----

PiaŃa capitalului, piaŃa muncii suntcele dintâi pieŃe de tip global ivite înlumea economică. Începuturile se re -levă în „capitalismul antic”. Evul Me -diu Timpuriu a generat regres. Feno -menele s-au reluat cu o forŃă maimare în debuturile Capitalismului şimai apoi, împletindu-se cu o compo-nentă religioasă (de exemplu, emi-

graŃia hughenoŃilor din FranŃa dupărevocarea Edictului de la Nantes), cuproliferarea colonialismului, etc. Învremuri, s-au destrămat şi s-au cons -tituit imperii, cu efecte în sfera miş -cărilor populaŃiei.

„Nimic nu e mai presus de om! Dimpotrivă, omul e mai pre-

sus de orice, mai presus chiar de

întregul univers”.Octavian Goga

Este oare viaŃa economi că axul singular al uneisocietăŃi? Daniel Cohen, pro fesor de economie laŞcoala Normală Superioară din Paris şi director alCen trului pentru Cercetări Economice şi Apli ca Ńiilelor (CEPREMAP) arată că nu. Spune Cohen că „osocie tate având ca singură coloană de susŃinereviaŃa economică este condamnată la prăbuşire”. Aşa-dar, so cietatea respectivă ar dispărea. Are dreptate.

Trebuia să apărem - în condi -Ńiile vacanŃei de vară a studen -Ńilor - pe 20 septembrie. Cumîn eco nomie, însă, s-au petrecutşi se petrec evenimente dintrecele mai importante - problemede dezvoltare, de echilibru, de bu-get, amestecul nociv al politicu-lui, etc. - am devansat termenulrespectiv, apărând, iată, în 2septembrie. Cu un număr speialconsacrat unei teme esenŃiale:“Mişcarea forŃei de muncă, aoamenilor - model şi antimodel.

EvoluŃii, secvenŃe, perspective”. Este, conside răm, unadintre direcŃiunile vitale ale economiei. Fie ea naŃională,fie ea europeană, fie ea mondială, globalizată. Este, de fapt,partitura uitată. Abordăm nu atât cifrele, ci, cu precă -dere, ideile, potri vit acelei formule atât de consacrată deviaŃă: “cea mai bună practică este o bună teorie”. Şi nicinu acoperim, pentru că nu putem, întreaga plajă de cerce-tare. Ne referim, însă, în profunzime, într-o perspectivătridimensională, mai întâi trecut, prezent şi viitor şi apoieco nomie naŃională, economie europeană integrată şi eco -nomie globală, desigur, totul raportat la piaŃa muncii, lafluxuri migratorii, la structuri sociale, la relaŃia biunivocăpiaŃă consumator, la gândirea, în acest cadru, a mareluieconomist britanic instituŃionalist John Maynard Keynes,la exemplul german, francez. Dar şi la situaŃia de la noi.

... SituaŃie care, din păcate, nu pare deloc în regulă.Pe de o parte, sunt prea multe de înlăturat şi, deo -potrivă, de recuperat dintr-un trecut apropiat. Totodată,pentru a realiza o examinare a prezentului, este com-plet eliptic să te referi doar la o fotografie a acestuia.Mai multe din evoluŃiile noastre nepotrivite au pornit chiardin decembrie 1989. Astfel că în loc să avem progresşi perspective, am avut şi avem altminteri. Adică “o mânăde superbogaŃi, de bogaŃi, pe un sistem priete nos şigeneros”, într-o măsură corupt instituŃionalizat şi trans -partinic, provenind, în bună parte, din negura do mi -natoare, cinică, violentă, a anilor 1950, respectiv pro fi -torii RevoluŃiei, câŃi au fost şi sunt ei, şi o populaŃie înabrupt declin demografic, nemulŃumită, fără de lucru şidestul de mult fără perspective. O populaŃie a căreisperanŃă este, din păcate, bejenia. Ce ne aşteaptă? Estegreu de spus. Să sperăm, totuşi, că bine, mai ales căîntotdeauna speranŃa moare ultima.

În limba franceză există cuvântul “piege”, “le piege”,capcană, substantiv de genul masculin. Toate definiŃiileşi de mons traŃiile economice se raportează, în teoria şipractica economică franceză, şi într-o astfel de direcŃie:ce capcane se vădesc? Oare ce capcane s-au vădit lanoi în timpul post revoluŃionar, într-o dezvoltare aproapeşchioapă, distructivă ( un paradox, în exprimare, totuşi),ce are nevoie de cârje? Oare ce capcane s-au vădit şise vădec în Europa, s-au vădit şi se vădesc în lume?Exemple de astfel de capcane se relevă în erodarea şideteriorarea sinergiei sistemului, în cercuri vicioase aleinvoluŃiei, în efecte perverse, etc. Este obligatoriu dereflectat şi într-un astfel de cadru.

Oricum, distrucŃia nu a dus la nimic bun. Cons truc -Ńia, însă, da. Iar cei care ne-au condus şi încă ne con-duc nu sunt deloc stăpânii naŃiunii, după cum se erijează,deseori, ci, ar trebui, ar trebui să fie, servitorii ei...

Desigur, vom continua examinările pe această temădar şi în alte direcŃii. În economie, precum în organis-mul uman, “totul se leagă cu totul”. Credem, însă, căeste un bun început...

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

„CivilizaŃia, lumea actuală suntcondamnate să dispară. Dar nuştim nici când, nici cum! Singuracertitudine este că nu până înaugust 2013”.

Jean-Luc Voisin

c my b

c my b

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 391 anul IX luni, 2 septembrie 2013 1 RON

„Fericirea nu poate să izbândească decât între oameni care se simt egali”

(în sensul că au şanse egale, n.n.)Honoré de Balzac

Timpuri controversate. PotentaŃi, privilegiaŃi şi “mize rabili”. Iată trăsături aleactualei situaŃii din economia României, dar, într-o măsură, şi din economiaUniunii Europene, şi din economia lumii. Ne-o demonstrează nu doar exami -narea prezentului, ci, în bună parte, şi a trecutului economic. Iar, din acestunghi ceva mai amplu, examinarea perspectivei. Este evident că, pentru aface o cercetare judicioasă, nu te poŃi referi doar la ziua de azi, nu poŃianaliza doar ziua de azi. Este necesar să examinezi şi ziua de ieri cât şi felulîn care se prefigurează ziua de mâine. Deopotrivă, anvergura timpului eco-nomic analizat trebuie să fie similară cu cea a spaŃiului economic abordat.România nu a fost şi nu este singură în lume, nu va fi astfel nici pe maideparte. Ea face parte din Uniunea Europeană, chiar dacă „pe o pozi Ńie peri -ferică”, are drepturi şi obligaŃii astfel. Face parte dintr-o Europă cu problememai multe decât cele ale U.E. Face parte dintr-o lume constituită din state,cele mai numeroase considerabil diferite, dar o lume tot mai glo balizată, totmai financiarizată.

Dan POPESCU

O frumoasă performanŃă a fotbalului românesc: echipa“Steaua” calificată în grupele “Champions League”

continuare ^n pag. 6-7

Structuri medievale: privilegia]i }i “mizerabili”?– timpuri controversate –

Dosar “Euroeconomia XXI”

Mi}carea popula]iei:model }i antimodel– evolu]ii, seven]e, perspective –

– c$teva coordonate –

Reflec]ii economiceC@utarea profitului

}i socialul: categorii compatibile

Paris - Sena

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU

Partituri uitate

Mi}carea }i fluxurile migratorii de popula]ieîn spa]iul central }i est-european.

Efecte, perspective pentru dezvoltare. Spre o lume global@ (1800 – 2020)

pag. 8

Lecturi incitante pag. 3Dosar “Euroeconomia XXI”

Dosar “Euroeconomia XXI”Studiu de caz

continuare ^n pag. 2

Dosar “Euroeconomia XXI”

continuare ^n pag. 4-5

Dosar “EuroeconomiaXXI” realizat de Dan POPESCU

Solilocvii de duminic@.Arta tiparului.

