furt, explozie etc, când nu se poate şti nici dacă riscul se va produce şi nici când se va produce (incertus an, incertus quando). Uneori, modalitatea sub care se înfăŃişează riscul se referă doar la momentul la care se va realiza evenimentul, producerea lui fiind absolut inevitabilă şi, deci, necesară (certus an, incertus quando). Astfel, în cazul asigurărilor care au ca obiect dreptul la viaŃă, incertitudinea se referă numai la data producerii morŃii, fiindcă acest eveniment se va produce în mod necesar, mai devreme sau mai târziu.

În literatura juridică franceză, este admis totodată că incertitudinea poate să poarte chiar şi numai asupra consecinŃelor unui eveniment deja realizat în momentul încheierii contractului. Este cazul, de pildă, al survenirii unui prejudiciu, ca incapacitatea sau invaliditatea unui accident deja produs în momentul încheierii contractului. BineînŃeles, asigurătorul are totdeauna posibilitatea să refuze garanŃia pentru consecinŃele încă necunoscute ale unui accident anterior încheierii contractului. Mai mult chiar, acelaşi autor consideră că, în materie de asigurări terestre, pot fi asigurate consecinŃele unui prejudiciu cauzat anterior unui terŃ, atunci când acesta din urmă nu a acŃionat încă în reparaŃie. în această ipoteză, evenimentul viitor aleator rezidă în incertitudinea în ce priveşte promovarea de către terŃ a acŃiunii în despăgubire.

Riscul este un eveniment posibil, deoarece sunt excluse de la asigurare evenimentele care nu se pot produce. De exemplu, nu se poate asigura o clădire împotriva muşcăturii unei insecte veninoase.

În legătură cu această condiŃie, Legea nr. 136/1995 precizează, în art. 14, că, dacă în momentul încheierii contractului producerea riscului a devenit imposibilă sau, în ipoteza în care, chiar înainte de începerea obligaŃiei asigurătorului, realizarea sa apare ca imposibilă, atunci contractul de asigurare se consideră reziliat de drept, cu posibilitatea restituirii primelor plătite pentru perioada ulterioară desfiinŃării contractului de asigurare.

Riscul este un eveniment independent de voinŃa părŃilor. Având în vedere natura sa aleatorie, riscul trebuie să depindă exclusiv de hazard. Dacă producerea riscului depinde de voinŃa uneia dintre părŃi, atunci evenimentul respectiv devine cert pentru acela care 1-a provocat.

În acest sens, potrivit prevederilor art. 20 din Legea nr. 136/1995, în cazurile stabilite în contract, în asigurările de bunuri şi de răspundere civilă, asigurătorul nu datorează indemnizaŃia de asigurare dacă dovedeşte că evenimentul a fost produs cu intenŃie de către asigurat, de beneficiar sau de un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, lucrând în această calitate, ori de către alte persoane prevăzute în contractul de asigurare. Este vorba de persoane fizice majore, care, în mod statornic, locuiesc şi gospodăresc împreună cu asiguratul sau beneficiarul sau de prepuşii asiguratului sau beneficiarului.

În literatura juridică, s-a arătat că „Ceea ce aduce în plus legiuitorul faŃă de susŃinerile doctrinare este includerea membrilor din conducerea persoanei juridice asigurate şi, prin voinŃa părŃilor, a prepuşilor asiguratului sau ai beneficiarului în sfera celor a căror voinŃă poate influenŃa producerea riscului asigurat, determinând aprecierea din partea societăŃii de asigurare, dacă se află sau nu în faŃa unui caz asigurat".

Din examinarea prevederilor art. 20 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 136/1995, se desprinde concluzia că faptele săvârşite din culpă de către asigurat, beneficiar sau alte persoane cuprinse în asigurare îl vor exonera de răspundere pe asigurător numai dacă sunt prevăzute expres în contract. Dimpotrivă, faptele

culpabile ale acestor persoane îl vor obliga pe asigurător la plata indemnizaŃiei dacă nu sunt indicate în mod expres în clauzele contractuale.

Având în vedere principiul libertăŃii contractuale, nimic nu împiedică părŃile să insereze în contract o clauză prin care să nu plătească despăgubirea dacă bunurile asigurate au suferit o deteriorare sau chiar au fost distruse pe durata contractului de asigurare din culpa asiguratului sau a beneficiarului asigurării sau să includă soluŃia unei răspunderi proporŃionale în cazul unei culpe uşoare a asiguratului sau a beneficiarului asigurării.

În legătură cu caracterul de eveniment care se produce independent de voinŃa părŃilor, în literatură se face distincŃie între riscul obiectiv şi riscul subiectiv. În cadrul riscului subiectiv, sunt incluse toate momentele individuale de pericol care depind de însuşirile spirituale şi de caracter ale celui asigurat. Limitarea riscului subiectiv se poate obŃine prin verificarea anticipată şi exactă a cererilor de asigurare, supravegherea curentă a asiguraŃilor, introducerea în contract a unei clauze privind participarea proprie a asiguratului la daune (sistemul franşizei), excluderea daunelor care sunt supuse deosebit de puternic influenŃelor subiective, suplimentarea primei de asigurare faŃă de asiguraŃii care reclamă frecvent daune etc.

Riscul obiectiv este influenŃat de acele circumstanŃe care privesc, în asigurarea de bunuri, situarea bunului asigurat, natura materialului de construcŃie folosit sau uzura acestuia, starea de sănătate a persoanei sau vârsta acesteia în asigurarea de viaŃă, tipul de activitate pe care o desfăşoară, în asigurarea de răspundere profesională etc.

1.1.2Elementele obiective şi subiective ale riscului. Elementele de natură să identifice riscul pot fi atât obiective, cât şi

subiective. Elementele obiective sunt cele care Ńin de obiectul asigurării. într-o

asigurare de incendiu, de pildă, asigurătorul este interesat să cunoască situarea imobilului, materialul din care este construit, plasarea în vecinătate a unei staŃii de benzină etc.

Elementele subiective sunt cele care Ńin de personalitatea asiguratului, de moralitatea, prudenŃa, antecedentele asiguratului (accidentele survenite în trecut, cauza lor, rezilierea contractului de asigurare din vina asiguratului etc).

Odată acceptat de către asigurător şi inclus în poliŃa de asigurare, riscul asigurabil devine risc asigurat. Contractul de asigurare va indica circumstanŃele în care riscul asigurat va declanşa mecanismul garanŃiei.

Riscurile sunt grupate de asigurători în pachete, sub forma condiŃiilor generale şi speciale de asigurare şi care poartă diferite denumiri în funcŃie de obiectul asigurării şi riscurile incluse în asigurare. Fiecare asigurător are libertatea de a realiza propriile pachete de riscuri, fiind posibilă trecerea riscului dintr-o categorie în alta, în funcŃie de criteriile de asigurabilitate menŃionate, de dimensiunea posibilă a daunei şi de politica de subscriere a asigurătorului.

Asigurătorul poate proceda la dispersia riscului preluat asupra sa apelând la instituŃia coasigurării, respectiv a reasigurării. Coasigurarea este o modalitate de dispersie a riscului realizată de către asigurat, care încheie contracte de asigurare cu mai mulŃi asigurători, pentru aceleaşi riscuri şi cu privire la acelaşi obiect al asigurării. Coasigurarea nu presupune, ci exclude supraasi-gurarea, întrucât asigurătorii preiau asupra lor cote-părŃi din riscuri până la acoperirea lor integrală, iar la ivirea cazului asigurat, fiecare dintre aceştia va plăti despăgubiri în limita cotei de risc pe care a preluat-o în sarcina sa. Astfel, se evită plata unor despăgubiri care depăşesc valoarea bunului asigurat, adică se evită supraasigurarea.

Prin coasigurare, devine posibilă asigurarea unor riscuri mari financiare, industriale, de catastrofă, care sunt suportate mai greu de către un singur asigurător. Pentru aceste motive, în cazul coasigurării, nu există solidaritate între asigurători în ce priveşte plata despăgubirii sau a sumei asigurate.

Coasigurarea presupune raporturi distincte de asigurare cu asigurători diferiŃi, chiar dacă sunt constatate prin acelaşi contract ca instrument'. Articolul 29 alin. (2) din Legea nr. 136/1995 prevede în sarcina asiguratului obligaŃia de a declara existenŃa altor asigurări pentru acelaşi bun la asigurători diferiŃi, atât la încheierea contractului, cât şi pe parcursul executării acestuia.

Dacă prin coasigurare acelaşi asigurat încheie mai multe contracte de asigurare cu asigurători diferiŃi, prin reasigurare, asigurătorul (societate cedentă) este cel care încheie contracte de reasigurare cu reasiguratorul (societate cesionară), ce preia asupra sa o parte din riscurile asumate de asigurătorul iniŃial, în schimbul unei prime ce reprezintă o cotă-parte din prima de asigurare iniŃială. Scopul reasigurării este protecŃia asigurătorilor direcŃi în faŃa pericolului insolvabilităŃii sau reducerii capacităŃilor financiare.

Apelând la contracte de reasigurare sau retrocesiune, asigurătorul iniŃial, prin dispersia mai mare a riscurilor, este capabil să garanteze riscuri din ce în ce mai diverse şi de dimensiuni din ce în ce mai mari.

1.1.3 Riscuri excluse de la garanŃie. Riscurile excluse de la garanŃie sunt acele evenimente pe care asigurătorul

refuză să le garanteze. In doctrina franceză, se apreciază că excluderile convenŃionale de la

garanŃie nu trebuie confundate cu absenŃa unei condiŃii de aplicare a garanŃiei sau a unei modalităŃi de producere a riscului garantat. De pildă, atunci când într-un contract de asigurare garanŃia pentru furt este condiŃionată de instalarea diverselor elemente de protecŃie şi alarmă la uşile de acces în magazin, absenŃa lor nu va fi analizată ca o excludere de la garanŃie, ci ca o condiŃionare a plăŃii garanŃiei.

Apreciem că, în ambele situaŃii, efectul este acelaşi, adică exonerarea de răspundere a asigurătorului, dar sarcina probei este diferită. în prima situaŃie, dovada riscurilor excluse de la garanŃie revine asigurătorului, pe când în cea de a doua situaŃie, proba existenŃei modalităŃilor riscului garantat revine asiguratului.

În contractul de asigurare, asigurătorul enumera riscurile garantate şi, cel mai adesea, defineşte termenii folosiŃi pentru a preciza cât mai exact condiŃiile în care va plăti indemnizaŃia. Astfel, pentru a nu lăsa loc unei interpretări arbitrare a asiguratului, în poliŃă sunt definiŃi termenii ce reprezintă riscul, cum ar fi, incendiul, inundaŃia, accidentul etc.

Excluderi de la garanŃie directe şi indirecte. în literatura franceză de specialitate, se apreciază că excluderile de la garanŃie pot fi directe şi indirecte. Cele directe sunt prevăzute în mod expres în poliŃă, prin enumerare. Prin dispoziŃiile art. L 112-4 din Codul asigurărilor francez, se cere ca aceste clauze de excludere să fie redate în poliŃă prin caractere aparente şi să aibă un caracter limitat.

În prezenŃa unei enumerări şi a unor definiŃii a riscurilor acoperite prin garanŃie, se admite, per a contrario, că evenimentele străine nomenclaturii şi definiŃiei sunt excluse de la garanŃie. Suntem în prezenŃa unor excluderi indirecte. De exemplu, clauza care garantează furtul dintr-un local supravegheat exclude indirect furtul dintr-un local nesupravegheat.

În privinŃa formei, doctrina franceză apreciază că, deşi excluderea de la garanŃie trebuie să fie formală, ea nu trebuie să fie neapărat expresă, fiind suficient ca voinŃa contractanŃilor să se manifeste în această privinŃă într-o manieră explicită.

CondiŃii de formă pentru clauzele ce vizează excluderile directe de la garanŃie. LegislaŃia română în materia asigurărilor nu prevede anumite condiŃii de formă pentru clauzele ce vizează excluderile directe de la garanŃie. Asigurătorul este exonerat de răspundere atunci când riscul asigurat este rezultatul faptei intenŃionale a asiguratului. Chiar dacă părŃile nu ar stipula în contract o astfel de clauză, exonerarea de răspundere ar opera în puterea legii (art. 20 din Legea nr. 136/1995).

Deoarece exonerarea asigurătorului pentru faptele săvârşite din culpă de către asigurat (care au drept consecinŃă realizarea riscului) intervine numai pentru cazurile de culpă expres prevăzute în contract, înseamnă că excluderile de la garanŃie în cazul culpei trebuie să fie exprese, astfel că ele nu pot fi decât directe; orice alte situaŃii care nu sunt stipulate expres în poliŃă vor antrena garanŃia asigurătorului independent de culpa asiguratului.

Interpretarea clauzelor de excludere ambigue se face respectând două reguli specifice aplicabile în interpretarea contractului de asigurare, şi anume primatul condiŃiilor particulare (speciale) de asigurare faŃă de cele generale, iar, pe de altă parte, necesitatea ca interpretarea să se facă în contra celui care a stipulat clauzele ambigue, adică împotriva asigurătorului (in dubio contra stipulantem) .

1.1.4 Riscul asigurabil şi riscul asigurat. OperaŃiunea de asigurare reprezintă, din punct de vedere psihologic,

aversiunea asiguratului faŃă de risc. în acest sens, asiguratul încearcă să schimbe

incertitudinea producerii unui anumit eveniment cu certitudinea reparării pagubelor cauzate în urma sinistrului.

Sub auspiciile legii hazardului, s-ar putea ca uneori incertitudinea să nu genereze risc, fapt care îi determină pe unii oameni să se conducă după această lege, asumându-şi riscuri mari, uneori cu efecte dezastruoase.

După atitudinile oamenilor în faŃa riscului, aceştia se pot împărŃi în următoarele categorii:

a) persoane care se tem de risc, cum sunt cele care preferă un profit mai mic obŃinut cu un grad limitat de risc şi cele care dobândesc un profit mai mare în condiŃii de risc ridicat;

b) persoane prudente la risc, cele care urmează o cale de mijloc; c) persoane predispuse la risc, anume acelea care iau decizii în condiŃiile

unor riscuri ridicate; dacă aceste riscuri nu se declanşează, conduc la obŃinerea unor profituri mari, iar în situaŃia inversă, conduc la faliment.

Asigurarea este răspunsul la nevoia unei colectivităŃi de persoane, expuse unor riscuri identice, de a ceda aceste riscuri în mutualitate pentru a fi despăgubiŃi aceia dintre ei care vor fi afectaŃi concret de producerea riscului.

Nu orice eveniment incert şi viitor reprezintă un risc asigurabil. Riscul asigurabil este o noŃiune complexă. Pentru a fi asigurabil, un risc trebuie să corespundă unor criterii de asigurabilitate, criterii pe care le redăm succint în rândurile care urmează:

1. să fie măsurabil, adică să poată fi determinat probabilistic şi să se poată produce cu o probabilitate cuprinsă între 0 şi 1. Obiectul măsurării riscului este acela de a calcula impactul pierderilor asupra societăŃii de asigurare. SituaŃiile ce pot genera pierderi, în esenŃă riscurile, trebuie să fie mai întâi identificate. După identificare, asigurătorul trebuie să aprecieze numărul pierderilor posibile din fiecare an, mărimea posibilă a fiecărei pierderi şi pierderea maximă posibilă.

Măsurarea riscului este dificil de efectuat şi se realizează, în principal, prin două metode: metoda pragului minim de risc, în cadrul căreia se examinează probabilitatea ca pagubele să fie mai mari decât un anumit nivel dinainte stabilit, şi metoda analizei riscului pe baza consecinŃelor, ce consideră, în esenŃă, că riscul este cu atât mai mare cu cât spectrul consecinŃelor sale este mai larg.

2. riscul să nu poată fi evitat. Un risc ce este previzibil impune celui care se teme de consecinŃele

producerii lui o conduită prudentă şi diligentă, luarea tuturor măsurilor necesare pentru a împiedica apariŃia sa. Un risc ce poate fi evitat nu poate fi preluat în asigurare.

În jurisprudenŃa franceză, în ceea ce priveşte asigurarea de răspundere profesională, în mod constant sunt anulate clauzele directe de excludere de la garanŃie a asigurătorului care vizează „prejudiciile care sunt consecinŃa inevitabilă sau previzibilă a modalităŃii de exercitare a unei activităŃi". Pentru

asigurător, aceste clauze tip de excludere sunt destinate să înlăture de la garanŃie consecinŃele ce rezultă dintr-o muncă defectuoasă a asiguratului, care ar fi putut fi evitate printr-o mai mare grijă a acestuia. În concluzie, pentru asigurător, faptul alea, în măsura în care este evitabil şi previzibil, nu ar putea fi garantat. De exemplu, un antreprenor care ia iniŃiativa, fără niciun studiu prealabil, să utilizeze un procedeu sau un material nou, diferit de cel convenit cu clientul, nu ar trebui garantat de asigurător, întrucât prejudiciul este o consecinŃă previzibilă a unei astfel de activităŃi. JurisprudenŃa franceză consideră această clauză de excludere prea generală, temându-se că, în lipsa unei enumerări precise a modalităŃilor de executare şi desfăşurare a activităŃii, asigurătorul ar înlătura de la garanŃie sinistrele consecutive oricărei activităŃi a asiguratului. în pofida sancŃiunilor jurisprudenŃiale, numeroase poliŃe de asigurare de răspundere profesională conservă aceste clauze tip.

3. riscul trebuie să fie suportabil ca mărime şi frecvenŃă, respectiv să poată fi acoperit financiar de către asigurător. Asigurătorul îşi stabileşte printr-un management al riscului ce tip de riscuri poate prelua în asigurare, în funcŃie de capitalul de care dispune. Obiectul garanŃiei îl constituie riscurile particulare care au o întindere limitată şi previzibilă.

În literatura franceză, se precizează că un risc nu îşi poate găsi acoperirea prin asigurare decât cu condiŃia să fie precis determinat şi calificat ca risc asigurabil de către o ramură de asigurare autorizată în acest sens de autorităŃile competente.

O societate de asigurare nu poate fi însă obligată să preia în asigurare aşa-numitele riscuri fundamentale, care cauzează pierderi imense şi care nu pot genera sub nicio formă profit pentru asigurător. Riscurile fundamentale sunt acele riscuri care, prin efectele producerii lor, afectează o mare parte a societăŃii sau a lumii, şi nu un număr restrâns de persoane. Ele presupun elementul de catastrofa (război, foamete, poluare etc.) şi se consideră a fi probleme ale întregii societăŃi care trebuie rezolvate la nivel guvernamental sau interguvernamental.

4. pentru a fi asigurabil, un risc trebuie să fie pur, iar nu speculativ. Prin urmare, se vor prelua în garanŃie numai acele riscuri care cauzează pierderi, niciodată câştig (de exemplu, incendiul, explozia, accidentele, naufragiul, decesul etc.) şi vor fi refuzate cele prin a căror producere se poate înregistra o pierdere sau se poate obŃine un câştig (cazul pariurilor, jocurilor de noroc etc).

5. riscul asigurabil trebuie să fie licit şi moral. Frontierele care separă riscurile asigurabile de cele care nu se pot asigura se bazează nu numai pe considerente tehnice şi financiare, ci şi pe considerente morale şi sociale.

Prin urmare, nu se pot subscrie în asigurare riscuri contrare prevederilor legale în vigoare sau bunelor moravuri (asigurarea răspunderii penale, asigurarea bunurilor sau a răspunderii rezultate dintr-o activitate de contrabandă sau a oricăror bunuri ce reprezintă consecinŃa unei infracŃiuni etc).

Riscul asigurat şi riscul lucrului. în literatura juridică de specialitate, s-a exprimat opinia conform căreia eventualele asemănări ce s-ar putea identifica între riscul asigurat în asigurarea de bunuri şi riscul lucrului nu trebuie să conducă niciodată la confundarea celor două noŃiuni. Astfel, s-a subliniat că riscul lucrului priveşte părŃile contractului de vânzare-cumpărare, pe când riscul în contractul de asigurare îl priveşte pe asigurat sau pe beneficiarul asigurării. Apoi, riscul asigurat este un eveniment incert, dar determinat, pe când riscul lucrului poate fi orice fenomen viitor, incert şi independent de voinŃa părŃilor. în fine, aprecierea caracterului viitor se face, în cazul riscului lucrului, în raport cu momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, pe când în cazul riscului asigurat, caracterul viitor se evaluează în raport cu momentul încheierii contractului de asigurare, iar cele două momente pot să nu coincidă.

În ceea ce ne priveşte, subscriem la aceste distincŃii care se fac între riscul lucrului şi riscul asigurat, dar le considerăm formale, întrucât ele iau în considerare mai mult conjunctura în care îşi fac apariŃia aceste fenomene viitoare şi imprevizibile. Riscul lucrului intervine în urma încheierii unui contract translativ de proprietate, iar riscul asigurat priveşte un bun în urma încheierii unui contract de asigurare. Este adevărat că nu se poate pune semnul egalităŃii între cele două tipuri de evenimente spontane, dar aceasta datorită faptului că riscul lucrului este un risc asigurabil şi, deci, poate deveni risc asigurat, pe când riscul asigurat nu coincide în toate cazurile cu ceea ce înŃelegem prin riscul lucrului.

1.1.5. Acceptarea mutuală a riscurilor. Intrarea riscurilor în mutualitate nu poate fi hotărâtă decât de către

asigurător care este debitorul garanŃiei şi care exercită în nume propriu un control în ce priveşte conformitatea cu anumite exigenŃe tehnice. Lui îi va aparŃine luarea deciziei de a accepta riscul propus sau de a-1 refuza. Prin aceasta, operaŃiunea asigurării se distinge net de alte prestări de servicii. Departe de a fi un simplu furnizor de servicii, asigurătorul este, înainte de toate, un gestionar vigilent al unei mutualităŃi.

Acceptarea riscurilor în mutualitate se face pe baza omogenităŃii riscurilor şi în funcŃie de condiŃiile lor de realizare.

Asigurătorul va grupa în date statistice riscurile de aceeaşi natură (incendiu, explozie etc.) şi care se referă la obiecte comparabile (case particulare, stabilimente industriale etc), Ńinând cont de valoarea lor.

De asemenea, riscurile trebuie clasificate şi după condiŃiile lor de realizare (de exemplu, în asigurarea de autovehicule, după vârsta conducătorului auto, data permisului de conducere, tipul autovehiculului), după durata şi frecvenŃa lor.

Aplicarea calculului probabilităŃilor fondat pe teoria numerelor mari permite, cu corecŃiile necesare, să prevedem evoluŃia unui risc dat.

În materie de asigurare, prevederea numărului de sinistre care se realizează raportat la numărul de riscuri asigurate constituie un calcul al probabilităŃilor care nu poate fi efectuat decât graŃie statisticilor stabilite pe baza evenimentelor trecute.

ApariŃia de riscuri noi (poluare, pierderea sateliŃilor spaŃiali, sustragerea de informaŃii de pe computer etc.) nu poate face obiectul unor observaŃii statistice suficient de semnificative şi obligă asigurătorii la extrapolări prudente şi empirice.

Calculele statistice îi furnizează asigurătorului o bază de apreciere a riscurilor asigurabile, urmând apoi confruntarea sa cu condiŃiile concrete ale riscurilor care îi sunt propuse, plecând de la informaŃiile pe care i le furnizează candidaŃii la asigurare, eventual completate cu alte informaŃii (expertiza obiectelor asigurate prin inspecŃia de risc în asigurarea de bunuri, vizita medicală în asigurările de deces etc).

SelecŃia riscurilor de către asigurător. Nu în ultimul rând, trebuie subliniat că, pentru a fi acceptate, riscurile trebuie să fie suficient dispersate, adică trebuie să nu se realizeze în acelaşi timp şi să atingă un număr mare de asiguraŃi: Aceste aprecieri indică politica de subscriere a asigurătorului şi pot varia de la o societate la alta.

Asigurătorul, fiind gestionarul unei mutualităŃi, are dreptul de a refuza anumite riscuri şi aceasta fără a explica motivele refuzului său. Legea îl poate obliga, în unele cazuri, să accepte riscuri pe care nu le-ar fi selectat spontan (de exemplu, în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, devenită obligatorie în condiŃiile Legii nr. 136/1995, care reglementează asigurările şi reasigurările în România).

SelecŃia riscurilor este o măsură aplicată de asigurător, prin care riscurile deosebit de nefavorabile, grele sau care, în general, pot afecta numai o parte din masa asigurabilă, nu se cuprind în asigurare sau se cuprind în condiŃii tarifare deosebite de cele obişnuite. SelecŃia se face fie la început, prin excluderea bunurilor sau persoanelor respective din asigurare, fie pe parcurs, prin eliminarea din asigurare a riscurilor pe care experienŃa le-a arătat a fi nefavorabile.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, preocupată să garanteze protecŃia asiguraŃilor, a emis Ordinul nr. 4/2002 pentru punerea în aplicare a Normelor prudenŃiale privind acoperirea riscurilor de catastrofe naturale. Prin aceste norme, se stabilesc condiŃiile pe care trebuie să le îndeplinească asigurătorii autorizaŃi să desfăşoare activităŃi de asigurare în baza prevederilor Legii nr. 32/2000, pentru a putea acoperi riscurile de tip catastrofă. în sensul acestor norme prudenŃiale, catastrofele naturale sunt evenimentele provocate de următoarele calamităŃi naturale: cutremure de pământ cu magnitudinea mai mare de 6 grade pe scara Richter, inundaŃii şi furtuni.

Asigurătorii care nu obŃin avizul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru garantarea riscurilor de tip catastrofă sunt obligaŃi să le menŃioneze în contractul de asigurare ca excluderi exprese de la garanŃie.

În doctrina de specialitate, se apreciază că, dacă nu ar opera acest principiu, ar putea apărea o serie de consecinŃe negative: s-ar declanşa o cerere mare tocmai pentru riscurile nefavorabile, o antiselecŃie, din partea asiguraŃilor, ce ar dezechilibra balanŃa financiară a asigurătorului care are în vedere cote tarifare bazate pe riscuri medii; ar determina un cost ridicat al asigurării şi ar împiedica dezvoltarea spiritului de prevedere în rândul asiguraŃilor, prin încurajarea solicitării asigurării în condiŃii foarte grele.

1.2 Interesul asigurabil clauză esenȘială a contractului de asigurare Asigurările de bunuri şi de răspundere civilă sunt guvernate de două

principii fundamentale: principiul existenŃei interesului asigurabil şi principiul despăgubirii.

CerinŃa existenŃei unui interes al asiguratului la încheierea contractului de asigurare este prevăzută expres şi imperativ de legiuitor în cazul asigurărilor de bunuri, în dispoziŃiile art. 25 din Legea nr. 136/1995, conform cărora „Asiguratul trebuie să aibă un interes cu privire la bunul asigurat".

Interesul asigurabil este o clauză esenŃială pentru validitatea contractului de asigurare.

Legea nu defineşte interesul asigurabil, astfel că a revenit doctrinei sarcina de a ne dezvălui ce trebuie să înŃelegem prin acest concept.

În dreptul procesual civil, s-a spus că interesul este motorul de toate zilele în acŃiunile noastre obişnuite sau că el este raportul care uneşte autorul actului cu scopul urmărit, deoarece constă în avantajul pe care cineva crede că şi-1 poate procura prin exercitarea unei activităŃi care urmăreşte satisfacerea unei nevoi sau prin împiedicarea unei activităŃi străine care i-ar putea cauza un prejudiciu.

Parafrazând cele două vechi maxime din Dreptul procesual civil, şi anume pas d'interet, pas d'action (nu este interes, nu este acŃiune) şi l'interet est la mesure d'actions (interesul este măsura acŃiunilor), am putea spune cu deplină îndreptăŃire şi despre instituŃia asigurărilor că „fără interes nu există asigurare" şi, respectiv, că „interesul este măsura asigurării".

În asigurările de daune, interesul este, în mod necesar, material, deoarece printr-un contract de asigurare de bunuri se urmăreşte obŃinerea unui folos de ordin patrimonial, adică a unei sume de bani, cu titlu de despăgubire, pentru prejudiciul cauzat de sinistru, prin distrugerea totală sau parŃială a bunului asigurat, iar printr-un contract de asigurare de răspundere civilă, se dobândeşte o reechilibrarea patrimonială perturbată de plata unei eventuale despăgubiri către un terŃ.

În asigurările de viaŃă, interesul asigurabil capătă conotaŃii de ordin moral. DorinŃa de a proteja patrimoniul terŃului beneficiar în situaŃia dispariŃiei din viaŃă a asiguratului este cea care determină ca, la producerea riscului, titularul interesului asigurabil să fie persoana desemnată ca beneficiar al sumei asigurate.

Transferul dreptului de proprietate asupra unui bun naşte un interes asigurabil în persoana cumpărătorului bunului. Chiar dacă acesta nu a intrat în posesia bunului, dar a devenit, prin aplicarea principiului consensualis-mului, proprietarul bunului, el va suporta riscul pieirii lucrului, deoarece res perit domino. Acest risc al lucrului se suprapune peste interesul asigurabil al proprietarului bunului, astfel că noul proprietar poate contracta o asigurare prin care solicită protecŃie pentru riscurile asimilate forŃei majore, care devin astfel riscuri asigurate.

Aşa cum am menŃionat anterior, reciproca nu este adevărată. Adică riscul lucrului priveşte o situaŃie specială, anume a pierii lucrului după transferul proprietăŃii, dar înainte ca obligaŃia de predare a bunului să fie executată sau ca preŃul să fie plătit, pe când riscul asigurat poate afecta orice proprietar, independent de o operaŃiune anterioară de vânzare în care obligaŃiile părŃilor nu au fost executate până la data survenirii sale.

După cum am precizat deja, interesul asigurabil este raportul economic al unei persoane cu valoarea din patrimoniu pe care o asigură.

Numai existenŃa riscului determină existenŃa interesului asigurabil. Riscul licit şi real semnifică mai ales o cauză licită şi reală. Nu se poate asigura o marfă de contrabandă, nu putem cere asigurătorului să garanteze consecinŃele penale ale săvârşirii unei infracŃiuni, etc. Riscul şi interesul asigurabil nu sunt într-o relaŃie de interdependenŃă cauzală. Prin urmare, pentru a exista un interes asigurabil cu siguranŃă trebuie să existe un risc, dar nu orice risc este urmat în mod obligatoriu de un interes asigurabil. Riscul trebuie să fie conştientizat de persoana asupra căruia planează (indiferent că este vorba de patrimoniul, sănătatea sau chiar viaŃa sa) şi trebuie să nască în candidatul la asigurare nevoia de a cumpăra protecŃie. Prin încheierea contractului de asigurare, vulnerabilitatea asiguratului în faŃa riscului este înlocuită de siguranŃa pe care i-o oferă asigurătorul.

Din examinarea, în acelaşi timp, a interesului asigurării şi riscului, ca elemente constitutive ale contractului de asigurare, se ajunge la concluzia unei legături indestructibile între aceste elemente. Riscul este indisolubil legat de interesul asigurabil pentru că el reprezintă întruparea ideii de pericol, premisa majoră a interesului asigurării, interes care rămâne fără conŃinut, fără nicio justificare în absenŃa riscului. Prin urmare, acolo unde nu există risc, nu poate exista din punct de vedere logic nici interesul asigurării, fiindcă acestuia din urmă îi lipseşte orice bază de referinŃă.

Vom particulariza analiza interesului asigurabil la asigurările de bunuri, deoarece, pe de o parte, este singura asigurare unde legiuitorul prevede expres

această condiŃie de validitate a contractului, iar pe de altă parte, pentru că poate contura un tipar al acestui element esenŃial al asigurării.

În analiza interesului asigurabil ar trebui să pornim de la constatarea că, în toate definiŃiile care se dau dreptului de proprietate, se face precizarea că persoana respectivă îşi exercită totdeauna posesia, folosinŃa şi dispoziŃia asupra bunului, nu numai „în putere proprie", ci şi „în interes propriu".

În ceea ce ne priveşte, considerăm că sintagma „în interes propriu" se referă nu numai la a şti în interesul cui este folosit bunul respectiv, ci şi la interesul conservării valorii bunului în caz de sinistru, pentru că proprietarului trebuie să i se recunoască plena potestas, adică o putere deplină şi o îndreptăŃire de a atrage toate foloasele din întreaga utilitate a lucrului, chiar şi din dispariŃia probabilă, fortuită, pe parcursul derulării contractului de asigurare.

Dacă dreptul de proprietate asupra bunului ori alte drepturi reale, ca dezmembrăminte ale acestuia, sau drepturi reale de garanŃie ori vreun drept de folosinŃă a bunului există, înseamnă că interesul asigurării trebuie considerat născut şi actual. Prin urmare, asiguratul trebuie să aibă o relaŃie specială în legătură cu obiectul asigurat, adică să aibă calitatea de proprietar, uzufructuar, superficiar, creditor cu garanŃii reale asupra bunului, depozitar etc. sau chiar persoană din familia asiguratului. Uneori, mai multe persoane pot avea simultan interes asigurabil, cum ar fi nudul proprietar şi uzufructuarul, cazuri în care fiecare titular asigură acelaşi lucru, în limitele interesului său propriu.

Interesul asigurabil izvorăşte din faptul că asiguratul va fi cel prejudiciat şi că el va suporta pierderea bunului. De remarcat că interesul asigurabil este, după părerea noastră, reprezentarea mentală a dezechilibrului patrimonial pe care l-ar încerca asiguratul în cazul producerii unui risc, atât timp cât se recunoaşte că nu se asigură, de exemplu, materialele din care este alcătuită o construcŃie, ci interesul comercial, interesul financiar, fiindcă patrimoniul nu este o colecŃie de obiecte, ci o sumă de valori. Mai exact, credem că, în realitate, se asigură subrogaŃia reală cu titlu universal pentru ipoteza producerii sinistrului, cu consecinŃa distrugerii totale sau parŃiale a bunului asigurat, situaŃie în care locul bunului, în patrimoniul asiguratului, va fi luat de despăgubirea respectivă, potrivit regulii pretium succedit loco rei.

Dacă asiguratul este îndreptăŃit să ia măsuri de conservare şi administrare, considerăm că el este cu atât mai mult îndreptăŃit să ia măsuri pentru evitarea pierderii valorii bunului asigurat, ca urmare a realizării riscului. Interesul economic este ameninŃat de riscul acoperit prin asigurare şi limitat de principiul indemnitar. Interesul este tocmai reprezentarea necesităŃii economice a asiguratului de a nu rămâne păgubit în cazul producerii sinistrului.

Interesul izvorăşte din raporturile juridice ale unei persoane cu privire la un bun, ceea ce înseamnă că bunul trebuie să facă parte din activul patrimonial, astfel că susŃinerea potrivit căreia ne-am găsi în prezenŃa unui raport exclusiv economic este neîntemeiată.

În concepŃia noastră, interesul asigurat nu urmăreşte evitarea riscului, ci confruntarea cu acesta şi repararea prejudiciului cauzat de evenimentul imprevizibil şi invincibil care a avut loc.

În literatura juridică de specialitate se confruntă două teorii care îşi au fundamentul în natura obiectivă sau subiectivă a interesului la asigurare.

Potrivit teoriei interesului de asigurare subiectiv, prin contract se asigură numai interesul asiguratului, care este singurul în măsură să beneficieze de indemnizaŃia de asigurare. Celelalte persoane care poate au un interes ca bunul să rămână nevătămat nu au dreptul să primească despăgubirea din partea asigurătorului. Singura excepŃie menŃionată în doctrină în acest caz se referă la creditorii ipotecari care, pe baza subrogaŃiei reale cu titlu particular, se pot adresa asigurătorului pentru a-şi recupera creanŃa preferenŃial din suma plătită drept despăgubire.

Teoria interesului de asigurare obiectiv consideră că interesul poate fi detaşat de titularul său, respectiv că are o natură obiectivă şi poate fi încorporat în bun. ConsecinŃa acestei teorii este o extindere a sferei persoanelor îndreptăŃite la plata despăgubirii în cazul survenirii sinistrului, în când sunt interesate de existenŃa bunului, dar nu sunt părŃi în contract.

Cele două principii care guvernează asigurările de bunuri îşi au temeiul în încercarea de a oferi protecŃie asiguratului care suferă o pagubă, dar, în acelaşi timp, şi grija de a nu-1 îmbogăŃi în mod ilicit.

Numai acela care suferă un prejudiciu în urma producerii riscului, adică acela care face anumite cheltuieli pentru restabilirea situaŃiei sale patrimoniale şi care are deci un interes asigurat, este îndreptăŃit să obŃină repararea acestei pagube, dar cu precizarea că prestaŃia asigurătorului este legalmente limitată la valoarea interesului lezat.

ExistenŃa principiului interesului asigurabil atrage numeroase consecinŃe pe plan juridic. în caz de îndoială, indemnizaŃia de asigurare revine totdeauna titularului interesului asigurat. în situaŃia în care mai multe persoane au un interes asigurabil asupra aceluiaşi bun şi au încheiat mai multe contracte de asigurare cu diferiŃi asigurători, principiul despăgubirii acŃionează în vederea limitării indemnizaŃiei la valoarea interesului asigurat afectat. Este cazul asigurărilor multiple cumulative care sunt sancŃionate prin aplicarea regulii despăgubirii proporŃionale.

Din cele de mai sus, rezultă că cele două reguli, adică principiul interesului asigurabil şi principiul indemnitar, sunt într-o interdependenŃă logico-juridică, deoarece principiul indemnitar are ca premisă majoră existenŃa unui interes asigurat, astfel că prestaŃia asigurătorului, adică indemnizaŃia de asigurare, nu se poate limita la valoarea interesului asigurat, în absenŃa unui asemenea interes. De altfel, în absenŃa unui interes asigurat, orice discuŃie despre indemnizaŃie este absurdă, nu numai în ceea ce priveşte limitele acesteia.

Cu toate acestea, existenŃa interesului asigurat nu presupune, în toate cazurile, aplicarea principiului indemnitar. în literatura de specialitate, se dă ca

exemplu asigurarea de persoane, unde interesul asigurabil este cerut ca o condiŃie esenŃială de validitate a contractului, dar aplicarea principiului indemnitar nu este posibilă, deoarece însăşi ordinea publică nu impune respectarea acestui principiu. La cele arătate mai sus, trebuie adăugat faptul că, în asigurarea de persoane, spre deosebire de asigurările de daune, unde putem considera că interesul asigurabil reprezintă un concept economic, un raport economic, inclus deci în patrimoniul asiguratului, interesul asigurabil capătă un sens aparte, o valoare spirituală. Este vorba nu de a acoperi un prejudiciu economic (deşi este posibilă repararea pierderilor salariale pentru un accidentat asigurat aflat în incapacitate totală sau parŃială de muncă), cât, mai ales, de a compensa pierderile de natură afectivă pe care le provoacă moartea sau vătămarea unei persoane.

Dintre toate formele asigurării, numai în asigurările de bunuri întâlnim o echivalenŃă între indemnizaŃia de asigurare şi prejudiciul încercat de asigurat, iar acest lucru se întâmplă deoarece numai în asigurările de bunuri operează teoria prejudiciului definitiv, potrivit căreia un asigurător nu poate să plătească indemnizaŃia de asigurare decât în prezenŃa unei pierderi definitive .

Subliniindu-se că aplicarea principiului indemnitar este justificată de teama de pariuri şi pericolul sinistrelor voluntare, în literatura juridică s-a ajuns la concluzia că, în realitate, principiul despăgubirii este cel care împiedică sinistrele voluntare, dar nu influenŃează pariurile decât în măsura în care există un interes asigurabil. Prin urmare, obstacolul în cazul pariurilor nu îl constituie principiul indemnitar, ci interesul asigurabil.

Interesul asigurabil constituie fundamentul în lipsa căruia un contract de asigurare nu poate fi licit, fiind considerat un element esenŃial în orice formă de asigurare. Spre deosebire de principiul interesului asigurabil, principiul indemnitar este considerat o regulă externă, care nu aparŃine naturii juridice interne a contractului de asigurare şi care se aplică numai în limitele raŃiunii sale de a fi, respectiv pentru evitarea sinistrelor voluntare.

1.2.1 DefiniŃia interesului asigurabil şi a interesului asigurat În literatura juridică, prin interes asigurat, unii autori au înŃeles „valoarea

pecuniară expusă pierderii a bunului considerat, sau valoarea patrimonială ce poate fi pierdută pentru asigurat sau beneficiar ca urmare a sinistrului" sau că acesta „reprezintă valoarea patrimonială ce poate fi pierdută de către asigurat la apariŃia riscului asigurat" ori că prin interes se înŃelege „dauna efectivă, evaluabilă în bani, pe care asiguratul o poate suferi în caz de pieire sau degradare a bunului asigurat".

Pentru cel care cercetează elementele specifice ale contractului de asigurare, este dificil de a evita confuzia care se poate crea între interesul asigurat şi interesul asigurabil.

Pornind de la prevederile art. 25 din Legea nr. 136/1995, care impun ca asiguratul să aibă interes pentru bunul asigurat, considerăm că a avea interes

asigurat nu înseamnă a avea interes pentru a evita producerea sinistrului, pentru că acest lucru este imposibil, ci a avea interes pentru evitarea producerii unui dezechilibru patrimonial, care ar avea loc prin diminuarea laturii active a patrimoniului, ca efect al producerii evenimentului asigurat şi al pieirii bunului. Cu alte cuvinte, aşa cum am arătat mai sus, interesul asigurabil înseamnă interesul de a invoca funcŃionarea subrogaŃiei reale cu titlu universal în cazul producerii sinistrului şi, deci, evitarea pagubei ca efect al pieirii bunului sau distrugerii lui parŃiale.

La o examinare mai atentă, se observă că definiŃiile arătate mai sus sunt criticabile, deoarece este evidentă confuzia pe care o conŃin atunci când consideră că interesul asigurat reprezintă valoarea patrimonială care ar putea fi pierdută ca urmare a survenirii riscului asigurat. Aceste definiŃii se referă, în realitate, la interesul asigurabil, pentru că acesta este valoarea economică ce ar putea fi pierdută dacă nu s-ar încheia contractul de asigurare. Interesul asigurat înseamnă, dimpotrivă, că pieirea bunului nu va mai putea provoca o pagubă pentru asigurat, fiindcă, prin încheierea contractului de asigurare, acesta şi-a luat toate măsurile ca bunul să fie înlocuit prin subrogaŃie cu suma asigurată, sumă care va lua locul şi poziŃia juridică a bunului distrus, menŃinându-se raportul iniŃial dintre latura activă şi latura pasivă a patrimoniului. La baza acestor susŃineri ale noastre stă principiul indemnitar, care constă, în esenŃă, în faptul că, prin încheierea unui contract de asigurare, asiguratul nu trebuie să sufere nicio pierdere, dar nici să obŃină vreun beneficiu. Prin faptul că bunul va fi automat înlocuit cu indemnizaŃia de asigurare, înseamnă că ne găsim în faŃa unei operaŃiuni juridice complexe, deoarece contractul de asigurare este însoŃit de o subrogaŃie reală cu titlu universal afectată de un element aleatoriu.

O altă definiŃie interesantă, la care subscriem, este aceea potrivit căreia interesul asigurabil este considerat ca fiind „dreptul legal de a asigura ceea ce rezultă dintr-o relaŃie financiară, acceptată de lege, între asigurat şi obiectul asigurării". Este lesne de observat că, prin această definiŃie, s-a Ńinut seama de necesitatea existenŃei unui interes patrimonial şi de principiul indemnizării.

Într-o monografie apărută relativ recent, conceptul de „interes asigurat" a fost relevat prin invocarea unei definiŃii a lui V. Ehrenberg, potrivit căreia acesta ar fi „raportul în virtutea căruia cineva suferă un prejudiciu patrimonial, ca urmare a unui fapt oarecare". S-a menŃionat că această definiŃie „este reluată de un număr mare de autori" şi că „variantele care sunt propuse nu aduc atingere esenŃialului".

În primul rând, această definiŃie nu conŃine cele două elemente structurale ale oricărei definiŃii, şi anume genul proxim şi diferenŃa specifică şi nici nu dezvăluie notele esenŃiale ale conŃinutului interesului asigurat.

La o examinare mai atentă, se observă că definiŃia dată de V. Ehrenberg nu are nicio legătură cu interesul asigurat, fiindcă, în realitate, ea este o definiŃie, de maximă generalitate, a raportului juridic civil delictual. Raportul în virtutea căruia cineva suferă un prejudiciu, ca urmare a unui fapt oarecare, nu poate fi

altceva decât un raport juridic delictual, iar nu interesul care s-a asigurat prin contractul de asigurare. Ni se pare normal ca variantele formulate de un număr mare de specialişti pe marginea definiŃiei autorului german să nu fi adus atingere esenŃialului, fiindcă acest lucru era vădit imposibil, atât timp cât definiŃia pe care o analizăm nu conŃine nimic esenŃial sau neesenŃial şi nu are nicio legătură cu interesul asigurat.

În doctrina asigurărilor, se susŃine că interesul asigurat ar fi o legătură exclusiv economică care îl uneşte pe asigurat cu un bun, iar nu o relaŃie juridică dintre o persoană şi ceilalŃi, referitoare la bunul asigurat.

Nu putem accepta această susŃinere, fiindcă raportul luat în considerare nu este numai un raport economic, deoarece el este însoŃit de un raport juridic special derivând din proprietate, uzufruct, garanŃii reale, depozit etc, astfel că el intră în sfera raporturilor juridice ale asiguratului. Dimpotrivă, noi considerăm că valoarea economică respectivă poate fi asigurată tocmai datorită faptului că ea face parte din sfera raporturilor juridice patrimoniale ale persoanei respective. La temelia protecŃiei prin asigurare se află ideea că acea valoare economică poate fi asigurată tocmai pentru că face parte dintr-un patrimoniu şi i se pot aplica, aşa cum am mai arătat, regulile subrogaŃiei reale cu titlu universal, evitându-se astfel producerea unui dezechilibru patrimonial.

Dacă acest raport economic despre care se vorbeşte în literatura juridică nu ar face parte din raporturile juridice ale persoanei respective, atunci conceptele de interes asigurabil şi interes asigurat nu ar putea exista în realitate. Dacă relaŃia economică a persoanei cu bunul respectiv nu ar face parte din raporturile juridice ale acesteia, atunci evenimentul asigurat nu ar mai fi păgubitor pentru asigurat, fiindcă nu ar mai putea să ducă la micşorarea laturii active a patrimoniului acestuia.

Regula generală în asigurări este că interesul trebuie să existe nu numai la început, adică în momentul încheierii contractului, ci şi pe parcursul derulării contractului, precum şi în momentul producerii daunei. Cu toate acestea, se cunosc şi unele excepŃii de la regulă. De exemplu, în asigurarea maritimă, interesul asigurabil trebuie să existe la momentul daunei, el nefiind obligatoriu la început, aşa cum menŃionează Legea asigurărilor maritime din 1906. în asigurările de viaŃă, interesul asigurabil trebuie să existe la început, dar nu trebuie să existe la momentul survenirii riscului.

Prin încheierea contractului de asigurare, interesul asigurabil se interverteşte în interes asigurat. Interesul asigurat este prezent în toate formele contractului de asigurare: de bunuri, de răspundere civilă şi de persoane.

1.2.2 Trăsăturile esenŃiale ale interesului asigurabil. În literatura juridică, se consideră că trăsăturile esenŃiale ale interesului

asigurabil, adică ale dreptului de a asigura, sunt următoarele: a) trebuie să existe o viaŃă, un bun, o răspundere potenŃială, un interes

financiar etc, capabile de a fi acoperite;

b) această viaŃă, bun, răspundere, interes financiar etc. trebuie să reprezinte obiectul asigurării;

c) asiguratul trebuie să se găsească într-o relaŃie recunoscută legal cu obiectul asigurării, prin care să beneficieze de siguranŃa sa sau de absenŃa răspunderii şi să fie prejudiciat prin deteriorarea sau distrugerea sa sau prin apariŃia unei răspunderi. Aceasta înseamnă că, în toate cazurile, interesul asigurat trebuie să fie licit (ocrotit legal) şi să nu contravină legilor care interesează ordinea publică şi bunele moravuri (art. 5 C.civ.) De exemplu, contractarea unei asigurări pentru reuşita unei operaŃiuni de contrabandă se întemeiază pe un interes ilicit şi nu poate fi acceptată.

Interesul asigurat este considerat criteriul de distincŃie decisiv între asigurare şi joc. Jucătorul este insensibil la realizarea sau nerealizarea riscului înainte de încheierea pariului, astfel că prestaŃiile părŃilor depind de survenirea unui eveniment care, a priori, le era indiferent. Spre deosebire de jucător, asiguratul încheie un contract de asigurare în scopul de a-şi proteja un interes vizat de sinistru. încheierea contractului de asigurare este necesară, sub aspect economic, numai în măsura în care contractul protejează un interes economic ameninŃat de un risc.

1.3. Prima de asigurare clauză esenȘială a contractului de asigurare Prima de asigurare a fost definită în literatura juridică ca acea „sumă pe

care asiguratul este obligat să o plătească asigurătorului drept contribuŃie la constituirea fondului de asigurare, pentru ca asigurătorul să preia asupra sa riscul prevăzut în lege sau în contractul de asigurare şi să achite asiguratului la ivirea cazului asigurat despăgubirea sau suma asigurată".

Potrivit unei definiŃii mai recente, „Prima reprezintă suma de bani - remuneraŃia - pe care o primeşte asigurătorul de la asigurat în schimbul prestaŃiei promise, respectiv protecŃia pentru riscurile stabilite. Este preŃul protecŃiei oferite de asigurător pentru acele riscuri".

În fine, într-o monografie privind asigurările de bunuri, prima de asigurare a fost definită ca „suma de bani privită ca obligaŃie a asiguratului, care se plăteşte anticipat asigurătorului pentru ca acesta să-şi asume acoperirea eventualelor daune".

Prima de asigurare, ca element esenŃial al contractului de asigurare, prezintă aceleaşi caracteristici generale, indiferent de obiectul asigurării, adică definirea sa este invariabilă faŃă de faptul că asigurarea se referă la bunuri, la persoane sau este vorba de o răspundere civilă delictuală.

Un risc asigurat poate fi constant sau variabil în timp. Spunem că riscul este constant când şansele realizării sale rămân aceleaşi pe parcursul perioadei de asigurare. Majoritatea riscurilor sunt constante. în cazul când şansele de realizare a riscului cresc sau se diminuează pe perioada asigurării, riscul este variabil. De exemplu, în asigurările de deces, riscul este progresiv, întrucât şansele de realizare a evenimentului asigurat cresc în fiecare an pentru acelaşi

individ. Invers, în asigurările de supravieŃuire, riscul este regresiv. Pe măsura curgerii anilor, supravieŃuirea asiguratului are mai puŃine şanse de a se realiza.

DistincŃia dintre riscurile constante şi cele variabile prezintă interes şi din punct de vedere al determinării primei. între risc şi primă există o corelaŃie directă şi necesară, concretizată în principiul proporŃionalităŃii primei cu riscul. În orice asigurare, prima exprimă valoarea riscului care este determinată pe baze statistice.

Calculul primei nete Ńine seama de valoarea riscului privit ca probabilitate şi ca intensitate.

Probabilitatea producerii riscului este determinată statistic prin aplicarea legii numerelor mari a lui Jean Bernoulli. Acesta a demonstrat că, în timp ce la un număr redus de cazuri producerea unui fenomen nu poate fi prevăzută cu certitudine, la un număr mare de cazuri, probabilitatea producerii fenomenului se poate calcula cu o infimă aproximaŃie. Prin urmare, probabilitatea producerii unui fenomen este cu atât mai precisă cu cât numărul de cazuri pe baza cărora ea s-a determinat ar fi mai mare. Intensitatea variabilă a riscului se reflectă şi ea în mod corespunzător în nivelul primei. În situaŃia în care, pe parcursul contractului, riscul este variabil, prima se poate modifica în aceeaşi proporŃie. Sunt cazuri când calculul primei nete depinde de o singură probabilitate care, realizându-se, produce un sinistru total (de exemplu, asigurarea pentru caz de deces, asigurarea contra accidentelor cu urmări mortale etc). În aceste situaŃii, intensitatea fiind totală, prima netă se calculează numai în funcŃie de probabilitatea riscului. Intensitatea redusă a riscului influenŃează prima în sensul diminuării ei.

În cazul riscurilor constante, prima va fi neschimbată de la un an la altul şi va corespunde exact riscului preluat de asigurător pe durata contractului. în cazul riscului variabil, prima trebuie să fie diferită, să crească sau să descrească după caz. Dintr-un interes practic, asigurătorii uniformizează primele riscurilor variabile şi stabilesc prime medii care facilitează încheierea şi executarea contractului.

1.3.1 Structura şi calculul primei de asigurare. Primele de asigurare se calculează în baza tarifului de primă al fiecărei

asigurări, potrivit condiŃiilor speciale. La asigurările încheiate pe o perioadă mai mică de un an, primele se calculează pe numărul lunilor de asigurare, aplicându-se pentru fiecare lună sau fracŃiune de lună 1/12 din prima anuală.

Prima plătită de asigurat reprezintă prima brută (tarifară) şi este alcătuită din două părŃi: prima pură, denumită şi prima netă, prima tehnică sau cota de bază, destinată să formeze fondul de asigurare necesar pentru plata despăgubirilor şi a sumelor asigurate. Ea corespunde exact părŃii de contribuŃie a fiecărui asigurat la mutualizarea riscurilor. Adaosul de primă, adică cea de a doua parte componentă a primei, este un supliment de primă destinat acoperirii cheltuielilor de administrare ale asigurătorului, constituirii rezervei de siguranŃă pentru acoperirea eventualelor diferenŃe de despăgubiri în perioadele

defavorabile, pentru finanŃarea măsurilor de prevenire sau limitarea unor calamităŃi (incendii, epizootii), precum şi pentru realizarea unor profituri în favoarea asigurătorului.

În legătură cu părŃile în care se descompune prima, se impun câteva precizări. La acest nivel se poate face distincŃia între societăŃile comerciale şi cele mutuale de asigurări. Pentru societăŃile mutuale, esenŃială este prima pură, pentru că ele nu urmăresc obŃinerea de beneficii şi nu încarcă prima pură decât cu cheltuielile de funcŃionare. Se poate spune că societăŃile mutuale practică o asigurare primară, redusă la o singură mutualizare, în timp ce societăŃile de asigurare fac un comerŃ cu această mutualizare. Aceasta explică de ce societăŃile mutuale folosesc o primă variabilă, pe când celelalte recurg la o sumă fixă. DistincŃia dintre cele două este simplă. SocietăŃile mutuale nu au ca scop decât să vegheze ca nivelul cotizaŃiilor asociaŃilor să acopere nivelul sinistrelor dintr-un an şi costul gestiunii. Nici mai mult, dar nici mai puŃin. Pe cale de consecinŃă, societăŃile mutuale solicită la începutul anului o cotizaŃie provizorie, iar la sfârşitul anului, procedând la o regularizare, vor stabili o cotizaŃie definitivă, care va fi superioară ori inferioară primeia, ceea ce va antrena un adaos de cotizaŃie sau o returnare. Societatea de asigurare, spre deosebire de societăŃile mutuale, calculează de la început, în mod definitiv, nivelul primelor cerute. Posibilele variaŃii ale costului sinistrelor se vor traduce pentru ele, şi nu pentru clienŃi, în pierderi imprevizibile sau în beneficii suplimentare.

Nivelul primei se stabileşte în funcŃie de probabilitatea producerii sinistrelor, adică de frecvenŃa lor, cât şi de costul mediu al sinistrelor, adică de intensitatea lor. Acest coeficient se aplică unei baze de calcul ce este repre-zentată de valoarea asigurată. în cazul asigurărilor de bunuri, se poate opta pentru valoarea economică, valoarea de folosinŃă sau valoarea din nou a bunului respectiv.

Dintre factorii obiectivi şi subiectivi care influenŃează cuantumul (nivelul) primei de asigurare, în practica asigurărilor de bunuri sunt menŃionaŃi următorii: natura bunului asigurat, dimensiunea riscurilor, numărul şi tipul riscurilor, intensitatea riscurilor, mărimea posibilă a daunelor, gradul de dispersie a riscului, suma asigurată, durata contractului, nivelul franşizei, întinderea geografică a acoperirii, istoricul daunelor pe un anumit număr de ani anteriori, modalitatea de plată a primei (într-o tranşă unică sau eşalonată în rate periodice), gradul de întreŃinere a bunului, starea conjuncturală a pieŃei, evaluarea proprie obiectivă şi subiectivă a asigurătorului.

