Doru V. Fometescu FOCURI PESTE ZÃPEZI - samanatorul.ro · „poeţii iubind” femei, ... cu...

Doru V. Fometescu

FOCURI PESTE ZÃPEZI

Grafica: Șuţă Aurelian-Iulius – ȘAICoperta și tehnoredactarea: ing. Tiberiu GRIGORIU

Doru V. Fometescu


Editura MĂIASTRA2009

XXXXXXXXXXX

Tatălui Vasile, jertfă visătoare la destinulneamului nostru, mamei Domnica, smerităluptătoare pentru echilibru între gând, cuvânt șifaptă, bunicii Marioara și bunicii Ioana, diferite învrednicie și risipă, bunicilor mei, Dumitru F. șiDumitru V., prăpădiţi la vârstă tânără, verilor meiprimari, petrecuţi grabnic în imperiul tainei – VasileVișan, Marioara Efrem, Margareta Popescu și IlieVișan –, prietenilor mei umili trecuţi în lumeaumbrelor, Nicolae B., Elisaveta G., Bebe P., MituT., Cornel G. etc., socrului meu, Nicolae V., fireîmplinită cu har, binefăcătorilor noștri Maria șiAristică B. și celor în rezonanţă cu valorile melesufletești, fratelui meu, Mircea F., pentru fericităunduire de suflet la vreme potrivită, fiicelor mele,Ariadna Domnica și Casiana Irina, nepoţilor mei,Iris, Aron, Sofia și Elias, precum și ginerilor Georgeși Dragoș, dar, mai ales Nicoliţei, soţia mea, pentruimplicare binevoitoare în proiectele mele spiritualecu aplicaţii comunitare.

Doru V. Fometescu

5


Legea reîntoarcerii

Metafora din titlul acestei cărţi – Focuri peste zăpezi –este bachelardiană dar și durandiană. Bachelard și Durand vădrealul și imaginarul, banalul și fantasticul, prozaicul și poeticulîntr-o benefică sinteză, într-un binom deschis al transcripţiei.Căci, ce reprezintă noul dacă nu o ciclică recuperare /reevaluare / transpunere a vechiului / tradiţiei?

Poezia lui Doru V. Fometescu se autodefinește ca oreinventare, dar se revendică din spiritul gorjeano-pandurescși arghezian cu orgoliu justificat, fiindcă liricele domniei-salesunt resuscitări arhetipale, arhei transplantaţi într-omodernitate armonizată „reîntoarcerii la sacrul suveran”.

Prin tot ce face, gândește și scrie Doru V. Fometescu esteun artizan de excepţie și de expresie transmodernistă care, înFocuri peste zăpezi (a se citi: vibraţii ardente peste purităţide cristal) își dă adevărata măsură.

Este – așa cum frumos se autodescrie – „un veghetor arzândși înfometat de forme clare”, pentru care secretele marii poeziiîncep să-și dezvăluie nucleele vulcanice, iradiante până lasacrificiu. De altfel, teza fundamentală a poetologiei sale estetranslucid rost(u)ită, cum ar sublinia înţeleptul Noica – în

6

Doru V. Fometescu

poeme-manifest precum „Reactivarea sentimentelor”, „Priviripiezișe”, „Neobarbarul bezmetic”, „Preajmă la armonii fragile”ș. a.

Ca să conchid totuși, mărturisesc cinstit că am crezut și voicrede neclintit în iubirea pentru dicţiunea ideopoetică a lui DoruV. Fometescu, în capacitatea sa de a transcende frivolulcotidian, de a încapsula esenţe ontologice în versuri-emblemă.

Are domnia-sa un har și un meșteșug de a nu lăsa cuvinteleîn afara fiinţei și în afara miracolului acesteia, de a se deschide(r)evoluţiei (est)etice.

Ion Popescu-Brădiceni

1.FOCURI PESTE ZÃPEZI

XXXXXXXXXXX

9


Un pic pandur

Domol ritm reinventez –strategie la un crez,un fel de vibraţie la vispătrunzător din miez de manuscris…

Apoi, în salt spre Adevăr,mă regăsesc abrupt și în răspărcu cel robit conceptualși dus cu pluta printre val…

Totuși puţin admir acel protocronismripostă la sistem vuind a sincronism;azi, mi-aș dori să fiu o punte – istm,îmblânzitor de timp, fără cinism!

Un pic pandur cu iz universal,încrezător în joc vioi – astral.Aprofundez, ceva. Ei, cum vă place?suflu arghezian, instinct tenace!

Puţin pandur, puţin arghezianîntrezăresc ieșirea din profanși reîntoarcerea la sacru suveran!

Puţin polemic, dezinvolt și viutot susţinut de gândul străveziu…

13.08.2008

10

Doru V. Fometescu

Provoc apusul sã rãsarã

Sunt poate ca un heruvim stingherîn jocul de lumini și noapte,ce domolesc imprevizibil cerprin niște rugi, tăceri și șoapte…

Bănui că-s rob la sensuri foste –spornice libertăţi de cuget viu,pe snobi îi ţintui cu riposteși apăr taina omului mlădiu!

Aproape sunt un veghetor arzândși-nfometat de forme clare:fluide rostuind la suflet blândși un apus ce tot răsare…

09.1999

11


Visul de a filui Valentin Tașcu

Cât iubirea e un tandru risc,suferinţa de-a-nţelege viul –visul de a fi, fragil obelisc,iarbă răcoroasă nutrind străveziul…

Psalmii tinereţii se adunăîn coloane ce sprijină cer,un răsfăţ târziu sub clar de lunăcumva, trezește vultur și mister…

Poate gândul zeu va fi, fiindtrecere grăbită printre zori,ce amână lent drumul cel suinddacă la elogii nu te înfiori…

„Ritmul vertical” pogoară din vers,fulg zglobiu, colind ce nu se frânge,doar un strop e sfânt în larg univers –restu-i ca un zid ce ne constrânge…

Prin „știinţa morţii” vârstele se scurg,„poeţii iubind” femei, iluzii, vin…Jertfa ca joc la dimineţi - amurg –un fel de taină, strigăt și alin!

Visul de a fi răzbate oricândspre alte poteci, cale îndărăt;Doar poeţii fac jar chiar din cuvântîngeri de priveghi mistuind omăt…

10.09.2009

12

Doru V. Fometescu

Reactivarea sentimentelor

Cu voie ori fără voie pământeanăsunt previzibile înstrăinări aiuritoare,care triumfă și ne digeră,asemenea acelor metamorfoze din lumea vegetaţiei…

Ar fi, drept apărare, niște arme tăcute,cândva, tradiţionale –îmbrăţișarea și mângâierea aproapelui,însă, sunt pe cale să dispară,din pricină de mirosuri arhaice inacceptabile…

Refuzul pornit din năsucul unor entităţirecente e neînduplecat…Neamul se sparge precum un balon de săpun.Probabil, zâmbetul și lacrima vor fi reinventate…Un moment istoric încearcă sfera compasiuniiaflate la cote de avarie.

Între bine și rău nu ne mai desparteacea linie nevăzută ce înfierbântă inimile,ci, ne separă o dâră flegmatică – exterioară,ce tulbură liniștea neuronilor olfactivi…

13


Vreme ce nicio para nu miroase!Cine să riposteze la miasmele înstrăinăriiori la alte dezechilibre emoţionale?!

Se pierde puterea sentimentului de dragoste.Încrederea e o vorbă în vânt. Băltescenergiile unei mărturisiri vii. Secochetează cu luxura materiei și perfecţiuneanonsensului până la rigiditatea exemplarăa fiinţei captive printre fleacuriși tehnologii sclipitoare.

Valoarea trăirii și experienţei nu maicontează în lumea excelenţei virtuale.Se umflă bursa antipatiilor înţărcuritecu deodorante și parfumuri irezistibile.

Fără bunăvoire, ori cu exces de reglementăritropăie un penibil democratic,amestec nepotrivit de opincă și vlădică…

Germinează un altfel de rasism, unfel de ruptură speculativă și dureroasă întreoamenii aceluiași ţinut, în pofida biruinţeilui Barack Obama, la renașterea visului american…

Ne rămâne doar curajul de a speraîn sensul reactivării sentimentelorori viziunea deschiderii suflet-ești…

25.11.2008

14

Doru V. Fometescu

Mirajul liniºtei subþiri

Nevoia de celălalt –simplu ţipăt de iubire,pogoară Cerul înaltrezonând nemărginire…

Energia din cuvintesalvează Fiinţa, subtil –aerisind joc de minte,limpezind vis de copil!

Între virtute și viciustă o margine subţire…„Trecerea”- i un sacrificiuprintre nevăzute fire!

18.04.2009 (ajun de Sf. Paști)

15


Fluidul ce rãzbate

Când ţi-am simţit dispreţul – fum urâtca un protest, atunci, te-am ocărât,la suflet deschizând o veche ranăfereastră la condiţia orfană –tristă privire la văz – duhul lipsăce seamănă cumplit cu o eclipsă!?

Nu te resping ci, vreau să apăr rostulvibraţiei de neam… să limitez anostul!Suflet viu, răsunet la divinitatefluid mai presus ca inima ce bate,ceva nemuritor, sevă de frate,oricât de greu i-ar fi, răzbate…

Suflet, fărâmă de univers stelarpăzit de îngeri și flămând de har…

19.10.2008

16

Doru V. Fometescu

Harul de-a fi peste zãpezi

Lăsaţi-mă să fiupuţin altfel;entuziast și dârzimprevizibil și niţel rebel!

Așa voi înţelegeîn răspărdurerea tainică a unui satcu poticniri la drum spre Adevărlipsit de simplu nechezatcu vis pierdut printre livezi…cu văz-duh viu,greu de codatce pâlpâie chiar de nu-l vezi,strategic și necontrolat…Ceva ce nu-i de butonat!și nu oricui îi este dat;Harul de-a fi peste zăpezi.

3.08.2008

17


Amurgul lui Hippocrate

Medicina pe dovezipe tribut și pe anchetă,a ajuns chiar de nu crezi,o flașnetă desuetăzornăind niște diezi…

Bătrâna profesiecu aură cam pierdutăpare – a fi ce nici nu e –o Cetate rea și slutăîn faţa barbarilor,poate ultima redută…

Terorism în libertate;mă întreb puţin smerit,de ce un grec, nobil frateprintre noi a amurgit?!

Într-un prea vânăt climatsuferim pentru dreptate –frica rămâne un dat...

Viscolind singurătateîn timp ce anevoiostrece prin deșert de sufletamurgul lui Hippocrate!

7-8.02.2009

18

Doru V. Fometescu

Poate profeþie

În dilemă cade traiulcel plin de agoniseală;molia și mucegaiulfac ravagii printre lucruriîncurcă omului, raiul?!pe pământ rar să te bucuri…

Rău e de se uită mitulși bezmetice păcate –lăfăit și lălăitulronţăie averi umflate!

Pricina-i poate ursitulce refuză împărţitul…

Să dai chiar ce nu ai – e lucru de ispravă,Să nu dai nici când aie faptul intrigant din lumea cea bolnavăcândva, dezmorţită prin jertfă și slavă…

14.12.2008

19


Visul

Iconare, iconare,meșter de pod – curcubeu,te întreb, ce este visul?„Poate e un pas în zarecătre un puternic zeuori vatră de înălţarela străveziu paradisunde frumosul năzarerostul bun și nevăzutulcare dăinuie și leagăSufletul cu Absolutul…

Visul e cel ce dezleagăispășirea de amarprin salt, dincolo de ziduripentru cei atinși de har!

01. 06. 2009

20

Doru V. Fometescu

Criza de ideallui Valentin Tașcu

Prinși între foamea de formeȘi însetarea de clipe,Printre escale diformeUităm de niște aripe…

Criza-i semn de uscătură,Vânt prea virtual, pustiu –Exces de vorbă impură,Deficit de străveziu...

Criza unui zbor uitatCe se lăfăie-n consum,Pare-se a cenzuratDor de ideal, vechi drum…

Criza-i cum o uscăciune,Nu mai rodește nimic,Îndoieli resping minune,În prieten, vezi, inamic.

21


Pătimaș degustăm formeȘi ne însetează clipePrintre abateri enormePierzând zvâcnet de aripe!

Salvator vine misterulPrintre stranii crăpăturiȘi îmbunează chiar gerulTainic vălurind culturi…

Criza unui zbor înalt –Blestem de înstrăinareCând îl uiţi pe celălaltªi nu te frământă, zare!

Cineva domină viul,Un imbold peste măsură;Visul scutură pustiul,Criză-i o mirare sură!

16 decembrie 2008

22

Doru V. Fometescu

Priviri pieziºe

Licoarea din cuvinte,subtil se rafinează numai cu licenţă…Adio, cu acel entuziasm precumstrămoșul neamului ar fi fost poet…

Pe nedrept, voci dinlăuntruși din afara breslei verbului verticaltransfigurat se tem deînmulţirea visătorilor.

În Agora Cetăţii e uscăciune șidescurajare – La vârf,ei între ei, ca într-o castăde mansardă, sublim desăvârșescsterilitatea… Lipsește ceva,divinul ce încălzește inima…Nu-i mișcare vie, firească…Câţiva încearcă stăpânirea slovei –Instinctul de îngrijorare mă provoacăși îngână:„…accede numai cine riscăe grav când lăuntric se confiscă.ªi nu se deapănă magic fuior…”În loc de resemnare,Salut instinct de verb întremător!