DOSAR “EUROECONOMIA XXI”2 LUNI 2 SEPTEMBRIE 2013

Studiu de caz

urmare din pagina 1Mai ales odată cu revoluŃiile in -

dustriale, apte să valorizeze resursenaturale, financiare, umane, migraŃiapopulaŃiei, a unor segmente margi -nalizate, urmând traiectorii ale capi -talului, a fost determinată de speran -Ńele de mai bine ale oamenilor, une-ori de a scăpa cu viaŃă în urma unorpogromuri, etc. SperanŃe nu întot-deauna realizate. În raport cu trage-dia inactivităŃii, cu tragedia şomajuluiprelungit, cu tragedia persecuŃiilor deun fel sau altul, migraŃia populaŃiei areprezentat o soluŃie.

Perioada interbelică, anii din şi dedupă Al Doilea Război Mondial auadăugat însemnate motivaŃii politice,rasiale. În general, acolo unde eraucereri de muncă, acolo mergea po -pulaŃia. Pe fondul progresului uman,al impunerii drepturilor omului, iz -bânzilor democraŃiei; pe fondul con-stituirii uniunilor, comunităŃilor de sta -te, al problemelor globale ale ome -nirii; pe fondul dezvoltării durabile,sustenabile – a devenit acută, la ni -velul indivizilor, conştiinŃa lumii glo -bale. Cu consecinŃe importante pri -vind migraŃia populaŃiei

Sunt trăsături ale unor realităŃi,spe ranŃe, proiecte, relevate intens înspaŃiul central şi est-european. A fostşi este un spaŃiu cu frământări pu -ternice privind populaŃia. S-au arătataici dezvoltări întârziate, rupturi poli -tice grave. De asemenea, nu o dată,o anume educaŃie, cutume, atitudininepotrivite, etc. Acest spaŃiu a de -venit, rămâne încă locul din care sepleacă. Dar este şi locul în care se

vine. Sunt oameni pentru care 8-9dolari zilnic înseamnă nimic, dar şioameni pentru care respectiva sumăpare uriaşă...

Cu ce urmări s-au vădit, se vădescasemenea mutaŃii în planul dezvoltării,al evo luŃiilor profesionale, al muncii,al so cietăŃii? Cum s-au integrat, cumse integrează noii ve niŃi? Cum locali -zările şi delocalizările de acum – careînlocuiesc o parte din exportul deproduse –, cu bu curiile şi dezamăgi -rile provocate, până la veritabile drame,influenŃează astfel? Şi cum sectorulcuaternar, serviciile informatice, potcontribui sau nu la sedentarizarea po -pulaŃiei? Ne în dreptăm spre o lumeglobală? S-au vădit şi se vădesc stra -tegii naŃionale cu deschi dere globală,strategii globale respectând valenŃe na-Ńionale? S-au vădit şi se vădesc stra -tegii profitabile social pentru educaŃie,cultură, sănătate, protecŃie so cială, etc?

Răspunsurile determină clarificăriîntr-o lume şi bulversată şi bulver-satoare prin dinamica sa, prin marilesale discrepanŃe, inegalităŃi. Într-o lu -me în care singurele certitudini parincertitudinile. Într-o lume cu poten-taŃi, privilegiaŃi şi “mizerabili”. Dezvol-tarea actuală a Planetei, cu 4 – 5mld. oameni săraci sau sub pragulsărăciei, aproape fără speranŃe, ne -mulŃumiŃii fiind şi mai mulŃi, cu greupoate fi admisă de un individ cât decât pregătit. Ceea ce îi impune luiînsuşi exigenŃe, nemunca neaducân-du-i îmbunătăŃirea vieŃii. Există, însă, şiimense riscuri pentru explozii socia leample cu urmări catastrofale. Exami -nările, astfel, sunt de mare interes.

Partituri uitateMi}carea }i fluxurile migratorii de popula]ie în spa]iul central

}i est-european. Efecte, perspective pentru dezvoltare. Spre o lume global@ (1800 – 2020)

Vedere din Tokio, Japonia

Vedere din Delhi, India

Sibiul, unul dintre cele mai frumoase oraşe europene.PiaŃa Mare.

3C~R[I REVISTELUNI 2 SEPTEMBRIE 2013

În anul de graŃie 2007, Sibiul, acest, aproape mereu, veritabiloraş european, a fost consacrat „Capitală cultura lă a Europei“.Faima minunatei urbe, de tradiŃie naŃională românească şi săseas -că, s-a amplificat conside rabil. Oraşul lui Hermann, Hermannstadt,cum se numea Sibiul prin secolul al XVIII-lea - avea şi are cu cesă se mândrească. Iată printre altele, aproape întregul secol al XVIII,destinul Sibiului, dar şi al imperiului hasburgic, dar şi al Europeia fost străbătut de viaŃa şi activitatea acestei mari personalităŃi,baronul Samuel von Brukenthal (1729-1803). I-au fost consacrate,de-a lungul timpului, ba ronului, mii şi mii de lucrări. Un om mare,deosebit de inteligent, un om muncitor, viguros, foarte cult, un ex -cepŃional administrator, o nobleŃe sufletească re marcabilă, o deose-bită vocaŃie europeană şi universală. Excelenta cercetătoare LisaFischer i-a dedicat volumul „Edenul de dincolo de codru. Samuel vonBrukenthal: politician, colecŃionar, francmason la Sibiu/Hermannstadt“,editura Schiller, Sibiu, 2007, traducere Laura Gyarmati şi Liana MariaPopa. Sunt pagini deose bite despre preocupările lui Brukenthal,despre viaŃa bine structurată a Sibiului, a imperiului, a Europei.Samuel von Brukenthal, un om care s-a gândit mereu la semeniisăi. O carte pilduitoare, care se citeşte cu mare interes.

A trecut aproape un sfert de secol de la RevoluŃia (mulŃi zic Revoltă,alŃi Lovitură de stat) din decembrie 1989. Nu ştim nici acum prea binecine a tras: armata, securitatea, teroriştii, ş.a. Nu ştim nici acum preabine cine, cum, a luat puterea, cum a exercitat-o. Nu ştiu nici acumprea bine cine sunt eroii: de exemplu, Vasile Milea sau Victor AtanasieStănculescu sunt eroi, oamenii care şi-au asumat vital mari răspunderi,fapte, gesturi, sau crimi nali? etc, etc. Lucrarea cercetătorului Alex MihaiStoenescu, „RevoluŃia din decembrie 1989 - o tragedie românească“,Editura RAO, Bucureşti, 2012, ne desluşeşte mai multe din acesteenigme. Autorul a depus o muncă de cercetare uriaşă, laborioasă, iarcomentariile s-au bazat pe rigoare sa. Ce nu prea ne-a desluşit remar-cabilul istoric - poate într-un viitor volum o va face - este cine au fostcu pre cădere - şi cum - beneficiari financiari ai Revo luŃiei. Cine şi cum aajuns atunci şi apoi la bani, cine i-a luat, cine şi cum s-a îmbogăŃit ast-fel de pe urma ei. Problemă ce, dacă ar fi clarificată, ar lumina multealtele aflate încă în mari conuri de umbră...

