1)În muzeul Holocausutului din Whasinton exista o nota prin care Maresalul Ion Antonescu ar fi ordonat omorarea a 20000 de mii de români la Odesa. Nota este semnată doar de colonelul Davidescu, fără număr în registul Cabinetului Militar si deci fara credibilitate ca dovada istorică. Până în prezent nu se cunoaste un document authentic di care să rezulte că Ion antonescu a ordonat executia pe motive etinice ssau religioase.

2)Filderma, presedintele comunitatilor evresti din România scria in testametnul lui publicat în 1956 la New York :”A fost mult acuzat regimul Mareşalului Antonescu ca fiind infaudar nazismului şi mareşalul insusi a fost executat de agenţii Moscovei ca fascist. Datorită politicii sale, averile evreilor au fost puse sub un regim de administratie tranzitorie care făcându-le să pară pierdute le-a asigurat conservarea ( …) Eu am fost martorul unor scene de solidaritate între români şi evrei . Poporul roman a demostrat sentimente umanitare şi de moderatie in politică. ”

3) Generalul Antonescu format în spiritual democraţiei era constinet de viciille regimului său în ceea ce priveşte legitimitatea. Din acest motiv el organizează doua plebiscite : la 3 maritie şi 12 noiembrie 1941. Majoritatea populatiei a votat pentru legitimizarea regimului.

4) Un cap de acuzare gravă în procesul Maresalului Antonescu a fost tratamentul prizonierilor. Prizonierii sovietici capturati in luptele de eliberare a Basarabiei şi nordului Bucovinei au fost internaţi în lagare şi trataţi conform cu dreptul international public în viguare la aceea data. Antonescu personal s-a interest de starea lor sanitară şi de modul cum sut trataţi. Din reportajul “voaţa prizonierilor sovietici în românia” văzută de excelenţa sa andeea Cassulo nunţiu apostolic în românia :”Viaţa prizonierilor ruşi nu este tragică aşa cum s-a spus în proces”. Raportul Nunţioului apostolic a fost favorabil autorităţiilor româneşti.