De exemplu, prima de asigurare în cazul asigurării mărfurilor în timpul transportului se calculează Ńinând seama de o serie de factori. în primul rând, contează sfera riscurilor cuprinse în asigurare, respectiv atât numărul riscurilor, cât şi conŃinutul şi frecvenŃa producerii acestora. Acoperirea riscurilor speciale, prevăzute în clauze speciale, necesită plata unor prime suplimentare. AlŃi factori care interesează sunt: ambalajul mărfurilor, călătoria (durata sa, modalităŃile de realizare, anotimpul în care se efectuează), mijloacele de transport, suma

asigurată şi starea conjuncturală a pieŃei internaŃionale a asigurărilor (creşterea comerŃului internaŃional determină o sporire a activităŃii în asigurare şi, implicit, o creştere a primelor de asigurare; invers, o scădere a activităŃii comerciale determină o creştere a concurenŃei între societăŃile de asigurări, cu consecinŃa diminuării primei de asigurare).

În asigurările de răspundere civilă sau a celor de răspundere profesională, tipul activităŃii desfăşurate este elementul obiectiv esenŃial în funcŃie de care se apreciază riscul şi se determină nivelul primei de asigurare. De asemenea, un rol important îl reprezintă componenta de risc subiectiv în determinarea primei de asigurare, deoarece un asigurat prudent, diligent, poate beneficia de prime de asigurare reduse, iar unul neglijent, imprudent, de prime mărite, prin aplicarea clauzei de tip bonus-malus.

La asigurările de viaŃă, prima de asigurare este strâns legată de nivelul sumei asigurate, acesta fiind factorul esenŃial pentru determinarea ei. Cu cât suma asigurată la care se învoiesc părŃile este mai mare, cu atât nivelul primelor de asigurare va fi mai ridicat. De asemenea, un alt indice determinant în stabilirea primei la asigurarea de viaŃă îl reprezintă durata contractului. Când colectarea primei de asigurare se face pe o perioadă mai mare de timp, valoarea sa va fi mai mică.

Calcularea primelor de asigurare se face în mod ştiinŃific, deoarece valoarea riscului, atât ca probabilitate, cât şi ca intensitate, se determină pe baza datelor statistice şi a matematicii actuariale. Dacă pe parcursul derulării contractului, nivelul riscului este variabil, prima de asigurare se poate modifica proporŃional cu intensitatea variabilă a riscului.

De remarcat faptul că, atunci când asigurătorul îşi elaborează propriile tarife de prime, va trebui să aibă în vedere principiul echivalenŃei, potrivit căruia nivelul cotelor tarifare trebuie stabilit în aşa fel încât să se asigure echilibrul între încasările societăŃii de asigurare şi angajamentele şi cheltuielile de administrare ale acesteia. Acest echilibru trebuie urmărit în permanenŃă de către asigurători, căci, cu cât riscurile preluate sunt mai mari, cu atât cotele tarifare trebuie să fie mai ridicate. Determinarea nivelului optim al cotelor tarifare rămâne o problemă anevoioasă, deoarece volumul plăŃilor viitoare ale asigurătorului nu se poate cunoaşte dinainte, el depinzând de factori obiectivi şi subiectivi greu de evaluat.

Dacă se constată că primele de asigurare calculate şi plătite nu corespund celor tarifare, deşi declaraŃia de asigurare semnată de asigurat este exactă şi completă, asigurătorul prevede în condiŃiile de asigurare următoarea procedură:

a) în cazul în care primele de asigurare sunt mai mici, asigurătorul cere asiguratului, prin scrisoare recomandată, diferenŃa de primă datorată de la începutul asigurării; dacă asiguratul nu plăteşte diferenŃa de primă în termenul prevăzut în condiŃiile de asigurare (în mod obişnuit acesta este de 10 zile de la data scrisorii recomandate), asigurătorul reduce suma asigurată, cu efect de la

începutul asigurării, corespunzător raportului dintre primele calculate şi plătite şi primele care ar fi fost cuvenite potrivit tarifului.

În cazul în care constatarea s-a făcut cu prilejul stabilirii despăgubirii, inclusiv în situaŃia în care paguba s-a produs în termenul prevăzut mai sus, diferenŃa respectivă de primă se compensează cu despăgubirea.

b) în cazul în care primele de asigurare sunt mai mari, asigurătorul trece diferenŃa de primă în contul ratelor următoare, înştiinŃând despre aceasta asiguratul. La asigurările la care nu mai sunt rate de plată şi la cele cu plata anticipată şi integrală a primelor, se restituie diferenŃa de primă într-un anumit termen de la data constatării, prevăzut în contract.

Mărimea primei de asigurare poate fi redusă sau majorată şi cu ajutorul sistemului numit bonus-malus. în cadrul acestui sistem, asiguratul, care, printr-o atitudine prudentă, a dovedit că nu provoacă plata unor despăgubiri, va beneficia, în anul de asigurare următor, de prime mai mici {clauza bonus). Dimpotrivă, asiguratului care nu a luat toate măsurile de conservare a bunurilor asigurate, contribuind prin aceasta la producerea pagubei, i se va calcula, în anul următor de asigurare, o primă de asigurare mai mare (clauza malus).

În fine, în practica asigurărilor, se mai pot întâlni şi alte tipuri de prime, cum ar fi: prima curentă sau efectivă, referitoare la perioada anului în curs; prima fixă, care reprezintă prima pe unitate de sumă asigurată; tarifele de prime, cuprinzând primele fixate pe feluri de asigurări; discount-ul de primă, care constă în diminuarea primei cu o anumită sumă în funcŃie de frecvenŃa de plată a primei, dimensiunea primei, inexistenŃa daunei pe perioada de asigurare anterioară.

1.4 Suma asigurată clauză esenȘială a contractului de asigurare Suma asigurată este suma maximă în limita căreia asigurătorul este

obligat să plătească indemnizaŃia de asigurare la ivirea cazului asigurat. PrezenŃa în contract a sumei asigurate este necesară, deoarece, în afara

faptului că reprezintă o limită a despăgubirii şi, deci, pune în aplicare principiul indemnitar, ea constituie baza de calcul a primei de asigurare.

În asigurările de bunuri, suma asigurată este stabilită cu ajutorul unei operaŃiuni care se numeşte evaluare de asigurare.

Suma asigurată prevăzută în contract, care reprezintă limita maximă a despăgubirii în caz de sinistru total al bunului asigurat, poate fi mai mică sau egală cu valoarea reală a bunului. Nu se admite o sumă asigurată mai mare decât valoarea reală a bunului asigurat, deoarece aceasta ar putea trezi interesul asiguratului pentru producerea riscului, întrucât ar obŃine un beneficiu.

Valoarea asigurată este determinată în momentul încheierii contractului de asigurare.

Pentru bunurile destinate a fi vândute, valoarea asigurată este preŃul de cost al acestor bunuri la care se adaugă, pentru comercianŃi, taxele şi cheltuielile de transport.

Pentru bunurile care sunt folosite de către proprietarul lor şi care pot fi înlocuite, se va lua în considerare valoarea de folosinŃă sau valoarea de înlocuire cu un bun asemănător din care se scade uzura.

Valoarea din nou a bunului cuprinde şi garantarea uzurii, în situaŃia în care asiguratul doreşte o protecŃie completă.

Suma asigurată poate fi stabilită în două moduri: ca valoare declarată, stabilită în mod unilateral de către asigurat, fără niciun control din partea asigurătorului, şi ca valoare agreată, care se stabileşte prin acordul părŃilor.

1.4.1 Limite sau plafoane de garanŃie. În asigurările de bunuri, se folosesc o varietate de limite sau plafoane de

garanŃie. Din punct de vedere al obiectului lor, cele mai întâlnite tipuri de limite se referă la un anume bun, la un ansamblu de bunuri, identificate sau nu, sau privesc pagubele produse într-un sinistru, indiferent de bunurile la care au intervenit. Există astfel limite „per articol", prevăzute pentru fiecare bun cuprins în asigurare, şi limite „per incident", în care accentul cade asupra incidentului, şi nu asupra bunului, iar fiecare incident este acoperit până la o anumită limită. Limitele băneşti rămân în vigoare pentru fiecare nou incident.

Limita „specifică" este limita superioară a despăgubirii pe care o va plăti asigurătorul, „per articol" sau „per incident", pentru fiecare pagubă asociată unui bun sau categorie de bunuri. De exemplu, un întreprinzător încheie o asigurare de bunuri pe o perioadă de 10 ani, iar asigurătorul stabileşte o limită a garanŃiei, pe sinistru sau pe an. Astfel, pentru fiecare sinistru, garanŃia nu va depăşi 100.000 UM, însă va despăgubi toate sinistrele, indiferent de data la care survin. GaranŃia poate fi limitată însă şi la o sumă de 500.000 UM, dar va acoperi totalitatea sinistrelor care survin într-un an. Prin urmare, dacă un prim sinistru se produce în martie şi îl obligă la rambursarea a 300.000 UM, în cazul celui de-al doilea sinistru, asigurătorul nu va plăti decât în limita diferenŃei de 200.000 UM. Uneori, contractele de asigurare conŃin clauze ambigue, de limitare a garanŃiei „pe an" şi „pe sinistru", care duc la soluŃii contradictorii. De regulă, o astfel de clauză se interpretează fie ca o limită pe sinistru, fie ca o limită pe an.

Atunci când o poliŃă conŃine mai multe limite specifice, acestea sunt considerate limite separate.

Limitele specifice se aplică, de obicei, unui singur articol (de exemplu, o clădire) sau unei categorii de bunuri (de exemplu, articolele personale). Articolele personale nu sunt, de regulă, inventariate separat sau identificate şi, astfel, limitele poliŃei se aplică tuturor articolelor neidentificate aparŃinând categoriei de bunuri acoperite. Uneori, poliŃa acoperă atât bunuri identificate, cât şi bunuri neidentificate. Fiecare bun identificat este supus propriei sale limite, în timp ce limita pentru bunurile neidentificate se aplică în mod colectiv tuturor articolelor din cadrul acestui grup.

Limita-pătură sau blanket-limit este o limită a poliŃei care se aplică pentru două sau mai multe articole sau categorii de bunuri cu două sau mai multe

amplasamente teritoriale. O astfel de limită este utilă atunci când bunurile asigurate este posibil să fie transferate dintr-un loc în altul. Prin utilizarea limitei-blanket pentru toate amplasările posibile, în locul unei limite specifice pentru fiecare amplasare, asiguratul reduce posibilitatea de a fi penalizat, după producerea pagubei, pentru subestimarea (respectiv, subasigurarea) valorii bunurilor aflate la oricare dintre amplasamente.

În asigurările de stocuri se prevede, încă de la încheierea contractului, o variaŃie a valorii riscului în cursul executării. în acest caz, poliŃa se numeşte „poliŃă flotantă deschisă" sau „poliŃă de abonament", întrucât poartă asupra unui obiect care se poate modifica pe parcursul contractului, adică are existenŃă variabilă. Asigurătorul poate accepta să acopere aceste variaŃii ale valorii riscului, cu condiŃia să obŃină periodic date despre bunurile existente pentru a putea Ńine o contabilitate separată a lor.

1.4.2 Stabilirea sumei asigurate în asigurările de răspundere şi de persoane.

În asigurările de răspundere, pentru stabilirea sumei asigurate este importantă natura riscului garantat, tipul activităŃii desfăşurate, comportamentul asiguratului în situaŃia în care a mai încheiat asigurări cu privire la acelaşi risc. Stabilirea sumei asigurate se face la o valoare agreată de părŃi, iar în cazul asigurărilor obligatorii sau pseudoobligatorii, la o valoare stabilită de lege.

În asigurările de persoane, suma asigurată are caracter forfetar şi este stabilită în contract prin acordul părŃilor, fără a fi, de principiu, supusă unei limite maxime, dar putând fi supusă unei limite minime.

Pe parcursul derulării unui contract de asigurare, poate interveni modificarea sumei asigurate prevăzute în contract. Spre deosebire de asigurările de persoane, unde modificarea sumei asigurate poate fi expresia exclusivă a libertăŃii de voinŃă a asiguratului, la asigurarea de bunuri, orice modificare a sumei asigurate este rezultatul unei schimbări de valoare a bunurilor. Asiguratul este obligat să îi comunice asigurătorului orice modificare a valorii asigurabile a bunului, apărută în timpul derulării contractului.

Majorarea sumei asigurate poate interveni numai dacă în perioada de asigurare are loc o creştere a valorii bunului asigurat. Dacă s-ar permite majorarea acestei sume în lipsa unei variaŃii de valoare a bunului, s-ar încălca principiul despăgubirii care caracterizează acest tip de asigurări.

În cazul în care a existat o subasigurare, adică bunul a fost asigurat la o valoare mai mică decât valoarea sa reală, asiguratul poate încheia asigurări suplimentare pentru majorarea sumei asigurate iniŃial.

La unele asigurări de bunuri, după producerea sinistrului, are loc o diminuare a sumei asigurate cu valoarea plătită drept despăgubire. Asigurarea poate continua pentru viitor în această formă, dar asiguratul are şi posibilitatea să încheie asigurări suplimentare pentru a readuce suma asigurată la valoarea iniŃială.

Reducerea sumei asigurate poate interveni, de drept, după cum am văzut în cele prezentate la analiza primei de asigurare, în situaŃia în care asiguratul nu a dat răspunsuri exacte cu privire la datele luate în considerare la încheierea asigurării sau nu a comunicat schimbarea unor împrejurări în timpul derulării contractului, care determinau o majorare a primei de asigurare plătite până la ivirea cazului asigurat. Suma asigurată se reduce corespunzător raportului dintre primele calculate şi plătite şi cele cuvenite conform tarifului de prime.

Pentru soluŃionarea problemei inflaŃiei, asigurătorii prevăd clauze de protecŃie ce determină creşterea automată a sumei asigurate şi a primelor de asigurare în funcŃie de rata anuală medie a inflaŃiei sau în funcŃie de un indice al preŃurilor, în cazul limitelor indexate.

SecŃiunea a 2-a. Clauze esenȘiale de validitate ale contractului de asigurare

În afara clauzelor esenŃiale specifice de validitate prezentate mai sus, un

contract de asigurare trebuie să conŃină conform articolului 948 C.civ. ața cum sunt definite „CondiŃii esenŃiale pentru validitatea convenŃiilor", ți elementele esenŃiale ale oricărui act juridic, care sunt: capacitatea de a contracta, consimŃământul valabil al părŃii care se obligă, un obiect determinat şi o cauză licită.

2.1. Capacitatea de a încheia un contract de asigurare într-un contract de asigurare de bunuri, de răspundere civilă şi de

persoane, calitatea de contractant al asigurării o poate avea o persoană fizică sau o persoană juridică. însă, în situaŃia unei asigurări în contul altuia, când contractantul asigurării este o altă persoană decât asiguratul, în cazul asigurărilor de persoane, asiguratul nu poate fi decât o persoană fizică.

Încheierea contractului de asigurare de către o persoană juridică nu ridică probleme din punct de vedere al capacităŃii de exerciŃiu, dacă au fost respectate condiŃiile legale la dobândirea personalităŃii juridice.

Odată cu îndeplinirea condiŃiilor de formă prevăzute de lege, în funcŃie de specificul persoanelor juridice, acestea dobândesc capacitate de folosinŃă încă de la data înfiinŃării lor, iar capacitatea de exerciŃiu se dobândeşte, de regulă, din momentul constituirii valabile a organelor de conducere, care sunt îndreptăŃite să exprime voinŃa juridică a acestora. Contractul de asigurare poate fi astfel încheiat direct prin organele de conducere sau prin reprezentanŃii împuterniciŃi de aceste organe. Trebuie avut în vedere principiul specialităŃii capacităŃii de folosinŃă a comercianŃilor persoane juridice.

În ceea ce priveşte persoanele fizice, doctrina şi jurisprudenŃa consideră că acestea pot încheia contracte de asigurare de bunuri dacă au împlinit vârsta de 14 ani şi nu sunt puse sub interdicŃie. Mai mult, contractele de asigurare încheiate de minorii sub 14 ani şi de persoanele puse sub interdicŃie sunt considerate valabile atât timp cât cei în cauză sau reprezentanŃii lor legali nu au

cerut anularea convenŃiei. Aceasta înseamnă, pe cale de consecinŃă, că dacă, înainte de a se cere anularea unui contract de asigurare pentru lipsa capacităŃii de exerciŃiu, se produce evenimentul asigurat şi se creează un prejudiciu, asigurătorul va fi obligat la plata despăgubirilor. Deoarece, în temeiul art. 952 C.civ., persoanele capabile de a se obliga nu pot opune minorului sau interzisului incapacitatea lor, înseamnă că asigurătorul nu are dreptul de a cere anularea contractului de asigurare pe motivul incapacităŃii de a contracta a asiguratului.

Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani are o capacitate de exerciŃiu restrânsă, în virtutea căreia el îşi exercită singur drepturile şi îşi execută tot astfel obligaŃiile, dar, în genere, numai cu încuviinŃarea prealabilă a părinŃilor sau a tutorelui [art. 9 din Decretul nr. 31/1954, art. 105 alin. (2) şi art. 124 alin. (2) C.fam.].

Cu toate acestea, potrivit prevederilor art. 25 din Decretul nr. 32/1954, minorul care a împlinit vârsta de 14 ani poate face singur, fără încuviinŃarea prealabilă a părinŃilor săi sau a tutorelui, actele de conservare, precum şi actele de administrare a patrimoniului, cu precizarea că acestea din urmă trebuie să nu-i pricinuiască vreo leziune.

În rândurile care urmează, vom examina natura juridică a contractului de asigurare şi încheierea contractului de asigurare de bunuri de către minorul care a împlinit vârsta de 14 ani.

În ceea ce priveşte natura juridică a contractului de asigurare de daune, în literatura juridică s-au conturat două opinii.

Potrivit unei opinii, se consideră că asiguratul poate fi orice persoană care are capacitatea de a încheia acte de conservare, ceea ce înseamnă că, în ceea ce priveşte natura sa, contractul de asigurare de daune face parte din categoria actelor juridice de conservare.

Cea de-a doua teorie consideră încheierea contractului de asigurare ca făcând parte din categoria actelor juridice de administrare a patrimoniului.

Dacă analizăm natura juridică a contractului de asigurare de bunuri, vom ajunge la concluzia că acesta nu poate fi încadrat în categoria actelor juridice de conservare pentru că el, în nici un caz, nu este un act necesar menŃinerii şi păstrării unui bun în patrimoniul asiguratului, ci, dimpotrivă, el reprezintă tocmai soluŃia dispariŃiei, a pieirii bunului, şi anume înlocuirea lui cu o sumă de bani, iar nu salvarea lucrului. Acest contract nu tinde la păstrarea bunului în materialitatea sa şi nu îndeplineşte niciuna din condiŃiile necesare ale actelor juridice de conservare, deoarece, în primul rând, riscul asigurat nu poate fi considerat că ar reprezenta un pericol iminent pentru bunul asigurat, adică pe punctul de a se declanşa, deoarece s-ar putea ca acesta nici să nu aibă loc, iar în al doilea rând, primele pe care asiguratul le plăteşte nu pot fi considerate ca o cheltuială neglijabilă, vădit nesemnificativă, în raport cu valoarea care s-ar pierde prin dispariŃia fortuită a lucrului.

In concluzie, contractul de asigurare de bunuri nu poate fi inclus în categoria actelor juridice de conservare a bunului asigurat.

Având în vedere raŃiunile pentru care se încheie acest contract, considerăm că asigurarea de bunuri face parte din categoria actelor juridice de administrare, prin scopul lor, a unui patrimoniu.

Contractul de asigurare de bunuri nu poate fi considerat un act de administrare prin natura sa, deoarece el nu este un act de exploatare normală a bunului, astfel că este imposibil ca el să poată fi încadrat în sfera actelor materiale de folosinŃă a lucrului. Numai actele juridice prin care se pun în valoare şi se întreŃin bunurile reprezintă acte de administrare referitoare la un bun izolat. Acest contract poate reprezenta un act de administrare numai dacă îl raportăm la întregul patrimoniu în ansamblul său, privit ca sumă de valori, iar nu ca totalitate de bunuri concrete. Deoarece, la data producerii riscului, bunul este înlocuit cu indemnizaŃia de asigurare, înseamnă că ne găsim nu numai în faŃa unui contract de asigurare de bunuri, ci şi în prezenŃa unei convenŃii cu privire la o viitoare subrogaŃie reală cu titlu universal, afectată de o condiŃie cazuală.

Într-adevăr, la data producerii evenimentului asigurat are loc o modificare în compunerea concretă a patrimoniului asiguratului, deoarece bunul asigurat a ieşit din sfera patrimoniului său, iar în locul lui, printr-o subrogaŃie reală cu titlu universal, a intrat indemnizaŃia de asigurare.

Numai dacă examinăm aceste operaŃiuni juridice ca acte juridice făcute cu scopul menŃinerii totalului valoric al laturii active a patrimoniului, le vom putea caracteriza ca fiind acte de administrare. în consecinŃă, scopul în vederea căruia au fost întocmite, destinaŃia faŃă de ansamblul întregului patrimoniu şi afectaŃiunea unor astfel de acte juridice le transformă din acte de dispoziŃie prin natura lor, în acte de administrare prin scopul lor.

Pentru identitate de raŃiune, invocăm înstrăinarea bunurilor dintr-un patrimoniu supuse pieirii sau stricăciunii (art. 129 C.fam.). La fel ca în situaŃia contractului de asigurare de bunuri, titularul patrimoniului obŃine, prin subrogaŃia reală cu titlu universal, echivalentul bănesc al bunurilor care urmează să dispară în viitor, acte juridice care sunt considerate ca făcând parte din sfera actelor de administrare.

Pe cale de consecinŃă, contractantul asigurării nu poate fi un minor lipsit de capacitate de exerciŃiu, dar poate fi un minor cu capacitate de exerciŃiu restrânsă, contractul fiind încheiat personal de către minor, fără încuviinŃarea ocrotitorilor săi legali, întrucât se consideră că nu este de natură a-i pricinui vreo leziune. De altfel, leziunea este un viciu care afectează numai contractele comutative, nu şi pe cele aleatorii.

Având în vedere că acest contract de asigurare de bunuri este prin scopul său un act de administrare, dar în acelaşi timp este şi un act de dispoziŃie prin natura sa, subscriem la opinia exprimată în literatura juridică potrivit căreia, la încheierea acestei convenŃii, s-ar impune încuviinŃarea reprezentantului legal al minorului cu capacitate de exerciŃiu restrânsă.

łinând cont de argumentele expuse, credem că ele sunt valabile şi în cazul asigurărilor de răspundere civilă. Ceea ce urmăreşte asiguratul este menŃinerea echilibrului său patrimonial în cazul când acesta ar putea fi afectat de plata unei eventuale despăgubiri către un terŃ faŃă de care este chemat să răspundă. în aceste forme de asigurări, asigurătorul plăteşte indemnizaŃia direct terŃului prejudiciat, iar asiguratul are dreptul la încasarea ei numai dacă 1-a despăgubit în prealabil pe terŃ, ca o reparaŃie a diminuării patrimoniului pe care asiguratul a suferit-o.

Şi asigurările de viaŃă sub forma contractelor care acoperă atât supravieŃuirea cât şi decesul şi care au o componentă de capitalizare trădează intenŃia celui asigurat de a-şi administra cât mai bine patrimoniul, obŃinând chiar un profit din capitalizarea sumelor de bani. Prin natura lor, asigurările de viaŃă care acoperă riscul de supravieŃuire şi au o componentă de capitalizare reprezintă veritabile acte de dispoziŃie, dar, raportate la întregul patrimoniu, prin scopul lor, prin dorinŃa de a obŃine o compensaŃie profitabilă pentru asigurat, chiar dacă nu este echivalentă unei pagube, apreciem că au gravitatea unui act de administrare.

Asigurările de viaŃă care acoperă exclusiv riscul de deces şi care sunt stipulaŃii în favoarea unui terŃ beneficiar sunt acte de dispoziŃie, întrucât asiguratul îşi diminuează patrimoniul prin plata primelor de asigurare pentru ca o altă persoană, terŃul beneficiar, să încaseze suma asigurată. în acest caz, intenŃia de gratificare evidentă prin care asiguratul îşi însărăceşte patrimoniul pentru ca să îi procure altuia un câştig face ca aceste acte juridice, din perspectiva dinamicii patrimoniului, să aibă natura actelor de dispoziŃie.

2.1.1 Încheierea contractului de asigurare de bunuri de minorul cu capacitate de exerciŃiu restrânsă. Problema capacităŃii de exerciŃiu a persoanei fizice de a încheia un contract de asigurare de bunuri este controversată în literatura juridică.

În cadrul unei opinii, s-a susŃinut că un contract de asigurare de bunuri poate fi încheiat de orice persoană fizică, indiferent de capacitatea de exerciŃiu, deoarece această convenŃie reprezintă încheierea unui act de conservare.

Potrivit unei alte teorii, se consideră că încheierea contractului de asigurare face parte din categoria actelor de administrare a patrimoniului.

Cu ocazia analizei naturii juridice a contractului de asigurare, am ajuns la concluzia că acesta este un act de administrare, argumentul principal fiind acela că, prin finalitatea sa, reprezintă o contribuŃie la o normală şi eficientă exploatare a patrimoniului.

În ceea ce priveşte minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani şi persoana pusă sub interdicŃie, aceştia, cu excepŃia actelor de conservare şi a actelor mărunte ale vieŃii cotidiene, nu pot încheia alte acte juridice cu privire la bunurile lor, fiind complet lipsiŃi de capacitate de exerciŃiu [art. 11 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954].

Minorul cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani are o capacitate de exerciŃiu restrânsă, fapt care îi dă dreptul la încheierea, chiar şi fără încuviinŃarea ocrotitorului său legal, a actelor de administrare cu privire la bunurile care se află în patrimoniul său.

Deoarece contractul de asigurare este un act de administrare, înseamnă, pe cale de consecinŃă, că minorul cu capacitate de exerciŃiu restrânsă poate încheia singur o asemenea convenŃie.

În literatura juridică a ultimilor ani, s-au reluat discuŃiile referitoare la capacitatea minorului cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani de a încheia un contract de asigurare şi s-a ajuns la concluzia că acestuia ar trebui să i se permită o asigurare de bunuri numai cu încuviinŃarea ocrotitorului său legal, deoarece contractul de asigurare, ca act juridic aleatoriu, nu dă dreptul minorului cu capacitate de exerciŃiu restrânsă la introducerea unei acŃiuni în anulare pe motiv de leziune. S-a precizat că pentru a fi anulabile pe motiv de leziune, actele juridice trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii: să fie vorba de acte de administrare; să fie încheiate de un minor cu capacitate de exerciŃiu restrânsă, fără încuviinŃarea ocrotitorului legal; să fie vorba de acte juridice comutative, iar nu aleatorii. Prin urmare, este vorba de imposibilitatea promovării unei acŃiuni în anulare de către un minor împotriva unui contract de asigurare, deoarece un asemenea act juridic are caracter aleatoriu, iar nu comutativ.

În rândurile care urmează vom formula câteva precizări şi nuanŃări în ceea ce priveşte invocarea leziunii de către minorul cu capacitate de exerciŃiu restrânsă, pentru anularea unui contract aleatoriu.

Este în afară de orice îndoială că leziunea, ca viciu de consimŃământ, nu poate fi invocată decât în contractele comutative şi numai de către minorul în vârstă de 14-18 ani.

Potrivit prevederilor art. 1157 C.civ., „minorul poate exercita acŃiunea în resci-ziune pentru simpla leziune în contra oricărei convenŃii", iar potrivit art. 1158 C.civ., „Când leziunea rezultă dintr-un eveniment cazual şi neaşteptat, minorul n-are acŃiune în resciziune".

Aceste prevederi din Codul civil au fost structural modificate prin dispoziŃiile art. 25 alin. (1) din Decretul nr. 32/1954, care a statuat că „De la data intrării în vigoare a decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, aplicarea dispoziŃiilor legale referitoare la acŃiunea în anulare pentru leziune se restrânge la minorii care, având vârsta de 14 ani împliniŃi, încheie singuri, fără încuviinŃarea părinŃilor sau a tutorelui, acte juridice pentru a căror validitate nu se cere şi încuviinŃarea prealabilă a autorităŃii tutelare, dacă aceste acte le pricinuiesc vreo vătămare".

Prin urmare, posibilitatea minorului cu capacitate restrânsă de exerciŃiu de a exercita singur, adică fără o încuviinŃarea prealabilă a părinŃilor sau a tutorelui, o acŃiune în anulare pentru leziune a fost sever restrânsă, cuprinzând în sfera sa doar actele de administrare care conŃin în cuprinsul lor o vădită disproporŃie între prestaŃiile reciproce ale părŃilor, în defavoarea copilului minor.

Contractul de asigurare este un contract aleatoriu, pentru că asiguratul este obligat să plătească primele de asigurare, dar, dacă riscul asigurat nu se realizează, asigurătorul nu este obligat la niciun fel de prestaŃie în virtutea contractului, în schimb, dacă evenimentul viitor şi incert se va produce, atunci vădita disproporŃie va fi în favoarea asiguratului. BineînŃeles, dacă evenimentul asigurat nu se va realiza, diferenŃa patrimonială substanŃială între prestaŃiile părŃilor se va găsi în patrimoniul asiguratului.

Această constatare ne permite să susŃinem incompatibilitatea dintre contractele aleatorii şi promovarea unei acŃiuni în anulare pentru leziune de către minor.

Cu toate că este contrară legilor logicii anularea pentru leziune a unui contract aleatoriu, legiuitorul a prevăzut expres în art. 1158 C.civ. că atunci „Când leziunea rezultă dintr-un eveniment cazual şi neaşteptat, minorul n-are acŃiunea în resciziune".

La o analiză mai atentă a acestei dispoziŃii normative, prin care minorului i se refuză introducerea unei acŃiuni în anulare pentru leziune, atunci când leziunea rezultă dintr-un eveniment cazual, vom observa că această interdicŃie este în deplină concordanŃă cu principiul ocrotirii intereselor minorului.

Într-adevăr, atunci când evenimentul asigurat s-a produs, iar bunul a pierit, dacă s-ar admite o acŃiune în resciziune promovată de minor, ar însemna ca, potrivit principiilor efectelor nulităŃii actului juridic, asigurarea să fie desfiinŃată din momentul încheierii sale, iar prin repunerea în situaŃia anterioară (restitutio in integrum), fiecare parte să restituie celeilalte tot ceea ce a primit pe timpul existenŃei contractului.

Prin urmare, prin admiterea unei asemenea acŃiuni, minorul ar trebui să suporte un grav dezechilibru patrimonial, fiindcă nu numai că nu va mai avea dreptul la indemnizaŃia stabilită (chiar dacă ea ar fi vădit disproporŃionată), dar va trebui să suporte singur pieirea lucrului asigurat (jesperit domino).

Este adevărat că pe baza principiului restitutio in integrum, prin admiterea acŃiunii, minorului i s-ar restitui prima sau ratele de primă de asigurare, dar aceasta nu reprezintă un câştig, fiindcă această creanŃă, care i-a aparŃinut înainte de încheierea contractului de asigurare, a dat-o asigurătorului fără niciun contraechivalent, astfel că, prin desfiinŃarea convenŃiei, şi-ar lua locul şi poziŃia juridică pe care a avut-o în patrimoniul minorului. Aşadar, asiguratul minor nu poate justifica un interes patrimonial pentru promovarea unei acŃiuni în anulare pentru leziune, din moment ce ar pierde dreptul la încasarea oricărei despăgubiri, suportând singur, în calitate de proprietar, pieirea bunului pe care a cauzat-o evenimentul asigurat.

SoluŃia admiterii unei acŃiuni în anulare pentru leziune a contractului de asigurare, întemeiată pe dispoziŃiile art. 1158 C.civ., ar fi în interesul minorului numai dacă în locul repunerii părŃilor în situaŃia anterioară încheierii contractului, anularea ar produce alte efecte, şi anume dacă ea ar permite recalcularea primelor şi majorarea indemnizaŃiei până la echivalenŃa cu valoarea

bunului pierit sau degradat. Dar această soluŃie nu este posibilă, fiindcă nulitatea, ca sancŃiune de drept civil, nu modifică, ci desfiinŃează retroactiv raportul juridic respectiv, adică raportul dintre prestaŃie şi contraprestaŃie.

Prin respingerea acŃiunii în anulare pentru leziune, atunci când riscul asigurat s-a produs, iar bunul a fost distrus, asiguratul minor ar putea fi prejudiciat doar într-o singură ipoteză, puŃin probabilă şi greu de întâlnit în practica asigurărilor, anume atunci când, prin aplicarea greşită a regulilor statistice privind calculul primei de asigurare ori a ratelor de primă, s-a ajuns la situaŃia ca, pentru perioada pentru care s-a încheiat contractul, indemnizaŃia de asigurare să fie inferioară primei de asigurare, în astfel de cazuri, contractul de asigurare va fi desfiinŃat, dar nu pe temeiul unei acŃiuni în resciziune, ci datorită lipsei caracterului aleatoriu pentru asigurător, ca element structural al contractului de asigurare şi care impune, în mod obligatoriu, soluŃia nulităŃii absolute a convenŃiei.

În cadrul opiniei pe care am înfăŃişat-o şi pe care am încercat să o dezvoltăm, s-a considerat că „încheierea unui contract de asigurare de bunuri ar trebui să se realizeze numai cu încuviinŃarea ocrotitorului legal, deoarece contractul de asigurare, ca act juridic aleatoriu, nu dă dreptul minorului între 14-18 ani de a ataca contractul în vederea anulării sale pe motiv de leziune".

Eroarea ni se pare evidentă pentru că nici chiar cu încuviinŃarea ocrotitorului legal minorul nu poate introduce o acŃiune în resciziune. Dimpotrivă, aşa cum rezultă din prevederile art. 1165 C.civ., majorul nu poate cere anularea pentru leziune nici măcar a contractelor comutative. Este adevărat că dacă un contract de asigurare a unui bun al unui minor ar fi încuviinŃat de ocrotitorul său legal, posibilitatea apariŃiei viciului leziunii ar fi probabil mai redusă, dar, prin aceasta, ar însemna să considerăm contractul de asigurare ca fiind un act de dispoziŃie, ceea ce nu poate fi acceptat.

2.2 ConsimŃământul părŃilor contractante Prin consimŃământ, ca element structural de validitate a actului juridic

civil, se înŃelege manifestarea hotărârii (intenŃiei) de a încheia un anumit act juridic. Ca manifestare a voinŃei celor care sunt interesaŃi să încheie un contract de asigurare, consimŃământul trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii: să provină de la o persoană cu discernământ, să fie exprimat cu intenŃia de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat şi să fie liber şi neviciat, adică să nu fie alterat de vreun viciu al voinŃei juridice .

În legătură cu ultimele două condiŃii ale consimŃământului, adică cele referitoare la exteriorizare şi neafectarea de vicii, vom face câteva precizări.

În dreptul comun, manifestarea în exterior a voinŃei de a contracta poate îmbrăca cele mai diferite forme, cum ar fi declaraŃiile verbale în cadrul contractelor consensuale, înscrisurile, mai ales pentru actele juridice de o valoare mai mare, acŃiunile, anumite atitudini şi chiar tăcerea, ca excepŃie de la lege.

Dacă vom examina contractul de asigurare din punct de vedere al manifestării în exterior a consimŃământului de a contracta, vom constata că voinŃa de a încheia un astfel de contract poate îmbrăca numai forma scrisă, deoarece fără o declaraŃie scrisă, amănunŃită, de risc, declaraŃie care este un document tipizat (oferta), nu se pot analiza temeinic riscurile preluate în asigurare cu consecinŃa eliberării unui înscris probator, ca acceptare. De altfel, potrivit art. 10 din Legea nr. 136/1995, contractul de asigurare se încheie în formă scrisă şi nu poate fi dovedit cu martori, chiar dacă ar exista un început de dovadă scrisă. în ceea ce priveşte exteriorizarea consimŃământului, aceeaşi lege, în art. 11, mai prevede că încheierea contractului de asigurare se mai poate dovedi prin emiterea unei poliŃe sau a unui certificat de asigurare, prin cererea scrisă de plată a primei ori cu înscrisul din care se constată voinŃa asigurătorului de a încheia un asemenea contract.

2.2.1 Eroarea, viciu de consimŃământ. în contractele de asigurare, cele mai întâlnite vicii de consimŃământ sunt eroarea, ca reprezentare greşită a realităŃii asupra calităŃilor substanŃiale ale obiectului asigurat, prevăzută de art. 954 C.civ., şi dolul (viclenia), prevăzut de art. 960 C.civ., care constă în inducerea în eroare a uneia din părŃi prin mijloace frauduloase pentru a o determina să încheie asigurarea.

În literatura juridică mai veche, s-a considerat că ne găsim în faŃa unei erori, atunci când asigurarea trebuia să fie făcută numai la o anumită societate de asigurări, într-un scop bine determinat şi ca o cauză principală a contractului. De exemplu, instituŃiile bancare şi de credit, care acordau împrumuturi ipotecare, impuneau, printr-o clauză, ca imobilul să fie asigurat, pe întreaga durată a contractului de împrumut, la o anumită societate de asigurări, desemnată de creditor. Dacă, din eroare, asiguratul încheia un contract de asigurare cu un alt asigurător, neagreat de creditor, solicitantului i se refuza împrumutul, cu consecinŃa anulării contractului de asigurare, din cauza existenŃei erorii referitoare la persoana asigurătorului. De asemenea, în doctrina şi practica franceză de asigurări, s-a statuat că reprezintă o error in substantiam confuzia în care s-a găsit o moştenitoare care a încheiat un contract de asigurare cu privire la un bun succesoral, fără să ştie că beneficia, pentru acelaşi risc, de o asigurare anterioară contractată de mama sa decedată.

Dolul reprezintă viciu de consimŃământ numai dacă mijloacele frauduloase întrebuinŃate de către una dintre părŃi au fost de aşa natură încât, fără aceste manopere viclene, cealaltă parte nu ar fi încheiat contractul de asigurare. Astfel, în practica asigurărilor, se mai pot întâlni cazuri de inducere în eroare şi determinarea asiguratului de a contracta, prin prezentarea, de către agentul de asigurare, a unor asigurări facultative ca fiind obligatorii sau inducerea în eroare, în mod deliberat, a societăŃii comerciale de asigurări, de către viitorul asigurat, prin prezentarea incompletă sau neadevărată a datelor esenŃiale pentru asigurător, pentru ca acesta să-şi dea acordul la încheierea contractului, consimŃământ pe care nu l-ar fi exteriorizat dacă ar fi cunoscut realitatea. în fine,

conduita dolosivă există şi atunci când asiguratul a săvârşit cu intenŃie o faptă care nu-i mai dă dreptul la primirea niciunei despăgubiri, nici chiar la restituirea primelor plătite, cum ar fi, de exemplu, cazul în care asiguratul 1-a fraudat pe asigurător, încheind asigurarea cu intenŃia dovedită de a provoca singur pieirea sau avarierea bunului şi încasarea indemnizaŃiei necuvenite.

Dolul reticent se întâlneşte cu frecvenŃă mai mare în cazul asigurărilor de viaŃă unde asiguratul poate omite intenŃionat în declaraŃia de risc furnizarea unor informaŃii cu privire la starea sa de sănătate sau la antecedentele din familie privind anumite boli, informaŃii pe care asigurătorul nu le poate cunoaşte prin propriile sale mijloace.

ViolenŃa este greu de presupus că ar putea fi întâlnită în activitatea de încheiere a contractului de asigurare. Totuşi, atunci când consimŃământul uneia din părŃi, asigurător sau asigurat, ar fi viciat prin violenŃă, contractul de asigurare va putea fi anulat potrivit regulilor generale din dreptul civil.

2.3. Obiectul contractului de asigurare În doctrina juridică există opinii controversate în ceea ce priveşte obiectul

contractului de asigurare. Unii autori consideră că obiectul contractului de asigurare este reprezentat

de interesul asigurabil, alŃii consideră că acesta constă în bunul sau persoana care sunt supuse unui pericol. Majoritatea autorilor francezi consideră riscul ca fiind atât obiect al asigurării, cât şi obiect al contractului de asigurare.

Astfel, literatura juridică franceză consideră că riscul, în complexitatea sa, este în mod egal obiectul asigurării (al garanŃiei), adică elementul din patrimoniu, persoana sau activitatea expusă riscului, cât şi elementul central al contractului de asigurare al cărui obiect este. în continuare, aceeaşi autoare precizează că, întrucât riscul este chiar obiectul acestui contract, el trebuie să fie nu numai aleator, ci şi real şi licit. Aceste trei caractere, adică aleator, real şi licit condiŃionează însăşi existenŃa contractului.

În literatura noastră juridică, potrivit unei opinii, contractul de asigurare are ca obiect crearea de obligaŃii pentru părŃi, în sensul că fiecare contract implică cel puŃin două obligaŃii, şi anume, pentru asigurat, obligaŃia de a plăti prima, iar pentru asigurător, îndatorirea de a organiza protecŃia împotriva riscului şi de a plăti indemnizaŃia de asigurare.

Aceste teorii au fost criticate, pe motiv că unele din ele confundă obiectul asigurării cu obiectul raportului de asigurare şi cu obiectul contractului de asigurare, iar altele confundă obiectul cu obligaŃiile contractuale ale părŃilor. S-a menŃionat că riscul a inspirat ideea de asigurare, din moment ce fără risc nu există asigurare, însă riscul nu poate fi considerat obiect al contractului de asigurare, deoarece el ajunge în sfera juridică numai după ce părŃile s-au obligat.

Unii autori au arătat că obiectul obligaŃiilor contractuale ale părŃilor în contractul de asigurare îl constituie ceea ce s-a asigurat, adică anumite lucruri, despăgubiri datorate de asigurat la asigurarea de răspundere civilă sau unele

atribute ale persoanei. în fine, „Determinarea bunului asigurat ca obiect al obligaŃiei contractuale se face în funcŃie de specificul asigurării şi în conformitate cu cerinŃele stabilite prin condiŃiile generale şi particulare de asigurare".

Considerăm şi noi că nu trebuie confundat obiectul asigurării cu obiectul raportului juridic de asigurare şi cu obiectul contractului de asigurare, fiindcă prin obiectul asigurării se înŃelege ceea ce efectiv s-a asigurat, adică bunurile respective, răspunderea civilă, integritatea fizică sau chiar viaŃa asiguratului, adică valorile patrimoniale şi nepatrimoniale expuse pericolului. Dimpotrivă, obiectul contractului de asigurare, care în realitate se confundă cu obiectul raportului juridic de asigurare, nu este altceva decât conduita la care se obligă asiguratul şi asigurătorul pe toată durata contractului (art. 962 C.civ.).

Obiectul contractului de asigurare nu trebuie confundat nici cu drepturile şi obligaŃiile contractuale ale părŃilor, fiindcă acestea reprezintă conŃinutul raportului juridic de asigurare, adică posibilităŃile juridice ale unor acŃiuni şi îndatoririle juridice corespunzătoare. Posibilitatea, respectiv îndatorirea la o anumită conduită nu trebuie confundată cu conduita însăşi, adică cu acŃiunea efectivă a asiguratului de a plăti prima de asigurare şi acŃiunea efectivă a asigurătorului de a achita indemnizaŃia de asigurare la data survenirii cazului asigurat, adică data producerii riscului.

Considerăm neîntemeiată susŃinerea potrivit căreia riscul asigurat constituie obiectul contractului de asigurare, deoarece la fiecare asigurare în prim plan apare riscul, iar acesta trebuie să fie un element independent, ce reprezintă un obiect unitar, singurul obiect al contractului de asigurare.

Într-adevăr, dacă obiectul contractului ar fi chiar riscul asigurat, atunci, în caz de neexecutare a contractului, conduita părŃilor ar fi „neexecutarea riscului", ceea ce este absurd. De asemenea, nu s-ar putea susŃine că riscul trebuie să fie în „circuitul civil" ca orice bun şi mai ales ar fi profund greşit să considerăm că riscul trebuie să fie „acela la care părŃile sau numai una din părŃi s-a obligat", fiindcă părŃile contractului de asigurare se obligă doar la o anumită conduită, nicidecum la săvârşirea sau producerea unui eveniment imprevizibil. Apoi, riscul nu poate fi considerat un fapt personal pe care se obligă să-1 săvârşească acela care este debitor, pentru că de esenŃa riscului este tocmai faptul că el nu depinde de voinŃa vreunei părŃi.

În partea finală a criticilor aduse teoriilor referitoare la risc în calitate de obiect al contractului de asigurare, s-a susŃinut că obiectul obligaŃiilor contractuale ale părŃilor îl constituie ceea ce s-a asigurat şi că determinarea bunului asigurat ca obiect al obligaŃiilor contractuale se face în funcŃie de specificul asigurării.

Considerăm că această susŃinere este eronată, deoarece, în cazul contractului de asigurare de bunuri, se confundă obiectul contractului cu ceea ce s-a asigurat, respectiv cu obiectul asigurării, cum ar fi construcŃiile, un autoturism etc, ca obiecte derivate. Obiectul contractului nu se poate confunda

cu obiectul asigurării. De exemplu, viaŃa şi sănătatea pot forma obiectul asigurării, dar ele nu pot forma obiectul contractului de asigurare, deoarece sunt scoase din circuitul civil.

Astfel, suntem de acord că trebuie să distingem între obiectul asigurării reprezentat prin ceea ce se asigură (bunuri, viaŃă, integritate corporală, răspundere civilă) şi obiectul contractului de asigurare, reprezentat prin prestaŃia asiguratului şi asigurătorului.

În ceea ce priveşte interesul asigurabil, acesta nu poate fi considerat obiect al contractului de asigurare, deoarece protecŃia prin asigurare pe care o creează asigurătorul împotriva riscului are o arie mult mai mare, fiindcă ea cuprinde şi măsuri preventive care au ca finalitate păstrarea nevătămată a bunului, cât şi măsuri de reparare şi de repunere în situaŃia anterioară în cazul producerii sinistrului.

Interesul asigurabil este considerat, în doctrină, ca fiind raportul economic dintre o persoană şi valoarea pe care doreşte să o asigure. Astfel, interesul asigurabil este un concept economic, iar nu juridic, deşi, pentru a putea exista, interesul asigurabil se grefează pe un raport juridic al persoanei cu privire la obiectul asigurării. Are interes asigurabil acea persoană al cărei patrimoniu ar avea de suferit de pe urma producerii riscului. Din acest punct de vedere, interesul asigurabil nu poate fi obiectul contractului de asigurare, noŃiune în exclusivitate juridică.

2.4. Cauza contractului de asigurare În literatura juridică a ultimilor ani, a fost reanalizată cauza ca element

esenŃial al contractului de asigurare. S-a arătat că dacă avem în vedere structura cauzei oricărui act juridic, dar o analizăm din punct de vedere al instituŃiei asigurărilor, vom ajunge la concluzia că scopul imediat este acelaşi pentru asigurat şi pentru asigurător, şi anume şansa de câştig sau pierdere pe care ambele părŃi o pot avea în urma producerii evenimentelor incerte şi viitoare care au fost asigurate. Scopul mediat, adică motivul determinant al încheierii contractului nu mai este acelaşi, ci este diferit pentru fiecare dintre părŃile contractului de asigurare. Aceasta înseamnă că se poate afirma că scopul mediat al asiguratului este dat de dorinŃa acestuia de a compensa eventualele pagube pricinuite bunului asigurat, iar din punct de vedere al asigurătorului, cauza mediată este acumularea şi centralizarea unor sume foarte importante care pot fi plasate pe piaŃa de capital în scopul obŃinerii de profit.

Există rezerve faŃă de modul cum a fost analizată cauza directă şi imediată a contractului de asigurare. Este adevărat că ştiinŃa dreptului, pentru a alcătui noŃiunea de cauză şi a delimita voinŃa pur psihologică de voinŃa juridică, a reŃinut doar scopul direct şi imediat al consimŃământului şi scopul indirect şi mediat, ca elemente componente ale acestuia. Scopul direct şi imediat se înfăŃi-şează ca un element abstract, obiectiv şi invariabil pentru aceeaşi categorie de acte juridice, iar scopul indirect şi mediat al consimŃământului se prezintă ca un

element concret, subiectiv şi variabil de la un act juridic la altul şi de la o persoană la alta.

Din examinarea contractului de asigurare, în ceea ce priveşte cele două scopuri, ca elemente componente ale noŃiunii unice complexe de cauză, se observă că, pentru asigurat, scopul direct şi imediat al încheierii contractului este prefigurarea mentală a contraprestaŃiei, adică încasarea indemnizaŃiei de asigurare, iar pentru asigurător, scopul direct şi imediat al convenŃiei este primirea primelor de asigurare.

Această concluzie se impune mai ales dacă pornim de la premisa că ne găsim în faŃa unui contract sinalagmatic, unde cauza directă a obligaŃiei fiecărei părŃi este prefigurarea mentală a executării obligaŃiei de către cealaltă parte. Cu alte cuvinte, reciprocităŃii de obiecte (de obligaŃii) îi corespunde o reciprocitate de cauze, astfel că, din punct de vedere logic, este exclusă posibilitatea aceleiaşi cauze directe şi imediate pentru ambele părŃi ale contractului.

Prin urmare, obligaŃiile asiguratului şi obligaŃiile asigurătorului au cauze directe diferite: încasarea indemnizaŃiei şi, respectiv, încasarea primelor de asigurare, astfel că nu se poate accepta teza existenŃei unei cauze directe comune care ar consta în şansa de câştig sau de pierdere pentru fiecare parte a contractului de asigurare de bunuri, mai ales că atunci s-ar confunda cauza contractului cu riscul asigurat.

În ceea ce priveşte scopul mediat şi indirect al asigurării, ca motiv determinant, exclusiv subiectiv, în cadrul opiniei pe care o analizăm, se renunŃă la unicitate şi se face distincŃie, în sensul că, pentru asigurat, se consideră că acest element constă în dorinŃa acestuia de a i se garanta în viitor acoperirea prejudiciilor cauzate prin producerea riscurilor prevăzute în contract, iar din perspectiva asigurătorului, se apreciază în mod judicios că scopul mediat şi indirect îl reprezintă acumularea şi centralizarea unor sume foarte importante care pot fi plasate pe piaŃa de capital în scopul obŃinerii de profit.

Conform art. 966 C.civ., cauza contractului de asigurare trebuie să existe, să fie reală, licită şi morală. Un contract de asigurare va fi considerat ca având o cauză ilicită atunci când el s-a încheiat cu încălcarea ordinii publice şi bunelor moravuri. Nu poate fi asigurată astfel activitatea de contrabandă, asigurarea de bunuri rezultate din săvârşirea unor infracŃiuni, bunuri a căror provenienŃă este ilicită, evenimente provocate în mod intenŃionat de asigurat etc.

CURSUL X GRUPA ASIGURĂRILOR DE VIAȘĂ. CLASELE DE ASIGURĂRI AFERENTE ACESTEI CATEGORII

Secțiunea a-1-a Caracterizare generală Cele mai vechi forme cunoscute ale asigurărilor de persoane sunt

indemnizaŃiile de deces şi asigurarea de rentă viageră existente în zona Mării Mediterane în perioada antică.

În momentul de faŃă, în funcŃie de riscul asigurat, asigurările de persoane se împart în asigurări de viaŃă şi asigurări de persoane-altele decât cele de viaŃă.

Asigurarea de viaŃă este acea formă de asigurare prin care se asigură protecŃia financiară a familiei sau a altor persoane în caz de deces al asiguratului. Riscul financiar legat de deces, boală sau invaliditate este suportat de un grup de indivizi expuşi aceluiaşi risc, care contribuie la constituirea fondului de plată a sumelor asigurate.

Plecând de la ideea că viaŃa nu poate fi evaluată, asigurările de viaŃă nu urmăresc acoperirea unei pagube. Dacă în cazul asigurării de daune indemnizaŃia nu poate depăşi valoarea bunului asigurat în momentul producerii evenimentului, în cazul asigurărilor de viaŃă noŃiunea de pagubă nu poate fi privită ca un punct de referinŃă. Asigurarea de viaŃă are deci o natură neindemnitară, ceea ce presupune că:

-suma asigurată are caracter forfetar La încheierea contractului părŃile stabilesc suma ce se va plăti în caz

de apariŃie a riscului asigurat, fără a se Ńine cont de valoarea pagubei. (Art. 38: "Suma se plăteşte indiferent de sumele din asigurările sociale, despăgubiri de la vinovat sau în baza răspunderii civile delictuale").

- suma asigurată nu are caracter de reparaŃie a prejudiciului fiind doar obligaŃia asumată la încheierea contractului.

- asiguratorul nu are dreptul de recurs împotriva celor responsabili de producerea evenimentului. Legea 136/1995 în art.22 stabileşte că asiguratorul este subrogat în drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor responsabili de producerea pagubei, doar în cazul asigurărilor de bunuri şi de răspundere civilă.

Asigurările de viaŃă clasice ce acopereau riscul decesului, au fost înlocuite treptat de asigurările mixte de viaŃă ce presupun economisiri, investiŃii, pensie, tratament medical etc.

Contractul de asigurare fiind unul de adeziune, toate societăŃile de asigurare elaborează, potrivit legii privind societăŃile de asigurare, propriile condiŃii de asigurare. Prin semnarea contractului, asiguratul acceptă şi condiŃiile generale ale contractului elaborat de asigurator.

Pe lângă regulile generale ce guvernează un contract de asigurare, Legea 136/1995 prevede şi următoarele reguli speciale în privinŃa beneficiarului asigurării:

a. în asigurararea de persoane asiguratorul se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească suma asigurată persoanei asigurate sau beneficiarului desemnat (art.31, 32);

b. desemnarea beneficiarului se face la încheierea contractului, în timpul derulării sau prin testament (art.33);

c. dacă nu s-a desemnat un beneficiar, suma se plăteşte moştenitorilor (art.32);

d. înlocuirea beneficiarului se poate face oricând în timpul derulării contractului;

e. când sunt mai mulŃi beneficiari, aceştia au drepturi egale dacă asiguratul nu a dispus altfel (art.34)

Legea 136/1995 prevede în art.35 cazurile în care asigurătorul nu este obligat la plata sumei la care e obligat prin contract:

a. atunci când riscul asigurat s-a produs prin sinuciderea asiguratului într-o perioadă de 2 ani de la încheierea contractului;

b. riscul asigurat s-a produs prin comiterea cu intenŃie de către asigurat ori beneficiar a unor fapte grave prevăzută în contract;

c. riscul asigurat a fost produs intenŃionat de beneficiarul asigurării, caz în care suma asigurată poate fi plătită celorlalŃi beneficiari desemnaŃi sau moştenitori.

Principalele forme de asigurări de viaŃă cunoscute,în funcŃie de riscul care se asigură sunt întâlnite următoarele forme de asigurări de viaŃă: asigurări de viaŃă (rar întâlnite), asigurări mixte de viaŃă, asigurări de accidente, asigurări de economie şi invaliditate din accidente.

Asigurarea de viaŃă în forma ei tip acoperă numai riscul de deces. Asiguratul plăteşte prima, iar la producerea evenimentului asigurat, beneficiarul desemnat va încasa suma asigurată.

În cazul asigurărilor de viaŃă pe termen limitat suma asigurată va fi plătită numai dacă decesul intervine în perioada de valabilitate a contractului (în interiorul termenului). Deoarece nu presupune nici capitalizarea şi nici nu acoperă riscul în mod avantajos pentru asigurat sunt preferate asigurările de viaŃă pe termen nelimitat sau cele mixte de viaŃă.

Asigurarea mixtă de viaŃă este una care pe lângă riscul de deces acoperă şi riscul de supravieŃuire, oferind deci protecŃie dublă. Astfel, dacă asiguratul este în viaŃă la expirarea termenului, el va primi suma asigurată, dacă nu ea revine beneficiarului.

Atunci când asiguratul doreşte retragerea banilor, reziliază practic contractul primind de la asigurator nu suma asigurată, ci una diminuată, denumită valoare de răscumpărare.

Asigurare tip unit – linked este tot o asigurare mixtă de viaŃă care presupune pe lângă protecŃie, economisire şi investire. ProtecŃia este garantată de o asigurare de viaŃă pentru care plata primelor se face fie până la expirarea termenului, fie până la pensionare.

