Documente de lucru ale StrategicPartnerschaft Erasmus ... · Introducere În ceea ce privește...

Folosește-ți corect creieruls

Documente de lucru ale StrategicPartnerschaft Erasmus + 2016-1-FR01-KA201-024256

Iubim alfabetul viuașa funcționează creierul

Începem binetotul bine!

"Nu ne mai putem permite să ne purtăm ca și când nu știm nimic

despre funcționarea celei mai prețioase resurse: Creierul." Prof. Dr. M. Spitzer

Această lucrare nu pretinde că oferă o acoperire completă a subiectelor tratate.Scopul său unic este de a obține bucuria de a descoperi un teritoriu care este cel mai personal și, de semenea,cel mai frecvent întâlnit: creierul nostru ca sursă a tuturor progreselor și soluțiilor viitoare.

Suntem bucuroşi ca fiecare cititor să participe în mod activ prin feed-back, contribuții, completări și recomandări. In cazul în care vă trec prin minte articole, website, organizaţii sau aspecte complementare, va rog să faceţi referire. Practici minunate inovative se dezvoltă în mod curent. Conectarea ne face mai puternici.

The project « Loved living Alphabet» 2016-1-FR01-KA201-024256 has been funded with support from the European Commission. Any communication reflects theviews only of the author, and the Commission cannot be held responsible for any use which may be made of the information contained therein.

© 2016 AlphabetShop.eu 1

Loved Living Alphabet

www.AlphabetShop.eu

N°2016-1-FR01-KA201-024256

Introducere

În ceea ce privește neurodidactica (învățarea adaptată creierului), ne orientăm către două direcții care trebuie să fie unite în beneficiul viitorului nostru:

- În orice moment în istorie au existat educatori care au avut intuiţia potrivită pentru a trata în mod corespunzător creierul nostru, cel mai sensibil și mai prețios organ pe care îl avem.

- Invenția de imagistică cu rezonanță magnetică funcțională (FMRI), totuși, permite acum investigarea științifică non-abuzivă a funcțiilor creierului in vivo și, prin urmare, oferă fapte clare în care, înainte, ghidul a fost doar instinctul personal.

Deoarece înainte mintea nu era măsurabilă, științele au fost împărțite în științe umane, bazate pe ideologii șiștiințe naturale, bazate pe fapte. În timp ce problemele educaționale, fiind parte a științelor sociale, sunt înprezent încă tratate în cadrul științelor umaniste, biologii și neurologii produc acum rezultate senzaționale, iarfacultățile bazate anterior pe ideologie se îndreaptă spre cooperarea bazată pe fapte cu științele naturii.

Creierul a devenit "noul continent"- sau chiar "noul univers"- omenirea începe să descopere.

Rezultatele cum ar fi stimularea profundă a creierului prin implanturi electronice în creier, permitând, deexemplu, controlul de la distanţă a taurilor din arenă sau persoanelor cronic depresive să muncească în deplinăsănătate mintală fără medicamente (Dennys, Berlin 2009), sunt doar vestitori al căror impact asupra civilizațiilornoastre nu poate fi încă măsurat. Efortul controversat marchează orizontul în zorii unei revoluții medicale șieducaționale. În timp ce OCDE, de exemplu, în 2003 a declarat că "promovarea capacității de citire a băiețilorsă fie scopul principal al educației la nivel mondial"(PT Magazin 2007), oamenii de știință încep să descopere cărealizarea educațională a băieților depinde de utilizarea abilităților lor motorii la școala primară. Optzeci la sutădin toți elevii cu dizabilități de învățare sunt băieți, iar mass-mediase plânge acum de "creșterea numărului deforţă de muncă analfabetă și a sclavilor angajaţi cu plată, de sex masculin"și este timpul să investigheze dacă"natura sau îngrijirea"sunt responsabile de eşec.

Până în prezent, rezultatele cercetărilor neurologice sunt aplicate în primul rând de instituțiile comerciale(neurolingvistică, neuro-marketing, neuro-economie) și, în special, în publicitatea direcționată către copii!(Noonan, Berlin 2009). Dar nevoia de potențial de dezvoltare viitoare la nivel mondial necesită, fără îndoială,utilizarea imediată a descoperirilor aplicabile problemelor educaționale. Înregistrarea sistematică, acumaccesibilă prin internet, a dus deja ca profesorii să acționeze ca oameni de știință, prin abandonarea saupăstrarea programelor în funcție de rezultatele evaluării. FMRI permite acum ca educația să gliseze de la a fibazată pe autoritate, să fie știință bazată pe dovezi și, în prezent, o știință orientată spre utilizator, la fel cum afăcut s-a întâmplat in medicină cu un secol în urmă (Spitzer, Berlin 2009).

Având în vedere că:a) științele naturii descoperă în prezent efectele nedorite pe care unele aspecte ale curriculum-ului obișnuit o

au asupra dezvoltării creierului, inclusiv chiar și atrofia celulelor neuronale,b) violența manifestată de elevi pune din ce în ce mai mult în pericol viața școlară,c) peste 90% din cadrele didactice sunt obligate în prezent să accepte pensionarea anticipată din cauza

problemelor lor de sănătate (Netzzeitung 2001);nu mai putem aștepta perioada obișnuită pentru beneficiul descoperirilor științifice de a-și deschide drumul dela turnul de fildeș al științei la viața de zi cu zi.

La cel de-al 5-lea simpozion mondial "DECADE OF THE MIND", în septembrie 2009, oamenii de știință dinBerlin au cerut o aplicare mai amplă a cercetării în domeniul public, menționând că cooperarea cu autoritățilerelevante este împiedicată de lipsa lor de experți (Noonan, Berlin 2009).

Întrucât "educația este cea mai valoroasă proprietate pentru generațiile actuale și viitoare"(Angel Gurria,Secretarul General al OCDE 2007), programele pilot care investighează adecvarea neuronală a metodelor deînvățare ar trebui, prin urmare, să fie printre primele noastre angajamente, educaţia pentru toţi ca drept alomului, pentru a putea cuceri noi orizonturi.


INDEX

BIOGRAFIA DIN CREIER SI DEZVOLTAREA IN FUNCŢIE DE SEX 5

“Perioadele critice” şi supravieţuirea celuleor neuraleCreierul este nerăbdător să învețe: celulele neuronale neutilizate la momentul potrivit vor muri. Funcția creierului se bazează peimpulsuri electrice prin cabluri, axonii. Ne naștem cu miliarde de axoni, care inițial nu sunt pregătiți pentru a fi utilizați deoarece nu auizolare (teaca de mielină). Atunci când izolația se construiește în jurul unui axon ("faza critică"), acest axon trebuie folosit în modrepetat, altfel dispare pentru totdeauna. Copilăria timpurie este faza critică pentru dezvoltarea simțurilor, urmată de abilitățile motorii(mișcarea).

5

Neuroplasticitatea: să ţinem pasul cu dezvoltarea culturala accelerată de astăziȚesutul neuronal care a fost pierdut poate fi înlocuit numai parțial de alte zone și numai prin instruire extinsă. Începutul ereielectronice ne cere neuroplasticitatea pentru a susține generația viitoare.

8

Activitatea și dexteritatea motrice: competiția de gen sau complementaritatea PCortexul motor primar, utilizarea musculară și orientarea spațială. Băieții din școala primară. / Cortexul premotor, învățarea modelelor demișcare. Fetele din școala primară.

10

Egalitatea de gen în școală: diferențele cronologice ale perioadelor critice pentru băieți și fete.Având în vedere că băieții au aproape două ori mai multe fibre musculare decât fetele, mielinizarea primerului cortexului somato-senzorialmotordurează mai mult decât la fete. La începutul școlii, majoritatea fetelor au deja mielinizat (izolează) cortexul pre-motor, oferindu-le acces la scriere, pe care majoritatea băieților nu le au la acea vârstă. Cu toate acestea, lobul frontal, care permite înțelegerea interacțiuniiintelectuale, este latent (nu este izolat) până la pubertate atât pentru fete, cât și pentru băieți.

11

Atenție cu cei sub vârsta de 3 ani: mass-media digitale sunt în detrimentul dezvoltării lor de vorbireNeuronii oglindă ai laringelui, gurii, limbii noastre etc. au nevoie în mod evident de organe reale din carne vie în fața simțurilornoastre.Pixelii de pe ecran nu le spun ce o limba, un laringe ar trebuie să facă pentru a produce sunete specifice. Ele pot învăța doar dintr-unmodel viu. Odată ce este învățat, executarea activității musculare respective devine o condiționare clasică legată de sunet (Pavlov).Prin urmare, ascultarea ulterioară a informațiilor transferate electronic poate învăța lucrurile.

12

AGENDA ZILNICA A CREIERULUI ŞI IMPACTUL DE PRIMING/PREGATIRE 13

Stresul distruge neuronii: civilizația modernă față de "creierul de reptilă"Situațiile stresante generează emisia de hormoni care sunt necesari pentru "luptă și zbor", dar inhibă funcțiile intelectuale și - în tiimpulsituațiilor de stres cronic - reduc țesutul neuronal. Învățarea în condiții stresante, cu frica, leagă neuronii corespunzători de amigdale, careemite hormoni de stres. În acest mod este programată înfrângerea cronică.

13

Emoția și motivul: unde sunt localizate? (ilustrare) 14

Hipocampusul în epoca culturii media: fericirea și învățarea sunt funcții neuronale identiceDorința creierului de a învăța, care este la originea oricărui progres uman, poate deveni fatală, conducând copiii expuși media modernă cătreo "manie-media".

15

Condiționarea clasică a lui Pavlov: "plăcerea prin violență"prin intermediul programelor mediaConsecințele simultane ale violenței pe ecran cu confortul și mâncatul de gustări pe canapea.

16

Creșterea și atrofia creierului: impactul pregătiriiGândirea sau exprimarera de lucruri rele reduce inteligența deoarece inhibă funcțiile corticale.Gândirea sau exprimarea pozitivă și plăcută crește inteligența, deoarece promovează conectivitatea intercortică.

17

Amenințare, promisiune sau încurajare? Efecte contradictorii ale diferitelor stimulente

Amenințările inhibă funcțiile intelectuale.La fel stimulii inadecvaţi. Numai încurajarea muncii necesare servește drept recompensă intrinsecă,stimulând conectivitatea inter-cortică, promovând astfel competențele intelectuale necesare

18

Programarea zilei și schimbarea de noapte a creierului: când să vă mișcați și când să vă uitați la televizor?Înainte de a utiliza creierul, eliminați hormonii de stres, care inhibă funcțiile intercorticale prin producerea de dopoamină (faceţi sport, ascultaţimuzică etc.)

19


Vizionarea unui film înainte de a dormi va "șterge"ceea ce sa învățat înainte. Creierul repetă modelul exact a ceea ce s-a făcut înainte de aadormi și, prin urmare, sinapsele necesare continuă să se dezvolte în timpul nopții.

TEHNICA IT ÎN CREIER: PROGRAMARE PRAGMATICĂ ȘI EFICIENTĂ20

Nicio cunoaștere fără emoție: "Varnish-cache software "salvează informații în memorie.Nimeni nu a uitat locul în care a primit știrea în 11 septembrie 2001. Împărtășirea experiențelor personale se leagă cu memoriacopilului.

20

Repetarea salvează greșealaSublinierea greșelilor verus exemple de scriere.

20

Stocare centrală sau laterală? Prima întâlnire este decisivă!Experiențele plăcute sunt stocate deasupra rădăcinii nasului și sunt combinate cu emisia de transmiţători; cu toate acestea, celeneplăcute sunt stocate la tâmple, însoțite de hormoni inhibitori neuronali. Caracterul primei întâlniri cu conținut nou determină"soarta"ulterioară a acesteia.

21

Cum să dezactivați modul de stres: bypass-uri pentru "creierul reptil" A se vedea, de asemenea, "Agenda zilnică / Stresul distruge neuronii". Tehnici care ajută la evitarea blocării neuronale. Chat-ulelectronic promovează inteligența. E-mail în loc de apeluri telefonice. "Scrisori corporative": lăsați subiectele delicate la un"secretar"sau la un "avocat". Formați-vă abilitățile sociale prin jocurile de rol. Găsiți pacea minții făcând exerciții fizice.

22

Funcția Center-Surround sau "pălăria mexicană" Pornind de la ansamblu înainte de a intra în detalii facilitează dezvoltarea detaliilor, fără de care o imagine de ansamblu esteimposibilă.