Lecturi incitanteDan POPESCU

DOSAR “EUROECONOMIA XXI” LUNI 2 SEPTEMBRIE 20134

c my bc my b

c my bc my b

urmare din pagina 1Dintr-o astfel de perspectivă se

explică criza actuală economică şifinanciară mondială, în speŃă erodareaex clusivelor veritabile religii ale profi -tului şi bogăŃiei. Întrebarea care sepune este de ce această „religie” şibanii, în calitate de conducători ailumii, care s-au vădit astfel încă deprin secolul XVIII, chiar mai de vreme,abia acum au generat fenomene deo gravi tate fără precedent? Cu ocriză a financializării ex cesive care,prin consecinŃele şi semnificaŃiile ei,pune sub semnul îndoielii o existenŃănormală a umanităŃii în prezent şiviitor? Cum se explică aceasta? Şi totprofesorul Daniel Cohen, în cartea sa„Homo Economicus, prophète (égaré)des temps nouveaux”, (Albin Michel,Paris, 2012) răspunde că „Dacă negândim la o putere instituŃionalizată,încarnată de un anume număr debancheri şi financiari, Roths child şicompanionii, simbolic şi pe scurt,cred că a face din aceştia stăpâniilumii trece pe lângă problemă. Deoa -rece am exagera acapararea astfel afinanŃelor în ideea modelelor de teoriicomplotiste şi am conferi în acest felsituaŃiei o <<raŃionalitate în timp>>pe care nu a avut-o, nu o are”. Aşaeste. Dacă ne vom gândi la pieŃelefinanciare, izbucnite cu putere şicontradictorii, precum şi la nenumă -raŃii lor actori, foarte activi şi dese-ori contradictorii şi ei, ne dăm seamacă puterea lor nu s-a manifestat, înopinia mea, decât după anii 1980 şi1990. Ceea ce implică o analiză multmai fină a patologiei respective. Acrede, în acelaşi sens, că greutateaca atare a economiei şi a căutăriiprofitului nu a încetat să se amplificeîn decursul secolelor, pentru a cul-mina cu situaŃie explozibilă de astăzi,este o eroare. Rupturile abundă înistoria veche şi recentă a lumii şi nusunt deloc în acelaşi sens.

Sunt idei pe care le-am susŃinutîn scrierile mele, referindu-mă, deexemplu, la locul, la importanŃa pecare am acordat-o şi o acord „profi -tului social”. În decursul timpului,

bunăoară în antichitate, au fost încer-cări în care puternicii vremii au rele -vat ambiŃii politice şi financiare „dez lăn-Ńuite”, dezăgăzuite furtunos din sferaoricăror „principii clasice”, în detrimen-tul valorilor concretizate sau generatede elitele tradiŃionale doritoare de echi-libru. Iar omul antic a fost în modprofund tulburat, chiar cutremurat deo astfel de evoluŃie. O evoluŃie fina -lizată, din păcate, în distrugerea, înpieirea unor mari imperii ale anti-chităŃii, modul său de opoziŃie în ra -port cu acest spirit devastator decompetiŃie, mult dincolo de ceea ceputea să însemne un spirit de com-petiŃie normal, relevând ca atare reli-gia creştină, ne referim mai ales laEuropa, cu toate temperările, toleran -Ńele şi socialul ei atât de frumos.Creştinismul, s-a arătat în repetaterânduri, va relaxa consistent tensiu-

nile unor timpuri învolburate, ale unorsocietăŃi care nu se mai puteau în -Ńelege chiar pe ele ca atare. El a gene-rat, cu toate minusurile şi faptele cear părea contradictorii, un alt curssocietăŃilor occidentale dar şi esticeeuropene. Dar nu doar creştinismul,ci şi alte religii cu o amplă deschi -dere filozofică către om, mai binelesău, către înŃelegere între semeni auacŃionat într-o asemenea direcŃie...

Evul Mediu, cu cavaleri străluci-tori, armuri lucitoare, turniruri spec-taculoase şi domniŃe mai mult saumai puŃin suave, inocente. Evul Me -diu cu alchimişti şi vrăji. Dar şi cu unsistem contractual sever în ceea ceprivea vasalităŃile, cu o contabilitate înformare, cu unele plusuri la umanism,nu doar în teorie, cu o anume solida -ritate a iobagilor. De multe ori putereabanilor pălea în faŃa privilegiilor aris-

tocratice moştenite sau dobândite di -rect. O va repune în drepturi pe aceastăputere capitalismul, din chiar fazelesale timpurii. Sunt create, consolida -te, adâncite linii de legătură între băncişi întreprinzători, banul participândapoi activ la declanşarea şi izbândamarilor revo luŃii industriale. Progreseeconomice şi sociale evidente. Dar şimari discrepanŃe între cei foarte bo -gaŃi, pu Ńini, şi cei săraci, foarte, foartemulŃi. Copii şi femei gravide spre ter-men lucrând din greu în mine, în ma -nufacturi, în fabricile emergente... Ener -gii revoluŃionare de multe ori trans-formate din latente în evenimenteviolente, sângeroase.

... Şocul social, politic, economicprovocat de Primul Război Mondialdar şi greaua criză economică din1929 – 1933, pornită din StateleUnite şi disipată în toată lumea, pre-

siunile sociale de care aminteam aucondus, dar, societăŃile occidentale lao regândire a capitalismului. La o„domesticire” a sa: progres realizatprin participarea şi recompensarea –evident diferenŃiată, dar recompen-sare, totuşi – a tuturor. S-a ivit ast-fel „economia socială de piaŃă”, unconcept şi aplicaŃii vădite iniŃial înnordul european, dar apoi însuşitintegral de către Occident, inclusiv înStatele Unite, uneori prin forme careau finalizat în „Capitalismul popular”.Economia socială de piaŃă a triumfatîn Vest după Al Doilea Război Mon -dial. Cum scrie Daniel Cohen, „Odatăcu amplificarea puterii sindicatelor şiemergenŃa <<Statului providenŃial>>au apărut noi moduri de organizaresocio-profesională în sânul căroracăutarea profitului s-a asociat cu altevalori, mai cooperative”. S-a creat

C@utarea profitului }i socialul: categorii compatibileReflec]ii economice

ViaŃa a fost mereu grea. Africa, Sahara.

Roma antică. Colosseum-ul. Atunci când era şi “pâine” şi era şi “circ”, lucrurile se vădeau în relativăordine. Când a rămas doar “circul”, strălucitorul oraş a început să se prăbuşească. La noi cum va fi?

LUNI 2 SEPTEMBRIE 2013 5

c my bc my b

c my b

DOSAR “EUROECONOMIA XXI”

c my b

astfel un anume echilibru în socie -tate, un anume echilibru social carea amplificat energia, sinergia sistemu -lui, speranŃele şi optimismul oame-nilor. Cei „Treizeci de ani glorioşi” odemonstrează fără tăgadă. Dezvoltăriindustriale de forŃă, atotcuprinzătoareîn economii, agriculturi industriale per -formante, infrastructuri moderne, lo -curi de muncă, salarii ridicate, învă -Ńământ performant – un veritabil saltpe scara progresului. Un astfel deechilibru, subliniază nu puŃini autori,a început să fie deteriorat, erodat dupăanii 1980. De atunci de când finan -Ńele au început să devină stăpâniiabsoluŃi ai lumii, făcând lumea maipuŃin respirabilă, iar pârghiile de acŃiu -ne mai puŃin eficace.

Să urmărim mai multe detalii. Aşa -dar, când în economie sunt înlăturatevalorile care sudează societatea, înnu mele profitului, al eficacităŃii, sis-temul devine fragil. Chiar se poateprăbuşi şi chiar se prăbuşeşte. MaimulŃi cercetători – de exemplu fran -Ńuzoaica Maya Beauvallet sau ameri-canul Robert Putman – arată că, atun-ci când se introduce exclusiv variabilaeconomică, se pierde beneficiul „omu-lui moral”. Dar astfel de categorii tre-buie compatibilizate, nu trebuie să seexcludă una pe alta, se impun aso-ciate, cooperante. Financiarizarea nueste nocivă ca atare, dar alimentatăşi realimentată prin ea însăşi, ampli-ficată potrivit principiului bulgărelui

de zăpadă, rostogolirii, da. S-ar pu -tea spune că o comunicare foartebună pe spaŃiul economic a înlesnitfinanciarizarea şi globalizarea din pri -ma lor etapă. InformaŃiile financiarecirculau cu rapiditate şi atunci se pu -teau impune, deseori, cele dezirabilefinanciar şi nu cele reale. PieŃele fi nan -ciare sau piaŃa financiară în ge ne ralau dobândit propria lor auto nomie.