Prima plătită de asigurat este investită în mai multe fonduri de investiŃii puse la dipoziŃie de asigurator din care asiguratul primeşte un anumit număr de unit-uri. Astfel se realizează şi componenŃa investiŃională.

Odată cu plata fiecărei prime se achiziŃionează noi unităŃi de cont (unit-uri). Valoarea acestora se stabileşte de regulă săptămânal în funcŃie de creşterea oferită de investirea fondurilor. Asiguratul are şi posibilitatea de a retrage o cotă din numărul unit-urilor din contul său.

Asigurările de accidente acoperă riscurile unui accident: decesul sau invaliditatea permanentă totală sau parŃială. Fac de regulă excepŃie accidentele suferite în timpul săvârşirii unei infracŃiuni, în caz de război, cele datorate energiei nucleare.

În caz de producere a evenimentului asigurat, respectiv invaliditatea, asiguratul are dreptul la:o sumă proporŃională cu gradul de invaliditate;indemnizaŃie zilnică de spitalizare;indemnizaŃie pentru convalescenŃă;creşterea prestaŃiei în funcŃie de gradul de invaliditate.

În funcŃie de contract, în caz de deces suma asigurată se plăteşte în întregime numai dacă acesta intervine într-un interval de timp de la accident (de ex. 1 an). După expirarea termenului, suma asigurată va fi diminuată în funcŃie de prestaŃiile anterioare efectuate.

Asigurările de economie şi de invaliditate permanentă din accidente nu acoperă riscul decesului. În caz de invaliditate, asiguratul va primi pentru o perioadă de timp sume suplimentare. La expirarea contractului, indiferent de plata acestora, asiguratul va încasa suma asigurată integral.

În România, „activitatea de asigurare se desfăşoară sub forma asigurărilor de viaŃă şi a celor generale, facultative sau obligatorii, în condiŃiile legii”1.

Categoriile de asigurări care pot fi practicate de către societăŃile de

asigurări din România sunt2:

A. asigurări de viaŃă; B. asigurări generale.

A. Asigurări de viaŃă Tipuri de asigurări care au o bază contractuală:

1 Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, versiunea actualizată la data

de 19.11.2007, care include ultima modificare adusă de Legea nr. 304/2007 (Capitolul I – DispoziŃii generale, Art. 1).

2 Norma nr. 3 din 14 august 2001 privind Clasele de asigurări care pot fi practicate de către societăŃile de asigurări, publicată în „Monitorul Oficial” nr. 501 din 24 august 2001.

a) asigurări de viaŃă care includ: asigurarea la termen de supravieŃuire, asigurarea de deces, asigurarea la termen de supravieŃuire şi de deces (mixtă de viaŃă), asigurarea de viaŃă cu rambursarea primelor, asigurarea de căsătorie, asigurarea de naştere; b) anuităŃi; c) asigurări de viaŃă suplimentare: asigurări de deces din accident, asigurări de vătămări corporale, asigurări de incapacitate permanentă din boală, asigurări de incapacitate permanentă din accident, asigurări de incapacitate temporară din boală, asigurări de incapacitate temporară din accident, asigurări de spitalizare, asigurări de cheltuieli medicale, asigurări de boli grave, asigurări de şomaj, când acestea sunt subscrise suplimentar unui contract de asigurări de viaŃă; d) asigurări permanente de sănătate.

Clasele de asigurări de viaŃă I. Asigurări de viaŃă, anuităŃi şi asigurări de viaŃă suplimentare, prevăzute la lit. A a), b) şi c), cu excepŃia celor prevăzute la pct. II şi III II. Asigurări de căsătorie, asigurări de naştere III. Asigurări de viaŃă şi anuităŃi care sunt legate de fonduri de investiŃii, prevăzute la lit. A a) şi b) IV. Asigurări permanente de sănătate, prevăzute la lit. A d)

Activitatea de reasigurare se grupează în: a) reasigurări de viaŃă; b) reasigurări generale; c) reasigurări de viaŃă şi generale, denumite reasigurări compozite.

Asigurătorul care exercită o activitate de asigurare de viaŃă are obligaŃia: a) să constituie un fond de asigurare distinct, denumit fondul asigurărilor

de viaŃă; b) să redacteze un raport asupra rezultatelor examinărilor denumit raport

asupra asigurărilor de viaŃă. Activele aferente fondului asigurărilor de viaŃă vor garanta siguranŃa

absolută a asiguraŃilor care au contracte de asigurări de viaŃă şi vor fi folosite numai în raport cu obligaŃiile aferente fondului asigurărilor de viaŃă.

Este interzisă crearea de sarcini – gaj sau ipotecă – asupra oricărui activ ce aparŃine fondului asigurărilor de viaŃă.

Asigurătorul poate să schimbe, la un preŃ de piaŃă rezonabil, unele active aparŃinând fondului asigurărilor de viaŃă cu alte active care îi aparŃin, dacă dovedeşte în scris Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor că valoarea activelor utilizate depăşeşte valoarea totală a obligaŃiilor aferente fondului asigurărilor de viaŃă.

Formele concrete ale asigurărilor de viaŃă sunt diferite de la o Ńară la alta şi de la o perioadă la alta şi se încheie fie în mod individual, fie în grup (asigurări colective).

În funcŃie de suma asigurată şi de obiectul asigurării, asigurarea de viaŃă poate fi încheiată cu sau fără examinarea medicală a asiguratului. Adesea,

persoanele cu o sănătate şubredă şi mai vulnerabile la boli apelează mai frecvent la asigurare decât cele cu o stare bună de sănătate. Astfel, asigurătorul poate să accepte sau să respingă cererea de asigurare pe baza rezultatelor examenelor medicale şi în funcŃie de plata unei prime normale sau a uneia majorate.

Asigurarea de grup prezintă avantajul că evită selecŃia riscurilor întâlnită la asigurarea individuală, fiind mai puŃin costisitoare decât aceasta. În asigurarea colectivă sunt cuprinse toate persoanele care alcătuiesc grupul respectiv, cu condiŃia ca fiecare în parte să-şi exprime acordul la această asigurare. O parte din prima de asigurare este suportată de contractantul asigurării (agentul economic), iar cealaltă parte cade în sarcina asiguratului.

În principal, asigurările de viaŃă se prezintă ca: a. Asigurări de supravieŃuire. Asigurătorul se angajează să plătească

asiguratului, la expirarea contractului, suma asigurată, cu condiŃia ca acesta să fie în viaŃă. Astfel, potrivit condiŃiilor contractuale, asiguratul intră în posesia sumei asigurate numai în cazul în care este în viaŃă la expirarea contractului. Dacă însă acesta a decedat anterior expirării termenului de valabilitate a contractului, asigură-torul se consideră exonerat de orice obligaŃie faŃă de moştenitorii asiguratului. Dacă decesul asiguratului survine în perioada de valabilitate a contractului, suma acumulată de asigurat în această perioadă rămâne de drept asigurătorului.

În perioada de valabilitate a asigurării, asiguratul, plătind primele de asigurare, acumulează o sumă de bani aflată la asigurător şi care devine exigibilă la expirarea contractului.

În practica internaŃională, pentru a evita pierderea primelor achitate de asigurat, în cazul decesului acestuia, care a intervenit în perioada de valabilitate a contractului, în contract se stipulează clauza contraasigurării, care permite rambur-sarea primelor aferente supravieŃuirii. Însă, asigurătorul îşi reŃine prima aferentă riscului de deces. Astfel, dacă la expirarea termenului de asigurare, asiguratul este în viaŃă, el încasează suma asigurată, în timp ce prima pentru riscul de deces rămâne de drept asigurătorului.

b. Asigurări de deces. Acestea sunt încheiate de către asiguraŃi pentru a acoperi riscul de deces, indiferent de data la care ar surveni acesta. Cum decesul este un eveniment care se va petrece cu certitudine în viitor, dar incert ca dată, asiguratul se angajează să plătească prime toată viaŃa. De precizat că, asigurarea de deces nu este o asigurare de economisire (capitalizare), ci una de protecŃie împotriva unui risc determinat. În cazul unei asigurări de deces încheiate pe termen limitat, asigurătorul este obligat să achite suma înscrisă în contract, dacă decesul asiguratului a avut loc în perioada de valabilitate a acestuia. Dacă la expirarea contractului, asiguratul este in viaŃă, asigurătorul este exonerat faŃă de asigurat de orice obligaŃie care rezultă din contract.

c. Asigurări mixte. Acestea se încheie atât pentru supravieŃuire, cât şi pentru deces. Astfel, în caz de supravieŃuire, asiguratul încasează personal suma asigurată prevăzută în contract, iar în cazul decesului asiguratului, beneficiarul

asigurării intră în posesia sumei asigurate. Pentru aceasta, asiguratul trebuie să suporte primele datorate atât pentru riscul de deces, cât şi pentru cel de supravieŃuire.

În cazul unei asigurări mixte, suma încasată la expirarea termenului de asigurare de către asiguratul supravieŃuitor, de regulă, este mai mică decât cea pe care acesta ar fi încasat-o, dacă ar fi încredinŃat spre păstrare şi fructificare unei bănci, o sumă de bani egală cu totalul primelor de asigurare plătite. Nu putem afirma că asigurătorul fructifică mai puŃin eficient banii plasaŃi decât banca în cauză, deoarece societatea de asigurare acoperă şi riscul de deces al asiguratului, în perioada de valabilitate a contractului.

În practica internaŃională se aplică asigurarea mixtă cu termen fix, la expirarea căreia suma asigurată se achită asiguratului dacă este în viaŃă sau beneficiarului asigurării, dacă asiguratul a decedat anterior.

La asigurările de viaŃă, rezerva de prime constituită, conferă asiguratului dreptul de a obŃine un împrumut cu dobândă, după ce a plătit o perioadă primele de asigurare. Constituirea rezervei de prime este legată de aplicarea principiului invariabilităŃii primei de asigurare.

SecȘiunea a-2-a Asigurările de persoane, altele decât cele de viaŃă

Cele mai întâlnite în practica internaŃională sunt asigurările

medicale. Acestea acoperă total sau parŃial costurile de spitalizare, atunci când acesta depăşeşte un număr de zile, a costurilor tratamentului unei boli sau vătămări corporale. Nu este acoperit riscul de deces.

Sumele asigurate vor acoperi costurile de spitalizare, convalescenŃa, consultaŃii servicii private de ambulanŃă etc....

Aceste asigurări pot fi întâlnite în una dintre următoarele forme: - asigurare pentru boli incurabile - acoperă riscul diagnosticării unei

boli incurabile. Suma asigurată va compensa, în principiu, cheltuielile cu tratamentul medical. Printre factorii de calcul al primei se află: sistemul internaŃional de clasificare a bolilor conform OrganizaŃiei Mondiale a SănătăŃii şi frecvenŃa apariŃiei bolilor pe categorii de vârstă şi sex.

- clauza de asigurare pentru intervenŃii chirurgicale - riscul acoperit este cel al unei intervenŃii chirurgicale ca rezultat al unei boli sau accident. Suma asigurată este plătită în momentul intervenŃiei chirurgicale. Contractul nu va înceta însă, el producându-şi efecte până la expirarea lui.

În România este reglementat sistemul asigurărilor de sănătate ca sistem naŃional şi obligatoriu. Astfel, toate persoanele care realizează venituri sunt obligate să vireze o cotă lunară în Contul Casei NaŃionale de Sănătate. În aceste condiŃii, ele primesc carnet de asigurat ce acoperă cheltuielile de spitalizare şi parŃial pe cele de tratament ambulatoriu.Aceste

asigurări sunt numite şi asigurări non-viaŃă, întrucât riscurile principale nu se referă la deces, ci la suferinŃe fizice sau de altă natură.

2.1 Caracteristicile asigurărilor de persoane

Asigurările de persoane au ca obiect persoana fizică în sine, respectiv, integritatea fizică a persoanelor asigurate şi se încheie cu scopul de a diminua consecinŃele negative cauzate de calamităŃi naturale, accidente, îmbolnăviri etc., sau pentru plata sumelor asigurate în legătură cu producerea unor evenimente în viaŃa persoanelor (deces, împlinirea unei anumite vârste, pierderea capacităŃii de muncă etc.). Caracteristic asigurărilor de persoane este faptul că prin intermediul lor se realizează protecŃia economică a asiguratului, respectiv a beneficiarului asigurării, în caz de deces, invaliditate sau survenire a unui anumit eveniment.

Pentru persoanele fizice, precum şi pentru familiile lor, asigurările de persoane reprezintă, în acelaşi timp, atât o măsură de protecŃie, cât şi un mod de economisire.

Asigurările de persoane au rolul de a diminua efectele financiare ale pierderii totale sau parŃiale a capacităŃii de muncă, datorită apariŃiilor unor boli sau accidente, atingerii unei anumite limite de vârstă, precum şi datorită decesului. Sumele asigurate sau indemnizaŃiile acordate în cadrul asigurărilor de persoane suplimentează sumele oferite de asigurările sociale şi asistenŃa socială, permiŃând asiguratului sau familiei acestuia să depăşească situaŃiile de criză şi să-şi continue stilul de viaŃă obişnuit.

Asigurările de persoane se referă la categoria asigurărilor de viaŃă, iar din categoria asigurărilor generale, la asigurările de accidente şi boală şi la asigurările de sănătate. În asigurările de persoane asigurătorul se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească o indemnizaŃie de asigurare.

IndemnizaŃia de asigurare se plăteşte asiguratului sau beneficiarului desemnat de acesta. În cazul decesului asiguratului, dacă nu s-a desemnat un beneficiar, indemnizaŃia de asigurare se plăteşte moştenitorilor legali ai asiguratului. Desemnarea beneficiarului se poate face fie la încheierea contractului de asigurare, fie în cursul executării acestuia, prin declaraŃia scrisă comunicată asigurătorului de către asigurat sau de contractantul asigurării, cu acordul asiguratului, ori prin testament. Înlocuirea sau revocarea beneficiarului se poate face oricând în decursul executării contractului. Atunci când sunt mai mulŃi beneficiari desemnaŃi, aceştia au drepturi egale asupra indemnizaŃiei de asigurare.

IndemnizaŃia de asigurare se datorează, independent de sumele cuvenite asiguratului sau beneficiarului din asigurările sociale, de repararea prejudiciului de cei răspunzători de producerea sa, precum şi de sumele primite de la alŃi asigurători în temeiul altor contracte de asigurare. Creditorii asiguratului nu au

dreptul să urmărească în justiŃie indemnizaŃia de asigurare cuvenită beneficiarului sau moştenitorului legal, după caz.

Asigurătorul nu datorează indemnizaŃia de asigurare dacă riscul asigurat a fost produs prin sinuciderea asiguratului în termen de 2 ani de la încheierea contractului de asigurare sau prin comiterea cu intenŃie de către asigurat ori beneficiar a unor fapte grave prevăzute în contractul de asigurare.

Dacă un beneficiar a produs intenŃionat decesul asiguratului, indemnizaŃia de asigurare se plăteşte celorlalŃi beneficiari desemnaŃi sau, în lipsa acestora, moştenitorilor legali ai asiguratului.

Asigurările de persoane constau în acordarea unei sume de bani de către asigurător, numită sumă asigurată, în caz de supravieŃuire, precum şi în cazul producerii unui eveniment legat de persoana fizică a asiguratului, cum ar fi: vătămare corporală, îmbolnăvire sau deces.

Dacă la asigurările de bunuri asiguratul are dreptul la o despăgubire limitată la valoarea pagubei înregistrate, fără însă ca aceasta să depăşească suma asigurată, la asigurările de persoane suma asigurată se stabileşte în mod forfetar de către asigurat, în funcŃie de nevoile şi de posibilităŃile sale financiare. Totodată, asiguratul poate încheia mai multe contracte de asigurare, vizând acelaşi risc şi pentru sume diferite, la mai mulŃi asigurători, fără nici o restricŃie, urmând ca la producerea riscului asigurat, asiguratul sau beneficiarul asigurării să încaseze drepturile cuvenite de la toŃi asigurătorii. Aceasta, deoarece, în acest caz, nu mai este vorba de daună ca la asigurările de bunuri. De aceea, neavând caracter reparator (întrucât viaŃa, sănătatea şi integritatea persoanei nu sunt evaluabile în bani) asigurările de persoane nu sunt supuse la restricŃiile la care sunt supuse asigurările de bunuri.

La asigurările de persoane, asiguratul poate să încheie un număr nedeterminat de asigurări de acelaşi fel, fără nicio restricŃie.

Asigurările de persoane sunt de două feluri: asigurări de viaŃă şi asigurări de persoane, altele decât cele de viaŃă.

La asigurările de persoane, privind constatarea şi evaluarea consecinŃelor producerii riscului asigurat, nu apare ca fiind necesară existenŃa unui compartiment distinct.

Asigurarea în vederea unui risc privind o altă persoană decât aceea care a încheiat contractul de asigurare se poate încheia, potrivit contractului de asigurare. În acest caz, persoana care a încheiat contractul de asigurare are calitatea de contractant al asigurării.

Un asigurat care a încheiat un contract de asigurare de viaŃă individual trebuie să aibă la dispoziŃie o perioadă de 20 de zile de la data semnării contractului de către asigurător, în intervalul căreia poate să denunŃe acel contract. Însă, aceste prevederi nu se aplică contractelor de acest tip cu o durată de 6 luni sau mai mică.

Asigurătorii şi împuterniciŃii lor au obligaŃia de a pune la dispoziŃia asiguraŃilor sau contractanŃilor asigurării informaŃii în legătură cu contractele de

asigurare atât înaintea încheierii, cât şi pe durata derulării acestora. Aceste informaŃii vor cuprinde cel puŃin următoarele elemente:

a) clauzele opŃionale/suplimentare şi beneficiile rezultate din fructificarea rezervelor tehnice;

b) momentul începerii şi cel al încetării contractului, inclusiv modalităŃile de încetare a acestuia;

c) modalităŃile şi termenele de plată a primelor de asigurare; d) elementele de calcul ale indemnizaŃiilor de asigurare, cu indicarea

sumelor de răscumpărare, a sumelor asigurate reduse, precum şi a nivelului până la care acestea sunt garantate;

e) modalitatea de plată a indemnizaŃiilor de asigurare; f) legea aplicabilă contractului de asigurare. La asigurările la care se constituie rezerve de prime, asiguratul poate să

înceteze plata primelor cu dreptul de a menŃine contractul la o sumă asigurată redusă sau de a-l rezilia, solicitând restituirea rezervei constituite, conform contractului de asigurare. Drepturile asiguraŃilor asupra sumelor rezultând din rezervele tehnice ce se constituie la asigurările de viaŃă pentru obligaŃii de plată scadente în viitor nu sunt supuse prescripŃiei.

2.2 Asigurarea de accidente Asigurarea de accidente, este o „formă a asigurărilor facultative de persoane, care urmăreşte protejarea persoanelor fizice împotriva unor evenimente aleatorii, întâmplătoare (fortuite), imprevizibile, neaşteptate, bruşte, care întrerup sau perturbă desfăşurarea normală a activităŃii, putând provoca rănirea, îmbol-năvirea, invaliditatea sau chiar decesul”.

Persoanele a căror integritate corporală sau capacitate de muncă le-a fost afectată ca urmare a unui accident, „primesc cu titlu de indemnizaŃie fie o sumă forfetară, fie mai multe plăŃi fracŃionate pentru acoperirea cheltuielilor cu îngrijirea medicală, refacerea sănătăŃii şi compensarea pierderii de venit. În caz de invaliditate permanentă, asigurătorul datorează asiguratului întreaga sumă asigurată sau numai o parte din aceasta, în funcŃie de gradul de invaliditate stabilit de comisia de expertiză medicală”. La expirarea contractului, asigurătorul poate să accepte reînnoirea acestuia pentru o nouă perioadă (de exemplu, un an), eventual cu o primă majorată, sau să o refuze, dacă persoana accidentată a suferit un grad de invaliditate neinclus în clauzele contractuale ale asigurătorului. Asigurarea se poate încheia de către persoane cu vârsta cuprinsă între 16 şi 70 de ani, iar prima de asigurare este stabilită în funcŃie de vârsta asiguratului şi suma asigurată, fiind plătită, de regulă, periodic.

În cadrul asigurărilor facultative de accidente pot fi menŃionate următoarele variante:

a) Asigurarea călătorilor pentru cazuri de accidente. O societate de transport a călătorilor încheie un contract de asigurare cu o societate de asigurări, pentru a fi asiguraŃi călătorii pe timpul transportului efectuat pe uscat,

pe apă sau în aer. Asigurarea poate fi încheiată fie numai pentru cazurile de accidente corporale, fie pentru: cheltuieli medicale necesare tratării invalidităŃii permanente, pierderea, avarierea sau distrugerea bagajelor înregistrate şi a bunurilor aflate asupra călătorilor. De asemenea, călătorii se asigură şi pentru cazurile în care invaliditatea sau decesul au intervenit în decurs de un an de la data accidentului.

b) Asigurarea de accidente a şoferului şi pasagerilor autovehiculului. PoliŃa de asigurare acoperă:

a) decesul şi/sau invaliditatea permanentă totală sau parŃială din accident (în limita sumei asigurate 2000 lei/persoană/eveniment) la autovehicule cu suma asigurată < 10000 EURO;

– indemnizaŃie de spitalizare – 3 lei/persoană/zi dar nu mai mult de 30 zile;

– alocaŃie pentru intervenŃie chirurgicală din accident (sumă asigurată 300 lei /persoană/eveniment);

b) – decesul şi/sau invaliditatea permanentă totală sau parŃială din accident (capital asigurat 4000 lei/persoană/eveniment) pentru autovehicule cu sumă asigurată > 10000 EURO;

– indemnizaŃie de spitalizare – 5 lei/persoană/zi dar nu mai mult de 30 zile;

– alocaŃie pentru intervenŃie chirurgicală din accident (capital asigurat 500 lei /persoană/eveniment);

c) Asigurarea managerilor pentru cazuri de accidente, este destinată să acopere:

– asigurarea de accidente survenite in timpul executării obligaŃiilor de serviciu, sau în legătură cu acesta, inclusiv în cadrul deplasărilor efectuate în interes de serviciu în Ńară sau în străinătate;

– asigurarea de deces ca urmare a unui accident, respectiv a unui efort fizic sau intelectual excesiv;

– asigurarea incapacităŃii temporare de muncă, survenită în timpul exercitării profesiei;

– asigurarea pierderilor de venit ale societăŃilor comerciale, ca urmare a erorilor involuntare de management.

2.3 Asigurarea de sănătate în regim privat

Acest tip de poliŃă poate acoperi total sau parŃial costurile de spitalizare, dacă spitalizarea depăşeşte un anumit număr de zile consecutive (de exemplu, 3 – 5 zile), poate acoperi costurile implicate de tratamentul medical sau poate compensa veniturile aferente perioadei de îmbolnăvire. De menŃionat că, în acest caz, riscul de deces nu este acoperit prin asigurare.

La majoritatea societăŃilor de asigurări care practică acest tip de poliŃă, prima de asigurare este diferită în funcŃie de categoria ocupaŃională şi în funcŃie de sex. De menŃionat că asigurarea intră în vigoare numai după o anumită

perioadă de aşteptare, de regulă, 3 – 6 luni. Asigurarea poate să acopere costurile legate de: spitalizare şi convalescenŃă, intervenŃii chirurgicale, consultaŃii medicale, tratament la domiciliu, servicii private de ambulanŃă etc. Suma asigurată poate fi o sumă forfetară, fixă, ce reprezintă indemnizaŃia pentru: o zi de spitalizare, intervenŃie chirurgicală etc.

a) Asigurarea de sănătate pentru boli incurabile. Asigurarea poate reprezenta fie o acoperire principală, fie o clauză adiŃională. Asiguratul va primi suma asigurată în momentul diagnosticării uneia dintre bolile incurabile incluse pe listă. În funcŃie de ocupaŃie, protecŃia este oferită până la vârsta de pensionare.

b) Asigurarea de sănătate pentru intervenŃii chirurgicale. Asigurarea se încheie pentru orice intervenŃie chirurgicală efectuată de către asigurat, inclusiv de către copiii acestuia, ca urmare a unui accident sau al unei boli survenite în perioada de valabilitate a asigurării. Asigurarea poate fi un produs distinct sau poate fi o clauză adiŃională la altă poliŃă de asigurare. În situaŃia în care asiguratul suferă o intervenŃie chirurgicală, suma asigurată plătită este fixă şi depinde de tipul intervenŃiei. Clientul poate să aleagă nivelul sumei între o limită maximă (suma asigurată pentru acoperirea principală) şi o limită minimă stabilită de asigurător. IntervenŃia chirurgicală se efectuează în spital, de către un medic specialist şi trebuie justificată.

c) Asigurarea de sănătate, permanentă. Este o formă a asigurărilor de persoane prin care se urmăreşte să elimine sărăcia, adesea asociată cu o incapacitate de muncă de durată, provocată de un accident sau de o boală.

Acceptarea în asigurare este precedată de o examinare medicală. Contractul de asigurare este valabil un anumit număr de ani, de regulă până la vârsta de pensionare şi nu poate fi reziliat de către societatea de asigurări, mai ales dacă asiguratul se îmbolnăveşte. În cazul în care asiguratul nu mai este apt de muncă, datorită unei boli sau unui accident, el are dreptul să primească o indemnizaŃie de asigurare, acordată periodic, pe durata incapacităŃii de muncă sau până când se pensionează ori încetează din viaŃă.

Primele de asigurare sunt fixe, iar cuantumul indemnizaŃiei acordate pe perioada incapacităŃii de muncă se stabileşte de comun acord între asigurat şi asigurător la semnarea contractului. IndemnizaŃia nu poate depăşi 75% din câştigul asiguratului realizat înainte de îmbolnăvire, din care se scade suma primită din fondurile publice.

2.4 Asigurarea dotală şi asigurarea turiştilor

a) Asigurarea dotală. Ca formă facultativă de asigurare, a fost concepută ca o modalitate de constituire treptată a dotei unui copil până ce acesta ajunge la majorat. Societatea de asigurări achită suma asigurată numai dacă beneficiarul asigurării va fi în viaŃă la împlinirea majoratului, întrucât la această dată asigurarea devine exigibilă. Dacă beneficiarul asigurării încetează din viaŃă

înaintea acestei date, societatea de asigurări este exonerată de răspunderea legată de contractul respectiv. În acest caz, pentru ca societatea de asigurări să fie obligată la restituirea primelor de asigurare încasate, este necesar ca în contractul de asigurare să fie inclusă clauza contraasigurării.

b) Asigurarea turiştilor, în cazul insolvabilităŃii sau falimentului agenŃiei de turism. În România, conform legii „agenŃii economici care comercializează pachete de servicii turistice, au obligaŃia să încheie poliŃe de asigurare cu societăŃi de asigurări privind asigurarea rambursării cheltuielilor de repatriere şi/sau a sumelor achitate de turişti, în cazul insolvabilităŃii sau a falimentului agenŃiei de turism”. PoliŃa de asigurare va fi încheiată cu o societate de asigurări agreată de Ministerul Turismului, pe o durată de un an, iar suma asigurată va fi de 50000 $ pentru agenŃiile tour-operatoare şi de 10000 $ pentru agenŃiile detailiste.

CURSUL XI

GRUPA ASIGURĂRILOR GENERALE. CLASELE DE ASIGURĂRI

AFERENTE ACESTEI CATEGORII

SecȘiunea a-1-a ConsideraȘii generale, categorii Și clase de asigurări

generale

Ața cum am arătat anterior în România, „activitatea de asigurare se

desfăşoară sub forma asigurărilor de viaŃă şi a celor generale, facultative sau

obligatorii, în condiŃiile legii”.

Categoriile de asigurări care pot fi practicate de către societăŃile de

asigurări din România sunt:

A. asigurări de viaŃă; B. asigurări generale. În acest capitol vom analiza clasa asigurărilor generale ți detaliem oparte

dintre acestea. B. Asigurări generale Clasele de asigurări generale: 1. Asigurări de accidente (inclusiv accidentele de muncă şi bolile profesionale), pentru care se acordă: - despăgubiri financiare; - despăgubiri în natură; - despăgubiri mixte (financiare şi în natură); - despăgubiri pentru vătămări corporale suferite de persoane în timpul transportului. 2. Asigurări de sănătate, pentru care se acordă: - despăgubiri financiare; - despăgubiri în natură; - despăgubiri mixte (financiare şi în natură). 3. Asigurări de mijloace de transport terestru (altele decât feroviare), care acoperă: - daune survenite la mijloacele de transport terestru cu motor; - daune survenite la mijloacele de transport terestru, altele decât cele cu motor. 4. Asigurări de mijloace de transport feroviar, care acoperă: - daune survenite la mijloacele de transport feroviar care se deplasează sau transportă mărfuri ori persoane. 5. Asigurări de mijloace de transport aerian, care acoperă: - daune survenite la mijloacele de transport aerian.

6. Asigurări de mijloace de transport maritim, lacustru şi fluvial, care acoperă: - daune survenite la mijloace de transport fluvial; - daune survenite la mijloace de transport lacustru; - daune survenite la mijloace de transport maritim. 7. Asigurări de bunuri în tranzit, care acoperă: - daune suferite de mărfuri, bagaje şi alte bunuri transportate. 8. Asigurări de incendiu şi alte calamităŃi naturale, care acoperă: - daune suferite de proprietăŃi şi bunuri (altele decât bunurile cuprinse în clasele 3, 4, 5, 6 şi 7), cauzate de: - incendiu; - explozie; - furtună; - alte fenomene naturale în afara furtunii; - energie nucleară; - surpare de teren. 9. Alte asigurări de bunuri, care acoperă: - daune suferite de proprietăŃi şi bunuri (altele decât bunurile cuprinse în clasele 3, 4, 5, 6 şi 7), atunci când aceste daune sunt cauzate de grindină sau îngheŃ, furt, altele decât cele prevăzute la pct. 8. 10. Asigurări de răspundere civilă pentru vehicule, care acoperă: - daune care rezultă din folosirea vehiculelor terestre (inclusiv răspunderea transportatorului). 11. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport aerian, care acoperă: - daune care rezultă din folosirea mijloacelor de transport aerian (inclusiv răspunderea transportatorului). 12. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport maritim, lacustru şi fluvial, care acoperă: - daune care rezultă din folosirea mijloacelor de transport maritim, lacustru şi fluvial (inclusiv răspunderea transportatorului). 13. Asigurări de răspundere civilă generală, care acoperă: - daune din prejudicii produse terŃilor, altele decât cele menŃionate la pct. 10, 11 şi 12. 14. Asigurări de credite care acoperă următoarele riscuri: - insolvabilitate; - credit de export; - vânzare în rate; - credit ipotecar; - credit agricol. 15. Asigurări de garanŃii pentru: - garanŃii directe; - garanŃii indirecte. 16. Asigurări de pierderi financiare, care acoperă:

- riscuri de şomaj; - insuficienŃa veniturilor; - pierderi datorate condiŃiilor meteorologice nefavorabile; - nerealizarea beneficiilor; - riscurile aferente cheltuielilor curente; - cheltuielile comerciale neprevăzute; - deprecierea valorii de piaŃă; - pierderile de rentă sau alte venituri similare; - pierderile comerciale indirecte, altele decât cele menŃionate anterior; - pierderile financiare necomerciale; - alte pierderi financiare, conform clauzelor contractului de asigurare. 17. Asigurări de protecŃie juridică, care acoperă: - cheltuielile cu procedura judiciară şi alte cheltuieli, cum ar fi: recuperarea pagubei suferite de asigurat printr-o procedură civilă sau penală, apărarea ori reprezentarea asiguratului într-o procedură penală, administrativă sau împotriva unei reclamaŃii îndreptate împotriva acestuia. 18. Asigurări de asistenŃă a persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor sau absenŃelor de la domiciliu ori de la locul de reşedinŃă permanentă.

Riscurile cuprinse într-o clasă nu pot fi clasificate într-o altă clasă, cu excepŃia cazului menŃionat mai jos. Denumirea autorizaŃiei acordate simultan pentru mai multe clase de asigurare: a) clasele nr. 1 şi 2 se acordă sub denumirea "Asigurări de accidente şi boală"; b) clasele nr. 1 (a patra liniuŃă), 3, 7 şi 10 se acordă sub denumirea "Asigurări auto"; c) clasele nr. 1 (a patra liniuŃă), 4, 6, 7 şi 12 se acordă sub denumirea "Asigurări maritime şi de transport"; d) clasele nr. 1 (a patra liniuŃă), 5, 7 şi 11 se acordă sub denumirea "Asigurări de aviaŃie"; e) clasele nr. 8 şi 9 se acordă sub denumirea "Asigurări de incendii şi alte daune la proprietăŃi"; f) clasele nr. 10, 11, 12 şi 13 se acordă sub denumirea "Asigurări de răspundere civilă"; g) clasele nr. 14 şi 15 se acordă sub denumirea "Asigurări de credite şi garanŃii".

Riscuri auxiliare Asigurătorul autorizat să subscrie un risc principal dintr-o clasă poate să subscrie riscuri cuprinse într-o altă clasă, fără ca autorizaŃia să prevadă aceste riscuri, dacă acestea: - sunt legate de riscul principal; - privesc obiectul care se află sub incidenŃa riscului principal; şi - sunt garantate prin contractul care reglementează riscul principal.

Riscurile cuprinse la lit. B în clasele nr. 14 "Asigurări de credite", nr. 15 "Asigurări de garanŃii" şi nr. 17 "Asigurări de protecŃie juridică" nu pot fi considerate riscuri secundare pentru alte clase. Riscurile cuprinse la lit. B în clasa nr. 17 "Asigurări de protecŃie juridică" pot fi considerate riscuri auxiliare clasei nr. 18 "Asigurări de asistenŃă", atunci când sunt legate de riscul principal şi când riscul principal se referă numai la asistenŃa furnizată persoanelor care sunt în dificultate în cursul deplasărilor sau absenŃelor de la domiciliu ori de la locul de reşedinŃă permanentă. Asigurările de protecŃie juridică pot fi considerate riscuri auxiliare, cu respectarea prevederilor primului alineat, dacă litigiile sau riscurile care decurg din acestea sunt aferente utilizării mijloacelor de transport maritim.

Riscuri majore sunt: a) riscurile cuprinse în clasele nr. 4, 5, 6, 7, 11 şi 12 de la lit. B; b) riscurile cuprinse în clasele nr. 14 şi 15 de la lit. B, atunci când titularul contractului de asigurare exercită din punct de vedere profesional o activitate industrială, comercială sau independentă şi riscul se referă la această activitate; c) riscurile cuprinse în clasele nr. 3, 8, 9, 10, 13 şi 16 de la lit. B, în măsura în care titularul contractului de asigurare depăşeşte limitele a cel puŃin două dintre următoarele trei criterii, începând cu 1 ianuarie 2007: - totalul activelor: 6,2 milioane euro, stabilit pe baza cursului ROL/EUR comunicat de Banca NaŃională a României pentru ultima zi a exerciŃiului financiar precedent; - cifra de afaceri: 12,8 milioane euro, stabilită pe baza cursului ROL/EUR comunicat de Banca NaŃională a României pentru ultima zi a exerciŃiului financiar precedent; - numărul mediu de angajaŃi în cursul exerciŃiului: 250; d) în cazul în care titularul contractului de asigurare face parte dintr-un grup care are obligaŃia întocmirii situaŃiilor financiare consolidate, criteriile menŃionate la lit. c) se vor aplica conturilor consolidate. SecȘiunea a-2-a ASIGURĂRILE DE RISCURI FINANCIARE

2.1 ConsideraȘii generale

De cele mai multe ori, activitatea comercială este supusă unor riscuri variate. Sunt de notorietate cazurile în care, în fiecare an, zeci sau sute de mii de companii din toată lumea dau faliment, rămânând cu mari datorii faŃă de parteneri. Nu de puŃine ori motivul îl reprezintă insolvabilitatea cumpărătorilor lor, fapt care face imposibilă recuperarea sumelor respective şi, prin urmare, seria problemelor continuă şi se revarsă şi asupra altora. Sunt cazuri în care comercianŃii încheie şi derulează tranzacŃii comerciale fără să se protejeze în faŃa pericolului real de a nu încasa de la cumpărători contravaloarea mărfii vândute sau a serviciilor prestate. În perioada actuală în care mai mult decât oricând

vorbind despre pieŃele interna-Ńionale ne referim la „pieŃe globale”, incertitudinea capătă noi valenŃe şi forme de manifestare. În mediul de afaceri puternic concurenŃial succesul este în mare măsură condiŃionat de solvabilitatea clienŃilor, mai ales în perioadele de recesiune. Dacă în trecut se putea vorbi de afaceri iniŃiate sau derulate pe bani proprii, astăzi acest lucru este de neconceput. În lumea modernă s-a trecut de la sloganul „cumpără acum şi plăteşte acum” la „cumpără acum şi plăteşte mai târziu”; de asemenea, s-a trecut de la sloganul „nu cumpăra până nu îŃi permiŃi” la „cumpără acum dacă crezi că poŃi plăti în viitor”. Astfel obŃinerea unor venituri în viitor contează mai mult decât siguranŃa financiară prezentă. Persoanele fizice, companiile şi chiar Ńările apelează la credite derulând tranzacŃii sau investiŃii folosind credite, fapt ce explică în mare măsură dezvoltarea economică însăşi. Deşi creditul înseamnă în primul rând încredere, este totuşi necesară o protecŃie a creditorilor pentru riscul de a nu recupera sumele date cu împrumut. Aceasta se face printr-o formă de asigurare a pierderilor financiare.

Asigurările legate de activitatea comercială influenŃată de conjunctura economică şi de posibilitatea cumpărătorului de a-şi achita obligaŃiile de plată la scadenŃă, sunt cunoscute sub denumirea de asigurare a riscurilor financiare şi politice. Denumirea provine de la faptul că sunt acoperite pierderile de bani şi nu daunele materiale sau răspunderea. Datorită caracteristicilor riscurilor şi metodelor specifice de evaluare, aceste tipuri de asigurări nu fac parte de obicei din obiectul de activitate al societăŃii de asigurări obişnuite, ci sunt practicate de societăŃi specializate pe acest segment de piaŃă.

La baza dezvoltării asigurărilor de riscuri financiare se situează ampli-ficarea schimburilor economice interne şi internaŃionale, multe dintre acestea fiind întemeiate pe sistemul de credite. În mod firesc, intensificarea raporturilor de creditare a condus la necesitatea găsirii unei măsuri de protecŃie a creditorilor, împotriva eventualelor pierderi pe care le-ar putea suferi, în urma neîndeplinirii obligaŃiilor contractuale de către debitori.

În general, asigurarea riscurilor financiare cuprinde: asigurarea de credite (interne, externe, asigurarea ratelor de credit şi a creditelor de investiŃii), asigurarea de cauŃiune şi asigurarea de fidelitate (ultimele două fiind asigurări de garanŃie). Serviciile majore oferite de o poliŃă de asigurare a creditelor se referă la: prevenirea riscurilor, acoperirea creditelor nerambursate, suportarea pierderilor generate de producerea riscului.

Asigurarea financiară reprezintă o formă relativ nouă de asigurare apărută ca o consecinŃă a procesului de edificare a distincŃiei dintre instituŃiile financiare şi cele de asigurări. Conform acesteia, asiguratul elimină riscurile de pierderi financiare ce pot să apară în activitatea sa, transferându-le unui asigurător. Creditul comercial reprezintă atât valoarea transferată cumpărătorului de către un vânzător pe încredere, cât şi intervalul de timp de dinainte de rambursarea de către cumpărător a valorii sub forma plăŃii.

Asigurările de riscuri financiare sunt diferite de garanŃiile bancare. Prin asigurările de riscuri financiare se preiau riscurile numai în anumite condiŃii, în timp ce garanŃiile bancare implică asumarea necondiŃionată a tuturor obligaŃiilor.

Riscurile asigurabile pot fi grupate în două categorii: 1) Riscul comercial, care este legat de situaŃia financiară a cumpărătorului

şi se referă la neplată: – imposibilitatea temporară sau definitivă a cumpărătorului de a plăti

bunurile cumpărate sau serviciile prestate; – refuzul cumpărătorului de a accepta mărfurile contractate din motive

independente de vânzător. – insolvabilitatea cumpărătorului, determinată îndeosebi de faliment. 2) Riscul politic, care intervine numai la asigurarea creditelor de export.

El poate fi determinat, în principal, de „elementele subiective” existente în Ńara importatorului. Prin producerea unuia dintre riscurile aferente Ńării respective, întreaga relaŃie contractuală dintre parteneri poate fi deteriorată.

Riscurile politice constau în: a) dificultăŃi şi întârzieri (mai mari de un anumit număr de zile, de regulă

180) în procesul de transfer al bunurilor din Ńara cumpărătorului, ca urmare a unui moratoriu general, privitor la datoria externă, declarat de către guvernul din Ńara cumpărătorului sau de către guvernul unei terŃe Ńări, prin intermediul căreia se efectuează plata;

b) imposibilitatea transferului sumelor respective din Ńara importatorului în Ńara exportatorului ca urmare a unor acŃiuni guvernamentale din Ńara respectivă (a cumpărătorului) ce implică îndeplinirea contractului de export sau determină întârzieri în transferul banilor;

c) introducerea unor reglementări privind licenŃele de export sau import în Ńara cumpărătorului, retragerea sau nereînnoirea licenŃei de export sau impunerea unor restricŃii comerciale, după data intrării în risc;

d) război, război civil şi alte evenimente similare, în afara Ńării exportatorului, ce fac imposibilă îndeplinirea contractului de export, dacă paguba nu este asigurabilă ca risc comercial;

e) riscurile privind cumpărătorii publici; prin cumpărători publici se înŃeleg acele entităŃi ce nu pot fi declarate în faliment;

f) pierderile rezultând din imposibilitatea de a institui proceduri legale în Ńara cumpărătorului datorită lipsei sau proastei funcŃionări a sistemului legal în Ńara în cauză.

Asigurarea riscurilor politice se referă la acoperirea de care dispun societăŃile comerciale dintr-o Ńară, pentru susŃinerea activităŃilor lor de export, contractare şi investiŃii în străinătate. Riscurile politice sunt diferite de riscurile de credit, prin faptul că deşi ambele sunt riscuri financiare, riscurile politice implică intervenŃia unui cumpărător public sau a unei puteri politice din statul cumpărătorului (în general guvernul), în timp ce riscurile de credit exclud aceste intervenŃii, cauzele insolvabilităŃii fiind pur comerciale.

Asigurarea riscurilor politice este specifică numai pentru creditele de export şi include numai riscurile pure la care sunt expuşi exportatorii sau inves-titorii în străinătate (confiscare, expropriere, naŃionalizare). Se asigură în mod frec-vent unele evenimente cu caracter special, care pot fi afectate de situaŃia politică a altei Ńări, precum: rezilierea inaugurării unor expoziŃii, forŃă majoră şi altele.

Această formă de asigurare cunoaşte o dezvoltare puternică în ultimele decenii ca urmare a complexităŃii activităŃii economice, a comerŃului şi investiŃiilor internaŃionale, modificării reglementărilor naŃionale, instabilităŃii climatului politic general. De aceea, riscul politic este mult mai dificil de evaluat şi cunoaşte dife-renŃe foarte mari de la o Ńară la alta. Acest lucru este determinat şi de lipsa unor sta-tistici în domeniu, de modificările rapide de la o perioadă la alta într-o singură Ńară, precum şi de varietatea sistemelor sociale sau politice. Toate acestea, alături de com-plexitatea evaluării riscului şi relativa noutate pe piaŃa asigurărilor duc la un nivel relativ ridicat al primelor de asigurare cu aceleaşi mari diferenŃe de la o Ńară la alta.

În general, asigurarea riscurilor politice oferă protecŃie împotriva următoarelor evenimente:

– neplata la termen a sumelor datorate de către debitorii publici; – refuzul admiterii pe teritoriul Ńării a anumitor produse; – impunerea de restricŃii la import.

2.2. Asigurările de credite În cadrul asigurărilor financiare, asigurarea de credite, reprezintă o

caracteristică a lumii afacerilor contemporane, având rolul de a proteja comercianŃii şi producătorii faŃă de riscul de neplată a celor ce cumpără sau închiriază bunuri, sau sunt beneficiari ai unor credite avantajoase.

Asigurarea de credite a apărut ca o necesitate a faptului că marea majoritate a contractelor de comerŃ se încheie în condiŃiile în care plata se face după livrarea bunurilor. Asigurarea de credite înlătură temerea vânzătorului la vânzarea pe credit, cu privire la neplata de către cumpărător a contravalorii mărfurilor. Astfel, ea oferă protecŃie pentru riscul de neplată apărut, fie ca urmare a falimentului cumpărătorului, fie, în cazul exportului, datorită situaŃiei din Ńara importatorului (război, naŃionalizare etc.).

Asigurarea de credite, fiind o formă de protecŃie directă a vânzătorilor faŃă de riscul de neîncasare, este în acelaşi timp o garanŃie faŃă de bancă, oferind astfel posibilitatea de acces la finanŃare.

Asigurarea de credite se poate face pe un singur credit sau pe cifra de afaceri.

Asigurarea de credite elimină într-o măsură substanŃială riscul de pierdere financiară, mai ales atunci când este vorba de tranzacŃii de valori mari sau numărul partenerilor de afaceri este relativ redus. Acest lucru poate determina apariŃia unei situaŃii dificile în cazul în care unul sau mai mulŃi debitori nu îşi

achită obligaŃiile de plată. Totuşi, nu întotdeauna asigurările de credite sunt profitabile, în special în situaŃia în care creditele individuale sunt reduse, iar riscurile sunt dispersate pe o cifră de afaceri mare.

Asigurarea de credite este o asigurare de indemnizare, deoarece presupune despăgubirea plătită asiguratului pentru pierderea suferită ca urmare a insolva-bilităŃii sau incapacităŃii de plată a clientului asiguratului, şi nu producerea unui eveniment „fizic” cum este cazul celorlalte asigurări. De aceea este vorba de o asigurare pecuniară, respectiv de pierdere financiară şi nu materială.

Deosebirile dintre asigurarea obişnuită, de despăgubire şi asigurarea de credite, provin din natura riscului şi a părŃilor interesate, şi anume:

– în asigurarea de credit sunt implicate trei părŃi, fiecare fiind conştientă de existenŃa celorlalte.

– răspunderea privind rambursarea creditului revine debitorului, iar răspunderea garantului (asigurătorului) este pe planul doi, fiind răspunzător numai dacă primul nu-şi îndeplineşte obligaŃia de plată din motive incluse în contractul de asigurare.

Asigurătorul nu are nici un interes în contract, decât cel de garant pentru cumpărător.

Asigurările de credite şi garanŃii au ca obiect acoperirea riscurilor de insolvabilitate generală, de credit de export (cu excepŃia celor reglementate prin legi speciale), de vânzare cu plata în rate, de credit ipotecar, de credit agricol, precum şi de garanŃii directe sau indirecte.

Prin metoda folosită în evaluarea riscurilor de credit şi a riscului la subscrierea unei garanŃii, trebuie să rezulte că asiguratul îndeplineşte condiŃiile necesare pentru a putea fi angajată răspunderea asigurătorului.

Urmărirea debitorului dintr-un contract de credit pentru îndeplinirea condiŃiilor prevăzute în acesta, inclusiv de plată la scadenŃă a creditului, înainte de producerea riscului asigurat sau investirea cu formulă executorie a unui contract de credit bancar, precum şi a garanŃiilor reale şi personale, după producerea riscului asigurat, nu constituie acŃiune de recuperare a prejudiciului.

Prin contractul de asigurare, indemnizaŃia pentru asigurarea împotriva riscului de pierderi financiare va cuprinde:

– dauna efectivă; – pierderea de profit; – cheltuielile generale şi cele decurgând direct sau indirect din

producerea riscului asigurat. Ca o variantă a asigurării de credite, s-a dezvoltat asigurarea ratelor de

credite care se utilizează în prezent pentru creditele ce se rambursează în plăŃi eşalonate pe o perioadă determinată. Acest tip de asigurare presupune o participare a asiguratului de aproximativ 25% din valoarea creditului. Asiguratul este vânzătorul pe credit, respectiv producătorul sau comerciantul. În general, se

încheie asigurarea pe cifra de afaceri a asiguratului pentru a evita ca acesta să asigure mai multe credite care să depăşească posibilităŃile sale financiare.

Asigurarea creditelor pentru investiŃii presupune asigurarea contului de debitori pe termen mediu şi lung, practicându-se „asigurarea prin contract de asigurare general pe cifra de afaceri pe credit”. Aceasta, însă, nu exclude încheierea unor contracte individuale. Ea se foloseşte pentru exportul de bunuri de investiŃii, împrumuturi etc., în paralel cu asigurarea în tranzacŃiile de leasing.

În concluzie, scopul asigurărilor de credite este acela de a oferi protecŃie în cazul pierderilor financiare rezultate din neplată, incapacitatea de plată sau insolva-bilitatea cumpărătorilor care au achiziŃionat bunuri pe credit, sau din insolva-bilitatea beneficiarilor de credit. Astfel, prin poliŃele de asigurări de credite sunt protejate încasările din activitatea comercială, prin transferarea riscurilor de neîncasare asupra asigurătorului. În consecinŃă, se poate mări astfel, cifra de afaceri.

Fiind considerată o asigurare de lux, asigurarea creditelor este caracte-ristică economiilor de piaŃă cu un sistem de credite stabil şi foarte dezvoltat. De aceea, cele mai multe asigurări de credite se practică în Ńări dezvoltate. Aceasta, deoarece, cu cât sunt implicate riscuri mai mari, în comerŃul cu alte Ńări, cu atât ele se asigură la nivel guvernamental, prin organisme special constituite. În unele Ńări, aceste organisme apar ca agenŃii guvernamentale, iar în altele, sunt companii de asigurare (de stat sau private), dar care colaborează îndeaproape cu autorităŃile guvernamentale. Companiile de asigurări, menŃionate anterior, au de regulă o activitate preponderentă de asigurare, la care se adaugă garantarea, în numele guvernului Ńării respective, a unor credite, promovând astfel, exportul comercian-Ńilor naŃionali.

Este important de remarcat că, indiferent de dimensiunea riscurilor, se disting trei cerinŃe pentru asiguraŃi:

– prevenirea, prin colectarea şi interpretarea informaŃiilor despre clienŃi, în vederea minimizării riscului de neplată;

– colectarea datoriilor, respectiv abilitatea de a recupera debitele oriunde în lume, indiferent de deosebirile privind limba, cultura sau sistemul legislativ;

– asigurarea, respectiv plata despăgubirii în caz de neplată a debitorului asiguratului. Perioada de creditare reprezintă intervalul de timp dintre livrarea de bunuri sau prestarea de servicii şi momentul plăŃii. Răspunderea asigurătorului începe, în general, de la data intrării în vigoare a contractului dintre asigurat şi cumpărător şi expiră la rambursarea integrală a creditului, la apariŃia unei daune sau dacă asiguratul nu-şi îndeplineşte obligaŃiile asumate prin contractul de asigurare.

Este necesară definirea unor termeni cu care se operează în cazul creditelor de export.

Perioada de prelivrare: intervalul cuprins între momentul livrării produ-selor şi primirii plăŃii de către asigurat.

Limita de credit: reprezintă limita sumelor neachitate de către debitor şi asigurate într-un anumit moment. Livrările care depăşesc această limită stabilită în contractul de asigurare sunt excluse de la acoperire.

Procentul asigurării: reprezintă partea din risc preluată de asigurător conform prevederilor contractului de asigurare, pe baza căreia se face şi despăgubirea calculată din pierderea suferită de asigurat. Contractul este valabil pe perioada stabilită, în funcŃie de obiectul tranzacŃiei comerciale (livrarea de mărfuri sau prestarea de servicii).

Momentul intrării în risc, poate fi: în cazul asigurării creanŃelor rezultate din livrări de bunuri, la data la care, potrivit prevederilor contractului de livrare, s-a efectuat prima livrare şi drepturile de proprietate s-au transferat de la vânzător la cumpărătorul extern; în cazul asigurării creanŃelor rezultate din prestări de servicii, la data la care a început prestarea, conform contractului de prestări de servicii.

Evaluarea riscului de neplată, se face pe baza analizei unei game variate de informaŃii legate de mediul de afaceri şi de cumpărător, cum ar fi: istoricul firmei, solvabilitatea, bonitatea sa, situaŃia financiară, informaŃii privind relaŃiile de afaceri cu diverşi parteneri, gradul de control al creditorului, procedurile de credit ale vânzătorului şi altele. Pe baza acestora se va decide acceptarea sau respingerea riscului, a limitelor de credit pentru care se acordă acoperire, a riscurilor asigurate şi a celor excluse, şi a franşizei. Evaluarea riscului este mai complexă decât în cazul altor tipuri de asigurări, datorită varietăŃii elementelor ce se au în vedere şi particularităŃilor riscului.

Se analizează: – activitatea cumpărătorului privind profesionalismul şi competenŃa

managerială a acestuia; – rolul cumpărătorului în ramura din care face parte, poziŃia pe piaŃă a

acestuia şi performanŃele sale; – relaŃiile cu furnizorii, beneficiarii şi băncile; – experienŃa anterioară în domeniul creditului, preponderant în cadrul

rambursării creditelor integral şi la termenele scadente; – capacitatea de plată, urmărirea îndeaproape a scopului pentru care se

acordă creditul; – achiziŃionarea de active noi, investiŃii efectuate, precum şi dacă toate

acestea sunt în concordanŃă cu situaŃia sa financiară, toate acestea determinând încadrarea într-un anumit tip de debitor.

Analiza financiară completează imaginea despre cumpărător şi se bazează pe bilanŃ, situaŃia contului de profit şi pierdere, sursele şi utilizarea numerarului (fluxul de numerar – cash flow).

Având în vedere condiŃiile normale de încetare a răspunderii, încetarea

răspunderii asigurătorului poate avea loc în următoarele situaŃii:

– la data ultimei scadenŃe a creditului acordat, dacă el a fost rambursat integral;

– în cazul nerambursării creditului acordat, ca urmare a unei clauze excluse din contractul de asigurare (forŃa majoră, de exemplu);

– odată cu plata despăgubirii de către asigurător; – în cazul neplăŃii prelungite, la expirarea perioadei de aşteptare (la credi-

tele pe termen scurt – 180 zile) sau odată cu plata despăgubirii de către asigurător;

– în cazul denunŃării sau rezilierii contractului de asigurare. Nivelul sumei asigurate reprezintă cel mult valoarea livrării de bunuri sau

a prestării de servicii la care, la cererea asiguratului, se pot include şi dobânzile aferente creditului acordat.

Franşiza, respectiv partea din despăgubire care se suportă de asigurat, în cazul acestor asigurări, poate avea valori cuprinse între 10-50%, în funcŃie de aceleaşi elemente care stau la baza evaluării riscului: bonitatea şi solvabilitatea cumpărătorului, ramura economică, Ńara în care se face exportul, durata contractului şi altele.

Acest lucru este fundamentat pe două argumente: pe o parte, se elimină posibilitatea de a asigura profitul (asigurătorul răspunde numai pentru sumele facturate de asigurat cumpărătorului) şi, pe de altă parte, asigurătorii vor, din partea asiguratului, ca interesul său în recuperarea bunurilor să fie cât mai mare prin participarea la acoperirea pierderii.

Nivelul cotelor de primă este diferenŃiat, fiind determinat în mod individual, în funcŃie de ramura economică a debitorului şi a vânzătorului, pe structura clienŃilor asiguratului şi de termenele de plată.

Prima de asigurare se calculează pe baza cifrei de afaceri sau în funcŃie de nivelul creditelor neachitate lunar, avându-se în vedere şi Ńara cumpărătorului, perioada, ramura economică etc. De regulă, ea se achită anticipat, dar pentru asigurările încheiate pe o durată ce depăşeşte un an se poate plăti şi eşalonat, în rate trimestriale, semestriale sau anuale, plătibile la începutul perioadei. Dacă asiguratul acordă debitorului extern un termen de rambursare a creditului sau a unei rate exigibile, asigurătorul poate accepta prelungirea perioadei de asigurare, în schimbul unei prime suplimentare pentru perioada solicitată.

În perioada dinaintea încheierii contractului, obligaŃiile asiguratului sunt legate de furnizarea tuturor informaŃiilor necesare pentru evaluarea corectă a riscului. Înainte de încheierea contractului de livrare de bunuri sau de prestare de servicii, el trebuie să obŃină şi să furnizeze asigurătorului toate datele necesare şi cunoscute referitoare la solvabilitatea şi bonitatea cumpărătorilor.