25

Învățarea limbilor străine. Cablarea "sau"programarea "vocabularului? Eficiența "decodificării"În loc să folosească "cabluri", care trebuie menținute prin exerciții fizice (cum ar fi mușchii), vocabularul și traducerea lui pot fi stocate înaceeași "pălărie mexicană": a) prin plasarea vizuală a celei sub cealaltă sub același focus; b) oral, printr-o monitorizare rapidă în memoria petermen scurt și susținută prin repetiție, ritm, intonare, viteză şi ‘doping’ muzical.

27

Literatură 30


BIOGRAFIA DIN CREIERȘI DEZVOLTAREA DEPENDENTĂ DE GEN

Perioadele critice și supraviețuirea celulelor neuronaleCreierul este dornic să învețe: celulele neuronale neutilizate la momentul potrivit vor muri. (Privarea senzorială)

Existența ferestrelor de timp, când circuitele specifice ale creierului sunt deosebit dereceptive și au nevoie de semnale pentru a se dezvolta în mod normal, a devenit un punctcentral al cercetării științifice prin observațiile comportamentale ale lui Konrad Lorenz (Lorenz

1977). Acum, Prof. Manfred Spitzer, fondator al Centrului de Transfer pentru Neurologie șiEducație de la Universitatea din Ulm, numește acestea "zone online"(Spitzer 2002, 233 ff).Aceasta este faza în care o anumită zonă neuronală își izolează "cablurile"(axoanele) cuun strat alb de grăsime (teaca de mielină). Folosim acești axoni (numiți, prin urmare,substanță albă) pentru a lega informațiile stocate în neuroni (numite materie cenușie), carecuprind "coaja"creierului sau cortexul cerebral.

Axoanii care nu sunt mielinizaţi (izolaţi) transportă impulsuri electricefoarte lent. Impulsul electric al "potențialului de acțiune al axonilor non-mielinizați este prelucrat la cel puțin 3 metri pe secundă", în timp ce oteacă de mielină groasă "crește viteza axonului la 110 metri pesecundă"(Spitzer 2002, 230).

S-a stabilit că supraviețuirea neuronală precum și creșterea șiîmbunătățirea modelelor de conectivitate sinaptică la terminaleleaxonale depind de activitatea impulsurilor electrice aferente (Asanuma

1990). Frecvența potențialului de acțiune crește în mod proporționaldezvoltarea pe areal, activitatea enzimatică mitocondrială, densitateamicro-vaselor, pomparea de sodiu / potasiu și admisia de 2-deoxiglucoză (Purves 1992). S-a demonstrat importanța activității aferentepentru fiecare dintre aceste procese (Mattson, Orlando, Goodman 1988).

Absen ţ a , expertiza sau lipsa de expertiz ă a functiilor cognitive provoac ă :

Atrofia (Wolfe 2007) , creșterea (Spitzer 2002, 64 f) sau deformarea (Polizei-Basis-Gewerkschaften 2006) țesutului neuronal.

Ecuația de bază din studiile citate este afirmația că activitatea impulsului electric aferent (stimulul senzorialadecvat) este la fel de indispensabilă pentru țesutul neuronal, precum sunt nutrienții pentru organelemetaboliceși că, în perioadele critice, zonele mielinizante își exprimă nevoia de îngrijire prin direcţionareaindividului către relee externe pentru circuitele electrice relevante.

IPC (ipoteza perioadei critice) afirmă că orice conexiune (axon) care nu este frecvent utilizată în perioada demielinizare va dispărea și “capacitățile relevante pentru restul vieții nu vor fi învăţate”. Pe scurt: Utilizați saupierdeți. (Spitzer 2002,240).

Capul unui copil conține aproape dublul numărului de axoni faţă de capul unui adult, deși capul copilului este deaproximativ jumătate din mărimea unui adult. Creșterea volumului cranian se datorează învelișurilor de mielină.Numai axonii izolați de teaca de mielină pot fi utilizați eficient.


Pentru copil, mielinizareaîncepe cucortexul auditivîn lobul temporalșicortexul vizual primarîn lobul occipital,precum și zonele tactileurmate de execuțiamișcărilor de bazăîn cortexulsomatosenzorial motor primar(giroscoppost-central al lobului parietal). Urmeazăcortexul premotor(gyrus pre-central allobului frontal) și cele mai dezvoltate zonecorticale ale lobului frontalvor fi conectatepe deplin cu restul creierului începâd de lapubertate (Spitzer 2002).

Baza neuronală pentru funcțiilesenzorialeși abilitățile motoriise dezvoltăîn timpul școlii primare și necesită o utilizaremaximă a funcțiilor pentru a preveniatrofierea axonilor. Luați în considerare uncopil de doi ani care încearcă să prindă ominge; el nu va avea niciodată succes înaceasta deoarece mișcările brațelor salesunt mult prea lente din cauza lipsei deizolare a axonilor necesari. În școalaprimară, aceste zone cu motorice suntizolate, astfel încât acțiuni precum acestease desfășoară cu tot mai mare îsucces. Cutoate acestea, în această etapă, o experiență frustrantă comparabilă apare atunci când copilul școlar se confruntăcu explicații abstracte; el este frustrat în încercările sale de a "prinde"aceste lucruri, deoarece zonele pentru gândireaabstractă (adică ceea ce nu este tangibil) se mielinizrază numai de la pubertate încolo.

Antrenarea repetată a zonelor care nu au fost încă mielinizate poate, prin urmare, să provoace doar o aversiune fațăde această activitate, deoarece succesul este imposibil din punct de vedere fiziologic. La vârsta școlii primare lobiifrontali nu sunt încă izolați și, prin urmare, gândirea abstractă nu este posibilă din punct de vedere fiziologic.

Aşa nu Aşa da

Dacă luați ca parametri realizările la ortografie și matematică ale copilului pentru a judeca motivația și IQ-ul, copilul va învăța că efortulnu merită în timp și va pierde încrederea în viitorul său potențial!

Permiteți-le copiilor să dezvolte rutine utile pentru viața lor viitoare, ca să nu îşi piardăaxonii necesari pentru abilități manuale. Împărţiţi activităţile casnice cu copiii dvs., deex. prin organizarea de mici competiții: cea mai bună salată, cea mai frumoasă cameră,cea mai rapidă și mai bine curățată baie etc. (și dacă participați la concurs admirândcopilul ca fiind mai bun decât tine, atunci câștigi!). Învățați literele alfabetului, modelați-le și cântați, învățați matematica cu ajutorul mâinilor și obiectelor, repetaţi tableînmulţirii prin aplauze, prin aruncarea mingii sau prin mersul de-a lungul"geografiei"modelelor de pe covor sau de pe terasele dvs., atribuind numere locațiilor.Faceți același lucru atunci când învățați de ex. Denumiri geografice sau anatomice, sădescopere știința prin simțuri și istoria prin povestiri captivante. În timpuladolescenței, atunci când competențele intelectuale ale lobului frontal merg "on-line",tinerii dvs. vor descoperi cu curiozitate formulele, explicațiile și contextul teoretic altuturor acestor lucruri datorită recursului la noutate, în locul excesului acumulat prineforturi inutile pe parcursul anilor Ar fi trebuit să servească la dezvoltarea abilitățilormotorii!


Neuroplasticitatea: să ţinem pasul cu dezvoltarea culturala accelerată de astăzi

Deși conexiunile neuronale care nu sunt utilizate în timpul fazei lor critice dispar, eforturile ulterioare pot, cu anumitelimitări, să stimuleze creșterea neuronilor noi și a conexiunilor. Acesta este un rezultat al impulsurilor electriceaferente de durată cunoscut ca "practicare". Cu toate acestea, efortul necesar pentru aceasta nu se compară cuușurința și plăcerea de a dobândi capacități ca pe un cadou în timpul fazei lor critice. De exemplu, o femeie născutăoarbă, care a fost tratată la vârsta de doisprezece ani, a fost capabilă să distingă obiecte separate și să localizezefețele după douăzeci de ani de la intervenția chirurgicală. (Pawan 2003)

Această achiziție parțială a funcțiilor pe o perioadă lungă de timp arată că baza neuronală, care ar fi permisachiziționarea imediată a tuturor capacităților vizuale în perioada critică postnatală, nu mai este prezentă. Acestexemplu nu contrazice IPC (ipoteza perioadei critice), dar susține teoria neuroplasticității, ceea ce sugerează căcreierul este adaptabil: "rănește o zonă a creierului și un alt domeniu poate fi încurajat să-și preia funcțiile"(Doidge

2007). Neuroplasticitatea a fost dovedită la șobolani (Kis 1998) și la oameni (Acosta 2002) de toate vârstele (Doidge 2007,

259 ff).

Prin urmare, nimic nu este definitiv. Toată lumea îşi poate crește potențialul personal la orice vârstă! În specialpărinții și orice personal didactic trebuie să-și folosească propria neuroplasticitate pentru a aborda situațiaeducațională actuală. De mii de ani, viața nu s-a schimbat foarte mult de la o generație la alta. Ceea ce a fost aplicatîn copilăria personală a putut fi folosit aproape fără restricții pentru proprii copii. Cu toate acestea, accelerareadezvoltării culturale actuale necesită o actualizare constantă a programelor neuronale ca răspuns la situațiile care seschimbă rapid; aceasta este o provocare care nu poate fi rezolvată doar de personalul educațional.

În Germania, de exemplu, în prezent 60% dintre profesori suferă de epuizare și demoralizare (Potsdam 2006), 23%neglijează elevii, acordând prioritate sănătății proprii, iar peste 93% sunt forțați să se pensioneze anticipat, mulţi înjurul vârstei de cincizeci de ani, datorită depresiei și tulburărilor psihosomatice (Errlangen 1999). Având în vedere că,după accidente rutiere, sinuciderea este a doua cauză frecventă de deces în timpul adolescenței și că printremotivele principale se numără lipsa de încredere și presiunea parentală combinată cu presiunea exercitată deșcoală (Deutsches Ärzteblatt 2006), trebuie să recunoaştem faptul că educația nu corespunde nevoilor curente. (Vezi"Hipocampus: detectorul de noutate")

Aşa nu Aşa da

Dacă insistați asupra faptului că copiii dumneavoastră pur și simplu să "tocească", pentru că asta v-a condus pe dumneavoastrăla succes, ei se vor pierde.

Folosiți-vă neuroplasticitatea prin dobândirea unor noi perspective și cunoștințe, precum și a unor abilități noi care pot chiar să fie împotriva obiceiurilor dumneavoastră și puteți descoperi o plăcere în a învăţa lucruri care v-au fost ascunse!


Activitatea și dexteritatea motrice: competiția de gen sau complementaritatea

Şanţul central cerebralsepară lobul frontalde lobul parietalşi este traverseat de cortexul premotorșicortexul motor somatosenzorial principal.

Cortexul premotor (M2, PMA)la gyrusul precentralcontrolează abilitățile rafinate cum ar fi dansul,învățarea din contingențe externe, de ex.comportamentul bun, memoria și executarea unormodele precise de mișcări, cum ar fi scrierea.

Cortexul motor somatosenzorial principal(M1,Brodmann 4)la gyrusul post-central controleazăputerea musculară și monitorizarea mediului și aorientării spațiale. (Ward 2006)

Motivul pentru care activitățile care aparțin cortexuluipremotorsunt atractive pentru fete și de ce băieții prezintăinteres pentru cele înrădăcinate în cortexul motorsomatosenzorialeste că există o diferență cronologică îndezvoltarea neuronală a acestora. Curriculele actuale nufavorizează maturizarea creierului băieților, deoarece seadresează în principal cortexului premotor la o vârstă încare acesta se mielinizează la fete, în timp ce creierulbăieților este ocupat de mielinizarea cortexului motorsomatosenzorial. (A se vedea și: egalitatea în școală:diferențele cronologice ale perioadelor critice pentru băiețiși fete ").

Aşa nu Aşa da

Dacă încercați să stimulați ambiția unuibăiat prin compararea realizărilor saleeducaționale cu cele ale unei fete, nu vețiavea succes și acest lucru nu va îmbunătățineapărat relațiile de gen!

O apreciere a abilităților complementare poate susține omai bună înțelegere a subiectului tratat și, prin urmare,sporește realizările ambelor sexe: de ex. băieții ar puteaproduce și construi articole, în timp ce fetele vor scriedespre subiecți și vor fi responsabile de ilustrații șidocumentare(a se vedea și "Fără cogniție fără emoție").


Egalitatea de gen în școală: diferențele cronologice ale perioadelor critice pentru băieți și fete

În primul rând, aș dori să vă reamintesc că nu toți băieții și fetele se conformează uniform cu caracteristiciledescrise. Datorită cantității de testosteron prezente la anumite momente în timpul dezvoltării fetale, structurilecorticale pot fi mai mult sau mai puțin masculine sau feminine, indiferent de sexul real al persoanei (Birkenbihl 2004).

