xxx.

~

REOCUPAREA generala, obsedanta, a ro-manilor din Transilvania era una ne-clintita : cind va intra Romania ~nrazboi ? Aveam ingereasca certitudineca interventia dorobantului va face,

de la 0 zi la alta, sa se aplece cumpana sortii si aistoriei, decisiv,ca sub puterea unui suprem verdict.U neori asteptarea, ce tinea 1n 1ncordare inimile, seaduna 1n cite-un valvlrtej de zvonuri. Si volburatrecea peste tinuturi, ca sa cada apoi, asa cum s-aridicat. Arcul asteptarii se destin dea, sufletul se pra-valea In lincezeala. Si atunci deznadajduiam ea"Tara" va mai gasi vreodata conditiile prielnicede-a mai iesi ' din neutralitate. tn dezolarea mea, damRomaniei numele de "Neutralia". Era acesta unnume, In care puneam tot focul unei iubiri inselate.

In cursul anotimpurilor critice din 1915 si 1916,inainte de intrarea Romaniei In razboiul mondial,alaturi de puterile ce-i ofereau unice sanse 1n ve-derea 1ntregirii, ma duceam adesea la Andrei Ote-tea, bunul meu prieten, coleg de liceu si tovarasde camera, un timp la Brasov, iar acum coleg desabotare, sub scutul teologiei, a monarhiei austro-ungare. Ma duce am la el, la Sibiel, un sat de muntenu departe de Seliste. Sa fi tot voit cineva sa nedea de urrna, noi negasiti am fi ramas, Sala~luiamacolo intr-o veche si imbietoare casuta de lemn,pe-un umar de deal, la capatul unei uliti lateralea satului, Curtea era Imprejmuita, medieval, ca 0mica cetate, de minuscule cladiri de birne si depiatra. Mama lui Otetea, 0 taranca iute, dar cu pasneauzit, se gospodarea aproape singura, Subtiricasi zbircita, en puzderie de griji 1n suflet si-n obraz,se misca, ziua ~i noaptea, dereticind ~i alerga In

162

dreapta si-n stinga ea 0 zvirluga. Casuta era tot-deauna curata, peretii proaspar spoiti, icoanelesterse, lavitele albe. Poposeam la Sibiel zile, uneoristinse in graba, alte dati saptarnini, depanate Inrihna. Hoinaream cu Andrei pe maguri ~i pesteplaiuri, ca r:un;ai bo~an~ii grei ~i. puterpici

vn~ mai

tineau de pammt. SI discutam, ~I ne impartaseamglndurile, ~i ne spuneam pasurile, si ne jeluiamaleanurile. Sedeam uneori, pe treptele casutei, lasoare sau In umbra stresinilor. Lelita Otetea ieseadin grajd cu sistarul, si-mi Imbia lapte proaspatmuls, spumos, cald inca, ~i viu ea ugerul. Imi pla-cea sa-l miros si sa aud sunetul spumei, ce sesfirrna. Andrei ma privea, l~i facea ochi mici si-mi,spunea: "Haide bea, si da-le brusului ginduri !".Ma stia incins de jaruri, si ea sa ma-nveseleascaputin, imi arunca intrebare ea 0 anacreonticaminge de. purpura: "Mai zi 0 data, cum e fataceea ?". Si-i spuneam a zecea oara, cum e fata ...."Inalta e, ~i zvelta fata aceea, fina, figura de ta-blou Ilorentin !" Si continuarn : "De-un an-dei. 0

tot Intllnesc in fiecare zi pe strada lunga, dinoraselul meu, la aceeasi ora totdeauna. Si ne plim-barn. Imi asculta Flacarile ~i marturisirile. Dar din.vorba ei nu pot culege nimic. Fata e ea un foearninat pentru a doua zi ... Iata-ma, acum, fugit deea, la Sibiel. La .Sibiel e bine!"

Era bine la Sibiel, caci 0 luam cu Andrei, In sus,tot pe marginea riuletului de munte, ~i dupa citevaurcusuri tristetile ne cadeau din suflet ea tarna depe talpi,

Andrei i~i insusise, inca din copilarie, un meste-sug rodnic la prinderea pastravilor, care pe vrerneaaceea nu era interzis. Dupa ce izola, cu pietre ~~cu glii rupte din razoare, cite-un ochi mai mare deapa, el intra In oglinda, plna deasupra genunchilor,

12 - Hronicul ~i cintecul virstelor 163

si prindea pastravii CU miinile, aduse de douaparti, pe sub radacini, Nu mica a fost mirareamea, cind mi s-a invederat isprava de citeva oripe rind, caci mi se parea de domeniul scamatoriei.Cunostearn din experienta mea de la munte psiho-logia dificila a pastravilor, Anevoie te apropii de.ei cu orice unelte relativ oneste. Si Andrei ii prin-dea cu mina. Ba el ~mi mai spunea ca-i poateprinde ~i cu 0 simpla furculita, "Probabil ~i gatafierti ~n apa de munte ... si-n cele din urrna de cen-ar fi asa ? Apa de munte sfMie si e ozonata !"- tu replica mea neincrezatoare. Dar Andrei ~micurma cuvintul cu un citat : "Exista ~n cer ~i pepamint atitea lucruri pe care intelepciunea sco-iastica nici nu le viseaza !".