9.04.2009

23


Magul roº

Un mag roș, strein de mit,Vultur niţel cam trăznit,Ciugulește din luminăCe i se pare neghină…Fleșcăit la zaiafet,Absolut minor poet,Un năuc tiran șiret,Arlechin vag desuet,Departe de-a fi profet…Sigur non-transmodernist,Suflet brigand, deloc trist,O clonă de antihristDiseminează eroriAstfel să nu te-nfioriLa parfumul altei flori!Mag fără îngăduinţă,Căpușă la sfânta fiinţă,Mag roș, precupeţ fachir,Ăsta e – și nu-l admir!

Slavă și bunăvoire –Iartă-i, Doamne, biata fire…

P.S.: Cei ce tot surpă firescu’Trezesc din veci pe Sorescu…Eternă-i iarba, nu stejarulDin care se naște parul…

09. 09. 2009

24

Doru V. Fometescu

Trendul urii

Motto:„Cântă, zeiţă, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul…”

Homer – Iliada

Tare se arată și aprig mitocanul –straniu păcălici ce flutură banul!

Acel necumpătat, fudul din firece nu simte nicicând fiorul de iubire…și tot strângând nonsens, prostie, urăcu-un fel e fanatism ori făcăturăpune în joc sloiul de suflet bestialviclean dorind să stea numai pe val?!

Crezu-mi străveziu devine tutelarcât înăuntru simt acel copil – hoinar…

Azi prins în lupta vieţii, puţin chiar radicalsfidez sângele rece și urâciosul val!

Cumva, ţintind mânia la hrăpăreţi – intrușivăd răul trecător cum flori de corcoduși…

Când mersul lumii șchioapătă prin rouă,curaj și indignare sunt arme, amândouă!

Sfios, încă mai sper în demnă umilinţăla drum miraculos spre infinita Fiinţă!

22-24.XII.2006

25


Neobarbarul bezmetic

Cât de aproape eramsă reinventez paradisul, undeva la Ciuperceni,așa numitul ZURP (Zonă Umedă Rezervată și Protejată)ca o slavă adusă Tainei fără sfârșit.

Printr-o nevinovată magie de vibraţieori zbatere lăuntrică între iubirea de neamși dorinţa de comuniune fireascăîntre cunoaștere și simplitate, între „Focuripeste zăpezi” și flori de câmp – pogorâtoarebalsamuri de liniște pentru pământeni…

Dezinvolt și totuși, cam anevoios și singuratic,izbutisem să croiesc noi forme de relief –un iaz și o insuliţă înmiresmată cu ierburi și pălămiziîn voia vântului dinspre grinduriși Vineaţă, un spaţiu mirific – fabulosși real, deopotrivă, locuit cu o puzderiede pești, raţe sălbatice, sălcii pletoase,răcănei și broscuţe, pipirig, trifoi, rogoz,

26

Doru V. Fometescu

și câte altele, nevăzute vietăţi.O pădurice de plopi și salcâmi, cu arbuștidătători de fructe – măceșe, coroabe, mure, mălaiul cucului…Dincoace de ogășelul cu fâneaţă,lângă o lizieră cu plopi, graţie metamorfozei pământului,se iviră mănătărci, adevărată minuneprintre câmpurile foamei din satul Fometești…Cât de aproape simţeam un climat paradisiac.Până când un bezmetic neobarbar,într-o nefericită zi din preajma Sărbătorilor pascaleîși arătă iarăși nemernicia veninoasă.Cu un topor blestemat curmă viaţaarborilor foșnitori, îndurerând sevelearmoniei naturale. Acel mesteacăn rănitcândva, de același mișel dat în clocotul furiei viclene,și-a înzdrăvenit alba coroană, tot priveghind la stele…Iată-l acum, falnic dar fără suflu divin,prăpădit din pricina neobarbarului neobrăzat…Doamne, pedepsește-l după legile tale,oprește-i atacul diavolesc și luminează-i mintea rătăcită…Pe lângă îndurare, mie dă-mi curajsă apăr freamătul celor nemuritoare,chipul blând și încercat al mamei Domnica,regăsind paradisul pierdut, cale de viaţăîn echilibru, faptă și visare…

2.05.2009

27


Valuri agitate

Prea multe lucruri prind ceva, anostîn forfota gloatei flămândă de zor,când se abat priviri dinspre pridvorpe val se arată un ins la avanpostdeparte de a fi model izbăvitor –viclean scămoșind al vieţii sfânt fior…

În acest ev plin de povarăși gol de cântec, suflet fără dor,aproape tot s-a transformat vulgarși visele nici nu mai zboară…Doamne, pogoară ori prefiră harpeste tărâmul tău, ocrotitor!

13.07.2008

28

Doru V. Fometescu

Migraþie fãrã rezonanþã

Alergând fantasme ca niște apucaţise umflă furia între piraţi –pofte se înteţesc printre confraţiși mare tristeţe e la expiraţi…

Exces de zel, altă interpretare,hăţiș hermeneutic și eroareun joc stupid, care pe care…

Așa, nu-i rezonanţă între om și zare,se pierde briza de înfiorareși nu-i nici tihnă, nici mirare!Golul lăuntric, afiș de resemnare…

7.09.2008

29


Perseverenþã nefastã

Spiritu-i palid obelisc.Cum să ai acces la pisccând nu-ţi asumi nici un risc!

Noe să fii, n-ai cum accedela zeul ce nu se vedecând nonvaloarea ca legemai nimic nu înţelege…

Protocol și asteriscSpiritu-i blamat, e risc…

Prostia, mândră crăiasăe ceva, ce nu se lasă!Timpul jalnic se deșirăși puţini ascultă liră…Aproape tot devine stabilitvai, hazardul s-a ţicnit…

28.07.2008

30

Doru V. Fometescu

Necesare confruntãri

Gândul alb și zaiafetulincită intim Poetul,înaripând alfabetulcu simplă sinceritatefântână pentru Cetate…

Dar celălalt fără muzăţine-n frâu o buburuzăori trage pe ţăstu-i, spuzăși fior dintâi, acuză,joc de zare andaluză…

În criza de gudurarepier orgolii, mi se pare,ca un drept sfânt la eroare!Necesare confruntări,cuget limpezind iertări…

16.09.2008

31


Nedrepte rãvãºiri

Când jalnic lumea mare e în criză,Eu, tainic, nu-mi fac griji de bani,amestec fin de om cu expertizăsimplu, loial, trăind printre ţărani…

Vezi cum te prinzi la jocul blestematprin care generaţii strâng cureaua, rând,plătind un preţ nedrept, calvarul spre mezat,ce răvășește seva lăuntricului sfânt…

17.03.2009

32

Doru V. Fometescu

Poruncã, sã asculþiLui V. P.

Rar laud dar simt pe cei cu hargata oricând să înţeleagă rostprecum curajul nu e în zadarși cel mai dârz să fie-n avanpost…

Pe-o cale a eroilor martirisub un tomnatic cer, de Sfânt Andreipași de alegeri în rostogoliri –visam la rădăcini, pururi temei…

De vrei a limpezi lume volantă,află nevoia celor vagi și mulţifii tânăr înţelept cu suflet – cuantăde-al inimii zvâcnet s-asculţi!

14.03.2009

33


Rãsfãþul prostiei

Atâta pierdere de forţăpentru o tâmpă reverie,răsfăţul votului ilogicceva, contra naturii se râzgâie…Ghici, ce-i? Climatul cu prostie,Elogiul zarvei ce ar vrea să fie –rege, devorator făţarnic de simbrieUn cap de ţară… Blasfemie!

Și totuși, nu se știe calea bună.Vibrează Muntele,apoi, Valea răsună…

30.03.2009

34

Doru V. Fometescu

Pricini ce ne ronþãie

În dilemă cade traiulcel plin de agoniseală;molia și mucegaiulfac ravagii printre lucruriîncurcă omului, raiul?!pe pământ rar să te bucuri…

Rău e de se uită mitulși bezmetice păcate –lăfăit și lălăitulronţăie averi umflate!Acuzat poate-i ursitulce refuză împărţitul..

Să dai chiar ce nu ai – ce lucru de ispravă,Să nu dai nici când aie faptul ce intrigă o lume fără slavă!

14.12.2008

35


Speranþã înfrunzitã – lui Octavian Paler –

Cotidian, ne zbatem în ceva abisal,căzniţi și – ngrijoraţi de crize, val cu val,surprinși, fără direcţie anume…printre confuzii, slăbiciuni și spume…

Puţin, mai schimbă miza de pe verticală,contemplă aură sublimă, mov coral –simte și vezi ce rar suflă minune,află cum visul tandru nu apune!

Prin valul schimbării ce dezmorţește mitdinspre lăuntric renaște tainic răsăritiar spiritul e singur fără clanţă…în schimb, ne surâde vie o speranţă.

Nădejdea revine în altă paradigmăși tu și eu suntem în trecere, enigmă,miez de încredere la răsucită cale,poate un vechi pripon desprins din zale…

Iată cum visu-i deasupra de parale!

11.11.2008

36

Doru V. Fometescu

Metamorfoze

Lumea e pe val de crizăși nu-i timp de analiză…cel crud face… expertiză!

Entuziasm printre ţoapefără suflet sunt mioape,„măcelari cu stetoscoape”nu mai ţin deloc aproape…

Sistemul închide pleoape,n-are cine să-l îngroape…Vânzoleală în BalcaniUnde timp nu-nseamnă bani!Vântul șuieră-n balizăvalul rău tot umflă miză!

Într-un târziu de reprizăgând teafăr ieșit din prizăface tainic expertizăsemn bun de-a ocoli banchizăcând un crucișător divin răpune criză…

25.01.2009

37


Dincolo de cuvinte

Lăfăitu-i ca un joc pârdalnicce nu recunoaște pe cel darnic!

Noima se zbate în loc s-alinecum frunze de plopi și sulfine –

Umbra de nuc poate alungă rodîn timp ce flacăra lunii trece prin năvod.

Frisonul unui grabnic vis,vine s-amâne părelnic paradis…

Taina, deasupra de cuvinteapasă sensuri, proxime ţinte…

12.06.2009

38

Doru V. Fometescu

Niºte vagi tãmãduiri(Răscumpărând tăceri uitate)

Ca punct de sprijin –sentimentul viu,

resursă dăinuind prin străveziu!

Ceva lirism în cerc imaginarinundă străluminișul movși gândul revine hoinarca suflet să pârguie târziupe un ţărm intim de ostrov…

Răscumpărând tăceri uitateca niște vagi tămăduiripentru vârtejul din Cetatece mușcă din bătrânele zidiri…

17.04.2009

39


Focuri peste zãpezisauCalea zorilor…

Motto: Umilitatea ca izbândăÎntemeiază clipă blândă!

D.V.F.

O scriere cu niște arboriîn trecere spre cimitire,te-nvaţă taina către zorimeșteșugind temei la fire!

Niște lumini peste zăpeziculese din priviri semeţe,aduc chiar liniște, de creziîn primeniri prin frumuseţe!

Într-un climat de sentimenteSfântul Trifon cugetă dreptși blestemă trufii ardentela întâlniri cu Duhul înţelept…

Celeste focuri, vagi mirărice pogoară spre iubire,în vremi umbrite cu frustrăricând leacul viu e tandra povestire!

28.01.2009

40

Doru V. Fometescu

Zãvoiul din Brãdiceni

– lui Nicolae P. al Lupului –

Zăvoi, pământ cu freamăt feciorelnic,Ceva lângă un timp mov și jertfelnicCu lupi desprinși din vraja haiteiCe nu se mai holbez la niște miei…Cu „spic de grâu altoi pe fir de pir”Poate miracol ce reanimă satCu vechi iluzii taine, elixirCu aer proaspăt și nevătămat…

10. 09. 2009

2.PREAJMÃ ªI INTIMITATE

XXXXXXXXXXX

43


Calea regãsirii prin schimbãri

În catedrala clipei tot pătrundca cerșetor la nemurire,vreme ce năzuinţele sunt grundla viscol ce înfruntă blânda fire…

Destinul rabdă frig și-nstrăinareascuns printre duioasele tăceri;rostul schimbării se avântă-n zareca mugurii de rod în primăveri…

La echinocţii pârguite-n verdetimpul se leagă de sfioase rozeca o taină calea nu se pierdefiind un amestec de metamorfoze

Calea regăsirii prin schimbăricum o potecă între ţărm și zări!

27.03.2009

44

Doru V. Fometescu

Descântec de neuitare

Forţă și fragilitate –cuget clar lângă visarealtoi în vârtej de vântpământ și puţină zare…margine la nou avântdescântec de neuitarebucurie, fiindcă, sunt!

poate ieșire din Timpprintre reci cărări astralelângă treceri ce înghimptăceri ce se pierd în valefreamăt de vis peste zale…Adevăr pentru dreptateforţă și fragilitate…

14.11.2008

45


Acorduri de primãvarã

Să fii onest, puţin profeticdar în acord cu faptul etic,nu-i treabă chiar așa ușoară,ţine de inimă și primăvară!

De fondul cel constrâns la formăcât nu te vezi parte enormă,ajungi să te bucuri de nimicliber, desprins din ancestral buric…

Cum să ne-mpotrivim la rinocerila cei ce-au fost idoli tari în păreri?Sigur prin înţelegere și non avântplivind la vicii și la vorbe-n vânt!!