La baieti fibrele musculare constituie in medie 40% din organism, comparativ cu doar 24% la fete. Prin urmare, b ă ie ț ii trebuie s ă mielinizeze aproape dou ă ori mai multe conexiuni neuronale ale cortexului motor somatosenzorial și, prin urmare, s ă î nceap ă mielinizarea precentral ă î n lobul frontal mai târziu (Birkenbihl 2005). "Perioada critică a uneizone nu poate începe până când intrarea din zona precedentă nu este gata"(Hensch 2004).

Originea intrării în zonele corticale diferite este unaspect important, care ar trebui luat înconsiderare pentru curricula viitoare, pentru asprijini dezvoltarea eficientă a neuronilor.Intrarea pentru zonele post centralederivă dinlumea exterioară prin simțuri, în timp ce pentruzonele precentraledin lobul frontal se furnizeazănumai prin depunerile interne ale creierului.Dezvoltarea abilităților intelectuale în lobul frontaldepinde, prin urmare, de intrarea furnizatăanterior în zonele post centraleprin intermediulsimțurilor. (Spitzer 2009, 148). Programele deșcoală primară care acordă prioritate învățării prinsimțuri și orientare fizică în spațiuar fi, prinurmare, baza unei dezvoltări intelectualebogateși înfloritoare ulterior. Băieții, în special, care nuau acces suficient la cortexul premotor, trebuiesă maximizeze activarea cortexului motorprimar,astfel încât axonii acestuia să nu se piardăîn timpul perioadei critice, dar să ofere o bazălargă pentru dezvoltarea ulterioară a zonelorprecentrale(Birkenbihl 2007). Dezvoltareacorticală este de fapt o piramidă: cu cât este maibună baza, compusă din capacități senzorialeși din activitate motorie, cu atât mai mult va fi extinsă dezvoltareaintelectualăulterioară în lobul frontalatunci când se va mielinizeaza de la pubertate încolo. Cu alte cuvinte, cu câtse cunoaşte mai mult lumea prin simțuri şi se perfecţionează mai multe abilități motorii mai întâi, cu atât conținutulintelectualva fi mai bine asimilat în timpul adolescenței.

Acest lucru oferă o explicație contradicției conform căreia, în prezent, de exemplu, în Germania 80% din toți copiiicu dizabilități de învățare sunt băieți (P.T. Magazin 2007), în timp ce pe de altă parte tot mai mulți băieți trec bacalaureatulcu distincții, faţă de fete, care se clasează la mijloc. Un băiat rămas să facă față curriculei actuale fără ajutor arepuține șanse. Un băiat care primește sprijinul adecvat este capabil să dezvolte o bază primero-cortică amplăpecare să se bazeze dezvoltarea sa intelectuală ulterioră.

Având în vedere că simptomele tulburării de atenție-hiperactivitate-tulburare (ADHD) se referă aproape exclusiv labăieți, s-a sugerat, după cum a fost descris mai sus, "că un fenomen cum ar fi hiperactivitatea ar putea să nu fie oboală care să fie tratată cu Methylphenidate (Ritalin), dar ar putea dezvălui doar faptul că un elev se concentrează peceva diferit"(Langer 1998), în conformitate cu nevoile neuro-dezvoltării. (Kohn 2009)

In 2009, Leon Eisenberg, "tatăl"ADHS și Ritalin, a mărturisit pe patul de moartecă acest lucru nu este odistorsiune, ci un comportament normal al copilului.

Legarea băieților de scaune șiocuparea lor cu cărți reducedezvoltarea potențialului lor viitor.

Dacă perfecționați abilitățile senzoriale și motorii în timpul copilarieiprin activități manuale, muzicale, artistice și sportive, precum și prinînvățarea celorlalți subiecți cu o abordare "directă", veți găsi creieredornice de a învăța, în special în cazul băieților.


Aveți grijă cu copiii sub 3 aniSuporturile digitale sunt în detrimentul dezvoltării vorbirii

Copilul trebuie să copieze în primul rând activitățile de vorbire fizice ale unei persoane reale, înainte de a fi capabil să recunoască apoi sunetele digitale.

Când ascultăm o persoană în fața noastră, neuronii noștri oglindă imităîn mod automat în corpul nostru toate activitățile care se întâmplă înbuze, limbă, laringe etc., care sunt active în fața noastră. Chiar șisimpla ascultare a vocii părintelui antrenează dexteritatea vorbirii fizicea bebelușului. Având în vedere că dispozitivele electronice nu aubuze, limbă și laringe pentru a fi copiate, ascultarea suporturilordigitale nu este doar inutilă pentru un copil mic, ci îi ține atențiacopilului într-o stare de somnolență fără a putea identifica niciunuldintre sunete. Între timp, copilul nu acordă atenție oportunităților realedin jur, ceea ce are ca rezultat deficite serioase ale dezvoltării vorbirii (Prof.Spitzer):

"Un studiu pediatric american important cu peste o mie de copii investigți, în anul 2007, privind efectul pecare l-a avut DVD-ul "Copilul-Einstein" asupra dezvoltării vorbirii copiilor. În timp ce Concernul Disney a reușit să-l vândă cu succes din 2003, presupunând că bebelușii vor deveni genii ai vorbirii, efectul ascultării DVD-ului a fost de fapt de două ori mai negativ, deoarece efectul cititului părinților copiilor a fost pozitiv în comparație cu grupul de control!” Studiu: Vizualizarea media și dezvoltarea limbajului sub vârsta de 2 ani.

"În California copiii de 9-11 luni au fost capabili să învețe sunete chinezești de la o femeie chineză. Grupul care a ascultat aceeași femeie pe film nu a învățat nimic" 2 Studii: Experiența limbii străine în copilărie.

Cu toate acestea, ascultarea de sunete simultan cu imitarea activității unei guri care vorbește în fața dumnevoastră, este o condiție clasică. Aceasta înseamnă că, după un timp, simpla audiere a unui sunet specificdeclanșează în mod automat activitățile corpului care însoțeau acest sunet. Apoi, prezența fizică a unui alt corp pe care să-l copieze nu mai este necesar. Acest lucru se întâmplă la vârsta de 3 până la 5 ani.

Odată ce limbajul care se rostește în mediul de viață al copilului este bine stabilit, în acest fel, în corpul copilului,creierul începe să închidă legăturile altor sunete care nu au fost folosite (numită "fază critică": folosiți-o sau pierdeți-o).Acesta este motivul pentru care învățarea unei limbi, perfect și fără accent, este ușor la o vârstă fragedă și devine mai dificilă mai târziu.

Acest ”folosiți-o sau pierdeți-o” este, de asemenea, motivul pentrucare vorbitorilor nativi de limbi care acoperă o gamă largă desunete și tonalități (cum ar fi de exemplu rusa și olandeza) le estemai ușoară învățarea limbilor străine, în timp ce, de exemplu,vorbitori nativi de franceză sau de engleză, învățarea unei limbistrăine este mult mai dificilă. În mod special, aceste două limbiacoperă doar un spectru destul de restrâns: franceza împărțită încâteva tonalități înalte și câteva joase, engleza pe o gamă demijloc. Când ascultați englezi care încearcă să vorbeascăfranceza (sau invers), este posibil să observați că există o lipsă decapacitate de a capta corect sunetele celeilalte limbi.


AGENDA ZILNICA A CREIERULUI ŞI IMPACTUL DE PRIMING/PREGATIRE

Stresul distruge neuronii: civilizația modernă față de "creierul de reptilă"

Panica sau depresia generează glucocorticoizi prin sistemul limbic și amigdale, care inhibă consumul de glucoză înneuroni și, prin urmare, și conectivitatea inter-corticală. Aceasta înseamnă că funcțiile neocortice, cum ar fi memoriași raționamentul sunt afectate. Depresia cronică sau o stare de panică poate duce chiar la moartea celulelorneuronale (Spitzer 2002, 167 ff).

Această afectare a funcțiilor neocortice în situațiile stresante pare a fi o anumită incompatibilitate (Koestler 1978) a neo-cortexului cu creierul stem: "În timp ce funcțiile noastre intelectuale sunt purtate în cea mai nouă și mai dezvoltatăparte a creierului, Comportamentul este încă dominat de un sistem relativ brut și primitiv, sistemul limbic din trunchiulcreierului a cărui model fundamental a suferit doar o mică schimbare în tot cursul evoluției de la șoarece la om"(McLean 1983). Acest sistem, care este mult mai vechi din punct de vedere filogenetic și, prin urmare, numit și "creierulreptil", permite rutine simple și reacții reflexe, care sunt utile în situațiile preistorice dominate de luptă sau de zbor".Subminează asociațiile creative ale neocortexului ("cortexul nou") pentru a da prioritate reflexelor (Spitzer 2002, 161)

Totuși, pentru a face față provocărilor civilizațiilor moderne pe care le-a generat neocortexul, asociațiile sale creativesunt vitale. Și totuși, fiind confruntate cu dificultăți neașteptate, însăși funcțiile care ar oferi răspunsurile corecte suntîncă ineficiente: Funcțiile sistemului limbic stimulează emisia de hormoni de stres (glucocorticoizi), blocând funcțiileneocortice în care cunoștințele și reflecțiile noastre sunt stocate. În situații dificile, prin urmare, suntem capabili să negândim doar la răspunsul adecvat prin a face un pas înapoi și oferind creierului timpul necesar pentru a ieşi dinmodul de stres.

Odată ce învățăm ceva în condiții stresante dominate de frică, subiectul suferă de acest efect al hormonilor de stresnu numai în timpul momentului stresant, ci devine legat de el dincolo de situația dificilă (condiţionarea clasică a luiPavlov); la învăţatul în condiţii de stres, neuronii activați pentru a stoca conţinuturile necesare construiescconexiunile cu amigdale în sistemul limbic. Deci, chiar și atunci când subiectul este mai târziu într-o situație relaxată,amigdalele se declanşează automat și vor trimite semnalul "frică"prin această conexiune = emisie de blocaje =deconectarea neocortexului cunoscut sub numele de "black out".

Acesta este adesea motivul pentru eșecul continuu, de ex. la matematică. Ceva învățat pe dinafară (numegeografice, vocabular anatomic etc.) poate fi, de asemenea, reprodus în stres. Cu toate acestea, un rezultatmatematic nu poate fi învățat niciodată de de rost, ci poate fi dezvoltat doar prin funcțiile neocortexului.Și aceasta are nevoie de conectivitate ridicată, ceea ce este imposibil în condiții de stres (Spitzer CD 2009). Acest lucrupoate explica fenomenul cunoscut ca spiralizare descendentă, cu motivație descrescătoare, care a dus laînfrângerea cronică, în ciuda eforturilor depuse (sau, în anumite cazuri, ar trebui să spunem: "mulțumesc"efortuluidepus).

Rezumat: Gândirea sau exprimarea de lucruri neplăcute reduce inteligența, deoarece inhibă funcțiile corticale.Gândirea sau exprimarea lucrurilor plăcute sporește inteligența, deoarece promovează conectivitateaintercortică.

Aşa nu Aşa da

Aplicarea presiunii asupra elevilor, spunându-le că realizările lor sunt insuficiente, nu va avea succes, deoarece ei vor fi blocați neurochimic.

Dacă reiterați elevilor din nou și din nou, cu fiecare ocazie, că ei sunt talentați pentru materia pe care o predați, veți genera emisia de transmițători neuronali și chiar și cei care au întâmpinat dificultăți vor începe să obțină rezultate. (ccf. «Creșterea și atrofia creierului: impactul pregătirii» pagină 15)


Emoția și motivul: unde sunt localizate?

Neocortex (Cortex ’nou’)- cea mai tânără parte din punct de vedere filogenetic- sediul conștiinței noastre- generator de soluții Nucleus accumbens- controlul emisiei de hormoni recompensatori

Cerebellum- din punct de vedere filogenetic este cu circa 100 milioane de ani mai în vârstă decât cortexul -mai mic, dar cu mai multe cellule decâtîntregul cortex- 'Zip file'sau 'arhiva'acumulărilor de la începutul evoluției.