A afirma astfel înseamnă însă, relativ,a nega progresul. Deciziile şi regle-mentările necesare sau lipsa lor, suntcele care au contat şi contează. Învremea Războiului al Doilea şi după1945, în perioada ReconstrucŃiei şi acelor „Treizeci de ani glorioşi”, s-apetrecut o veritabilă reglementare apieŃelor respective, ceea ce a permis,cum spuneam, economia socială depiaŃă. Germania a reprezentat în acestcadru un simbol. Dar şi o matrice,cu o adevărată atracŃie pentru alŃii.Desigur că, în timp, s-a vădit opierdere de suflu astfel. Marii finan-ciari, adepŃii speculaŃiilor de orice felşi cu orice preŃ, au dat vina pe de -clinul keynesismului. Au dat vina peslaba preocupare pentru monetarism,pe finanŃarea publică a unor serviciipublice dar care, doar astfel, au mersfoarte bine. Au dat vina pe sindicatecare au susŃinut hotărât drepturilesalariaŃilor. Au dat vina pe „cangre -narea”, cum spuneau ei, în acest fela economiei. În plan politic, doctri -nele şi politicile de acest tip, respectiv

măsurile de dereglementare au fostcele ale preşedintelui american RonaldReagan şi premierului brita nic MargretThatcher. Fără durabilitate, însă. Oricum,căderea comunismului, înlăturând prin-cipalul inamic al capitalismului, a ge -nerat amplificarea sensibilă a financia -rizării, a puterii acŃionarilor, dezvoltată,totodată, de acutizarea mondializăriişi explozia spectaculoasă şi atât de po-zitivă a informaticii. Cam după 2005,un ase menea fundal de dereglemen-tări, mai ales în Statele Unite, pro-motorul lor, a declanşat actuala crizăeconomico-financiară mondială...

... Urmărind câteva statistici, sepoate arăta că societatea americanăa cunoscut o profundă creştere a ine-galităŃilor de venituri, a inegalităŃilorsociale, după 1980. Ceea ce a făcutca menajele sărace să recurgă laîndatorări, umflând o bulă imobiliarăcare a explodat în 2007. Cum deriva -tele bancare ale numeroaselor băncicreditând, mai ales spre finalul desecol, mai mult decât era rezonabil,au fost acoperite de către statulamerican, pierderile s-au repercutataici şi apoi, prin diferite rostogoliri,prin vânzări – cumpărări de activebancare internaŃionale, în toată lu -mea. Dacă vom înlocui bula imobi -liară explodată în 2008, cu „bulabursieră” explodată ca debut al crizeieconomico-financiare din 1929, sevădesc limpede determinări asemănă-toare între cele două crize.

Referindu-ne la Europa, chiar dacăbătrânul continent nu a cunoscut, înperioada menŃionată, o dezvoltare ainegalităŃilor sociale la nivelul celeidin Statele Unite, el a avut, cum scriaDaniel Cohen, un „călcâi propriu allui Ahile”: moneda euro. Mult preafragilă pentru a rezista corespunzătorla o criză financiară majoră. În Sta -tele Unite, cooperarea între putereapolitică şi banca centrală a permis orepliere rapidă. Or, în Europa, coo -perarea între Banca Centrală Euro -peană, respectiv guvernatorul acesteiimportante instituŃii, organele deci-dente de la nivelul Uniunii Europene,guvernele diferitelor Ńări membre UEşi pieŃele financiare s-a desfăşurat maigreoi. S-au relevat mult prea mulŃi actoripentru a decide rapid în ce privea şipriveşte o strategie coerentă. În acestsens s-a vădit şi se vă deşte un impor-tant neajuns. „Ast fel, scrie şi DanielCohen, statele au fost private de uncreditor puternic, am plificându-sefragilitatea lor în faŃa pieŃelor”. FMI aavut şi are un rol în semnat, dar nua fost şi nu este acelaşi lucru...

Ce trebuia şi trebuie făcut? Seimpune renunŃarea la o serie de câş-tiguri sociale şi marginalizarea astfela unei mari părŃi din populaŃie,aproape dispreŃuită de cei care, chiarîn vremea crizei, au dobândit câşti -guri mari, imense? Se impune proli -ferarea sărăciei în ideea, deseori cusuport real, potrivit căreia statele au

trăit şi trăiesc deasupra mijloacelorlor? Ar fi fost şi ar fi cel mai sim-plu. Puşi în faŃa urnelor de vot,cetăŃenii europeni dintr-un stat saualtul au respins astfel de orientări. Eiau optat pentru cei ce au propus şiînfăptuiesc soluŃii mult mai com-plexe, promovând firesc, mai ales înastfel de condiŃii grele, ideea, doctri-na solidarităŃii sociale, cu rădăcini înFranŃa, de exemplu, de peste 120 deani vechime. Aproape impecabilă teo-ria lui Leon Bourgeois. ToŃi oameniiau contribuit într-un fel sau altul laprogresul societăŃii, fiecare a fost şieste util în felul său. Economia esteun sistem, un organism, fiecare are ofuncŃie. Iată, deci, un criteriu de caretrebuie Ńinut seama în redistribuireaveniturilor... Dar în Germania undechiar Bismarck, “Cancelarul de Fier”,a susŃinut din plin, şi nu doar prinvorbe, solidaritatea socială?

Odată cu cei „Treizeci de ani glo-rioşi”, respectiv după 1948 – 1950,statul a început să finanŃeze amplunevoi sociale în creştere, nevoi ce audefinit şi definesc timpurile moderne:sănătatea, educaŃia, protecŃia socială,aceasta din urmă şi pentru acelezone care nu erau autofinanŃate princontribuŃiile pentru asigurări sociale.AdepŃii dereglementărilor, la adăpos-tul unor sume imense dobândite caaveri, au explicat şi explică actualacriză economico-financiară mondialăîn acest sens: de ce să dăm şi laalŃii? O mică, foarte mică parte dinlume să fie satisfăcută, restul nuinteresează pe nimeni. Să se descur -ce. Este o explicaŃie eronată din maimulte puncte de vedere: a) financia-rizarea dereglementată care nu a maiavut stăpân, creditările nerealiste pre-luate de la bănci în nevoi de cătrestat sunt cauze reale ale actualelorprobleme. Şi nu cheltuielile socialemenŃionate care se reîntorc nemijlo -cit în beneficiul mediului de afaceri,al întreprinzătorilor, aceştia având ladispoziŃie o forŃă de muncă pregătită,flexibilă, sănătoasă; b) nu are cumsă fie finalizată pozitiv o dezvoltaredoar în profitul unei mâini de oame -ni; c) actuala criză se autoalimen -tează din depresiuni şi descurajăricreate chiar de ea, etc. Rămâne însuspensie şi „problema euro”, „mo -neda fragilă” a cărei rezolvare im -pune, în opinia nostră, o uniune fi -nanciară şi bancară girată de o in -stanŃă europeană cu puteri reale.Oricum, pentru a progresa se relevăesenŃiale producŃia, crearea de locuride muncă, desigur, prin piaŃă şi nuîn afara ei. Este aceasta matriceaunei bune deveniri. Este aceasta sin-gura cale şi cea mai sigură de aprezerva viaŃa, progresul economic şisocial al lumii.

Otto von Bismarck

Leon Bourgeois

Paris. Sorbona.