25.02.2009

46

Doru V. Fometescu

Preajmã la armonii fragile

să rămâi o individualitatecu seve creative lăuntrice,

și să crezi simplu, în celălalt,ascultându-l,

să te bucuri de apartenenţăla un grup dezinvolt inspirat,

fluturând ideifără intenţii egoiste

ori frunzărind adevăruriprielnice armoniei fragile…

Iată, câteva oglindiri îndrăzneţe,poate niște pași

pe nisipuri umede –taine rătăcite și neștiute

chiar de îngeri,cum ar zice,

arhimandritul Ioachimstareţul unei Mănăstiri

dintre munţi…

20.12.2008

47


Deschideri fãrã pricinã

Prea încercat de fantezii rebelecaut realul blând, misionar,cu niște vagi cuvinte – poezeleprind fluturi mov, meteoriţi cu har…

Las caii albi printre livezi să pascăîn zumzet de speranţă și mirări,deszăvorând mișcarea sufletească –magic fluid purificat de zări!

26. 03. 2006

48

Doru V. Fometescu

Totuºi, de nespus…– se dedică Sofiei A. –

Nespusul e zeu în toaterâvnind la intimitate…Printre destule păcatedeschid o firidă, poateîn ziduri de nedreptatereîntoarcere la fratedin dor de singurătateregăsind poteci uitate…zare către unitate!

Preajmă la intimitatenespusul zicerea bate,taina inimii străbate,criza de loialitate,vis reurzit de nepoatecu puţină naivitateaproape orice se poate!

Totuși, un poem alintădureri de neam, răni la gintăși apără precum o flintă…cât între răsărit și blând apusrămân atâtea lucruri de nespus!

2.03.2009

49


Pic cu pic– Bunicii Maria F: „Nepoţii mei, sorii mei…” –

Surprinde timpul, pic cu picacel puţin câte puţinși te vei împlini voiosîn drumul tainic spre destin!

Cei 4 nepoţi ca niște corifeivor fi puternicii mei zei,cumva fabuloși, iar eu,pogorâtor spre ce-i mai mic,în aspre cicluri-gâză, licuric…

Aproape tot se naște din nimicde vei simţi și înţelegelăuntrice seve, pic cu pic,uitând niște dureri betege…

Clipă de clipă, pic cu picse înfiripă vis de străbunic…

10.03.2009

50

Doru V. Fometescu

Logodna vinului cu ulcicalui Mircea F.

Pedanta turuire obsesivăde reguli și principii princiaretinde să fie o bizară stivă –prilej de poticnire spre izvoare…

Nu cer să înţeleg logica purăa celor ce se tânguie-n dreptate,ci, doar să-ntrezăresc eternul din naturăce ne încântă, dragostea de frate!

Logodna vinului cu o ulcicăe legătura Cerului cu Lutul,credinţa pârguind când nu ţi-e fricăși-alegi ce este viu și sfânt – sărutul…

Celeste focuri, vagi mirăritot ard pripon la biata fire,în vremi umbrite cu frustrăriși-aproape fără de iubire…

29.04.2009

51


Nevoia de apropiere

Cumva, pedepsitpentru multe ispite,mi s-a dat poate compensatoriu –nevastă, avere, fiice și nepoţi…ca niște valoride proximitate.

Doamne, lasă-mi posibilăapropierea de preajma ta,ca o împlinire târzie.

Suferinţă și înălţare,liberă trecerecu acces la cele tainice…

Potecă, aproape uitatăîn două milenii de urcușspre Adevărul nevăzut…

31.05.2009

52

Doru V. Fometescu

Rugã pentru armonie

Mă zguduie a neamului ruptură –Trufia de a neglija trecut,Doamne, îndepărtează val de ură!Eu cred în Tine, prieten nevăzut.

Pe cel cu omenești și vechi păcateScapă-l din încleștarea unui jugȘi dă-i smerenie, dacă se poate,Dezleagă-l de posibil beteșug.

26 octombrie 2006

53


Legãturi concentrice

Ne naștem dintr-o undă rece –vibraţie ce ne petrece…

Din 4 zile,sunt în 3 de gardă

și clipa prinde chip de joardă…

Însă răbdarea,fir din curcubeu

atinge nădejdi cu mâna unui zeu,tot răsucind un timp, fals corifeu,topind anevoios, gheţarul meu…

13.07.2008

54

Doru V. Fometescu

Gheþarul

Vărul meu cel frământatde-o plăcere vag reală,trece printr-o răvășealăfiind vremuit de păcat…ca-ntr-un vis, prea mult hoinar,joc de umbră și migală…Lanţ astral firav în zalătainic ce leagă gheţar –Aisberg scos la ivealăde străluminări cu jar…

17.06.2008

55


Legãnãri cum fir de iarbã

Mă supun poruncii trecerii spre celetainice ursite din zări nevăzute,dar iubiri și gânduri, oarecum, rebeleopun rezistenţă urzind noi redute…

Poetic, lupt cu zei ce nu vor să-nţeleagăcum „verde-n faţă” e risc cuceritorfiindcă mândria lor de egoism se leagă,atunci, rămân umil printre crispări și dorprecum un fir de iarbă, înfrunt colţ de vifor…

20.10.2008

56

Doru V. Fometescu

Renaºteriunor preacucernici părinţi

Această lume nebună,aprigă fiară interlopă,o domoliţi atentcu duh de pericopăo îmblânziţi cu psalmi de-nţelepciunede la Solomon, sânge din David,ori mlădiaţi suflet aridși proslăviţi pe cel nemuritor,Iisus,Omul divin, omul minunece ţine gândul dârzcu vie bucurie.

Apoi, ardeţi păcatul și osândareamintind renașteri,râvnitul paradis,cum moartea ar fi fum,și viaţa simplu vis.

16.12.2008

57


O, frate Dumitre!– Prietenului D. Bunoiu –

Cui lași „Cuget liber”, podoaba ta de har,cât fi-vei în văzduh un meșter făurar?!În astă lume unde totul e efemerFrate, renaști prin noi și dor pogori din Cer!

Te vom păstra în minte, surâzător, sfiosca pe un imn sfinţit cu verb miraculos,Nu-ţi vom uita nici râvna, aleasă dăruire,până la jertfa vieţii tot răsfirând iubire...

O, frate Dumitre, tu fost-ai încercat și copleșitde suferinţă aspră ca Prometeu înlănţuit,când speram cu toţii într-un răstav de bineDestinul tău cutremură poiana cu sulfine!

Te vom păstra în suflet și viu în rugăciune,rămâi pentru noi, pururi, potecă spre minune,ori trecere-n alt spaţiu, răstimp de primăvarăfior de neuitare și vis de taină rară!

23.05.2008

Poem în conlucrare cuprofesorul Dan Protopopescu – Strehaia-Mehedinţi

58

Doru V. Fometescu

Fir de iarbã

Poetic, lupt cu zmei ce nu vor să-nţeleagăcum „verde-n faţă” e sens cuceritor,fiindcă mândria lor de egoism se leagă,atunci, rămân umil printre crispări și dor…

Mă supun poruncii trecerii spre celetainice ursite din zări nevăzute,dar iubiri și gânduri, oarecum, rebeleopun rezistenţă zămislind redute…

Ceva se smulge din încleștări flămânde,iar pofte aiurite nu se mai închearbă,surâd poteci uitate, lumini întrezărânde,renaște vis, miracol – fir de iarbă!

8.11.2008

59


Veºnicie– lui Solomon Dobrescu –

Veșnicia e netimpulce se plimbă prin Balcani,veșnicia e Olimpulcu zei aprigi, fără baniveșnicia e nespusul –sfântă taină și tăceredincolo de ce-i apusul,veșnicia – i mângâiere –Freamăt de dor ce se-nchearbăprintre focuri și zăpeziveșnicia e doar iarbălacrimă, vino să vezi…Veșnicia e prin Satul,unde Duhul Sfânt și harulau iubit… descălecatul!

P.S.Poezie dintr-o „bucată” la prima mână creativă…

31.01.2009

60

Doru V. Fometescu

Zestre de timp– preotului Al. E. C. –

Văzduh pământului vibrândneliniști și dor flămândîntr-un târziu, din hoinar gândse iscă freamăt de curândși Cineva șoptește, când?

Nădejdea fiinţa protejândzestre de timp sporită prin cuvânt…Pârguie clipe, rând pe rânddinspre văzduh clarvăzătorimprevizibil, tainic,aspru și uneori chiar blând…

Văzduh răsfirând ţărânăDoamne, ajută și amână!…

27.03.2009

61


Prea Fericitul Teoctist

Dialoga cu simţul naturalcu arbori, flori și cele sfinte –știa dureri să le alinte,încrezător în sentiment plural…

Înalt Prea Fericitul Teoctisturcă la ceruri un misterchivernisind puteri de acatist:de-a fi lumină peste ce e trist…

2007

62

Doru V. Fometescu

Printre tainã ºi schimbãri

Omul e o taină,agitată spumăcu Tată în Cerși o Maică, humă…

Dar și cu duh care pogoarăîn suflet mirări ce înfioară!

Chiar este val printre furtunicând nu-și alină vechi amărăciuni…și uită de Tată, de prispă

de Ţară…de suflet fugitivasemenea florilor de primăvară…

Omul nu simteschimbarea străvezieacea potecă spre statornicie,cu Sfântă Treime, și nu se îmbie,aproape nimic nu-l bucură,simplu, să fie!

27.03.2009

63


Vãzduh rãsfirând þãrânã– Pr. Al. E. Cornoiu –

Văzduh răsfirând ţărânădor blând limpezit de mână,ce așezi lumină-n gândrodnicia pe pământ.

Văzduh ţărână răsfirândîntr-un târziu cu voal de vânttresare seva din cuvânt –în lume altul fiind la rând!

Văz-duh o taină picurând!

14.04.2009

64

Doru V. Fometescu

Pricini cu vin limpezit– lui Viorel G. –

Vinul din zona natalăVoievod la Catedrală!

Vinul limpezit și zareaurcă-n Absolut, mirarea!

Vinul în literatură –grai la împeţit bravură!

Vin împricinat și-n moarte –timpul fugărit departe…

Poeţi din Vatra CetăţiiCuleg psalmi Divinităţii…

23.10.2008

65


55

Pitagoreica mea vârstăîn tensiuni și avânt poate că stă,într-un semnal nobil de la un fratecare în valuri laice se zbate…într-un surâs aprins de soaţăcare pe ceilalţi îi răsfaţăîn sfere sufletești cu două fiice;Aidoma unui snop de spiceFamilia e singurul meu Nietzsche –cu gineri și râvniţi nepoţi,când, pas cu pas, minunea prinde roţi!

27.05.2004

66

Doru V. Fometescu

Adâncul vâltorii

Singurătatea îmi apasă,parabola ce iscodește…copilăria nu mă lasăsă uit Vineaţa cu mult pește…

Poetul tămăduie fără pricină,medicul vindecă ceva mai greu…Dar mă întreb: Cine alinăvâltoarea din adânc – sufletul meu?

Bătrâna care ne priveștedintr-un tărâm de dincolo, tăcut,într-un registru sacru și lumește,ne lasă nouă vis cu împrumut…

O stea poate mă viscoleșteși-mi simte cuvântul reţinut,într-un registru sacru și lumeșteenigmă e desprinderea din lut…

26.05.2008

67


Îngerul din preajmã(Aporii poetice)– Tinerilor visători și lui George D., poetul –

Poate-s înger fără pofte,fără temeri străbat frigul,zborul mi-e unduitorși nici nu ador câștigul…

Vin din nord vălurind sudulși am tată străveziul,sunt un păzitor de sufletînfrunt golul și pustiul!

Compasiunea mi-e mamă,tot urzind bunăvoire,răzbat printre niște demonisăgetându-i cu iubire!

23.08.2008

68

Doru V. Fometescu

Fulguraþii

Ce înseamnă Absolutulcare cutremură lutul?

Până unde poţi uitaiubirea și patima?!

Răul morţii se ascundeviaţa transpare prin unde…

Alternanţa de s-ar pierdepădurea n-ar mai fi verde…

Îndoiala însă piarăla proiect de primăvară!

16.08.2009

69


Puterea crizei fãrã fond

Criza-i un rechin rapaceOri ceva ce nu-ţi dă pace –Triumfă cei zeloși… ei, drace,Vezi o himeră fără vino-ncoaceHibridă cu prea multe floace,Prinsă-n călduri de promoroace,Penibil trăncănit fără soroace,Un straniu timp ce se prefaceC-ar fi altfel de carapace,Ţipăt la niște lumi buimace!

…………………………….

O pacoste ce înfloreșteSub luciu de apă fără peșteCu marjă de eroare, limită, firește…

09. 09. 2009

70

Doru V. Fometescu

Zbateri cardinale– lui Lazăr P. –

Foc sacru-i viaţa unde vise ardori bob ales de marele Hazardși cântec viu nuntind orfeic bard…

Poate că-i altceva, etern urcușun joc afurisit pe derdelușamestec de vârste în zăuș!

Ori reîntoarcerea la dorul crudla cel dintâi imaginar zăludce se tot zbate între nord și sud…

Poate că-i mister aspru, de nespustăcut colind spre umbre ce s-au dusîn zări din răsărit și din apus?!

4.08.2009

71


La praznicul Sfintei Maria– Bunicei Maria F. –

Aproape singur, răvășit ţăranîndrăznind fără osândătrec prin imperiul lui vancu pioșenie arzândă…ajutat de înger – serafimși de o Maică, Doamnă sfântă,la Praznicul de adormirecare discret binecuvântă,tărie cu iertare și iubire!...

Cu pioșenie flămândătrec prin imperiul lui vanumbre-n labirint, osândăori vis fragil de ţăran…

15.08.2009

72

Doru V. Fometescu

Lãuntrica vãpaie

Miez de mister, abia de-l înţelegiatunci, când iluzia trădeazătimid real deprins cu alte legi –rodu-i pipernicit ori nu se leagă…

ªi vântul uscă seve din cuvântși răul vânjos se tot ignorăiar echilibrul dintre părţi se frânge…

Totuși, lăuntrica văpaierenaște altceva,o blândă auroră!