Trunchiul cerebral ("creierul reptil")- din punct de vedere filogenetic este ceamai veche parte- controlul reglării emoțiilor și a glandelor înasociere cu sistemul limbic adiacent

Sistemul limbicAmigdale cerebrale- fricăHippocampus- detector de noutățiGyruscinguli- bătăile inimii, tensiunea arterialăHypothalamus- producerea și eliberarea de hormoneThalamus- legătura cu cortexul cerebral

Trunchiul cerebral îl avem în comun cu reptilele. Înregistrează supraviețuirea de bază, tensiunea arterială șiactivitatea pulmonară, lupta sau zborul, tipuri defensive de comportament, care iau în considerare numai pe individ însine. Reptilele sunt în primul rând creaturi solitare. Ele nu interacționează între ele. Chiar și reproducerea estelimitată la unitatea sectuală. Nu au grijă de puii ieșiți din ouă.

Odată cu mamiferele, sistemului limbic I se adaugă abilități sociale. Creierul mamiferului adaugă la tipurile decomportament și conținut emoțional de bază. Se înconjoară miezul reptilian în centrul craniului.

Neo-cortexul (care înseamnă "scoarță nouă") este materia cenușie din jurul creierului. Este "discul dur", ale căruielemente sunt legate una de cealaltă prin cabluri, axonii. Cablurile sunt izolate cu grăsime albă și umple spațiul dintrecortex și sistemul limbic ca "materie albă". "Coaja"cu cablurile reprezintă hardware-ul individual care este programatde viața utilizatorului și constituie personalitatea sa.

Ca cea mai tânără parte a creierului, neocortexul calculează procesele conștiente: activitatea simțurilor noastre dinfundal, mișcările de control în jurul mijlocului (o bandă de la o ureche la cealaltă) și lobul frontal, care este parteaumană care înregistreză o creștere enormă în comparație cu mamiferele, contribuie la gândire, planificare, viziune,creativitate, imaginație.

“Imaginația este totul. Este previzualizarea atracțiilor viitoare ale vieții.”

Albert Einstein


Hippocampusul în epoca culturii media: fericirea și învățarea sunt funcții neuronale identice

Hippocampusul este una dintre zonele cele mai afectate atunci când vine vorba de lipsa de aport de glucoză înneuroni din cauza stresului. În timpul stărilor prelungite de depresie sau panică, acesta atrofiază semnificativ.Hippocampusul, cunoscut și sub denumirea de "detector de noutate"sau "memorie pe termen scurt","scanează"întreaga intrare externă, păstrând doar noutățile care sunt ulterior procesate și transmise altor părți alecreierului, unde vor fi salvate în memoria pe termen lung. Prin urmare, hippocampusul poate fi considerat a fi "așezatla recepția"procesului de învățare, alegând ceea ce este permis să intre în memoria creierului = să fie învățat.

În momentul în care copiii au fost ocupați după-amiaza numai prin rutine zilnice repetate (ajutor la fân, curățat grajduletc.), hippocampusul s-a concentrate cu nerăbdare pe toate noutățile prezentate la școală în timpul dimineții. Cu toateacestea, într-o epocă în care atenția lor este ocupată cu programe TV, un nou joc video, aspectul la modă al celorlalțietc., hippocampusul este supraîncărcat cu noutăți. Fiind cel de "la recepție", care decide, hippocampusul va permitedoar noutăților celor mai interesante să treacă în creier. Cuvintele scrise într-o carte școlară sau menționate de unprofesor nu pot, bineînțeles, în nici un caz să concureze cu restul atracțiilor.

Prin urmare, ar fi ușor să spunem că trebuie să se evite distragerea excesivă, dar copilul nu a mielinizat încă zonelefrontale, ceea ce i-ar permite să ia în considerare și alte lucruri decât ceea ce este în fața simțurilor lui. Copilul esteprin urmare, expus la o "dependență media", adică dorința hippocampusului pentru noutăți. Din moment ce se știe că

apărarea atrage, este recomandabil să sugerăm alte activități pentru a reduce consumul media, în loc să-l restrângemexclusiv.

Prof. Spitzer, fondator al Centrului de transfer pentru neurologie și învățare de la Universitatea din Ulm, subliniazăfaptul că, potrivit unor cercetări ulterioare, așa-numitele "centre fericite"din creier s-au dovedit a fi "centre deînvățare": La nivel neuronal, învățarea este de a construi și reconstrui neuronii și conexiunile lor. Acest procesgenerează endorfine (opiaceele naturale generate de corpul nostru). Datorită condițiilor sale fiziologice, creierul estede fapt dependent de învățare. Inima nu poate evita bătăile, plămânul nu poate evita respirația și creierul nu poateevita învățarea în orice moment! Dacă creierul s-ar fi confruntat la fiecare vârstă cu ceea ce avea nevoie la acelmoment specific în vederea maturizării (și care este, prin urmare, capabil să învețe extrem de rapid în acel moment),școala ar fi un loc pe care copiii să și-l dorească cu nerăbdare și "să fie supărați atunci când trebuie să părăseascăaceel loc după-amiaza "(Spitzer CD 2009).

Aşa nu Aşa da

Predicând copiilor despre succesul eforturilor proprii din copilăra dumneavoastră nu va duce decât la la opoziție din partea lor deoarece condițiile și provocările cu care se confruntă nu mai sunt aceleași.

Creați un orar al familiei și distrați-vă împreună pe Google căutând ilustrațiifrumoase sau amuzante, pentru a sugera jocuri în aer liber, precum și activitățicomune de uz casnic. Mai presus de toate, acordati timp pentru a fi curios (!),Surprins (!) și incantat (!) despre tot ceea ce copilul dumneavoastra este capabil sava povestească despre lecțiile școlare, atunci hippocampusul copiluluidumneavoastră poate gasi interesul sa pastreze acest lucru! Și dacă încercați noiabordări pentru a vă sprijini copilul, propriul hippocamp poate să se implice. Înplus, dacă manifestați cel mai bun zâmbet pe parcursul tuturor acestor activități,emisia de transmițătoare neuronale, cum ar fi dopamina, va susține succesulcomun. (Vezi "Creșterea și atrofia neuronală: Impactul amorsării")


Condiționarea clasică a lui Pavlov: ‘plăcerea prin violență’ prin intermediul programelor media

În iulie 2006, Federația Uniunii Poliției din Germania a informat toate toate gospodăriile, prin corespondență înmasă, informații despre faptul alarmant că învățăm prin mijloace media și jocuri video "să identificăm violența cuplăcere"(Polizei-Basis-Gewerkschaften *). Ei spun; "Rezultatul este un fenomen care funcționează ca SIDA. Violențape ecran nu ucide pe cont propriu, ci distruge sistemul imunitar pe care îl avem împotriva violenței ". Pentru jocurilevideo explică: "Fiecare ezitare sau gândire înainte de a trage un glonț este pedepsită cu puncte de penalizare.Acest lucru are ca rezultat distrugerea sistematică a pragului de inhibare a violenței în mezencefal.În plus, explică faptul că concursul de violență pe ecran în timp ce ne bucurăm de gustări, băuturi și distracție pecanapea, determină condiționarea clasică (câinele lui Pavlov) de violență experimentată ca plăcere. Cu alte cuvinte,simpla exercitare a violenței va duce, în cele din urmă, la plăcerea cu inima uşoară, aşa cum a fost experimentatăodată pe canapea în timpul copilariei!Băiatul care a exercitat atentatul la inaugurarea gării centrale din Berlin la 27 mai 2006, a fost cel care a atras maiîntâi atenția asupra acestui fenomen. Vinovatul în vârstă de 16 ani a înjunghiat mai mult de 30 de persoane. El estedescris ca "un adolescent complet normal", de obicei "foarte concentrat"(Tagesspielgel *) și cu "maniere clarpoliticoase"(Focus *). Bucurându-se de experiența de a fi "Dumnezeu care are putere asupra vieții și a morții, nuintenționa să omoare, dar acceptase acest lucru fără sentimente rele"(AFP *).Profesorul Dr. Manfred Spitzer de la Universitatea din Ulm, subliniază faptul că "dintr-o viziune neurobiologică, copiiiîn particular pot fi vrajiţi de astfel de conținuturi"(Spitzer 2002 *), deoarece creierul caută mereu cei mai puternicistimuli, cernând toate celelalte impresii (vezi și "Hippocampusul în epoca culturii media"). În plus, creierul copiilor șial tinerilor caută mereu noutăți. Prin urmare, orice interdicție atrage în mod automat un interes specific: întrucât suntindicatori de ceva necunoscut, interdicțiile sunt supuse unei căutări curioase a creierului. Acest lucru înseamnă căîmpiedicarea copiilor să urmărească violența la televizor filtrează în mod inevitabil fericirea domestică. Creierulcopiilor urmărește aceste programe cu un zel de neegalat: Asociația Medicală Americană afirmă că elevul mediuamerican a asistat la ecran peste 8 000 de crime și peste 100 000 de acte de violență până la sfârșitul școlii primare.Aceasta sunt date care nu comportă termini de comparaţie.În timp ce se vizionează ecranul, se stabilesc hărți neuronale care controlează conduita viitoare. Prin intermediulneuronilor oglindă, impresiile sunt repetate și antrenate în propriile zone neuronalemotorii. Se construiesc din ce înce mai multe sinapse simț-impresie. Repetate, aceste sinapse devin mai mari și mai durabile, în timp ce conexiunileneutilizate sunt distruse. Centimentru cu centimetru, ceas după ceas, aceste funcții, care la început au aparținut doarecranului, devin realitatea fiziologică a rețelei neuronale - o bombă cu ceas, care are nevoie doar de un detonator.Creșterea numărului de omucideri în țările testate a fost de 130%, la numai 10 ani de la introducerea televiziunii înaceste state.

Contrar acestei pierderi clasice condiționate a simțului realității prin urmărirea violenței, pregătirea fizică în arte marțiale învață disciplina, construiește încredere și stabilește o judecată realistă a efectelor violenței. Învățarea artelor marțiale poate, prin urmare, să contracareze violența. Acest lucre s-a dovedit efficient la tineri, în special cei care provin din familii defavorizate, care au fost expuși violenței virtuale extinse. Contactul real cu efectele fizice prin formare provocatoare oferă feedback-ul necesar pentru conduita legată de realitate. În plus, formarea fizică promovează emisia de endorfine, sporind astfel capacitatea de învățare. (Vezi și capitolul: Cum să dezactivați modul de stres: Bypass pentru "creierul reptilelor")

Aşa nu Aşa da

A interzice copiilor să vizioneze emisiuni TV șisă joace jocuri video violente le va spori acestora mai degrabă curiozitatea.

O colecție extinsă de filme bune și un cinematograf gratuit la școalăar putea fi o resursă educațională, care arpopate folosi dependența ecranului de către tineri ca şi capital de pornire pentru a-și asuma rolul în societate.

Artele marțialepot învăța disciplina și comportamentul responsabil în cazurile în cazul celor care provin din familii dominate de violență. Deasemeni, poate construi încredere pentru cei care tind să preia rolul victimei.

Prin difuzarea de povestiri din cluburi, activități de recreere și inițiative cu "eroi"locali, mass-media ar putea răspunde nevoii de modele de roluri și de conexiune emoțională pozitivă în mediul propriu.

* Traducere de către autor


Creşterea şi atrofierea neuronală: impactul pregătirii (memoria implicită)

Starea noastră emoțională nu numai că distruge celulele neuronale, dar, din fericire, poate duce și la creșterea lor,iar conectivitatea neuronală poate fi îmbunătățită rapid și semnificativ prin mijloace ușor de aplicat. Aplicareastimulilor negativi sau pozitivi se numește "amorsare". Rezistența pozitivă persistentă are drept rezultat creșterea deneuroni noi, amorsarea negativă are efectul opus.

Trei exemple vorbesc de la sine (Bargh 1996):

1. Studenţii au fost împărțiți în două grupuri și înainte de a da un test, li sa cerut să pună cuvintele anumitor fraze înordinea corectă. Exemplele unui grup au fost compuse din cuvinte cum ar fi obosit, rău, neprietenos, urât etc, în timpce propozițiile celuilalt grup conțineau cuvinte precum frumos, fericit, ușor, frumos etc. Acest ultim grup nu numai că aobținut un punctaj semnificativ mai bun în timpul testului următoar(!), dar au mers ușor, într-o stare fizică evidentbună atunci când au dat examenul la alt etaj, în timp ce participanții celuilalt grup au fost mai mult sau mai puținapăsați şi cu capetele plecate.

2. Doctorii cărora le-a fost dat un mic cadou, cum ar fi dulciuri, cărți poștale etc. timp de câteva zile, când au venit laserviciu, au dat diagnostice mult mai bune comparativ cu medicii din grupul de control, care nu au primit nimic (vezi șiFish-Philosophy).