Pe durata asigurării, asiguratul este obligat să-l informeze pe asigurător imediat ce are cunoştinŃă despre situaŃia de insolvabilitate a debitorului sau despre iminenŃa acesteia şi în acelaşi timp să adopte toate măsurile posibile pentru încasarea datoriilor de la cumpărător sau pentru reducerea pe cât posibil a

pagubei. După producerea pierderii el este obligat să pună la dispoziŃia asigurătorului toate documentele pe care le posedă pentru dovedirea stării de insolvabilitate a debitorului, precum şi pentru diminuarea pierderii.

Încheierea contractului de asigurare de credit: Contractul de asigurare se încheie pe baza declaraŃiei de asigurare,

completată şi semnată de asigurat, care reprezintă şi o dovadă a exactităŃii datelor, precum şi a informării asupra tuturor acestora, considerate ca fiind necesare pentru evaluarea riscului. DeclaraŃia conŃine informaŃii referitoare la vânzător sau prestator (asigurat), cumpărător (debitor), precum şi unele date privind contractul comercial, cum ar fi:

– denumirea şi adresa completă a asiguratului şi a cumpărătorului; – perioada şi termenul de executare a contractului de livrare de bunuri

sau prestare de servicii; – valoarea, condiŃiile şi termenele de rambursare a creditului; – modul de garantare a creditului; – date referitoare la bonitatea şi solvabilitatea debitorului; – modul de calcul al dobânzii şi creditul acordat, dacă se solicită

includerea acesteia în asigurare; – orice alte informaŃii relevante pentru evaluarea corectă a riscului. Pe baza analizării acestor date, asigurătorul decide suma asigurată,

riscurile pentru care este dispus să acorde protecŃie, nivelul franşizei şi al primei de asigurare.

Constatarea, stabilirea pierderilor şi plata despăgubirilor la asigurarea de credit:

Prin procesul de constatare a pagubelor, stabilirea şi plata despăgubirilor care se fac de către asigurător sau împuterniciŃii acestuia, asiguratul va trebui să prezinte toate actele şi documentele doveditoare ale insolvabilităŃii debitorului, precum şi cuantumul creditului neachitat şi va colabora cu asigurătorul pentru recuperarea pagubei.

În comparaŃie cu celelalte tipuri de asigurări, în asigurarea de credite, pentru stabilirea despăgubirilor, se scad din creditul asigurat dar nerambursat, următoarele sume:

– plăŃile pe care cumpărătorul le-a făcut până la declanşarea insolvabi-lităŃii, inclusiv cele neprimite încă de asigurat, dar a căror încasare este posibilă;

– plăŃile în contul datoriei, efectuate în alt mod decât cel prevăzut în contractul de vânzare de bunuri sau prestare de servicii, depunerile în cont în Ńara cumpărătorului şi neîncasate de asigurat, dar a căror încasare este posibilă;

– sumele obŃinute din vânzarea bunurilor care fac obiectul vânzării pe credit sau cele obŃinute prin valorificarea sau gajarea acestor bunuri, sau prin încasarea unor cambii ori despăgubiri de asigurare, după scăderea datoriilor;

– bonificaŃiile, reducerile şi serviciile care pot fi incluse în contul acoperirii creanŃei;

– sumele obŃinute din realizarea drepturilor de orice fel (garanŃii, cauŃiuni, etc.);

– franşiza; – primele de asigurare datorate până la sfârşitul perioadei de asigurare şi

neachitate până în momentul solicitării şi încasării despăgubirii. În limitele despăgubirii plătite, asigurătorul se subrogă în toate drepturile

asiguratului contra celor răspunzători de producerea pagubei pentru a încerca recuperarea parŃială sau integrală a sumelor plătite asiguratului, având şi dreptul de regres asupra celor vinovaŃi de producerea pagubei.

Plata despăgubirii se efectuează pe baza documentelor stabilite în contractul de asigurare şi a celor solicitate de asigurător, conform prevederilor legale şi uzanŃelor în vigoare din Ńara debitorului, a insolvabilităŃii acestuia sau neplăŃii din motive comerciale.

Despăgubirile se plătesc după: – expirarea perioadei de aşteptare; – dovedirea neplăŃii prelungite; – expirarea procedurii falimentului; – începerea acŃiunii de înŃelegere extrajudiciară între toŃi creditorii; – deschiderea acŃiunii judiciare pentru înŃelegere; – executarea silită în scopul încasării creanŃelor, fără a se fi realizat înca-

sarea; – încheierea de către debitor a unei înŃelegeri cu toŃi creditorii în faŃa unei

autorităŃi judiciare. Nivelul despăgubirii va fi calculat pentru întreaga sumă neîncasată

afectată de insolvabilitate din care se deduc sumele prezentate anterior. În concluzie, scopul asigurărilor de credite este acela de a oferi protecŃie

în cazul pierderilor financiare rezultate din neplată, incapacitatea de plată sau insolvabilitatea cumpărătorilor care au achiziŃionat bunuri pe credit, sau din insolvabilitatea beneficiarilor de credit. Astfel, prin poliŃele de asigurări de credite sunt protejate încasările din activitatea comercială, prin transferarea riscurilor de neîncasare asupra asigurătorului. Astfel, se poate mări cifra de afaceri.

Deşi asigurările împotriva acestor riscuri sunt disponibile pe pieŃele naŃionale şi internaŃionale de asigurări, numai un număr relativ redus de comercianŃi apelează la ele în întreaga lume.

2.2.1 Asigurarea creditelor interne

Asigurarea creditelor interne reprezintă un instrument financiar ce prote-jează creditorul. Astfel, asiguratul se protejează împotriva riscurilor de neplată prelungită de către cumpărător sau a insolvabilităŃii acestuia pe durata cuprinsă între producŃie şi distribuŃie, de regulă, înainte de vânzarea finală către consumator.

Pot exista mai multe tipuri de contracte:

– pentru o singură tranzacŃie; – pentru o anumită durată pe baza cifrei de afaceri, însă administrarea

acestor asigurări este costisitoare şi necesită un volum mare de muncă, de aceea se foloseşte pentru tranzacŃii de valori mari;

– pentru un număr limitat de tranzacŃii; – pentru unul sau mai mulŃi cumpărători, asiguratul având libertatea de a

decide asupra acestora. Ea se încheie pe o perioadă determinată (de regulă 12 luni);

– pe cifra de afaceri pe credit; este cea mai utilizată întrucât asigură toate afacerile vânzătorului cu unul sau mai mulŃi cumpărători, pe o durată determinată;

– pentru mai multe conturi ale unui asigurat, atunci când acoperirea este limitată la acei clienŃi care depăşesc un anumit nivel determinat al datoriilor şi a căror neplată prelungită va avea un impact mare asupra disponibilităŃilor în contul de lichidităŃi al asiguratului.

Aceste tipuri de asigurări presupun costuri reduse de administrare. Asigurătorul poate evita antiselecŃia deoarece clienŃii vor solicita asigurări

pentru toate contractele pe credit, nu numai pentru cele cu un risc mare şi va exista posibilitatea de verificare a solvabilităŃii şi bonităŃii clienŃilor săi prin intermediul evaluărilor riscului şi al asigurătorului.

2.2.2. Asigurarea creditelor de export

Spre deosebire de situaŃia întâlnită la asigurarea creditelor interne, în cazul exporturilor pe credit, importatorul asiguratului îşi desfăşoară activitatea într-o altă Ńară, motiv pentru care evaluarea riscului trebuie să aibă în vedere mai mulŃi factori exteriori cumpărătorului, respectiv factori legaŃi de Ńara sa. Acest lucru se referă la riscul de Ńară, care se evaluează printr-o analiză a factorilor economici şi a celor politici, la care adaugă reglementările legale, factorii de risc, uzanŃele Ńării cumpă-rătorului. Această analiză este foarte importantă pentru că, deşi scopul asigurării de credit este identic pentru comercianŃii din orice Ńară, definirea insolvabilităŃii, a poliŃelor de asigurare şi a procedurilor necesare plăŃilor sumelor asigurate pot fi diferite de la o Ńară la alta.

La asigurarea creditelor de export, riscurile asigurabile sunt cele rezultate din vânzarea bunurilor sau prestarea de servicii pe credit, în afara Ńării. Un risc care poate afecta situaŃia financiară a asiguratului îl reprezintă neplata prelungită. Aceasta intervine atunci când debitorul sau garantul nu a plătit partea din datorie o anumită perioadă convenită, de regulă 6 luni de la scadenŃa stabilită prin contract. În general, riscurile incluse şi cele excluse, rămân la latitudinea asigurătorului. În principiu, asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru:

– reclamaŃii privind livrările de bunuri sau prestări de servicii necorespun-zătoare;

– amenzi de orice fel; – pierderi rezultate din diferenŃe de curs valutar;

– pierderi survenite ca urmare a evenimentelor politice, tulburărilor socia-le, actelor de sabotaj sau a altor evenimente asemănătoare;

– pierderi intervenite ca urmare a unor calamităŃi naturale. La asigurarea creditelor de export, poliŃa cea mai frecvent folosită este

poliŃa generală pe cifra de afaceri şi se referă la importatorii care cumpără pe credit.

Cu privire la asigurarea exportului pe credit pe termen scurt, menŃionăm că aceasta se efectuează pe o perioadă determinată de maximum un an. Asigurarea are în vedere îndeosebi riscuri comerciale de genul: insolvabilitatea cumpă-rătorului, incapacitatea de plată pe un anumit timp şi refuzul mărfurilor importate.

La exportul pe termen mediu şi lung, obiectul asigurării îl reprezintă exportul de bunuri de capital de valori mari, care se livrează eşalonat şi care implică plăŃi în tranşe pe perioade îndelungate de timp, ce pot fi cuprinse între 5, 10 sau chiar 20 de ani. Asigurarea oferă protecŃie pentru riscul de neplată din cauze comerciale sau politice. Pot beneficia de acoperire băncile sau instituŃiile financiare care creditează operaŃiuni comerciale. Despăgubirea va cuprinde şi dobânda la creditul acordat debitorului.

Dacă avem în vedere riscurile politice, asigurarea creditelor de export vizează îndeosebi protecŃia oferită împotriva următoarelor evenimente:

– impunerea de restricŃii la import; – refuzul admiterii pe teritoriul Ńării a anumitor produse; – neplata la termen a sumelor datorate de debitorii publici. În categoria riscurilor valutare sau economice sunt incluse:

– riscul fluctuaŃiei ratei dobânzii; – riscul de schimb valutar; – riscul creşterii costurilor de fabricaŃie.

Riscurile investiŃionale mai frecvent întâlnite sunt: – riscul de devalorizare a investiŃiei; – riscul de lichiditate al unei investiŃii; – riscul de supraevaluare a investiŃiei; – riscul dobânzilor.

Nivelul primei de asigurare este stabilit în funcŃie de: valoarea asigurării, perioada asigurată, natura cumpărătorului (public sau privat), Ńara acestuia (riscul de Ńară), modalitatea de plată şi eventuale garanŃii prevăzute în contract. Odată cu încheierea poliŃei de asigurare, prima se stabileşte în tranşă unică sau în tranşe periodice, după cum au convenit părŃile. În Ńara noastră, Banca de Export – Import a României EXIMBANK – S.A. este o instituŃie specializată, prin care se derulează activităŃi de susŃinere a comer-Ńului exterior românesc prin instrumente financiar-bancare şi de asigurări specifice. EXIMBANK îşi desfăşoară activitatea în nume şi pe contul statului, în calitate de agent al acestuia şi pe bază de convenŃie. Nivelul primei de asigurare este diferenŃiat de către EXIMBANK în funcŃie de Ńara cumpărătorului, statutul

juridic al cumpărătorului, garanŃiile disponibile, etc. Contractele de asigurare se diferen-Ńiază şi după riscurile pe care le acoperă şi care sunt diferite în funcŃie de Ńara cumpărătorului (importatorului). EXIMBANK utilizează diversele tipuri de contracte (poliŃe) în funcŃie de dimensiunea protecŃiei pe care o oferă asiguratului. În condiŃiile economiei de piaŃă, EXIMBANK îşi desfăşoară activitatea în nume propriu şi pe cont propriu în condiŃiile economiei de piaŃă.

În limita competenŃelor aprobate de Comitetul interministerial de garanŃii şi credite de comerŃ exterior, EXIMBANK – S.A. desfăşoară următoarele operaŃiuni în contul sau cu garanŃia statului:

a) emite garanŃii de export; b) acordă bonificaŃii de dobândă; c) realizează finanŃări şi refinanŃări; d) asigurări şi reasigurări de credite şi investiŃii; e) alte operaŃiuni. Angajamentele asumate, pe riscul statului, de EXIMBANK – S.A. se

refe-ră la: 1. asigurări şi reasigurări de credite de export pe termen scurt, mediu şi

lung împotriva riscurilor comerciale şi de Ńară neasigurabile pe piaŃa privată; 2. asigurări de garanŃii de export împotriva riscurilor de executare

nejustificată a acestora, precum şi de investiŃii româneşti în străinătate împotriva riscurilor comerciale şi de Ńară;

3. alte operaŃiuni de asigurare, coasigurare şi reasigurare de credite împotriva riscurilor de neplată, neasigurabile pe piaŃa privată.

EXIMBANK – S.A. poate asigura şi reasigura împotriva riscurilor comerciale şi de Ńară:

a) creditele de export pe termen scurt, mediu şi lung; b) investiŃii româneşti în străinătate; c) creditele obŃinute în vederea realizării de bunuri şi servicii destinate

exportului. Totodată, EXIMBANK – S.A. reasigură, cu precădere pe piaŃa

internaŃională, riscurile preluate şi poate realiza şi alte operaŃiuni de asigurări şi reasigurări de credite în cont propriu, însă pe baza normelor proprii aprobate de consiliul de administraŃie.

În activitatea sa, EXIMBANK – S.A. are ca obiective: ,,a) finanŃarea producŃiei de bunuri şi servicii destinate exportului, precum

şi a operaŃiunilor de comerŃ exterior, prin acordarea de credite, în lei şi în valută, din surse interne sau externe;

b) garantarea creditelor, în lei şi în valută, pentru producŃia de export, pentru exporturi şi importuri de bunuri şi servicii şi/sau investiŃii în obiective destinate producŃiei de bunuri şi servicii pentru export;

c) efectuarea operaŃiunilor de refinanŃare a băncilor pentru finanŃări acordate de acestea exportatorilor români;

d) administrarea şi derularea de credite externe destinate sprijinirii producŃiei de bunuri şi servicii destinate exportului şi a exportului, precum şi a operaŃiunilor aprobate de Comitetul interministerial pentru garanŃii şi credite de comerŃ exterior, în vederea sprijinirii investiŃiilor, stimulării întreprinderilor mici şi mijlocii, restructurării şi modernizării societăŃilor comerciale, dezvoltării infrastructurii şi a altor utilităŃi de interes public;

e) efectuarea altor operaŃiuni bancare, în conformitate cu prevederile legale în vigoare;

f) asigurarea şi reasigurarea creditelor de export pe termen scurt, mediu şi lung împotriva riscurilor comerciale şi de Ńară;

g) asigurarea şi reasigurarea persoanelor juridice române pentru investiŃiile în străinătate;

h) asigurarea şi reasigurarea creditelor destinate realizării de bunuri şi servicii pentru export;

i) efectuarea altor operaŃiuni specifice activităŃii de asigurare şi reasigurare de credite, garanŃii şi investiŃii, în conformitate cu prevederile legale în vigoare;

j) încheierea de acorduri şi de convenŃii, necesare pentru propria activitate, cu organizaŃii similare din Ńară şi din străinătate;

k) evaluarea, în calitate de consultant financiar şi bancar, a riscurilor comerciale şi de Ńară;

l) acordarea asistenŃei pentru expertizări tehnice şi efectuarea operaŃiunilor bancare de punere în aplicare a diferitelor proiecte de investiŃii;

m) colectarea, prelucrarea, stocarea şi furnizarea informaŃiilor specifice de credit;

n) efectuarea altor operaŃiuni, în vederea sprijinirii producŃiei de bunuri şi de servicii destinate exportului şi a comerŃului exterior”.

În scopul protejării exportatorilor în cazul aprecierii monedei naŃionale în raport cu moneda unică europeană sau cu dolarul american, Banca de Export – Import a României – EXIMBANK, a lansat o asigurare împotriva riscului valutar. Prin această asigurare, EXIMBANK se angajează să plătească exportatorului care solicită o asigurare împotriva riscului valutar, diferenŃa dintre cursul de schimb valabil la data depunerii solicitării şi cel valabil la data încasării creanŃelor la export

Pentru a putea beneficia de o astfel de despăgubire aprecierea monedei

naŃionale trebuie să fie de cel puŃin 2% iar despăgubirea nu poate depăşi

echivalentul în lei a 15% din suma asigurată.

De asemenea, o altă condiŃie, este ca firmele în cauză, să desfăşoare activităŃi de export de cel puŃin un an şi să nu se afle în litigiu, în calitate de pârât, cu instituŃiile statului.

2.3. Asigurări de garanŃi Asigurările de cauŃiune garantează plata unor despăgubiri materiale sau

îndeplinirea unor obligaŃii contractuale, în condiŃiile în care debitorul principal nu îşi onorează anumite obligaŃii contractuale într-un anumit interval de timp.

În general, asigurările de cauŃiune sunt grupate în două categorii: – asigurări de cauŃiune contractuale; – asigurări de cauŃiune necontractuale. Asigurările de cauŃiune contractuale includ: a) garanŃiile pentru licitaŃii, care îl asigură pe beneficiar de faptul că cei

care licitează vor încheia contractul pentru care au licitat, la preŃul propus şi vor pune la dispoziŃia beneficiarului garanŃiile de bună execuŃie a contractului şi de plată a datoriilor către subantreprenori;

b) garanŃiile pentru buna execuŃie a contractului, care despăgubesc creditorul pentru daunele cauzate ca urmare a neîndeplinirii obligaŃiilor de către debitor, conform termenilor şi condiŃiilor din contractul de bază;

c) garanŃiile pentru efectuarea plăŃilor, care se referă la plăŃile pe care garantul va trebui să le efectueze unor subantreprenori sau furnizori pentru remunerararea forŃei de muncă sau livrarea unor produse, în cazul în care antreprenorul principal al construcŃiei refuză să efectueze aceste plăŃi;

d) garanŃiile de restituire a avansului, ce pot fi solicitate pentru a garanta restituirea de către debitor a sumelor pe care creditorul le-a plătit sub formă de avans pentru prestarea unor servicii sau livrarea unor produse; pot fi solicitate împreună cu garanŃia de livrare a produselor sau cu garanŃia de bună execuŃie a contractului;

e) garanŃiile pentru asigurarea serviciilor de întreŃinere, ce pot fi solicitate în completarea proiectului de construcŃie, pentru asigurarea protecŃiei în cazul unei execuŃii defectuoase sau al utilizării unor materiale necorespunzătoare.

Asigurările de cauŃiune contractuale reprezintă cea mai utilizată formă de garanŃie, având însă şi cel mai mare potenŃial de risc.

GaranŃii contractuale pentru construcŃii. În domeniul construcŃiilor, cauŃiunea contractuală are rolul de a oferi protecŃie beneficiarului unei lucrări, în cazul unor eventuale daune generate de antreprenori prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaŃiilor contractuale.

Prin acest tip de garanŃie, obligaŃia asumată este o obligaŃie solidară, a garantului şi a antreprenorului, de a respecta obligaŃiile antreprenorului, în conformitate cu termenii, condiŃiile şi specificaŃiile contractului, la termenul şi preŃul prestabilit. În caz contrar, beneficiarul lucrării va primi despăgubiri pentru a-şi putea finaliza proiectul, însă în limita sumei asigurate de garanŃie.

GaranŃiile contractuale pentru construcŃii îi asigură pe creditori că obligaŃiile contractuale vor fi îndeplinite la timp şi că vor fi plătite facturile

pentru materiale şi forŃă de muncă. În plus, creditorii se bazează şi pe evaluările asupra clienŃilor, realizate de garant în vederea subscrierii asigurărilor de garanŃii.

În general, garanŃiile contractuale acoperă riscul neîndeplinirii unor obligaŃii ce rezultă dintr-un contract scris. De exemplu, contractele care stau la baza încheierii unei asigurări de cauŃiune pot fi încheiate pentru construcŃia unei clădiri, livrarea corespondenŃei, funcŃionarea eficientă a sistemului de electricitate sau furnizarea de combustibil pentru municipalitate.

Un tip de garanŃie contractuală care este solicitat atât în sectorul public, cât şi în cel privat îl reprezintă garanŃia de livrare a produselor sau serviciilor. Astfel, în cazul în care furnizorul nu îşi respectă obligaŃiile, garantul (societatea de asigurări) îl va despăgubi pe cumpărătorul – creditor pentru dauna înregistrată.

Asigurările de cauŃiune necontractuale se referă la orice altă situaŃie în care se garantează îndeplinirea unor obligaŃii, foarte puŃine dintre acestea fiind de natură contractuală.

În categoria asigurărilor de cauŃiune necontractuale sunt incluse: a) garanŃiile pentru obŃinerea de autorizaŃii; cea mai importantă funcŃie a

cauŃiunilor pentru autorizaŃii o reprezintă protecŃia oferită publicului şi organis-melor guvernamentale; aceste garanŃii vin în completarea reglementărilor legisla-tive prin care este protejată sănătatea şi siguranŃa publică, oferind despăgubiri în cazul abuzurilor în folosirea autorizaŃiilor; de asemenea, se poate despăgubi şi neplata taxelor datorate organelor de stat sau locale de către deŃinătorii autoriza-Ńiilor; abuzurile se referă fie la executarea ilegală a unui act legal, fie la executarea unui act ilegal;

b) garanŃiile judecătoreşti, se împart în: – garanŃii pentru părŃile implicate în proces; acestea sunt solicitate

părŃilor implicate într-un proces şi care doresc obŃinerea unor despăgubiri, în condiŃiile în care legea prevede existenŃa garanŃiilor pentru a se putea derula procesul; aceste garanŃii protejează pe deŃinător împotriva unor eventuale daune suferite ca urmare a unei decizii judecătoreşti favorabile celeilalte părŃi implicate în proces; în funcŃie de poziŃia fiecărei părŃi într-un proces, garanŃiile se grupează în garanŃii pentru reclamant şi garanŃii pentru pârât;

– garanŃii pentru custode; acestea sunt destinate protejării persoanelor care un interes financiar faŃă de o anumită proprietate, în situaŃia în care custodele acesteia produce eventuale pagube ca urmare a necinstei sau incompetenŃei în administrarea bunurilor. Custodele este acea persoană de mare încredere, desem-nată să administreze averea unei alte persoane care nu este în măsură să o facă.

– garanŃii diverse; unele dintre acestea sunt impuse prin lege, altele prin decizii ale organelor locale, iar altele sunt cerute de persoane fizice, persoane juridice asociaŃii sau fundaŃii.

2.4 Asigurările de fidelitate

Asigurarea de fidelitate reprezintă asigurarea drepturilor sau intereselor patrimoniale şi de aceea sunt încadrate în categoria asigurărilor patrimoniale. Aceste asigurări au ca scop acordarea protecŃiei unei societăŃi în calitate de asigurat împotriva unor prejudicii produse activelor sale ca urmare a actelor necinstite sau frauduloase ale personalului său care administrează o parte a acestora, indiferent dacă ei au acŃionat singuri sau împreună cu alte persoane. GaranŃia de fidelitate are ca scop compensarea unui angajator pentru pierderile cauzate de necinstea angajaŃilor (casieri, vânzători, etc.). Astfel, se despăgubesc sumele de bani sustrase, mărfurile distruse sau deteriorate de angajaŃii asiguratului.

Prin această asigurare se despăgubesc numai daunele propriu-zise, nu şi pierderile de consecinŃă sau costurile efectuate de asigurat pentru determinarea nivelului pierderii propriu-zise.

PoliŃele de asigurare se pot emite individual, pentru fiecare persoană în parte, pentru anumite posturi sau pot fi generale, adică pentru toŃi angajaŃii unei societăŃi, de obicei cu sumele până la care se asigură fiecare dintre ei. În acest ultim caz, înlocuirea unuia dintre angajaŃii incluşi în contract trebuie imediat notificată asigurătorului.

Pentru încheierea asigurării, angajaŃii completează cererea de asigurare, la care vor ataşa şi o cerere specială individuală, în care se solicită informaŃii privind: datele personale de stare civilă, proprietăŃile deŃinute în posesie, salariul, locul de muncă anterior, situaŃia financiari (datorii, falimente, asigurări de viaŃă, etc.).

Din partea angajatorului mai sunt necesare detalii privind modul de recru-tare şi selecŃie a personalului, referinŃe folosite pentru recrutare şi verificarea acestora.

PoliŃele generale sunt des folosite pentru asigurarea instituŃiilor financiare (bănci comerciale, intermediari financiari, uniuni de credit, etc.) dar şi pentru com-panii din alte domenii care ar putea fi prejudiciate în acest mod. În unele instituŃii financiare, garanŃiile de fidelitate sunt obligatorii pentru asigurarea împotriva riscurilor de fraudă şi necinstea angajaŃilor, furtului în timpul transportului, înşelăciunii, bancnotelor false, sau chiar răpirilor.

În ultimii ani daunele cele mai mari plătite de asigurătorii de fidelitate, au fost determinate de fraude la sistemele electronice, furtul prin computere şi Internet.

SecȘiunea a-3-a Asigurările maritime şi fluviale 3.1 ConsideraȘii generale,noȘiunea de avarie Prin natura lor, expediŃiile maritime de mărfuri au fost şi continuă să fie

supuse unor riscuri foarte mari. Înainte de a fi existat sistemul asigurărilor, daunele cauzate de riscurile maritime erau suportate în totalitate de către proprietarii mărfurilor. În prezent sunt însă puŃini comercianŃi care îşi pot permite să preia asupra lor riscurile implicate de transportul mărfurilor în trafic internaŃional. Scopul asigurărilor maritime este tocmai de a proteja atât pe exportatori, cât şi pe importatori împotriva pierderilor financiare rezultate din producerea diferitelor riscuri ce pot apărea în timpul transportului naval de mărfuri.

În plan internaŃional, asigurarea maritimă este considerată ca fiind asigurarea navelor şi a încărcăturii acestora, prin navă înŃelegându-se orice tip de ambarcaŃiune care este utilizată la transportul mărfurilor pe apă.

Ca ramură a asigurărilor de bunuri, asigurările maritime şi fluviale, au rolul de a asigura protecŃie pentru: nave şi celelalte ambarcaŃiuni, încărcăturile acestora şi instalaŃiile folosite în porturi. În timpul operaŃiunilor de încărcare, descărcare, trasbordare şi transport, precum şi în timpul staŃionărilor intermediare, există riscul producerii unor pagube generate de: uragan, incendiu, furtună, explozii la bordul navei, naufragiu, eşuare, ciocnire între două nave (abordaj) şi ciocnirea navei cu un corp fix sau plutitor, altul decât o navă (coliziune). Aceste evenimente sunt provocate de cauze independente de voinŃa oamenilor, respectiv de forŃa majoră. Însă, pot apărea pagube la navă şi încărcătură din cauza neglijenŃei echipajului navei sau ca urmare a fraudelor săvârşite de comandant sau de echipaj, precum şi alte acte ilegale comise fără încuviinŃarea armatorului. În sfârşit, pot surveni pagube provocate de persoane străine de nava respectivă. Pagubele înregistrate în urma producerii unor astfel de evenimente sunt denumite avarii.

În cazul transportului pe apă (oceane, mări, fluvii etc.), o cheltuială sau o pagubă este considerată ca fiind avarie, numai dacă a avut o cauză excepŃională care s-a produs în timpul navigaŃiei sau în timpul operaŃiunilor de încărcare sau descărcare. Dacă aceste cheltuieli sau pagube apar ca o consecinŃă normală a navigaŃiei, adică sunt rezultatul exploatării normale a navei, atunci, acestea nu constituie avarii.

Stabilirea caracterului avariei prezintă importanŃă, deoarece decontarea pagubelor diferă în funcŃie de natura avariei.

După sfera lor de întindere, avariile se clasifică în: – avarii totale;

– avarii parŃiale. a. Avaria totală reprezintă pierderea sau distrugerea totală a bunurilor ca

urmare a unor calamităŃi sau accidente. Pierderea totală poate fi: – pierdere totală reală, (atunci când, practic, bunurile nu mai există)

considerată atunci când o navă este dispărută, complet distrusă sau atât de avariată încât costul unei eventuale reparaŃii ar depăşi valoarea comercială a navei;

– pierdere totală prezumată, este considerată atunci când nava există şi poate fi salvată şi reparată, dar implică cheltuieli extrem de mari, care ar depăşi valoarea asigurată a navei. În practica asigurărilor maritime, pierderea totală prezumată se determină în funcŃie de următoarele constatări:

a) nava este abandonată în mod deliberat datorită faptului că pierderea ei totală reală apare ca fiind inevitabilă;

b) nava nu poate fi salvată de la o pierdere totală reală fără o cheltuială care ar depăşi valoarea ei comercială;

c) nava este atât de avariată încât costul reparaŃiilor ar depăşi valoarea ce ar avea-o după reparaŃie sau valoarea asigurată.

Atunci când bunurile mai există, dar avaria este atât de mare încât repararea, respectiv recondiŃionarea, nu mai este oportună din punct de vedere economic, se consideră la nave ca fiind o pierdere totală constructivă. De exemplu, dacă la o navă gradul de avariere depăşeşte 75%, atunci se consideră că aceasta este o pierdere totală constructivă.

În transportul maritim, este considerată ca fiind avarie totală cazul scufundării unei nave sau al aruncării în mare a încărcăturii.

b. Avaria parŃială are loc în următoarele cazuri: – deteriorarea unor instalaŃii de pe navă; – luarea de valuri a unor obiecte aflate la bord; – deteriorarea unei părŃi din încărcătură în urma pătrunderii apei de mare

în cală sau a izbucnirii unui incendiu pe navă, etc. În noŃiunea de avarie, sunt incluse şi cheltuielile efectuate pentru salvarea

navei şi a încărcăturii. Aşadar, se disting: – avarii – pagube (pierderi); – avarii – cheltuieli. Ca exemple de avarii pagube sunt: eşuarea voluntară a navei decisă de

către comandant, pentru salvarea încărcăturii sau, dacă avem în vedere încărcătura, aruncarea în mare a unei părŃi din încărcătură, pentru ca nava să-şi poată continua drumul.

Avariile-cheltuieli sunt reprezentate de cheltuielile de remorcaj, de dezeşuare etc.

După modul cum sunt suportate, avariile specifice transportului maritim se împart în:

– avarii comune (generale); – avarii particulare (simple). Avaria comună sau generală se caracterizează prin aceea că paguba

reprezintă un sacrificiu sau o cheltuială excepŃională efectuată de comandantul navei, în mod intenŃionat şi raŃional, pentru salvarea de la pericolul care ameninŃă interesele comune tuturor celor ce participă la expediŃia maritimă.

Pierderea suferită va fi considerată avarie comună numai dacă este rezultatul direct al măsurilor luate de comandant şi nu al unor factori independenŃi de voinŃa acestuia. Totodată, măsurile întreprinse de comandant trebuie să fie cât mai raŃionale cu putinŃă şi pe deplin justificate. De aceea, cheltuielile antrenate se decontează numai în condiŃiile adoptării soluŃiei celei mai raŃionale.

De regulă, actul de avarie comună trebuie săvârşit de către comandantul navei sau de către înlocuitorul său legal. În eventualitatea în care pericolul este iminent, fapt ce impune o intervenŃie imediată pentru salvarea comună, acŃiunea de avarie comună poate fi săvârşită şi de către oricare altă persoană, chiar străină de echipajul navei respective.

Estimarea pagubelor (sacrificiilor) şi a cheltuielilor admise în avaria comună, precum şi repartizarea acestora între părŃile interesate se efectuează de către specialişti, experŃi în materie, numiŃi dispaşori. Documentul de lichidare a avariei comune, întocmit de aceşti experŃi, se numeşte dispaşă.

Avaria comună se mai numeşte şi generală, întrucât este suportată în egală măsură de către navă, încărcătură şi navlu. Aceasta înseamnă că suportarea avariei comune se face în mod proporŃional cu cuantumul valorilor salvate.

Prin navlu se înŃelege tariful pentru transportul maritim sau fluvial de mărfuri, fiind compus din costul transportului pe apă şi din profitul net.

Navlul reprezintă suma de bani pe care armatorul o încasează de la navlositor, în schimbul transportării mărfurilor pe baza contractului de transport. Stabilirea navlului se face în funcŃie de timpul pentru care nava este pusă la dispoziŃia navlositorului, numărul voiajelor, greutatea mărfii, etc.

Pentru ca o pagubă sau o cheltuială să fie considerată avarie comună, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiŃii:

a) paguba (sacrificiul) sau cheltuiala extraordinară să fie rezultatul unei acŃiuni întreprinse cu intenŃie de către comandant, iar măsura luată să fie raŃională;

b) acŃiunea să aibă ca scop salvarea de la o primejdie comună a navei, a încărcăturii acesteia, precum şi a navlului (atunci când este cazul); sacrificiul să fie neapărat necesar, prin el urmărindu-se salvarea de la pericol a proprietăŃii aflate în primejdie;

c) acŃiunea să aibă loc într-o situaŃie excepŃională şi nu în condiŃii normale de navigabilitate;

d) sacrificiul să fie real, respectiv să nu fie aruncate peste bord obiecte considerate ca pierdute şi lipsite de valoare;

e) sacrificarea voluntară a unei părŃi din averea aflată în pericol, cheltuielile de salvare, precum şi toate cheltuielile care intră în avaria comună, se suportă atât de bunurile salvate, cât şi de cele sacrificate, în mod proporŃional cu valoarea lor netă, la data şi la locul unde expediŃia maritimă s-a încheiat.

Dacă avem în vedere caracterul conştient, deliberat al măsurii luate, pierderea suferită este considerată ca fiind avarie comună numai dacă ea este rezultatul direct al măsurilor luate de către comandantul navei şi nu al unor factori independenŃi de voinŃa acestuia. De exemplu, dacă o navă luată de furtună este împinsă în mod inevitabil către stânci, unde în mod evident va eşua, atunci acŃiunea comandantului de a eşua nava într-o poziŃie mai favorabilă (să zicem, într-un loc nisipos), nu va fi considerată o acŃiune de avarie comună. Însă, cheltuielile ulterioare de dezeşuare a navei, vor fi acceptate ca avarie comună.

Măsura luată de către comandantul navei, trebuie să fie nu numai intenŃionată, dar şi raŃională (chibzuită). De exemplu, dacă în timpul fluxului o navă eşuează, iar comandantul, în loc să aştepte refluxul, încearcă să readucă nava pe linia de plutire,, forŃând maşinile sau aruncând peste bord o parte din încărcătură sau din inventarul navei, aceste măsuri sunt considerate nechibzuite, iar pierderea suferită de pe urma lor nu va fi considerată avarie comună.

Caracterul excepŃional al daunelor suportate în timpul navigaŃiei, poate fi înŃeles de următorul exemplu.

La plecarea din portul de origine sau din portul în care începe călătoria la întoarcere, nava este obligată să se aprovizioneze cu combustibil pentru a efectua transportul până la destinaŃie. Totodată, nava trebuie să dispună de combustibil de rezervă, pentru situaŃii neprevăzute. Dacă pe parcursul itinerariului, nava a suferit o coliziune, care o pune în imposibilitatea de a continua călătoria, sau vremea a devenit potrivnică navigaŃiei, căpitanul, fie va schimba ruta, fie va adăposti nava într-un port, până va trece pericolul. Cheltuielile antrenate de schimbarea rutei sau de staŃionare sunt decontate numai în condiŃiile adoptării soluŃiei celei mai raŃionale.

Dacă de exemplu, pentru a evita o coliziune cu gheŃari sau pentru a ieşi dintr-o zonă cu uragan, comandantul a schimbat ruta,, iar pe parcurs s-a epuizat combustibilul, fiind nevoit să folosească drept combustibil o parte din mobilierul navei sau din încărcătură, în acest caz, se va deconta ca avarie comună numai partea de combustibil care-i lipsea intervenită pe parcurs.

La luarea unor astfel de măsuri, trebuie să se demonstreze că acestea sunt în interesul navei, încărcăturii şi navlului.

Dacă de exemplu, s-a întreprins una dintre aceste măsuri, înainte ca nava să fi fost încărcată, cheltuielile antrenate vor fi decontate ca avarie particulară, întrucât nu au fost întreprinse în interesul comun al celor trei factori, ci numai în interesul navei.

Exemple de avarie comună: - În urma unei coliziuni sau a unui abordaj, o navă a suferit o spărtură,

prin care apa a pătruns în cală. Pentru a evita un naufragiu, comandantul solicită ajutorul unei alte nave aflate în zonă, pentru a remorca nava avariată până la primul port, pentru reparaŃii. Suma datorată navei salvatoare va fi decontată ca avarie comună, deoarece este considerată ca fiind cheltuială de salvare a navei, a navlului şi a încărcăturii. În absenŃa unei asemenea posibilităŃi, comandantul poate ordona aşezarea pe uscat a navei aflate în pericol, iar pierderile suferite de pe urma măsurii respective, vor fi considerate ca fiind avarie comună.

- Paguba suferită în urma măsurilor întreprinse de localizare a incendiului izbucnit la bordul unei nave şi de stingere a acestuia va fi decontată ca avarie comună, în timp ce paguba suferită prin distrugerea de către incendiu a unei părŃi a navei şi a încărcăturii va fi decontată ca avarie particulară.

Cu titlu de cheltuieli ce intră în avaria comună, pot fi: – cheltuielile portuare efectuate în portul de refugiu (piloŃi, remorchere,

barcagii, taxe portuare, descărcare, reîncărcare, pază etc.); – reparaŃiile la navă, având caracter temporar sau definitiv, efectuate în

portul de refugiu; – cheltuielile de dispaşă; – întreŃinerea echipajului şi combustibilul consumat;

– hotărârea judecătorească de salvare; taxa de cauŃiune şi costurile legale etc.; – remorcarea până la al doilea port de refugiu sau până la destinaŃie;

închirierea pompelor pentru voiaj etc.; – cheltuielile de avarie comună suportate în orice port, înainte de a ajunge

la destinaŃia finală; – salariile şi retribuŃia aferentă orelor suplimentare cuvenite echipajului

navei; – costul asigurării. Nu pot fi asigurate cu titlu de cheltuieli ce intră în avaria comună: – pretenŃiile pentru sacrificii şi daune la cargo şi navlul aferent; – reparaŃiile la nava deplasată în altă parte decât destinaŃia iniŃială; – orice altă cheltuială suportată la destinaŃie; – întreŃinerea echipajului şi combustibilul consumat care nu a fost înlocuit

în cursul voiajului; – comisioanele şi dobânzile. Stabilirea avariei dacă este comună sau particulară prezintă importanŃă

deoarece decontarea pagubelor se efectuează în funcŃie de natura avariei. În afară riscurilor obişnuite cuprinse în asigurare, care pot provoca

pierderea navei sau a încărcăturii, există riscuri a căror cuprindere în asigurare necesită o primă suplimentară. În această situaŃie se află pierderile provocate de confiscarea mărfurilor sau a navei de către autorităŃile unui stat, război, conflicte sociale, acŃiuni de piraterie etc., precum şi acele pagube care nu au fost provocate de naufragiu sau de accidente petrecute în timpul transportului. Nu se

acordă despăgubiri în cazuri de furt, autoincendiere şi luarea de valuri a încărcăturii aflate pe punte. În afară de acestea, există riscuri neasigurabile, chiar şi cu o primă suplimentară. Din această categorie fac parte pierderile provocate de: natura mărfii (fermentare, râncezire), dol, neglijenŃă crasă a asiguratului sau a reprezentanŃilor săi, acŃiunea insectelor şi rozătoarelor, întârzieri în livrarea încărcăturii, scăderea preŃurilor, pierderi normale în timpul transportului (de exemplu, uscare sau evaporare) etc.

Regulile referitoare la avaria comună sunt cele recunoscute în unanimitate pe piaŃa internaŃională sub denumirea de „Regulile York – Anvers 1974”. Aceste reguli care completează legislaŃiile şi uzanŃele naŃionale (locale), se constituie într-un cod complet pentru determinarea unei avarii comune.

„Regulile York – Anvers 1974”, nu cuprind norme procedurale, nu stabilesc instanŃele competente şi atribuŃiile lor în această materie. De aceea, ceea ce nu este reglementat de aceste reguli se completează prin aplicarea legii locului (locus reget actum) unde se întocmeşte actul de avarie comună.

Avaria comună este reglementată în funcŃie de daunele provocate de evenimentele întâmplătoare care pot surveni în cursul unui transport maritim. De aceea, riscul de a contribui la avaria comună este şi el asigurabil.

În asigurări, o avarie comună se prezintă sub formă de „contribuŃie la avaria comună”. Spre deosebire de avariile particulare, care se despăgubesc indiferent de valoarea asigurată, contribuŃia la avaria comună nu se acoperă decât în proporŃie cu această valoare. De exemplu, dacă valoarea asigurată este egală sau superioară valorii contributive, asigurătorii despăgubesc contribuŃia în întregime.

Cota de contribuŃie la avaria comună este egală cu: masa creditoare/masa debitoare * 100

Masa creditoare este dată de suma cheltuielilor care intră în avaria comună.

Masa debitoare este reprezentată de suma valorilor rămase atât la navă, cât şi la încărcătură după producerea avariei comune.

ContribuŃia la acoperirea pagubelor şi a cheltuielilor efectuate în mod deliberat de către comandant, pentru salvarea atât a navei, cât şi a încărcăturii, este consemnată în documentul „obligaŃie/angajament de contribuŃie la avaria comună”. Acesta, se solicită de comandantul navei, înainte de preluarea mărfurilor şi prevede obligaŃia depunerii unei garanŃii de avarie comună, din care urmează să se acopere contribuŃia încărcăturii la avaria comună. De regulă, dacă obligaŃia de contribuŃie este semnată şi de asigurătorul încărcăturii, armatorul renunŃă la solicitarea garanŃiei.

Avaria comună se referă exclusiv la transportul maritim, nu şi la cel aerian sau pe uscat.

Avaria particulară, se caracterizează prin aceea că paguba materială este consecinŃa directă a forŃei majore (furtună, incendiu, eşuare etc.), a unei greşeli

de navigaŃie (abordaj, coliziune etc.), a viciilor proprii bunurilor respective (de exemplu, autoaprinderea).

Avaria particulară are un caracter accidental şi nu deliberat, fiind efectul unor riscuri produse independent de voinŃa oamenilor. Paguba materială adusă unor bunuri este consecinŃa directă a forŃei majore, a unei greşeli de navigaŃie sau a viciilor proprii bunurilor respective.

Avaria particulară reprezintă totalitatea pagubelor suferite, precum şi a cheltuielilor efectuate numai pentru navă sau numai pentru încărcătură. „Pagubele şi cheltuielile care se încadrează în avaria particulară privesc interesul uneia dintre părŃile care participă la expediŃia maritimă, adică fie numai interesul navei, fie numai cel al încărcăturii”.

Avaria particulară este suportată sau plătită în exclusivitate de către proprietarul care a suferit paguba sau a suportat cheltuiala. Totodată, se consideră avarie particulară şi paguba sau cheltuiala provocată din culpa unui terŃ, împotriva căruia se poate intenta acŃiune în justiŃie.

Spre deosebire de avaria comună, care rezultă dintr-un sacrificiu material sau dintr-o cheltuială efectuată pentru salvarea navei şi a încărcăturii, avaria particulară este consecinŃa unui caz fortuit (accidental, neaşteptat), de forŃă majoră (furtună, uragan, eşuare, etc.), a unei greşeli de navigaŃie (abordaj, coliziune etc.), a viciilor proprii bunurilor respective (degradare, autoaprindere etc.).

În cazul avariei particulare, dauna produsă se suportă fie de navă, fie de încărcătură, în funcŃie de bunul care a fost avariat sau pentru care s-au efectuat cheltuieli de salvare, ceea ce înseamnă că acestea privesc fie nava, fie încărcătura.

3.2 Asigurarea navelor maritime şi fluviale (CASCO)

Această formă de asigurare, denumită şi „Casco Maritim”, cuprinde navele comerciale, navele de pescuit navele colectoare, utilajele şi instalaŃiile plutitoare asimilate navelor, cum sunt: remorcherele, macaralele plutitoare, şalupele, şlepurile, precum şi alte ambarcaŃiuni civile.

Asigurarea navelor maritime şi fluviale se efectuează cu respectarea următoarelor reguli:

a) răspunderea asigurătorului pentru fiecare pagubă la navă se limitează la suma asigurată;

b) asigurarea se poate încheia de unităŃi economice române şi străine precum şi de către persoane fizice;

c) pentru pagubele produse de nava asigurată altor nave, răspunderea asigurătorului se limiteaza la 3/4 din suma asigurată pe eveniment.

Asigurarea se poate încheia în una dintre următoarele condiŃii: a. „Pierdere totală” – acoperă pierderea totală a navei, cheltuielile de

salvare şi alte cheltuieli decurgând din aceasta.

b. „Pierdere totală şi avarii” – acoperă pierderea totală a navei, pierderile şi avariile la navă, contribuŃia la cheltuielile de avarie comună, precum şi cheltuielile de salvare.

c. „Pierdere totală şi avarie comună” – acoperă pierderea totală a navei, precum şi contribuŃia la cheltuielile de avarie comună şi salvare.

d. „Pierdere totală, avarie comună şi răspundere pentru coliziuni” – acoperă pierderea totală a navei, contribuŃia la cheltuielile de avarie comună şi de salvare, răspunderea pentru daunele rezultate din coliziunea navei asigurate cu alte nave, instalaŃii portuare sau alte obiecte fixe ori plutitoare şi cheltuielile decurgând din acestea.

e. „Pierderea totală, avarii şi răspundere pentru coliziuni” , oferă cea mai largă protecŃie asiguratului, acoperind: pierderea totală, pierderile şi avariile la navă, contribuŃia la cheltuielile de avarie comună şi salvare, răspunderea pentru daunele rezultate din coliziunea navei asigurate cu alte nave, instalaŃii portuare sau alte obiecte fixe ori plutitoare şi cheltuielile decurgând din acestea.

Asigurarea încheiată în una dintre aceste condiŃii poate fi extinsă pentru a acoperi: inventarul existent pe navă, cheltuielile de exploatarea navei, precum şi riscurile de război şi greve.

În baza asigurării încheiate în una din condiŃiile de mai sus, asigurătorul acordă despăgubiri pentru:

– cutremur de pământ, erupŃie vulcanică sau trăsnet; – incendiu, explozie; – piraterie, furt comis de către persoane din afara navei; – coliziune, abordaj; – accidente la încărcare, descărcare; – măsuri de prevenire sau de micşorare a pericolului, măsuri de salvare; – cheltuieli reprezentând contribuŃia la avaria comună etc. Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru: – uzura normală, defecte ascunse; – pagube produse de forŃarea gheŃii, cu excepŃia spărgătoarelor de gheaŃă; – pierderi de vieŃi omeneşti, daune corporale sau îmbolnăviri; – pagube indirecte, cum ar fi pierderea venitului pentru întârzierea

transportului, chiar dacă sunt ca urmare a unui risc cuprins în asigurare; – pierderi şi avarii la inventarul navei. Nava se asigură pentru suma asigurată declarată de asigurat şi agreată de

asigurător. Aceasta nu trebuie să fie inferioară valorii de înlocuire sau să depăşească valoarea din nou a unei nave similare la data încheierii asigurării. Pentru cazul de pierdere totală, la suma asigurată a navei, se poate asigura suplimentar până la 25% din valoarea navei, din considerentul că, potrivit conjuncturii pieŃei, valoarea navei poate creşte între timp.

Asigurarea „Casco Maritim” se poate încheia pentru o singură călătorie bine precizată sau pentru toate călătoriile pe care urmează să le efectueze nava,

într-o anumită perioadă de timp, de regulă, un an. În general, se foloseşte ultima variantă.

Constatarea şi determinarea daunei se efectuează de către comisarii de avarie, atunci când nava se află în străinătate şi de către agenŃii proprii, la înapoierea navei în Ńară. Împrejurările în care s-a produs dauna, rezultă din jurnalul de bord, în care sunt trecute cronologic toate situaŃiile în care s-a aflat nava în timpul voiajului. Pentru fiecare pagubă la navă răspunderea asigurătorului se limitează la suma asigurată.

În caz de pierdere totală reală sau constructivă, ori de dispariŃie a navei, drept despăgubire se plăteşte suma asigurată a acesteia, precum şi suma asigurată suplimentar. Se consideră pierdere totală constructivă a navei, atunci când costul repunerii navei în stare de folosinŃă depăşeşte mai mult de 3/4 din suma asigurată a acesteia.

Nava se consideră dispărută, dacă timp de 180 de zile de la ultima ştire primită de la aceasta, nu s-a mai obŃinut nici o informaŃie cu privire la existenŃa ei.

3.3. Asigurarea bunurilor care fac obiectul transportului maritim şi

fluvial (CARGO)

Asigurarea „CARGO Maritim”, cuprinde bunurile care fac obiectul

transportului extern şi se încheie pentru valoarea bunurilor respective, inclusiv cheltuieli de transport, cheltuieli vamale precum şi alte cheltuieli. Asigurarea „CARGO Maritim” vizează despăgubirea daunelor produse ca urmare directă a riscurilor întâmplătoare ale transportului. În funcŃie de aceasta, în practica internaŃională, se aplică condiŃiile de asigurare „A”, „B” şi „C”.

Asigurarea încheiată în condiŃia „A” acoperă, cu unele excepŃii, toate riscurile de pierdere şi avariere a bunului asigurat.

Asigurarea încheiată în condiŃia „B” acoperă, cu aceleaşi excepŃii de mai sus, pierderile şi avariile bunurilor asigurate, cauzate de:

– cutremur de pământ, erupŃie vulcanică sau trăsnet; – incendiu sau explozie; – coliziunea, eşuarea, scufundarea sau răsturnarea navei; – sacrificiul în avarie comună; – luarea de valuri, intrarea apei în navă; – descărcarea mărfii într-un port de refugiu. Asigurarea încheiată în condiŃia „C”, acoperă pierderile şi avariile la

bunurile asigurate, cauzate de: – incendiu sau explozie; – coliziunea, eşuarea, scufundarea, răsturnarea navei sau ambarcaŃiunii; – sacrificiul în avarie comună; – descărcarea mărfii într-un port de refugiu.

Pe lângă asigurarea impusă de una dintre condiŃiile „A”, „B” sau „C”, contractul de asigurare tip „CARGO” mai poate să prevadă suplimentar următoarele condiŃii: „riscuri de furt, jaf şi nelivrare”, „riscuri de depozitare”, „riscuri de război”, şi „riscuri de greve”. Cu toate acestea, asigurarea nu acoperă pierderile, avariile şi cheltuielile cauzate de:

– comportarea voit necorespunzătoare a asiguratului; – uzura normală; – pierderea normală de bunuri asigurate; – întârzieri, chiar dacă acestea sunt determinate de un risc asigurat;

– insolvabilitatea sau neîndeplinirea obligaŃiilor financiare de către

proprietari, administratori, navlositori sau operatori ai navei.

Suma asigurată cuprinde: – valoarea bunurilor trecută în factură sau, în lipsa acesteia valoarea de

piaŃă a bunurilor în momentul încheierii asigurării la locul de expediere; – costul transportului, al asigurării, precum şi alte costuri necuprinse în

valoarea facturii; – taxe şi cheltuieli vamale; – o supraasigurare de 10% din valoarea bunului pentru acoperirea acelor

cheltuieli care nu pot fi prevăzute la încheierea asigurării. Durata asigurării. Potrivit clauzelor internaŃionale, operează principiul

„duratei transportului de la depozit la depozit”. Aceasta înseamnă că mărfurile sunt asigurate din momentul în care au părăsit depozitul sau magazia din localitatea de expediŃie, menŃionată în contract şi continuă pe toată durata transportului, inclusiv a transbordărilor, până când sunt descărcate de pe navă în portul de destinaŃie. Rezultă că răspunderea asigurătorului începe în momentul în care bunul asigurat părăseşte depozitul indicat în contractul de asigurare, pentru a fi transportat şi încetează atunci când bunul transportat este livrat la depozitul destinatarului.

Locul asigurării este oriunde se află bunul asigurat, pe toată durata asigurării.

Asiguratul are obligaŃia să-l anunŃe pe asigurător ori de câte ori intervin elemente noi, necunoscute de asigurător în momentul încheierii asigurării, cum ar fi: schimbarea rutei, a locului de transbordare sau de destinaŃie, întârzieri în expe-dierea încărcăturii, încărcarea unor mărfuri pe puntea navei în loc de hambare etc.

Contractul este lovit de nulitate, în cazul în care asiguratul a ascuns o serie de elemente pe care, dacă le-ar fi cunoscut, asigurătorul nu ar fi acceptat asigurarea respectivă sau ar fi stabilit condiŃii de asigurare limitative.

Mărimea daunei se determină în funcŃie de următoarele elemente: – valoarea bunurilor distruse în întregime;

– volumul cheltuielilor ocazionate de recondiŃionarea bunurilor avariate parŃial;

– volumul cheltuielilor efectuate pentru salvarea bunurilor şi păstrarea celor rămase.

Din suma acestora se scad: – valoarea bunurilor recuperate şi care mai pot fi valorificate; – franşiza stabilită potrivit condiŃiilor de asigurare. Pentru acordarea despăgubirii, dauna trebuie să fie constatată, stabilindu-

se cauzele şi mărimea acesteia. Constatarea daunei se face de către „comisarul de avarie”, care întocmeşte un raport de expertiză denumit „certificat de avarie”. Acesta specifică atât detaliile transportului, cât şi cauza şi mărimea daunei.

PretenŃiile pentru despăgubire se emit pe baza documentului de constatare a daunei, iar dreptul de încasare a despăgubirii se obŃine pe baza prezentării documentului de transport denumit conosament, a facturii şi poliŃei de asigurare. Drepturile şi obligaŃiile menŃionate în poliŃa de asigurare pot fi transmise altei persoane prin andosare.

Prin poliŃa de asigurare „CARGO Maritim” sunt acoperite riscurile: – intrarea apei de mare în navă, în cală, în containere sau în alt loc de

depozitare; – eşuarea, scufundarea sau răsturnarea navei; – incendiu sau explozie; – aruncarea sau luarea de valuri peste bord. Asigurarea nu acoperă pierderile, avariile şi cheltuielile cauzate de: – comportarea voit necorespunzătoare a asiguratului; – uzura normală; – pierderea normală de bunuri asigurate; – întârzieri, chiar dacă acestea sunt determinate de un risc asigurat;

– insolvabilitatea sau neîndeplinirea obligaŃiilor financiare de către pro-prietari, administratori, navlositori sau operatori ai navei. SecȘiunea a-4-a. Asigurările de aviaŃie

4.1 Considera�ii generale Asigurările de aviaŃie reprezintă o categorie de asigurări strict

specializată, care se tranzacŃionează în mod preponderent pe pieŃele internaŃionale de asigurări, întrucât aviaŃia este un domeniu ce are un caracter internaŃional mult mai accentuat decât în cazul celorlalte tipuri de transport.

Asigurările de aviaŃie au apărut din nevoia de reglementare a acestui tip de transport, încă din primii ani ai apariŃiei aviaŃiei. De aceea, transporturile şi asigurările de aviaŃie fac obiectul unor tratate internaŃionale bilaterale sau multilaterale, care se referă în principal, la navigaŃia şi siguranŃa aeriană, precum şi la răspunderea operatorilor aerieni faŃă de terŃi.

Dat fiind caracterul internaŃional al asigurărilor şi reasigurărilor de aviaŃie, în acest domeniu, există o practică relativ uniformă, nefiind diferenŃe semnificative între subscrierea şi acoperirea oferită de diverşi asigurători.