Lupta cu deznădejdea-i sfântăcine suferă pur, binecuvântă…

7.07.2009

73


Rãvãºiri

De-o vremenici nu mai cultiv legume;Mă leg de flori –balsam celestîn semn de trecerespre altă lume.De-o vremenici nu mai cultiv legume,ci doar niște păreri antume…

15.08.2009

74

Doru V. Fometescu

Joc transfigurativ– lui Tibi Grigoriu –

Cât pentru iluzie simplu mă batÎn peștera minţii reci ceva, refac…Cât sunt de liber și cât întemniţatÎn sfera unor reverii pribege?Cât sunt de apollinic ori cât din dârzul dacPrin niște viziuni care răzbatÎn aspre clipe ce rabdă rod să legeLa cele ce vor fiCât fi-voi răsfirat?Printre livezi, zefir de mai dezlegeAroma unui joc transfigurat!

01. 09. 2009

3.RÃZLEÞE PRIVIRI ÎNDÃRÃT

XXXXXXXXXXX

77


Visarea suie-n primãveri

Motto:„Ars lunga, vita brevis” Hippocrate

În amintire Hippocrateca un miracol, înflori –un suflu discret ce răzbatecu dor de primăvară și Florii…

Încă se răsfiră-n aforismece unora le par naive,la fel cum leacuri și charismeori medicini alternative…

Magia albă stă-n cuvinteși-n grija faţă de erori –cu Hippocrat ca un părintesuntem deplini, răspunzători!

Simţim îndemnul la culturăcu legături între concret și-abstract,cât privim totul cu măsură –întâi la om și-apoi la act!

Visarea cea din primăveri, adiecunoaștere și tainic meșteșug,„Ars longa, vita brevis”, fie,și Adevărul dincolo de jug…

martie 1985

78

Doru V. Fometescu

Omagiu lui Arghezi– prietenului Grigore Haidău –

Niște zămisliri în tainic Mărţișorne-aduc parfum și culoare, polen cu dor

Viaţa cu o bună Paraschivăa fost o șansă cândva, decisivă…

Mâna și uneltele de gospodari-au adus chiar nemurirea-n dar!

Patriarhul scrierii alesearta slovei de foc, înţelesese…

Minereu activ și rar ca un pamfletmeșteșugea cu sânge de poet;

Zdreanţă, uriaș erou devinedeși, firește, nu-i decât un câine…

În primăveri șoapta livezii-iasemenea poeziei lui Arghezi

Gând arghezian prin într-un cald haloupare să fie pictura lui Haidău!

Spiritul lui Theo se află aziprintre ozonul pădurilor cu brazi…

Prin Europa și peste oceanumblă Arghezi, fire de Oltean…

17.05.1986

79


Incubaþie fireascã

De câteva anotimpuri cultivexerciţiul scrisuluiși-n cosmosul de plumb aparnopţi cu lună plină,care posibil lin înclinăvegetaţia cuvintelor plivitespre izvoarele altor timpuri…

Între gândul dintâi și metamorfoza saexistă o zonă locuibilăde aspiraţie și naivitate.

Cum să mă vindec de febra Adevăruluiși de convulsia dorinţei?într-un spaţiu minat de temere stranie…

Cum să activez resurse precumenergia din sentimente și cuvintepitulate printre tainele creierului?

Fără mirare și incubaţie prelungăatâtea stări creative suntsortite pierzaniei…

11.08.1987

80

Doru V. Fometescu

Convenþie de fericire

Noţiune de interes subţireca o străfulgerare lăuntrică,în cicluri imprevizibile –vulnerabilă printre înţelepţiși oarecum, apropiatăde omul simplu, aflatîn echilibru cu verdele pădurii.

Aidoma unui răspuns lapidarla descătușarea mirărilorpornite din spaţii interioare.

ªansa de regăsirea unei înfrăţiriîntre om și alteuniversuri deschise…

21.08.1985

81


Conflict etern – lãuntric limpezit

Creierul noupare să fie un povârniș alunecosînzăpezit de frigul inteligenţei…

Creierul mijlociueste un miez fierbinte,ascunziș străbătut de sentimente…

Creierul vechirămâne precum o platformă solidă,deșert unde zac reptile și păsări flămânde

Totuși, conflictul eternîntre nou și vechise conciliază prin calea de mijloc –partea de sentimente, cu dor, fiorelnic și viziune fără cod…Lăuntric limpezitcu împăcarea de sine.

3.06.1986

82

Doru V. Fometescu

Cultul morþilor

Lacrima apărutăla moartea unui om – prieten,în semn de despărţireși nepotolită stare lăuntrică –a fost prima formă de cultură.

Ceva mai târziu,truda, sudoarea și lacrimilecelor osândiţi s-au pietrificatîn arta piramidelor…

Valorile de odinioarărăsar ca niște arbori,legături între Pământ și Cerale unor spirite alese…

Cine nu-și regăseștecultul morţilorpare să fie în primejdie,fără acel spaţiu de unduireîn real(i)zare…

6.04.1986

83


Orºova – oraº de tainã

Orșova de sub apeOrșova de peste ape

Orșova din amintirea meaOrșova ca o pasăre Phoenix

a neamului românesc.

Oraș dunăreanprins în simţirea mea

cu undiţa copilăriei.Bănui cu reflexul memoriei de împrumut (…) din vecinătatea anilor 1950-1951,

când învăţam mersul de-a bușilea la umbra unui smochin,

zgâriat de rozele bătrânului oraș, în semn de aducere aminte.

Timpul ca o ţesătură de evenimenteîmpletite după reguli încă neștiute

a încremenit dramaticdestinul tatălui, la 8.08.1952,

undeva, la Cazaneaval de Dubova…

Orșovă veche, sentimentalătravestită în Orșova nouă, elegantă,

europeană, cocoţată tot mai mult pe coline,ochi la civilizaţia dintre două

zăgăzuiri de ape – a munţilorși a omului deși, mi-ai obstaculat viaţa

prin drama tatălui Vasile, fii binecuvântată de scrisul meu

și te avântă spre Jupalnic fără de jertfă…22.06.1986

84

Doru V. Fometescu

Loialitate

Femeia care probeazăbunătatea inteligenţeiși nu o bluză ispititoare,ţine în frâubărbatul orgoliosprin îngăduinţă și nobilă așezare.

Politica sa ori poatemisterul eidezvăluie cultul familiei –în timp ce, binevoitoareca o mamăderetică la fericirea celorlalţi.

Fidelitatea e șansaascensiunii neamului prinvremuri oricât de aspre,dacă femeia și bărbatulo recunosc, deopotrivă…

03.02.1986

85


Dinspre strãfund– lui I. Hinoveanu –

Din greu și fără bairamparcă urci trepte mai sigur,cum devenirea înspre rame tainic vis prelung de mugur…

Dinspre străfund mi se năzaresenţiale forme mute…destin – joc de obscur și clarce crede-n cele nevăzute!

Caută trudnic simplitateși suflet, nu trăda simţiri,fii caligraful din cetatece-apropie nemărginiri…

Elogiu-i ceva aberant,e ramură dar e și vreasc,tânguitor rămâne Kantîn timp ce alte lumi renasc!

Din greu, fără zoreli, tam-tampoate că urci treptele sigur;cum devenirea înspre rame tainic vis prelung de mugur…

1988

86

Doru V. Fometescu

Cât mã rãsfrâng

Ce greu e să te dărui celuilalt,dar și mai greu să te aduni în sine,cu împrumut din marile destinetrăiesc veghind la zborul spre înalt…

Cândva, imaginile vagi se șterg,și viaţa ca o limitată ciornă,trece în chip de străvezie bornă –se-nalţă vis și suflet, urcă verb…

Scenariul meu e fără dedesubt;să nu mă frâng tot caut absolut,cât mă răsfrâng nu încetez să lupt…

Prin verb m-apropii de un spaţiu abrupt,mă reîncarc de sens și început,și dintr-o veche taină mă înfrupt!

1987

87


Clepsidra

Sărbătorile sunt ca niște textile pentru sufletce-l fac mai locuibil printre gheţari;

rostul lor e aproape absolutîn mecanismul Timpului,

dacă nu vom uitatalia vocii

ºiunda caldă

a entuziasmului…încât va ţâșni izvorul

clipelor tumefiate de așteptareîntr-un sfârșit de mileniu, când relativul,

asemeni unui ţipăt de cucuvea, fragmentează liniștea nopţii.

august 1987

88

Doru V. Fometescu

N-avem timp…

Trăim dramele firesc –cine să mai aibă milă? –mediul fizic îl strivimcu o poftă de reptilă…

Nu mai vrem să ne plimbăm,s-au tot defrișat zăvoaie,somnul nu mai prinde vise,verticalul se îndoaie…

Aprige forţe bizareţin simţirea parcă-n gheară –cum străbatem cenușiul?când zidim o primăvară?

Poate că ne-nșeală graba,mâine, cine mai îndrumăcalea viului, ce razăleagă cer de sfânta humă?

Dacă vulcanu-și revarsălava, cum să ai răbdare?Poate ne întream-o taină –lacrima ocrotitoare…

21 februarie 1985

89


Cãdere din exterior– lui I. Buzera –

Să fi căzut de undeva, din stea –înrourând mirarea unui neam?cu stropul meu rotund să pot vedeacum binele și răul trag la ham...

Tu crezi că sunt confuz, puţin est-eticmizând voit pe-abstractizarea rece ?totuși, străvechi impuls – câmpul poeticîmi ţine frâul larg să pot petrece...

Iată, ceva prefir prin joc celestca sentiment să rabde stări disjuncte,hai, dăruie iluzie și gest,s-ajungi în celălalt prelungă punte...

Eu am căzut de undeva, din stea,petală-nrourată cu mirări –un strop de viaţă e minunea measorbit de vânt și reîntors spre zări...

25 mai 1992

90

Doru V. Fometescu

Suflet rezonant peste generaþii– Dedicată Mamei Domnica –

Suflet rezonant peste generaţii,depășind aievea, sens efemerid –jertfă, ţi-ai ales, drum spre albe spaţii,vie oglindire, fereastră prin zid!

Viaţă blândă-aspră… Cum îţi e prin zări?Ne trimiţi de-acolo, dorul - dat;cum să ţinem rostul, bunele cărăriși-ţi păstrăm întocmai, vis străfulgerat…

Ce e pe aici ? Toate noi și-aceiași.Mai plătim tribut pe la niște naţii;Dar, împacă-ţi firea, ţi-am lăsat urmași,Suflet străveziu peste generaţii...

25 mai 1993

91


Numai cu iubire

N-aș vrea să fiu vinovatPentru tăcereªi nici pentru iubire să fiu pedepsit,Un gând sfielnicPrecum o mângâiereRăzbate peste timp din rostogol de mit…

Numai iubirea care transcendeFie nou capăt, viu epitaf,Însufleţind pe cei cu harSă-nvingă pulbere și praf…

Încerc pic de smerenieLa o bravadă:Când eu voi urca,Alţii or să cadă!

Simplă profeţie, niţel frustră,În orice urcuº, poteca e-ngustă…

09. 09. 2009

XXXXXXXXXXXSpaþiul libertãþii

Cultura-i drumul scurt spre libertatenu mod de-a născoci un alt nimic,în sanctuare freamătă lumini...o taină-i tot, se-nalţă pururi spic !

Un dar poate divin – cuvântul liber –ce seamănă cu cea dintâi făptură,cu râvna demnităţii, dar – uimire,departe de acel blestem, cenzură...

În universul magic de iubire,femeia, fie, peste toate, mamă –bărbatul, fie, mai bărbat, și-atunci,în noua lume râul se destramă!

Strivit respect și-ncătușări de sufletne dor… jertfă a fost și va fi încă,lucraţi la echilibrul între da și nu,la vis săpaţi fundaţie adâncă!...

Cumva, purcezi prin frenezie reces-ajungi la timp în spaţiu! libertăţii,alege drept și te răsfrânge-n bine,fii însuţi tu, o flacără Cetăţii!

28 decembrie 1989

4.REZONANÞE SPIRITUALE

XXXXXXXXXXX

95


Poezia ca mirare

Selecţia de versuri pe care poetul Doru V. Fometescu opropune în volumul „Dăruind Visului Forme”, pare aleatorieca moment al creaţiei și tematică. Și totuși, sunt câteva gânduricare revin mereu în scrisul lui DVF.

Folosind poezia ca formă de protest, Doru V. Fometescu îșiclamează nemulţumirea faţă de inutilitatea produsului mediatic,în toate formele sale. Nu pentru că s-ar simţi vizat, ci pentrucă oferta mass-media pervertește cu banalităţi, frivolităţi și falseidei un public receptor și așa debusolat și părăsit de speranţatranscenderii spre o altă existenţă decât cea strict materială.Împotriva sa, o singură armă-medicament: „Postitul cu tăceriva fi ca un vaccin”. Până la urmă, acest produs nu este decâto reflectare a modului în care lumea își creează propriarealitate, din care poetul se vede și se vrea exclus. Nu înaintede a se întreba „De ce nu m-asemăn cu ceilalţi?/ Ce forţenevăzute îmi animă căutarea?”

Revolta împotriva măruntelor preocupări cotidiene alemajorităţii contemporanilor este întreruptă de sentimentul devină faţă de propria lipsă de acţiune și de înclinaţia spre „unconfort firesc contemporan” explicat, pe-alocuri, prin „blocareacontului celest”. Conștient de zădărnicia eforturilor sale, DoruV. Fometescu mai speră, însă, în „revanșa viitorului”, caînţelegere între spirit și suflet.