Berlinul în ani 1900

DOSAR “EUROECONOMIA XXI” LUNI 2 SEPTEMBRIE 20136

urmare din pagina 1O lume care impune şi prin exi-

genŃele ei, exigenŃe cărora, fie că neconvine sau nu ne convine, trebuiesă li se facă faŃă. Iar nici lumea nueste „singură”, fără România, trebuiesă Ńină seama de ea. Tocmai deaceea, oamenii politici de adevăratăvaloare nu sunt atât cei care se pri-cep prin şmecherii, minŃind, prinvorbe, să ajungă şi să se menŃină „laputere” – nu în această constă forŃaveritabilă a unui om politic. Ci, maiales, sunt cei care, ajunşi judicios „laputere”, ştiu să conducă o Ńară pe otraiectorie de progres, de progres eco-nomic, social, cultural, o Ńară de alecărei cerinŃe, nevoi ei sunt aproape,se confundă cu ele. Nu au rămas „debine” în istoria României cei care „s-auscăldat” în neadevăruri şi s-au îmbo -găŃit prin politică, cei care au furatdin bunul public, au jefuit România.Au rămas „de bine” în istoria Româ -niei – sunt situaŃii similare în maitoate statele lumii – numai acei careau contribuit la propăşirea Ńării, careau aşezat-o pe poziŃii frumoase înconcertul civi lizaŃiei mondiale, cu per-spective ample. CeilalŃi, în timp, une-ori şi imediat, au concentrat oprobii,dispreŃ, rămânând stigmatizaŃi. OviaŃă mai bună pentru oameni nu arecum – nu trebuie – să se vadă doarîn vorbele politicienilor, nu puŃinidintre ei disperaŃi doar după propriaîmbogăŃire şi insensibili la problemeleŃării, la socialul ei. O viaŃă mai bunăpentru toŃi trece printr-un mediu deafaceri activ, prin politici publice binegândite, prin măsuri şi acŃiuni stimu -lative, sustenabile, durabile pentru pro -ducŃie, pentru locuri de muncă. OviaŃă mai bună trece prin muncă şieforturile oamenilor şi trebuie obliga-toriu să se simtă în buzunarele lor,exprimată cât mai atrăgător şi com-petitiv profesional şi spiritual. Sunt,toate acestea, orizonturi de analizăfoarte importante.

Examinăm îndeaproape, consecventastfel de teme. De ce timpuri contro-versate? De ce potentaŃi, privilegiaŃişi “mizerabili”? Iată, parcurgem înaceşti ultimi 8 – 9 ani o dificilă şicomplicată criză economico – finan-ciară mondială. O criză care arerădăcini adânci, dar şi explicaŃii multmai judicioase din unghiul istorieieconomice a lumii. O istorie care sestudiază, totuşi, destul de puŃin. Spe -

culaŃiile au devenit aproape totul, iarproducŃia aproape nimic. „Căpitaniide industrie”, oameni inteligenŃi, cu omare capacitate de a vedea, de aînŃelege piaŃa, oameni care prin efor-turile lor au împins lumea înainte, auadus şi aduc progres economic,social, nu au întrunit şi nu întrunescde fel suspiciunile oamenilor. Oricâtăavere ar fi avut, ar avea. De specu-lanŃii excesivi, însă, putem, cu sigu-ranŃă, discuta (vezi, printre altele, stu -diul nostru „Marile averi: între ones -titate, fascinaŃie, revoltă şi suspiciu-ni”). Criza de care vorbim este cuatât mai grea – de parcurs, de so -luŃionat, de trăit pentru miliarde şimiliarde de indivizi – cu cât s-aîmpletit şi se împleteşte cu dorinŃade a domina lumea şi de a câştigaastfel a unor state, comunităŃi, instituŃiicomplexe, cercuri mai mult sau maipuŃin subterane etc. Cu dorinŃa lorde a câştiga nu neapărat social, cimai ales punctual, în beneficiul celorpe care îi reprezintă, mai mult sau maipuŃin la suprafaŃă, mai mult sau maipuŃin în profunzime. Deja, şi nu deieri, de azi, asemenea „protipenda -de”, personificând covârşitor capitalulfinanciar, speculativ, au devenit dinnaŃionale – transpartinice, transna -Ńionale. Mai mult, dacă de prin seco -lele XII – XIII, odată cu debuturile,iniŃial timide, ale unui capitalism cepunea tot mai mult în relief anacro-nismele feudale ale Evului Mediu de -păşit de situaŃie, economia europeană– cu ramificaŃii ulterioare în toatălumea – i-a făcut loc politicii alăturide ea, ca factor determinant în evo -luŃie, în prezent asistăm la prevalenŃa,faŃă de principii economice obiective,a unor politici cu precădere din sferaspeculaŃiei şi financiarizării excesive.Politici concepute şi apte să menŃină,să răspundă, finalmente, unor astfelde interese. Dacă în trecutul mai multsau mai puŃin îndepărtat o asemeneasituaŃie, având în vedere gradul deemancipare generală ceva mai mic aloamenilor, părea întrucâtva „acceptată”,chiar „acceptabilă”, acum, ta bloul pre-gătirii generale, în bună mă sură, fiindaltul, lucrurile nu mai stau deloc ast-fel. Ceea ce, cu excepŃiile de rigoare,nu generează o atmosferă respirativăîn lume, ci, tot cu excepŃiile derigoare, una înăbuşitoare, amo rală.Toate acestea, dar şi altele, au făcutşi fac ca lumea să fie împărŃită net

în miliarde şi miliarde de săraci sausub această limită – aflăm astfel şiîn statele dezvoltate – şi câteva –puŃine – zeci de mii, sute de mii saucâteva milioane de bogaŃi, de super-bogaŃi, mulŃi cinici, nesimŃiŃi, igno-ranŃi, egoişti la extrem, profilându-seun teren „minat” pentru parcursurivii toare dezirabile social. S-a estom-pat, aproape a dispărut, din arsenaluleconomic, categoria de profit social,obŃinut şi valorificat, desigur, alăturide profitul individual, de multe ori cao consecinŃă a acestuia, categorie re -levată ca imperativ de mai toate şco-lile serioase de gândire economică.Revigorează această categorie? Estefoarte necesar.

România, economia ei, nu aveauşi nu au „cum să iasă afară” dintr-un astfel de peisaj. Pentru noi, unpeisaj cu tuşele negative îngroşatenu de salutara RevoluŃie din decem-brie 1989. Nici vorbă. Cu tuşele în -groşate nu atât de „moştenirea” eco-nomică a trecutului dinainte de aceas -tă dată atât de benefică – de altfel,o moştenire stimabilă în câteva dinlaturile ei, rod al eforturilor susŃinuteale unei întregi na Ńiuni. Ci, cu pre -cădere, cu tuşele ne gative îngroşatede timpul postdecembrist, care, maimult sau mai puŃin „regizat” şi într-o „ceaŃă” gene rală, a distrus şi chiara prăbuşit economia, avuŃia naŃională.AvuŃie na Ńională, în nu puŃine situaŃii,trecută, scursă, sifonată prin corup -

Ńie, furt, cinism, ignoranŃă, interesetranspartinice, în beneficiul unor po -tentaŃi naŃionali sau alogeni. Cei care,astfel, în perioade foarte scurte detimp, au acumulat şi încă acumulea -ză averi imense. Averi ce se consti-tuie în vestul european şi euroatlanticdoar în decursul multor şi multorgeneraŃii.

