DOOLITTLE (ctre Higgins) :

Asculta-ma, dom f. Adevrul e c daca vrei sa tii fata, eu nu ma

incapatanez sa o iau inapoi, daca ne intelegem. Ca femeie, e frumusica,

dar ca fiica, nu merita painea pe care i-o dau. Eu nu-mi cer dect dreptul

de tat. i-apoi, ce-i o hartie de 50 de lei pentru tine? Si ce-i Eliza pentru

mine? Asta nu nseamn c vreau s-mi vnd fata, Doamne ferte!

Sunt un om srac, conaule. Stii, fara suparare, daca Lizei ii iese ceva de

aici, de ce sa nu-mi iasa si mie? Ce sint eu, boierilor? Va intreb, ce sint

eu? Sint unii dintre saracii care n-au nici un merit in ochii lumii - care

nu-s vrednici de nimic, asta sunt! Daca e rost de ceva si ma bag si eu,

raspunsul e la fel: Nu meriti si de aia nu capeti nimic. Da n-am mai

putina nevoie ca un om vrednic, ba am chiar mai multa. N-am mai

putina pofta de mancare, si bautura mie imi trebuie mai multa ca lui, c

mie imi trebuie putina veselie, ia o muzica si-un cantec, sa-mi vina

inima la loc. Cic nu sunt un om moral. Da titi ce-i moralitatea? Doar o

scuz ca s nu mi se dea niciodat nimic. Vreti oare sa profitati de

sinceritatea mea ca sa ma pagubiti de pretul fetei, pe care am crescut-o

si am imbracat-o cu sudoarea fruntii mele, pan ce a crescut mare ca sa

va intereseze si pe dumneavoastra? E prea mult 50 lei, ziceti si

dumneavoastra?

Nu , coane. O suta de lei e prea mult. O suta de lei e o suma, si parca

devine omul prea grijuliu i atunci, la dracu cu fericirea!. Da-mi numai

cat ti-am cerut, nici mai mult, nici mai putin.