96

Doru V. Fometescu

Am răsfoit paginile cărţii – când lent, oferindu-mi bucurialecturii atente, când mai grăbit, căutând repere temporale –pentru a găsi acele versuri scrise într-un timp mult mai potrivnicpublicării decât cel de azi. Ce gândea poetul într-o perioadă acenzurării creaţiei trimise către cititor, dar cu mult mai multeșanse de receptare de către acesta, prin comparaţie curespingerea a priori pe care creaţia poetică se pare că osuportă, în ansamblul său, în acest prim deceniu al mileniuluitrei? Răzbat, peste mai mult de două decenii și jumătate, câtevaelemente inalienabile: familia, satul natal și viaţa simplă. Despreacestea, poetul scrie cu bucurie și seninătate, cu un senti-ment de liniște pe care nu-l regăsește în prezentul dezlânat, încare „versul e produs falimentar”.

Am încercat, fără prea mare succes, să transpun în vorbesentimentele pe care poezia lui Doru V. Fometescu mi letransmite. Dar câţi cititori, atâtea trăiri. Și să nu uităm, poeziatrebuie citită, nu explicată… Să dăruim visului forme pentrucă realitatea este, mai întâi de toate, gând…

Adina Andriţoiu

97


Etica pre versuri tocmitã…

Observasem, scriind despre o carte anterioară de poeziea domnului doctor Doru Fometescu, faptul că acesta este unreflexiv. Un anumit suflu etic se simţea și în rândurile de atunci.Acum însă, referindu-mă la cartea Naiv în colţii libertăţii pentruduioasele tăceri, nu pot să nu remarc intensificarea sufluluietic al autorului. Care nu poate să nu observe, desigur, nufără amărăciune, cenușiul cotidian care ne înconjoară,derizoriul naţional chiar: „Neamu-i divizat în fleacuri/ tot elogiindprostie…”. Desigur, astfel de constatări te fac uneori să simţinecesitatea unor alte proiecţii. Unor evadări și uneori autorul ospune direct: „Voi încerca să evadez puţin”. Lucid, el știe că,oricum, secolului acestuia numai de poezie nu-i pasă: „Secoldespuiat de slavă/ ce n-ai gust pentru poeme”. Însă autorul,orice s-ar spune, a ales deja. „Libertate și tăcere/ ca un fel demângâiere…”. Alături se desfășoară spectacolul crud al lumii.Crud, brutal și nu în cele din urmă egoist: „Să excelezi înbarbarie/ ca numai ţie bine să-ţi fie!”

Unde reușește cel mai bine poetul în acest volum? Cred căîn poezia de notaţie, în prelungire bacoviană. Postbacoviană.

98

Doru V. Fometescu

Remarcabil mi se pare un text cum este Tăceri vinovate: „Iureșde reconstrucţie./ Molozul curge bezmetic/ prin hăţișulvremurilor,/ suflul economisirii de odinioară/ trece pipernicit șiumil./ Cheltuielile tot mai mult,/ alţii gândesc pentru tine…”.Finalul poemului mi se pare a spune tot: „Tăceri vinovate/ neincendiază uscăciunea fiinţei…”

Un anumit gest trebuie făcut, o anumită atitudine trebuieluată. Și acesta (aceasta) e a unui „nu” categoric spusderizoriului și sforăriei; mediocrităţilor agresive mai ales: „Acestpoem e șoaptă și protest/ cu tresăriri de suflet, tainic rest,/Acord între aici și un fluid celest…”.

…Într-adevăr, asta știe poetul să facă cel mai bine: săînflorească din tăceri. Și să scrie pentru tăceri. Pentru duioaseletăceri… Și mai important ca orice este să „rămâi un om viu,însufleţit de spirit”. Mai ales când știi că traversezi o acută„criză de zare” și începi „negocierea”: „Negociez o stare spreînalt”.

Poeticul presupune solemnitatea și e rupt parcă din tăcere.Tocmai de aceea poezia este și o „sărbătoare a cuvintelorpuţine” sau „Dezvelirea tăcerii/ aidoma unei stări de temeritate/pentru împrimăvărare…”. Suflul etic răzbate însă la tot pasulîn această carte, astfel încât memoria ne aduce în faţa ochilorun celebru personaj balzacian: medicul Bianchon, întruchi-parea eticului în monumentala „Comedie umană”.

2009Lazăr Popescu

99


Dumitru-Doru V. Fometescu(n. 27 mai 1949)

Medicul specialist în boli interne, Doru Fometescu (născutla 27 mai 1949, în Ciuperceni - Gorj), absolvent al Facultăţiide medicină generală București (1973), este cunoscut ca poetdin anii ’80 ai secolului XX, pe care gorjenii l-au ales președinteal Cenaclului literar „Sănătatea” din Târgu-Jiu, când publicapoezii în presa locală – „Gazeta Gorjului”, „Gorjul literar”,„Gorjul medical” 1 , - unde se afirmase, ca și alţi confraţi, cuversuri patriotice. Una dintre primele sale creaţii citite lacenaclu, „Un singur cuvânt”, este edificatoare, ca dedicaţiepământului natal:

„De-ar fi să-mi cruţ De-ar firostirea să-mi purific scrisulde învălmășeala vorbelor cândva la istovirea braţelormi-aș alege aș alege un singur cuvântîn fiecare zi PATRIAprecum un sihastru Și-n restnumai șase cuvinte: aș păstrapământ, bucurie, cuib, taina poeziei”2 .zare, rod, iarbă…

100

Doru V. Fometescu

Sentimentul faţă de „spaţiul mioritic”, în care s-a născut șis-a format, este sincer și copleșitor, precum îl exprimă DoruFometescu în poezia sugestivă „Dor”3 :

„Suflet în mișcare rouă de otavăfior de la Dac o rugă eternăslobozind năvalnic pentru ţara meaultima dorinţă vis în echilibrutihnă regăsită trăire suavă.într-un vechi cerdacspaţiul mioritic Inimi dăruitepăstrător de fiinţă. unui lut străbun

miez la o baladăNimbul lui acasă tivită cu sângeprelins dintr-o stea zbor care înalţăsevă de iubire nădejdi în lăstun.”Fiindcă ziarul local „Gazeta Gorjului” a publicat până în

1989, numai poezii „patriotice”, Doru Fometescu a continuatsă exerseze astfel de poezii, pline, însă, de un sentiment origi-nal, care încarcă frumos termenii de patrie, neam, tineri, pace,etc., precum poeziile: Patria-arbore de basm4 , Curcubeu5 ,Poem-făgăduinţă6 , Cântec de pace7 , Ograda cu vulturiobosiţi8 , Spre inefabil9 , Neam românesc10 , Entuziaștii11 și altele.

Dragostea de mamă îl animă pe Doru Fometescu încăutarea altor teme care să-l sprijine în crearea de poezie.Scrisoare amânată 12 , dedicată mamei care îl așteaptă să oviziteze, este o bijuterie lirică pe o astfel de temă, publicată înapropierea unei zile de 8 martie – sărbătoare a femeilor:

„Mă iartă, mamă, că nu ţi-am mai scrisde mult, deși între timp am scris de toatedespre izvor și clipe și dreptate…o, tu, vibraţie din manuscris

Venit-ai, poate dintr-o stea anumesă porţi prin ani destinul altcuivase uită mult, dar nu se pot uitaanii dintâi, o punte către lume.

101


Te văd din ce în ce mai rar și într-un treacătvacanţele nu le mai fac la ţarăși-atunci se-ntâmplă pieptul să mă doarăde parcă între noi ar fi un lacăt.

Dar o să vin cu vântul din cuvântpornit dintr-o străbună răsuflarece-mi poartă dor, tăcut înspre o stareperenă… flori de suflet și de gând

Mă iartă, mamă, că nu ţi-am mai scrisde mult, deși-ntre timp am scris de toatedespre izvor și clipe și dreptatedespre îngândurări, iubiri și vis”.

În alte poezii, pe care le strecoară în paginile revistei lo-cale, Doru Fometescu scrie despre iubire, ca în Ritmuriolimpiene13 , unde, crezând „în farmec de poveste, găsește,un tainic nimb/ și-aroma florilor de câmp perene/ iubiri, firavesărbători celeste”, sau despre Străvechiul har14 al poetului,„cuvântul – licărire de amnar”, care produce alt „tainic nimbde floare”, care îl transformă în „geamănul necunoscutei flori”.

După 1989, Doru Fometescu își găsește libertatea creaţieiși se afirmă în poezii pe teme ale unei lirice extinse. Își pregăteșteun volum de versuri. Am devenit editorul volumului de debutpoetic intitulat „Sentimentul – punct de sprijin” la Editura„Spicon” din Târgu-Jiu, în anul 1993. Cartea a fost bine primită15

și trăiesc satisfacţia că i-am găsit calea pe care să-și continuedrumul poetic și spiritual.

În 1993, Doru Fometescu a tipărit încă un volum, „Cum să-l ajut pe Dumnezeu?!, de poezie și eseuri, la Editura „Ager” dinTârgu-Jiu, care a stârnit dezbateri și aprecieri laudative16 .

Din 1994, harul poetic al lui Doru Fometescu își dă avântaripilor, către alte zări ale cuvântului lăsat în libertate. Îșicreează o revistă, „Fluidul roditor”, pe care o dedică renașterii

102

Doru V. Fometescu

prin spirit, în care cere colaboratorilor „spirit creator, freamătprielnic, confruntări loiale, simple mirări, mult în puţin” subdeviza originală „Cugetă prin suflet și dăruie visului forme!”

Este deja cunoscut printr-o direcţie nouă în legătura dintrecuvinte și sensuri, de trecere directă a poeziei în scopurispirituale, în „Sensuri și strădanii spirituale” , în 2005.17

Numărul cărţilor sale crește în 1996 cu încă un titlu, „Cugetprin suflet”, publicată de Centrul Judeţean al Creaţiei Gorj,care a stârnit un viu interes.18

Pe temele de interes spiritual continuă apariţiile editoriale,cu lucrările „Sensuri și strădanii spirituale” (eseuri, coautor), laeditura proprie, „Dăruie Vieţii Farmec”, și „Dăruind visuluiforme”, la Editura „Măiastra” din Târgu-Jiu, în 2006.

Doru Fometescu înfiinţează Fundaţia culturală „Dăruie vieţiifarmec” la Ciuperceni – Gorj, localitatea lui de naștere(n.27.05.1949), care editează, din 1996, revista „Prosens” cuo periodicitate nedeterminată – „apare când pârguie idei șistări sufletești”, revista vrând să fie „periodic de echilibru întrecultură și spiritualitate, între văzut și nevăzut…”

Editura „Dăruie Vieţii Farmec” este instituţia fundaţiei cuacelași nume care promovează creaţia artistică de valoare.

Fundaţia iniţiată de Doru Fometescu a propus ambientarea,în satul Văianu al comunei Ciuperceni, a proiectului unuiansamblu „Calea Zorilor – Focuri peste Zăpezi”, pentru otabără de creaţie a sculptorilor și un amfiteatru de întruniri dinmediul rural.

Doru Fometescu este un apărător al tradiţiilor și obiceiurilorlocale. Activează folosind un festival – concurs numit „Logodnavinului… cu ulcica”, cu organizare anuală, în diferite localităţiale artei tradiţionale.

Iată un scriitor care aduce idei noi în poezie și cultură, unpoet care apelează la suflet ca mijloc de continuitate umană19

și de apreciere a individului.Pentru reușita strădaniilor sale a făcut „Pași pe nisipul

eternităţii”20 , a primit Premiul Festivalului Naţional de Poezie„Tudor Arghezi” în 1992, Premiul Spiritualităţii Gorjene în 1991

103


și 2001 și a fost inclus în „Dicţionarul celor mai deosebitepersonalităţi ale secolului XX” al Centrului de Biografii de laCambridge (IBC, Anglia).

Dr. Ion Mocioi

1 CĂRBUȘTEANU, Ion, Medic și poet, în: „Gazeta Gorjului”, Târgu-Jiu, anul XX, 1987, nr. 3253, 11 octombrie, pg.2.

2 FOMETESCU, Doru, Un singur cuvânt, în: „Gazeta Gorjului”,Târgu-Jiu, anul XX, 1987, nr. 3253, 11 octombrie, pg.2.

3 Idem, Dor, loc.cit.4 În „Gazeta Gorjului”, Târgu-Jiu, an XIX, 1986, nr. 2949, 19

octombrie.5 Loc. cit., an XX, 1987, nr. 3055, 22 februarie.6 Loc. cit., an XX, 1987, nr. 3067, 8 martie.7 Loc. cit., an XX, 1987, nr. 3091, 5 aprilie.8 Loc. cit., an XX, 1987, nr. 3222, 6 septembrie.9 Loc. cit., an XX, 1987, nr. 3276, 8 noiembrie10 Loc. cit., an XX, 1988, nr. 3502, 31 iulie.11 Loc. cit., an XX, 1988, nr. 3846, 10 septembrie.12 Loc. cit., an XX, 1988, nr. 3376, 6 martie.13 Loc. cit., an XXI, 1988, nr. 3400, 3 aprilie.14 Loc. cit., an XX, 1988, nr. 3549, 29 septembrie.15 ANDRIŢOIU, Octavian, Note de lector: Punct de sprijin -

Sentimentul, în „Ager”, Târgu-Jiu, 1993, nr.16, din octombrie;ȘTEFĂNESCU, Vitalie, Dialog - mărturisire despre o carte de poezie:Sentimentul - Punct de sprijin, în „Fluidul roditor”, Târgu-Jiu, 1995,nr.10, din decembrie.