Totul s-a petrecut şi se petrecesub oblăduirea, din perspectiva inte -reselor acelor politicieni, mai mari saumai mici, dar, oricum, participanŃiefectivi la asemenea transmutări, dincare, ei înşişi, şi-au „tras” şi îşi trag,de multe ori, „partea leului”. Este,practic, evident că în ase menea „dra-maturgii”, când mari averi s-au for-mat şi se formează atunci când eco -nomia se dezmembrează, „ca de”, dis -pare, acestea, marile averi respective,oricum sunt suspecte, dubioase, vădin-du-se tentaŃia – şi nu doar tentaŃia –de a fi acuzate de corupŃie şi furt.De fapt, avem de-a-face cu o co rupŃiesistemică care devorează toate funcŃi-ile statului, de coordonare, de con trolşi de comandă. Sunt, dar, indivizicare ar trebui cercetaŃi. Dar cine săse ocupe de astfel de probleme?Segmentul relativ privilegiat, în con -diŃiile date, al celor ce sunt chemaŃisă stabi lească şi să împartă dreptateasau, mă rog, mai mulŃi dintre aceş-tia? Iată că nu se prea ocupă sau seocupă cum se ocupă, pe „sărite” şiîn funcŃie de o serie de interesestrăine actului de dreptate ca atare.De multe ori, potrivit declaraŃiilor, fieale puterii, fie ale opoziŃiei, „penalii”se identifică când se doreşte politic.Presa are mii şi mii de afirmaŃii, deexemple astfel...

Şi încă. Ceea ce nu prea înŃelegeste de ce specialiştii de la noi dinjustiŃie – relativ altfel ca în lume – ausalarii dar, mai ales, pensii foarte mariîn raport cu posibilităŃile Ńării, fără, prac -tic, vreo legătură, pentru pensii, cuprincipiul atât de clamat al contributi -vităŃii. Cu atât mai mult cu cât jus -tiŃia a avut şi are rezultatele – politi-cienii au afirmat-o deseori – pe carele are. Escrocii mari, abili, ne sfideazăfără jenă. „Cei mici”, da, mai sunt pe -depsiŃi. Marii „peşti”, „veritabilii” cuavere mai mult sau mai puŃin de -clarată, par, însă, cel mai adesea,inex pugnabili. „Politicul” a avut şi areastfel rolul său. Oricum, de ce „avan-taje”, chiar dacă o bună parte dinjustiŃiabili sunt de foarte bună cali-tate? Poate greşesc, însă aproapesigur că nu, dar de o foarte bunăcalitate sunt şi foarte mulŃi medici –angajarea lor atât de spectaculoasăîn Europa, în SUA, în lume o demon-

strează fără tăgadă, salariile fiind de7 – 8 – 10 ori mai mari, şi chiarmai mult, decât la noi. Dar de ofoarte bună calitate sunt şi foartemulŃi profesori, cercetători, specialiştiîn cultură, etc., în prezent emina-mente marginalizaŃi. ToŃi sunt extremde importanŃi social. Nu o să înŃelegniciodată de ce un director de peni-tenciar, fără contributivitate sau cu ocontributivitate foarte relativă, are opensie de 10 – 12 ori mai maredecât un profesor universitar, lamedicină, de exemplu, cu contributi -vitate „absolută”? Etc., etc. Sunt –oare, de ce – mai importanŃi magis-traŃii decât medicii, decât profesorii,decât cer cetătorii, oamenii de cultură?Poate, dar eu cred, sincer, că nu...

Un peisaj dezolant. SituaŃia estecomplicată. De unde bani? S-ar pu -tea afla soluŃii, cu atât mai mult cucât legea este şi în favoarea profeso-rilor, medicilor, cercetătorilor, etc. Eunu doresc să se ia de la magistraŃi,au mari răspunderi, dar, opiniez, săse „crească” şi la ceilalŃi, şi ei, repet,foarte buni şi cu imense răspunderisociale şi pentru prezent şi pentruviitor. Aşa ar fi corect. Dar aleşii par-lamentari, alte tipuri de decidenŃi, cuvenituri –venituri, zic –, stabilite chiarde ei, deseori mai mari decât cele dela nivelul unui vest înfloritor? Şi aicise impun rezolvări... Desigur, oarecâŃi profesori, politicieni, magistraŃi,etc., dacă ar pleca în vest şi ar daconcurs pe post, confruntându-se ne -mijlocit cu piaŃa aşa cum este eaacolo, ar promova examenul? Din ceştiu – şi ştiu – puŃini. Aşadar, ceri,ceri, dar, pe lângă „cu ce”, trebuie săai şi „de ce”. O chestiune asupra că -reia merită reflectat. Ceea ce nu în -seamnă că scara valorilor nu trebuieaşezată, funcŃie de împreju rărilenoastre concrete, în situaŃie de nor-malitate...

Pentru a studia mai îndeaproapeasemenea evoluŃii a fost şi este ne -cesară o bună cunoaştere a eco -nomiei naŃionale şi europene dinaintede 1990. Ce interese dominau atun-ci? A fost şi este necesară o analizăatentă a „regiei revoluŃionare” dindecembrie 1989. Este necesară oanaliză atentă „multifactorială” a situ-aŃiei care s-a vădit apoi, care sevădeşte acum. Asemenea examinărisunt apte să releve cine şi cum aufost şi sunt efectiv marii beneficiarimateriali ai RevoluŃiei, ai tranziŃiei.Desigur, libertatea am dobândit-o toŃi.Dar de beneficiat, de profitat dinpunct de vedere al condiŃiei materi-ale, bogăŃiei, averilor au beneficiat,au profitat câŃiva, cei mai mulŃi din-

Structuri medievale: potenta]i, privilegia]i }i “mizerabili”?– timpuri controversate –

Canelleto, VeneŃia. PiaŃa San Marco.

Bruxelles

DOSAR “EUROECONOMIA XXI”LUNI 2 SEPTEMBRIE 2013 7

tre aceştia fără prea multă muncădar aflaŃi în „cărŃile regiei” mai susamintite. Şi ce situaŃii splendide şi-au creat nu doar pentru ei, ci şi pen-tru propriile progenituri. Beizadeleledin trecut ar păli de invidie. Mai suntmulte de analizat. Cum să se explice,altminteri, astfel de „reuşite” în con -diŃiile în care economia naŃională adeclinat atât de rău, oamenii nu maiau unde să lucreze, nu mai au cumtrăi? Nu mi s-a părut, nu mi se paredeloc nepotrivită acea prevedere di na-inte de 1989, ca la înalŃi func Ńionaride stat, şi nu numai, salariile să fie di -minuate – sau crescute, după caz –funcŃie de evoluŃia economiei. Adaugaici, fără ezitare, „aleşii naŃiunii”,demnitarii de un fel sau altul care şi-au stabilit şi aprobat şi ei, constant,cum spuneam, venituri foarte mari,pensii uluitoare, chiar dacă eco nomiaa mers şi merge prost. Ce să maivorbim de social, de subfinan Ńareagravă a sănătăŃii, a învăŃământului, aculturii, ş.a... De unde bani, însă,pentru îndreptarea situaŃiilor, dacă secheltuie – am menŃionat doar câtevadirecŃii – aiurea, dacă numeroşi es -crocii au acumulat şi acumulează ne -stingheriŃi secătuind resursele Ńă rii?Şi de aici, dar, surse, pârghiile nece-sare. Banii trebuie redirecŃionaŃi...

