Donna Alba De Gib I. Mihăescu

În 1894, la Drăgăşani, vede lumina zilei Gheorghe I.Mihăescu, pro-zator , romancier şi un dramaturg român interbelic. Este autorul volume-lor de nuvele „La Grandiflora”, „Vedenia”, al unor romane de analiză psi-hologică a apariţiei unor stări obsesive , îndeosebi erotice („Rusoaica” ,„Zilele şi nopţile unui student întârziat”, „Donna Alba” ). A scris şi piese de teatru , adunate in volumul „Pavilionul cu umbre”.Se stinge din viaţăîn plină forţă creatoare şi tinereţe (la numai 41 de ani) in Bucureşti.Romanul „Donna Alba” apare în 1935 la editura „Cartea românească”, fiind primit în mod elogios de critică şi de public. Autorul, pune în evidenţă prin prisma psihologiei protagonistului operei„Donna Alba” , Mihail Aspru, obsesia erotică ce trasează cu desăvârşire liniile destinului său, ajungând dintr-un tânăr nonconformist şi aventurierun avocat celebru („Mi-au plăcut totdeauna drumurile complicate, încur –cate, al căror sfârşit să nu poată fi văzut, nici măcar ghicit, după primiipaşi”) . Personajul principal (pozitiv), Mihail Aspru, este surprins de că –tre scriitor în timpul evoluţiei acestuia căpătând noi şi complexe trăsă –turi.Astfel, el este stăpânit timp de zece ani de un sentiment intens pentru aceea care el o consideră absolutul erotic şi căreia doreşte să-idedice sensul existenţei sale şi anume Alba Ypsilant, dând dovadă de o rară perseverenţă. Prima întâlnire cu Alba îi va

marca destinul, scopul vieţii lui gravitând din acel moment în jurul iubirii „absolute” ce acesta i-o poartă.Eroul înţelege de la început că femeia excepţional frumoasă,cu o personalitate unică, nu poate fi impresionată decât de un bărbat pe măsura ei, „fiu al propriilor fapte” , aşa cum va deveni Aspru însuşi prin toate mijloacele posibile. Mihail Aspru devine prototipul intelectualului renunţând la viaţa de aventurier pentru a-şi face un rost în viaţă călăuzindu-se după modelul său, prinţul Şerban. Astfel , hotărăşte să termine Facultatea de Drept pentru a cunoaşte în profunzime „mizeriile omeneşti şi atâtea taine ale vieţii , pe care numai judecăţile le pot înfăţişa”.Câştigă încrederea prin-cipelui, care îi încredinţează pregătirea documentaţiei în procese dificile,îl lasă să obţină amânări de termene şi chiar să pledeze.Treptat va de –veni avocat pledant, căpătând respectul maestrului, îndeplinindu-şi în a –cest mod idealul intelectualului. După cei zece ani trăiţi în umbra şi casa maestrului Şerban şi avândpregătirea necesară, va încerca şi va reuşi să-i redea demnitatea fiinţei visului său veşnic de iubire. Dragostea bărbatului este mai mult decât posesiune trupească, devi-ne aproape o formă de „extaz erotic”, pentru că el o iubeşte pe Alba cu toată patima îndelung reprimată a celor zece ani de aşteptare. În final, tot „sacrificiul” făcut pentru idealul său erotic întruchipat de Alba Ypsilant nu va fi în zadar pentru că acesta va dobândi ceea ce-şi dorise atât de mult de un timp îndelungat. Protagonistul operei „Donna Alba” se evidenţiază în primul rând princapacitatea acestuia de a iubi cu patos o femeie necunoscută, dar care pentru el aceasta însemnând ţelul său în viaţă, iar în al doilea rând prin absolutul intelectual de care dă dovadă pe întreg şirul acţiunilor sale.

Studiul obsesiilor rămâne mai departe tema predilectă a romancie –rului Gib I.Mihăescu , prezent atât la locotenentul Ragaiac din romanul „Rusoaica” cât şi la Mihail Aspru din „Donna Alba”, ambii încadrându-se în seria istorică a intelectualilor neadaptaţi.