16 TARBAC, Ion, Note de lector: Cum să-l ajut pe Dumnezeu?!,în „Ager”, Târgu-Jiu, 1993, nr.17, noiembrie, pg.2; Idem, O cartepentru mileniul III: Cum să-l ajut pe Dumnezeu?!, în „Ager”, Târgu-Jiu, 1993, nr.18, decembrie, pg.2; PRUNOIU, Ion, Note de lector:Cum să-l ajut pe Dumnezeu?!, în „Gorjeanul”, Târgu-Jiu, 1995, nr.1695, 14 septembrie.

17 ȘOLDEA, Ion, Semnal editorial: „Sensuri și strădanii spirituale”,în Gorjeanul, 2005, nr. 4212, 11 august

18 CUTEANU, Gheorghe, Cartea (Cuget prin suflet) – actpurificator, în „Gorjeanul”, Târgu-Jiu, 1996, nr.1903, 10 iulie; VOINEA,Tudor, „Cuget prin suflet”, în „Curierul minier”, 1996, nr. 184, 27 iunie-

104

Doru V. Fometescu

2 iulie; Idem, Note de lector: Doru V. Fometescu – un poet ce „dăruie vieţii farmec” și „cugetă prin suflet”, în „Ager”, Târgu-Jiu, 1996,nr. 13, octombrie; Idem, Cuget prin suflet – o fericită logodnă decuvinte, în „Fluidul roditor”, 1997, nr.14, martie.

19 POPESCU-BRĂDICENI, Ion, Doru V. Fometescu – medic șipoet, în „Gazeta Gorjului”, Târgu-Jiu, 1997, nr.3253, 11 octombrie;Idem, Fiinţa și timpul în lirica lui Doru V. Fometescu, în vol. „Lazăre,veni foros”, Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca, 2005; PÂINIȘOARĂ, Titus,Oameni și întâmplări din Gorj, Ed. „Măiastra”, Târgu-Jiu, 2006, vol.II,pg.102-109; ȘERBAN, Al. Doru, Scriitori gorjeni (File de dicţionar),Ed. „Ager”, Târgu-Jiu, 1998, pg. 66-67; Idem și VASILE, Nelu, Autorigorjeni și cărţile lor. Dicţionar, Ed. „Măiastra”, Târgu-Jiu, 2007, pg.157-158.

20xxx, Pași pe nisipul eternităţii, Cugetului liber, Ed. „Gorjeanul”,Târgu-Jiu, 2006.

105


„Naiv în colþii libertãþii pentru duioaseletãceri…”

Motto: „Foc sacru-i viaţa, unde vise ard” Doru V. Fometescu

Doru V. Fometescu este un poet al esenţelor. Aflat la alcincilea volum de poezii se observa că este un reflexiv, a căruipoezie încărcată de emoţii se revarsă fluviu astral în mărilelactee trecând peste limitele cuvântului.

În acest univers al poeziei, al cunoașterii, poetul modestse simte ca un „naiv” în colţii ei de stâncă pentru că o simteextrem de dificilă: metaforic este libertatea care ţi-o dănavigaţia printre mitologicele stânci Scilla și Caribda. Darsacrificiul se cere „pentru duioasele tăceri” unde poetul vedeși simte dincolo de cuvinte. De aici, o acută încordareîncărcată de tăceri, de aici, o dureroasă strădanie de atransmite prin poezia sa și ceea ce cuvintele nu pot reda: omare fierbinte de sentimente. De aceea considerăm titlulrecentului său volum de poezii Naiv în colţii libertăţii pentruduioasele tăceri o metaforă cu adânci înţelesuri pentruîntreaga poezie și pentru sufletul său sensibil.

106

Doru V. Fometescu

Poetul este dezamăgit de realitatea actuală și se retrage înpărinţi, în mit, în natură, duce nostalgia satului de altădată șipreamărește tăcerea.

Militează pentru întoarcere la sinceritate, la simplitate șionestitate, la credinţă în Dumnezeu, la iubirea sinceră pentruviaţă, pentru aproapele, pentru părinţi, soţie și copii.

Volumul se deschide cu poemul „Provocări” unde autorul îșiexprimă crezul poetic prin care respinge gregarul, tot ceea cenu este esenţă, adică acea „piatră-n rugăciune”, cum spune I.Barbu sau „acest ecou la joc dintâi”, cum spune Doru V.Fometescu. Numai această lume a esenţelor poate crea poezia,adevărat „joc secund”. Munca poetului devine demiurgicăreproducând jocul dintâi. Aceasta este provocarea poetuluiadresată tuturor celor care „Nu ne îngrijim de suflet/ ţărcuindfală și lux;/ Dar o forţă dinlăuntrul/ izbucni-va în reflux.” (Provocări).

Poetul este încrezător în regenerarea omului și a omeniriiîn sufletul cărora poezia va zămisli „o primenire”. Încredereaîn poezie îi dă „Temei la revenire” prin „visul jar atât de trecător”.Poezia sa nu este iertată de „cei tirani”, de cei fără de simţulvalorii, răi și prozaici. „În schimb mă apără sacra pădure” (adicălumea pură a ideilor). Atunci poetul presimte că „e de folosCetăţii” adică poporului său. (Naiv în colţii libertăţii)

În lumea celor care mimează viaţa, „o lume virtuală/ în crizade iarbă verde,/ unde banalul e fală/ și la conflict se accede”,versul poetului este un strigăt de victorie împotriva unui „Secoldespuiat de slavă/ Ce n-ai gust pentru poeme,/ te uscă mizagângavă/ și sufletul parcă geme.” (Criza de iarbă verde)

Sfântă și preamărită rămâne inspiraţia „Clipă de singurătate/de vârtej și provocare/ mă îmbrăţișezi tiranic/ și mă perinzi cătrezare.” În acea clipă „Prelucrezi mireasma vieţii/ acea aurăcrăiasă” adică se naște poezia din harul dăruirii.(Clipa ca oslăbiciune). Poetul trebuie să fie sincer și drept la suflet și lacuget împotriva dogmelor (Deschide-te la suflet). În mersultrudnic „al gândirii în imagini” mișcarea este anevoie, gânduleste greu de prins. Dar mișcarea este dialectică. Este o dramăa poetului.(Înainte spre îndărăt)

107


Nu se poate proclama exclusivitatea gândirii, fără suflet nupoţi fi om „Gândul ţi-e înveninat/ fără suflet n-ai tezaur.” Așadar„Apără visul și ţărâna/ Zeul nevăzut și mâna.”(Apără visul). Caapărare contra zgomotoasei vieţi, peste zgomotoase rele,poetul se ferește să stârnească „roi-viespar” și „se reîntoarcela tăcere/ ca un semn de mângâiere.” Dar oare își va găsiliniștea? Să nu uităm că talentul este har divin și nu poţi scăpade el: cel mult ţi-l asumi.(Pilulă de apărare) Atunci se cuvineun imn celor care-și închină viaţa creaţiei, frumosului. Concluziaexprimă tot adevărul: „Foc sacru-i viaţa, unde vise ard.” (Slujbaș,pradă la frumos)

Înainte și înapoi, înălţare și cădere, acesta-i sensul vieţii.Nu poţi să-ţi măsori înălţarea dacă n-ai cunoscut căderea. Eștiom și trebuie să rămâi Om: „Îndărăt spre înainte/ rămâi viuprin suflet, cale/ de dor gata să alinte.”(În pas de rac)

În drumul său, omul trebuie să-și păstreze libertatea cu oricepreţ, nu trebuie să și-o piardă. Dar libertatea este un mit,tăcerea-i o meditaţie despre lumea libertăţii: „Formă vie îndurată/ Cu Duh sfânt, cu Fiu și Tată/ Dragoste nemăsurată/Ce-ar fi să mai fii o dată?!” (Libertate și tăcere).

Când răul a pus stăpânire pe noi, poetul rămâne un statornicîn bine și în victoria lui: „Entropia lucrează fără încetare/ Răule ca un vătaf cuceritor,/ Eu tot mai cred în puterea creaţiei și aLegilor dintâi.”(Migraţii). Prin iubire și răbdare poate fi învinsrăul și recuperat omul. (Sensul răbdării). Condamnădeșertăciunea umană pusă pe golul abisal „moţ fără de bază”(Dureroasă ipostază). Tăcerea în faţa agresivităţii nimicului, avidului sufletesc și moral este „vinovată și incendiazăuscăciunea fiinţei.”(Tăceri vinovate).

În „Copac dezrădăcinat” ne dă imaginea dezolantă adestrămării satului românesc cu statornicia lui de-o veșnicie,așa cum îl vedea Blaga. Azi, a ajuns o imagine hilară cu” băjeniidin deal la vale, aciuiaţi și multă jale;/ fărădelegi, tot ce vreţi/ce mai sat cu precupeţi/ ce mai stat cu hrăpăreţi…”

S-a devalorizat conceptul de patrie. A ajuns un „conceptvetust, astral descumpănit ori acru must…/ unde chiar niște

108

Doru V. Fometescu

spirite alese/ au parte de prigoană și procese?!”(Descumpăniri)Bunul gust, bunul simţ, credinţa și iubirea s-au înmormântat

și peste tot ce-a fost bun și sfânt apasă zidul înalt al nerușinării.(Ziduri cazone).

Răul, prostia și mândria deșartă au cuprins satul care „zaceși e stearpă via” (Alegeri nefericite). Timpul nostru lucrează ca„o mătrăgună,/ e cuprins de banditism și incultură,/ banii altorași ură.” Dar poetul avertizează că timpurile n-au stat așa și eles-ar putea întoarce răzbunător: „Totuși, cândva ia în seamă/clipa taie ca o lamă/ și orice rău îl destramă”.

Pământul a ajuns leagăn de păcate unde se lăfăie prostiași „întreţine mai mulţi încrezuţi/ decât oameni încrezători/ maimulţi argaţi/ aserviţi Diavolului,/ decât boieri în slujba luiDumnezeu” și de aceea izbucnesc patimi la suprafaţă ca niștevulcani.(Cumplite răzvrătiri). Acum în satul lui Eminescu seadună toate relele, „totul e de-a valma/ se înalţă viciul, pieresatul” (De-a valma). Modest, poetul caută să rupă lanţul „derăceală/ cu un poem-umilul meu protest”.

Poezia rămâne singurul mod de a aborda o lume rece,indiferentă și rea. În poezie „tainic timp se adună/ în lucruri șise risipește-n viu”. Poetul își răcorește sufletul în „vibraţiestrăbună” și refuză „legenda umilinţei”. În trecut caută modelulpentru un prezent îndepărtat, totuși. (Răsfirând văz-duhuliluziei). Patria, o noţiune sfântă a poporului, a devenit o noţiunegoală, un cuvânt de circ pentru perfizi, mincinoși și atei: „SuferăPatria, suspină Dumnezeu,/ Totu-i mohorât, sufăr și eu…”(Suferă Patria, suspină Dumnezeu)

Al doilea ciclu al volumului Duioasele tăceri nu cuprindepoezii de „tăceri”, poezii ale retragerii în turnul de fildeș, ci maidegrabă sunt poezii de critică a unei realităţi refuzate de poet,„o tăcere” a înăbușirii spiritului și de întoarcere la trecutulregretat, al cărui spirit nu poate fi regăsit și continuat. Credinţași sufletul se află în omul simplu. Bădia, bunicul tuturor, rămânesimbol și plămadă a visurilor noastre: „Cald și subtil, bunicultuturor/ penetra Taina cea din moarte/ viaţa o prefăcu în mustde dor/ lăsându-ne orfani, El sfântă parte.”(Bădia) Poetul ar

109


vrea măsură în toate: în avânt, elan, meditaţie, în viaţă șimoarte, să fii acolo când e nevoie, să fii acolo când trebuie: „Șiaș fi și n-aș mai fi/ printre ierni sfielnic brad/ cu niște rostiri-făclii/rostuind zorilor vad.” Numai așa vei câștiga dreptul „Să fii cândnu mai ești, e leacul/ tulburătoarei stări umane” (Negociind ocale spre înalt). Numai dăruind vei fi dăruit! Poemul amintitexprima un îndemn ca prin creaţie să găsim cuvântul de iubireal sufletului uman, cuvântul de regăsire între oameni. În „Forţaspiritului” pledoaria poetului este pentru luptă oricare ar fi preţulei, îndemnul pentru mersul înainte, pentru triumful spiritului:„Oprește-te puţin, apoi, continuă./ Rămâi un om viu, însufleţitde spirit…”. În „Negociind o cale spre înalt” poetul își face oschiţă a portretului spiritual: „Sunt loial în confruntare,/ Presimtnatura ispititoare a răului…/ Calea spre armonie mi-o asum/Pare să fie acea libertate ce/ iradiază entuziasm și avânt spreceilalţi./ Plăcere pentru creaţie și dor de străbuni./ Primăvarăcu dezgheţ”.