Şi încă. Se Ńine cu dinŃii de imense-le averi suspecte realizate prin fraudă.Se Ńine cu dinŃii de funcŃii importanteopŃinute în fel şi chip. Este „firesc”,de altfel, într-o economie confruntată cugrave probleme, anesteziată de relaŃiişi ierarhii clientelare, de corupŃie insti -tuŃionalizată. De unde oare bani dacănu aşa pentru cei avantajaŃi de sistem?...Se fac rotaŃii transpartinice. Conservăavantaje influenŃa electorală. Aducecâştig obedienŃa cu o străinătate saualta. Valoarea, munca contează maipuŃin sau deloc. Bani, avantaje, funcŃiia obŃinut în timp şi obŃine şi acumsegmentul privilegiat înainte de 1989care „apăra poporul“ pe diferite paliere.Aici se cantonau, aproape exclusiv, de-Ńinătorii de informaŃii referitoare la ba-nul public şi mai ales referitoare lacon tactele şi contractele economicecu stră inătatea, realizate ca atare. Uniierau foarte buni şi oneşti specialişti,însă alŃii au valo rificat, cu precădere,în propriul folos. De aici, poziŃii “po -tente”... Cum, totuşi, în criză, baniisunt mai puŃini iar o serie de funcŃiiavantajoase se reduc intrinsec, în si -tuaŃiile menŃionate sunt acum mai multeîncordări, tensiuni, confruntări, recla -maŃii, anchete, etc. „Con curenŃa“ estemult mai mare. De multe ori bani îiaduc, cum-necum, funcŃiile publice, po-litice, si nu afacerile în sine. Oricum,cei privilegiaŃi rămân privi legiaŃi, be -

za delele, mult slab pregătite, operândcu succes în albia creată de părinŃi şirude. Pentru „sistem“, ele prezintă unelement în plus de încre dere. Vestul?De puŃine ori a avut şi are scrupulede unde vin banii. To tul într-o vremeîn care profesiona lismul, în bună mă -sură bagatelizat la noi, reprezintă înlume condiŃia im placabilă a reuşitei,a dezvoltării. Or, iată, şefi de pro -moŃie, absolvenŃi meri tuoşi în Ńară şistrăinătate, oameni bine pregătiŃi, mun-citori destoinici nu află de lucru într-o economie sufocată de furturi, corup -Ńie, relaŃii, o economie care, însă, îşipropune „să se dezvolte”. Sau suntnevoiŃi să accepte salarii de mi zerie.„Mizerabilii”. MulŃi pleacă atunci „afară“,cu speranŃe de mai bine. Iar econo-mia, Ńara, pierd imens...

Un alt aspect acum. Se vădeşteofensiv segmentul „anticomu niştilor deprofesie”, „activişti” implacabili, severi,foarte duri, ai noilor timpuri. Mai mulŃidintre aceştia „complet afară” de stu -diul ideologiilor şi politicilor. Deaseme-nea, mai mulŃi dintre ei eşuaŃi prinalte me serii sau fără vreo meserie, şiaflându-şi o verita bilă vocaŃie în „alupta decis” îm potriva comunismului.Nu mă refer la cei care realmente auavut şi încă au de suferit din cauzavechiului sistem, dinainte de 1989, cepromova, cu precădere până în 1963–1965 (apoi au fost alte forme, mai„blânde“, mai subtile), crima, ex termi -narea politicienilor burghezi, a oame-nilor cu cuget liber, a bogaŃilor, con-fiscarea fără noimă a averilor, luptade clasă cruntă, o ”viaŃă popu la ră” fa -natică. Nu mă refer la adevăra Ńii lup-tători pentru libertate, ostracizaŃi, într-un fel sau altul, de sistem. Ci mă referla profitorii menŃionaŃi, nu puŃini dintreei (desigur, şi urmaşii lor) proveninddin fosta nomenclatură comunistă. Ren-tează. Sunt la fel de nocivi precumau fost „co muniştii de profesie”. Darface parte din „piesă“...

...Aria tematică a cercetărilor nuare cum să nu fie vastă în asemeneacircumstanŃe. Iată, suprapunând planu -rile, cel mondial, cel al integrării, cucel naŃional, putem vorbi de o certă„timiditate invazivă a producŃiei” înraport cu o financiarizare şi specu-laŃie excesive şi atât de nocive social.Putem vorbi de o anume „fascinaŃie”perfect „explicabilă” însă, pentru afa -cerile cu statul. De aici, cei „che maŃi”au extras şi extrag imense sume.Aceasta a fost şi este o cale sigurăde îmbogăŃire mai ales pentru escro-ci – cei mai mulŃi „nedovediŃi”. Şi nudobândirea de avere de către oameniinteligenŃi, sârguincioşi, asu mându-şiriscuri şi aplicaŃi, prin va lorificarea ce-rinŃelor pieŃii şi a unor nişe de per-

formanŃă. Evident că astfel chiar pie -Ńele ca atare au fost şi sunt defor -mate de la cadrul lor obiec tiv. Iar so -cialul s-a vădit şi se vă deşte emina-mente violentat. De fapt, la noi cu pre-cădere, s-au clamat şi se clameazăparcă mereu culpe fără culpabili...

La o lume naŃională, care nu adispărut deloc, trebuie strategii naŃio -nale. La o lume integrată, trebuiestrategii integrate. Iar la o lume glo -bală, sunt necesare strategii globale.Şi totul trebuie corelat. Cum să trăi-ască, la noi, şomerii, fără speranŃaproduc Ńiei, fără venituri, cu un ajutorde şomaj ce le asigură traiul doar pecâteva zile, cu sfârşituri dramatice deluni? Ce să mai vorbim, dar, de re -conversie profesională, mulŃi dintre eicapi de familie? Sau, ce fel de con-vergenŃă este în UE, când, în Ro -mânia, medicii, profesorii, oamenii decultură au salarii de mizerie, din cares-a mai şi „tăiat”, sunt eminamenteumi liŃi, şi, cu un cinism incredibil, aufost îndemnaŃi de către unii deci-denŃi, dacă nu le convine, să „pleceafară”? În vreme ce profitorii Revo -luŃiei indivizi, de fapt fără valoare eu -ropeană, stăteau şi stau pe tone debani? Nu este doar penibil, ci multmai mult decât atât. Sigur, pentru Ro-mânia, principalii vinovaŃi sunt cei deaici care au avut şi au decizia...

...Mi se pare o crimă distrugereaindustriei româneşti. Cu o detaşaretotală, însă, cei vinovaŃi astfel cla -mează cu aplomb şi nesimŃire, printeleviziuni, ce rău s-a făcut şi se faceprin dezindustrializare... Consider omare greşeală şi delocalizarea insis-tentă a unor industrii din Europa pe

alte continente, lăsând astfel milioanede oameni fără speranŃa locului demuncă. Fireşte, profitul. Fireşte, piaŃamuncii este flexibilă şi globală, darîncă nu se manifestă integral ca ata -re. Pe fondul acestor realităŃi ne-amreîndreptat şi ne reîndreptăm, acumcu o şi mai mare „înclinaŃie”, spreblamatele structuri sociale medievale,respectiv superbogaŃi, latifundiari, „mi-liardari” prin afaceri tenebroase, pro-tejaŃi, pe de o parte, şi „mizerabili”,ignoraŃi esenŃial, pe de alta. Spre cene orientăm oare?

...Revenind concret la economiaromânească, când, potrivit unor spuseoficiale, circa 80% din privatizările dedupă 1990 au fost ratate, nereuşite(şi cum să nu fie dacă multe firmeau fost astfel distruse, dezagregate,deşi aveau contracte, un bun niveltehnic, costuri competitive, etc.), îmivine greu să înŃeleg de ce, fără oanaliză detaliată a ceea ce s-a întâm-plat, şi fără stabilirea responsabili -tăŃilor, a pedepselor şi a recupe -rărilor financiare necesare, se preci -pită – şi din partea autorităŃilor na -Ńionale, dar şi ale U.E., cât şi dinpartea F.M.I. – privatizările conside -rate „rămase”? Doar profit la alŃii?Doar dezamăgiri la noi în ce priveştelocurile de muncă, avuŃia Ńării? Ce felde strategii, de factori stimulativi, de ges-tiune economică naŃională, europeanăoperea ză în asemenea condiŃii? Câtămi zerie, relevată în zilele de sfârşit deiulie a.c., s-a vădit şi se vădeşte înspatele privatizării, de acum 12 – 13ani, a „IPRS Băneasa”, a altor fabri-ci intrate pe mâna aceluiaşi escrocarab. Cât s-a furat acolo, ce drame

au fost declanşate la mii şi mii deoameni, de familii... Iar abia acum secercetează cazul, fără certitudinea, însă,a unor pedepse şi, mai ales, recupe -rări pe măsură. Şi au fost şi sunt miide astfel de situaŃii. Oare vor trebuisă mai treacă 10 – 15 ani pentru caunele interese politice, destul deceŃoase, de altfel, să aducă în primulplan al cercetărilor (penale) şi alteasemenea cazuri, poate dintre cele,deloc puŃine, petrecute în anii dinurmă? Să sperăm că nu, dar cineştie? Cine a plătit şi cine plă teşte?Cam aşa a fost şi este pusă Româ -nia pe butuci...