4.2. Asigurarea aparatelor de zbor

Riscurile asigurate: navele aeriene aparŃinând companiilor de transport şi asociaŃiilor sportive care se asigură pentru:

– pierderea şi avarierea navei; – răspunderea faŃă de pasagerii sau bagajele acestora şi pentru mărfurile

transportate; – răspunderea civilă faŃă de terŃi. Despăgubiri:

În baza contractului de asigurare se acordă despăgubiri pentru: – pierderea fizică directă sau pierderea totală constructivă ori avarierea

navei în timpul zborului, rulării la sol şi al staŃionării la sol; – dispariŃia aeronavei; – avarii pricinuite aeronavei de măsurile de salvare; – cheltuielile făcute pentru salvarea şi conservarea aeronavelor; – cheltuielile de judecată şi arbitraj suportate de asigurat împreună cu

asigurătorul, în scopul formulării pretenŃiilor faŃă de terŃi. Pierderea fizică directă înseamnă distrugerea completă a aeronavei, fiind

imposibilă repunerea ei în stare de funcŃionare. Pierderea totală constructivă reprezintă avarierea gravă a aeronavei,

astfel încât cheltuielile implicate de operaŃiunile de salvare, de măsurile de limitare a pagubelor, de transport, de reparaŃii şi repunere în stare de folosire, depăşesc 75% din suma asigurată.

Cu privire la riscurile asigurate, se disting două categorii de asigurări: a. Toate riscurile, în timpul zborului, rulării la sol sau staŃionării la sol.

Aceasta este cea mai cuprinzătoare asigurare, oferind protecŃie împotriva oricărui risc, indiferent dacă avionul se află la sol sau în aer. În poliŃa de asigurare, timpul de zbor este considerat ca fiind perioada de timp în care avionul se află în aer, imediat după decolare. Se poate considera ca moment iniŃial, cel în care au fost pornite motoarele avionului pentru decolare, iar momentul final, este cel al opririi motoarelor după aterizarea avionului.

b. Toate riscurile în timpul staŃionării la sol. Această asigurare, preia riscurile care pot apărea la sol, atunci când avionul nu se află în mişcare sau atunci când se mişcă prin alte mijloace decât prin propria forŃă de propulsie (de exemplu, avionul este tractat sau împins de un vehicul atunci când este scos sau introdus în hangar).

Unele societăŃi de asigurare preferă condiŃia „Toate riscurile în afara timpului de zbor “.

În poliŃa de asigurare se menŃionează:

– tipul aparatului de zbor; – sistemul de propulsie; – echipamentul de bord pentru navigare şi transmisiuni radio. Excluderi: La asigurarea aeronavelor nu sunt acoperite: – pierderea suferită ca urmare a folosirii pistelor sau a terenurilor de

ateri-zare neautorizate, cu excepŃia cazurilor de forŃă majoră; – pierderi provocate de transportul de pasageri sau de mărfuri peste

numărul de locuri şi capacitatea de transport a aeronavelor; – pierderi provocate de acŃiunea intenŃionată a asiguratului; – pierderi suferite în perioada în care aeronava este folosită în scop ilegal

sau este utilizată în alt mod decât cel prevăzut în contractul de aeronavigabilitate;

– pierderi suferite în legătură cu transferul de interese al asiguratului pri-vind aeronava, fără existenŃa consimŃământului scris al asigurătorului;

– pierderi provocate de război, piraterie aeriană, greve şi alte pericole ase-mănătoare;

– pierderi produse din cauza zgomotului şi poluării. Privitor la excluderi, în contractul de asigurare, totodată se menŃionează: a. Uzura (deteriorarea treptată). PoliŃa de asigurare exclude pierderea sau

avarierea aparatului de zbor generate de uzura normală (deteriorare treptată), îngheŃ, defecŃiuni ascunse ale părŃilor mecanice şi electrice.

b. RoŃile şi parbrizele. În asigurare, roŃile sunt acoperite numai în cazuri de furt şi vandalism, precum şi alte evenimente care sunt prevăzute în contractul de asigurare. Societatea de asigurări nu va plăti pentru parbrizele care se sparg ca urmare a îngheŃării lor şi nici pentru explozia anvelopelor roŃilor ataşate trenului de aterizare. Totuşi, dacă în urma spargerii parbrizului se produce un accident soldat cu avarierea aparatului de zbor, societatea de asigurări va despăgubi pagubele produse, inclusiv parbrizul.

c. Deturnarea aeronavei. Asigurarea aeronavei nu acoperă cazul de deturnare sau furt al avionului de către o persoană care are un drept legal de utilizare, conform unui contract de închiriere, de vânzare condiŃionată, de vânzare în rate sau alte înŃelegeri legale.

d. Război, confiscare. Asigurarea aeronavei exclude orice pierdere sau avariere în caz de război declarat sau nedeclarat, de invazie, de rebeliune sau de capturare şi reŃinere de către un guvern.

Suma asigurată: Aeronavele se asigură la sumele declarate de asigurat şi agreate de către asigurător şi care nu trebuie să depăşească valoarea de înlocuire a aeronavei la data încheierii asigurării.

O persoană sau o companie care deŃine o poliŃă de asigurare şi obŃine un alt avion, beneficiază de continuarea asigurării, cu condiŃia să anunŃe această modificare, în termenul menŃionat de către societatea de asigurări. Astfel,

clauzele contractuale existente se extind şi asupra noului aparat de zbor. Însă, suma asigurată pentru noul aparat nu va depăşi valoarea reală a acestuia.

Despăgubiri:

În caz de pierdere fizică directă sau dispariŃie, asiguratul este despăgubit cu suma asigurată. În caz de pierdere totală constructivă, despăgubirile se acordă astfel:

– dacă aeronava poate fi reparată, despăgubirea este reprezentată de costurile necesare, din care se scade valoarea reperelor care pot fi întrebuinŃate sau valorificate;

– dacă aeronava nu poate fi reparată sau dacă reparaŃia nu este justificată, despăgubirea este reprezentată de suma asigurată, din care se scade valoarea reperelor care se pot valorifica.

La asigurarea pentru pierderea sau avarierea aeronavei, asiguratul este despăgubit cu întreaga sumă asigurată, în caz de pierdere fizică directă.

La asigurarea pentru pierderea sau avarierea unei aeronave, asigurătorul nu acordă despăgubiri în legătură cu:

– pierderile suferite în timpul în care aeronava se află în zbor, fără ca certificatul de aeronavigabilitate să fie valabil;

– cheltuielile efectuate de asigurat cu ocazia elaborării studiului tehnico-economic de repunere în funcŃiune a aeronavei.

Perioada asigurată: Asigurarea aeronavelor se poate încheia pentru:

– o perioadă determinată de timp; – pentru o călătorie determinată. Răspunderea asigurătorului:

În asigurarea pentru pierderea sau avarierea aeronavei, la asigurarea încheiată pentru o perioadă de timp, răspunderea asiguratorului începe şi încetează la date precise menŃionate în poliŃa de asigurare. La asigurările încheiate pentru o călătorie, răspunderea asiguratorului începe în momentul începerii operaŃiunilor de îmbarcare a călătorilor sau de încărcare a mărfurilor sau în momentul pornirii motoarelor, în cazul unei călătorii fără pasageri sau mărfuri şi încetează în momentul încheierii operaŃiunilor de debarcare sau descărcare a mărfurilor pe aeroportul de destinaŃie sau în momentul opririi motoarelor, în cazul călătoriilor fără pasageri sau mărfuri.

În evaluarea contractelor de asigurare trebuie să se Ńină seamă de specificul activităŃii pentru care este folosit aparatul de zbor şi de probabilitatea de risc pe care o implică activitatea respectivă.

Ca şi navele maritime, aparatele de zbor pot avea valori extrem de mari, fiind supuse riscurilor de daune generate de erori umane sau de condiŃii meteorologice nefavorabile.

Pentru evaluarea daunelor, se efectuează estimări în funcŃie de valoarea agreată sau Ńinând seama de valoarea reală.

Valoarea agreată reprezintă valoarea asupra căreia au căzut de comun acord cele două părŃi ale contractului de asigurare. Această valoare este menŃionată în poliŃa de asigurare, ca limită a daunelor ce pot fi acoperite prin asigurarea respectivă.

Estimarea pe baza valorii reale constă în faptul că de această dată, socie-tatea de asigurări nu mai este de acord ca limita de asigurare să fie reprezentată de valoarea reală a aparatului de zbor, ci de limita precizată în poliŃa de asigurare pentru fiecare risc în parte.

Şi în cazul producerii unei daune totale, despăgubirea depinde de metoda folosită pentru evaluare.

Dacă asigurarea este încheiată pe baza valorii agreate, atunci despăgubirea se va face până la limita agreată, indiferent de valoarea de piaŃă a aparatului de zbor la momentul producerii accidentului. Dacă asigurarea este încheiată pe baza valorii reale, atunci această valoare se stabileşte în momentul accidentului şi poate fi mai mică decât limita specificată în poliŃa de asigurare.

În cazul producerii unei daune parŃiale, se au în vedere situaŃiile: – situaŃia în care reparaŃiile sunt efectuate de către compania care are în

proprietate avionul asigurat; – situaŃia în care reparaŃiile sunt efectuate de către o altă companie. Dacă reparaŃiile sunt efectuate chiar de către asigurat, atunci societatea de

asigurări plăteşte pentru materialele folosite şi pentru salariile lucrătorilor, însă fără a lua în considerare orele suplimentare.

Dacă reparaŃiile sunt executate de către o altă companie, atunci se plăteşte costul efectiv al reparaŃiilor (excluzându-se orele suplimentare) şi cheltuielile de transport. În acest fel, se achită în întregime nota de plată a reparaŃiilor, mai puŃin franşiza şi orele suplimentare.

Atunci când costul reparaŃiilor depăşeşte valoarea aparatului de zbor, dauna se consideră pierdere totală constructivă. În anumite situaŃii, când se repară aparate de zbor vechi, pentru care nu există piese de schimb, costul reparaŃiilor depăşeşte valoarea aparatului de zbor. În general, poliŃele de asigurare conŃin clauza prin care nu se acordă despăgubiri care depăşesc valoarea pierderii totale a aceluiaşi aparat de zbor.

Cheltuielile cu reparaŃia aparatelor de zbor cu o anumită vechime sau ceva mai ieftine sunt practic imposibil de acoperit. Pentru a rezolva situaŃia, se aplică despăgubirea părŃilor componente, bazată pe valoarea relativă procentuală a componentelor respective. De exemplu, dacă repararea unui motor reprezintă 15% din costul total, atunci societatea de asigurări va plăti repararea lui cel mult 15% din valoarea totală asigurată pentru aparatul de zbor.

Dintre cheltuielile efectuate nu pot fi cuprinse în categoria cheltuielilor despăgubite în baza contractului de asigurare pentru pierderea sau avarierea

aeronavei, cheltuielile efectuate în scopul elaborării studiului tehnico-economic de repunere în funcŃiune a aeronavei avariate.

Franşiza aplicată la asigurarea aparatelor de zbor, are o valoare fixă pentru pagubele produse la sol şi o valoare procentuală pentru pagubele produse în zbor. Franşizele pentru aeronavele închiriate sunt mai mari decât pentru aparatele de zbor proprietate personală. Aparatele de zbor mari, cu mai multe motoare şi care folosesc piloŃi experimentaŃi, se asigură fără a aplică franşiza. ReparaŃiile la astfel de aeronave costă foarte mult şi nu s-ar obŃine avantaje semnificative, dacă s-ar introduce franşize deductibile în poliŃele de asigurare.

4.3. Asigurarea de răspundere civilă în aviaŃie

În baza asigurării aeronavelor pentru răspunderea legală faŃă de terŃi, asigurătorul acordă despăgubiri pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de despăgubiri şi cheltuieli de judecată, pentru:

– vătămarea corporală sau decesul pasagerilor, ca urmare a accidentării acestora la bordul navei sau în cursul operaŃiunilor de îmbarcare/debarcare;

– pierderea, avarierea sau distrugerea bagajelor, precum şi a bunurilor aflate asupra pasagerilor;

– pierderea, avarierea sau distrugerea mărfurilor transportate; – vătămarea corporală sau decesul persoanelor ori avarierea sau distru-

gerea bunurilor din afara aeronavelor, cu condiŃia ca acestea să fi fost cauzate, în mod direct, de aeronavă sau de obiectele desprinse sau căzute din aceasta.

Răspunderile se asigură la sumele declarate de asigurat pentru pasageri, pentru bagaje şi pentru mărfuri, în limitele prevăzute în legislaŃia din România, precum şi în convenŃiile internaŃionale cu care Ńara noastră este parte sau în acordurile încheiate între asigurat şi partenerii săi externi.

Asiguratul nu răspunde civil dacă accidentul a fost produs: – dintr-un caz de forŃă majoră; – din vina exclusivă a persoanei pagubite; – din culpa exclusivă a unei terŃe persoane. În cadrul transportului aerian, se practică următoarele tipuri de asigurări

de răspundere civilă: a. Asigurarea de răspundere civilă pentru vătămări corporale suferite de

alte persoane decât pasagerii. Acest tip de asigurare oferă protecŃie celui asigurat pentru răspunderea legală în cazul producerii unor vătămări corporale, îmbolnăviri, a stresului psihic sau decesului persoanelor aflate la bord, altele decât pasagerii. Acestea trebuie să fie rezultatul direct al accidentului aviatic pentru care sunt răspunzători proprietarii aparatului de zbor precum şi cei care îl exploatează şi întreŃin.

b. Asigurarea de răspundere civilă pentru vătămări corporale suferite de pasageri. Se aplică pentru prejudicii aduse pasagerilor în caz de accident în timpul decolării avionului, în timpul zborului şi în momentul aterizării.

c. Asigurarea de răspundere civilă pentru avarierea bunurilor. Avarierea bunurilor trebuie să fie cauzată de un accident aviatic, de deŃinerea în proprietate a unui aparat de zbor, de folosirea şi întreŃinerea lui.

Există însă şi excluderi. Dintre acestea cele mai importante sunt: – folosirea terenurilor de aterizare neautorizate, cu excepŃia cazurilor de

forŃă majoră; – vătămări corporale intenŃionate, cu excepŃia cazului în care se încearcă

prevenirea deturnării avionului. La asigurarea aeronavelor pentru răspundere legală faŃă de terŃi,

asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru pretenŃii de despăgubiri rezultate din daune morale. O dată cu asigurările de aviaŃie, se pot încheia şi unele asigurări complementare, cum ar fi, de exemplu, asigurarea medicală.

Pe plan internaŃional, răspunderea civilă a companiilor de navigaŃie aeriană este reglementată prin:

● ConvenŃia de la Varşovia (1929), completată cu Protocolul de la Haga (1955) – aplicabilă transportului de persoane, bagaje sau mărfuri;

● ConvenŃia de la Tokyo (1963) – se aplică infracŃiunilor penale sau actelor care pot compromite securitatea aeronavelor, a persoanelor sau bunurilor aflate la aeronave;

● ConvenŃia de la Roma (1953) – aplicată în cazul daunelor provocate terŃilor în afara aeronavei.

SecȘiunea a-5-a Asigurările la culturi vegetale şi la animale

5.1. Asigurarea culturilor agricole, pomicole şi viticole

ExperienŃa Ńărilor avansate a demonstrat că fără o dezvoltare puternică a asigurărilor agricole nu se poate realiza o agricultură modernă. InvestiŃiile necesare pentru cultivarea în condiŃii tehnologice intensive a pământului sunt prea importante pentru a nu fi luate în seamă riscurile de natură climaterică, a căror manifestare îi poate ruina pe întreprinzători. Agricultura continuă să se confrunte cu astfel de riscuri, care, în ultima perioadă de timp, au dobândit o frecvenŃă şi o intensitate de manifestare necunoscute anterior şi pe un orizont de timp îndelungat. În condiŃiile economiei de piaŃă, orice investiŃie este sub semnul riscului şi al incertitudinii. În agricultură, datorită duratei îndelungate a ciclului de producŃie şi a rotaŃiei lente a capitalului, rata profitului este mult mai redusă, comparativ cu alte domenii economice. De aceea se impune o reală protecŃie a investiŃiilor.

În cazul asigurărilor agricole, asiguratul poate fi persoana fizică sau juridică, care deŃine şi/sau exploatează (pe baza unor acte doveditoare acceptate conform legislaŃiei în vigoare) o suprafaŃă delimitată de teren, pe care s-a înfiinŃat o cultură agricolă.

De regulă, o cultură agricolă se asigură la nivelul întregii suprafeŃe deŃinute de către asigurat. În cazul creditării din mai multe surse, se specifică cesionarea despăgubirilor către creditori.

Începând cu anul agricol 2002/2003, asigurările agricole au beneficiat de efectele Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităŃi naturale în agricultură. Actualmente, nu mai există fenomen natural nociv pentru culturile agricole care să nu fie acoperit prin asigurare, agricultorul urmând să fie despăgubit, fie de către societatea de asigurări pentru riscurile „standard”, fie de către stat pentru fenomenele naturale de tip „catastrofic” (seceta excesivă, persistentă în timp şi care afectează terenurile neirigate, inundaŃiile provocate de revărsări de ape şi ruperi de baraje, ploile abundente şi de durată etc.).

În cazul culturilor agricole, persoanele fizice, asociaŃiile agricole, precum şi societăŃile comerciale din agricultură, pot încheia contracte de asigurare pentru culturi agricole, pomicole şi viticole. Pentru riscuri generale, pot fi asigurate:

– culturile de cereale; – plantele tehnice; – culturile de legume şi cartofi; – plantele medicinale şi aromatice; – culturile furajere; – rodul viilor, pomilor fructiferi şi hameiului. Asigurarea acoperă pagubele la valoarea producŃiei suferite prin pierderi

cantitative. La culturile de tutun asigurarea acoperă şi pierderile calitative provo-cate de grindină.

La culturile agricole însămânŃate, în caz de pagube produse de ploaie torenŃială, răspunderea asigurătorului începe din momentul ajungerii la maturitate a acestora.

2. La asigurarea culturilor agricole, societăŃile de asigurări nu acordă despăgubiri pentru pagubele produse de:

– îngheŃul târziu de primăvară; – diminuarea producŃiei din cauza nerespectării regulilor agrotehnice; – acumulări, băltiri de ape provenite din topirea zăpezii. Asigurarea se poate încheia oricând în timpul anului şi este valabilă

pentru anul agricol în curs sau pentru anul calendaristic, în funcŃie de opŃiunea părŃilor. Contractele pot fi încheiate pe perioade de un an sau pe perioade de trei ani. Astfel, la asigurarea pauşală a arabilului, contractul se încheie pe o perioadă de trei ani. În cazul asigurării obişnuite a culturilor agricole, pomicole şi viticole, contractul de asigurare se poate încheia fie pe o durată de un an, fie pe o durată de trei ani.

La asigurarea pauşală a terenului arabil, suma asigurată se stabileşte pe hectar. Dacă la producerea riscului asigurat se constată că suma asigurată a fost

stabilită la o valoare mai mare decât valoarea reală a unei culturi, despăgubirea va fi stabilită la nivelul pagubei reale şi nu la nivelul sumei asigurate.

La asigurarea obişnuită a culturilor agricole, suma asigurată se stabileşte de asigurat, în limitele agreate de asigurător. Acestea sunt diferenŃiate, în funcŃie de grupa tarifară în care se încadrează fiecare cultură.

În situaŃia în care suma asigurată la o anumită cultură, a fost stabilită la o valoare mai mică decât valoarea reală a acesteia, asigurătorul are obligaŃia să aco-pere numai acea parte din paguba înregistrată, care se înscrie în limitele sumei asigurate.

Prima tarifară la culturile agricole, pomicole şi viticole, se stabileşte de către asigurător, pe grupe tarifare şi pe categorii de judeŃe în funcŃie de specificul culturii, de gradul de sensibilitate al acesteia la factorii de risc asiguraŃi, de statistica daunelor înregistrate şi de felul asigurării.

La asigurarea pauşală a terenului arabil, suma asigurată, fiind fixă pe hectar, prima tarifară se stabileşte pe zone (indiferent de culturile agricole) şi de asemenea, în sume fixe pe hectarul de teren arabil cuprins în asigurare.

La asigurarea obişnuită a culturilor agricole, în cazul contractelor multianuale, asigurătorul practică un sistem de prime bazat pe principiul bonus – malus. Potrivit acestuia, în primul an de asigurare prima stabilită este integrală pentru cultura şi zona în cauză. Dacă la o poliŃă de asigurare asigurătorul nu a plătit despăgubiri timp de doi ani consecutivi, începând din cel de-al treilea an şi următorii, prima integrală se reduce cu câte o zecime. De exemplu, la un contract pe cinci ani, prima se poate reduce în ultimul an al contractului la 7/10. Dimpotrivă, dacă într-un an se înregistrează o daună ce trebuie despăgubită, prima pentru anul următor se majorează cu 1/10. În cazul daunelor repetate an de an, prima de asigurare poate ajunge la nivelul maxim de 14/10, faŃă de prima de bază. Ca urmare, în anii în care asiguratul a beneficiat de reduceri de primă, s-a înregistrat bonus, iar în cei în care a suportat majorări, s-a înregistrat malus.

La asigurarea pauşală a terenului arabil, în cazul în care asiguratul, în perioada contractului (de minimum trei ani), nu a înregistrat daune pentru care să primească despăgubiri, asigurătorul îi acordă o primă pentru lipsa de daune de 10 % din prima de bază pentru primul an liber de daune, de 20 % pentru cel de-al doilea an şi până la 30 % pentru cel de-al treilea an şi următorii (liberi de daune). Dimpotrivă, dacă într-un an în perioada contractului, asiguratul înregistrează o daună, sistemul de reducere de prime se anulează, iar prima datorată pentru anul următor se stabileşte la nivelul integral.

Despăgubirea se stabileşte în funcŃie de starea culturilor agricole şi a rodului pomilor şi viilor la momentul producerii riscului asigurat, precum şi în funcŃie de valoarea estimată a pagubei. Despăgubirea nu poate depăşi valoarea producŃiei probabile, cuantumul pagubei şi nici suma asigurată.

Prin cuantumul pagubei la culturile agricole se înŃelege suma cores-punzătoare gradului de distrugere la o valoare a producŃiei probabile la hectar. Aceasta se stabileşte în cazul pagubelor totale la culturile de pe terenuri care au

fost sau care urmează să fie reînsămânŃate sau replantate cu aceleaşi culturi sau cu altele, precum şi în cazul pagubelor parŃiale la culturi.

Valoarea producŃiei probabile la hectar corespunzătoare gradului de distrugere, se diminuează cu o cotă de 20%, care reprezintă cheltuielile medii de recoltare neefectuate. Valoarea producŃiei probabile la hectar se stabileşte prin înmulŃirea producŃiei medii (realizate la ha în ultimii trei ani cu recolte normale) cu suma maximă ce se poate obŃine pe kilogram.

La acordarea despăgubirilor se ia în considerare gradul de distrugere numai pentru pagubele aferente riscurilor asigurate. Constatarea şi evaluarea pagubelor se efectuează de către inspectorul de daună, în prezenŃa asiguratului sau a reprezen-tantului acestuia. Asigurarea intră în vigoare după 5 zile de la plata primei de asigurare şi încheierea contractului de asigurare.

Răspunderea asigurătorului începe după intrarea în vigoare a asigurării, la date diferite şi în funcŃie de momentul în care poate interveni paguba la bunul asigurat, astfel:

a) la culturile agricole însămânŃate, în caz de pagube produse de ploaie torenŃială (inclusiv efectele indirecte ale acesteia) şi de alunecare de teren – din momentul însămânŃării lor; în caz de pagube produse de îngheŃ, grindină, vânturi puternice şi incendiu – din momentul răsăririi lor;

b) la culturile agricole răsădite (plantate), în cazul pagubelor produse de toate riscurile cuprinse în asigurare – din momentul răsădirii lor.

c) pentru rodul pomilor, viilor şi hameiului, în cazul pagubelor produse de toate riscurile cuprinse în asigurare – din momentul înfloririi; la rodul viilor şi la hamei, cu un adaos de primă, pot fi acoperite de asigurător pagubele produse de toate riscurile asigurate de la apariŃia inflorescenŃei şi până la înflorire.

Răspunderea asigurătorului încetează din momentul începerii recoltării.

5.2. Asigurarea animalelor

Asigurătorul, primeşte în asigurare animale care aparŃin persoanelor fizice şi juridice, precum şi animale luate în îngrijire de către persoanele fizice şi juridice, pe bază de contracte încheiate. Sunt primite în asigurare numai acele animale care îndeplinesc condiŃiile de vârstă, greutate şi sănătate impuse de asigurător.

În general, sunt asigurate animalele care aparŃin persoanelor fizice şi juridice şi pentru sumele propuse de către asigurat. Nu pot fi asigurate: animalele aflate în posesia celor care nu respectă regulile sanitar-veterinare de îngrijire şi folosire a animalelor, animalele bolnave şi/sau cu infirmităŃi, precum şi cele care nu sunt supuse unei supravegheri permanente.

La animalele care aparŃin persoanelor fizice, suma asigurată nu poate depăşi valoarea de pe piaŃa locală a animalelor respective. În caz de daună, din despăgubiri asigurătorul deduce franşiza, stabilită procentual, în raport cu suma asigurată. De asemenea, la animalele de rasă comună care aparŃin persoanelor

juridice, suma asigurată nu poate depăşi valoarea de pe piaŃa locală a animalelor respective. Totodată la animalele care aparŃin persoanelor juridice şi sunt destinate sacrificării pentru consumul de carne, suma asigurată se stabileşte pe baza greutăŃii medii a animalelor şi a preŃului de achiziŃie a cărnii în viu, practicat de către societăŃile comerciale de industrializare a cărnii.

La animalele de reproducŃie, procurate din import şi la cele de rasă, de provenienŃă indigenă, asigurarea se încheie la valoarea de achiziŃie sau la cea de inventar. Animalele dintr-o gospodărie se primesc în asigurare la aceeaşi sumă de fiecare animal, din aceeaşi grupă de vârstă şi de rasă.

Despăgubirea se acordă în cazurile de mortalitate a animalelor, ca urmare a bolilor cauzate de epizootii, a accidentelor şi a sacrificărilor fortuite. Pagubele produse în urma sacrificării animalelor se acoperă de către asigurător, dacă această măsură s-a luat datorită dispoziŃiilor date de autorităŃile publice competente în vederea prevenirii şi combaterii epizootiilor, în urma unor boli incurabile la animal şi în cazul în care animalul a suferit un accident ce necesită sacrificarea imediată a acestuia.

La asigurarea animalelor, riscurile asigurate sunt: a) Riscuri generale: incendiu, trăsnet, explozie, cădere pe clădiri a unor

corpuri (cu excepŃia celor explozive), cutremur, inundaŃie, furtună, uragan, grindină, vandalism, terorism, greve şi tulburări civile (confirmate de poliŃie sau alte organe de cercetare), prăbuşirea/alunecarea de teren, greutatea zăpezii şi/sau gheŃii, avalanşă, urmările spargerii conductelor, izbirea de către vehicule (altele decât cele care aparŃin asiguratului), furt şi urmări ale furtului sau tentativei de furt (prin efracŃie şi/sau acte de tâlhărie, violenŃă sau ameninŃare săvârşite asupra proprietarilor, îngrijitorilor sau paznicilor, în condiŃiile prevăzute de Codul penal.

b) Accidente şi boli. Este luat în considerare şi accidentul care a provocat o îmbolnăvire ce a dus la moartea animalului în perioada asigurării.

În cazul sacrificării unui animal ca urmare a bătrâneŃii asociate cu diferite boli, se acordă despăgubiri numai dacă principala cauză a sacrificiului acestuia a fost o anumită boală.

În concluzie, la asigurările de animale, se acordă despăgubiri în cazul în care:

– animalele au pierit datorită unor accidente care au avut loc; – animalele au pierit datorită contractării unor boli infecŃioase. De menŃionat că, la asigurarea facultativă a animalelor se acordă despă-

gubiri numai atunci când principala cauză a pieirii animalelor a fost boala men-Ńionată.

Asiguratul primeşte despăgubiri: – în caz de daune totale, pentru moartea sau sacrificarea (fortuită) a

animalelor, fără recuperări, despăgubirile se acordă în limitele sumelor asigurate;

– în caz de daune parŃiale se acoperă pierderea netă în urma sacrificării şi/sau cheltuielile efectuate pentru reabilitare veterinară sau recuperare, pe bază de acte doveditoare.

La asigurările de animale nu se acordă despăgubiri în cazurile în care: – animalele au pierit datorită unei furajări insuficiente; – animalele au fost sacrificate din motive de ordin gospodăresc; – animalele au fost sacrificate datorită lipsei de productivitate. Despăgubirea de asigurare nu poate depăşi suma la care s-a încheiat

asigurarea, nici cuantumul pagubei şi nici valoarea animalului în momentul producerii riscului asigurat.

Prin cuantumul pagubei se înŃelege valoarea animalului pentru care se acordă despăgubiri, din care s-a scăzut valoarea recuperărilor.

Stabilirea valorii animalului are loc în funcŃie de: – valoarea la data producerii riscului asigurat, pe piaŃa locală, a unui

animal sănătos din aceeaşi specie, rasă, sex, vârstă, stare de întreŃinere şi productivitate;

– valoarea stabilită în funcŃie de greutatea brută în viu şi de preŃurile de contractare practicate.

La stabilirea cuantumului pagubei se Ńine seama şi de valoarea recu-perărilor provenite din valorificarea cărnii, pielii, lânii, etc. Cheltuielile suportate de asigurat pentru prevenirea sau micşorarea pagubei (plata medicului veterinar, medicamente etc.) nu se iau în considerare la calcularea despăgubirilor.

Primele de asigurare anuale sunt stabilite de asigurător în cote procentuale aplicate la sumele asigurate în funcŃie de specie, rasă şi grupa de vârstă.

Răspunderea asigurătorului începe la un interval de cinci zile de la încheierea contractului de asigurare şi plata primelor aferente şi încetează la ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care s-a încheiat asigurarea.

În afară asigurării obişnuite a animalelor, la care ne-am referit până acum, se practică asigurarea facultativă globală a animalelor la efectivele mari de animale deŃinute de către societăŃile comerciale cu profil agricol şi care deŃin sectoare de creştere a animalelor. Asigurarea facultativă globală se încheie fără termen şi include toate animalele din aceeaşi specie, care au împlinit vârste de cuprindere în asigurare. Primele de asigurare sunt fixe, stabilite pe specii de animale şi grupe de vârstă şi se achită trimestrial, pe cap de animal, în funcŃie de numărul animalelor existente la sfârşitul trimestrului precedent celui în care se face calcularea primelor. Având în vedere faptul că despăgubirile se acordă în limita sumelor asigurate, Ńinând seama de rasa, sexul şi vârsta animalului la data producerii evenimentului asigurat, pentru aceeaşi specie de animale nu pot fi valabile, în acelaşi timp, atât asigurarea obişnuită, cât şi cea globală.

CURSUL XII PATTICULARITĂȘILE LEGALE ALE ASIGURĂRILOR DE BUNURI ȘI RĂSPUNDERE CIVILĂ

SecȘiunea a-1-a ParticularităȘile legale ale asigurărilor de bunuri

1.1Caracterizare generală

Asigurările de bunuri au ca obiect de activitate „diferitele valori materiale

aparŃinând persoanelor fizice sau juridice, care pot fi supuse acŃiunii unor

fenomene naturale sau accidentelor”. De regulă, face obiectul activităŃii

societăŃilor de asigurări, protecŃia prin asigurare a următoarelor bunuri: clădiri şi

alte construcŃii, bunuri casnice, active fixe şi circulante, autovehicule, nave

maritime şi fluviale, aeronave, culturi agricole, animale domestice etc.

La asigurarea bunurilor, asigurătorul are obligaŃia ca în cazul producerii riscului asigurat să plătească asiguratului sau beneficiarului desemnat de către acesta, sau altor persoane în drept, o despăgubire, cu condiŃia ca asiguratul să aibă un interes patrimonial cu privire la bunul asigurat. În consecinŃă, interesul patri-monial este reprezentat de bunurile asigurate, respectiv de dauna efectivă evalua-bilă în bani pe care o poate suferi asiguratul în cazul pierderii sau degradării bunului.

La asigurarea de bunuri, în afară de proprietar, pot avea interes: uzufructuarul, creditorul cu garanŃii reale, depozitarul şi persoanele din familia proprietarului. Depozitarul unui bun poate încheia un contract de asigurare având ca obiect bunul respectiv în limita interesului propriu.

În scopul prevenirii producerii riscului asigurat, asiguratul este obligat să întreŃină bunul asigurat în bune condiŃii, iar asigurătorul are dreptul să verifice modul în care bunul asigurat este întreŃinut.

La asigurările de bunuri, suma asigurată trebuie să fie mai mică sau cel mult egală cu valoarea reală a bunului asigurat.

Astfel, suma de bani pe care asigurătorul o datorează asiguratului pentru acoperirea pagubei produsă de riscul asigurat, respectiv despăgubirea, aceasta poate fi (în limita sumei asigurate) egală sau mai mică decât paguba.

Potrivit cu împrejurările, la producerea riscului, în cazurile prevăzute în condiŃiile de asigurare, asiguratul este obligat să ia, pe seama asigurătorului şi în cadrul sumei la care s-a făcut asigurarea, măsuri pentru limitarea pagubelor.

Despăgubirile care sunt plătite de către asigurător se stabilesc în funcŃie de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat. Totodată, despăgubirile nu pot depăşi valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei şi nici suma la care s-a făcut asigurarea.

În cazul în care contractul de asigurare s-a încheiat pentru o sumă asigurată, inferioară valorii bunului, despăgubirea cuvenită se reduce corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contract şi valoarea bunului.

În situaŃia existenŃei mai multor asigurări încheiate pentru acelaşi bun, fiecare asigurător este obligat la plată, proporŃional cu suma asigurată şi până la concurenŃa acesteia, fără ca asiguratul să poată încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecinŃă directă a riscului.

Asiguratul are obligaŃia să declare existenŃa altor asigurări pentru acelaşi bun la asigurători diferiŃi, atât la încheierea contractului de asigurare, cât şi pe parcursul executării acestuia. Dacă bunul asigurat este înstrăinat, contractul de asigurare se reziliază.

Bunurile asigurate, riscurile la care acestea sunt expuse, precum şi situaŃiile în care se acordă despăgubiri, sunt specificate în condiŃiile speciale stabilite pentru fiecare fel de asigurare. În principiu, nu pot fi asigurate bunurile care, din cauza degradării, nu mai pot fi folosite conform destinaŃiei.

Bunurile se asigură pentru sumele declarate de asigurat şi care nu trebuie să depăşească valoarea lor la data asigurării. Prin valoarea bunurilor la data asigurării se înŃelege:

a) la mijloacele fixe şi obiectele de inventar – valoarea din nou a acestora (preŃul de înlocuire), din care s-a scăzut uzura în raport cu vechimea, utilizarea şi starea în care au fost întreŃinute bunurile respective;

b) la materiile prime, materiale, produse finite, mărfuri şi altele asemănătoare, preŃul de cost al acestora;

c) la obiectele de muzeu, de expoziŃie şi la lucrările de artă – sumele corespunzătoare valorii lor de circulaŃie.

În cazul în care un bun aflat în proprietatea unei persoane este depozitat, în baza unui contract legal, într-un spaŃiu care aparŃine unei alte persoane, depozitarul poate încheia un contract de asigurare, având ca obiect bunul respectiv, dar în limita interesului propriu.

Asigurarea de bunuri se încheie pe o perioadă de un an sau, la cerere, pe perioade mai scurte şi pe baza declaraŃiei de asigurare semnate de asigurat. De regulă, răspunderea asigurătorului începe după 24 de ore de la expirarea zilei în care asiguratul a plătit prima de asigurare, respectiv a încheiat contractul de asigurare şi încetează la ora 0 a ultimei zile din perioada pentru care s-a încheiat asigurarea. Atunci când primele de asigurare se plătesc în rate, iar asiguratul nu a achitat rata scadentă la termenul stabilit şi nici în perioada de graŃie aprobată de asigurător, contractul de asigurare se reziliază fără restituirea primelor de asigurare plătite.

Urmărindu-se prevenirea producerii evenimentelor asigurate, asiguratul este obligat să întreŃină bunurile asigurate în bune condiŃiuni, în caz contrar asigurătorul are dreptul să rezilieze asigurarea, fără restituirea primelor achitate.

Asigurătorul este absolvit de orice obligaŃie dacă riscul asigurat a fost produs cu intenŃie sau din culpa: asiguratului, contractantului, beneficiarului, a unui membru din conducerea persoanei juridice asigurate sau a persoanei fizice majore care locuieşte permanent împreună cu asiguratul, contractantul sau beneficiarul asigurării.

Contractul de asigurare de bunuri se reziliază în mod automat, în cazurile în care evenimentul s-a produs înainte de a începe răspunderea asigurătorului, iar asigurarea a rămas fără obiect.

În cazul asigurărilor de bunuri, cea mai mare parte din valoarea primelor încasate de către asigurător se utilizează pentru plata despăgubirilor cuvenite asiguraŃilor. De aceea, elementul principal în funcŃie de care se stabileşte nivelul cotei de primă tarifară este mărimea probabilă a despăgubirilor pe care asigurătorul le va plăti asiguraŃilor. Totodată, determinarea nivelului cotei de primă tarifară (pe baza căreia se stabileşte volumul primelor de asigurare care vor fi plătite de asiguraŃi) dă posibilitatea asigurătorului să-şi constituie fondul de asigurare corespunzător răspunderilor asumate.

Elementul principal în funcŃie de care se stabileşte nivelul cotei de primă tarifară este mărimea probabilă a despăgubirilor pe care asigurătorul le va plăti asiguraŃilor. Totodată, determinarea nivelului cotei de primă tarifară (pe baza căreia se stabileşte volumul primelor de asigurare care vor fi plătite de asiguraŃi), dă posibilitatea asigurătorului să-şi constituie fondul de asigurare corespunzător răspunderilor asumate.

Contractul de asigurare de bunuri se reziliază automat în cazurile în care evenimentul s-a produs înainte de a începe răspunderea asigurătorului, iar asigurarea a rămas fără obiect.

„În cazul existenŃei mai multor asigurări încheiate pentru acelaşi bun, fiecare asigurător este obligat la plată, proporŃional cu suma asigurată şi până la concurenŃa acesteia, fără ca asiguratul să poată încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecinŃă directă a riscului. Asiguratul are obligaŃia să declare existenŃa altor asigurări pentru acelaşi bun la asigurători diferiŃi atât la încheierea contractului de asigurare, cât şi pe parcursul executării acestuia”.

La asigurările de bunuri, coasigurarea reprezintă „o operaŃiune financiară prin care mai multe societăŃi de asigurări garantează un anumit risc pentru acelaşi contract de asigurare, fiecare dintre ele luând în sarcina sa o parte convenită”. Astfel, prin coasigurare are loc participarea mai multor societăŃi la asigurarea unui bun de valoare mare.

La asigurările de bunuri, prima de asigurare se calculează prin aplicarea unui procent la suma asigurată. Astfel:

Prima de asigurare = suma asigurată * cota de primă.

Dacă prima de asigurare se plăteşte într-o tranşă unică, atunci asigurătorul poate să ofere o reducere. În situaŃia în care, pe parcursul contractului, riscul este variabil, prima se poate modifica în aceeaşi proporŃie. Pe parcursul derulării contractului de asigurare, mărimea primei nu se recalculează şi, deci, nu se modifică.

Partea din cota de primă tarifară destinată plăŃii despăgubirilor se numeşte primă netă sau cotă de bază. Calcularea primei nete Ńine seama de natura riscului, privit ca probabilitate şi intensitate.

La prima netă, dacă se adaugă sumele destinate să acopere cheltuielile pentru: constituirea şi administrarea fondului de asigurare, finanŃarea unor măsuri de prevenire a pagubelor, constituirea fondurilor de rezervă şi realizarea de către asigurător a unui profit, se obŃine cota de primă tarifară sau prima brută.

La asigurările de bunuri, suma asigurată trebuie să fie mai mică sau egală cu valoarea reală a bunului asigurat.

Suma de bani pe care asigurătorul o datorează asiguratului, pentru acoperirea pagubei produse de riscul asigurat, (despăgubirea poate fi – în limita sumei asigurate – egală sau mai mică decât paguba), este în funcŃie de principiul răspunderii pe care asigurătorul l-a aplicat la acoperirea pagubei. Evident, partea din pagubă care depăşeşte suma asigurată este suportată în întregime de asigurat.

În condiŃiile în care se produce riscul asigurat în perioada de valabilitate a contractului de asigurare (de exemplu, în decursul unui an), cu începere de la data producerii evenimentului asigurat, pentru restul perioadei asigurării suma asigurată se diminuează cu valoarea despăgubirii, iar prima de asigurare nu se modifică.

1.2 Principii de bază ale asigurărilor de bunuri Contractele de asigurare de bunuri au la bază principiul despăgubirii, ca

principiu fundamental al asigurării. Conform acestui principiu, prin încasarea indemnizaŃiei de despăgubire, asiguratul trebuie să revină la situaŃia financiară pe care a avut-o înainte de a surveni evenimentul asigurat. Ca urmare, contractul de asigurare de bunuri este un contract de despăgubire, deoarece asiguratul este îndreptăŃit să încaseze indemnizaŃia de despăgubire numai dacă a suferit o daună şi doar în măsura în care a suferit efectiv o pierdere financiară. Totuşi, nu este obli-gatoriu ca, în baza unui contract de despăgubire, asigurătorul să plătească absolut toată suma necesară pentru refacerea situaŃiei financiare a asiguratului care a suferit o daună, deoarece în contract pot să existe prevederi care limitează suma asigurată.

În practica asigurărilor de bunuri la acoperirea pagubelor se aplică trei principii, şi anume:

a. Principiul răspunderii proporŃionale, conform căruia despăgubirea de asigurare se stabileşte în aceeaşi proporŃie faŃă de pagubă ca şi cea în care se află suma asigurată faŃă de valoarea bunului asigurat. La asigurările de bunuri, suma asigurată reprezintă partea din valoarea de asigurare pentru care asigurătorul îşi asumă răspunderea. Ca limită maximă a despăgubirilor, suma asigurată se poate stabili pe baza valorii bunului rezultată în urma evaluării, în cazul în care există documente din care să reiasă valoarea sa. Suma asigurată nu poate depăşi valoarea reală a bunului asigurat. Evaluarea în vederea asigurării reprezintă operaŃiunea prin care se stabileşte valoarea bunurilor, în vederea includerii lor în asigurare.

Raportul dintre suma asigurată şi valoarea reală a bunului în momentul încheierii asigurării, reprezintă gradul de acoperire prin asigurare şi se calculează separat pentru fiecare bun cuprins în asigurare.

Gradul de cuprindere în asigurare se determină ca raport între numărul bunurilor asigurate şi numărul bunurilor care pot face obiectul asigurării.

În principiu, practicarea sistemului acoperirii proporŃionale este aplicabilă la asigurarea facultativă a bunurilor şi prezintă importanŃă numai în caz de pierdere parŃială a bunului asigurat. În cazul unei asigurări totale, despăgubirea calculată în raport cu principiul răspunderii proporŃionale este egală cu paguba.

b. Principiul primului risc se aplică atunci când, la acoperirea pagubei, despăgubirea este egală cu paguba, însă, fără a depăşi mărimea sumei asigurate. Aplicarea acestui principiu este mai avantajoasă pentru asiguraŃi decât cea a principiului anterior, deoarece pagubele sunt compensate într-o măsură mai mare.

Ca sistem de acoperire, la asigurările de bunuri practicarea sistemului primului risc influenŃează nivelul primelor de asigurare în sensul că acestea sunt mai mari comparativ cu cele corespunzătoare altor sisteme de acoperire.

În cazul asigurării de bunuri, indemnizaŃia de asigurare, în caz de pierdere parŃială a bunului, se plăteşte, de regulă, după sistemul primului risc.

Mărimea despăgubirii va fi diferită dacă se aplică principiul acoperirii proporŃionale sau al primului risc, atunci când:

– suma asigurată este mai mică decât valoarea reală a bunului în momen-tul producerii evenimentului;

– paguba este parŃială. c. Principiul răspunderii limitate are în vedere faptul că despăgubirea de

asigurare se acordă numai dacă paguba produsă de riscul asigurat depăşeşte o anumită limită dinainte stabilită, fără ca aceasta să depăşească suma asigurată.

În contractul de asigurare poate fi stipulată o clauză conform căreia o anumită parte din valoarea pagubei, numită franşiză, nu se despăgubeşte de către asigurător. Astfel, o parte din pagubă cade în sarcina asiguratului. De reŃinut că partea din pagubă care depăşeşte suma asigurată este suportată în întregime de asigurat, în cazul aplicării oricărui principiu de răspundere a asigurătorului.

Franşiza, ca parte din valoarea pagubei, dinainte stabilită, care cade în sarcina asiguratului, reprezintă „partea din prejudiciu suportată de persoana păgubită, fiind stabilită ca valoare fixă sau ca procent din despăgubirea totală prevăzută în contractul de asigurare”.

Franşiza este de două feluri: atinsă (simplă) şi deductibilă (absolută). Dacă în cazul franşizei atinse asigurătorul acoperă în întregime paguba,

până la nivelul sumei asigurate, dacă aceasta este mai mare decât franşiza, în cazul franşizei deductibile, aceasta se scade în toate cazurile din pagubă, indiferent de mărimea ei. De reŃinut că în cazul franşizei deductibile despăgubirea se acordă numai pentru partea de pagubă care depăşeşte franşiza. Astfel, în cazul în care în contractul de asigurare se prevede o franşiză deductibilă, valoarea despăgubirii reprezintă diferenŃa dintre cuantumul pagubei şi franşiză. Totodată, în cazul franşizei deductibile asigurătorul acordă despăgubirea numai pentru partea de pagubă care depăşeşte franşiza.

Nici în cazul franşizei atinse şi nici în cel al franşizei deductibile nu se acordă despăgubiri pentru pagubele care se încadrează în limitele franşizei.

La asigurările cu franşiză, cota de primă tarifară este mai redusă comparativ cu cea stabilită la asigurările la care nu se aplică franşiza. În acest mod, existenŃa franşizei îl determină pe asigurat să manifeste mai multă grijă pentru prevenirea pagubelor.

1.3 Indicele de despăgubire �i determinarea primei nete în cazul asigurărilor de bunuri

Indicele de despăgubire ne arată cât reprezintă, în medie, despăgubirile plătite de asigurător la fiecare 100 de unităŃi monetare sumă asigurată, într-o anumită perioadă şi la o anumită categorie de bunuri. Cunoscând despăgubirile plătite la 100 de unităŃi monetare sumă asigurată, într-o perioadă trecută, se poate calcula prima netă la 100 de unităŃi monetare sumă asigurată, pentru o perioadă viitoare.

Indicele de despăgubire se determină pe baza datelor oferite de statistica asigurătorilor, iar numărul anilor pentru care acesta se calculează diferă în funcŃie de natura bunurilor şi de felul riscurilor cuprinse în asigurare. Astfel, cu cât numărul anilor pentru care se calculează indicele de despăgubire este mai mare, cu atât creşte gradul de precizie la calcularea primei nete.

Pe baza practicii de asigurare s-a ajuns la concluzia că „în cazul asigurării animalelor, de exemplu, numărul de ani care oferă suficientă garanŃie în stabilirea indicelui de despăgubire este între 5 şi 7 ani, la clădiri şi alte construcŃii între 10 şi 15 ani, la culturi agricole între 15 şi 20 de ani, iar pentru cutremur, între 30 şi 40 de ani”.

Se presupune un domeniu oarecare de activitate, la care există date statistice privind evoluŃia acestuia, într-o anumită perioadă de timp.

Indicele de despăgubire anual poate fi interpretat ca produs dintre pon-derea numărului de bunuri despăgubite în totalul bunurilor asigurate şi ponderea valorii medii despăgubite în totalul valorii medii a sumei asigurate a unui bun.

Indicele mediu de despăgubire poate fi luat drept bază la calcularea primei nete, întrucât totalul despăgubirilor plătite de asigurător indică volumul efectiv al răspunderii asumate de acesta într-o perioadă trecută. Aflarea acestui volum dă posibilitatea determinării, pe baza unor calcule de probabilitate, a nivelului primei nete necesar constituirii unui fond de asigurare, la nivelul răspunderii asigură-torului într-o perioadă viitoare.

Determinarea acestui indice este necesară atunci când se calculează prima netă şi volumul despăgubirilor plătite de către asigurător, pentru ca apoi să se poată constitui fondul de asigurare aferent răspunderii asigurătorului, în viitor.

Pentru un bun asigurat pe o perioadă de T ani, indicele mediu global de despăgubire reprezintă raportul dintre suma totală a despăgubirilor şi valoarea totală de asigurare a bunurilor de acelaşi tip, asigurate pe perioada respectivă.

Formulele prezentate sunt utilizate la calcularea indicelui de despăgubire pentru fiecare an în parte din perioada stabilită. După obŃinerea indicilor de despă-gubire anuali, se calculează indicele mediu de despăgubire, ca o medie aritmetică simplă. În continuare, se compară indicele mediu de despăgubire cu indicii de despăgubire anuali, pentru a vedea ce abateri există în plus sau în minus. Prima netă unitară nu trebuie să fie egală cu indicele mediu de despăgubire, deoarece, pentru ultimii ani, încasările din primele de asigurare realizate de un asigurător s-ar putea să fie insuficiente pentru acoperirea tuturor pagubelor produse de riscurile asigurate.

Pentru ca încasările din primele de asigurare obŃinute de către un asigurător să fie suficiente pentru acoperirea tuturor pagubelor produse de riscurile asigurate, indicele mediu de despăgubire se corectează cu un adaos de risc .

Adaosul de risc trebuie calculat tocmai pentru că se înregistrează abateri între indicii de despăgubire anuali şi indicele mediu de despăgubire. Doar prin co-rectarea indicelui mediu de despăgubire cu adaosul de risc devine posibilă consti-tuirea unui fond de asigurare care să-i permită asigurătorului onorarea obligaŃiilor asumate.

La asigurările de bunuri, pe o perioadă de ani, prima netă unitară reprezintă suma plătită pentru asigurarea unui bun, având valoarea de o unitate monetară .

Mărimea acestui adaos este influenŃată de variaŃia abaterilor indicilor de despăgubire anuali, faŃa de indicele mediu de despăgubire şi se obŃine dacă se calculează abaterea medie pătratică. Prima netă unitară înseamnă suma plătită pentru asigurarea unui bun cu valoarea de asigurare de o u.m La această valoare, astfel obŃinută, dacă se cumulează adaosul sau suplimentul la prima netă , se determină prima brută.

Adaosul sau suplimentul la prima netă trebuie să acopere cheltuielile de funcŃionare şi dezvoltare ale asigurătorului.

1.4 Asigurarea clădirilor, a altor construcŃii şi a conŃinutului acestora împotriva pagubelor produse de incendiu şi de alte calamităŃi

În poliŃele de asigurare a clădirilor şi a conŃinutului acestora, unele societăŃi stabilesc condiŃii particulare de asigurare pentru riscurile civile şi pentru riscurile comerciale şi industriale, în timp ce alte societăŃi emit condiŃii unice, indiferent dacă acestea se referă la bunuri cu destinaŃie civilă (clădiri de locuit, anexe gospodăreşti etc.) sau bunuri cu destinaŃie comercială sau industrială (unităŃi de alimentaŃie publică, magazine şi depozite de mărfuri, unităŃi de producŃie, prestări de servicii, ateliere etc.). În ambele cazuri, cotele de primă se diferenŃiază în funcŃie de felul şi destinaŃia bunurilor respective.

Unele societăŃi practică poliŃe de asigurare care acoperă toate riscurile ce pot afecta bunurile admise în asigurare – atât riscul de incendiu, cât şi calamităŃile naturale. În cazul încheierii unei asemenea poliŃe, dacă asiguratul doreşte să fie protejat doar împotriva unora dintre riscuri, se va face menŃiune specială în poliŃă, urmând ca prima să se reducă proporŃional. Alte societăŃi practică poliŃe de asigurare prin care se despăgubesc doar daunele directe şi materiale produse bunurilor asigurate de incendiu. În cazul încheierii unei astfel de poliŃe se acoperă şi alte riscuri decât incendiul – cum ar fi calamităŃile naturale – numai dacă în poliŃa de asigurare s-au prevăzut clauze speciale cu privire la asemenea riscuri şi dacă s-a plătit în prealabil o primă de asigurare suplimentară. În asigurare sunt cuprinse următoarele bunuri:

– clădirile şi alte construcŃii care servesc drept locuinŃe, birouri, magazine, restaurante, bufete, depozite de mărfuri, ateliere, teatre, cinematografe, cluburi, muzee, expoziŃii, dependinŃe (se au în vedere atât clădirile şi construcŃiile propriu-zise, cât şi instalaŃiile fixe de încălzire, electricitate, ascensoarele încorporate în acestea, instalaŃiile sanitare, clădirile în curs de execuŃie, dependinŃele, împrejmui-rile şi cotele-părŃi din imobile care constituie proprietate comună);

– maşinile, utilajele, instalaŃiile, motoarele, uneltele, inventarul gospodă-resc şi alte mijloace fixe;

– obiectele de inventar; – mărfurile, materiile prime şi auxiliare, materialele, semifabricatele,

produsele finite şi alte mijloace circulante. – bunurile casnice, conŃinutul cabinetelor profesionale şi al birourilor

(mobilier şi alte dotări, aparatura electrică şi electronică de uz casnic şi de birou, cărŃi, alte bunuri);

Riscurile asigurate sunt: incendiu, trăsnet, explozie, ploaie torenŃială, grindină, inundaŃie, furtună, uragan, cutremur de pământ, prăbuşire sau

alunecare de teren, greutate a stratului de zăpadă, cădere de pe clădiri sau de pe alte construcŃii a unor corpuri etc.

În cadrul poliŃei încheiate numai pentru incendiu se acoperă de drept riscul de incendiu, iar suplimentar se pot acoperi riscuri ca:

– stricăciuni provocate prin măsurile autorităŃilor pentru împiedicarea sau oprirea incendiului;

– explozie care nu a fost provocată de dispozitive explozive; – trăsnet; – căderea aparatelor de zbor şi a obiectelor transportate de acestea; – lovirea de către vehicule rutiere; – fum, gaze, vapori; – cutremur; – inundaŃii şi aluviuni; – uragan, vijelie, furtună, grindină; – prăbuşirea sau alunecarea terenului; – greutatea stratului de zăpadă. O societate de asigurări, poate încheia asigurări pentru clădiri şi alte

construcŃii atât pentru persoane fizice, cât şi pentru persoane juridice. PoliŃele încheiate pentru fiecare tip de asigurare precizează condiŃiile specifice în care sunt acoperite evenimentele ce pot afecta obiectul asigurării.

În general, nu pot fi asigurate următoarele categorii de clădiri: a. clădiri realizate din materiale combustibile în cea mai mare parte, sau

având numai acoperişul din materiale combustibile (carton asfaltat, şindrilă, stuf, paie etc.);

b. clădirile care prezintă instalaŃii electrice sau de încălzire cu defecŃiuni ce pot conduce la incendiu;

c. clădiri afectate de cutremur şi la care nu s-au efectuat lucrări de consolidare care să aducă construcŃia respectivă la gradul de rezistenŃă iniŃial;

d. clădiri în care prezenŃa simultană a unor materiale combustibile, uşor inflamabile şi a unor surse de iniŃiere a incendiilor creează situaŃii de pericol sau în care se desfăşoară activităŃi ce presupun lucrul cu substanŃe uşor inflamabile (benzină, neofalină, alcool, etc.) şi nu dispun de mijloacele corespunzătoare de prevenire şi stingere a incendiilor.

De regulă, asigurătorul, nu acordă despăgubiri pentru: a. construirea defectuoasă, cu materiale necorespunzătoare sau proiectare

greşită; b. cheltuieli efectuate având ca destinaŃie: transformarea sau

îmbunătăŃirea stării clădirii/construcŃiei asigurate; reparaŃii curente şi periodice, repararea unor avarii sau distrugeri provocate de cauze necuprinse în asigurare, reparaŃii, restaurări sau recondiŃionări nereuşite.

Unele poliŃe de asigurare acoperă toate riscurile ce pot afecta obiectul asigurării – atât riscul de incendiu, cât şi calamităŃile naturale. Dacă asiguratul preferă să fie protejat doar împotriva unora dintre aceste riscuri, se va face o

men-Ńiune specială în poliŃă, urmând ca prima să se reducă proporŃional. Alte poliŃe menŃionează doar despăgubirea daunelor directe şi materiale produse bunurilor asi-gurate de incendiu. Alte riscuri decât incendiul – cum ar fi calamităŃile naturale – sunt acoperite numai dacă în poliŃa de asigurare s-au prevăzut clauze speciale cu privire la asemenea riscuri şi dacă s-a plătit în prealabil o primă de asigurare suplimentară. În general, clădirile/construcŃiile se asigură la valorile declarate de asigurat şi agreate de asigurător.