„Dincolo de inteligenţă și înţelepciune/ se întrezărește undrum (proiect) către desăvârșire și unitate…/ un exerciţiuarmonios/ de integrare sufletească./…Sunt custode la Muzeuluneltelor,/ lucrător pe frontiera dintre/ artă și știinţă, dintre viaţăși moarte, (aluzie la meseria sa de medic)/ într-un anume fel,/chivernisesc memoria satului/ și a neamului meu.” Da! Niciodatănu-și uită rădăcinile, că se trage din lumea lui Bădia, din lumeasatului. Poetul visează „un paradis” al iubirii și al omeniei, „unciclu al inimii…(de a înţelege om și tainic vis,)/ ceva precum ovrajă – naufragiu,/ un nevăzut himeric paradis” (Destinul caun vis). Poetul se definește admirabil, el vrea ca „din puţinulmeu izvor/ tu vei bea setea să-mpaci/ sunt naiv, risipitor/ șidonez sânge la maci!” Generos, poetul se dăruiește în toatedin lume, deși oamenii, în mare măsură, rămân ingraţi.(Naivrisipitor) Cu ochii cuprinzi zarea și micșorezi distanţele, adunimarea și văzduhul într-un univers: „Cel plin de dor/ cine iubeștevatra și răzor?!” (Neptun)

Plăcerea „duioaselor tăceri” poetul o găsește în lumealucrurilor mici, lumea „Celor ce nu cuvântă/ Grădină fiorând a

110

Doru V. Fometescu

meri și pruni/ Când umbra de amiază prinde toană,/ Fântânăca o Vatră, Tu ne aduni!”…

Într-o poezie, închinată poetului George Dumitru, artareușește să dea lumii viaţă, emoţie și sens: „Un cer de litere,izbucul de lumină/ Avânt și bucurie, fără vină!”(Harul) În spaţiulvisului „Poetul este condamnat să fie rege-rob” al propriiloriubiri (Stelara călăuză).

Poemul Zig-zag poartă un interesant moto: „Ne naștem înEminescu și murim în Caragiale”. Ne naștem puri și inocenţi, caun vers din Eminescu, murim plini de năduf și ironici, replică asatirei propriei noastre vieţi. În poemul Tăceri limpezind nădejditrecem viaţa roși de patimi fără ideal și iubire, orgolioși șiintoleranţi, zborul nostru-i strâmb și zălud. Îndreptarea mai esteposibilă? „Doar printr-un avânt de iubiri astrale,/ limpezindnădejdi, tăceri pentru bine/ va renaște timp din albe destine,/Sfânta Libertate, croind altă cale!” Demagogia ne împartelumea și ne răvășește viaţa. Soluţia salvării? „Revenirea la datinăși rugă.”- la credinţă (Povestea unui click).

Iubirea este o taină care înfrăţește omul cu natura. Ea vinedin natură și se pierde în natură. Numai societatea o spionează.Ea este un mister pe care omul nu-l mai înţelege pentru că eaeste liberă și scapă prejudecăţilor sociale (Taină, Răspântii).Prin cuvinte s-a diluat sentimentul și s-a vulgarizat existenţa.De aceea poetul preferă tăcerea ca expresie a unei înaltesimţiri. Numai un cuvânt copleșitor pururi să păstrăm, acesta-i cuvântul „Patria”.

Poezia lui Doru V. Fometescu este încărcată de metafore.Metafora este plină de înţeles, clară și frumoasă. Ea conferăstilului conciziune, claritate și precizie. În poemul Laconic scrisse definește ca adeptul scrisului lapidar, iar poezia este unmister rostit scurt în zborul ei spre Dumnezeu. „Între mister șifaptul limpezit/ E drumul care trece prin zenit!/ Vibrând aromeprintre albe semne/ Poate că sacrul vrea să ne îndemne/ Sădezvelim eroarea celuilalt/ Cu duhul înţelesului înalt…/ Simplatăcere – miez de joasă cuantă/ Sigur întrece vorba ceasavantă./ Vreme ce verb abrupt, ori în răspăr,/ îneacă gând și

111


surpă adevăr./ Eu las pesemne-o dâră-n cer spuzit/ Joc decopil firav înţelpţit…/ Ce miză suie-n cerc imaginar,/ Ce vrăjimi-aduc firimituri de har?!/ Laconic fie-mi scrisul – gest dual/Unduitor chiar peste aprig val”.

Așadar, poezia lui Doru V. Fometescu se compune nu numaidin cuvinte, dar și din necuvinte. Ea se exprimă și direct prinintuirea obiectelor, a ideilor și a sentimentelor.

Poezia lui Doru V. Fometescu nu numai se citește, ci se șigândește. Se gândește și se simte dincolo de cuvinte.

10.08.2008Prof. Dumitru Bădescu

Strehaia - Mehedinţi

112

Doru V. Fometescu

Un prinþ al tãcerii dintâi

Doru Fometescu a moștenit de la părinţii pe care îivenerează ca un adevărat fiu iubitor, „un destin tainic” și trainicam adăuga noi, iar de la bunica domniei sale „rodniciatăcerilor”. Nu mai este un secret pentru nimeni: o altă calitaterară cu care Dumnezeu l-a hărăzit, pe lângă aceea deîmblânzitor de cuvinte – calitatea de vindecător de trupuri șisuflete.

Poetul crede într-o comunicare cu oamenii prin „mireasmalăuntrică”, căci, pentru Doru V. Fometescu „atitudineacreatoare” este acea „stare esenţială” ce, „ca o bucurie… neîncălzește în drumurile noastre către zăpezi!” Cartea de versuria Domniei sale, Cuget prin suflet, editura Centrului Judeţeande Creaţie Gorj, 1996, este structurată în aurită pentadă: I.Niște mirări, II. Tămăduiri, III. Cuget prin suflet, IV. Nevinovaterăzvrătiri, V. Înălţare prin tăceri. Să reamintim, în treacăt, altedouă izbânzi ale autorului: Sentimentul – punct de sprijin(versuri, 1993), respectiv Cum să-l ajut pe Dumnezeu?! (eseuși poezie, 1993).

113


Omul Doru V. Fometescu crede în „calea spre celălalt sauadevărul prin iubire”, acestea două nefăcând altceva decât să„ne dezvăluie sensul unei pure sănătăţi spirituale…”. Înviziunea sa, poetul este „cel care mediază forme luminoasede libertate și înţelepciune”, firește, pentru noi, iubitorii de frumosși poezie.

Ne-a fost dat să ne armonizăm pașii gândurilor pe covor debrândușe într-o primăvară târzie, în aerul pur și rarefiat de laRânca Gorjului, unde Posomorâtul și Frumoasa își spunîmpietriţi o poveste de iubire. Animat de un „foc lăuntric cedilată timpul”, poetul face „slalom printre efemere trăiri” dedragul poemului pe care îl consideră „implant de suflet”. Căci,spune poetul, „Totu – i ca vibraţie de sens/ între străveziu șifaptul dens”, iar poemul „emite energii, precum o floare”, pecând „mirosul…adulmecă pașii timpului”. Mirările în faţa lumiiîi definesc poezia drept „un simţ planetar!”. Domnia sa neconvinge că însuși „Destinul vine dinspre limbă”, lăsându-sefascinat de „concentrice depărtări”. Cuvintele de altcândva alemamei par „sâmburi de poezie” străbătând dureros prin„mireasma unei absenţe”, „când un tomnatic timp ar prefiguraamurg”. Lui Doru Fometescu înseși cuvintele îi devin „florileanotimpului lăuntric”, iar scrisul – aidoma „unei cărări, șerpuindneliniștea altui veac”. Închinător „formelor dintâi”, el se încumetă„spre absolut/ ţâșnind străluminarea unei căutări” și învioreazăspaţii cu energii subtile” gata „să înflorească forma unui poem/printre puţinătăţi ideale”. Uneori poetul, din spirit de frondăavertizează: „Un fel de magic ochi flămând/ absenţa mi-oîntrezări/ spre a lega visul de gând/ vă las nedumeriţi… ei,și?!” Alteori, în timp ce neîmblânzitele „urzici stau la taifas subo ulucă/ și nostalgii se-abat peste ostrov…”, el se înclină „lafrumuseţi fără perucă/ tot priveghind o galaxie mov…”. Chiarmirarea sa e surprinsă „străfulgerând/ o lume prinsă-n labirint”,ori căutând „pace, sămânţa armoniei,/ grâu pe ogorul planetar,/unduitor ca o mireasă/ tăcută, în drum spre altar..”. „Cheileastrale” favorizează lumina mamei Domnica care a înţeles„cum binele și răul se înjugă/ la Timp ingrat către eterne forme,/

114

Doru V. Fometescu

salvându-ne, prin Cuget și Rugă…” Gândurile albe aledoctorului Fometescu evocă ilustrul confrate, el însuși poet șidoctor: Vasile Voiculescu (cândva trăitor pe meleaguri gorjene).Marele poet Vasile Voiculescu e „Patriarh al versului”, ce „dăruieleac fugarelor iubiri,/ mirare, taină și acces…divin!”. Poetul DoruV. Fometescu știe pândi clipa când „Miresmele livezii/ prindforme de fecioară/ și flutură iluminări…” sau când un stejar„bolnav de nemurire” își „seamănă ghinda pe o cruce!”. El poaterecepţiona „Pulsaţia unor energii astrale”, știind că „Fragilitateadestinului/ dezmorţește cosmosul interior!”, fiindcă „deasupraslăbiciunilor noastre/ poate că e/ numai surâsul înţeleptului”…,ori „o femeie/ dereticând la împrimăvărare”. Se cuvine să facemo subliniere necesară – cel de-al treilea ciclu al cărţii, care îidă și titlul, e vârful de până acum al creaţiei poetului și, ca oricevârf adevărat, păstrează albăstrimi spir(i)tuale, ori ascuţimide lamă, venind din Toledo. Ne permitem să cităm în întregimeun frumos poem, intitulat „În căutarea unei forme”:

Mi-aduncuvintele în cercși niște forţe stranii speră…deși-ntristat că nu pot fi mai mult,decât o imperfectă sferă –

asteroid rostogolit pescoarţa unui lut devrajă austeră…Nu putem încheia demersul nostru la cartea/curtea

unui om ales, în a cărui prietenie ne punem un dram desperanţă și partea mai însorită a propriului suflet, cu atât maimult, cu cât destinul a voit să avem o trainică punte de legătură:numele mamelor: Domnica. Last, but not least! Recomandămlectura obligatorie a întregii cărţi și a poemelor „Autoportret”,respectiv „Doar atât!” și „Pentada unei lucrări” – ultima piesărezumând fericit zborul liric de înălţime al Domnului poet DoruV. Fometescu.

Motru, 1 oct. 1999Romulus Iulian Olariu

115


Bucuria unei vocaþii lirice

Dăruit de Dumnezeu cu talantul preţios al scrisului poetic,domnul doctor Doru V. Fometescu trăiește, în aceste zile,bucuria contemplării roadelor valorificării acestuia, prin apariţiaîn câmpul fertilizant de personalitate al literaturii, a meditaţiilorprezente.

Ochiul analitic al diagnosticării precise ce străbate fibraprofesiei este iluminat de străfulgerările sensibilităţii poetice,fapt ce îl plasează pe autor într-o dimensiune a impondera-bilităţii ideatice, prin înclinaţia doritoare de abordări a unorteme ce se învecinează cu universalitatea.

Focul, flacăra, preajma, intimitatea, pământul, universul,teme heraclitice redescoperite în scrisul autorului nostru, ni-lînfăţișează febril căutător de seva ce clocotește la rădăcinaunor timpuri dezrădăcinate.

Hlamida verbului cald al scrisului îmbracă trupul vertical alomului și creștinului care își trăiește arderea fiinţărilor, în abisurileunor revelaţii care șlefuiesc fizionomia demnă a unui caracterce provoacă nu doar farsele deghizărilor filologice actuale șiale travestirilor poetice de ieri și de azi, ci mai ales împlinireadestinului, în liniștea bucuriei unei vocaţii lirice, dublată magis-tral de realizările profesionale și familiale.

Este greu să surprinzi în câteva cuvinte dimensiuneaexistenţială a omului, poetului și medicului Doru Fometescu.

116

Doru V. Fometescu

Inflaţia verbalităţii rigide ar trebui să se topească în lavaunei fertilităţi de tăcere contemplativă. Poezia și meditaţiaautorului ne ajută să ridicam bariera claustrărilor ideatice dintoate îndeletnicirile și ale sângerărilor interioare provocate deepuizările inter-personale.

Antidotul singular al re-întoarcerilor în universul pictat înculorile irizante ale valorilor umane, premenite la pâlpâirileflăcărilor unui chip de simplitate re-încreștinată, ne dă speranţaîmbucurătoare și îndestulătoare a acelei satisfacţii tămădui-toare că am reușit, din nou, să participăm cu gratitudine lafestinul liric oferit cu generozitate de autor.

Dorim din inimă ca Bunul Dumnezeu să reverse în inimadomnului doctor perpetuitatea lucrului neobosit, prin careîmplinirile propriului destin în aura căutărilor lirice se vormetamorfoza în picuri fulguranţi ce vor ilumina și destinele celorcare îl vor cunoaște ca om și îl vor gusta ca poet și scriitor.

Primiţi din depărtări de gânduri, vecinătăţi de mulţumiri!

Preot Viorel Săpun

5.RÃSFRÂNGERI COMUNITARE

XXXXXXXXXXX

119


Sfântul Trifon ºi „Focuri peste zãpezi”

În anul 2008, la 1 februarie, în miez de iarnă visătoare lareînvieri primăvăratice, s-au împlinit 15 ani de la reînsufleţireaunei tradiţii laice-religioase, din vatra satului Văianu –Ciuperceni.

Sărbătorile sunt repere esenţiale pentru renașterea spirituluicomunitar. Se pare că sensul vieţii fiecăruia dintre noi ţine demodul cum reușim să ne povestim trăirile, cum mărturisimpasiune și entuziasm pentru frumos și generozitate, pentrucontinuitate în binele public și adevărul întemeietor.