3. Elevii care au fost rugați să scrie câteva propoziții despre cum ar fi viața lor dacă ar fi profesor universitar auobținut un punctaj semnificativ mai bun în următorul test, în comparație cu un alt grup, care au fost rugați să scriedespre modul în care ar fi fost viața lor ca huligan.

Efectul de "Pălărie mexicană"(vezi "Funcția Center-Surround") poate explica acest fenomen. Odată ce activați unneuron, acesta va activa automat neuronii în imediata sa apropiere, în timp ce în același timp va inhiba toatecelelalte zone prin emiterea blocantelor. Neuronii sunt un "hard disk"pe care orice informație pe care o reţinem estestocată în hărțile contextuale. Odată ce neuronii din jurul termenului "hooligan"sunt activi, zonele neuronale careconțin mai mulți subiecți intelectuali vor fi "opriți"de blocante și, prin urmare, nu vor fi disponibili în suficientă măsurăîn timpul unui test de inteligență care urmează imediat.

Acest lucru oferă deasemeni o explicație faptului că plângându-ne în mod continuu de obiceiurile particulare alealtcuiva ne predispune să dezvoltăm noi înșine o conduita neplăcută. Confruntarea noastră persistentă cu aceastane face să creștem și să consolidăm hărțile neuronale relevante în creierul nostru. În același timp, blocăm și altezone ale creierului nostru, care pot conține mai degrabă un comportament mai dezirabil. Pe scurt, plângerea creeazătot mai multe motive pentru plângere. Ar fi recomandabil să folosim acest efect mai degrabă și să ne concentrămasupra punctelor forte ale semenilor noștri umani și să generăm astfel o spirală pozitivă în locul cercului viciosdescris.

Dacă criticați pe ceilalți veți consolida modelele lor neuronale pentru comportamentul criticat în timp ce practicați comportamentul pe care îl dezaprobați în propriul creier.

Dacă verbalizați eșecurile și punctele slabe ale unui elev, exprimând suspiciuni, amenințări și sancțiuni, "hardware-ul"elevului va fi în afara funcției imediat ce ieşiţi pe ușă.

Dacă inventezi complimente cum ar fi "oh, această rochie îțivine foarte bine", "Ce coafură frumoasă!", "Ce bine ca tevăd!", "Știam că vei avea răspunsul potrivit!", Vei ajungeacolo, sunt sigur! ","Ambiţia ta este absolut minunată! "etc.,chimia din creierul elevului va"lua aripi", pur şi simplu doargândindu-se la dumneavoastră când îşi face temele.

Un zâmbet simplu mărește conectivitatea inter-corticală. Sfatde la Vera F. Birkenbihl: "dacă nimeni nu vă zâmbeşte, ridicați colțurilebuzelor în mod continuu timp de trei minute. Acest lucru va emite, printre alţihormoni, dopamina și vă veți simți mai bine (merită încercat!).

Creați o bancă de "dopamină"colectivă: dați fiecărei persoane dintr-un grup (elevii unei clase, colegii dintr-undepartament, membrii familiei dvs....) o listă cu numele tuturor membrilor grupului și cereţi-le să scrie ceconsideră că este puternic și admirabil în numele lor. Ulterior, puteți da fiecărui membru colecția punctelor taripe care le au în opinia celorlalți sau puteți afișa numele într-un loc potrivit, fiecare cu colecția sa.


Amenințare, promisiune sau încurajare? Efecte contrarii diferitelor stimulente

Amenințările generează emisia de blocante neuronale (glucocorticoizi) prin sistemul limbic și inhibă funcțiileneuronale necesare pentru reflexie (vezi "Panica distruge neuronii"). Evident, acest lucru este cel mai neadecvatpentru stimularea eforturilor intelectuale. În cazul în care sunt necesare execuții fizice sau de rutină (cum ar fi, deexemplu, atunci când sunt aplicate în contextul sclaviei) amenințarea poate avea succes.

Recompensările promițătoare pentru a încuraja copilul să facă eforturi educaționale este una dintre metodele celemai utilizate. Cu toate acestea, la nivel neurologic, aceasta produce o reacție diferită față de ceea ce ne așteptăm.De exemplu, să examinăm aspectul neuronal atunci când un joc video dorit ca şi recompensă este promis pentruobținerea unor note bune de școală în matematică. Aici, matematica reprezintă un obstacol în calea dorinței melecurente de a avea acel joc. Astfel, în loc să-mi susțin interesul față de matematică, obținerea obiectului dorit areefectul opus: eu fac matematica cu singura intenție de a scăpa de ea și de a face ca acest obstacol să dispar câtmai curând posibil. În consecință, relația stabilită cu matematica devine ostilă și, prin urmare, creează o legăturăîntre amygdale în sistemul limbic și neuronii corespunzători matematicii (Kohn, 1993). Acest lucru înseamnă căînvăţarea matematicii va fi legată de emisia automată de blocante neuronale, iar relația proastă cu materiile ostileeste stabilită pe termen lung. Promisiunea unei recompense nu a stimulat o plăcere intrinsecă de a face matematică.Stimularea hormonilor recompensați (transmițătorii neuronali) a fost legată de joc și nu de matematică.

Însă încurajarea inerentă are un efect de susținere: exprimând recunoașterea și bucuria pentru fiecare pas micrealizat, neuronii corespunzători matematicii cu nucleus accumbensdevin legaţi. Aceasta îmbunătățeșteconectivitatea intercorticală prin emiterea de transmiţători neuronali, ceea ce creează sentimente bune imediat cematematica este menționată. De aceea, felicitând un elev pentru fiecare realizare mica, acesra va încuraja să facăurmătorul pas. De la o realizare la alta, motivația intrinsecă ridică succesiv emiterea de transmiţătoare neuronale șispirale până la motivație, chiar și la elevii cu dificultăți.

Putem concluziona că, spre deosebire de stimulentele promise pentru o dată ulterioară, stimulii în timpul lucruluileagă transmiţătorii neuronali cu neuronii corespunzând muncii solicitate. De aceea, de exemplu, bomboane mici și /sau muzică blândă în fundal generează dopamină și sporește conectivitatea și plăcerea intercorticală de a facemunca. Aceasta este condiționarea clasică a lui Pavlov, prin care, după un timp, lucrarea însăși poate deveni unstimul de dopamine.

În plus, un indiciu frumos sau un gest prietenos înainte de a începe munca necesară și fără o legătură conștientă cuaceastă lucrare este, de fapt, și o condiționare cu un efect pozitiv semnificativ (vezi: "Creșterea și atrofia neuronală:impactul pregătirii")

Aşa nu Aşa da

Mituirea copilului prin promitarea unor recompense viitoare predispune copilul să urască munca pe care trebuie să o facă mai întâi.

Dacă lăsaţi copilul în largul său în timp ce face munca necesară, se vor stabililegături pozitive cu activitatea. Micile complimente despre fiecare realizaremică, stimuli cum ar fi ciocolata sau muzica blândă sunt potrivite pentru acestlucru. De asemenea, puteți reasigura copilul prin plasarea unei mâini calmepe umăr sau relaxarea umerilor printr-un mic masaj.


Programarea zilei și schimbarea de noapte a neuronilor noştri

"Părinții buni"cereau copiilor să-și facă întâi temele atunci când veneau acasă de la școală. Dar, de fapt, ar fipreferabil pentru ei să "clătească"mai întâi corpul de blocanții neuronali, care sunt în mod inevitabil emişidupă ozi de de şcoală de obicei stresantă și zgomotoasă. Acest lucru se poate realiza prin stimularea emisiei dedopamină prin activități reconfortante și simpatice, cum ar fi dansul, sportul, muzica sau, dacă nu există energiepentru aceste activități, ciocolată și un film amuzant sau frumos, precum și exprimarea de simpatie și interespentru ei. După ce creierul a fost condiționat de o astfel de amorsare, temele vor fi realizate mai repede și maibine, în timp ce stresul provocat de jocurile computerizate violente, tensionând mușchii degetelor, are, desigur,efectul opus.

Vizionarea unui film la sfârșitul zilei poate produce din nou un efect nedorit. Noaptea, în timp ce dormim, creierulrepetă continuu modelele exacte ale activității neuronale care au avut loc în ultimele ore înainte de a merge laculcare (Spitzer CD 2009). Astfel, sinapsele relevante la terminalele ramurilor dendritice ale axonului cresc, ceea ceînseamnă că ceea ce s-a făcut sau s-a învățat înainte de a merge la culcare va fi stăpânit mai bine dupămomentul trezirii*. Atunci când vizionarea unui film este ultima ocupație a zilei, nu numai că "tura de noapte"aneuronilor se concentrează asupra filmului, dar ceea ce a fost învățat înainte (de exemplu temele de casă) esteprobabil să fie eliminat, deoarece hippocampusul păstrează numai ceea ce a fost cel mai stimulant neuronic,desigur, filmul.

* Același lucru este valabil, într-o măsură mai mică, la pauzele din timpul zilei. Prin urmare, recapitularea lasfârșitul unei lecții are efect în timpul următoarei pauze (dacă este o pauză reală! și emoțional mai captivantădecât lecția).

Aşa nu Aşa da

Dacă insistați asupra temelorimediat după o zi de școalăstresantă, copilul va pierde timp șiinteres.

Dacă mai întâi "clătiți"creierul prin transmiţători neuronali, temele se vor face mult mai ușor. (Mănâncă o ciocolată, ascultă muzică la volum maxim și dansează ca nebun de îndată ce te întorci acasă de la școală: aceasta a fost rutina zilnică a prietenului meu, care în cele din urmă a mers la universitate în diferite țăricu limbi diferite, în timp ce cei 7 frați și suroril au devenit muncitori în fabrici.)

Dacă vizionaţi un film după ce aţifăcut temele şi înainte de a mergela culcare, veți șterge ceea ce saînvățat înainte.

Dacă porniți o muzică delicată și rezumați ceea ce s-a învățatdupă-amiaza înainte de a merge la culcare, vă veți trezi cucunoștințe consolidate.


TEHNICA IT IN CREIER: PROGRAMARE PRAGMATICĂ ȘI EFICIENTĂ

Nicio cunoaştere fără emoţie: “varnish cache software” care salvează informaţiie în memorie

Când ne gândim la 11 septembrie 2001, toată lumea își amintește locul în care se afla când a auzit despreavioanele care se ciocneau de aceste clădiri, în timp ce evenimentele din zilele precedente nu mai sunt înamintire. Acest lucru se datorează emoțiilor de impact pe mecanismele memoriei noastre. Știința confirmă acumcă cunoașterea fără emoție nu este posibilă. Cu cât un subiect stimulează mai mult emoțiile, cu atât va fi maibine păstrat. Cu cât este mai mult un subiect la școală legat de viața proprie a copilului (nevoile, temerile,dorințele, ideile) și cu cât sunt mai senzoriale impresiile prezintate (o aranjare atrăgătoare, culori atrăgătoareetc.) memoria va fi mai sustenabilă. (A se vedea, de asemenea, filmul "Documentarul american al JurnaluluiLibertăților".

Educația este ceea ce rămâne după ce am uitat ce s-a învățat la școală. "Albert Einstein

Aşa nu Aşa da

Dacă evitați exempleleși dați doar extrase abstracte de principii în alb și negru, creierul copilului va şterge ceea ce doriți să păstreze.

Dacă vorbiţi despre experiențele recente sau de cele din timpul copilăriei și despre emoțiile personale legate de subiect, elevii vor continua să vorbeascădespre asta. Mai mult, dacă lucrați cu copiii pe impresii senzoriale, cum ar fi ilustrații (ușor de găsit la Google) pentru prezentările lor, susținute de culori corespunzătoare conținutului (cald sau rece, blând sau puternic) și caracterul relevant al literelor (groase sau subțiri, rotunjite sau pătrate ...), subiectul va fi imprimat pe creierul copilului.(A se vedea, deasemeni, "Activitatea motorie şi dexteritatea: competiţia de gen sau complementaritatea")

Admonestarea prepetuează greşeala

Tot ceea ce știm este stocat în țesutul neuronal (materia cenușie) sub forma unei copii miniaturate exacte, compusedin neuroni. Aceste copii se dezvoltă în timp ce ochiul nostru scanează subiectul. Prin oferirea de propoziții incorecteelevilor și cerându-le să le corecteze, ochii elevilor sunt forțați să se bazeze pe imaginea versiunii incorecte pentru ao recunoaște. Odată ce a fost recunoscută, elevul o parcurge sau o scrie în mod corect (dacă ştie!), fără să maiarunce vreo privire după ce a terminat. Deci, urmele gravate în creier sunt copia imaginii greșite. De fiecare datăcând cuvântul corespunzător este menționat mai târziu, această copie va fi activată automat de impulsuri electriceși, prin urmare, va apărea în conștiința elevului ca reprezentantăa cuvântului cerut!