Sumele asigurate se stabilesc separat pentru fiecare clădire sau altă construc-Ńie, respectiv în cazul bunurilor:

– global pentru toate bunurile care se încadrează în aceeaşi grupă prevă-zută în tarifele de prime;

– separat pentru fiecare bun sau pentru bunuri din aceeaşi grupă prevăzute în tarifele de prime.

Suma asigurată nu trebuie să depăşească valoarea reală a clădi-rii/construcŃiei în momentul încheierii asigurării. Valoarea reală reprezintă, de fapt, valoarea de înlocuire din care se scade uzura în raport cu vechimea, gradul de întrebuinŃare şi starea de întreŃinere a clădirii/construcŃiei asigurate. Sunt poliŃe care prevăd că valoarea reală trebuie să fie de cel puŃin 50% din valoarea de înlocuire.

Valoarea de înlocuire reprezintă costul construirii sau achiziŃionării clădi-rilor/construcŃiilor respective sau a unora similare din punct de vedere al para-metrilor funcŃionali şi constructivi, la preŃurile uzuale de pe piaŃa locală.

Primele datorate de asigurat la încheierea unei asigurări a clădirilor, a altor construcŃii şi a conŃinutului acestora împotriva pagubelor produse de incendiu şi de alte calamităŃi sunt diferenŃiate pe tipuri de localităŃi şi pe grupe de bunuri.

Asigurarea clădirilor/construcŃiilor, precum şi a conŃinutului acestora, se încheie pe baza cererii (declaraŃiei) de asigurare, semnată de asigurat şi în urma efectuării inspecŃiei de risc.

InspecŃia de risc reprezintă activitatea de verificare în teren, în vederea aprecierii calitative şi cantitative a riscurilor existente în locurile în care se găsesc clădirile, precum şi a celor din împrejurimi, care, în anumite condiŃii, pot afecta clădirile respective, conducând la apariŃia evenimentului asigurat. În cazul clădirilor, a altor construcŃii, precum şi a conŃinutului acestora, la constatarea daunei asigurătorul are dreptul ca direct sau prin reprezentanŃi, împreună cu asiguratul sau împuterniciŃii acestuia, sau apelând la experŃi, să veri-fice autenticitatea cauzelor şi mărimea daunei. Evaluarea daunei şi stabilirea despăgubirii se efectuează în raport cu starea clădirii/construcŃiei din momentul producerii evenimentului asigurat. Despăgubirea plătită nu poate depăşi cuantumul pagubei, suma asigurată şi nici valoarea clădirii în momentul producerii evenimentului asigurat.

Cuantumul pagubei reprezintă: a. în caz de daună totală: valoarea de înlocuire a construcŃiei/clădirii

distruse, la data producerii evenimentului asigurat, din care se scad uzura şi valoarea la aceeaşi dată a resturilor ce se mai pot întrebuinŃa sau valorifica;

b. în caz de daună parŃială: costul reparaŃiei din care se scad uzura şi valoarea la data producerii evenimentului asigurat, a resturilor ce se mai pot întrebuinŃa sau valorifica.

Dauna totală, reprezintă distrugerea clădirii/construcŃiei asigurate, într-un asemenea grad încât refacerea, prin reparare sau restaurare, nu mai este posibilă sau cheltuielile implicate ar depăşi suma asigurată.

Dauna parŃială înseamnă distrugerea sau deprecierea parŃială a clădirilor, în aşa fel încât, prin reparare sau restaurare, aceasta poate fi adusă la starea în care se afla înainte de producerea evenimentului asigurat.

Totodată, se acordă despăgubiri, în limita sumei asigurate, pentru: – cheltuieli făcute în scopul limitării daunei; – cheltuieli legate de îndepărtarea resturilor de la locul producerii eveni-

mentului asigurat; – daune provocate clădirilor/construcŃiilor, în urma unor măsuri de

salvare luate de asigurat, pentru limitarea consecinŃelor producerii riscului asigurat.

Din cuantumul pagubei se scad: – franşiza prevăzută în poliŃa de asigurare; – ratele de primă datorate până la sfârşitul perioadei asigurate. Dauna produsă unei clădiri/construcŃii realizată în regie proprie se

evaluează la costul mediu de producŃie. În cazul în care contractul de asigurare a fost încheiat pentru o sumă

inferioară valorii clădirii/construcŃiei, despăgubirea datorată se reduce proporŃional cu raportul dintre suma asigurată şi valoarea clădirii/ construcŃiei respective.

1.5 Asigurarea lucrărilor de construcŃii-montaj şi a răspunderii constructorului

Acest tip de asigurare poate fi încheiat de către societăŃile comerciale care au ca obiect de activitate efectuarea de lucrări de construcŃii-montaj. În poliŃa de asigurare poate fi inclus, la cererea asiguratului, şi beneficiarul obiectivului de construcŃii, în calitate de coasigurat.

În general, la asigurarea lucrărilor de construcŃii-montaj şi a răspunderii constructorului, se acordă despăgubiri pentru:

– dispariŃia unor echipamente, materiale, unelte sau a altor bunuri, cauzate în mod direct de riscuri asigurate;

– furt prin efracŃie în cadrul depozitelor; – diferenŃe de tarife cuprinse în contractul de asigurare. Această poliŃă de asigurare include două secŃiuni: o asigurare de bunuri şi

o asigurare de răspundere civilă.

Asigurarea de bunuri cuprinde bunuri ca: – materiale aduse pe şantier şi care urmează să fie încorporate în lucrare

sau să servească la executarea acesteia; – bunurile încorporate în obiectivul de construcŃii-montaj în curs de exe-

cuŃie; – maşini, instalaŃii şi echipamente de lucru. Asigurarea acoperă pagubele produse în perioada de asigurare, cauzate de

avarierea sau distrugerea bruscă şi neprevăzută a bunurilor asigurate şi care fac necesară reparaŃia sau înlocuirea acestora. Prin această poliŃă de asigurare se acoperă:

– pagubele materiale cauzate bunurilor de: incendiu, trăsnet, furtună, cutremur de pământ, accidente ale mijloacelor de transport în timpul transportului materialelor asigurate, furt prin efracŃie din depozite;

– pagubele materiale cauzate lucrării de construcŃii-montaj după predarea către beneficiar, pe durata perioadei de garanŃie;

– cheltuieli necesare efectuate pentru conservarea bunurilor asigurate, micşorarea pagubelor, prevenirea extinderii pagubelor.

Asigurarea de răspundere civilă, cuprinde răspunderea constructorului pentru vătămări corporale suferite de terŃi, precum şi pentru pagubele materiale provocate terŃilor. În baza acestui contract de asigurare se acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguratul este răspunzător faŃă de terŃe persoane şi pentru care trebuie să plătească sume cu titlu de daune, ca urmare a:

– vătămării corporale accidentale sau a îmbolnăvirilor; – pierderii sau avarierii accidentale a bunurilor acestora, întâmplate în

perioada de valabilitate a contractului în legătură cu construcŃia asigurată. În cazul asigurării lucrărilor de construcŃii-montaj şi a răspunderii

constructo-rului, suma asigurată reprezintă: – pentru pagubele materiale – valoarea totală a contractului lucrării de

construcŃii-montaj, la care se adaugă valoarea maşinilor, instalaŃiilor, materialelor şi a altor bunuri folosite la executarea acestuia;

– pentru răspunderea civilă a asiguratului faŃă de terŃi – o sumă convenită de comun acord între părŃi.

Asigurarea se încheie pe durata executării lucrărilor de construcŃii-montaj, până la predarea obiectivului pe bază de proces-verbal de recepŃie, precum şi pe perioada de garanŃie.

1.6 Asigurarea facultativă auto de avarii şi furt – casco

Asigurările auto pot fi considerate ca făcând parte din categoria celor mai utilizate tipuri de asigurări. În principal, aceasta se datorează faptului că, în cazul acestor poliŃe de asigurare, probabilitatea de producere a riscurilor asigurate este deosebit de mare, iar consecinŃele producerii unui accident rutier sunt, de cele mai multe ori, semnificative.

În cadrul circulaŃiei auto, riscurile care apar cel mai frecvent sunt:

– avarierea autovehiculului; – avarierea unui alt autovehicul în timpul accidentului cu autovehiculul

propriu; – avarierea sau distrugerea unor bunuri; – accidentarea conducătorului auto sau a altor persoane din autovehicul; – accidentarea unor persoane dintr-un vehicul implicat în accidentul de

circulaŃie sau a unui pieton; – avarierea sau distrugerea autovehiculului pe timpul staŃionării în garaj

sau în parcare; – furtul autovehiculului sau din autovehicul. Sunt supuse asigurării autovehiculele înmatriculate în România care

aparŃin persoanelor fizice sau juridice. Despăgubiri acordate de către asigurător: În caz de daune parŃiale: – costul reparaŃiilor, respectiv al înlocuirii pieselor avariate; – cheltuielile efectuate în vederea transportului autovehiculului avariat la

cel mai apropiat atelier de reparaŃii ce poate efectua reparaŃia sau la locul de adă-postire;

– cheltuielile efectuate în vederea limitării pagubelor; În caz de daună totală asigurătorul achită suma asigurată la care s-a făcut

asigurarea şi care este înscrisă în poliŃa de asigurare, mai puŃin franşiza şi contravaloarea pieselor rămase neavariate, rezultate din dezafectarea autovehi-culului care rămâne în proprietatea asiguratului.

În cazul în care autovehiculul devine nedeplasabil în urma accidentului, intervine serviciul Road Assistance, în vederea depanării sau a transportului cu ajutorul platformei până la unul din service-urile auto cu care asigurătorul colabo-rează în regim de decontare directă.

Decontarea directă a reparaŃiilor este un alt element de confort pentru asigurat, acesta nefiind nevoit să plătească nimic în avans, pentru ca abia mai târziu să-şi recupereze banii de la compania de asigurări, toate cheltuielile corespunză-toare reparaŃiilor rămânând în sarcina asigurătorului.

Acoperiri standard: – ciocniri, loviri, răsturnări, zgârieri, căderi, inclusiv căderea pe autove-

hicul a unor corpuri; – incendiu, explozie, afumare, pătare, carbonizare şi alte diverse

distrugeri ca urmare a incendiului; – inundaŃie, furtună, uragan, cutremur, prăbuşire sau alunecare de teren,

acŃiunea apelor curgătoare şi a obiectelor purtate de apă; – ploaie torenŃială, grindină, trăsnet, avalanşă de zăpadă, greutatea stra-

tului de zăpadă sau de gheaŃă; – furtul autovehiculului sau al unor părŃi componente ale acestuia; – pagubele cauzate autovehiculului sau părŃilor componente ale acestuia

ca urmare a furtului;

– pagubele cauzate autovehiculului sau părŃilor componente ale acestuia ca urmare a vandalismului (spargeri, loviri cu intenŃie, acŃiuni duşmănoase etc.), tulburărilor politice, incendierii etc.

Asigurarea pentru daune materiale acoperă daune ale autovehiculelor asigurate provocate prin ciocniri, loviri sau izbiri cu alte vehicule sau corpuri mobile sau imobile, căderi (căderi în prăpastie), cădere pe autovehicule a unor corpuri, derapări sau răsturnări.

Asigurarea de incendiu acoperă daunele autovehiculului asigurat provenite din incendiu, trăsnet, sau explozie (explozia rezervorului de combustibil, chiar dacă nu a fost urmată de incendiu).

În caz de incendiu se acordă despăgubiri şi pentru pagubele suferite de

autovehiculul asigurat prin pătare, carbonizare, afumare, scurtcircuit, precum şi alte daune provocate de incendiu.

Asigurarea pentru furt total acoperă valoarea reală a autovehiculului asigurat în ziua în care s-a înfăptuit şi s-a declarat furtul la poliŃie.

Asigurarea pentru daune provocate în timpul furtului total al autovehi-culului acoperă daunele suferite de autovehiculul furat şi ulterior găsit (exemplu de daune: portiere forŃate, geamuri sparte etc.).

Asigurarea pentru furtul parŃial acoperă furtul echipamentului şi al dotărilor standard şi/sau suplimentare ale autovehiculului (radiocasetofon, boxe etc.) dacă acestea din urmă au fost declarate în cererea de asigurare.

Asigurarea împotriva calamităŃilor acoperă pagubele provenite prin efect direct de ploi torenŃiale, furtună, uragan, grindină, inundaŃii, cutremur, prăbuşiri sau alunecări de teren, avalanşe de zăpadă. În caz de daună se va aplica o franşiză de 2% din valoarea asigurată.

În cadrul asigurărilor facultative de autovehicule nu se acordă despăgubiri în următoarele situaŃii:

– paguba a fost produsă ca urmare a trepidaŃiilor autovehiculului în tim-pul mersului;

– autovehiculul nu avea certificat de înmatriculare valabil; – paguba s-a produs în timpul comiterii de către asigurat a unei

infracŃiuni contra siguranŃei statului. – paguba a survenit ca urmare a unor defectele de fabricaŃie ale unor

piese sau alte componente. Asigurătorul poate oferi suplimentar remorcaj gratuit în caz de accident

rutier al autoturismului până la cel mai apropiat service autorizat. Decontarea reparaŃiilor se efectuează direct către unităŃile service unde

s-au efectuat reparaŃiile, dacă aceste service-uri au încheiate contracte de colaborare cu societatea de asigurări.

Plata daunelor se va face într-un interval de maximum 15 zile lucrătoare de la data depunerii ultimului document necesar dosarului de daună, dacă nu s-a

agreat în alt fel, sau direct la service-urile cu care asigurătorul are convenŃii de colaborare.

La reînnoirea contractului de asigurare, în cazul în care nu s-au înregistrat daune asupra autovehiculelor asigurate, se va acorda o reducere a primei de asigurare de până la 10%.

Prin suma asigurată se înŃelege valoarea reală a autovehiculului, corespunzătoare anului de fabricaŃie.

Nu se vor acoperi prin asigurarea CASCO vehicule cu o vechime mai mare de 10 ani. Nu se pot asigura CASCO autoturisme care nu sunt înmatriculate în România. SecȘiunea a-2-a Asigurările de răspundere civilă

2.1 Caracterizare generală

Asigurarea de răspundere civilă are ca obiect acoperirea prejudiciului produs de asigurat unor terŃe persoane, în condiŃiile în care asiguratul este răspun-zător potrivit legii. Astfel, asigurarea de răspundere civilă acoperă prejudiciile care sunt urmarea producerii unui accident (vătămare corporală sau deces, avarierea sau distrugerea unor bunuri etc.) pentru care asiguratul datorează conform legilor aflate în vigoare, despăgubirea cuvenită terŃelor persoane păgubite. Dacă asiguratul este şi el victima accidentului (sau acesta îi afectează bunurile sale), el nu are dreptul de a încasa vreo sumă de la asigurător în cadrul asigurărilor de răspundere civilă, ci numai în cadrul asigurărilor de persoane sau asigurărilor de bunuri.

În asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii faŃă de terŃele persoane păgubite şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil. Prin asigurările de răspundere civilă se realizează protecŃia patrimoniului asigu-ratului, deoarece, în cazul în care el produce un prejudiciu unor terŃe persoane, patrimoniul asiguratului nu este afectat de acoperirea prejudiciului, întrucât asigurătorul şi-a asumat răspunderea şi intervine acordând despăgubirea care se cuvine.

Prin contractul de asigurare se poate cuprinde în asigurare şi răspunderea civilă a altor persoane decât a celei care a încheiat contractul. Drepturile persoa-nelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei.

Asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligaŃiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.

De regulă, prin asigurările de răspundere civilă sunt acoperite numai acele prejudicii, produse de asigurat unor terŃe persoane care sunt urmarea unui accident. Este vorba îndeosebi de prejudiciul care poate fi produs prin folosirea

anumitor bu-nuri, cum sunt: autovehicule, clădiri şi alte construcŃii, exercitarea unei activităŃi etc.

Spre deosebire de asigurările de bunuri, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea de răspundere civilă mai intervine şi o a treia persoană, respectiv terŃul păgubit.

Asigurările de răspundere civilă oferă posibilitatea persoanelor care au avut de suferit de pe urma diferitelor accidente să fie despăgubite prompt şi integral de către societatea de asigurare. În acest fel, persoanele păgubite nu mai aşteaptă până când autorul faptei va fi în măsură să achite despăgubirea sau până când acesta va fi descoperit (este vorba de cazurile în care vinovaŃii de producerea unor accidente de autovehicule, de exemplu, nu sunt identificaŃi imediat).

În asigurările de răspundere civilă, în calitate de beneficiari pot apărea numai terŃe persoane necunoscute în momentul încheierii asigurării. Aceste persoane, cu toate că de cele mai multe ori primesc despăgubirea sau suma asigurată direct de la societatea de asigurări, ele nu au dreptul de a acŃiona în justiŃie (făcând excepŃie anumite situaŃii) decât pe asigurat. Din contractul de asigurare încheiat în cazul asigurării de răspundere civilă nu rezultă raporturi juridice între societatea de asigurări şi terŃele persoane păgubite.

Asigurarea de răspundere civilă este avantajoasă pentru toate părŃile implicate în contractul de asigurare întrucât permite persoanei păgubite să primească despăgubirea cuvenită, asigurătorului să încaseze primele de asigurare, iar asiguratului să-şi protejeze patrimoniul, deoarece, prin cumpărarea unei astfel de asigurări, el nu mai poate fi urmărit pe cale juridică pentru prejudiciul produs.

Prin noŃiunea de prejudiciu se înŃelege „totalitatea rezultatelor negative de natură patrimonială sau nepatrimonială, efecte ale încălcării drepturilor subiective şi intereselor legitime ale unei persoane”. Totodată, prejudiciu mai înseamnă şi „efectul negativ suferit de persoana păgubită prin producerea unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă” .

Dacă la asigurările de bunuri şi de persoane suma asigurată se poate plăti integral, o singură dată sau în mod eşalonat, caz în care ea se diminuează de fiecare dată cu despăgubirile şi sumele asigurate, parŃial achitate cu prilejul producerii unor riscuri, la asigurările de răspundere civilă situaŃia este alta: suma asigurată rămâne aceeaşi pe toată durata asigurării. Astfel, la fiecare producere a riscului asigurat, despăgubirea de asigurare poate atinge nivelul maxim al sumei asigurate, indiferent de numărul cazurilor asigurate care au avut loc în perioada de valabilitate a asigurării. Însă, pot apărea şi situaŃii în care asigurătorul plăteşte despăgubiri al căror total pe întreaga durată a asigurării întrece cuantumul sumei asigurate.

Totodată, se are în vedere faptul că prin plata primelor de asigurare, asiguratul este dinainte scutit de obligaŃia achitării unor despăgubiri cuvenite

terŃelor persoane păgubite sau vătămate şi al căror volum nu se cunoaşte, ci doar se poate estima pe baza statisticilor existente şi a calculului probabilităŃilor.

În cadrul asigurărilor facultative, asigurarea de răspundere civilă constituie o asigurare împotriva riscului de a plăti despăgubiri către terŃele persoane prejudiciate prin fapta ilicită ce atrage răspunderea civilă a asiguratului.

Spre deosebire de situaŃia întâlnită la asigurările de bunuri şi la cele de persoane, unde eventuala vinovăŃie a asiguraŃilor în producerea riscului duce, de regulă, la decăderea din drepturi a acestora, în cazul asigurărilor de răspundere civilă culpa asiguratului este una dintre condiŃiile de bază care se cere a fi înde-plinită pentru ca asigurătorul să plătească despăgubirea cuvenită terŃilor păgubiŃi.

La asigurările de răspundere civilă, în calitate de beneficiari ai asigurării pot apărea numai terŃe persoane necunoscute în momentul încheierii asigurării. De regulă, prin aceste asigurări, sunt acoperite numai prejudiciile produse de asigurat unor terŃe persoane, care sunt urmarea unui accident. Obiectul acestor asigurări îl constituie prejudiciul produs unor terŃe persoane de către asigurat, fiind reprezentat de valoarea patrimonială egală cu despăgubirile ce ar trebui plătite de asigurat, ca urmare a unui prejudiciu cauzat unei terŃe persoane şi pentru care răspunde, potrivit legii civile.

Această formă de asigurare acoperă – în limita sumei asigurate stipulate în contract – atât despăgubirile pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde faŃă de terŃe persoane în baza legii, cât şi pentru cheltuielile efectuate de asigurat în procesul civil. Deşi asigurarea de răspundere civilă acoperă numai răspunderea civilă a asiguratului, totuşi, prin contractul de asigurare se poate cuprinde şi răspunderea civilă a altor persoane, de exemplu soŃul, respectiv soŃia asiguratului, sau persoanele aflate în întreŃinerea lui.

TerŃa persoană păgubită poate să fie orice persoană fizică sau juridică prejudiciată de către asigurat, având calitatea de beneficiar al asigurării.

Despăgubirea se stabileşte conform condiŃiilor prevăzute în contractul de asigurare, pe baza înŃelegerii dintre asigurat, persoana păgubită şi asigurător. Dacă această înŃelegere nu se realizează, mai ales cu privire la stabilirea cuantumului pagubei, sau se invocă culpa persoanei păgubite, se recurge la soluŃionarea diferendului de către instanŃa de judecată.

Asigurătorul plăteşte despăgubirea nemijlocit celui păgubit în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat.

Despăgubirea se plăteşte asiguratului în cazul în care acesta dovedeşte că l-a despăgubit pe cel păgubit.

În toate cazurile, asigurătorul este obligat să plătească despăgubirile datorate terŃului numai în condiŃiile şi în limitele sumei asigurate prevăzute în contract. Pentru tot ceea ce nu va fi plătit de către asigurător, drepturile persoanei păgubite împotriva persoanei responsabile se menŃin în totalitate.

Indiferent dacă au fost stabilite pe bază de înŃelegere sau prin hotărâre judecătorească, despăgubirile datorate de asigurător se plătesc nemijlocit terŃului păgubit şi nu pot fi urmărite de către creditorii asiguratului. Dacă asiguratul face dovada că l-a despăgubit pe terŃul păgubit, asigurătorul este obligat să plătească despăgubirea datorată, asiguratului. Asigurătorul poate refuza plata indemnizaŃiei terŃului păgubit sau asiguratului dacă se face dovada că paguba a fost cauzată intenŃionat de către asigurat sau de către alte persoane cuprinse în contractul de asigurare.

Prin asigurările de răspundere civilă pot fi acoperite pagubele produse de asigurat unor terŃe persoane, numai dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiŃii:

a) trebuie să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită a asiguratului şi prejudiciul adus terŃei persoane;

b) trebuie să se poată constata culpa asiguratului care a înfăptuit fapta ilicită;

c) săvârşirea unei fapte ilicite de către asigurat; d) trebuie să se poată dovedi existenŃa unui prejudiciu cauzat de asigurat

terŃei persoane. Caracteristic asigurărilor de răspundere civilă este faptul că asigurătorul

se subrogă în drepturile asiguratului plătit şi se poate întoarce cu acŃiune în regres împotriva celor răspunzători de producerea pagubei.

Limitele teritoriale de acoperire ale asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule sunt: a) teritoriul României; b) teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene şi cele aparŃinând SpaŃiului Economic European;

c) teritoriul statelor care leagă direct două Ńări membre ale Uniunii Europene în care nu există Birou NaŃional (organizaŃie profesională, constituită în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de Transport Rutier al Comitetului de Transporturi Interioare din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a ONU, şi care grupează societăŃile de asigurare care sunt autorizate într-un stat să practice asigurarea de răspundere civilă auto).

Legea asigurărilor lasă posibilitatea includerii în asigurări şi a daunelor morale pentru protecŃie împotriva răspunderii pentru asemenea prejudicii, ce pot diminua patrimoniul asiguraŃilor potenŃiali.

În schema de mai jos este prezentată clasificarea asigurărilor de răspundere civilă, după forma de reglementare juridică, după obiectul lor şi după categoria de asiguraŃi.

2.2. Asigurarea de răspundere civilă a angajatorului

Prin această asigurare se oferă protecŃie pentru asigurat în legătură cu pierderile şi cheltuielile necesitate de stabilirea despăgubirilor legate de răniri, îmbolnăviri determinate de neglijenŃa angajatorului.

IniŃial, asigurătorii au considerat că li se puteau solicita foarte uşor compensaŃii de către angajatori (având calitatea de clienŃi), fără ca ei să poată avea suficiente instrumente de control al riscului. În acelaşi timp, exista riscul reducerii interesului şi grijii angajatorilor faŃă de angajaŃi, deoarece asigurarea oferea sumele necesare pentru plata compensaŃiilor angajaŃilor. Treptat, legile s-au schimbat în favoarea angajaŃilor, aceştia având dreptul de a-şi da în judecată patronii pentru neasigurarea condiŃiilor de muncă solicitate.

Asigurătorii au impus şi ei, la rândul lor, anumite măsuri de management al riscului pentru acest tip de asigurare, cum sunt: dotarea cu echipament şi asigurarea unui loc de muncă adecvat, pregătirea profesională necesară pentru folosirea maşinilor şi instalaŃiilor, supravegherea permanentă a procesului de muncă.

TerŃa persoană poate fi un angajat sau un fost angajat care suferă o vătămare corporală sau o îmbolnăvire datorită neglijenŃei, erorilor, defecŃiunilor sau omisiunilor angajatorului. În multe Ńări asigurarea de răspundere a angajatorului este obligatorie.

2.3. Asigurarea de răspundere civilă a producătorului

Acest tip de poliŃă a apărut şi se practică în prezent deoarece toŃi cei care vând o marfă au o răspundere faŃă de cei care o folosesc sau o consumă. Astfel, prin utilizarea mărfii se pot produce vătămări corporale, îmbolnăviri, decese sau răniri, pierderi, respectiv prejudicii materiale. Asigurarea de răspundere civilă a producătorului se face prin poliŃe separate, limitate ca sume pentru fiecare perioadă de asigurare.

Abordarea specifică a asigurării de răspundere a producătorului trebuie să aibă în vedere legislaŃia fiecărei Ńări. În Ńările dezvoltate, reglementările sunt emise în favoarea consumatorilor, iar limitele răspunderilor sunt foarte ridicate. De cele mai multe ori, tribunalele acordă câştig de cauză consumatorilor, astfel încât primele de asigurare au valori mari, corespunzătoare limitelor răspunderii şi experienŃelor anterioare.

În unele Ńări, datorită reglementărilor stricte privind protecŃia consumatorilor, răspunderile sunt imense şi ca atare primele de asigurare sunt foarte mari.

Practica asigurărilor presupune şi folosirea unor poliŃe combinate prin care se acoperă în secŃiuni separate răspunderea angajatorului, răspunderea publică şi răspunderea producătorului.

2.4. Asigurarea de răspundere civilă profesională

Această asigurare a apărut din necesitatea impusă de practicarea anumitor profesii care pot genera pagube (materiale şi financiare) diferitelor persoane, ca urmare a neglijenŃei în executarea profesiei.

În această categorie se încadrează profesioniştii care oferă consultanŃă sau prestează un serviciu specializat, cum ar fi: arhitecŃii, constructorii, medicii, avocaŃii, contabilii, consultanŃii şi, în general, toate profesiile sau meseriile care presupun o activitate de mare răspundere (inclusiv managerii).

Prin activitatea lor, ei pot din eroare, neglijenŃă, omitere sau orice altă culpă proprie, să aducă prejudicii persoanelor pentru care lucrează sau altor terŃe persoane.

Asigurarea de răspundere profesională garantează plata unor pretenŃii de despăgubire, evident dacă ele se încadrează în condiŃiile de asigurare prevăzute în contract.

Asigurarea de protecŃie profesională implică despăgubirea pentru preten-Ńiile emise împotriva asiguratului pentru daunele care au loc în perioada de asigurare. Ele se referă la orice răspundere civilă în legătură directă cu activitatea profesională a asiguratului, aşa cum este definită în legislaŃia în vigoare la data emiterii contractului de asigurare, activitate executată de către şi în numele asiguratului sau de către persoanele pentru care asiguratul răspunde potrivit legii. Atunci când contractul se încheie cu o persoană juridică ce are calitatea de asigurat, condiŃiile asigurării se extind asupra managerilor şi angajaŃilor, în legătură cu activitatea menŃionată.

Exemple privind acoperirile: a) pentru medici: eroare în prescrierea unui tratament, neglijenŃă în

consultaŃii, intervenŃii chirurgicale nereuşite; b) pentru evaluatorii de active: eroare, omisiune sau neglijenŃă în

evaluarea unei proprietăŃi; c) pentru contabili: rezultatele unui audit reprezintă de multe ori baza pe

care se fundamentează decizii pentru strategia afacerilor; o eroare din neglijenŃă poate duce la subminarea financiară a clientului;

d) pentru avocaŃi: pot oferi consultanŃă în urma căreia clientul poate suferi pierderi financiare sau materiale;

e) pentru brokerii de asigurări care neglijează emiterea unei poliŃe, fiind astfel răspunzători pentru o pierdere substanŃială suportată de către client.

Dacă asigurătorul refuză plata despăgubirii, clienŃii se pot adresa instanŃelor de judecată pentru recuperarea sumelor pierdute.

De regulă, despăgubirile se acordă pentru: a) daunele materiale din culpa proprie – persoană fizică sau juridică – şi

din culpa altor persoane pentru care acesta este obligat să răspundă conform legii, vătămări corporale sau deces, avarieri sau distrugeri de bunuri;

b) cheltuieli făcute de asigurat în procesul civil (cheltuieli de judecată strict necesare pentru buna desfăşurare a justiŃiei şi încuviinŃate de instanŃă);

c) cheltuieli de judecată făcute de vătămaŃi (terŃi) pentru îndeplinirea formalităŃilor legale în vederea obligării asiguratului la plata despăgubirilor, dacă asiguratul a fost obligat prin hotărâre judecătorească la plata acestora;

d) despăgubirile şi daunele apărute ca urmare a pierderii, distrugerii sau deteriorării unor documente, furt prin efracŃie sau calamităŃi etc.;

e) pretenŃiile emise împotriva asiguratului pentru daunele care au loc în timpul perioadei de asigurare privind orice răspundere civilă (inclusiv pentru costurile şi cheltuielile reclamantului) în directă legătură cu activitatea desfăşurată, aşa cum este definită în legislaŃia în vigoare la data emiterii contractului de asigurare, activitate executată de către şi în numele asiguratului sau de către persoanele pentru care asiguratul răspunde potrivit legii.

În asigurarea de răspundere civilă a contabililor, experŃilor contabili sau controlorilor financiari, ei pot fi asiguraŃi pentru prestarea următoarelor tipuri de activităŃi:

– întocmirea, supravegherea, certificarea sau controlul contabilităŃii sau a bilanŃului contabil;

– efectuarea de analize economico-financiare, de control financiar-conta-bil;

– realizarea de evaluări patrimoniale; – întocmirea unor lucrări de organizare administrativă şi informatică; – efectuarea de expertize contabile; – executarea de lucrări cu caracter contabil; – consultanŃă economico-financiară şi/sau contabilă; – prestarea unor activităŃi de cenzorat la societăŃile comerciale; – orice pierdere cauzată de vreo eroare, greşeală, neglijenŃă sau omitere a

unui partener, director sau angajat al asiguratului, în directă legătură cu activitatea de expertiză contabilă şi contabilitate şi care este descoperită şi avizată asigură-torului în perioada de asigurare;

– orice daună ca urmare a pierderii, distrugerii sau deteriorării documen-telor şi/sau suporturilor magnetice necesare înregistrării şi prelucrării datelor contabile, financiare sau manageriale ca urmare a furtului prin efracŃie sau a calamităŃilor independente de asigurat (incendiu, inundaŃii, cutremur, alunecări de teren, căderi de corpuri, etc.).

Pe întreaga perioadă de asigurare, răspunderea asigurătorului nu va depăşi limita răspunderii civile conform contractului.

Asigurătorul va despăgubi şi toate celelalte cheltuieli efectuate de către asigurat cu consimŃământul scris al asigurătorului, cheltuieli legate de orice daună avizată şi aprobată de către asigurător, cu condiŃia ca în cazul în care costurile totale depăşesc limita răspunderilor civile să se despăgubească o anumită proporŃie a acestora.

Conform contractului, de regulă, asiguratul nu are dreptul să accepte răspunderea, să negocieze sau să efectueze o plată sau o cheltuială fără acceptul scris al asigurătorului, care, în mod normal, are dreptul ca, pe cheltuiala sa, să

preia şi să conducă în orice moment în numele asiguratului rezolvarea oricărei cereri de despăgubire şi să primească în orice moment sprijinul acestuia.

Asigurătorul nu este răspunzător faŃă de asigurat în următoarele situaŃii: a) activităŃi desfăşurate de asigurat în afara unui contract încheiat cu

clientul său; b) cereri de despăgubire ca urmare a unui deces sau a unei vătămări

corporale; c) pretenŃii de despăgubire pentru pierderea sau distrugerea unor

proprietăŃi, pierderi comerciale sau datorii ale asiguratului, ca urmare a unei vânzări, cumpărări, subscrieri sau efectuării unor investiri în calitatea de mandatar sau agent principal;

d) pagubele care au fost produse cu intenŃie de către asigurat, beneficiarul asigurării, un membru din conducerea asiguratului;

e) pretenŃiile referitoare la răspunderea asiguratului angajată pentru pagube produse hârtiilor de valoare, documentelor, registrelor sau titlurilor, actelor, manuscriselor, pietrelor scumpe, obiectelor cu valoare artistică, ştiinŃifică sau istorică, mărcilor poştale precum şi pentru dispariŃia sau distrugerea banilor;

f) pretenŃiile referitoare la pagube provocate de război, invazie, acŃiunea unui duşman extern, război civil, rebeliune, dictatură militară, confiscare, expropriere, naŃionalizare, rechiziŃionare, sechestrare, distrugere sau avariere din ordinul oricărui guvern sau autorităŃi publice;

g) răspunderea civilă legală directă sau indirectă, cauzată sau apărută ca urmare a: radiaŃiilor ionizate, contaminării radioactive, poluare, unde propagate de aeronave şi altele, după caz;

h) orice cerere de despăgubire ca urmare a desfăşurării unei activităŃi de expertiză contabilă, contabilitate sau audit, care nu are la bază un contract de orice natură între asigurat şi clienŃii acestuia;

i) orice cerere de despăgubire pentru pierderea sau distrugerea unei proprietăŃi, pentru pierderi, distrugeri sau deteriorări de hârtii sau titluri de valoare nominale sau la purtător;

j) orice cerere de despăgubire ca urmare sau în legătură cu pierderi comerciale, răspunderi comerciale sau datorii ale asiguratului sau în calitatea sa de manager, cu excepŃia cazurilor normale de lichidare sau dizolvare;

k) consecinŃele oricăror circumstanŃe, notificate sau nu la asigurătorul precedent, care duc la o cerere de despăgubire ca urmare a unei activităŃi desfăşurate înaintea începerii prezentei asigurări;

l) orice cerere de despăgubire ca urmare a cumpărării, vânzării, subscrierii sau efectuării unor investiŃii în calitate de mandatar, agent, precum şi în cazul garantării unor beneficii, a unui portofoliu de investiŃii;

m) orice pierdere, distrugere sau daună a unei proprietăŃi sau orice cheltuială de orice natură sau cu orice consecinŃă sau orice răspundere civilă legală directă sau indirectă cauzată de sau ca urmare:

– a radiaŃiilor ionizate sau a contaminării radioactive provenite de la orice combustibil nuclear sau deşeu radioactiv sau din combustia nucleară;

– a unei explozii toxice radioactive sau a unui ansamblu nuclear exploziv de orice natură;

– a poluării şi/sau contaminării, de orice tip, natură sau din orice cauze; n) distrugerea, dauna directă ocazionată de presiunea exercitată de unde

propagate de aeronave sau orice alte mijloace de zbor care călătoresc cu viteze sonice sau supersonice.

Este important de menŃionat că atât acoperirea prin asigurare, cât şi excluderile nu se regăsesc în mod identic la toate societăŃile de asigurare, fiecare dintre ele având libertatea de a include şi respectiv de a exclude acele riscuri şi răspunderi pe care le consideră utile, în funcŃie de nevoile şi interesele asiguratului dar şi de cele ale societăŃii de asigurare. În afara unor condiŃii generale, fiecare tip de contract de asigurare de răspundere profesională pentru oricare dintre profesiile enumerate cuprinde riscuri specifice legate de fiecare activitate în parte (erori de proiectare la arhitecŃi, erori de execuŃie în cazul constructorilor, tratamente inadecvate prescrise pacienŃilor în cazul medicilor, pierderea oportunităŃii de afaceri, pierderea de profit din cauza unor recomandări greşite date de către consultanŃi etc.).

Ca în orice contract de asigurare sunt incluse şi limitele răspunderii (a despăgubirii maxime pe care o va suporta asigurătorul) şi primele aferente ce vor fi plătite de asigurat.

Acoperirea oferită va fi limitată la o sumă totală în orice perioadă a asigurării şi primele tind să fie mari pentru această asigurare. Este o piaŃă restrictivă, deşi există scheme de acoperire pentru majoritatea profesiilor.

Pentru obŃinerea despăgubirii, ca şi în alte forme de asigurare, asiguratul are datoria de a aviza în scris asigurătorul pentru:

a) orice pretenŃie de despăgubire împotriva asigurătorului; b) orice înştiinŃare primită de la terŃe persoane care intenŃionează să

înainteze o cerere de despăgubire; c) orice pierdere suferită de către asigurat care intră sub incidenŃa

asigurării din partea unui angajat şi care poate fi urmată sau nu de o cerere de despăgubire.

În consecinŃă: a) asiguratul are datoria să ia toate măsurile necesare pentru prevenirea

apariŃiei şi/sau diminuarea pagubei; b) la cererea asigurătorului, asiguratul va lua toate măsurile în vederea

recuperării contravalorii daunei da la persoana sau persoanele care au condus la apariŃia prejudiciului.

În general, contractul prevede anumite sume ce vor fi scăzute din cadrul oricărei plăŃi, cum ar fi: datoriile asiguratului în favoarea persoanelor care au condus la apariŃia daunei, sumele reŃinute de asigurat care aparŃin persoanelor

responsabile de daună, precum şi orice sume recuperate de la cei responsabili de producerea daunei.

Asigurătorul îşi declină orice răspundere în cazul în care au loc daune din cauza oricăror persoane şi care apar după ce a fost confirmată în scris suspiciunea asigurătorului asupra activităŃilor respectivelor persoane.

În cazul în care asiguratul beneficiază de despăgubiri din orice alte surse pentru o daună ce se încadrează în condiŃiile prezentului contract, asigurătorul este răspunzător numai pentru valoarea daunei care depăşeşte cuantumul recuperat din aceste surse. Dimensiunea despăgubirilor, care includ şi cheltuielile de judecată, se stabileşte în limita sumei asigurate menŃionate în contractul de asigurare.

În diverse Ńări, în care asigurările au tradiŃie şi un anumit nivel de dezvoltare, acest tip de asigurare este obligatoriu, în conformitate cu legislaŃia şi practicile locale, ca o condiŃie pentru a practica meseria sau profesia respectivă.

2.5. Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (R.C.A.)

2.5.1. ConsideraȘii generale

Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum şi tramvaie au obligaŃia să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire şi să menŃină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum şi să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta (autocolant care se aplică pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior, care atestă existenŃa unei poliŃe de asigurare RCA pentru vehiculul respectiv, eliberat împreună cu poliŃa de asigurare RCA).

Persoanele care intră pe teritoriul României cu vehicule înmatriculate în afara teritoriului României se consideră asigurate, în una dintre următoarele situaŃii:

a) dacă numărul de înmatriculare atestă asigurarea potrivit legii statului în care este înmatriculat vehiculul sau acordurilor internaŃionale de asigurare valabile în România;

b) dacă posedă documente internaŃionale de asigurare valabile în România.

Fac excepŃie persoanele fizice şi juridice, pe timpul utilizării vehiculelor pentru cursele de întreceri, raliuri sau antrenamente, care se pot asigura facultativ pentru astfel de riscuri.

La înscrierea în circulaŃie, la efectuarea de modificări în certificatul de înmatriculare sau în cartea de identitate a unui vehicul, precum şi la efectuarea verificărilor tehnice periodice este obligatorie prezentarea dovezii existenŃei unei asigurări de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule.

Contractul de asigurare atestă existenŃa asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule. Încheierea contractului de asigurare de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule se dovedeşte şi cu poliŃa de asigurare/documentul Carte Verde (document internaŃional de asigurare emis în numele biroului naŃional, în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de Transport Rutier al Comitetului de Transporturi Interioare din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a O.N.U.).

Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraŃii răspund faŃă de terŃe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum şi tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de asiguraŃi în procesul civil, în conformitate cu:

a) legislaŃia în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul şi cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislaŃia respectivă şi cel prevăzut în contractul de asigurare;

b) legislaŃia românească în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt cetăŃeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care este valabil tratatul de instituire a ComunităŃii Economice Europene, dacă nu există birou naŃional pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul.

Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri.

În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât şi pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepŃia conducătorului vehiculului respectiv.

Se acordă despăgubiri şi în cazul în care persoanele care formulează pretenŃii de despăgubiri sunt soŃul (soŃia) sau persoane care se află în întreŃinerea proprie-tarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea acci-dentului.

Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despăgubirile se acordă pentru bunurile aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel vehicul numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu proprietarul sau cu utilizatorul vehiculului respectiv, precum şi dacă nu aparŃineau proprietarului, utilizatorului ori conducătorului vehiculului răspunzător de producerea accidentului.

Despăgubirile se acordă şi în cazul în care cel care conducea vehiculul răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul. Despăgubirile se plătesc şi atunci când persoanele păgubite nu au domiciliul, reşedinŃa sau sediul în România.

În caz de vătămare corporală sau deces al unei persoane ori de avariere sau distrugere de bunuri se acordă despăgubiri dacă vehiculul care a produs accidentul este identificat şi asigurat, chiar dacă autorul accidentului a rămas neidentificat.

În cazul în care, pentru acelaşi proprietar de vehicul, la data producerii accidentului, existau mai multe asigurări valabile, despăgubirea se suportă în părŃi egale de către toŃi asigurătorii. Despăgubirea se va plăti integral de către asigurătorul la care s-a adresat persoana păgubită, urmând ca ulterior asigurătorul în cauză să se îndrepte împotriva celorlalŃi asigurători pentru recuperarea părŃii de despăgubire, plătită în numele acestora. Asiguratul are obligaŃia de a informa asigurătorul despre încheierea unor astfel de asigurări cu alŃi asigurători.

Prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor se stabilesc: aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, limitele teritoriale de acoperire, nivelul despăgubirilor, condiŃiile de plată, durata asigurării, facilităŃile şi penalizările aplicabile asiguraŃilor, criteriile şi condiŃiile pentru acordarea sau retragerea autorizaŃiei, persoanele care au obligaŃia să încheie contracte de asigurare, modalitatea de gestionare a cazurilor de refuz al asigurătorului de a încheia asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, dacă este cazul, precum şi alte informaŃii referitoare la acest tip de asigurare.

În cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaŃiei acestuia, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienŃi forŃaŃi. Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin reprezentanŃele de despăgubiri sau prin Biroul Asigurătorilor de Vehicule din România (biroul naŃional din România) după caz.

Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite şi nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului. Despăgubirile se plătesc asiguraŃilor dacă aceştia dovedesc că au despăgubit persoanele păgubite şi despăgubirile nu urmează să fie recuperate.

Odată cu încasarea despăgubirii, persoanele păgubite vor declara în scris că au fost despăgubite pentru pagubele suferite şi că nu mai au nicio pretenŃie de la asigurătorul de răspundere civilă şi asigurat (persoana vinovată) în legătură cu paguba respectivă.

În situaŃia efectuării plăŃii de către asigurătorul de răspundere civilă direct în contul bancar al persoanei păgubite, aceasta se consideră a fi integral despăgubită dacă în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul său bancar nu a notificat asigurătorului de răspundere civilă eventualele obiecŃii referitoare la cuantumul despăgubirii.

În cazul în care în drepturile persoanei păgubite s-a subrogat asigurătorul, eventuala diferenŃă de despăgubire dintre asigurarea facultativă şi asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto rămâne pe contul asigurării facultative, neputând fi recuperată de la asigurat (persoana vinovată) dacă despăgubirea plătită din asigurarea facultativă nu depăşeşte limita maximă a despăgubirii ce poate fi acordată de asigurător pentru prejudiciile cauzate în unul şi acelaşi accident de vehicul.

Persoanele care folosesc pe teritoriul României vehicule înmatriculate în străinătate şi neasigurate acolo sau a căror asigurare expiră pe durata şederii în România datorează prime de asigurare.

Personalul poliŃiei de frontieră nu va verifica documentele de asigurare pentru vehiculele înmatriculate în statele membre ale Uniunii Europene, pentru acestea numerele de înmatriculare fiind garanŃia asigurării.

La intrarea sau ieşirea din Ńară, personalul poliŃiei de frontieră de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a României va controla documentele de asigurare şi va solicita proprietarului, împuternicitului acestuia sau conducătorului vehiculului înmatriculat în state terŃe dovada plăŃii primei de asigurare datorate. Persoanele neasigurate sau persoanele care la control nu pot face dovada asigurării ori a plăŃii acesteia vor fi obligate să încheie asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule şi să achite prima de asigurare la entităŃile desemnate în acest sens de către asigurătorii care au dreptul să practice asigurarea obligatorie.

Vehiculele înmatriculate/înregistrate în state terŃe care intră pe teritoriul României de pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene nu vor fi supuse controlului privind documentele de asigurare, acest control putând fi efectuat numai prin sondaj.

Asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, în următoarele cazuri:

a) accidentul a fost produs cu intenŃie; b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de

dispoziŃiile legale privind circulaŃia pe drumurile publice ca infracŃiuni săvârşite cu intenŃie, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracŃiuni săvârşite cu intenŃie;

c) accidentul a fost produs în timpul când autorul infracŃiunii săvârşite cu intenŃie încearcă să se sustragă de la urmărire;

d) persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus vehiculul fără consimŃământul asiguratului.

2.5.2. Criterii pentru stabilirea uzurii in cazul pagubelor produse la vehicule1

Pentru stabilirea valorii vehiculelor la data producerii evenimentului asigurat, din valoarea de nou a acestora se scade uzura valorică. Prin uzura valorică se înŃelege acea parte din valoarea vehiculului ce se pierde prin vechime, întrebuinŃare sau stare de întreŃinere.

Uzura valorică se calculează prin aplicarea unui coeficient de uzură asupra valorii de nou a vehiculului la data producerii evenimentului asigurat. Coeficientul de uzură se stabileşte în funcŃie de gradul de întrebuinŃare, kilometri parcurşi cu vehiculul, precum şi de vechimea în exploatare, exprimată în unităŃi de timp: ani, diferenŃiată pe categorii de vehicule, potrivit tabelelor coeficienŃilor de uzură .

Pentru stabilirea coeficientului de uzură a unui vehicul sunt necesare: a) data introducerii în exploatare de nou a vehiculului respectiv, menŃionată

în documentele de identificare a acestuia: carte de identitate, certificat de înmatri-culare etc. sau, în lipsă, anul de fabricaŃie de pe placa de origine a vehiculului;

b) parcursul în kilometri realizat de vehiculul respectiv de la data introducerii lui în exploatare de nou şi până la data producerii evenimentului asigurat.

Pentru stabilirea coeficientului de uzură a vehiculului avariat se caută în tabelul coeficienŃilor de uzură linia corespunzătoare vechimii în exploatare, în ani, şi coloana corespunzătoare stării de întreŃinere medie, la intersecŃia cărora se va găsi coeficientul de uzură respectiv.

CoeficienŃii de uzură sunt determinaŃi pentru un parcurs mediu anual de: – 15000 km pentru vehicule cu masa totală maximă autorizată de până la

3,5 t şi pentru cele al căror număr de locuri pe scaune nu este mai mare de 9; – 20000 km pentru vehicule cu masa totală maximă autorizată mai mare de

3,5 t şi pentru cele al căror număr de locuri pe scaune este mai mare de 9. În cazul în care există diferenŃe între parcursul real şi cel rezultat utilizân-

du-se media anuală, coeficientul corespunzător stării de întreŃinere medie se va corecta cu 0,5% pentru fiecare 1000 km, fără a se putea depăşi coeficienŃii corespunzători stărilor de întreŃinere bună sau satisfăcătoare.

CorecŃia se face prin adunare, dacă parcursul real este mai mare decât parcursurile medii sau prin scădere, dacă parcursul real este mai mic.

Pentru vehiculele la care nu se cunoaşte parcursul în km, realizat până la data producerii evenimentului asigurat, sau acesta nu este în concordanŃă cu starea tehnică a vehiculului respectiv, coeficientul de uzură a vehiculului avariat se stabileşte în funcŃie de vechimea în exploatare şi de starea de întreŃinere a acestuia, prevăzute în tabelele coeficienŃilor de uzură .

Starea de întreŃinere a unui vehicul se clasifică în: bună, medie şi satisfăcătoare.

Stabilirea stării de întreŃinere a vehiculului se face potrivit stării acestuia dinainte de producerea evenimentului asigurat, pe baza criteriilor de mai jos:

a) stare de întreŃinere bună – vehiculul prezintă: integritatea elementelor caroseriei, barelor de protecŃie şi capacelor de roŃi; vopseaua intactă, fără exfolieri sau urme aparente de rugină a tablei; tapiŃeria fără pete, urme de uzură prematură sau rupturi; cauciucuri uzate uniform, fără să prezinte uzuri accentuate pe flancuri, ca urmare a unui reglaj necorespunzător al direcŃiei; motorul fără scurgeri de ulei pe părŃile laterale sau pe capotajele interioare ale spaŃiului afectat acestuia;

b) stare de întreŃinere medie – vehiculul prezintă: deformări ale caroseriei, barelor de protecŃie sau capacelor de roŃi până la 10 dm2, însumat pe întreaga suprafaŃă exterioară; degradări ale vopselei în ceea ce priveşte luciul, cu urme de rugină aparentă pe o suprafaŃă totală până la 10 dm2, cu exfolieri pe o suprafaŃă totală până la 1 cm, 2; pete pe tapiŃeria scaunelor;

c) stare de întreŃinere satisfăcătoare – vehiculul prezintă: deformări ale caroseriei, barelor de protecŃie şi capacelor de roŃi mai mari de 10 dm2, însumat pe întreaga suprafaŃă exterioară: degradări ale vopselei, pierderea totală a luciului, cu exfolieri pe o suprafaŃă totală mai mare de 1 cm2, cu urme pronunŃate de rugină aparentă şi zgârieturi; tapiŃeria deteriorată şi murdară; cauciucurile uzate neuniform, cu accentuări pe unul dintre flancuri, ca urmare a unui reglaj necorespunzător al direcŃiei; motorul cu urme de ulei pe părŃile superioare şi laterale ca urmare a scurgerilor la capacul distribuŃiei, al chiulasei sau pe lângă garniturile de etanşare; joc mare la volanul direcŃiei.

Cunoscându-se data introducerii în exploatare de nou şi starea sa de întreŃinere justificată tehnic, pentru stabilirea coeficientului de uzură a vehiculului avariat se caută în tabelul coeficienŃilor de uzură linia orizontală corespunzătoare vechimii în exploatare, în ani, a acestuia şi se stabileşte un coeficient de uzură cuprins între cei corespunzători stării de întreŃinere bună şi satisfăcătoare.

Nu se pot lua în calcul coeficienŃi de uzură inferiori coeficienŃilor minimali sau superiori celor maximali, pentru vechimea în exploatare, parcursul realizat şi starea de întreŃinere a vehiculului avariat, prevăzuŃi în tabelele coeficienŃilor de uzură.

2.6. Asigurarea de răspundere civilă a transportatorului

în calitate de cărăuş, pentru mărfurile transportate cu autovehicule, numai pe teritoriul României

(condiŃii de asigurare)

Cine se poate asigura: – societăŃile ce efectuează transporturi internaŃionale de mărfuri sau

transporturi de mărfuri numai pe teritoriul României cu autovehiculele menŃionate expres în poliŃa de asigurare.

Riscurile pentru care se asigură: – pierderea totală sau parŃială a mărfii sau pentru avarierea acesteia, care

se produce din momentul primirii mărfii la transport şi până la predarea acesteia, precum şi pentru depăşirea termenului de livrare.

– pagubele produse mărfurilor transportate ca urmare a unor defecŃiuni tehnice ale autovehiculului sau ca urmare a vinovăŃiei persoanelor de la care a închiriat autovehiculul transportatorul.

La asigurarea facultativă a bunurilor pe timpul transportului terestru, societatea de asigurări, nu acordă despăgubiri în următoarele situaŃii:

– pagubele au survenit ca urmare a alterării bunurilor asigurate; – pagubele au fost provocate de insecte şi rozătoare; – pagubele s-au produs ca urmare a conservării necorespunzătoare de

către asigurat a bunurilor transportate; – pagubele au survenit din cauza însuşirilor proprii naturii bunurilor trans-portate. Despăgubirile primite:

În caz de pagubă totală: – la bunuri a căror cantitate se exprimă în kg., litri, bucăŃi, metri lineari,

pătraŃi sau cubi, valoarea la data producerii evenimentului asigurat a părŃii din cantitatea totală care a fost distrusă în întregime;

– la celelalte bunuri, valoarea la data producerii evenimentului asigurat a bunurilor distruse, din care se scade, cu acordul asiguratului, valoarea la aceeaşi dată a resturilor ce se mai pot întrebuinŃa sau valorifica.

În caz de pagubă parŃială: – la bunuri a căror cantitate se exprimă în kg., litri, bucăŃi, metri lineari,

pătraŃi sau cubi, valoarea la data producerii evenimentului asigurat a pierderii de calitate (deprecierii) a acelei părŃi din cantitatea totală care a rămas după pagubă şi care diminuează valoarea bunurilor respective. Gradul de depreciere se stabileşte în procente, pe baza examinării bunurilor avariate; – la celelalte bunuri, costul reparaŃiilor părŃilor componente sau pieselor avariate, ori costul de înlocuire sau de recondiŃionare al acestora, din care se scade, cu acordul asiguratului, valoarea la data producerii evenimentului asigurat a resturilor ce se mai pot întrebuinŃa sau valorifica.

CURSUL XIII FAPTE DE NATURĂ PENALĂ, ADMINISTRATIVĂ ȘI CONTRAVENȘIONALĂ ÎN DOMENIUL ASIGURĂRILOR ŞI REASIGURĂRILOR. COMPETENȘA DE CONSTATARE SecȘiunea a-1a ConsideraȘii generale Și analiza infracŃiunii prevăzute în Legea nr. 32/2000 privind societăŃile de asigurare şi supravegherea asigurărilor

1.1. Analiză doctrinară în domeniu

Din punct de vedere doctrinar, asigurarea este privită ca un sistem de relaŃii economico-sociale, proces obiectiv necesar al dezvoltării economice şi sociale, izvorât din acŃiunea legilor economice obiective, care constă în crearea în comun de către populaŃie şi agenŃii economici ameninŃaŃi de anumite riscuri a unui fond din care se compensează daunele şi se satisfac alte cerinŃe economico-financiare probabile, imprevizibile.

Legea-cadru în materie, Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor oferă şi ea o definiŃie a asigurării. Aceasta este văzută ca operaŃiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualităŃii, un fond de asigurare, prin contribuŃia unui număr de asiguraŃi, expuşi la producerea anumitor riscuri şi îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum şi pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităŃii desfăşurate.

Asigurătorul este persoana juridică română sau filiala autorizată în condiŃiile legii să exercite activităŃi de asigurare, precum şi sucursala unei societăŃi de asigurare sau a unei societăŃi mutuale, dintr-un stat membru, care a primit o autorizaŃie de la autoritatea competentă a statului membru de origine. în mod corelativ, asiguratul este persoana care are un contract de asigurare încheiat cu asigurătorul.

Contractul de asigurare reglementat prin Legea nr. 136/1995 este actul juridic prin care asiguratul se obligă să plătească societăŃii de asigurare o primă, societăŃile de asigurare obligându-se să-şi asume riscul producerii unui anumit eveniment şi să plătească beneficiarului, care poate fi asiguratul sau o terŃă persoană, o despăgubire în limitele stabilite.