Sfântul Mucenic Trifon, născut într-un sat din Asia Mică, afost binecuvântat din copilărie cu darul minunilor și tămăduireabolilor, fiind ocrotitorul grădinilor, livezilor, viilor și holdelor, s-ajertfit pentru convingeri creștine întru învăţătura lui Hristos șiSfânta armonie.

La Văianu – Ciuperceni există o Bisericuţă din lemn (1737),monument istoric în curs de restaurare. Neobișnuit, apare înpisania din pronaos, lângă ctitorii lăcașului sfânt, înscrisul unuiact de proprietate, privind suprafaţa de pământ și hotărnicia.

120

Doru V. Fometescu

Cimitirul din vremea străbunilor se afla pe colina Via Sârbuluidinspre satul Zorzila, însă surprinzător a „migrat” către valeadin prejma Bisericii. Câteva forme de relief diferit într-un spaţiuprotejat de spirite tutelare (Sfânta Paraschiva – hramul satului,Sfântul Trifon) generează un climat tainic și ne îndeamnă la olucrare spirituală care să rezoneze cosmogonic cu sufleteleluminoase ale strămoșilor noștri.

De la aceste premise, combinaţie de cunoaștere a nevoilorși aspiraţiilor oamenilor simpli din satele noastre încremeniteparcă în taină și așteptare, de regăsire a credinţei și demnităţiifirești, de respect pentru tradiţie și ascensiune spirituală s-aînfiripat proiectul nostru „Focuri peste zăpezi – Calea zorilor”.Ne-am constituit într-un grup entuziast al Fundaţiei culturale„Dăruie vieţii farmec” din Ciuperceni – Gorj, pentru a susţinematerializarea unei idei – viziuni artistice – religioase –spirituale pe fundalul unor datini multiseculare din zona natală.

Firește, începutul a fost anevoios și se leagă de înălţareaunei Troiţe (1993) în memoria mamei mele, DomnicaFometescu. Am sfinţit această cruce – simbol de întremaresufletească, de ziua Sfântului Mucenic Trifon într-o ambianţălaic – spirituală, ritualul religios fiind oficiat de preacucerniciipreoţi Pantelimon Mândruleanu, preot iconom Alexandru E.Cornoiu și preot paroh Ștefan Drăghici. La sfinţirea apei cu puteritămăduitoare prin invocarea Duhului Sfânt se face moliftaSfântului Trifon, un fel de blestem – rugăciune, asemenea unuipamflet ce acuza „fiarele cele de multe feluri, viermii, omizile,gândacii, lăcustele, cârtiţele și tot felul de viespii, furnici, șoareci.Jigănii târâtoare, dar și păsări ce zboară și aduc stricăciune șipagubă viilor și holdelor” sunt blestemate cu sfinţii Heruvimi(cei cu ochi mulţi) și cu Serafimi (cei cu aripi numeroase) să nuaducă stricăciuni viei, grădinilor cu pomi și legume; ci, „duceţi-vă în munţii cei pustii, printre arbori neroditori, unde le-a dăruitDumnezeu, hrana cea de toate zilele – Să se împlineascărugăciunile smeritului Trifon. Amin.”

Pe orice vreme, fie geroasă la -20°, fie cu zăpadă până labrâu, cu un grup de prieteni, artiști talentaţi, scriitori, jurnaliști,

121


personalităţi publice ne-am întors la obârșia destinului nostru, săcontemplăm și să înţelegem, cât se poate, datina și cele eterne.

Citez din memorie oameni dragi, niște conștiinţe vii cu influenţăîn sfera comunitară – Viorel Gârbaciu, Valer Neag, GheorghePlăveţ, Costică Popescu, Grigore Haidău, Ion Popescu-Brădiceni, Pompiliu Ciolacu, Ion Elena, Aurelian Șuţă (ȘAI), IonPopescu-Chebacea, Nicolae Giorgi, Iulian Cămui, Gh. Calotoiu,Dumitru Bunoiu, Gh. Rădulescu, Gheorghe Bajmatără, etc.După ceremonialul religios, dar înaintea prăznuirii cu merindeși băuturi tradiţionale, cu lăutari și hore sprintene, printre focurilecu jar răscolitor se încingea un dialog ad-hoc, dezbatere viedespre o posibilă renaștere prin spirit și dăruire în fapte cu valoaresimbolică peste timp, prin comunicare sensibilă pentru împlinireaproiectului „Focuri peste zăpezi – Calea Zorilor” de la Văianu– Ciuperceni. Se întrevedea ca acest program comunitar, gânditpe detalii, cu Biserica – monument istoric și sărbătoarea SfântuluiTrifon, armonios incluse într-un ansamblu spiritual cu înrâuriridin viziunea brâncușiană, în varianta laic ţărănească să prindăconcreteţe și înfăptuire. Din nefericire, din lipsă de coeziunesufletească și neîncredere în valorile spirituale, fărăbinecuvântarea necesară din partea autorităţilor religioase șiadministrative, visul nostru de a crea un ambiant de regăsire șiprimenire lăuntrică s-a împotmolit pentru o vreme. Lasărbătoarea Sfântului Trifon de la 1 februarie, în ultimii 2 ani, laVăianu – Ciuperceni, s-a întâmplat ceva, de luat în seamă,aproape miraculos. S-a făcut simţită prezenţa copiilor de lagrădiniţă și elevilor de la Școala generală din localitate, s-aprezentat un program artistic, s-au dezlănţuit energii creative,a apărut revista școlară „Mugurii speranţei”, coordonată dedirectoarea școlii – Mihaela Crăciunescu, forţa spirituluicomunitar se reaprinde. La 29 iunie 2009, surprinzător, apareprima ediţie a Festivalului Plai de cântec și de dor, o mișcareartistică tradiţională promiţătoare. Curajul de a spera aducelumină. Aceste întâmplări mă îndeamnă să las ca testamentvisul ce vi-l dărui ca un sâmbure, gata de a încolţi prin oriceanotimp…

122

Doru V. Fometescu

Testament

Vă las doar visul, ca un sâmburgata de-a încolţi prin anotimp,un colţ de suflet cald și pur…dar, cer surâs unduitor, în schimb.

Vă dărui visul ca un sâmburgata de-a-mbrăţișa o primăvarăpoate un dor duios, tainic azur,cale spre dincolo și clipă rară…

9.01.2006DVF

123


Înalte înþelesuri(sau: Interesul pentru ... î)

Încerc un anume joc de-a stârni mirări prin trecerea de la oexpresie consacrată „punctul pe i” la o idee insolită: interesulpentru... î.

Se pare că litera „î” ţine de un „specific românesc” încănelămurit, definind ceva particular în structura unui graimisterios și ocrotitor.

Întrezăresc un șir de cuvinte care încep cu litera „î”, iradiindînţelesuri vitale, precum: încredere, înţelegere, îndeletnicire,îndrăzneală, îngăduinţă și înţelepciune... Doar câteva cuvintecapabile să rostuiască lumi armonioase... Renaștere prin limbajsemnificativ.

Un fel de cifru pentru cei ce vor să se afirme prin creaţie,prin forţe proprii. Această pentadă tainică, aidoma unui proiectînmiresmat cu har, poate însemna o cale întemeietoare devalori durabile, o direcţie râvnită și înălţătoare… Însemnul lui„î” scoate lăuntricul spre în afară, provoacă o curgere însorităși profitabilă. Prin urmare, îndemnul la cultivarea încrederii însine și în celălalt la cultura libertăţii prin credinţă, înţelegereaunitară a unor împrejurări deloc întâmplătoare ori făptuiriîndrăzneţe cu acele reţineri înţelepte, sunt ca niște vectoriprimordiali dinspre arhaice zone sufletești...

Mecanismul acestei ţesături de cuvinte ce provoacăpesemne, niște realităţi fericite, îmi îngăduie să anticipez undrum înainte prin înalte înţelesuri și acel salt izbăvitor spredimensiuni spirituale esenţiale…

27.01.1999

124

Doru V. Fometescu

Focuri peste zãpezi– Dedicaţie celor ce se vor întâmpla la Văianu-Ciuperceni –

Lumea asta infinităO privești, o simţi, o crezi...Puţini știu că o sărutăFocuri mari peste zăpezi.

Care sunt aceste focuriCe ţin viaţa pe pământ?OAMENII acestor locuriȘi CREDINŢA lor de sfânt!

Focuri, focuri ce topescNămeţii pân-la pârleaz,Cu-al lor har dumnezeiesc,Ard prin veacuri până azi…

Calea Visului pogoarăLa Văianu, - Fometești,Calea Zorilor-i afarăȘi în inimi gorjenești,

Iar TROIŢA, pe colină,E simbol și e prosens,În trilogia divină,Păstrează al nostru sens!

Ioan Popescu-Chebacea

125


CUPRINS

Legea reîntoarcerii. Prefaţă de Ion Popescu-Brădiceni .............. 5

1. FOCURI PESTE ZĂPEZI ......................................................... 7Un pic pandur ............................................................................... 9Provoc apusul să răsară ............................................................ 10Visul de a fi ................................................................................. 11Reactivarea sentimentelor .......................................................... 12Mirajul liniștei subţiri .................................................................... 14Fluidul ce răzbate ....................................................................... 15Harul de-a fi peste zăpezi ........................................................... 16Amurgul lui Hippocrate ............................................................... 17Poate profeţie ............................................................................. 18Visul ............................................................................................ 19Criza de ideal ............................................................................. 20Priviri piezișe ............................................................................... 22Magul roș .................................................................................... 23Trendul urii .................................................................................. 24Neobarbarul bezmetic ................................................................ 25Valuri agitate .............................................................................. 27Migraţie fără rezonanţă .............................................................. 28Perseverenţă nefastă .................................................................. 29Necesare confruntări .................................................................. 30Nedrepte răvășiri ......................................................................... 31Poruncă, să asculţi ..................................................................... 32Răsfăţul prostiei ......................................................................... 33Pricini ce ne ronţăie ................................................................... 34Speranţă înfrunzită ..................................................................... 35Metamorfoze .............................................................................. 36

126

Doru V. Fometescu

Dincolo de cuvinte ...................................................................... 37Niște vagi tămăduiri ..................................................................... 38Focuri peste zăpezi .................................................................... 39Calea zorilor… ........................................................................... 39Zăvoiul din Brădiceni .................................................................. 40

2. PREAJMĂ ȘI INTIMITATE....................................................... 41Calea regăsirii prin schimbări ..................................................... 43Descântec de neuitare ............................................................... 44Acorduri de primăvară ................................................................ 45Preajmă la armonii fragile .......................................................... 46Deschideri fără pricină ............................................................... 47Totuși, de nespus… .................................................................... 48Pic cu pic .................................................................................... 49Logodna vinului cu ulcica ........................................................... 50Nevoia de apropiere ................................................................... 51Rugă pentru armonie ................................................................. 52Legături concentrice ................................................................... 53Gheţarul ..................................................................................... 54Legănări cum fir de iarbă ............................................................ 55Renașteri ..................................................................................... 56O, frate Dumitre! ......................................................................... 57Fir de iarbă ................................................................................. 58Veșnicie ....................................................................................... 59Zestre de timp ............................................................................ 60Prea Fericitul Teoctist ................................................................. 61Printre taină și schimbări ............................................................. 62Văzduh răsfirând ţărână ............................................................. 63Pricini cu vin limpezit .................................................................. 6455 ............................................................................................... 65Adâncul vâltorii ........................................................................... 66Îngerul din preajmă .................................................................... 67Fulguraţii .................................................................................... 68Puterea crizei fără fond .............................................................. 69Zbateri cardinale ........................................................................ 70La praznicul Sfintei Maria ........................................................... 71Lăuntrica văpaie ......................................................................... 72Răvășiri ....................................................................................... 73Joc transfigurativ ........................................................................ 74

127


3. RĂZLEŢE PRIVIRI ÎNDĂRĂT ................................................ 75Visarea suie-n primăveri ............................................................. 77Omagiu lui Arghezi ..................................................................... 78Incubaţie firească ....................................................................... 79Convenţie de fericire .................................................................. 80Conflict etern – lăuntric limpezit ................................................. 81Cultul morţilor ............................................................................. 82Orșova – oraș de taină ................................................................. 83Loialitate..................................................................................... 84Dinspre străfund ......................................................................... 85Cât mă răsfrâng ......................................................................... 86Clepsidra .................................................................................... 87N-avem timp… ........................................................................... 88Cădere din exterior ..................................................................... 89Suflet rezonant peste generaţii .................................................. 90Numai cu iubire .......................................................................... 91Spaţiul libertăţii ........................................................................... 92

4. REZONANŢE SPIRITUALE ................................................... 93Poezia ca mirare......................................................................... 95Etica pre versuri tocmită… ......................................................... 97Dumitru-Doru V. Fometescu ....................................................... 99„Naiv în colţii libertăţii pentru duioasele tăceri…” ..................... 105Un prinţ al tăcerii dintâi ............................................................. 112Bucuria unei vocaţii lirice .......................................................... 115

5. RĂSFRÂNGERI COMUNITARE .......................................... 117Sfântul Trifon și „Focuri peste zăpezi” ....................................... 119Testament ................................................................................. 122Înalte înţelesuri ......................................................................... 123Focuri peste zăpezi .................................................................. 124

XXXXXXXXXXX

Doru V. Fometescu FOCURI PESTE ZÃPEZI - samanatorul.ro · „poeţii iubind” femei, ... cu...

Documents

Transcript of Doru V. Fometescu FOCURI PESTE ZÃPEZI - samanatorul.ro · „poeţii iubind” femei, ... cu...