Structurile neuronale pentru comportament sunt consolidate în același mod. Unii oameni cer copilului săscrie de 20 de ori ce nu vor să mai facă ("nu trebuie ..."). De fiecare dată când copilul aude sau scrie ceea ceNU ar trebui să facă, circuitele pentru executarea efectivă primesc impulsuri electrice. Aceasta înseamnă căcomentariul nostru inevitabil promovează executarea acțiunii interzise. În timp ce expresia opusă ("trebuie,aș putea ... ... aș vrea să ......) activează și dezvoltă structurile neuronale pentru comportamentul dorit.

Dacă subliniați greșelile din lucrarea scrisă a elevilor, o copie durabilă a formei greșite va fi gravată în țesutul neuronal. Afirmând ce NU ar trebui făcut, declanșați ceea ce doriți să evitați!

Dacă scrieți cu o culoare puternică forma corectă a cuvântului relevant (cerând elevilor să o copieze pentru a-I face să se uitela el), copia acestei versiuni va fi reprodusă în țesutul neuronal.

Dacă vorbiți despre ceea ce vreți să faceți sau ce se întâmplă, forţa este trimisă la circuitele corespunzătoare și urmează execuția ei.


Stocare centrală sau laterală? Prima întâlnire este decisivă!

Experiențele plăcute sunt stocate în mijlocul frunții în lobii frontali chiar deasupra rădăcinii nasului, în timp ceexperiențele neplăcute (ciudate) sunt stocate la tâmple, pe părțile laterale ale frunții (Kringelbach 2005). Când aud cevanou fără a putea să mă conectez la ceva ce știu, este o iritare. Deci este stocată lateral în tâmple ca o experiențăneplăcută. Odată stocată în țesutul neuronal al tâmplelor, aceasta rămâne o experiență neplăcută până când nu voidecide să o modific și să o reorganizez. Aceasta va avea nevoie de zel, mai ales că stocarea laterală a uneiexperiențe dificile implică emisia de hormoni de stres care inhibă interconectivitatea neuronală și funcțiile cognitive.

Când introduc ceva nou, pot să încep și cu elemente cunoscute, care îmi permit să intru încrezător în proces, în locsă încep să fiu iritat. Dacă încep cu ceva cu care sunt foarte familiarizat, atunci noile elemente adăugate vor aveașanse bune de a fi stocate aproape de neuronii deja activi din mijloc. Astfel, activarea acestor celule de memorieproduce în mod automat transmițătoare care susțin legătura neuronală și capacitatea de învățare.

Acesta ar putea fi unul dintre motivele care explică decalajul din ce în ce mai mare dintre elevii ai căror părințigăsesc instinctiv o modalitate de a trata pozitiv aceste situații atunci când ajută la temel și acei elevi care au părințicare fac apel la presiune.

Aşa nu Aşa da

Dacă vă înfuriați când faceți ogreșeală, puteți continua să repetațiaceastă greșeală.

Dacă luați greșelile ca pe un pas natural spre perfecțiune, primind-le ca o șansă de a vă spori abilitățile, vă puteți bucura de progresrapid.


Cum să inactivați modul de stres: by-pass pentru creierul reptile

Aproximativ 10.000 de biți de informație pe secundă sunt schimbaţi între oamenii care vorbesc unul cu celălalt, darnumai o mică parte din acestea au un caracter semantic. Până la 80% este intonația și limbajul corpului (expresiifaciale, gesturi etc.). Acestea sunt semnale empatice, la care răspunde sistemul limbic. Cu cât caracterul acestorsemnale este mai neplăcut, cu atât sistemul limbic tinde mai mult să închidă funcțiile conștiinței noastre, până cândrămâne numai modul de luptă și zbor.

Contextul neuronal al mecanismului de luptă-și-zbor este descris în "Stresul distruge neuronii": imediat ce neconfruntăm cu provocări importante, sistemul limbic este predispus să emită glucocorticoizi (blocanți neuronali) careîmpiedică conexiunile neocortice și prin urmare, accesul la orice fel de reflecție. Aceasta oferă o stare de acțiunecontrolată pur reflexă, care în vremuri preistorice era esențială pentru supraviețuire. Cu toate acestea, atunci când neconfruntăm cu provocările civilizației moderne, este opusul a ceea ce avem nevoie.

Cu toate acestea, civilizația noastră oferă facilități care ne permit să ocolim acest mecanism. De exemplu,comunicarea scrisă, cum ar fi discuțiile electronice și e-mailurile, elimină 80% din informațiile empatice. Primim doarinformația semantică (cuvintele), putem bloca în mod deschis fără ca cineva să observe reacția noastră și, în final,suntem "cu un cap deasupra celorlalți", odată ce am găsit răspunsul corect. Nu există "foc încrucișat"de 8.000 de"rachete informative"pe secundă între sistemele noastre limbice pentru a ne scoate afară: rămânem reci și plini despirit. Este dovedit faptul că chat-ul electronic sporeşte inteligența copiilor.

În situații mai complexe, atunci când ne aflăm cu spatele la zid, de exemplu, pentru a ne justifica sau a ne apăra, saupentru că ne simțim privaţi de drepturi, de obicei nu suntem avocați buni. O persoană care nu este afectată personalși care, prin urmare, este în posesia deplină a funcțiilor sale neocortice poate fi un bun purtător de cuvânt, capabil săacționeze mai avantajos în locul nostru. Apoi putem admira prezența minții sale inteligente, în timp ce “transpirăm” cudoza proprie de glucocorticoid.

Pentru a nu fi total în pierdere în situații critice, este recomandabil să aveți la dispoziție tehnici adecvate în"dulăpiorul de prim-ajutor":

"Scrisori corporative": o "secretar ă "pentru scrisori delicate sau pentru scrisori de aplicare

Cei care se luptă în mod constant cu formularea unei scrisori până în orele mici ale dimineații pot trece ușor cu vederea soluțiile posibile.

Luați pe cineva care nu este personal afectat de această chestiune de încredere. Explicați circumstanțele și cereți persoanei să redacteze scrisoarea pentru dvs. În cele din urmă, s-ar putea să fiți surprins de cât de pozitiv este reflectată situația dvs.Atunci când învațaţi elevii să scrie scrisori de aplicare, le puteți cere să facă acest lucru unul pentru celălalt. Acest lucru le face să-și exprime aprecierea reciprocă în scris, care este un efect secundar pozitiv care întărește comunitatea și contracarează excluderea.

Un "avocat"pentru discuții dificile

Cei care sunt atacați sau care sunt supuși presiunilor nu sunt parteneri buni în negocieri; ei sunt predispuși să facă lucrurile mai rău pentru ei înșiși și să rămână rigizi.

Cereți unei persoane de încredere să se certe în locul vostru și rămâneţi simplu ascultător. S-ar putea să descoperiți că "mai puțin poate fi mai mult"și că "artileria grea"pe care ați intenționatsă o aduceți nu este în cele din urmă necesară, deoarece o soluție conciliantă ar putea apărea în curând.


Corespondența prin e-mail în loc s ă v ă ap ă ra ț i prin telefon

Aveți pe cineva la telefon care vă înnebunește (un client impertinent, un furnizor incorect, părinții elevilorcare vă consideră responsabil pentru rezultatele propriilor eșecuri educaționale, soacra dvs....). Nici o perspectivă de înțelegere reciprocă. Conflictul escaladează. În cele din urmă, voi sunteți toți măcinaţi în interior și e chiar târziu pentru următoarea întâlnire; vă aflați pe calea greţită ... Ziua începe să alunece prin degete.

Decideți să nu răspundeți în timpul acestui apel telefonic. Aceasta vă menține glucocorticoizii în limite și rămâneţi mai calm în timpul procesării plângerii. Apoi le mulțumiți pur și simplu pentru informații, pentru a demonstra înțelegerea deplină și pentru a vă cere scuze pentru că ați avut o nouă întâlnire chiar acum - dar asigurați-i că vă reveni în scurt timp prin e-mail.Acum aveți timp pentru a pune lucrurile în perspectivă, eventual pentru avă consulta cu cineva sau pentru a căuta sfaturi. Odată ce neurochimia dvs. este înapoi la locul său, ați putea să alegeți cuvintele potrivite și chiar le puteți verifica din nou înainte de a trimite e-mailul a doua zi.Politețea voastră surprinzător de respectuoasă și calmă va face ca undele de glucocorticoide ale adversarului dvs. să dispară. Prin urmare, încercarea scrisă poate fi întâmpinată cu mult mai mult calm de cealaltă parte.

Dar nimic nu va consolida structurile de personalitate la fel de eficient ca și actul în sine. Vă permite să întâlnițisituații, să aveți experiențe, să vă antrenați un comportament specific etc. Atunci când întâlnim situațiicomparabile în viață, suntem deja obișnuiți să facem acest lucru, soluțiile sunt disponibile și putem rămânecsalmi. Efectul neuronal al acestui lucru este dat de faptul că neocortexul nu este inundat de o supradoză deglococorticoide, care îl stopează și permite doar reflexe iraționale. Stăm în legătură cu partea de gândire acreierului nostru, care oferă hărți pentru acțiuni bine gândite și bine direcționate. Astfel, pedagogul Hartmut vonHentig afirmă: "Tot ce avem nevoie în educație sunt științele naturii și drama! Științele naturii ne fac săcunoaștem faptele date. Drama ne învață să facem față vieții ". Helene-Lange-Schule din Heidelberg conduceun proiect de pionierat intitulat "Actoria îmbunătățește matematica"("Teatrul-Spielen macht gut in Mathematik"Ewen 2006).

Joc de roluri: încercați mai întâi situațiile dificile

Puteți lăsa copiii în fața televizorului pentru a avea pace. Ceea ce leagă neuronal copiii pe ecran suntîn special programele dominate de violență. Doar simpla supraveghere a situațiilor violente pe ecran dezvoltă deja hărți neuronalepentru acțiuni violente în zonele motorii ale creierului: o "bomba cu ceas"care așteaptă detonarea, cu efect de escaladare maximă a violenţei, până la ucidere (amok).

(Vezi capitolul "Condiționarea clasică a luiPavlov placerea prin violență prin intermediul programelor media)

Filmele care prezintă soluții creative non-violente construiesc hărți neuronale pentru comportamentul echivalent. Pentru creşterea efectului, se pot organiza mici spectacole de teatru. Cu toate acestea, cea mai eficientă formă este aceeape care o inventați. Prin urmare, sugerăm un joc de societate nou și interesant: Împărțiți jucătorii în mai multe grupuri (de exemplu, părinți / elevi / profesori sau client / vânzător / manager sau tată / mamă / copil etc.). Pentru fiecare grup plasați câteva cartoane cu faţa în jos cu descrierea situațiilor dificile pentru acest grup. Fiecare grup ia una sau mai multe cartoane și dezvoltă soluții corespunzătoare. Soluțiile sunt prezentate tuturor și pot fi evaluate de membrii altor grupuri.

Deoarece situația critică din acel moment este doar pe hârtie, se evită emisia de blocante neuronale pe care această situație o va provoca în viața reală. Prin urmare, este posibil să se utilizeze pe deplin creierul și să se dezvolte soluții ideale. Acest lucru promovează stima de sine și pacea minții. Odată ce o situație comparabilă se întâmplă în viața reală, soluția este deja stocată și se poate face apel la ea. Puteți crește efectul nu doar prin citire, ci şi improvizând și simulând situațiile. Acest lucru stochează soluții și în zonele cu motor, unde acestea vor fi mai ușor disponibile atunci când vă aflați sub stres.

Cu toate acestea, dacă într-o zi ne găsim fără ajutor într-o situație extrem de neașteptată, îngrozitoare, caredeschide toate porțile de hormoni de stres și simțim literalmente că neuronii sunt "arși"de aceste doze, atunci, la


început, singurul lucru care poate ajuta este mișcarea! Mai întâi trebuie să "clătim"vasele de sânge din corticoizi(hormoni de stres). Cel mai eficient mod de a face acest lucru este "să le spălați"cu endorfinele, așa-numitele"hormoni fericiţi". Putem produce endorfine prin mișcare fizică puternică. Este adevărat că le producem, deasemenea, atunci când avem succes sau dobândim noi abilități. Dar situațiile de stres extinse împiedică accesul laneocortex, partea creierului pentru învățare, gândire, succes, având o imagine de ansamblu și de înțelegere etc.(vezi capitolul "Stresul distruge neuronii"). În astfel de situații, "primul ajutor"poate veni doar prin mișcarea corpului.Odată ce endorfinele sunt generate în acest fel, aportul de dopamină la conexiunile sinaptice crește și chiar şineuronii distruşi cresc din nou (!), prin endorfine. Pe scurt: "ocolirea"prin mișcarea corporală restabilește raportulnostru.

