http://www.zooland.ro/Cresterea____ramelor_-3865.html Nu, nu este o gluma. Chiar se intampla, si este bine ca se intampla. Viermicultura , caci astfel se numeste stiintific cresterea ramelor, are principalul rol de a interveni in reciclarea deseurilor si producerea ingrasamintelor organice - biohumusul. Tehnologia se bazeaza pe capacitatea taratoarelor de a se hrani cu deseuri organice care de multe ori polueaza mediul. Suntem siguri ca pescarii vor fi primii entuziasti in domeniu, cu toate astea viermicultura trebuie luata foarte in serios si privita ca o metoda fiabila, suta la suta ecologica, de a scapa de deseurile care pe zi ce trece sunt tot mai multe si afecteaza grav mediul inconjurator. In lume tehnologia este folosita pe scara larga in agricultura , si in special in legumicultura, unde calitatea solului este foarte importanta. Va redam in continuare un scurt articol al doamnei Larisa Cremeneac, din cadrul Institutului National pentru Zootehnie si Medicina Veterinara din Republica Moldova. "Viermicultivarea este o metoda biologica de prelucrare a deseurilor organice cu ajutorul viermiculturii (ramelor). Ea se bazeaza pe capacitatea biologica a ramelor de a folosi in calitate de hrana diverse genuri de deseuri organice din agricultura, industria alimentara, de la abatoare, industria lemnului, deseurile menajere, transformindu-le in ingrasaminte organice pretioase - biohumus (biocompost, viermicompost). La etapa actuala in Moldova se acumuleaza anual mai mult de 30 mln tone de deseuri organice (V.Garaba, 2000). Un rol special apartine deseurilor acumulate in localitatile rurale,care se caracterizeaza prin continutul in ele a unei parti considerabile de substante organice extrem de pretioase pentru agricultura. In localitatile rurale o pondere mare in volumul deseurilor organice o au cele animaliere. Din lipsa de mijloace pentru evacuarea deseurilor si necunoasterea consecintelor depozitarii lor in apropierea surselor de apa, in ograzile proprii, locuitorii de la sate contribuie la poluarea apelor freatice si a solurilor cu compusi ai azotului (nitriti, nitrati, nitozoamine si amoniac), bacterii patogene si alte toxine. In legatura cu aceasta este necesar de mentionat ca prelucrarea deseurilor organice menajere, din agricultura si din diverse ramuri ale industriei, este o problema actuala si de perspectiva. Una dintre caile de solutionare a acestei probleme este viermicultura, care este un bun transformator al deseurilor organice in biohumus. In calitate de transformator al deseurilor organice serveste rama, Hibridul rosu de California, care foloseste in procesul de nutritie diverse genuri de deseuri organice, care au trecut etapele procesului de fermentare. Durata perioadei de fermentare depinde de tipurile dejectiilor folosite in calitate de substrat nutritiv pentru rame. Pentru dejectiile vitelor mari cornute perioada de fermentare alcatuieste 5 - 7 luni, cailor - 5 - 6, ovinelor - 3 - 4, porcinelor - 10 - 11, pasarilor - 14 - 16 luni. Dejectiile iepurilor pot fi folosite in calitate de substrat nutritiv imediat dupa colectare, fiind supuse stropirii abundente, in caz daca contin o cantitate sporita de urina. Un substrat excelent pentru rame este cel care contine celuloza. In calitate de celuloza pot servi paiele, deseurile vegetale si rumegusul din lemn (cu exceptia celui obtinut din lemnul speciilor de conifere). Aceste adaosuri sunt amestecate cu dejectiile in proportie de 1:3 si sunt supuse procesului de fermentare pentru a regla nivelul aciditatii active si continutului de azot amoniacal. Activitatea vitala a ramelor este asigurata de anumite conditii ale substratului nutritiv (temperatura, aciditare, umiditate, cantitatea azotului amoniacal). Temperatura optima pentru prelucrarea normala a substratului nutritiv de catre rame constituie + 20... + 25 grade. La temperatura de + 14... +18 grade are loc oprimarea activitatii de reproducere, iar la +7... + 12 grade ramele nu se inmultesc, iar la temperaturi mai scazute ele cad in hibernare. Cresterea sau scaderea esentiala a temperaturii