Odata pe la vecernie, ~i nu tocmai, adica pela ora cind umbrele se lungesc, intreclnd fapturile,Andrei ma chema, cu inflexiuni pline de caldepromisiuni 1n glas: "Haide la pastravi !". n 1n-treb : "Nu iei ~i 0 Furculita ] Vreau s-o vad ~i peasta !". "Astazi e - fara" , raspunde Andrei. Cupasi largi coboriram in sat. Ajunsi la riu, in locde a coti pe vale-n sus, Andrei 0 lua ~n jos. Intralntr-o casa taraneasca. Eu, dupa el. Era 0 gospo-darie mai putin patriarhala decit a lelitei Otetea.Pe prispa ne intimpina 0 Foarre frumoasa tarancuta,o fata cu un an-doi rnai dnara decit noi. "Amvenit in vazute, Mariuca", ii spune lumetul, "uite-l,asta-i prietenul meu !". Mariuca ne primea cu unsuris, ce nu avea nimic fortat, si cu miscari line,ea 0 domnisoara doar 1n ajun iesita dintr-un pen-sionat. Luaram loco Si ne-am abatut cu verbaasupra tinutului, satului, oamenilor. Desfasurindu-rniimpresiile ~i crezind ca ma gasesc tn fat a unei ba-cite, mi-arn rostit dorinta de a vedea stinile de larnunte. Si-am mai spus fetei, ca nicaieri, prin satele,

164

pe unde am mai colindat, n-am mai vazut atitiacopii frumosi ea la Sibiel. "Ei da, satul nostru iapremii la toate expozitiile de copii", zise ea, "e aerbun aici, si daca luati seama sint ~i mume fru-moase I". "Da, e adevarat", raspund eu, ,,~i mumelesint frumoase, mai ales cele viitoare". Pe masaMariuca ~~i potrivise un teanc de carti. Ma ridicaisa iscodesc cam ce citeste, Erau carti de Dostoievski,T olstoi si Flaubert... ~n traducere romaneasca,~,Dumneata citesti romane?" 0 ~ntreb cu mirare. Inloc de simpla intarire sau tagaduire, Mariuca i~iarata unele pareri despre romanele ce-i placusera.Nu mult mai altfel decir ar fi vorbit 0 studenta,suficient de prudenta, ~i evitind verdictele rotale sichiar superlativele. Am banuit un moment ca sintvictima unei amagiri puse intr-adins la cale. "Aifacut vreo scoala ?" 0 intreb. "Desigur, clasele pri-mare, in sat", ~mi raspunse, simtindu-mi nedumerireasi incercind sa ma linisteasca, "daca vreti, va conduceu pina-n munte, la stina noastra I". "A~a da", adaugeu, "ce zici, Andrei?".

Dupa ce vorbiram despre multe ~i de toate, para-siram casa. Andrei rna larnuri : "Vezi., ce posibiliratiare acest material uman P S-a cultivat fata aproapesingura. Uneori i-am mai dat si eu cite 0 indrumare,car£i - reviste ... Ai vazut, era gata sa vorbeasca ~i.despre Renastere.; si 0 sa mai vezi cite stie.; Dar,1n cele din urma, aceasta Mariuca ~mi produce su-ferinti, Ma ia in fata ei aproape ca un regret ..." "Da,zic eu, sufletul fetei e aidoma unui tablou mai largdecit cadrul. $i inteleg acum ~i povestea cu pastravi],Unde sint asemenea tarancute nu e de mirare ca porisa prinzi pastravii §! cu furculita I".

o luaram spre casa lelitei Otetea, Ma chernaumsistenr incaperile scunde §i curtea inchisa de patruparti, Parrundeam in curte ca intr-un farmec virtos,