Acesta este procesul neuro-chimic pe care se bazează artele marțiale asiatice, atunci când disciplina mentală esteîntărită până la meditație pe baza disciplinei corporale.

- Activitatea musculară generează endorfinele care susțin neuronii.- Experiența succesului prin mișcarea fizică controlată face același lucru.- Mai mult decât atât, senzaţia de siguranță sau senzația de nesiguranță reduce, în situații critice, emisia hormonilorde stres inhibitori neuronali.

Astfel, artele marțiale susțin profund o stare biochimică care, chiar și în situații critice, permite păstrarea controluluiasupra stării mentale și evitarea momentelor de nebunie.

Trebuie menționat faptul că în toate cazurile cunoscute până în prezent de oameni care au declanşat situaţii amok înșcoli, vinovații au fost sub efectul de Ritalina, ceea ce înseamnă că activitatea lor cerebrală a fost inhibată demedicamente. În această situaţie, alimentarea cu endorfină pentru susținerea conștiinței prin mișcare este inhibată,la fel ca experiența așa-numitei persoane "bolnave", lipsită de putere și încredere, care emite hormoni de stresinhibanţi pentru conștiință. Pe scurt: sunt create condițiile de pierdere a controlului. Acesta este motivul pentru carepacienții trataţi cu Ritalină nu mai sunt acceptați în armată în Statele Unite (Departamentul Apărării): "Folosirea frecventă amedicamentelor de îmbunătățire a performanțelor academice (de exemplu, metilfenidații) este consideratănecorespunzătoare. (Hathaway)

Un studiu al Universității din Ulm sub titlul "alergarea te face mai strălucitor"dovedește în mod clar creștereaperformanţelor cognitive (intelectuale) prin mișcare. (Reinhard 2008)

Mai bine alergare de performanţă decât alergare de omucidere.

Aşa nu Aşa da

Este o situație peste limita de suportabilitate. “Acidul”este turnat peste creierul nostru, picioarele noastre se moaie și o senzație de durere, arsură ne cuprinde membrele. Ne pierdem controlul asupra noastră și ne simțim ca și cum am vrea să ne împrăştiem în toate direcțiile, fie să ne îndepărtăm și să disparm într-un colț sau sub plapumă etc.

... și privim neajutoraţi cum totul se înrăutățește.

Așa cum simțim că nu mai avem situaţia sub control șică suntem predispuși să facem sau să spunem lucruripe care le vom regreta mai târziu, ne întoarcem imediat,ne cerem scuze și ne părăsim locul. Putem apoi săpunem niște căşti cu muzică la urechi (depinde dedisponibilitate) și să începem să alergăm imediat. Neîndreptăm spre următorul parc și, în funcție de stareanoastră fizică, mergem sau alergăm timp de cel puțin40 de minute - cu atât mai mult cu atât mai bine - pânăcând chimia noastră revine la normal. Apoi, mai întâine permitem o masă bună și, în timp ce ne bucurăm deasta, începem să ne gândim la cine să apelăm pentruconsiliere.


Funcţia Center-Surround sau efectul de ‘pălarie mexicană’Începeţi cu ansamblul înainte de a intra în detalii

Un neuron, atunci când este activat, emite impulsurielectrice care activează și neuronii aproapiaţi. În acelașitimp sunt emise blocante care inhibă neuronii maiîndepărtați. Conținutul este memorat de neuroni pe orază apropiată, în jurul neuronului activat (în cadrul unei"pălării mexicane"), deci ne vin în minte în mod automatideile (de exemplu, ideile pe care le numim "evidente"),în timp ce conținutul neuronilor în afara acestei pălăriimexicane nu poate fi rememorat deoarece este inhibatde blocante. Acesta este mecanismul care ne permite săne concentrăm (Spitzer 2002, 13). Cu toate acestea,devine o problemă când întoarcem paginile unei cărți.

Modul în care conținutul este aranjat în spațiu (fie în fațaochilor, fie într-un spațiu imaginar) generează o copieminiaturală neuronală a acestui aranjament pe "hard-disk-ul"creierului nostru. De exemplu, o hartă a orașuluicare prezintă piaţa centrală în mijlocul unei hărți deansamblu creează schema de context corectă în țesutulneuronal. Atunci când priviţi piaţa centrală pe o altăpagină, toate detaliile văzute vor fi stocate în schema decontext creată anterior în țesutul neuronal.

Cu toate acestea, atunci când întoarcem, de exemplu,paginile unei cărți de gramatică fără a avea o prezentaregenerală, ochiul nu are nicio referință între conținutulpaginii anterioare și următoarele. Acestea din urmă vor fistocate în mod aleatoriu. Acest lucru va fi probabil într-unloc mai îndepărtat în țesutul neuronal din afara pălărieimexicane de pe pagina anterioară. Urmarea: conținutulacestor două pagini este inhibat unul de celălalt de cătreblocanții emişi în afara pălăriei mexicane. Acest lucrupoate deveni parte din ceea ce știm ca fiind black out(amnezia).

Aranjamentele pe care ochii noștri le privesc în timp ceînvață determină dacă elementele oricărui conținut dat vorfi stocate în hărți neuronale dense şi bine organizate înpălăria mexicană sau dacă vor fi împrăștiate la distanţă șise vor bloca reciproc.

Prin urmare, harta minţii/mind mappingoferă condițiile destocare apropiată a diferitelor elemente : dacă o schemălargă de idei este examinată cu elevii înainte de a intra îndetalii, această hartă neuronală devine un organizatorcare va stoca diferitele elemente într-o manieră bineordonată și logică, printre alte elemente. Fiind stocateîndeaproape între ele, toate detaliile relevante vin automatîn minte prin emisia naturală de impulsuri electrice, deîndată ce se menționează un element al subiectului.

Acest efect este întărit prin utilizarea simbolurilor și aimaginilor: literele nu au nici o referință în afară desemnificația lor abstractă; totuși, o imagine sau un simbolgrafic este înrădăcinată de axoni direct în contextulneuronal al unei reprezentări pline de viață în creier.

Copyright by Tony Buzan, 'Mind Map” www.thinkbuzan.com, registeredtrademark of the Buzan Organisation Limited 1990'

© 2016 AlphabetShop.eu

French Grammer on one page

How to stop Global Warming*

25

Aşa nu Aşa da

Dacă începeți cu detaliile unui context, poate fi dificilsau chiar imposibil să le rezumaţi mai târziu pentru aobține o prezentare generală finală și blackout-ul va fiprogramat fiziologic chiar de la început.

Dacă începeți cu ansamblul înainte de a intra în detalii, este programată activarea automată a acestor detalii în coerență cu contextul. Prin urmare, începeți totul cu o hartă grafică care oferă o imagine de ansamblu (Mindmapping)!* Drepturi de autor de către Tony Buzan, "Mind Map"www.thinkbuzan.com, marcă înregistrată a Buzan Organization Limited 1990 '


‘Cablarea’sau programarea vocabularului?

Eficiența decodării!

La nivel vizual și scris, decodarea limbajului a fost dezvoltată de Vera F. Birkenbihlși a început să se răspândeascăîn literatura de specialitate pentru înv ăț area limbilor în Germania, Austria și Elveția în ultimul deceniu al secolului XX.

Constatările neurologice ale secolului XXI ne permit totuși să înțelegem în detaliu ce este decodarea și să luăm înconsiderare moștenirea lui Birkenbihl pentru decodarea limbajului audio.

Decodarea este - în termenii lui Pavlov - o condiționare clasică: vocabularul străin și traducerea lui intră în creierîmpreună într-un pachet dublu și, prin urmare, nu va mai fi niciodată disociată. Pentru ochi aceasta înseamnă căcuvântul străin și traducerea trebuie să fie tipărite îndeaproape unul sub altul. Pentru ureche trebuie să fie auziteimediat după cealaltă. Aceasta le stochează - ca și cârnații și clopotul pentru câinele lui Pawlow - în același loc încreier: atunci când unul dintre ele este stimulat, apare ș celălalt .

Importanța programării creierului printr-o astfel de stocare densă, comparativ cu extensia lanțului tradițional decablare neuronală și a învățării vocabularului în creier, le veți găsi explicate în detaliu în următoarele capitole:

1. Decodare vizuală

2. Decodarea audio

1. Decodarea vizuală

De obicei, vocabularul este învățat în felul următor: în cartea de vocabular citim cuvântul într-o singură limbă, careactivează un neuron. Apoi vederea se întoarce spre lateral pentru a citi traducerea sa, care este scrisă lângă cuvânt.Ca urmare a mișcării ochilor, această traducere activează un neuron mai îndepărtat. Acum sunt necesare sinapsede conectare ("prize"neuronale) între cei doi neuroni pentru a-și aminti această traducere. Dar sinapsele se dezvoltănumai prin utilizarea continuă simultană a celor doi neuroni în cauză (fenoen cunoscut sub numele de "swotting") șidispar după ce neuronii nu sunt utilizați. La fel ca mușchii, sinapsele se dezvoltă atunci când sunt folosite și seatrofiază când nu sunt folosite: ceea ce s-a învățat înainte de a scrie un test școlar va fi uitat rapid de îndată ce testuls-a terminat.

Plasarea traducerii subfiecare element de vocabular face ca ambele cuvinte să apară în același focalizare.Rezultatul este că ambele sunt stocate atât de aproape una de alta în țesutul neuronal, încât nu mai avem nevoie sămenținem cablurile și sinapsele: ambele vor fi activate automat simultan în pălăria mexicană.

Avantajele plas ă rii traducerii î ntr-o a doua linie sub fiecare cuv â nt al unui text sunt:

1. Activarea imediat ă a cuv â ntului ș i traducerea lui î ntr-o singur ă p ă l ă rie mexican ă

2. Ochiul cuprinde traducerea în contextul textului (și nu într-o carte-vocalbularseparată) și, prin urmare, memoriabeneficiaz ă de emo ț iile pe care le transmite textul .

3. Întrucât a doua linie nu arată o propoziție corectă din punct de vedere gramatic în propria limbă

- ofer ă sim ţ ul pentru sintaxa limbii str ă ine . Și simţurile sunt cel mai bun mod de a stoca regulile gramaticale.De aceea vorbim limba maternă fără greșeală: nu am reflectat asupra sintaxei, dar am simțit-o.

- tulburarea de sintax ă detectat ă de hippocampus (situat ă la "recepția"procesului de înv ăț are) din al doilea rând este ceva necunoscut = nou. Deci hippocampul va pune tot creierul la alert ă = recep ț ie ridicat ă !

O propoziție perfectă din punct de vedere gramatical în propria limbă este recunoscută de hipocampus (fiind detectorde noutate) ca fiind "cunoscută"= "plictisitoare"și, prin urmare, întregul creier este pus pe "stand by mode".


English: What is it?Romanian: Ce este ?

Que est ce que ce est

French: Qu ’ est – ce que c ’ est ? What is this what this is ?

English: We should discuss this together.Romanian: Ar trebui să discutăm împreună despre aceasta.

German: Wir sollten dies zusammen besprechen. we should this together discuss

Anglais: Why don’t you buy some sweet popcorn?Romanian: De ce nu cumperi nişte popcorn dulce? Français: Pourquoi tu n’ achète pas du pop-corn sucré ? Why you not buy not some popcorn sweet ?

Aşa nu Aşa da

Dacă ascundeți traducerea vocabularului, deexemplu, la sfârșitul cărții sau pe spatelecărților etc. memorarea lor devine inutil dedificilă și greu de realizat, deoarece esteprobabil să se blocheze reciproc de efectulpălăriei mexicane. Stresul cauzat conecteazăneuronii utilizați cu amygdale, ceea ce face cahormonii de stres să intre "în joc", fiind cei maiputernici supra-blocanți ai cortexului neuronal.

În timp ce lucrați la o propoziție decodată (a se vedeaexemplul de mai sus) sau chiar la o singură parte apropoziției: Mai întâi spuneți seria decodată acuvintelor în limba proprie, apoi în limba străină.Repetați acest lucru de mai multe ori, întotdeauna cuacelași ritm și intonație înainte de a începe cuurmătorul grup de cuvinte.Dacă doriți să vă verificați cunoștințele, acoperițilinia de traducere cu o foaie de hârtie și deplasați-oînainte cuvânt cu cuvânt.

