Don Quijote-Miguel Cervantes

Miguel Cervantes Savedra trăieşte între anii 1547-1516 şi a fost un prozator şi un dramaturg spaniol.Unul dintre cei mai importanţi scriitori ai literaturii universale a facut studii umaniste în mai multe oraşe ale Spaniei,între care şi Madrid, unde tatăl său îşi ducea existenţa ca medic sărac,şi duce viaţa unui picaro,viaţa plină de evenimente tragice.În anul 1569 se angajează în suita cardinalului Giulio Acquaviva,eveniment ce-i pri-lejuieşte cunoaşterea Italiei şi a literaturii antice şi italiene.Anul următor se înroleza în armata spaniolă iar în 1571 ca luptător la Lepato. Este grav rănit,pierzân-du-şi un braţ. Participă la campania din Tunis (1573). În drumul de întorcere spre Spania este răpit de piraţi (1575) şi dus ca sclav în Alger. După mai multe încer-cări de evadare este răscumpărat abia în 1580. Intors în Spania obţine unele însărcinări în statele Andaluzei în armată neîndemânatic (fără un braţ) va suporta câteva ditenţiuni.Işi încercă talentul în genul dramatic, cu tragedii,mai însemnată “Numancia” (1583), 1585 romanul pastoral “La Galateea”,în 1617 apare şi “Los Trabajos de Persiles y Sigismunda”,iar în 1614 “Viaj del Parna-so”. Romanul “Don Quijote de la Mancha” cu titlul ”El inginioso hidaglo”, personajul Don Quijote apare în două părţi,în 1605 şi în 1615.Sinteza majora a prozei spaniole în “secolul de aur ”,conceput ca parodie a romanelor ca-valereşti, Don Quijote este o relatare a unor peripeţii în mediile variate ale perigrinării eroilor principali,este şi un roman picăresc şi include,totodata,episoade şi pas-torale. În roman este vorba despre un profesor bătrân care impresionat în ultimul grad de romanele cavalereşti citite toată viaţa îşi încropeşte o armura,îşi ia o “gloabă de cal ”(Rosinanta),îşi ia un scutier (Sancho Panza) şi devi-ne cavaler , ”cavalerul tristei figuri”.Pentru că e bun şi trăieşte într-o lume himerică,lipsit de perceperea rea-lităţii se luptă cu obiecte simple(mori de vânt, etc.) i-maginaţia sa văzându-le balauri şi duşmani însufleţiţi. Trecând prin mai multe peripeţii, dă şi un duel ca la sfarşit înainte de a muri să se trezească din nebunia ce l-a exaltat toata viaţa.Frescă a societăţii timpului în care se întâlnesc peste 600 de personaje, romanul, dezvă-luie semnificaţiile profunde ale înţelegerii vieţii prin eroii săi; Don Quijote , visător incorigibil,trăind într-o lume fictivă,victimă a unui ideal cavaleresc devenit ana-cronic este prezentat în contrast cu scutierul său Sancho,ţăran simplu,naiv,dotat cu un empiric simţ al rea-lităţii.Destinul “cavalerului” relevă simbolic conflictul dintre cavalerismul generos,dar perimat, şi obstacole pe care le opune realitatea brutală a vremii.Acest conflict constituie umorul lui Cervantes, caracterizat printre al-tele şi prin nota lui amară, dramatică. Satira autorului se îndreptă împotriva ambelor direcţii (cavaler şi scu-tier) dar în finalul romanului autorul transferă lui Sancho posibilitatea înţelegerii idealului ca principiu al vieţii în timp ce Don Quijote se săvârşeşte în clipa vin-decării de

nebunie - concept erasmian desemnând puterea o-mului de a se consacra scopurilor mai înalte ale existen-ţei. Encarta 2000 www. ici \ library. com Mic dictionar al personalitatilor Pag. 214-223