Nu mai avem aproape deloc bănciromâneşti, capital bancar românesc,prin consecinŃă profiturile bancarefiind repatriate, fapt în defavoareaŃării şi economiei naŃionale. A răs -puns şi răspunde cineva, dincolo decuvinte meşteşugite şi spuse distant,„doct”, pentru acest „jaf” bancar?Realizat, de conivenŃă de către deci-denŃi interni şi externi, cei care auobŃinut astfel imense avantaje? Nicivorbă. DemocraŃia, cinstea au devenitoare iluzii, iar banul, cel puternic,atotstăpânitor? Se pare că da. Neîndreptăm nu doar economic, ci şipolitic, finalmente, spre un statut decolonie modernă? Din nou se parecă da... Capitalismul productiv, în sen-sul larg, respirativ, el este cel care aîmpins lumea înainte şi nicidecum nuau fost astfel financiarizările excesive,speculative, speculaŃiile de tipul celorde acum. Sunt şi state ce au fost şisunt bine conduse, care au perfor-manŃe. Uniunea Europeană este nudoar o certitudine, ci şi o speranŃă.Dar, din păcate, nu este (încă?) ca -zul României. Cel puŃin în buzunareleoamenilor. S-au făcut multe lucruribune după RevoluŃie, dar „mai estemult până departe”... Desigur, insera -rea unor astfel de planuri de ana lizăar putea continua.

Las cititorului, mereu alături, posi-bilitatea, de „a descoperi” problemeleîn integralitatea lor. Sper şi cred să-ifie de folos. De folos într-o lumecare, din păcate, „se abate” tot maimult asupra noastră. Noi devenindanxioşi, stresaŃi, pesimişti, departe,foarte departe de o serie de îndem-nuri politice, culturale, contrare. Câtşi, îndeosebi, departe, foarte departede aşteptările noastre. Totuşi, rein-serând titlul unei interesante lucrări aregretatului cercetător şi publicist deanvergură, sibian de origină, IoniŃăOl teanu, în trecut coleg al meu, anu -me „SperanŃe (este) în om”, putemspune că invariabil rămân astfel lu -crurile. Ele nu se schimbă. Da, spe -ranŃa este în om. ÎnŃelegând ceea cene înconjoară, acŃionând fiecare pen-tru izbânda proprie dar într-un cadrudeloc nestimulativ fiecăruia, pu temsă sperăm, să fim tonici.

Nicolae Grigorescu - “Atacul de la Smârdan”

Bucureşti. Sediul Guvernului României.

Cetatea Sibiului de la începuturileexistenŃei sale, ca de altfel toate ce -tăŃile săşeşti din Transilvania, a avutporŃile închise pînă în secolul XVIIIcând împăratul Iosif al II-lea denumit„despotul luminat” a dat edictul din 4iulie 1781 care legiferează dreptul deconcivitate, pentru toŃi cetăŃenii Prin -cipatului Transilvaniei. În urma aces-tui edict, episcopul ortodox Vasile Mo-ga îşi stabileşte reşedinŃa în Sibiu carea devenit centrul religios al românilordin Transilvania.

Dacă Sibiul s-a constituit un auten-tic punct de referinŃă în cultura naŃio -nală, se datorează în primul rând cul-tului sibienilor pentru tipar. Istoria ti -parului sibian începe din secolul XVI,mai precis din 1528, când Lucas Tra -poldner ajutat şi asistat de doctorulTheobaldus Griffius, licenŃiat în arta ti-parulu înfiinŃează prima tipografie. La

un an mai târziu, în 1529, se tipăreşteprima carte, o gramatică latină scrisăde Toma Germmarius. După adoptarealuteranismului, de sub teascurile tipo -grafiei sibiene apar şi cărŃi scrise înlimba română. Primul tipograf ro -mân, caligraful Filip Moldoveanu reali-zează Catehismul luteran după care ur-mează un Tetraevangheliar şi Evanghe-liarul slavo-român.

Meseria de tipograf a devenit cutimpul o adevărată artă. Tipografii si -bieni au avut harul îmbinării meşte -şugului cu erudiŃia, sub patronajulcredinŃei în Dumnezeu. Datorită uneireale concurenŃe, căci la acea vremeexistau 12 tipografii, s-a ajuns la ade-vărate performanŃe tipografice, pre-miere în cultura românească, printrecare amintim primul calendar din Ńarăşi prima revistă de teatru, datoratecelui mai renumit dintre tipografi, penumele de Martin Hochmeister, carea avut printre altele şi iniŃiativa reali -zării primului ghid al Sibiului. Tot laSibiu se deschide primul atelier de li -

tografie datorat lui Franz Neuhauser.Fiecare apariŃie editorială era conside -rată o adevărată sărbătoare, un eveni -ment cultural în istoria Sibiului. În ace-laşi spirit şi astăzi, apariŃia unei cărŃi,mai ales a unui autor sibian, este unprilej de bucurie şi sărbătoare a spiri -tului, eveniment pe care sibienii ştiusă-l preŃuiască cum se cuvine.

În perioada regimului comunist, laSibiu şi nu numai, activitatea tipo -grafică a devenit o problemă a statu -lui şi a partidului. Tot ce se tipărea,trebuia îndeaproape controlat şi dras-tic supraveghiat, cenzura devenind uninstrument de supunere şi de a nupermite pătrunderea în lumea scrisu-lui a unor idei străine potrivnice pre-ceptelor ideologiei comuniste. În ciudatuturor restricŃiilor impuse activităŃiide tipar, Tipografia sibiană având labază, o tradiŃie seculară, a fost so -cotită printre cele mai valoroase dinŃară. SecŃia de tipar ofset a realizatadevărate capodopere tipografice, maiales în domeniul reproducerilor de artă.Editura Meridiane, specializată pe cărŃide artă, a reuşit prin Poligrafia sibia -nă să editeze şi să tipărească sute dealbume de artă de o calitate irepro -

şabilă, care au fost foarte apreciate peplan naŃional şi internaŃional. Dincolode realizările acestei unităŃi de elită atiparului românesc, la Poligrafia sibia -nă se făcea şcoală. ToŃi au învăŃat, dele tipografii cu experienŃă, toate fa -zele tehnologice, de la preluarea co -menzii la legătorie, la întocmirea de -

vizului la ambalarea coletelor. Acestlucru s-a datorat, în primul rând, in -stituirii unei discipline profesionale,care numai într-o poligrafie se poaterealiza, şi prin aportul unui om deexcepŃie care a fost domnul MirceaOprişiu directorul atât de regretat alîntreprinderii. (va urma)

ART~ ECONOMIE LUNI 2 SEPTEMBRIE 20138

c my bc my b

c my bc my b

Articolele ap@rute în revist@ exprim@punctele de vedere ale autorilor, care pot fi

diferite de cele ale redac]iei.

Colegiul deredac]ie

Redactor }ef coordonator:DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

NICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Alin OPREANA,OPREANA,secretar general de redac]ie

editor

GRUPUL DE PRES~

CONTINENT

CAMERA DE COMER[,

INDUSTRIE {I AGRICULTUR~

A JUDE[ULUI SIBIU

NOBLESSE SRL

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Petru-Ovidiu DUMBRĂVEANU

SOLILOCVII DE DUMINIC~

29 august 1966. Ultimul concert Beatles, desfăşurat în Statele Unite, la San Francisco.

Arta tiparului

Tetraevangheliar şi Evanghe liarul slavo-român

Fragment din „Catehismul luteran” a lui Filip Moldovean Thomas Gemmarius, „Gramatica latină”Edictul din 4 iulie 1781