2. Decodarea audio (Ascultați un fişier audio data în timp ce citiți, pentru a înțelege descrierea)

Rezultatele cercetării neurologice oferă direcţii pentru dezvoltarea de programe de învăţare a limbilor străine, cuunele caracteristici care diferă în mod clar de abordările tradiționale:

1. începeți să ascultați înainte de a citi2. vocabularele apar întotdeauna împreună cu traducerea lor (metoda de decodificare F. Birkenbihl) 3. punctul de plecare este limba proprie 4. muzica însoțește vocabularul5. repetarea imediată în secvențe de dimensiuni mici de memorat6. repetările apropape se întrerup între ele


1. De ce auditiv?

Limba este o experiență acustică. Informațiile sonore conectează imediat circuitele de comutare directe necesare.Codarea scrisă a procedurii acustice nu este doar o modalitate circulară, dar de multe ori duce la o eroare, prin faptulcă textul scris este pronunțat în mod greșit, iar mai târziu legăturile neuronale trebuie să fie îndepărtate și înlocuitecu conexiuni ale pronunției corecte, care nu poat fi realizate cu success complet.

2. De ce traducere decodat ă?

Pentru ochi, două cuvinte scrise îndeaproape unul sub cealalt, reprezintă focalizarea, care permite stocarea strânsăîntr-o pălărie mexicană. Pentru ureche, acest accent trebuie să fie o unitate densă din punct de vedere al timpului.Prin urmare, limbile materne și străine se urmează reciproc atât de repede un ape cealaltă încât memoria petermen scurt le poate înregistra pe cele două, păstrându-le în aceeași pălărie mexicană sau "Center SurroundEffect"în țesutul neuronal. Aceasta înseamnă că expresia într-o singură limbă activează automat expresia în cealaltălimbă.

3. De ce prima e limba matern ă ?

Când aud o frază pe care nu o înțeleg, este o iritare. Experiența neplăcută de iritare este stocată lateral în tâmpledacă acesta este conectată la emisiile automate de hormoni de stres, care inhibă conexiunea neuronală și, prinurmare, activarea acestor celule și a memoriei stocate în acestea (a se vedea "Stocare central ă sau lateral ă "). Dacă am auzit mai întâi limba mea maternă, este o experiență confortabilă, deoarece înțeleg contextul imediat.Experiențele plăcute sunt stocate în mijlocul frunții, unde emisia de emițătoare neuronale este stimulată automat.Acest lucru îmbunătățește interconectivitatea. Astfel, versiunea lingvistică rapidă a propoziției este implantată înspațiul țesutului neuronal sau în "pălăria mexicană", care tocmai a fost activată în mijlocul frunții de cuvintele dinpropria mea limbă. Sau cu alte cuvinte: când aud mai întâi cuvintele din propria mea limbă în construirea propozițieilimbii străine și cu ritmul și intonația limbii străine, atunci țesutul neuronal este pregătit și nu înțeleg doar semnificațiaurmătoarelor fraze străine deodată, dar și orice cuvânt străin este stocat direct în locul pregătit pentru el de propriamea limbă în țesutul neuronal. Drept urmare, textul limbii străine este stocat imediat central, drept o experiențăplăcută, în lobii frontali. Astfel, stocarea inițială laterală în tâmple și corecția ulterioară sunt evitate și informațiile suntstocate imediat în țesutul care beneficiază de emisia de transmiţătoare neuronale.

4. De ce cu muzica?

Muzica produce imediat transmițătoare, în special dopamina, care sporeşte plăcerea experienței stimulează funcțiilecreierului. În timp ce muzica încadrează fiecare secvență (compusă din traducere, decodare și limbă străină), nunumai că marchează clar când și unde începe următoarea secvență, dar deasemeni promovează stocareacentralizată în creier și prin aceasta performanța de interconectivitate și memorie. În plus, derularea simultană amuzicii cu repetarea triplă a textului străin transmite la sfârșitul secvențelor sentimente pozitive față de limba străină.După încheierea tratării unei serii de cuvinte cu muzică, se consolidează stocarea a ceea ce s-a auzit: creierul nutrebuie să se gândească în timpul muzicii, prin urmare repetă impulsurile electrice ale cuvintelor ascultate anterior, întimp ce muzica întărește funcțiile.

5. De ce fiecare serie de cuvintelor se repet ă at â t de des?

Din punct de vedere neuronal, învățarea este crearea sinapselor (intercalarea conexiunilor dintre celulele nervoase /neuronii). Utilizarea repetată determină creșterea acestor conexiuni. Auzind ceva necunoscut anterior doar o singurădată, impresia lăsată este mică sau deloc. Numai repetarea unor noi impresii stimulează suficient atenția creieruluipentru a se asigura că informațiile sunt înregistrate și nu sunt aruncate ca fiind irelevante. Creierul recunoaște doarrepetițiile atunci când prima audiere este încă în memoria pe termen scurt, iar repetarea poate fi recunoscută ca fiindidentică. Astfel, repetarea pasajelor lungi de text este inutilă, deoarece începutul a fost deja uitat din momentulîncheierii pasajului. Aceasta înseamnă că repetarea textelor lungi este percepută ca un text nou și că se întoarce deunde a început. Repetarea imediată gravează pistele în țesutul neuronal.

6. De ce o astfel de continuitate rapid ă ?

Faptul că secvența de traducere, decodare și muzică este ameninţată de întrerupere, în creier se stârneşte oconcentrare mai mare pentru a se asigura că nimic nu este ratat. Aceasta activează creierul până la performanțesuperioare și asigură memorarea. Pauze tăcute, dimpotrivă, invită creierul să treacă la modul de standby.


BIBLIOGRAFIE

Imagini

imagine de curtoazie - de Sebastian Gambogi pentru desene- de Musik-Union e.V. fpentru celelalte ilustrații

Journals

Deutsches Ärzteblatt 10.09.2006. Suizidprävention. http://www.aerzteblatt.de/v4/archiv/artikel.asp?id=52773

Netzzeitung 27.04.2001, Study of the University of Erlangen 1969-1999 http://www.netzeitung.de/wissenschaft/forschung/141148.html

P.T.Magazin for Economy, Politik and Culture, 2/2007. Ausgelesen. Das schlechte Bildungsniveau von Jungen als Ergebnis systematischer Diskriminierung. (Selection. Poor educational performance of boys as a result of systematicdiscrimination) P.T. Verlag GmbH & Co. KG: Leipzig, Germany 2007

Study: „Media Viewing and Language Development under age 2“www.itongue.eu/images/pdf/neuro-study-TV-under-3-years-is-detrimental-Zimmerman-2007-Media-Viewing-Pediatrics-1

Study: Foreign language experience in infancy.Www.itongue.eu/images/pdf/neuro-study-foreign-language-experience-in-infancy-kuhl-2003

Authors

Acosta, Maria T; Montañez, Patricia et al. Half brain but not half function. The medical Journal, Oxford, GB Feb. 2002

Asanuma, C; Stanfield, B.B. Neuroscience 39, 533-545. Scholary Journal, Redwood City, California, USA 1990

Bargh, J.A; Chen M; Burrows L. et al. Automaticity of Social Behaviour: Direct effects of trait construct and stereotype activation on action. Journal of Personality and Social Psychology, 71: 230-44, 1996

Birkenbihl, Vera F. Mehr als der kleine Unterschied? Männer-Frauen. (More than the little difference? Men-Women). Best Entertainmant AG: Heusenstamm, Germany 2004

Birkenbihl, Vera F. Jungen und Mädchen: wie sie lernen. (Boys and Girls: how they learn). 24-27. Knaur, München, Germany 2005

Bikenbihl, Vera F. Neues von der Lernfront. (News from the learning-frontline 2007). Jährliches Up-Date-Seminar. Protalk, Gossau, Switzerland 09.06.2007

Bikenbihl ibd. 13.06.2009

Denys, Prof. Dr. Damiaan, University of Amsterdam. Netherlands, Deep Brain Stimulation, 5th World-Symposium DECADE OF THE MIND, Berlin, Germany.10th -12th Sept. 2009

Doidge, Dr. Norman. The Brain That Changes Itself: Stories of Personal Triumph from the Frontiers of Brain Science. Penguin, New York, USA 2007

Doidge,.ibid 259-278

Goodmann, C. S; Schatz, C. J. Developmental mechanisms that generate precise patterns of neuronal connectivity. Cell 72/Neuron 10, Suppl., 77-98 : Orlando, USA 1993


Gurria, Angel. What PISA is. [online; cited 11.10.2007]. Available from World Wide Web: :<URL: http://www.pisa.oecd.org >

Hensch, Takao K. Critical Period regulation. Annual Review of Neuroscience: Palo Alto, USA July 2004

Kis, Edina; Zsolt, Farkas, Tamás , et al. Comparative study of the neuronal plasticity along the neuraxis of the vibrissal sensory system of adult rat following unilateral infraorbital nerve damage and subsequent regeneration. Study: Department of Comparative Physiology, József Attila University: Szeged, Hungaria 1998

Koestler, Arthur. Janus. a Summing Up. Hutchinson, London 1987Kringelbach MI. The human orbitofrontal cortex: linking reward to hedonic experience. Nature Reviews Neuroscience 2005; 6: 691-702

Langer, Ellen J. The Power of Mindful Learning. Perseusbooks: Cambridge, Great Britain, 1998

Lorenz, Konrad. Die Rückseite des Spiegels. Piper Verlag, München, Germany 1977

MacLean, Paul. Nervous and Mental Disease. Boag and Campbell: Toronto, Canada 1983

Mattson, M.P. Neurotransmitters in the regulation of neuronal cytoarchitecture. Brain Research Revenue, 13, 178-212:New York, USA 1988

Mattson, M. P; Dou, P. et al. Outgrowth-regulating actions of glutamate in isolated hippocampal pyramidal neurons. Neurosci 8, 2087-2100: New York, USA 1988

Noonan, Dr. Eamonn, The Campbell Collaboration Oslo, Norway, Evidence based Pedagogy. 5th World-Symposium DECADE OF THE MIND, Berlin, Germany.10th -12th Sept. 2009

Pawan, Sinha. Vision Following Extended Congenital Blindness. Study, Institute of Technology: Massachusetts, USA 2003

Polizei-Basis-Gewerkschaften, Bundesvereinigung. Sicherheit Heute, Kinder und Jugendliche als Täter und Opfer. (Current Safety: Children and Adolescents as Culprit and Victim). Hanseatische Verlagsholding GmbH & Co. KG: Düsseldorf, Germany 2006

Potsdamer Lehrerstudie (Teacher-Study, university of Potsdam) 2000-2006 with 20,000 teachers and ,8000 control persons. Schaarschmidt, Uwe. http://www.lbz.uni-koeln.de/download/vortrag_schaarschmidt_ws_06_07.pdf

Purves, D; Zheng, D. Differential metabolic and electrical activity in the somatic sensory cortex of juvenile and adult rats. J.Neurosci 13, 2193-4213: New York, USA 1993

Spitzer, Manfred. Lernen: Gehirnforschung und die Schule des Lebens. (Brain research and the School of Life) 64 f, 2002. Spektrum Akademischer Verlag, Heidelberg, Germany 2002

Spitzer M. Das Neue Unbewusste. Oder die unerträgliche Automatizität des Seins (Editorial). Nervenheilkunde 25: 615-22, Universität Ulm, Germany 2006 Spitzer M. Liebesbriefe & Einkaufszentren. Meditationen im und über den Kopf. 64f, Schattauer, Stuttgart, Germany 2008

Spitzer, M. Das Wahre, Schöne und Gute. Brücke zwischen Geist und Gehirn. 24f. Schattauer, Germany 2009

Spitzer, M. Schule und was sie heute leisten sollte (What School currently should offer) CD, Galila audio-book. Germany 2009

Spitzer, Prof. Dr. Manfred. From Social Neuroscience to Social Policy. 5th World-Symposium DECADE OF THE MIND, Berlin, Germany.10th -12th Sept.2009

Ward, Jamie. The Student’s Guide to Cognitive Neuroscience. 153-171. Psychology Press: New York, USA 2006

Wolfe, Josh. Tissue Engineering: Making Blind Rats See. Forbes/Wolfe 24.04.2007, 11:00 AM ET: New York, USA 2007sTranslated by the author


Documente de lucru ale StrategicPartnerschaft Erasmus ... · Introducere În ceea ce privește...

Documents

Transcript of Documente de lucru ale StrategicPartnerschaft Erasmus ... · Introducere În ceea ce privește...