42* 165

Ferecat din vechime. Nicaieri intr-alta parte nu m31simteam mai bine,

In dimineata zilei, fuseserarn pe-un virf de ma-gura mai inalta, deasupra satului. Mijea departe inzare cetatea Sibiului, dar numai in bataia soarelui.Peisajul mi se intindea sub ochi ca 0 palma cc:asteapta sa-i descifrezi, din linii, trecutul si viitorul.Peisajul acesta, cu oameni, cu Iacasurile, cu vetrele,cu vazduhul, imi intra 1n singe asemenea unei incete:si dulci otravi si incepea sa rna lege. Intre mine sicele vazute se dezlantuia 1n acele zile un impercep-tibil proces de osmoza, in urma caruia coltu 1 delume devenea pentru mine un arhetip, ou consecinte,ce nu le puteam 1nca ,1ntrezari. Aci, in acest peisaj,.in acest sat, aveam sa pun in rniscare oamenii si in-timplarile din "Tulburarea Apelor", piesa-poem, incare sase ani mai tirziu adunam atita aer ~i atitapirjol. Aici, in casa lelitei Otetea, mi-am 1nchipuit.pe Popa din poemul meu dramatizat, pe acel chinuitde patima libertatii din timpul miscat al Reforma-tiunii. Aci venea, cu ispitele ei, ~i Nona, fiinta defocce avea sa piara in foc.

XXXI.

11IIAREA 1ncaierare nu a luat dorita in-torsatura nici dupa ce Italia s-a alaturataliatilor, declarind razboi Puterilor Cen-trale. Legasem nebune nadejdi de acesreveniment petrecut in frumoasa luna

mai. Acum se inro~ea frunza de vita, ~i nu intre-zarearn nici 0 schimbare ,in situatia generala. Si niciRomania nu misca.

Incepea un nou an scolar si ma vedeam constrinssa ma inscriu iarasi la teologie. Dezamagirea meat

166

era sporita ~i de ~mprejurarea aproape demorali-zanta ea trebuia, ~n prealabil, sa dau examenele dinanul I, eu 'care ma gaseam ~n restanta. Toata varam-am purtat eu speranta ca razboiul se va termina,si ea nu va mai fi nevoie sa-mi fae aparitia pe pra-gurile si ~n salile seminarului sibian.

Am jertfit vreo doua saptamini diverselor materii,rasfoind, eu oehii numai pe jumatate deschisi,eursuri, in majoritate litografiate. La examene pro-fesorii manifestau 0 ingaduin~a jenanta. Mie eelputin imi pusesera intrebari eu totul neobisnuite In-rre zidurile scolii, eeea ee eehivala eu un omagiuadus leeturilor mele. Unul dintre profesori bunaoarado rea sa afle de la mine cum vede Adolf Harnaekortodoxia, Harnaek era 0 faima a vremii. Ilustrulistoric al dogmelor crestine, profesor la Berlin,teolog de seama, a seris, printre altele, ~i un studiudespre "Fiinta crestinismului", In aeest studiu ma-rele teolog se oeupa pe larg si de ortodoxie. Har-naek refuza sa vada 1n ortodoxie un crestinismaurentic. In ortodoxie eelebrul teolog surprindearnai curind profilul ~i structurile paginismului antic,care se imbraca ~n forme crestine, ~i nimic maimulto Facui profesorului 0 expunere la rece, daratit de reliefata a ideilor lui Harnack, inch laurrna examinatorul ezita parca sa rna ~ntrebe, dacaeu sint sau nu de acord cu aprecierile teologuluiprotestant, de teama sa nu raspund afirmativ, ceeace poate ca nu ar fi fost eazul.

M-am strecurat prin examene eu bravuri ad-hoc,Jar profesorul de "C1ntari bisericesti" mi-a faeut-o.M-a trintit. Nu ~neereasem p1na atunei niciodata,o "cadere". Aeest sentiment era pentru mine eutotul inedit, Profesorul rnotiva asa : "Nu te trin-tesc Fiindca nu stii nimic, ci Iiindca ai ureehe ~iglas, ~i eu toate aeestea nu stii nimic !" - Mi s-a

167

admis totusi tnscrierea ~n anul II cu conditia sadau corigenta p~na ~n Craciun. In cursul anului Ifam stat iarasi mai mult acasa in adapostul aceluibuzunar de provincie, la Sebes, uzind de concedii,ilariant sau eel putin Fantezist motivate.

Intre mine ~i teologie am pus 0 tabla de azbest- izolator. Gu toate acestea contactul cu diverselematerii imponderabile si abstracte, ea substantaFictiva -a Cerului, a izbutit sa destepte 1n mine 0seama de interese de aceeasi natura, dar degajatede orice criterii dogmatice. Dad bunaoara catehis-mul budhist ma vrajise cindva, cind eram princlasa a IV-a a Liceului Saguna, acum aceeasi aple-care, multiplicindu-si volumul, ,1mbra~i~a, in conulsau de lumina, intreaga istorie a religiilor ~i filozo-fia religiei ea atare. De la biblioteca Bruckenthaldin Sibiu 1mi procuram diferitele carti, ce raspun-deau nesatului meu, incepind cu imnurile rigvedice,in traducerea lui Max Muller, ~i sfirsind cu istoriadogmelor a lui Harnack.

