Dorinta

As vrea sa scriu ceva ,dar ce?

M-am gandit ca ar fi bine sa scriu povesti pentru copii si oameni mari...

Oamenii mari pot fi si ei copii. Oamenii mari uita sa fie copii chiar cu proprii copii.

Adica ce bine ar fi ca oamenii mari sa zambeasca mai des, sa se joace, da! sa se joace cu copii lor. Chiar le sta bine!

Eu, de multe ori, cand copilul meu era mic, ma dadeam cu el in leagan in parc si ma simteam minunat; ma jucam '' de-a ascunselea'',''prinselea'' in casa cand nu se putea afara, faceam si cort in casa si toti eram bine dispusi. Joaca, rasul, bine dispune si e molipsitor. De mult nu m-am mai dat in leagan. Am s-o fac cu prima ocazie cu muschetarele mele ...si o sa ma doara la ''codita"daca se uita cineva.

Am sa mananc frisca cu mana si o sa ma murdaresc pe gura, pe nas si am sa rad cu gura pana la urechi; bineanteles ca am sa-mi fac o poza ca sa rad si mai mult, ori de cate ori ma uit la ea, la poza, adica la mine. Si cred ca am s-o pun in rama, ...poza.

V-ati gandit vreodata ce frumoasa ar fi o poza de genul acesta pusa intr-o rama?Toti cei care ar privi-o, ar fi incantati si sigur i-ar "busi'' rasul. Daca are efect pozitiv, atunci mai inramez si alte poze hazlii si pline de viata, sa vad efectul lor asupra oamenilor si as asculta cu drag parerea lor.

Niciodata nu am vazut franturi dintr-o zi obisnuita "trasa" in poza cu momente hazlii din zi (sau din noapte.)

Oare de ce nu avem timp sa ne oprim din agitatia de zi cu zi si sa ne bucuram de o poza?

Vazand poza retraim acel sentiment minunat din momentul in care am facut-o. Daca mai este si inramata...atunci vom rade in fiecare zi si ori de cate ori o vedem pentru ca aduce bucurie si veselie.

Asa s-ar naste povestile adevarate ilustrate. Povestile fiecarei familii, cu oameni, cu animalute, cu pasarele sau cu ce vreti voi.

Pa fetelor! Eu aleg viata.Tu ? Voi?4 mai 2015.