influenteaza negativ atat asupra reproducerii cat si asupra gradului de prelucrare a deseurilor organice. O importanta deosedita pentru activitatea normala a ramelor are umiditatea substratului nutritiv, care trebuie sa constituie 70 - 80 % (adica, atunci cand se strange in pumn, apa sa curga printre degete). Micsorarea nivelului umiditatii conduce la scaderea greutatii corporale si activitatii de prelucrare a substratului. O alta conditie, care influenteaza procesul de prelucrare a deseurilor organice, este mentinerea aciditatii active (pH), care trebuie sa constituie 7 - 8 unitati. Devierea aciditatii active a substratului nutritiv cu o unitate de la cea optima nu provoaca schimbari esentiale, in modul de viata si activitate a ramei. Sporirea aciditatii pana la 5 - 6 unitati si lipsa aeratiei in substratul nutritiv conduce la micsorarea numarului de indivizi tineri si a greutatii corporale a ramelor mature. Pentru a regla nivelul aciditatii active a substratului nutritiv pina la nivelul optim se recomanda la cel cu mediu acid de adaugat creta sau var, iar la cel bazic - sol cu aciditatea marita sau turba. Cantitatea de azot amoniacal, dupa ce s-a terminat procesul de fermentare, trebuie sa oscileze de la 4,0 pina la 17,0 mg/kg. Tehnologia virmicultivarii nu este un proces copmlicat, daca se iau in consideratie conditiile expuse mai sus. In procesul viermicultivarii trebuie sa se respecte urmatoarele etape: a) pregatirea substratului nutritiv; b) formarea parcelelor, lojelor, sectoarelor, gramezilor; c) plasarea in substrat a ramelor si transferarea lor pe parcursul procesului bioconversiei in sectoare noi; d) colectarea biohumusului si pregatirea lui pentru utilizare sau pastrare. Substratul nutritiv de baza poate fi alcatuit din dejectiile animalelor, dupa fermentare. Dejectiile care nu au fost supuse fermentarii (cu exceptia celor de iepure) nu pot fi folosite in calitate de substrat nutritiv. Dupa fermentare substratul nutritiv este supus analizelor chimice. Daca aceasta nu este posibil, atunci pentru a determina calitatea substratului nutritiv se foloseste testul "50 rame", care consta in urmatoarele: intr-o lada se plaseaza o cantitate anumita de substrat nutritiv, pregatit pentru viermicultivare (3-5kg), in care se plaseza 50 rame mature. Dupa 24 ore indivizii sunt numarati si se determina starea lor fiziologica. Daca toate ramele sunt vii si active, atunci substratul nutritiv poate fi folosit in procesul de viermicultivare. Atunci cand ramele au parasit substratul sau sunt pasive, pregatirea substratului trebuie continuata, pana la momentul cand rimele nu vor parasi mediul de trai. A doua etapa a tehnologiei viermicultivarii este formarea lojelor si sectoarelor in care se plaseaza substratul nutritiv. Pentru gospodariile mari, dimensiunile sectoarelor constituie 1 m latime si 50 m lungime, in care grosimea substratului nutritiv trebuie sa fie de 25 - 35 cm (vara) si 35 - 45 cm (iarna). Sectoarele se impart in loje, dimensiunile constituind 1 m latime si 2 m lungime. Asadar, un sector este alcatuit din 25 loje. Sectoarele pot fi situate la suprafata solului, pe suprafete asfaltate, putin inclinate, sau pe suprafete de pe care a fost inlaturat stratul afanat. Sectoarele de asemenea se pot situa in santuri cu adancimea de 40 - 50 cm, betonate, avand aceleasi dimensiuni. Inainte de plasarea substratul nutritiv pe fundul sectorului se asterne un strat de 5 cm paie. Pentru gospodariile mici (particulare sau de fermieri) se pot practica gramezile de dejectii (gunoi de grajd, baligar), care au fost supuse fermentarii, cu latimea 1 m, iar lungimea 2 si mai multi metri. Grosimea substratului nutritiv nu trebuie sa depaseasca 50 cm. Intr-o loja trebuie sa fie plasat pana la 1 tona de substrat nutritiv. Alegerea locului pentru viermicultivare joaca un rol important in procesul de prelucrare a deseurilor organice. Locul ales trebuie sa fie situat intr-o zona accesibila pentru a folosi deseurile organice, sa fie putin inclinat pentru a da posibilitate apei de a se scurge in timpul stropitului si ploilor abundente. Daca conform testului "50 rame" substratul este calificat benefic pentru viermicultivare, in el se plaseaza ramele. Inainte de plasarea ramelor substratul se stropeste abundent. Plasarea ramelor se efectueaza ziua, deoarece sub influenta luminii ele se ascund repede in substrat. Pe parcursul procesului tehnologic de prelucrare a deseurilor organice trebuie de tinut cont de respectarea cerintelor expuse mai sus. Daca intr-o loja au fost plasate 30 - 100 mii indivizi, atunci procesul de prelucrare dureaza 6 luni.