Poezia nu a contenit niciodata a-mi face semne.Ma leganam de-un timp sub zodia rasaritului. Mafascina poezia chineza, indiana, persana, Eu 1nsumiam scris 0 seama de poezii: nu multe ~i nici mul-tumitoare. Nici una n-a vazut teascul. Le-am arscu usurinta deceptionatului, ceva mai tirziu pentruea apoi si mai tirziu sa regret. Nu-mi aduc amintenici macar de 1nfa~i~area exterioara a poeziilor;ca fel acestea trebuie sa fi constituit 1nsa 0 faza in-termediara intre versurile scrise la 15 ani, de Facturaobisnuita, traditionala ~i irnpersonala, si versurilelibere 1n ritmuri abrupte, de proza extatica, cu caream "debutat" 1n 1919.

Departe de neajunsurile crude ale razboiului, viatami se scurgea 1ntr-o monotonie sfisieroare, uneori, eao lunga duminica, Ca 0 lunga duminica, ce nu avea

168

mrmc comun cu intensitatea interiorizarilor mele.Golul dinafara 11 compensam launtric. Dar efortu]de-a ma smulge din aeest spatiu, H'ira de eeouri, eraanevoios foarte, citeodata, caci trebuia sa-l facsingur, fara de sprijinul unor semeni orientati Tnacelasi sens, sau al vreunui curent care te ia ~ite duce.

In izolarea mea, ma simteam tot mai mult ca uncetatean, aproape fara tarim, al unei patrii spiri-tuale mai presus de hot are ~i timp. Din ozonu1 tareal patriei sidera1e ma impartaseam si eu, cumputeam, deocamdata, ca un mic nucleu de foe indevenire. Ma rniscam fizie intr-un oco1 cu diametrulde-un kilometru, dar launtric, detasat de contin-gentele geografiee ~i istorice, ma situam intr-unorizont, ce era al Universului.

Prin forta imprejurarilor, dar ~i a conditiilorinerente ei, viata mea, ce nu era numai a mea, ci sia "radacinilor" eu care ea se confunda, se dedubla.Si participam astfel, intermitent, eu toata fervoarea,la ceea ce se petreeea in spatiu ~i timp, in preajmasi mai departe.

Inrregirea natiunii in hotarele sale politiee firestiera 0 promisiune ce l'nca din copilarie mi-o faeeafrunza arinilor, murmurul apelor ~i bataia profeticaa aripilor din vazduh. In aerul acestei promisiuniam erescut. Iar cind s-a l'neins de-a binelea razboiul,pe care pe de-o parte n cintaream cu atita oroare,gaseam din alt punet de vedere ca istoria nu ieseaprielnica in intimpinare. Cautarn, cu alte cuvinte,unui cataclism, declansat din cauze neghioabe, 0 sern-nificatie coborita did tarii ~i 0 legitimare ca prelu-diu al unei supreme impliniri. Dar de la izbucnireaepieului foe au trecut doi ani! De cite ori n-arndisperat ca micul stat roman, spre care inimilenoastre se l'ntoreeau ca un imens lan de Floarea-

1~9

soarelui, a pierdut ocazia, ce nu se va mai repeta.Citeodata mi se parea chiar ca "Tara" s-a impot-molit in pragul destinului ei. Doi ani si-au picuratdipele 1n cupa nerabdarii, ~i hotarul din vlrfulmuntilor nu se punea 1n miscare sa vina asupranoastra, sa se desfaca un moment, si-apoi sase-nchida iarasi, Imbrati~1ndu-ne!

Numai zvonuri din om 1n om, si prin vamacucului, strabateau citeodata "de dincolo", ca samai sufle In spuza vetrelor de aci, si sa scoataiara~i la iveala ochiul de jar nestins.

o XXXII.

IIIN VARA anului 1916 Lionel fu chernat.. de urgenta la Viena In fata unei eo-. misii medicale, ce trebuia sa hotarasca,. daca mai era sau nu cazul sa i se

. prelungeasca scutirea de slujba osta-seasca. La Inceputul lunii august ma pomenesc c-otelegrama de la el, sa plec ~i eu la Viena. Lionelaflase ca va fi retinut Inca vreo citeva saptarnini1n capital a Imparatiei. Si dorea sa-i tin de urit Insinguratatea marelui oras.

Imi mintui repede formele de plecare. La Vienaam descins Intr-un hotel de zgomotoasa I artera,pe Mariahilferstrasse, 1n apropierea spitalului mili-tar, unde Lionel astepta cu Infrigurare verdictulcomisiei medicale. Sosind pe seara, nu mai eracazul sa-mi dibuiesc drumul pba la spital. Dimi-neata ma sculai 1nviorat. Era 0 splendida zi devara 1n toi. in ciuda lipsurilor, ce se faceau sim-~ite la Viena, orasul, Intl'iul mare oras european,ee-l vedeam dupa fugara calatorie In Italia, imi

170