1.2. Caracteristici juridice care stau la baza contractului de asigurare Acestea sunt: a) caracterul consensual, deoarece se încheie în scris numai pe baza

consimŃământului părŃilor; b) caracter sinalagmatic, deoarece părŃile contractante îşi asumă

anumite obligaŃii reciproce şi interdependente;

c) caracter aleatoriu, esenŃial pentru contractul de asigurare, deoarece părŃile contractante nu cunosc la încheierea contractului ce efecte vor rezulta din desfăşurarea lui: beneficii sau pierderi;

d) caracter oneros, deoarece fiecare parte urmăreşte obŃinerea unui avantaj prin prestaŃia pe care s-a angajat să o facă în favoarea celeilalte părŃi;

e) caracter succesiv, dat de eşalonarea în timp a prestaŃiilor; f) caracter de adeziune, întrucât" forma şi clauzele contractului sunt

stabilite de către societatea de asigurări, potenŃialul asigurat având posibilitatea să accepte sau să respingă în bloc acest contract;

g) caracter de bună-credinŃă, executarea sa se face cu bună-credinŃă de ambele părŃi implicate.

1.3. Principiile care stau la baza contractului de asigurare Acestea sunt: a) principiul despăgubirii, care constă în aceea că nu se despăgubeşte

peste valoarea pierderilor suferite de asigurat; b) principiul interesului asigurabil, în baza căruia o persoană are

interes asigurabil dacă producerea unui eveniment poate cauza o pierdere financiară sau un prejudiciu persoanei respective;

c) principiul subrogaŃiei se aplică atunci când asigurătorul este obligat prin poliŃa de asigurare să despăgubească o daună produsă din culpa unei terŃe persoane.

1.4. Cadrul legal În ceea ce priveşte activitatea de asigurare din România, cadrul legal este

format din: - Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea

asigurărilor; - Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România. 1.5. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor În baza art. 4 din Legea nr. 32/2000, punerea în executare a Legii-cadru,

supravegherea şi controlul respectării dispoziŃiilor sale revin Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în scopul apărării drepturilor asiguraŃilor şi al promovării stabilităŃii activităŃii de asigurare în România.

Această comisie se înfiinŃează ca autoritate administrativă autonomă de specialitate, cu personalitate juridică şi cu sediul în municipiul Bucureşti şi îşi exercita atribuŃiile potrivit prevederilor Legii nr. 32/2000.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este condusă de un consiliu format din 5 membrii dintre care un preşedinte şi un vicepreşedinte.

Structura organizatorică şi de personal a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, atribuŃiile de conducere, de execuŃie şi de control ale personalului său se stabilesc prin regulamentele de ordine interioară, adoptate de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor sunt numiŃi de Parlament, în şedinŃa comună a celor două Camere, la propunerea comisiilor reunite, respectiv Comisia pentru buget, finanŃe, activitate bancară şi piaŃă de capital din Senat şi Comisia pentru buget, finanŃe şi bănci din Camera DeputaŃilor. Preşedintele şi vicepreşedinŃii se nominalizează pe funcŃii în lista de propuneri care se supune spre aprobare Parlamentului.

Numirea membrilor Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se face de pe lista comună propusă de Comisia pentru buget, finanŃe, activitate bancară şi piaŃă de capital din Senat şi Comisia pentru buget, finanŃe şi bănci din Camera DeputaŃilor.

Revocarea din funcŃie a unui membru al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se face la propunerea comisiilor reunite ale Parlamentului, respectiv Comisia pentru buget, finanŃe, activitate bancară şi piaŃă de capital din Senat şi Comisia pentru buget, finanŃe şi bănci din Camera DeputaŃilor, în şedinŃa comună a celor două Camere, dacă acesta încetează să îndeplinească condiŃiile necesare pentru exercitarea atribuŃiilor sale sau dacă se face vinovat de abateri grave, incompatibile funcŃiei sale.

În conformitate cu art. 5 din Legea nr. 32/2000, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor are o serie întreagă de atribuŃii în domeniul pe care îl supraveghează. Din punctul de vedere al analizei din acest capitol interesează următoarele:

„(...) b) autorizează asigurătorii, reasiguratorii şi brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare să desfăşoare activitate de asigurare, reasigurare, respectiv intermediere în asigurări şi/sau în reasigurări, după caz, şi aprobă orice modificare a documentelor sau condiŃiilor pe baza cărora s-a acordat această autorizare; prin documente se înŃelege statutul şi/sau actul constitutiv al societăŃii, studiul de fezabilitate şi, numai în cazul persoanelor semnificative, organigrama şi/sau regulamentul de organizare şi funcŃionare, precum şi orice alte acte stabilite prin normele de autorizare, emise în aplicarea prezentei legi. Aprobarea modificărilor, inclusiv în cazul persoanelor menŃionate la lit. d), se solicită în cel mult 10 zile calendaristice de la adoptarea hotărârii, după caz, de către adunarea generală ordinară sau extraordinară a acŃionarilor, privind modificarea documentelor sau a condiŃiilor;

c) autorizează practicarea asigurărilor obligatorii stabilite prin lege şi încasează ca venituri proprii o contribuŃie procentuală din valoarea primelor brute încasate, aferente asigurărilor respective, în vederea exercitării supravegherii şi controlului activităŃii de asigurări obligatorii, în condiŃiile prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia;

r) deschide şi menŃine Registrul asigurătorilor, reasiguratorilor şi

intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, ale cărui formă şi conŃinut se stabilesc prin norme date în aplicarea prezentei legi".

1.6. Premisele infracŃiunii din Legea nr. 32/2000 cu alte aspecte În concret, Capitolul al III-lea din acest act normativ se referă la

autorizarea asigurătorilor, iar în art. 11 se menŃionează expres că activitatea de asigurare în România poate fi exercitată numai de:

a) persoane juridice române, constituite ca societăŃi pe acŃiuni şi/sau societăŃi mutuale, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor potrivit procedurii reglementate la art. 12;

b) asigurători sau reasiguratori autorizaŃi în statele membre, care desfăşoară activitate de asigurare sau de reasigurare pe teritoriul României în conformitate cu dreptul de stabilire şi libertatea de a presta servicii;

c) sucursale aparŃinând unor societăŃi-mamă guvernate de legi dintr-un stat terŃ, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, potrivit procedurii prevăzute la art. 12 şi cu respectarea condiŃiilor stabilite potrivit cap. III;

d) filiale ale unor asigurători sau reasiguratori din state terŃe, autorizaŃi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, potrivit procedurii reglementate la art. 12;

e) asigurători sau reasiguratori care adoptă forma de companie europeană pe acŃiuni (SE - Societas Europaea).

Un asigurător nu poate fi înregistrat în registrul comerŃului fără avizul prealabil în vederea înregistrării emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Un asigurător nu poate fi înmatriculat în registrul comerŃului fără autorizaŃia emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Articolul 12 din Legea nr. 32/2000 este cel care stabileşte în concret procedura de autorizare. Cererea de autorizare pentru desfăşurarea activităŃii de asigurare va fi transmisă Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în formatul prevăzut şi însoŃită de documentele prevăzute de legislaŃia în domeniu.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va decide asupra acordării autorizaŃiei necesare desfăşurării activităŃii de asigurare sau asupra respingerii cererii de autorizare în termen de 4 luni de la data depunerii documentaŃiei complete şi în urma constatării faptului că sunt îndeplinite condiŃiile impuse de lege pentru aceasta.

În temeiul art. 14 din Legea nr. 32/2000, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor retrage autorizaŃia de funcŃionare în cazul în care constată că un asigurător autorizat se află în una dintre următoarele situaŃii:

a) nu a început să desfăşoare activitatea de asigurare în termen de 12 luni de la data eliberării autorizaŃiei;

b) renunŃă la activitatea de asigurare şi solicită în mod expres retragerea autorizaŃiei de funcŃionare;

c) încetează să mai desfăşoare activitatea de asigurare pe o perioadă de 6 luni consecutive;

d) nu mai îndeplineşte condiŃiile pe baza cărora a fost autorizat;

e) nu a dus la îndeplinire măsurile specificate în planul de redresare financiară sau aceste măsuri nu şi-au atins scopul, după caz;

f) încalcă dispoziŃiile prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia.

De asemenea, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează autorităŃile competente ale celorlalte state membre despre retragerea autorizaŃiei unui asigurător care desfăşoară activitatea de asigurare pe teritoriul acestora.

Decizia de retragere a autorizaŃiei se motivează şi se comunică asigurătorului, împotriva deciziei de retragere a autorizaŃiei asigurătorul poate face plângere la Curtea de Apel Bucureşti în termen de 30 de zile de la comunicare.

Toate acestea se completează cu prevederile art. 34 care stabilesc că o persoană fizică sau juridică poate desfăşura o activitate ca agent de asigurare, dacă deŃine o autorizaŃie valabilă, scrisă, din partea unui asigurător, denumită în prezenta lege contract de agent, pentru a acŃiona în numele acestuia.

O persoană fizică sau juridică poate desfăşura o activitate ca agent de asigurare, dacă deŃine o autorizaŃie valabilă, scrisă, din partea unui asigurător, denumită în prezenta lege contract de agent, pentru a acŃiona în numele acestuia.

Agentul de asigurare persoană fizică trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:

a) să aibă pregătirea profesională de specialitate şi/sau competenŃele, cunoştinŃele şi aptitudinile corespunzătoare exercitării acestei activităŃi, în concordanŃă cu cerinŃele prevăzute în normele emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în aplicarea prezentei legi;

b) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă profesională sau o garanŃie echivalentă furnizată de un asigurător în numele căruia agentul de asigurare lucrează sau al cărui împuternicit este, valabile pe întregul teritoriu al ComunităŃii Europene şi al statelor aparŃinând SpaŃiului Economic European, în concordanŃă cu cerinŃele prevăzute de norme;

c) să nu aibă cazier judiciar pentru infracŃiuni contra patrimoniului sau pentru infracŃiuni prevăzute de legislaŃia financiar-fiscală;

d) să îndeplinească cerinŃele legale în vigoare privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanŃii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenŃilor economici, autorităŃilor sau instituŃiilor;

e) să se bucure de o bună reputaŃie. Agentul de asigurare persoană juridică trebuie să îndeplinească

următoarele condiŃii: a) să aibă ca obiect de activitate numai activitatea de agent de

asigurare, cu excepŃia prevăzută la art. 33 alin. (2); b) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă, a

cărui valoare să reprezinte 75% din cea prevăzută la art. 35 alin. (5) lit. c);

c) să nu fi fost declarat anterior în faliment şi să nu facă obiectul unei proceduri de reorganizare judiciară şi/sau de faliment la data solicitării autorizării;

d) să se bucure de o bună reputaŃie, iar denumirea agentului să cuprindă obligatoriu sintagma agent de asigurare;

e) asociaŃii, acŃionarii semnificativi, precum şi persoanele semnificative, după caz, să nu aibă cazier judiciar pentru infracŃiuni contra patrimoniului sau pentru infracŃiuni prevăzute de legislaŃia financiar-fiscală;

f) conducătorul executiv să îndeplinească condiŃiile privind pregătirea şi experienŃa necesare pentru a deŃine această funcŃie, conform normelor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Asigurătorii sunt obligaŃi să deschidă şi să menŃină un registru, denumit Registrul agenŃilor de asigurare, în sistem computerizat şi cu arhivarea obligatorie a tuturor modificărilor, care face parte din Registrul asigurătorilor, reasiguratorilor şi intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, prevăzut la art. 5 lit. r). Forma şi conŃinutul acestui registru se vor stabili prin norme emise în aplicarea prezentei legi.

După înregistrare, asigurătorii sunt obligaŃi să elibereze intermediarilor în asigurări, persoane juridice, un certificat de înregistrare, iar intermediarilor în asigurări, persoane fizice, o legitimaŃie. Datele şi informaŃiile care se vor trece în aceste documente se vor stabili prin norme emise în aplicarea prezentei legi.

Anual, acest registru va fi trecut pe suport hârtie, care va fi certificat pentru conformitate de conducerea executivă a asigurătorului sau reasiguratorului.

Asigurătorii sunt obligaŃi sa înregistreze în registrul menŃionat atât agenŃii de asigurare, persoane fizice şi juridice, cu care au încheiat contracte de agent, cât şi subagenŃii şi agenŃii de asigurare subordonaŃi; asigurătorii vor actualiza periodic toate datele din acest registru.

Datele înscrise în registrul agenŃilor se transmit în sistem computerizat atât Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, cât şi asociaŃiei sau uniunii profesionale din care face parte asigurătorul, acestea fiind permanent accesibile publicului la sediu şi pe site-ul Internet al asigurătorului, autorităŃii de supraveghere şi asociaŃiei sau uniunii profesionale sus-menŃionate; aceste date se verifică periodic de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

1.7. Normele juridice penale din Legea-cadru în domeniul

asigurărilor, Legea nr. 32/2000 Acestea sunt cuprinse în art. 39, un articol amplu care defineşte şi unele

comportamente ce constituie contravenŃii. Articolul 39 alin. (8) prevede: „constituie infracŃiune şi se pedepseşte cu

închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda penală de la 20.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON) fapta oricărei persoane constând în desfăşurarea activităŃii de asigurare în/din România fără autorizarea Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor, precum şi desfăşurarea activităŃii fără înscrierea în Registrul asigurătorilor, reasiguratorilor şi intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări."

Acelaşi articol cuprinde şi alin. (81) care stabileşte că se interzice oricărei persoane care nu are autorizaŃie emisă sau nu este înregistrată la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să utilizeze denumirile de asigurător, reasigurator, broker de asigurare şi/sau de reasigurare, agent de asigurare sau de reasigurare, subagent sau agent de asigurare subordonat sau derivatele acestora, în legătură cu o activitate, un produs sau un serviciu, cu excepŃia cazului în care această utilizare este stabilită sau recunoscută prin lege sau printr-un acord internaŃional, sau când, din contextul în care sunt folosite aceste cuvinte, rezultă neîndoielnic că nu este vorba de activităŃi de asigurare, de reasigurare sau de intermediere în asigurări şi/sau în reasigurări.

După cum se observă, norma citată anterior stabileşte o interdicŃie, dar nu indică şi sancŃiunea aplicabilă pentru nerespectarea acestei obligaŃii. Din acest motiv, interdicŃia nu are eficienŃă deplină, întrucât nu se stabileşte sancŃiunea aplicabilă în cazul adoptării sale. Este adevărat că în multe situaŃii utilizarea titulaturilor enumerate de lege va însoŃi în mod obligatoriu derularea activităŃilor descrise clar ca infracŃiuni de art. 39 alin. (8) din Legea nr. 32/2000. Dar se poate întâmpla ca acest comportament să nu fie încă însoŃit de exercitarea în concret a activităŃilor interzise şi fapta nu va putea fi sancŃionată în mod concret.

În continuare, art. 39 cuprinde alte alineate care îl completează pe cel pe care tocmai l-am analizat, într-un mod identic cu reglementările din domeniul bancar. Alineatul (82) precizează că în orice formă de publicitate, acte oficiale, contracte ori alte asemenea documente, iniŃialele, sigla, emblema sau alte elemente de identificare a unui asigurător, reasigurator sau intermediar în asigurări şi/sau în reasigurări care funcŃionează în România ori care sugerează o legătură cu aceasta pot fi utilizate numai de către şi în legătură cu o subunitate a acelei entităŃi, inclusiv în denumirea acesteia.

Alineatul (83) face următoarea menŃiune: „în scopul exercitării activităŃilor specifice, entităŃile străine pot utiliza pe teritoriul României denumirea pe care o utilizează şi în Ńara de origine. în situaŃia în care există posibilitatea unor confuzii, în scopul asigurării unei clarificări corespunzătoare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate să solicite ca numele asigurătorului, reasiguratorului sau intermediarului în asigurări şi/sau în reasigurări respectiv să fie însoŃit de o menŃiune explicativă în limba română".

Date fiind cele ce au precedat, apreciem că Legea nr. 32/2000 cuprinde o singură normă de incriminare care poate avea eficienŃă concretă, aceea din art. 39 alin. (8) pe care o vom analiza în cele ce urmează.

1.8 Analiza infracŃiunii din domeniul asigurărilor Exercitarea de activităŃi neautorizate în domeniul asigurărilor ConŃinutul legal. Articolul 39 alin. (8) prevede: „Constituie infracŃiune şi

se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda penală de la 20.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON) fapta oricărei persoane constând în desfăşurarea activităŃii de asigurare în/din România fără autorizarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, precum şi desfăşurarea activităŃii fără înscrierea în Registrul asigurătorilor, reasiguratorilor şi intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări."

Obiectul juridic generic al infracŃiunii are în vedere derularea în condiŃiile legii a activităŃii în domeniul asigurărilor.

Obiectul juridic specific vizează protejarea domeniului asigurărilor împotriva unor comportamente adoptate de persoane care nu sunt autorizate pentru a desfăşura acest gen de activitate.

InfracŃiunea nu cunoaşte în toate situaŃiile un obiect material. în unele cazuri, totuşi, se poate ca acesta să constea în documentele încheiate în cadrul exercitării activităŃii neautorizate.

Subiectul activ al infracŃiunii nu este calificat în mod expres de norma de incriminare. în această postură, se poate afla orice persoană care îndeplineşte condiŃiile generale pentru a răspunde din punct de vedere penal.

Subiectul pasiv este statul, ca titular al valorii sociale protejate prin norma de incriminare - desfăşurarea în condiŃii de legalitate a activităŃii în domeniul asigurărilor.

Se poate ca, în secundar, în aceeaşi postură de subiect pasiv al infracŃiunii să se afle o societate de asigurări al cărei nume a fost folosit în derularea de activităŃi neautorizate, fiindu-i prejudiciată credibilitatea publică.

Latura obiectivă. Elementul material al laturii obiective a infracŃiunii este reprezentat de adoptarea celor două comportamente descrise de norma de incriminare. Dat fiind specificul diferit al celor două comportamente indicate de către legiuitor, acestea ar putea constitui infracŃiuni distincte. Totuşi, va trebui să fie apreciate ca având caracter alternativ, întrucât aceasta este voinŃa legiuitorului care transpare din norma art. 39 alin. (8) din Legea nr. 32/2000.

Prima modalitate este realizată prin desfăşurarea de activităŃi de asigurare în/din România, fără autorizaŃia Comisiei pentru Supravegherea Asigurărilor. Apreciem că textul legal este formulat defectuos, deoarece se referă expres doar la activităŃi de asigurare. În această formă, se poate considera că sunt lăsate în afara protecŃiei penale alte activităŃi desfăşurate în domeniul asigurărilor, întrucât legea nu se referă şi la acestea, deşi ambele sunt supuse şi ele procedurii autorizării de către Comisia pentru Supravegherea Asigurărilor. Apreciem, totuşi, că textul trebuie interpretat în maniera în care să se acorde termenului „activităŃi de asigurare" accepŃiunea cea mai largă, aceea în care să acopere activităŃile desfăşurate în domeniul asigurărilor.

În această accepŃiune elementul material al infracŃiunii poate fi format din desfăşurarea uneia dintre următoarele activităŃi:

- activitatea de asigurare - activitate exercitată în sau din România, care desemnează, în principal, oferirea, intermedierea, negocierea, încheierea de contracte de asigurare şi reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres şi de recuperare, precum şi investirea sau fructificarea fondurilor proprii şi atrase prin activitatea desfăşurată;

- activitatea de reasigurare - operaŃiunea de asigurare a unui asigurător sau reasigurator de către un reasigurator;

- activitatea de intermediere în asigurări - activitatea de introducere, propunere ori îndeplinire a altor activităŃi preliminarii încheierii contractelor de asigurare sau oferirea de asistenŃă pentru administrarea ori îndeplinirea unor contracte, îndeosebi în cazul unei daune. Aceste activităŃi nu vor fi considerate activităŃi de intermediere în asigurări, în cazul în care sunt îndeplinite de către un asigurător sau de un angajat al acestuia care acŃionează sub responsabilitatea asigurătorului.

Nu vor fi, totuşi, considerate activităŃi de intermediere în asigurări nici următoarele: furnizarea de informaŃii în mod ocazional, în contextul unei alte activităŃi profesionale al cărei scop nu constă în oferirea de asistenŃă clienŃilor în vederea încheierii sau administrării unui contract, administrarea daunelor unui asigurător pe baze profesionale, precum şi regularizarea daunelor.

- activitatea de intermediere în reasigurări - activitatea de introducere, propunere ori îndeplinire a altor activităŃi preliminarii încheierii contractelor de reasigurare sau oferirea de asistenŃă pentru administrarea ori îndeplinirea unor contracte, îndeosebi în cazul unei daune. Aceste activităŃi nu vor fi considerate activităŃi de intermediere în reasigurări în cazul în care sunt îndeplinite de către un reasigurator sau de un angajat al acestuia care acŃionează sub responsabilitatea reasiguratorului.

Ca şi în cazul anterior, nu vor fi considerate activităŃi de intermediere în reasigurări nici următoarele: furnizarea de informaŃii în mod ocazional, în contextul unei alte activităŃi profesionale al cărei scop nu constă în oferirea de asistenŃă clienŃilor în vederea încheierii sau administrării unui contract, administrarea daunelor unui reasigurator pe baze profesionale, precum şi regularizarea daunelor.

CerinŃa esenŃială care trebuie îndeplinită pentru ca aceste comportamente să realizeze conŃinutul obiectiv al infracŃiunii, este aceea ca ele să fie derulate fără o autorizaŃie eliberată de Comisia pentru Supravegherea Asigurărilor. CondiŃiile în care se poate obŃine o astfel de autorizaŃie au fost expuse anterior, drept pentru care nu mai revenim în acest punct la ele.

CerinŃa va fi îndeplinită şi în cazul în care autorizaŃia nu a existat niciodată, dar şi atunci când ea a existat, dar a fost retrasă din diferite motive. Ceea ce este important pentru realizarea condiŃiilor infracŃiunii de spre care

discutăm este împrejurarea că, la momentul adoptării comportamentului descris de norma de incriminare, această autorizaŃie nu exista.

Cea de-a doua modalitate a elementului material al infracŃiunii constă în desfăşurarea activităŃii de asigurare fără înscrierea în Registrul asigurătorilor, reasiguratorilor şi intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări.

În concret, infracŃiunea se va comite prin derularea de activităŃi în domeniul asigurărilor fără ca persoana care le desfăşoară să fie înscrisă în Registrul organizat de Comisia pentru Supravegherea Asigurărilor. Calitatea arogată pentru derularea acestor activităŃi poate fi una dintre cele ce urmează:

-intermediari în asigurări - persoane fizice şi juridice care desfăşoară activitate de intermediere în asigurări în schimbul unei remuneraŃii, autorizate sau înregistrate în condiŃiile stabilite de lege, precum şi intermediarii din statele membre, care desfăşoară pe teritoriul României activitate de intermediere în asigurări, conform dreptului de stabilire şi libertăŃii de a presta servicii, după caz;

-intermediar în reasigurări - persoana fizică (şi juridică) română autorizată în condiŃiile legii, care intermediază, în schimbul unei remuneraŃii, în principal activitatea de reasigurare, precum şi intermediarii din statele membre, care desfăşoară pe teritoriul României activitate de intermediere în reasigurări, conform dreptului de stabilire şi libertăŃii de a presta servicii, după caz;

-broker de asigurare, care poate fi o persoană fizică angajată a uneia dintre următoarele categorii de persoane juridice:

a- persoana juridică română, autorizată în condiŃiile legii, care negociază pentru clienŃii săi, persoane fizice sau juridice, asiguraŃi ori potenŃiali asiguraŃi, încheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare şi acordă asistenŃă înainte şi pe durata derulării contractelor ori în legătură cu regularizarea daunelor, după caz;

b- un intermediar dintr-un stat membru care desfăşoară activităŃi de intermediere pe teritoriul României, conform dreptului de stabilire şi libertăŃii de a presta servicii;

-asistent în brokeraj - persoane fizice sau juridice care în baza unui contract cu un broker de asigurare şi/sau de reasigurare primesc o împuternicire în legătură cu un mandat de brokeraj al acestuia şi, sub acoperirea contractului de răspundere profesională a brokerului în cauză, trebuie sa întreprindă anumite activităŃi necesare pentru ducerea la îndeplinire a mandatului de brokeraj;

-agent de asigurare - persoană fizică sau juridică împuternicită în baza autorizării unui asigurător ori reasigurator să încheie în numele şi în contul asigurătorului sau reasiguratorului contracte de asigurare ori de reasigurare cu terŃii, conform condiŃiilor stipulate în contractul de mandat încheiat, fără sa aibă calitatea de asigurător/reasigurator, broker de asigurare şi/sau de reasigurare;

-subagenŃi - persoane fizice, altele decât conducătorul agentului de asigurare persoană juridică, care au calitatea de angajaŃi cu contract de muncă cu persoana juridică şi care acŃionează în numele acesteia;

-agent de asigurare subordonat - persoana fizică sau juridică care desfăşoară activitate de intermediere în asigurări în numele şi în contul unuia sau mai multor asigurători, caz în care produsele de asigurare intermediate nu trebuie să fie concurente, aceştia acŃionând sub răspunderea totală a acestor asigurători, corespunzător produselor intermediate.

Urmarea socialmente periculoasă produsă prin adoptarea oricăruia dintre cele două comportamente descrise de norma de incriminare constă în punerea în pericol a valorii sociale protejate prin norma de incriminare. Dacă prin comiterea faptei s-a produs un rezultat material concret în paguba unei persoane, este posibilă reŃinerea unui concurs de infracŃiuni cu înşelăciunea prevăzută de art. 215 C.pen.

Latura subiectivă. Sub aspect subiectiv, infracŃiunea fiind una comisivă, trebuie să fie comisă cu intenŃie, împrejurare care reiese din interpretarea art. 19 alin. (2) C.pen.

Mobilul şi scopul sunt doar elemente de care depinde dozarea pedepsei şi nu încadrarea juridică a faptei.

Formele atipice ale infracŃiunii sunt posibile, dar nici actele de pregătire şi nici tentativa nu sunt sancŃionate. Un act de pregătire, cel puŃin, poate fi şi utilizarea denumirilor la care se referă art. 39 alin. (81) din Legea nr. 32/2000, dar pentru că, aşa cum am mai arătat, norma respectivă nu stabileşte sancŃiunile aplicabile, ea este lipsită de eficienŃă concretă.

Dat fiind specificul elementului material, fapta poate îmbrăca forma continuă succesivă sau continuată, după caz. Va exista forma continuă în cazurile în care persoana desfăşoară activităŃi în legătură cu un contract de asigurare, activităŃi care prezintă anumite eşalonări fireşti. în formă continuată, infracŃiunea poate apare atunci când în mod repetat persoana se implică în activităŃi de asigurare în anumite intervale de timp.

ModalităŃile normative sunt cele indicate pentru comiterea infracŃiunii: desfăşurarea de activităŃi de asigurare fără autorizaŃia Comisiei pentru Supravegherea Asigurărilor şi desfăşurarea aceluiaşi gen de activităŃi fără ca persoana să fie înscrisă în Registrul asigurătorilor, reasiguratorilor şi intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări.

SancŃiunile aplicabile pentru comiterea acestei infracŃiuni sunt: închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda penală de la 20.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON).

SecȘiunea a-2a CompetenȘa de soluȘionare a litigiilor Și a faptelor de natură contravenȘională

2.1 CompetenȘa de soluȘionare a litigiilor În funcŃie de felul asigurării competenŃa soluŃionării litigiilor născute

revine astfel: A) acŃiunea în pretenŃii a asiguratului împotriva societăŃii de asigurări, ca

urmare a refuzului de plată a indemnizaŃiei, indiferent de felul asigurării, revine datorită caracterului comercial al litigiului:

- în primă instanŃă, judecătoriilor pentru procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei vechi (100 000 lei);

- în primă instanŃă , tribunalelor judeŃene, pentru procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei(100 000 lei); (art.1 şi 2 C. Pr.civ).

B) În cazul asigurării pentru răspundere civilă delictuală pot fi întâlnite două situaŃii:

a) când terŃul păgubit s-a constituit parte civilă în procesul penal, competentă va fi instanŃa penală sesizată (de regulă judecătoria în primă instanŃă, având în vedere că toate infracŃiunile ce pot apare ca urmare a unui accident auto sunt de competenŃa acesteia)

b) când terŃul alege potrivit art. 42 alin 1 al Legii 136/1995 să cheme în judecată doar persoana responsabilă de producerea pagubei în funcŃie de valoarea obiectului competente sunt judecătoria în primă instanŃă, când valoarea este de până în 2 miliarde şi Tribunalul, ca primă instanŃă, când valoarea este mai mare;

c)când terŃul alege, potrivit art. 57 alin. 1 al Legii nr. 136/1995, să cheme în judecată direct asigurătorul, cu citarea obligatorie a asiguratului, datorită caracterului civil al litigiului, competenŃa este aceeaşi cu cea imediat mai sus arătată, judecătoria,respectiv,tribunalul.

2.2 Principalele litigii din domeniul asigurărilor Litigii în asigurările de bunuri a) Asigurătorul poate refuza să plătească indemnizaŃia în principal atunci

când riscul a fost produs cu intenŃie de asigurat, beneficiar, un membru al conducerii persoanei juridice asigurate, peroanele fizice care locuiesc şi gospodăresc împreună cu asiguratul ori beneficiarul precum şi de prepuşii asiguratului, conf. art. 20 al Legii nr. 136/1995.

Un alt motiv Ńine de cuantumul despăgubirilor având în vedere prevederile art. 27 care se referă la imposibilitatea acordării unor despăgubiri mai mari decât valoarea bunului, cuantumul pagubei şi suma asigurată.

În astfel de cazuri asiguratul are posibilitatea unei acŃiuni în pretenŃii ex contractu. El va face dovada contractului de asigurare cu documentul de asigurare, precum şi dovada plăŃii primelor cu ordinul de plată, chitanŃă sau alt înscris

O probă importantă este de regulă expertiza judiciară. Astfel, atunci când instanŃa consideră necesar poate numi la cererea părŃilor sau din oficiu unul sau trei experŃi, desemna experŃi asistenŃi care să supravegheze modul de efectuare a expertizei, fără a putea pronuŃa însă un punct de vedere oficial.

b. Asigurătorul poate cere rezilierea contractului pentru nerespectarea obligaŃiilor ce revin asiguratului: întreŃinerea bunului respectând normele de protecŃie, anunŃarea modificărilor survenite în privinŃa stării de fapt, plata primei.

Litigii în asigurările de viaŃă În asigurările de viaŃă regulile sunt aceleaşi fiind vorba în caz de litigiu

de un raport juridic născut din contract. Problema cumulului sumei asigurate cu alte sume este reglementată de

art. 38 al Legii nr. 136/1995. Astfel, asiguratul sau beneficiarul unei astfel de asigurări va primi suma asigurată independenta de plata altor sume precum cele cuvenite din asigurările sociale, din repararea prejudiciului de cei răspunzători, din asigurarea obligatorie pentru accidente auto.

Litigii în asigurarea de răspundere civilă delictuală pentru pagube produse prin accidente de autovehiule

Legea nr. 136/1995, stabileşte că prin contractul de asigurare, asigurătorul se obligă să despăgubească terŃul pentru paguba de care este răspunzător asiguratul, în temeiul legii şi în limtele stabilite de aceasta.

În practica judecătorească au apărut probleme de interpretare în privinŃa calificării raportului juridic dintre asigurător şi terŃi şi în privinŃa determinării cuantumului despăgubirii în funcŃie de prejudiciul moral sau material suferit.

2.2.1 Calificarea raportului juridic asigurător-terŃ Prin această calificare se determină implicit şi poziŃia procesuală a

asigurătorului în litigiul dintre asigurat şi terŃul păgubit. În majoritatea cazurilor instanŃele au considerat că ne aflăm în faŃa

solidaritaŃii între asigurat (autorul culpabil al accidentului) şi asigurător. În procesele penale, s-a reŃinut calitatea asigurătorului de parte responsabilă civilmente în baza contractului de asigurare, fiind citat alături de inculpat.

Astfel, de regulă inculpatul a fost obligat în solidar cu societatea de asigurări la plata :

- unei despăgubiri, reprezentând diferenŃa între retribuŃia pe care ar fi primit-o pe perioada concediului medical şi indemnizaŃia de boală primită,

- a unei sume reprezentând daune materiale; - cheltuielilor de spitalizare (ex: sentinŃa penală nr.5204/1999 a

Judecătoriei Craiova).

În alte soluŃii judecătoreşti au statuat calificarea raportului dintre asigurat şi asigurator ca unul de solidaritate, considerându-se că pentru aceasta este suficientă existenŃa contractului de asigurare.

Într-o opinie mai apropiată de spiritul legii se apreciază că răspunderea asigurătorului este una subsidiară faŃă de cea a asiguratului. Argumentele sunt:

Art. 42 alin. 1 al Legii nr. 136/1995 prevede că � drepturile persoanei păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei�;

Asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limita contractului -alin. 2 al art. 42

Dacă voinŃa legiuitorului ar fi fost solidaritatea ar fi precizat acest lucru având în veder că � solidaritatea nu se prezumă� aşa cum prevede art. 1041;

Dacă asiguratul are mai multe asigurări valabile art. 52 al legii nr. 136/95 prevede că despăgubirile se suportă în părŃi egale de toŃi asigurătorii.

În concluzie, asigurătorul nu are poziŃia unui debitor solidar cu asiguratul, în raport cu terŃul păgubit, ci poziŃia unui garant personal cu un regim juridic asemănător fideiusorului.

În susŃinerea acestei comparaŃii vin următoarele asemănări: a. creditorul creanŃei întemeiată pe art 998 şi 999 C.civ. poate urmări în

principal pe asigurat şi doar în subsidiar pe asigurător. b. asigurătorul poate opune excepŃii precum limita maximă a prejudiciului

acoperit şi pluralitatea de asigurători similar beneficiilor de discuŃiune şi diviziune de care beneficiază fideiusorul;

c. în cazul în care asigurătorul a despăgubit terŃul păgubit se poate interpreta că faŃă de debitorul principal s-a realizat o compensaŃie prin palta anterioară a primelor, lucru similar cu dreptul de regres al fideiusorului.

2.2.2 Valoarea despăgubirii acordate Asigurătorul se obligă prin contract să acopere întreg prejudiciul moral

sau material dovedit, Ńinându-se cont de limitele minimă şi maximă stabilite prin hotărâre de guvern. Atunci când daunele depăşesc suma maximă, calitatea de vinovat de producerea acestora îl fac pe asigurat să acopere singur diferenŃa. Aceeaşi este şi situaŃia în care dauna nu depăşeşte franşiza.

2.2.3 SituaŃii litigioase a. TerŃul prejudiciat nu este despăgubit nici de asiguratul culpabil, nici de

asigurător. El are două posibilităŃi fie să cheme asiguratul potrivit art. 42 alin. 1 caz

în care citarea asigurătorului este obligatorie potrivit art.54 alin. 4 al Legii nr. 136/1995, fie să cheme direct asigurătorul în baza art. 42 alin. 2 al aceleiaşi legi. În acest din urmă caz instanŃa va obliga asigurătorul la acoperirea prejudiciului în limitele arătate. Asigurătorul va avea la îndemână acŃiunea în regres în cele 4 cazuri prevăzute de art. 58 al legii (analizate anterior).

Totodat asigurătorul va putea opune în apărare cazurile prevăzute de art 20 prezentate mai sus şi se va putea subriga în drepturile asiguratului împotriva celor vinovaŃi (art.22).

b. Asiguratul acoperă singur prejudiciul În acest caz el va avea la îndemână împotriva asigurătorului o acŃiune ex

contractu cu şanse de succes dacă nu se află într-unul din cazurile de regres prevăzute de art 58 al Legii nr. 136/1995.

2.2.4Taxa de timbru În materia asigurărilor pretenŃiile asiguraŃilor sau terŃilor păgubiŃi pot fi

recunoscute, aşa cum s-a arătat anterior, ca urmare a unui litigiu comercial sau ca urmare a unui proces penal.

În primul caz, persoana care promovează acŃiunea de natură comercială are obligaŃia să plătească o taxă de timbru proporŃională cu valoarea pretenŃiilor aşa cum prevede Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru.

Dacă însă prejudiciul a fost cauzat ca urmare a săvârşirii unei infracŃiuni (vătămare corporal, ucidere din culă), persoana prejudiciată se poate constitui parte civilă în procesul penal fără a mai avea obligaŃia de plata a taxei de timbru.

2.3 Principalele sancŃiuni din domeniul asigurărilor 2.3.1Constituie contravenŃie săvârşirea următoarelor fapte conform Legii nr. 136/1995 a) neplata la termen a despăgubirilor datorate din asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, către persoanele păgubite sau către asiguraŃi. b) neplata la termen a sumelor destinate fondurilor de protecŃie, precum şi a contribuŃiei procentuale din valoarea primelor brute încasate aferente asigurărilor obligatorii; c) nedepunerea la asigurători de către intermediarii de asigurări a sumelor încasate cu titlu de prime de asigurare, dacă fapta nu constituie infracŃiune; d) nerespectarea de către asigurători a obligaŃiilor prevăzute la art. 36 alin. 2 Orice altă plată, indiferent de forma sub care este făcută de asigurător, diferită de indemnizaŃia de asigurare sau de suma reprezentând restituirea rezervei în condiŃiile alin. 1, nu va putea fi efectuată mai devreme de 6 luni de la data încheierii contractului de asigurare. e) nerespectarea de către asigurători a obligaŃiilor prevăzute la art. 49 prin care se arată că asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraŃii răspund faŃă de terŃe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum şi tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de asiguraŃi în procesul civil, în conformitate cu: a) legislaŃia în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul şi cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislaŃia respectivă şi cel prevăzut în contractul de asigurare; b) legislaŃia românească în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt cetăŃeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce

leagă direct două teritorii în care este valabil tratatul de instituire a ComunităŃii Economice Europene, dacă nu există birou naŃional pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul. f) neluarea de către asigurători a declaraŃiei de despăgubire prevăzute la art. 55 alin. 4, care prevede că odată cu încasarea despăgubirii, persoanele păgubite vor declara în scris că au fost despăgubite pentru pagubele suferite şi că nu mai au nici o pretenŃie de la asigurătorul g) nerespectarea de către asigurători a interdicŃiei de recuperare a diferenŃei de despăgubire dintre asigurarea facultativă şi asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, în condiŃiile art. 55 alin. 6, care menționează că în cazul în care în drepturile persoanei păgubite s-a subrogat asigurătorul conform prevederilor art. 22 în limitele indemnizaŃiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepŃia asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, şi împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaŃiei acestuia. h) necomunicarea de către brokerul de asigurare către asigurător a producerii riscului asigurat, în termenul prevăzut în contractul de asigurare, în condiŃiile art. 19 alin. 3,care arată că, comunicarea producerii riscului asigurat se poate face şi către brokerul de asigurare care, în acest caz, are obligaŃia de a face la rândul său comunicarea către asigurător, în termenul prevăzut în contractul de asigurare. .ContravenŃiile prevăzute la alin. 1 se sancŃionează după cum urmează: a) pentru faptele asigurătorilor prevăzute la alin. 1 lit. a), b), d) - g), cu avertisment scris sau cu amendă de la 1.000 lei (RON) la 5.000 lei (RON) şi cu limitarea operaŃiunilor, cu interzicerea temporară sau definitivă pentru asigurători a exercitării activităŃii de asigurare, pentru una sau mai multe categorii de asigurări, sau cu suspendarea ori retragerea autorizaŃiei asigurătorilor; b) pentru faptele administratorilor, directorilor sau directorilor executivi, prevăzute la alin. 1 lit. a), b), d) - g), cu amendă de la 1.000 lei (RON) la 5.000 lei (RON); c) pentru faptele agenŃilor de asigurare, prevăzute la alin. 1 lit. c), cu amendă de la 500 lei (RON) la 1.000 lei (RON); d) pentru faptele brokerilor, prevăzute la alin. 1 lit. c) şi h), cu avertisment scris sau cu amendă de la 1.000 lei (RON) la 2.500 lei (RON) şi cu interzicerea temporară sau definitivă a activităŃii definite la art. 2 lit. C pct. 62 din Legea nr. 32/2000 privind societăŃile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, sau cu suspendarea ori retragerea autorizaŃiei; e) pentru faptele asigurătorilor prevăzute la alin. 1 lit. a), b), d) - g) ori pentru faptele brokerilor prevăzute la alin. 1 lit. c) şi h), săvârşite în mod repetat sau cu

rea-credinŃă, cu limitarea operaŃiunilor, cu interzicerea temporară sau definitivă pentru asigurători a exercitării activităŃii de asigurare, pentru una sau mai multe categorii de asigurări, sau cu suspendarea ori retragerea autorizaŃiei asigurătorilor. SancŃiunile pentru faptele prevăzute la alin. 1 lit. a), b), d), e), f) şi g) se aplică fie asigurătorilor prevăzuŃi la alin. 2 lit. a), fie persoanelor prevăzute la alin. 2 lit. b). Încălcarea dispoziŃiilor legale şi a normelor adoptate în aplicarea acesteia se constată de către persoanele anume împuternicite de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi se sancŃionează de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Decizia de sancŃionare este semnată de preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi produce efecte la data comunicării ei persoanei sancŃionate. A. Încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligaŃiei de asigurare prevăzute la art. 48 , prin care se menționează că, persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării,înregistrării în România, precum şi tramvaie au obligaŃia să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire şi să menŃină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum şi să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta. Persoanele care intră pe teritoriul României cu vehicule înmatriculate,înregistrate în afara teritoriului României se consideră asigurate, în condiŃiile prezentei legi, în una dintre următoarele situaŃii: a) dacă numărul de înmatriculare,înregistrare atestă asigurarea potrivit legii statului în care este înmatriculat,înregistrat vehiculul sau acordurilor internaŃionale de asigurare valabile în România; b) dacă posedă documente internaŃionale de asigurare valabile în România. Fac excepŃie de la dispoziŃiile persoanele fizice şi juridice, pe timpul utilizării vehiculelor pentru cursele de întreceri, raliuri sau antrenamente, care se pot asigura facultativ pentru astfel de riscuri. Persoanele care intră pe teritoriul României cu vehicule înmatriculate,înregistrate în afara teritoriului României se consideră asigurate, în condiŃiile legii, în una dintre următoarele situaŃii: a) dacă numărul de înmatriculare,înregistrare atestă asigurarea potrivit legii statului în care este înmatriculat,înregistrat vehiculul sau acordurilor internaŃionale de asigurare valabile în România; b) dacă posedă documente internaŃionale de asigurare valabile în România. Fac excepŃie de la dispoziŃii persoanele fizice şi juridice, pe timpul utilizării vehiculelor pentru cursele de întreceri, raliuri sau antrenamente, care se pot asigura facultativ pentru astfel de riscuri, sau a căror asigurare expiră pe durata şederii în România datorează prime de asigurare conform prevederilor legale.

Personalul poliŃiei de frontieră nu verifică documentele de asigurare pentru vehiculele înmatriculate,înregistrate în statele membre ale Uniunii Europene, pentru acestea numerele de înmatriculare,înregistrare fiind garanŃia asigurării. La intrarea sau ieşirea din Ńară, personalul poliŃiei de frontieră de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a României controlează documentele de asigurare şi solicită proprietarului, împuternicitului acestuia sau conducătorului vehiculului înmatriculat,înregistrat în state terŃe dovada plăŃii primei de asigurare datorate. Persoanele neasigurate sau persoanele care la control nu pot face dovada asigurării ori a plăŃii acesteia vor fi obligate să încheie asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule şi să achite prima de asigurare la entităŃile desemnate în acest sens de către asigurătorii care au dreptul să practice asigurarea obligatorie conform legii. Asigurarea obligatorie se practică: a) de către societăŃile de asigurare din România autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor; b) de către societăŃile de asigurare autorizate de autorităŃile competente din statele membre ale Uniunii Europene care desfăşoară activitate în România conform dreptului de stabilire şi liberei circulaŃii a serviciilor.

Vehiculele înmatriculate,înregistrate în state terŃe care intră pe teritoriul României de pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene nu vor fi supuse controlului privind documentele de asigurare, acest control putând fi efectuat numai prin sondaj. B.Constituie contravenŃie şi se sancŃionează cu amendă de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei şi cu reŃinerea certificatului de înmatriculare,înregistrare a vehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării. Constatarea şi aplicarea acestora se fac de către personalul PoliŃiei. Pentru sancŃiunile contravenŃionale prevăzute la punctele AțI B plângerile se depun la instanŃele judecătoreşti competente, potrivit legii. 2.3.2 SancȘiuni Și contravenȘii prevăzute de LEGE Nr. 32 din 3 aprilie 2000. Procedura de constatare

A. Procedura de constatare ActivităŃile de publicitate trebuie să respecte prevederile care reglementează această activitate, în vederea protejării interesului public. În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor constată că activitatea de publicitate a asigurătorilor sau reasigurătorilor cu sediul social în România nu respectă aceste reguli, aplică sancŃiunile prevăzute de lege.

În cazul în care asigurătorii şi reasigurătorii care desfăşoară activitate de asigurare pe teritoriul României în baza dreptului de stabilire şi a libertăŃii de a presta servicii nu respectă prevederile de mai sus, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor solicită încetarea imediată a acestor practici, iar în cazul în care

asigurătorii şi reasigurătorii respectivi nu se vor conforma, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va informa autorităŃile competente ale statelor membre de origine. Încălcarea prevederilor legale, a normelor adoptate în aplicarea acesteia, precum şi a avizelor, deciziilor sau solicitărilor de informaŃii, documente şi rapoarte se constată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prin exercitarea unui control permanent, periodic sau inopinat al activităŃii asigurătorilor, reasigurătorilor, intermediarilor în asigurări şi sau în reasigurări, Fondului sau entităŃilor care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecŃionare profesională. Efectuarea unui control periodic sau inopinat se hotărăşte prin decizie a Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. SancŃiunile se stabilesc de către Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în baza referatelor de constatare întocmite de către direcŃiile de specialitate care efectuează controlul permanent la sediul autorităŃii de supraveghere ori a proceselor-verbale încheiate ca urmare a controalelor periodice sau inopinate efectuate de echipele de control desemnate în acest scop, la sediul asigurătorului, reasigurătorului, intermediarului în asigurări şi sau în reasigurări, Fondului sau entităŃii care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecŃionare profesională. Urmărirea aplicării sancŃiunilor se face de către direcŃiile de specialitate care au întocmit referatele ori de către direcŃia de control, pentru controalele periodice sau inopinate. Controlul permanent se efectuează la sediul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor de către direcŃiile sale de specialitate, asupra: a) datelor din rapoartele şi informările, periodice sau anuale, stabilite prin lege şi prin normele emise în aplicarea acesteia; b) documentelor şi informaŃiilor solicitate prin avize sau decizii de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în vederea exercitării unei supravegheri de tip prudenŃial; c) documentelor şi informaŃiilor care necesită aprobarea prealabilă a modificărilor hotărâte de către asigurători, reasigurători şi brokerii de asigurare şi sau de reasigurare; d) respectării termenelor de prezentare a rapoartelor, informărilor, documentelor şi informaŃiilor prevăzute la lit. a), b) şi c). DirecŃiile de specialitate din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, care efectuează controlul permanent în conformitate cu prevederile legii, vor notifica, prin scrisoare cu confirmare de primire, persoanelor semnificative ale asigurătorilor, reasigurătorilor, intermediarilor în asigurări şi sau în reasigurări, Consiliului director al Fondului sau conducerii entităŃilor care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecŃionare profesională despre încălcarea prevederilor legii, ale normelor emise în aplicarea acesteia, precum şi a avizelor, deciziilor sau solicitărilor de informaŃii, documente şi rapoarte şi vor

solicita acestora ca, în termen de 7 zile calendaristice de la primirea notificării, să remită un răspuns prin care să explice motivul încălcării. În termen de 3 zile lucrătoare de la primirea răspunsului la notificarea, direcŃia de specialitate în cauză va propune, printr-un referat de constatare, Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor măsurile sancŃionatorii, la care se anexează răspunsul primit. Referatul de constatare se va întocmi şi se va prezenta Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în acelaşi termen şi în cazul lipsei unui răspuns la notificarea prevăzută . Termenele prevăzute, curg de la data de înregistrare a primirii notificării de către asigurători, reasigurători, intermediarii în asigurări şi,sau în reasigurări, Fondul sau entităŃile care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecŃionare profesională, după caz, şi, respectiv, de la data de înregistrare a răspunsului la notificare de către direcŃia de specialitate emitentă a notificării. În funcŃie de natura, gravitatea şi frecvenŃa abaterilor Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor poate hotărî atât aplicarea unei sancŃiuni, în conformitate cu prevederile legii, cât şi efectuarea unui control inopinat la sediul asigurătorului, reasigurătorului şi intermediarului în asigurări şi sau în reasigurări sau, în cazul în care este în desfăşurare un control periodic, va dispune extinderea acestuia şi asupra aspectelor negative sesizate. Controalele periodice şi tematica acestora vor fi notificate conducerii executive a asigurătorilor, reasigurătorilor şi brokerilor de asigurare şi sau de reasigurare sau, dacă este cazul, Consiliului director al Fondului, agenŃilor de asigurare sau de reasigurare şi agenŃilor de asigurare subordonaŃi, persoane juridice, cu 15 zile lucrătoare înainte de data începerii. Controalele inopinate vor viza numai aspecte punctuale, rezultate din analiza rapoartelor şi informărilor periodice sau anuale ori a reclamaŃiilor şi sesizărilor înregistrate la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, privind activitatea asigurătorilor, reasigurătorilor, intermediarilor în asigurări şi sau în reasigurări, Fondului sau a entităŃilor care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecŃionare profesională, după caz. B. ContravenŃii: Cât privesc contravențiile la Legea Nr. 32, acestea se referă în principal la, nerespectarea, în orice mod, a normelor adoptate în domeniu de legiuitor şi a deciziilor sau avizelor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, înmatricularea asigurătorilor sau reasigurătorilor la Oficiul NaŃional al Registrului ComerŃului fără avizul prealabil în vederea înregistrării, emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor; încălcarea, în orice mod, de către asigurători, reasigurători, intermediari în asigurări şi sau în reasigurări, Fond sau de entităŃile care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecŃionare profesională, după caz, a dispoziŃiilor ale normelor emise în aplicarea legii, precum şi a avizelor, deciziilor sau solicitărilor de informaŃii, documente şi rapoarte; nesolicitarea de către asigurător,reasigurător,broker de asigurare şi sau de reasigurare a aprobării

sau avizului, după caz, a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru acŃionarii semnificativi direcŃi şi sau indirecŃi şi pentru persoanele semnificative ale asigurătorilor,reasigurătorilor,brokerilor de asigurare şi sau de reasigurare sau, în cazul Fondului, a avizului prealabil pentru membrii Consiliului director; încălcarea, în orice mod, de către asigurător,reasigurător,broker de asigurare şi sau reasigurare a obligaŃiilor privind Ńinerea evidenŃelor şi transmiterea rapoartelor prevăzute de lege şi de normele adoptate în aplicarea acesteia; încălcarea obligaŃiilor prevăzute la şi a normelor emise în aplicarea legii cu privire la menŃinerea limitei minime a capitalului social şi, după caz, a fondului de rezervă liberă vărsat, a marjei de solvabilitate şi, după data aderării României la Uniunea Europeană, a fondului de siguranŃă; nerespectarea, în orice mod, a prevederilor privind constituirea şi menŃinerea rezervelor tehnice şi, respectiv, acoperirea acestora prin categoriile de active admise; nerespectarea prevederilor şi ale normelor emise în aplicarea legii privind transferul de portofoliu; nerespectarea prevederilor legale precum şi a normelor privind desfăşurarea activităŃii agenŃilor de asigurare, a subagenŃilor şi agenŃilor de asigurare subordonaŃi; nerespectarea obligaŃiilor privind activitatea de publicitate şi de reclamă; nerespectarea de către asigurători, reasigurători, brokeri de asigurare şi sau de reasigurare, Consiliul director al Fondului sau de conducerea entităŃilor care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecŃionare profesională a termenelor de transmitere sau trimiterea cu date incomplete şi eronate a rapoartelor, raportărilor, analizelor, documentelor şi informaŃiilor prevăzute de lege, de normele emise în aplicarea ei sau prin decizii ori avize; nerespectarea de către conducerea entităŃilor care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecŃionare profesională şi sau de către lectori a prevederilor legale şi ale normelor emise în aplicarea legii; desfăşurarea de către asigurători sau reasigurători a activităŃii de asigurare, de reasigurare sau de bancassurance prin intermediari neautorizaŃi, neavizaŃi şi neînregistraŃi potrivit legii sau fără calificarea şi pregătirea profesională corespunzătoare; neîndeplinirea ori îndeplinirea în mod defectuos a obligaŃiei de Ńinere a registrului agenŃilor de asigurare sau a jurnalului asistenŃilor în brokeraj, după caz, potrivit legii şi normelor emise în aplicarea acesteia; neîndeplinirea de către asigurători sau reasigurători, în orice mod, a obligaŃiei privind supravegherea agenŃilor de asigurare, şi de normele date în aplicarea prezentei legi; efectuarea oricăror modificări ale documentelor sau ale condiŃiilor pe baza cărora s-a acordat autorizaŃia de funcŃionare, fără avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor; desfăşurarea activităŃii de către intermediarii în asigurări sau în reasigurări fără îndeplinirea şi menŃinerea cerinŃelor profesionale prevăzute de lege şi de normele date în aplicarea acesteia etc. Săvârşirea cu intenŃie sau din culpă, prin comisiune sau omisiune, a vreuneia dintre faptelor contravenționale se sancŃionează cu: a) avertisment scris; b) limitarea operaŃiunilor;

c) amendă d) interzicerea temporară sau definitivă a exercitării activităŃii de asigurare sau de reasigurare, parŃială sau totală, pentru asigurători sau reasigurători, pentru una sau mai multe categorii de asigurări, iar pentru brokerii de asigurare sau de reasigurare, interzicerea temporară sau definitivă a activităŃii. e) retragerea autorizaŃiei asigurătorilor, reasigurătorilor sau brokerilor de asigurare sau de reasigurare, retragerea aprobării pentru persoanele semnificative ale asigurătorilor, reasigurătorilor, brokerilor de asigurare sau de reasigurare şi, după caz, retragerea avizului, pentru membrii Consiliului director al Fondului de protecŃie a victimelor străzii, revocarea unui membru sau a întregului Consiliu director al Fondului, revocarea aprobării acordate entităŃilor care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecŃionare profesională sau lectorilor, dispunerea către asigurători, reasigurători şi brokeri de asigurare,reasigurare a radierii agenŃilor de asigurare, persoane fizice sau juridice, a subagenŃilor, a agenŃilor de asigurare subordonaŃi sau a asistenŃilor în brokeraj din registrele speciale în care aceştia au fost înregistraŃi, precum şi retragerea aprobării pentru entităŃile sau persoanele menŃionate în lege. Decizia de sancŃionare este semnată de preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi produce efecte la data comunicării sale persoanei sancŃionate. Aplicarea sancŃiunilor contravenŃionale prevăzute de lege se prescrie în termen de 6 luni de la data constatării faptei, dar nu mai mult de 24 de luni de la data săvârşirii acesteia. Amenzile contravenŃionale stabilite prin lege şi aplicate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor se fac venituri la bugetul de stat în cotă de 50%, iar diferenŃa se face venit la bugetul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Împotriva deciziilor adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, persoana fizică sau juridică în cauză poate face plângere la Curtea de Apel Bucureşti în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei. Plângerea adresată CurŃii de apel nu suspendă, pe timpul soluŃionării acesteia, măsurile dispuse de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. SoluŃionarea plângerii se face cu precădere şi de urgenŃă. .

CURSUL XIV. STATUTUL JURIDIC AL ASIGURATORILOR CU SEDIUL ÎN

AFARA UNIUNII EUROPENE.DIRECTIVELE TRANSPUSE ÎN LEGISLAȘIA ROMÂNEASCĂ

SecȘiunea a -1-a NoȘiuni generale privind asigurătorii cu sediul

social în afara Uniunii Europene Societate de asigurări multinaŃionale, sunt societăŃi de asigurări

internaŃionale care, în momentul constituirii, se fondează pe elemente fără caracter naŃional, deoarece capitalul provine de la asociaŃi din diferite Ńări şi, în unele cazuri au mai multe sedii în diferite Ńări.

Societate de asigurări multinaŃionale nu au legătură juridică cu o anumită Ńară şi deci nu sunt supuse vreunei legislaŃii naŃionale.

Litigiile care se pot naşte din interpretarea şi aplicarea actelor constitutive sunt scoase parŃial sau total de sub jurisdicŃia instanŃelor naŃionale, şi sunt date spre soluŃionare unor instanŃe internaŃionale.

Cadrul legislativ comunitar se bazează pe o structură formată din două nivele:

Asigurătorii cu sediul social în afara Uniunii Europene, în ce îi priveşte pe asigurătorii care au sediul social în afara Uniunii Europene şi doresc să stabilească o sucursală sau o agenŃie pe teritoriul României, trebuie să obŃină autorizarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. În acest scop, aceştia trebuie să dovedească faptul că este îndreptăŃit să desfăşoare activitatea de asigurare, îndeplinirea condiŃiilor legale privind marja de solvabilitate, depozitul cu titlu de garanŃie, existenŃa activelor la valoarea cerută de legiuitor, trebuie să deschidă o agenŃie sau o sucursală pe teritoriul României, să deschidă conturi specifice activităŃii de asigurare pe care o desfăşoară, să desemneze un reprezentant, cu aprobarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Dacă asigurătorul primeşte autorizaŃie de la mai multe state membre, va putea solicita să i se aplice o serie de avantaje: marja de solvabilitate să fie calculată având în vedere întreaga activitate desfăşurată pe teritoriul UE, depozitul solicitat să fie depus doar într-unui din statele membre şi activele ce reprezintă fondul de siguranŃă să fie localizate în oricare dintre statele membre pe teritoriul cărora îşi va desfăşura activitatea.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este obligată să informeze Comisia Europeană despre orice autorizaŃie acordată unei filiale directe ori indirecte ce aparŃine unei societăŃi mamă dintr-un stat terŃ, precum şi despre orice achiziŃie prin care o societate mamă dobândeşte calitatea de acŃionar semnificativ al unui asigurător persoană juridică română, care îl transformă pe acesta într-o filială a acelei societăŃi mamă.

Pentru a putea obtine calitatea de actionar direct si indirect al asiguratorului, fondatorii trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: să nu fie acționari, asociați sau persoane semnificative ale unui broker de asigurare sau reasigurare, nici ale unui agent de asigurare persoana juridică; persoanele juridice sa fie legal constituite; persoanele juridice, de tipul instituțiilor de credit, institutiilor financiare nebancare sau societatilor de servicii si investiții financiare, sa fie supravegheate de autoritatea competentă din România sau din statul de origine, inclusiv in ceea ce privețte supravegherea pe baza consolidata; persoanele fizice să nu fi fost condamnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de incredere, fals, uz de fals, ințelaciune in dauna avutului particular sau public, delapidare, marturie mincinoasa, dare ori luare de mita, primire de foloase necuvenite, trafic de influenta, spalare de bani, deturnare de fonduri, evaziune fiscală ori alte fapte de natură să conducă la concluzia ca nu sunt create premisele necesare pentru asigurarea unei gestiuni sanatoase si prudente a asiguratorului; sa nu fi fost declarați faliți sau sa nu fi facut parte din conducerea unei societăți comerciale care, după incetarea activității sub orice formă, nu ți-a respectat obligațiile fața de terți; persoanele juridice să dispună de o situație financiară care să le permită onorarea obligațiilor lor patrimoniale ți care să asigure premisele pentru susținerea activității asiguratorului din surse proprii, in cazul in care situația financiară a acestuia se deteriorează; sumele destinate participării la capitalul social al asiguratorului nu trebuie sa provină din imprumuturi, indiferent cu ce titlu, de la alte persoane fizice, persoane fizice autorizate, persoane juridice sau entități fară personalitate juridică, asociații, fundații, uniuni sau ligi sindicale, cu excepția sumelor puse la dispoziția unei filiale de către societatea-mama, din sursele proprii ale acesteia; persoanele fizice trebuie sa dispună de venituri care au caracter de continuitate ți care, prin nivelul lor, să justifice in mod corespunzător participația la capitalul social al asiguratorului; persoanele juridice, să funcționeze de minimum 3 ani; în cazul entităților care au fuzionat, una dintre entități să aibă această perioadă de funcționare sau, în cazul divizării, entitatea care s-a divizat să indeplinească această condiție.

Comitetul Asigurărilor. Printr-o directivă adoptată în decembrie 1991 şi intrată în vigoare în ianuarie 1992, a fost înfiinŃat un Comitet al Asigurărilor, alcătuit din reprezentanŃi ai statelor membre şi prezidat de aceeaşi persoană care deŃine preşedinŃia Comisiei Europene. Acest Comitet are ca obiectiv precizarea adaptărilor tehnice reclamate de directive, interpretarea prevederilor acestora şi supravegherea aplicării lor în mod egal şi uniform faŃă de Ńările terŃe.

Prin directivele adoptate începând cu 1964, Comunitatea Europeană s-a implicat în procesul de uniformizare a regimului juridic în statele membre în ceea ce priveşte societăŃile de asigurare şi protecŃia asiguraŃilor.

România a preluat în mare parte reglementările europene pe care le-a transpus în Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România şi

în Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, care au fost modificate şi completate în repetate rânduri.

SecȘiunea a-2-a Reglementările comunitare în materia asigurărilor Acestea au fost adoptate în trei tranşe. În prima tranşă au fost emise următoarele directive: - Directiva privitoare la reasigurări - 1964 (64/225/CEE) care a urmărit

eliminarea restricŃiilor vizând libertatea de stabilire şi pe cea de oferire a serviciilor în domeniul reasigurării;

- Directive privitoare la asigurările de automobile - 1972 (72/166/CEE; 72/430/CEE; 84/5/CEE; 90/232/CEE; 90/618/CEE). Directiva din 1972 solicita statelor membre să introducă asigurarea obligatorie auto, să acopere orice pierdere sau alt prejudiciu provocat în alte state membre în conformitate cu legislaŃia în vigoare din Ńările respective şi să suprime sistemul „carte verde" la frontiere. în 1983 a fost extinsă obligativitatea asigurării auto pentru acoperirea daunelor provocate la un nivel minim garantat, iar din 1990, acoperirea viza toŃi pasagerii din vehicul;

- Directiva privind asigurările „non-viaŃă" - 1973 (73/239/CEE) şi Directiva privind eliminarea restricŃiilor la libertatea de stabilire în domeniul activităŃii de asigurare directă, alta decât asigurarea de viaŃă - 1973 (73/240/CEE). Directivele conŃineau reglementări privind supravegherea companiilor de asigurări, altele decât cele care furnizau asigurări de viaŃă sau numai reasigurări;

- Directiva vizând înfiinŃarea şi funcŃionarea companiilor furnizoare de asigurări de viaŃă - 1979 (77/92/CEE). Directiva a urmărit introducerea unui sistem statal de autorizare care să aibă în vedere o limită de solvabilitate pentru societăŃile de asigurare şi soluŃionarea diferendelor privind societăŃile de asigurare cu activitate compozită (practică atât asigurări de viaŃă, cât şi de non-viaŃă);

SocietăŃile cu activitate specializată urmau să ia naştere abia după intrarea în vigoare a directivei, iar societăŃile compozite îşi puteau derula activitatea cu condiŃia unei contabilizări separate a celor două tipuri de asigurări. Prin directivele din cea de a treia tranşă a fost recunoscută activitatea compozitelor, în anumite condiŃii.

- Directiva privind coasigurarea în Comunitate - 1978 (78/473/CEE) - a fost necesară întrucât legislaŃia unor state membre nu permitea asigurătorilor din alte Ńări să participe la acoperirea riscurilor.

În a doua tranşă, au fost adoptate directive care se refereau la libera prestare de servicii (L.P.S.):

- Directiva L.P.S. în asigurarea de daune (88/357/CEE) a făcut distincŃia pentru prima dată între „marile riscuri" industriale şi riscurile obişnuite. Reglementările directivei au fost modificate prin directivele din a treia tranşă;

- Directiva L.P.S. privitoare la asigurările de viaŃă (90/619/CEE) distingea între L.P.S. activă, când societatea de asigurări, de la sediul de origine, contactează un candidat la asigurare dintr-un alt stat membru şi L.P.S. pasivă, când un candidat la asigurare contactează un asigurător dintr-un alt stat membru.

Directivele din a treia tranşă se refereau la licenŃa unică şi impuneau un „paşaport european" al asigurărilor cu regim de licenŃă unică. Paşaportul unic presupunea dreptul unui asigurător autorizat într-un stat membru, stat de origine, în care îşi are sediul principal, de a-şi oferi spre vânzare produsele în orice alt stat membru. în unele state membre ale UE, s-a impus condiŃia obŃinerii unei aprobări din partea autorităŃilor competente din statul în care urma să îşi desfăşoare activitatea asigurătorul autorizat într-un alt stat. Directiva LicenŃă unică pentru asigurare nonviaŃă (92/49/CEE) şi Directiva LicenŃă unică pentru asigurare de viaŃă (92/96/CEE), în vigoare din 1 iulie 1994, permiteau societăŃilor de asigurare agreate de statul membru de origine, unde îşi au sediul social, să opereze prin intermediul libertăŃii de stabilire (agenŃie sau sucursală) şi al libertăŃii de a presta servicii în toate celelalte Ńări membre ale ComunităŃii Europene doar pe baza controlului (agreement) şi a regulilor practicate în statele de origine (home country control). Cei doi poli ai libertăŃilor comunitare, libertatea de stabilire şi libertatea de a presta servicii, au fost integraŃi şi în dreptul nostru pozitiv prin ultimele modificări ale Legii nr. 32/2000. Comitetul European de Asigurări a reuşit, în 1994, o codificare a tuturor directivelor privitoare la asigurări într-un Cod european al asigurărilor, care împarte dispoziŃiile comunitare în două părŃi: prima parte se referă la asigurările de nonviaŃă şi cuprinde 95 de articole, iar cea de a doua priveşte asigurările de viaŃă şi conŃine 70 de articole. Fiecare articol face referire la dispoziŃiile din directivele originale. unor instanŃe internaŃionale.

Directivele adresate statelor membre ale Uniunii Europene, care le obligă pe acestea să îşi actualizeze legislaŃia în conformitate cu cea comunitară.

În domeniul asigurărilor, Tratatul de la Roma prevedea: – libera circulaŃie a mărfurilor; – libera circulaŃie a serviciilor; – libera circulaŃie a capitalurilor; – libera circulaŃie a persoanelor. În practica asigurărilor din cadrul Uniunii Europene, prin expresia „statul

membru în care există riscul”, se înŃelege: a) statul membru, în care contractantul asigurării a semnat contractul pe

perioade mici de timp; b) statul membru, în care se află bunurile, dacă asigurarea are ca obiect

bunurile imobiliare şi conŃinutul lor; c) statul membru, în care contractantul asigurării îşi are reşedinŃa obişnuită;

d) statul membru, în care s-a făcut înmatricularea, în cazul vehiculelor de orice natură.

Vizând domeniul asigurărilor, prin Directivele adoptate de către Consiliul Europei s-a obŃinut:

– instituirea unui sistem unic de licenŃă; – recunoaşterea controalelor efectuate în fiecare stat membru, vizând

practicile de operare; – armonizarea deplină a condiŃiilor de acces la activitatea de asigurare de

bunuri, de răspundere civilă şi de viaŃă. Reguli aplicabile sucursalelor stabilite pe teritoriul României care aparŃin asigurătorilor cu sediul social în afara Uniunii Europene SecȘiunea a-3-a LegislaȘia Românească privind asigurătorii cu sediul social în afara Uniunii Europene

Oricare asigurător cu sediul social în afara Uniunii Europene şi care doreşte să stabilească o sucursală sau o agenŃie pe teritoriul României este obligat să solicite autorizarea oficială a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate acorda această autorizaŃie dacă asigurătorul îndeplineşte cel puŃin următoarele condiŃii: a) este îndreptăŃit să desfăşoare activitate de asigurare conform legislației românețti b) deschide o agenŃie sau o sucursală pe teritoriul României; c) se obligă să deschidă conturi specifice activităŃii de asigurare pe care o desfăşoară şi să înregistreze toate datele privind tranzacŃiile efectuate; d) desemnează un reprezentant, cu aprobarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor; e) posedă în România active în suma prevăzută de lege; f) se obligă să menŃină marja de solvabilitate în conformitate cu normele legale g) prezintă un studiu de fezabilitate în conformitate cu prevederile legislației românețti h) trimite orice informaŃii solicitate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Asigurătorul trebuie să se conformeze prevederilor legislației românețti.

Orice asigurător care a primit autorizaŃie de la mai multe state membre poate cere să i se aplice următoarele avantaje care vor fi acordate numai împreună: a) marja de solvabilitate prevăzută în lege va fi calculată avându-se în vedere întreaga activitate desfăşurată în cadrul Uniunii Europene; în acest caz se va Ńine seama numai de activităŃile efectuate de toate agenŃiile sau sucursalele stabilite în cadrul Uniunii Europene;

b) depozitul solicitat va fi depus numai în unul dintre aceste state membre; c) activele reprezentând fondul de siguranŃă pot fi localizate în oricare dintre statele membre pe teritoriul cărora îşi desfăşoară activitatea. Cererea de a beneficia de avantajele prevăzute trebuie să fie adresată autorităŃilor competente ale statelor membre în cauză. Cererea trebuie să denumească autoritatea competentă a statului membru care va supraveghea în viitor marja de solvabilitate pentru întreaga activitate a agenŃiilor şi sucursalelor stabilite în Uniunea Europeană. Alegerea trebuie să fie motivată. Depozitul va fi depus în acel stat membru. Avantajele prevăzute mai sus pot fi acordate numai cu acceptul tuturor autorităŃilor competente ale statelor membre cărora le-a fost adresată. Avantajele vor fi acordate de la data la care autoritatea competentă nominalizată informează celelalte autorităŃi competente că va supraveghea marja de solvabilitate pentru întreaga activitate a agenŃiilor şi sucursalelor stabilite în Uniunea Europeană. Autoritatea competentă nominalizată trebuie să obŃină de la celelalte state membre informaŃiile necesare pentru a supraveghea marja de solvabilitate agregată a agenŃiilor şi sucursalelor stabilite pe teritoriul lor. La cererea unuia sau mai multor state membre, avantajele acordate, , pot să fie anulate simultan de către toate statele membre în cauză.

Reguli aplicabile filialelor aparŃinând unor societăŃi-mamă guvernate de legi dintr-un stat terŃ, precum şi privind dobândirea calităŃii de acŃionar semnificativ de către o societate-mamă

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor trebuie să informeze Comisia Europeană despre: a) orice autorizaŃie acordată unei filiale directe ori indirecte aparŃinând uneia sau mai multor societăŃi-mamă dintr-un stat terŃ; b) orice achiziŃie prin care o societate-mamă dobândeşte calitatea de acŃionar semnificativ al unui asigurător persoană juridică română care îl transformă pe acesta într-o filială a acelei societăŃi-mamă. Când o autorizaŃie este acordată unei filiale directe sau indirecte a uneia sau mai multor societăŃi-mamă dintr-un stat terŃ, structura acelui grup trebuie să fie specificată într-un document remis Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, pe care aceasta îl va transmite Comisiei Europene. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor trebuie să informeze Comisia Europeană despre dificultăŃile întâmpinate de asigurătorii români, persoane juridice, în stabilirea sau desfăşurarea activităŃii lor într-un stat terŃ. La cererea Comisiei Europene, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va transmite acesteia informaŃii referitoare la: a) orice cerere de autorizare formulată de filiale directe ori indirecte ale uneia sau mai multor societăŃi-mamă din statul terŃ în cauză; b) orice planuri privind dobândirea de către un asigurător dintr-un stat terŃ a calităŃii de acŃionar semnificativ al unui asigurător, persoană juridică română, acesta din urmă devenind o filială a acelui asigurător.

Ca urmare a prevederilor menționate, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru o perioadă de până la 3 luni,care poate fi prelungită numai cu acordul expres al Comisiei Europene, poate suspenda sau limita deciziile privind: a) acordarea autorizaŃiei pentru cererile primite până la momentul adoptării deciziei de suspendare, precum şi pentru cererile primite în această perioadă; b) acordarea dreptului de dobândire în mod direct sau indirect a calităŃii de acŃionar semnificativ al unui asigurător persoană juridică română de către o societate-mamă din statul terŃ în cauză. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate dispune încetarea măsurilor prezentate mai sus ca urmare a primirii din partea Comisiei Europene a unei notificări privind încheierea unui acord cu statul terŃ în cauză. Măsurile prezentate vor fi întreprinse cu respectarea obligaŃiilor asumate de către Uniunea Europeană în cadrul tuturor acordurilor internaŃionale, bilaterale sau multilaterale privind iniŃierea şi desfăşurarea activităŃii de asigurare. SecȘiunea a-4-a Directive ale căror prevederi au fost transpuse în Legea nr. 32/2000 A. Prima Directivă a Consiliului 73/239/CEE din 24 iulie 1973 privind coordonarea legilor, reglementărilor şi prevederilor administrative privind iniŃierea şi desfăşurarea activităŃii de asigurare directă, alta decât cea de viaŃă (Jurnalul Oficial L 228, 16/08/1973, p. 0003) Versiunea consolidată cuprinzând modificările aduse prin următoarele directive: 76/580, 84/641, 87/343, 87/344, 88/357, 90/618, 92/49, 95/26, 2000/26, 2002/13, 2002/87: - art. 1, art. 2, art. 5, art. 6, art. 7, art. 8, art. 9, art. 10, art. 12, art. 13, art. 14, art. 16, art. 17, art. 19, art. 20, art. 22, art. 23, art. 25, art. 26, art. 27, art. 28 a), art. 29 a), art. 29 b), art. 37, anexele A, B, C B. Directiva 2001/17/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 martie 2001 privind reorganizarea şi falimentul societăŃilor de asigurări (Jurnalul Oficial L 110, 20/04/2001, p. 0028): - art. 10(3), anexa C. Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viaŃă (Jurnalul Oficial nr. L345 din 19 decembrie 2002, p. 0001): - expunere de motive (18), art. 1, 2, 4, 5, art. 6 alin. (4) şi (5), art. 7, 8, 9, 10, 11, 13, 14, 15, 17, 18, 19, 20, 24, 27, 28, 29, 30, 31, 34, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 58, 59, 61, 62, 67, 69, anexa, anexa 2. D. Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituŃiilor de credit, a societăŃilor de asigurare şi a firmelor de investiŃii într-un conglomerat financiar

şi cuprinzând modificări la directivele Consiliului 73/239/CEE, 92/49/CEE şi 93/22/CEE şi directivele 98/78/CE şi 2000/12/CE ale Parlamentului European şi Consiliului (Jurnalul Oficial L 035, 11/02/2003, p. 0001): - art. 2(2), art. 2(6), art. 2(9), art. 2(10), art. 2(11), art. 2(12), art. 2(13), art. 2(14), art. 2(15), art. 2(16) E. Directiva 2002/92/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 decembrie 2002 privind intermedierea în asigurări (Jurnalul Oficial nr. L009 din 15 ianuarie 2003, p. 0003): - art. 1, art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 4, 6, 7, art. 7 alin. (3), art. 8, 9, 10, 11, 12, 14. F. Directiva 92/49/CEE din 18 iunie 1992 de coordonare a dispoziŃiilor legale, de reglementare şi administrative privind asigurarea directă, alta decât asigurarea de viaŃă, şi de modificare a directivelor 73/239/CEE şi 88/357/CEE (a treia directivă privind "asigurarea, alta decât de viaŃă") (Jurnalul Oficial L 228, 11/08/1992, p. 1): - expunere de motive (7), art. 1, art. 2, art. 4, art. 5, art. 6, art. 7, art. 8, art. 9, art. 10, art. 11, art. 12, art. 13, art. 14, art. 16, art. 27, art. 29, art. 30, art. 32, art. 34, art. 35, art. 36, art. 38, art. 39, art. 40, art. 41, art. 44, art. 45, art. 46, art. 51, art. 56, art. 57 G. Directiva 98/78/CE din 27 octombrie 1998 privind supravegherea suplimentară a societăŃilor de asigurare care fac parte dintr-un grup de asigurare (Jurnalul Oficial L 330, 05/12/1998, p. 0001): - expunere de motive (10) - (11), art. 1(b), art. 1(g), art. 1(h), art. 1(i), art. 1(j), art. 9 H. Directiva 83/349/CEE din 13 iunie 1983 în temeiul art. 54 alin. (3) lit. (g) din Tratat, privind conturile consolidate (Jurnalul Oficial L 193, 18/07/1983, p. 0001): - art. 1 I. Directiva 2000/26/CE din 16 mai 2000 privind armonizarea legislaŃiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru daunele decurgând din circulaŃia autovehiculelor şi de modificare a directivelor Consiliului 73/239/CEE şi 88/357/CEE (a patra directivă privind asigurarea auto) (Jurnalul Oficial L 181, 20/07/2000, p. 0065): - art. 4, art. 6 J. Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieŃele instrumentelor financiare, care modifică următoarele directive: 85/611/CEE, 93/6/CEE şi 2000/12/CE şi care abrogă Directiva 93/22/CEE - art. 4(14). K. Directiva a IV-a a Consiliului privind conturile anuale ale anumitor tipuri de societăŃi comerciale (78/660/CEE), publicată în Jurnalul Oficial nr. L222 din 14 august 1978: - art. 17 L. Regulamentul Consiliului (CE) 2001/2157 privind statutul unei companii europene, publicat în Jurnalul Oficial nr. L294 din 10 noiembrie 2001:

- art. 1 alin. (1) M. Directiva 77/91, publicată în Jurnalul Oficial nr. L026 din 31 ianuarie 1977: - art. 6 alin. (1) N. Directiva 78/473/CEE de coordonare a dispoziŃiilor legale, de reglementare şi administrative în domeniul coasigurării comunitare, publicată în Jurnalul Oficial nr. L151 din 7 iunie 1978, p. 0025 - 0027: - art. 10 O. Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind activitatea şi supravegherea instituŃiilor pentru pensii ocupaŃionale, publicată în Jurnalul Oficial nr. L 235 din 23 septembrie 2003, p. 10 - 21: - punctul 19 din preambul.

BIBLIOGRAFIE

1. Alexa, C.; Ciurel V., Asigurări şi reasigurări în comerŃul internaŃional, Editura All, Bucureşti, 1992. 2. Alexandru, Felicia; Armeanu, Daniel, Asigurări de bunuri şi persoane

(Aspecte teoretice, AplicaŃii practice), Editura Economică, Bucureşti, 2003.

3. Anderson, J.; Robert, Eileen; B. Hamburg; Alan J., Turner; James, Gatza, Automation in insurance, American Institute for CPCU, Malvern Pennsylvania, 1993.

4. Barrel, Geneviève, L'Assurance de credits à l'Exportation, Nathan – Economie, Paris, 1987.

5. Bennet, C., Dictionnary of insurance, Pitman Publishing, London, 1996. 6. Bercea, Florian, Asigurările şi lumea afacerilor, „Tribuna Economică” nr. 37,

38 şi 43 din 1994. 7. Bernard, L. Webb; Connor, M. Harison; James, J., Markham, Insurance

Operations, American Institute for chartered Property Casualty Underwriters, 1992.

8. Bistriceanu, Gh.; Bercea, F.; Macovei, E., Lexicon de protecŃie socială, asigurări şi reasigurări, Editura Karat, Bucureşti, 1997.

9. Bistriceanu, Gh., Lexicon de FinanŃe, Bănci, Asigurări, Editura Economică, Bucureşti, 2001.

10. Burlacu, Veronica; Cenuşă, Gheorghe, Bazele matematice ale asigurărilor, Editura Teora, Bucureşti, 2000.

11. Caraiani, Gh.; Tudor, Mihaela, Asigurările maritime, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998.

12. CăpăŃână, Octavian, Contractul comercial de transport, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1995.

13. Cistelecan, Lazăr; Cistelecan, Rodica, Asigurări comerciale, Editura Dimitrie Cantemir, Tg. Mures, 1997.

14. Ciumaş, Cristina, Modernizarea şi diversificarea în lumea asigurărilor, „Tribuna Economică”, nr. 2-21, 1996.

15. Ciumaş, Cristina, Economia asigurărilor, Editura Casa CărŃii de ŞtiinŃă Cluj-Napoca, 2003.

16. Ciurel, Violeta, Asigurări şi reasigurări: abordări teoretice şi practici internaŃionale, Editura All Beck, Bucureşti, 2000. 17. Constantinescu, Dan Anghel; Dobrin, Marinică, Introducere în asigurări,

Editura Tehnică, Bucureşti, 1998. 18. Constantinescu, Dan Anghel; Dobrin, Marinică, Asigurarea şi

managementul riscului, Editura Tehnică, Bucureşti, 1998.

19. Constantinescu, Dan Anghel (coordonator), Asigurări şi reasigurări, Editura Tehnică, Bucureşti, 1998.

20. Constantinescu, Dan Anghel; Dobrin, Marinică; Tănăsescu, Paul, Asigurări şi reasigurări – Culegere de probleme şi studii de caz, Editura Semne ’94, Bucureşti, 1999.

21. Constantinescu, Dan Anghel; Dobrin, Marinică şi colectiv, Despăgubiri în asigurări, Editura Brend, Bucureşti, 1998.

22. Constantinescu, Dan Anghel (coordonator), DicŃionar de asigurări, Editura Semne ‘94, Bucureşti, 1999.

23. Constantinescu, Dan Anghel (coordonator), Marketing în asigurări, Editura Brend, Bucureşti, 1998.

24. Constantinescu, Dan Anghel (coordonator), Managementul societăŃilor de asigurare, Editura Brend, Bucureşti, 1998.

25. Constantinescu, Dan Anghel (coordonator), Sisteme informaŃionale în asigurări, Editura Brend, Bucureşti, 1998.

26. Constantinescu, Dan Anghel (coordonator), Management financiar în asigurări, Editura Semne ’94, Bucureşti, 1999.

27. Constantinescu, Dan Anghel (coordonator), Managementul riscului în asigurări, Editura Semne ‘94, Bucureşti, 1999.

28. Constantinescu, Dan Anghel (coordonator), Practica asigurărilor, Editura Semne ‘94, Bucureşti, 1999.

29. Constantinescu, Dan Anghel (coordonator), Tratat de asigurări, Editura Semne '94, Bucureşti, 1999.

30. Constantinescu, Dan Anghel (coordonator), Tratat de asigurări (vol. I şi II), Editura Economică, Bucureşti, 2004.

31. Deak, Francisc, Contracte civile şi asigurări, Editura ACTAMI, Bucureşti, 1995.

32. Deak, Francisc, Tratat de drept civil (contracte speciale), Editura ACTAMI, Bucureşti, 1999.

33. Dobrin, Marinică; Ionescu, LuminiŃa, Contabilitatea societăŃilor de asigurări, Editura Semne ‘94, Bucureşti, 2000.

34. Dobrin, Marinică, Asigurări şi reasigurări, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2000.

35. Dobrin, Marinică, Contabilitatea societăŃilor de asigurări, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007.

36. Galiceanu, I., Economia asigurărilor, Editura Universitaria, Craiova, 1996. 37. Gherasim, Alexandru, Asigurările în agricultură în condiŃii de risc şi

incertitudine, curs ASE, Bucureşti, 1996. 38. Manole, Bogdan Decebal, Sistemul informaŃional în societăŃile de asigurare,

Editura Antet, Bucureşti, 2003. 39. Moldovan, Tudor, Introducere actuarială în asigurări generale, Editura

Finmedia, Bucureşti, 1999.

40. Moldoveanu, Nicolae, Instrumentarea dosarelor de daună în asigurări (strategii, metode, tehnici), Editura BREN, Bucureşti, 2004.

41. Moldoveanu, Nicolae, Combaterea fraudei în asigurări, Editura BREN, Bucureşti, 2002.

42. Moşteanu, Tatiana (coordonator), FinanŃe publice, fiscalitate, asigurări, (Teste Grilă) Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2005.

43. NegoiŃă, Ion, AplicaŃii practice în asigurări şi reasigurări, Editura ETAPE, Sibiu, 2001.

44. Negru, Titel, Economia Asigurărilor, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2002.

45. Negru, Titel, Asigurări şi Reasigurări (sinteze şi aplicaŃii), Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2003.

46. Negru, Titel, Asigurări (teorie şi metodologie), Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2006.

47. Negru, Titel, Asigurări şi Reasigurări (ghid practic), Editura CH BECK, Bucureşti, 2006.

48. Negru, Titel, Asigurări, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007.

49. Negru, Titel, Asigurările şi reasigurările în economie, ColecŃia Oeconomica, Editura CH BECK, Bucureşti, 2008.

50. Petrescu, Eva-Cristina, Marketing în asigurări, Editura Uranus, Bucureşti, 2005.

51. Purcaru, Ion; Mircea, Iulian; Lazăr, Gheorghe, Asigurări de persoane şi de bunuri – aplicaŃii, cazuri, soluŃii, Editura Economică Bucureşti, 1998.

52. Tănăsescu, Paul; Şerbănescu, Cosmin; Ionescu, Roxana; Popa, Mariana; Novac, Laura Elly, Asigurări comerciale moderne, Editura CH BECK, Bucureşti, 2007.

53. Văcărel, Iulian; Bercea, Florian, Asigurări şi reasigurări, ed. a II-a, Editura Expert, Bucureşti, 1999. Tratate, cursuri, monografii 1. Albu, I., Contractul şi răspunderea contractuală, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1994; 2. Albu-Cârnu, I., Asigurarea creditului, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2002; 3. Alexa, C, Ciurel, V., Mihăilescu, A.M., Asigurări şi reasigurări în comerŃul internaŃional, Ed. AII, Bucureşti, 1992; 4. Alexandresco, D., ExplicaŃiunea teoretică şi practică a dreptului civil român în comparaŃie cu legile vechi şi cu principalele legislaŃiuni străine, Tipografia NaŃională, Iaşi, 1898; 5. Alexandresco, D., Principiile dreptului civil, Atelierele grafice, Socec, Bucu-reşti, 1926; 6. Anca, P., Eremia, M.I., Dreptul locativ în lumina noii reglementări socialiste, Ed. Academiei, Bucureşti, 1970;

7. Babiuc, V., Riscurile contractuale în vânzarea comercială internaŃională, Ed. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982; 8. Beignier, B., Droit du contrat d'assurance, Ed. Presses Universitaires de France, Paris, 1999; 9. Beleiu, Gh., Pop, A., Curs de drept civil. Partea generală, Ed. Centrul de multiplicare al UniversităŃii din Bucureşti, 1973; 10. Beleiu, Gh., Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele drep-tului civil, Ed. Şansa, Bucureşti, 1993; 11. Beleiu, Gh., Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Ed. Şansa, ed. a IV-a, Bucureşti, 2000; 12. Bennett, C, DicŃionar de asigurări, Ed. Trei, Bucureşti, 2002; 13. Berr, C.J., Groutel, H., Droit des assurances, Dalloz, 2001; 14. Bigot, J., Langâ, D., Trăite de Droit des assurances, Tome 2, La distribution de Passurance, Librairie Ge'ne'rale de Droit et de Jurisprudence, Paris, 1999; 15. Bigot, J., Beauchard, J., Heuze", V., Kullmann, J., Mayaux, L, Nicolas, V., Trăite" de droit des assurances, Tome 3, Le contrat d'assurance, L.G.D.J., Paris, 2002; 16. Bîrsan, C, GaiŃă, M., Pivniceru, MM., Drept civil. Drepturile reale, Institutul European, Iaşi, 1997; 17. Bîrsan, C, Drept civil. Drepturile reale principale, Ed. AII Beck, 2001; 18. Bistriceanu, Gh.D., AdochiŃei, M.N., Negrea, E., FinanŃele agenŃilor econo-mici, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995; 19. Bistriceanu, Gh., Bercea, F„ Macovei, E.I., Lexicon de protecŃie socială, Asigurări şi reasigurări, Ed. Karat, Bucureşti, 1997; 20. Bonnard, J., Droit et pratique des assurances, Particuliers et entreprises, Ed. Delmas, 1999; 21. Boroi, G., Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2001; 22. Boroi, G., Drept civil. Partea generală, Ed. AII Beck, Bucureşti, 1999; 23. Băiescu, A.T., Asigurările de viaŃă la debutul mileniului III, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2005; 24. Bourdon, V., La distribution de 1'assurance par Ies associations. Contribution a l'etude des assurances collectives, Librairie Ge"n6rale de Droit et de Jurisprudence, Colection Etudes sur le droit des assurances, tome 49, Paris, 2002; 25. Calaîs-Auloy, J., Steinmetz, F., Droit de la consommation, Dalloz, Paris, 2000; 26. Cantacuzino, M.B., Elementele dreptului civil, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, (1921); 27. Caraiani, Gh., Tudor, M., Asigurările maritime, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998; 28. Caraiani, Gh., Tudor, M., Dreptul asigurărilor. Asigurări. Probleme juridice şi tehnice, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001;

29. Caraiani, Gh., Tudor, M., Teoria şi practica contractului de reasigurare, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000; 30. Cărpenaru, St.D., Drept comercial român, ediŃia a Vi-a revăzută şi adăugită, Ed. Universul juridic, Bucureşti, 2007; 31. CăpăŃână, O., Stancu, Gh., Dreptul transporturilor, Ed. Lumina Lex, 2002; 32. Chabannes, A., Eymard-Gauclin, N., Le Manuel de L'Assurance vie, L'Argus de L'Assurance, Collection Les Fondamentaux de L'Assurance, 2004; 33. Ciobanu, V.M., Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, voi. I., Teoria generală, Ed. NaŃional, Bucureşti, 1996; 34. Ciurel, V., Asigurări şi reasigurări. Abordări teoretice şi practici internaŃio-nale, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2000; 35. Clarke, M.A., The law of insurance contracts, Ed. LLP. London, Hongkong, 1997; 36. Constantinescu, D.A. ş.a., Tratat de asigurări, Ed. Semne '94, Bucureşti, 1999; 37. Cornu, G., Vocabulaire juridique, Ed. Presses Universitaires de France, Paris, 2007; 38. Cosma, D., Teoria generală a actului juridic civil, Ed. ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1969; 39. CăpăŃână, O., Aplicarea legii în timp şi spaŃiu, în Tratat de drept civil, vol. I, Partea generală, coord. P.M. Cosmovici, Ed. Academiei, Bucureşti, 1989; 40. Cosmovici, P., Drept civil. Drepturile reale. ObligaŃii. LegislaŃie, Ed. AU, Bucureşti, 1994; 41. Costin, M.N., Răspunderea juridică în dreptul Republicii Socialiste România, Ed. Dacia, Cluj, 1974; 42. Couilbault, F., Eliashberg, C, Latrasse, M., Les grands principes de 1'assurance, Edition L'Argus de L'Assurance, Paris, 2002; 43. Deak, Fr., Cărpenaru, St.D., Contracte civile şi comerciale, Ed. Lumina Lex, 1993; 44. Deak, Fr., Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Actami, Bucureşti, 1998; 45. Deak, Fr., Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2001; 46. Deak, Fr., Tratat de drept succesoral, Ed. Actami, Bucureşti, 1999; 47. Deleanu, I., Tratat de procedură civilă, Ed. Servo Sat, 2000; 48. DicŃionarul explicativ al limbii române (DEX), Ed. Academiei, 1984; 49. Dongoroz V. şi colab., ExplicaŃii teoretice ale Codului penal român, Partea generală, vol. I, Ed. Academiei, Bucureşti, 1969; 50. Eliescu, M., Moştenirea şi devoluŃiunea ei în dreptul Republicii Socialiste România, Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 1966; 51. Eliescu, M., Răspunderea civilă delictuală, Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 1972;

52. Errante, E., The anglo-american law of contracts, Librairie Generale de Droit et de Jurisprudence, Paris, 2002; 53. Fabre-Magnan, M, De l'obligation d'information dans Ies contrats. Essai d'une theorie, Librairie Generale de Droit et de Jurisprudence, Paris, 1992; 54. Fabre-Magnan, M., Les obligations, Ed. Presses Universitaires de France, 2004; 55. Gatsi, M., Le contrat-cadre, Ed. Librairie Generale de Droit et de Jurispru-dence, Paris, 1996; 56. Georgescu, I.L., Drept comercial român (completare şi revizuire I. Băcanu), Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1994; 57. Gherasim, D., Buna-credinŃă în raporturile juridice civile, Ed. Academiei, Bucureşti, 1981; 58. Gherasim, D., Teoria generală a posesiei în dreptul civil român, Ed. Acade-miei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1986; 59. Ghimpu, S., Ştefănescu, I., Beligrădeanu, Tr., Mohanu, Gh., Dreptul muncii, Tratat, vol. II, Ed. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979; 60. Ghiulea, N., Asigurările agricole, Ed. Cultura NaŃională, Bucureşti, 1930; 61. Hamangiu, C, Rosetti-Bălănescu, I., Băicoianu, AL, Tratat de drept civil român, vol. III, Bucureşti, 1929; 62. Iliescu, C, Contractul de asigurare de bunuri în România, Ed. AU Beck, Bucureşti, 1999; 63. Ionaşcu, Tr. ş.a., Tratat de drept civil, voi. I, Partea generală, Ed. Academiei, Bucureşti, 1967; 64. Ionaşcu, Tr., Curs de drept civil, voi. I, Introducere în dreptul civil, 1947-1948; 65. Ionaşcu, A., Probele în procesul civil, Ed. ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1969; 66. Jaluzot, B., La bonne foi dans les contrats. Etude comparative de droit francais, allemand et japonais, Dalloz, Paris, 2001; 67. Jugastru, C, Drept civil. ObligaŃiile, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2002; 68. Kuhn, M, Droit des assurances privaes, Editions Juridiques AMC Alpha, Laussanne, 1994; 69. Kullmann, J., Contrats d'assurance sur la vie: la chance de gain ou de perte, Dalloz, Paris, 1996; 70. Lambert-Faivre, Y., Droit des assurances, Dalloz, Paris, 1998; 71. Lawrence, N., The Business Guide to Insurance, Croner Publications Ltd., London, 1989; 72. Lipcanu, E., Răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1999; 73. Longhin, V.V., Regimul juridic al asigurărilor de stat, Bucureşti, Ed. Ştiin-Ńifică, 1962; 74. Lulă, I., ContribuŃii la studiul răspunderii civile delictuale, Ed. Cordial Lex, Cluj-Napoca, 1997;

75. Lulă, L, Sferdian, I., Drept civil. Drepturile reale, Ed. Mirton şi Alma Mater Timisiensis, Timişoara, 2001; 76. LuŃescu, G., Teoria generală a drepturilor reale. Teoria patrimoniului, Clasificarea bunurilor, Drepturile reale principale, Bucureşti, 1947; 77. Macovei, D., Popescu, I., Contractul de asigurare, Ed. Junimea, Iaşi, 1982; 78. Malaurie, Ph., Aynes, L, Droit civil. Les obligations, Editions Cujas, Paris, 1997, 1999; 79. Malville, M.H., L'interpretation des contrats d'assurance terrestre, Librairie G6n6rale de Droit et de Jurisprudence, Paris, 1996; 80. Marcu, F., Mâneca, C, DicŃionar de neologisme, Ed. Academiei, 1978; 81. Minea, E.M., încheierea şi interpretarea contractelor de asigurare, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006; 82. Motica, R.I., Bercea, L, Drept comercial român şi drept bancar, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001; 83. Motica, R.I., Izvoarele obligaŃiilor civile, Ed. Alma Mater Timisiensis şi Mirton, Timişoara, 2000; 84. Motica, R.I., Realizarea obligaŃiilor civile, Ed. Alma Mater Timisiensis şi Mirton, Timişoara, 2000; 85. Motica, R.I., MoŃiu, F., Contracte civile speciale, Teorie şi practică judiciară, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001; 86. Munteanu, A., Lascu, I., Contractul de asigurare de bunuri şi subrogarea asigurătorului în drepturile asiguratului, Arbitrajul de Stat nr. 6/1966; 87. Mureşan, M., Ciocli, P., Drept civil. Partea generală, Ed. Cordial Lex, Cluj-Napoca, 2001; 88. Naubron, A., L'application de la garanŃie responsabilii civile dans le temps, Ed. Presses Universitaires D'Aix Marseille, 2004; 89. Negru, T., Asigurări, Ghid practic, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006; 90. Nicolas, V., Essai d'une nouvelle analyse du contrat d'assurance, Librairie Ge'ne'rale de Droit et de Jurisprudence, Paris, 1996; 91. Pătulea, V., Turianu, C, Curs rezumat de drept al afacerilor, Ed. Scripta, Bucureşti, 1994; 92. Pătulea, V., Turianu C, Drept comercial. Practică judiciară adnotată, Ed. AU Beck, Bucureşti, 2000; 93. Petrescu, R., Teoria generală a obligaŃiilor comerciale, Partea generală, Bucureşti, 1994; 94. Pop, A., Beleiu, Gh., Drept civil. Teoria generală a dreptului civil, Univer-sitatea din Bucureşti, Facultatea de Drept, 1980; 95. Pop, L, Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001; 96. Pop, L, Teoria generală a obligaŃiilor, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998; 97. Popescu, T., Anca, P., Teoria generală a obligaŃiilor, Ed. ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1968; 98. Prescure, T., Curs de contracte civile, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2003;

99. Sferdian, I., Dreptul asigurărilor, Ed. Universitas Timisiensis, Timişoara, 2001; 100. Sferdian, I., Contractul de asigurare de bunuri, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2004; 101. Sitaru, D.A., Tratat de Dreptul comerŃului internaŃional, Ed. Actami, Bucu-reşti, 1996; 102. Stătescu, C, Bârsan, C, Drept civil. Teoria generală a obligaŃiilor, Ed. AH, Bucureşti, 1998; 103. Stătescu, C, Bârsan, C, Teoria generală a obligaŃiilor, Ed. Academiei, Bucureşti, 1981; 104. Stătescu C, Bîrsan C, Drept civil. Drepturile reale, Universitatea din Bucu-reşti, 1988; 105. Stătescu, C, Răspunderea civilă delictuală pentru fapta altei persoane, Ed. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984; 106. Stoenescu, I., Porumb, Gr., Drept procesual civil român, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1966; 107. Stoica, V., RezoluŃiunea şi rezilierea contractelor civile, Ed. AII, Bucureşti, 1997; 108. Strykmans, J.J., Droit des assurances, Ed. Presses Universitaires de Bruxelles, Bruxelles, 1999; 109. Ştefănescu, B., Rucăreanu, I., Dreptul comerŃului internaŃional, Ed. Didac-tică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983; 110. Terri, Fr., Simler, Ph., Lequette, Y., Droit civil. Les obligations, Ed. Dalloz, Paris, 1996; 111. Tosetti, A., Behar, T., Fromenteau, M., Menart, S., Assurance, Comptabilite", Reglementation, Actuariat, Ed. Economica, Paris, 2002; 112. Ungureanu, O., Manual de drept civil. Partea generală, Ed. AII Beck, Bucureşti, 1999; 113. Ungureanu, C.T., Drept internaŃional privat. ProtecŃia consumatorilor şi răspunderea pentru produse nocive, Ed. AII Beck, Bucureşti, 1999; 114. Vasilescu, P., Relativitatea actului juridic civil. Repere pentru o nouă teorie actului de drept privat, Ed. Rosseti, Bucureşti, 2003; 115. Vasilescu, P., Consumerismul contractual. Repere pentru o teorie generală a contractelor de consum, Ed. Sfera Juridică, Cluj-Napoca, 2006; 116. Văcărel, I., Bercea, F., Asigurări şi reasigurări, coediŃie, Ed. Marketer şi Expert, Bucureşti, 1993; 117. Villegas, L, Les clauses abusives dans le contrat d'assurance, Ed. Presses Universitaires D'Aix Marseille, 1998; 118. Yeatman, J., Manuel internaŃional de l'assurance, Ed. Economica, Paris, 1998; 119. Weill, A., Terre, F., Droit

LEGISLAłIA ÎN DOMENIU 1. Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, versiunea

actualizată la data de 19.11.2007, care include ultima modificare adusă de Legea nr. 304/2007.

2. Legea nr. 32 din 03.04.2000 privind societăŃile de asigurare şi supravegherea asigurărilor (Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000).

3. Anexa la Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3129/2005 din 21.12.2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene specifice domeniului asigurărilor (Publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1187 din 29 decembrie 2005).

4. Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităŃi naturale în agricultură, publicată în M.O. nr. 442 din 24.06.2002.

5. Legea nr. 403/2004, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 32/2000 privind societăŃile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, publicată în M.O. nr. 976 din 25.10.2004.

6. Anexa la Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3129/2005 din 21.12.2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene specifice domeniului asigurărilor (Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1187 din 29 decembrie 2005).

7. Ordinul C.S.A. nr. 113119/2006 pentru punerea în aplicare a Normelor privind informaŃiile minime care trebuie publicate anual de către asigurători.

8. Ordinul C.S.A. nr. 8/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (publicat in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 3 iulie 2008).

PERIODICE 1. Rapoartele anuale ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. 2. Revista „PiaŃa financiară”, Editura Finmedia S.A. 3. Revista „Primm”, Editura Publirom. 1. Albulescu, C, Aspecte controversate privind subrogaŃia în drepturi a asigură-torilor, Curierul Judiciar nr. 5/2006; 2. Aulagnier, J., Peut-on echaper â une reforme de l'assurance-vie, La Semaine Juridique, 1996, nr. 50-51; 3. Baias, F., Principiile profesiei de avocat în lumina dispoziŃiilor Legii nr. 51/1995, Dreptul nr. 10-11/1995; 4. Beligrădeanu, Ş., Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în unele situaŃii speciale, Revista Română de Drept nr. 8/1981;

5. Bercea, R., Momentul încheierii contractelor comerciale la distanŃă, Revista de Drept Comercial nr. 6/2004; 6. Bercea, R., Natura juridică a confirmării în contractele comerciale între absenŃi, Revista de Drept Comercial nr. 9/2004; 7. Bolduş, E., ApariŃia şi dezvoltarea asigurărilor în România, FinanŃe şi credit nr. 2/1969; 8. Boucard, F., L'analyse juridique de l'assurance de groupe en matiere de credit, Revue Gănărale de Droit des Assurances nr. 3/2002; 9. Brădeanu, S., Probleme de drept cu privire la asigurarea obligatorie a bunurilor din economia rurală, Libertatea Populară nr. 9/1957; 10. Catană, R., Dumbrăveanu, D., Regimul juridic al obligaŃiei de plată a primelor de asigurare, Pandectele Române nr. 4/2007; 11. Ciobanu, A., Intermediarii în asigurări, Revista română de drept al afacerilor nr. 2/2003; 12. Ciubotă, C, Clauzele abuzive în contractele comerciale, Revista română de dreptul afacerilor nr. 2/2004; 13. Ciulei, C.T., Probleme juridice legate de introducerea semnăturii electronice şi folosirea ei în tranzacŃiile încheiate pe Internet, Revista de Drept Comercial nr. 6/2001; 14. Clarke, M., Interpreting contracts - The price of perspective, The Cambridge Law Journal, vol. 59., March, 2000; 15. Clarke, M, Misrepresentation of value - Honest belief, The Cambridge Law Journal, voi. 57, March, 1998; 16. Courtieu, G., Propos heretiques sur un arret orthodoxe au sujet de la valeur de rachat dans les assurances sur la vie, Responsabilite" civile et assurances, Editions Jurisclasseur, Decembre, 1998; 17. Courtieu, G., Assurance sur la vie: les colonnes du temple auraient-elles ebranlăes, Responsabilii civile et assurances, 2000; 18. Cucu, C, Gavriş, M.V., Caracterul civil sau comercial al acŃiunii în regres în situaŃia în care au fost încheiate contracte de asigurare de răspundere sau de bunuri, Pandectele Române nr. 1/2005; 19. Deak, Fr., AcŃiunea în regres a organelor asigurărilor sociale de stat-mijloc de apărare a proprietăŃii socialiste, JustiŃia Nouă nr. 1/1962; 20. Dragoş, Gh., Asigurările agricole în România, Observatorul economic nr. 1-2/1932, Cluj; 21. Dumba, D., Unele consideraŃii critice în legătură cu Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive în contractele încheiate între comercianŃi şi consumatori, precum şi modificările aduse acesteia prin Legea nr. 65/2002, Dreptul nr. 6/2002; 22. Dumitru, Gh., SocietăŃile de asigurare-calitate procesuală, Revista de Drept Penal nr. 4/2000;

23. Fuia, S., IndemnizaŃia în asigurările de viaŃă. Aspecte de drept comparat, în Consumerismul contractual. Repere pentru o teorie generală a contractelor de consum, coord. P. Vasilescu, Ed. Sfera Juridică, 2006; 24. Ghişoiu, N.D., ObligaŃiile mandatarului în contractul de mandat comercial, Revista de Drept Comercial nr. 7-8/2000; 25. Goicovici, J., Moralizarea contemporană a raporturilor contractuale-privire specială asupra dreptului consumaŃiei, în Consumerismul contractual. Repere pentru o teorie generală a contractelor de consum, coord. P. Vasilescu, Ed. Sfera Juridică, 2006 26. Gourio, A., Bertout, F., Potiez, A., L'utilisation du contrat d'assurance-vie comme instrument de garanŃie des prets, Cah. Gestion de Patrimoine, Novembre, 1994; 27. Grimaldi, M., Reflexions sur l'assurance-vie et le droit patrimonial de la familie, Repertoire Defranois, 1994; 28. Grimaldi, M., L'assurance-vie et le droit des successions, R6pertoire Defr6-nois,2001; 29. Hamoudi, S., Utilisation d'un contrat d'assurance-vie en garanŃie d'une creance, Revue Ge"ne"rale de Droit des Assurances, 1997; 30. Iliescu, C, Legea nr. 32/2000 - noua reglementare în materia asigurărilor, Juridica nr. 3/2000; 31. Ionaşcu, A., Examen teoretic al practicii judiciare privind răspunderea fără culpă pentru repararea prejudiciilor cauzate de prepuşi sau de bunuri, Revista Română de Drept nr. 2/1978; 32. Kullmann, J., L'actualită de l'assurance de groupe des emprunteurs, Les PetitesAffichesJuin, 1998; 33. Kullmann, J., Les mecanismes juridiques fondamentaux des assurances collectives, Revue Genărale de Droit des Assurances nr. 3/1998; 34. Lecuyer, H., Assurances vie, liberalites et droit des successions: retour sur une question controverse'e, Revue Droit de la familie, novembre, 1999; 35. Legeais, D., Les obligations et la responsabilii d'un banquier souscripteur d'une assurance de groupe, Revue de Droit Bancaire et Financier nr. 5/2001; 36. Lulă, I., DiscuŃii în legătură cu interpretarea şi sfera de aplicare a art. 1003 C.civ., în Dreptul nr. 8/1996; 37. Lulă, I., ObservaŃii asupra răspunderii pentru fapta altuia reglementată de art. 1434 alin. 2 C.civ., Dreptul nr. 7/2001; 38. Lulă, I., Hantea, D., ObservaŃii asupra nulităŃii ca fada pendentia, Dreptul nr. 8/2004; 39. Mayaux, L, L'assurance-vie est elle soluble dans la capitalisation?, Revue G6n6rale de Droit des Assurances, 2000; 40. Minea, E.M., încheierea contractelor de asigurare, Curentul Juridic nr. 1-2/2004; 41. Minea, E.M., Clauzele abuzive în contractele de asigurare, Revista de Drept Comercial nr. 10/2004;

42. NariŃa, I., Un alt punct de vedere cu privire la calitatea procesual-penală a societăŃilor de asigurare, Dreptul nr. 7/2002; 43. Oprişan, C, SancŃiunile în dreptul civil - o posibilă sinteză, Revista Română de Drept nr. 11/1982; 44. Paissant, G., Le consommateur prot€g6 par la directive du 5 avril 1993 sur Ies clauses abusives est une personne physique, La Semaine Juridique nr. 12/2002; 45. Paissant, C, La notion de consommateur prot6g6 contre Ies clauses abusives, La Semaine Juridique nr. 31-35/2002; 46. Pays, B., Pratique du demembrement de propriei sur le capital-deces d'assurance vie, Revue de Droit Bancaire et Financier, 1996; 47. Pătulea, V., Cu privire la acŃiunea în regres a organelor asigurărilor sociale de stat, JustiŃia Nouă nr. 7/1966; 48. Pătulea, V., Natura juridică a asigurării de răspundere civilă pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule şi poziŃia procesuală a asigurătorului, Dreptul nr. 8/2004 49. Petrescu, R., Cu privire la particularităŃile obligaŃiilor in solidum, Revista Română de Drept nr. 12/1968. 50. Pop, L, Răspunderea civilă contractuală pentru fapta altuia, Dreptul nr. 11/2003; 51. Pop, L, DiscuŃii de lege lata cu privire la recunoaşterea existenŃei unui prin-cipiu de răspundere civilă delictuală pentru fapta altuia consacrat în Codul civil român, Dreptul nr. 8/2004; 52. Popa, I.F., Reprimarea clauzelor abuzive, Pandectele române nr. 2/2004; 53. Popescu, C.L, Natura comercială şi administrativă a societăŃilor comerciale de asigurare autorizate să practice asigurarea obligatorie, Revista de drept comercial nr. 7-8/2000; 54. Prip, F., Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor contractelor de consum, în Consumerismul contractual. Repere pentru o teorie generală a contractelor de consum, coord. P. Vasilescu, Ed. Sfera Juridică, Cluj-Napoca, 2006; 55. Rafray, G., Contrats d'assurance et liberalites, La Semaine Juridique nr. 6/1997; 56. Râmniceanu, I., Asigurările de stat în RSR, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1984; 57. Robineau, M., Assurance vie et demembrement de propriet6, Revue G6nerale de Droit des Assurances nr. 1/2005; 58. Roşu, C, Contractul dintre asigurător şi agenŃii de asigurare încheiat în temeiul Legii nr. 32/2000 privind societăŃile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, Revista de Drept Comercial nr. 10/2001; 59. Savu, T.G., Consacrarea legală a semnăturii electronice, Revista de Drept Comercial, nr. 7-8/2002; 60. Sferdian, I., Câteva observaŃii asupra contractului de asigurare de bunuri, Revista de Drept Comercial nr. 11/2001;

61. Sferdian, I., Cauze subiective de limitare a despăgubirii în asigurările de bunuri, Dreptul nr. 12/2003; 62. Sferdian, I., DenunŃarea şi rezilierea contractului de asigurare, Dreptul nr. 1/2004; 63. Sferdian, I., ObligaŃia de plată a primei de asigurare, Dreptul nr. 2/2003; 64. Sferdian, I., Riscul în contractul de asigurare, Dreptul nr. 6/2002; 65. Sferdian, I., SubrogaŃi a asigurătorului în drepturile asiguratului, Dreptul nr. 12/2002; 66. Sferdian, I., Interpretarea şi legea aplicabilă contractului de asigurare, Dreptul nr. 7/2004; 67. Sferdian, L, Bercea, L, ObservaŃii asupra răspunderii asigurătorului în asigurarea auto obligatorie, Dreptul nr. 11/2005; 68. Stoica, V., Mecanismul funcŃionării subrogaŃiei asigurătorului în drepturile asiguratului, Revista de Drept Comercial nr. 11/2001; 69. Stoica, V., Aspecte juridice ale reglementării contractelor de coasigurare şi reasigurare, Revista de Drept Comercial nr. 3/2003; 70. Stoica, V., RelaŃia cauzală complexă ca element al răspunderii civile delictuale, Revista Română de Drept nr. 3/1984; 71. Stoica, V., Drepturi patrimoniale atipice, Dreptul nr. 3/2003; 72. Tăbăraş, M., Acoperirea riscului de insolvabilitate generală, Curierul Judiciar nr. 9/2006; 73. Testu, X., Le juge et le contrat d'adhesion, JurisClasseur Periodique, Gazette du Palais, sept. 1992; 74. Trandafirescu, M., Momente din istoria asigurărilor agricole în România, voi. Probleme de asigurări, ADAS, Bucureşti, 1973; 75. Tulbure, Şt.A., Din nou despre calitatea procesuală a societăŃii de asigurare în procesul penal (I), Dreptul nr. 12/2001; 76. Turcu, I., Redresarea financiară şi falimentul societăŃilor de asigurare, Revista de Drept Comercial nr. 2/2005; 77. Turianu, C, Din nou despre calitatea procesuală a societăŃii de asigurare în procesul penal (II), Dreptul nr. 12/2001.