Dupa prelucrarea completa a substratului nutritiv, este necesara reamplasarea ramelor in loje noi. Acest proces decurge astfel: timp de 14 zile nu se da hrana suplimentara, dupa care de-alungul lojei (sectorului) se adauga substratul nutritiv, pe centru. Ramele se incadreaza in acest substrat nutritiv si se inlatura impreuna cu el, plasandu-se in alte loje (gramezi) cu substrat nutritiv. Aceasta operatie se repeta de 3 - 4 ori pana cand este inlaturata cea mai mare parte din populatia de rame. Biohumusul obtinut este uscat, cernut si ambalat in saci din polietilena sau este administrat in stare bruta pe campuri. Pe parcursul a 6 luni, cat dureaza procesul de prelucrare, substratul trebuie permanent stropit. Stropirea trebuie efectuata dimineata sau seara, cand diferenta de temperaturi nu este mare. In perioada calda a anului (din martie pana in octombrie) in sectoarele sau lojele noi hrana suplimentara se adauga regulat, o data la 2 saptamani, prima administrare a ei fiind efectuata la o luna dupa plasarea ramelor. In perioada rece a anului, sectoarele, lojele sau gramezile de deseuri organice in care se afla veirmicultura se acopera cu paie, rogojini sau panza de sac. Dintr-o tona de deseuri organice pe parcursul a 6 luni se pot obtine 500-600 kg de biohumus. In conditiile climaterice din Moldova tehnologia viermicultivarii poate fi practicata la aer liber si formarea sectoarelor noi poate fi efectuata de doua ori, in lunile aprilie si octombrie. Scopul principal al viermicultivarii este prelucrarea completa a deseurilor organice, obtinerea biohumusului si ameliorarea situatiei ecologice. In calitate de directie auxiliara este obtinerea adaosului proteic pentru ratia de hrana a animalelor. Asadar, tehnologia propusa poate fi aplicata in orice tip de gospodarii (ferma, gospodarii particulare si de fermieri), nu necesita cheltuieli mari si poate fi organizata in aer liber." http://science.hotnews.ro/stiri-stiintele_vietii-5455432-video-cresterea-ramelor-hibrid-rosu-california-afacere-simpla-dar-necesitate.htm Industrializarea si urbanizarea intensiva produc degradarea unor importante suprafete de sol, si prin aceasta eliminarea unor importante cantitati de organisme din sol. Aceasta incetineste sau chiar impiedica descompunerea deseurilor organice. In ecosistemul natural al solului ramele au un rol multiplu si foarte important in producerea humusului, care este componenta structurala de baza a pamantului. De cantitatea acestuia (humusului) depinde viteza de descompunere a materiei organice si prin urmare, productia organica a ecosistemului. Humusul produs de rame este cel mai bun ingrasamant oraganic cunoscut pana in prezent, ideal pentru producatorii de hrana Bio, horticultura, silvicultura, legumicultura , inlocuind atat ingrasamintele organice precum si pe cele chimice. Prin traversarea organismului deseurile organice sunt descompuse in componente elementare pe care planta le poate absorbi direct, deoarece este alcatuit din compusi organici si bacterii care ajuta la descompunerea solului. Aalizele efectuate la compania olandeza CBB-Bio Consult asupra unei probe oarecare, arata urmatoarele componente: continut de materii organice 44% azot 1,73% Phosfor 1,42% Potasiu 1,44% Calciu 6,74% Magneziu 0,98% Fier 1,21% Ph = 7,1 Umiditate 58,52%. Humusul obtinut de la ramele de o calitate medie contine de 11 ori mai mult potasiu, de 3 ori mai mult Magneziu, de 7 ori mai mult fosfor si de 5 ori mai mult nitriti fata de gunoiul de grajd! In general, o tona de humus este de 5 ori mai eficace decat o tona de gunoi de grajd, iar pentru obtinerea unei tone de humus se utilizeaza 1,5 t de gunoi de grajd (ramele asimileaza 40% si 60% elimina) .

Plecand de la studierea ramei autohtone, printr-o selectie amanuntita, cercetatorii americani au obtinut rama denumita “Hibrid rosu de California (Californian red worm) cu un inalt grad de reproducere si capabile sa descompuna intr-un mod eficace toate resturile (deseurile) organice (chiar si unele sintetice). Acest hibrid are si alte caracteristici superioare ramei comune: este mai rezistent la oscilatii de temperatura, are o viata de 3-4 ori mai lunga, habitatul mult mai redus (ex: 100.000 de exemplare de rame pe o suprafata de 2 mp si la o adancime de numai 25 cm), reproductia de 3 ori mai mare. Avantaje. Utilizari. Importanta ramelor in protejarea mediului inconjurator poate fi majora in conditiile actuale in care depozitarea deseurilor este din ce in ce mai costisitoare. Pornind de la faptul ca fiecare individ lasa zilnic cca 800gr deseuri solide, asta inseamna ca intr-un oras de 100.000 de locuitori se arunca cca 80t de gunoi din care 55% este de provenienta anorganica si 45% deseuri organice. Aceasta cantitate de 36 t de deseuri organice se poate procesa intr-o zi de catre 36 mil de rame care ocupa o suprafata de numai 720 mp. In urma procesarii se produc 7.700 t de humus pe an care poate fi utilizat apoi in parcuri, zone verzi, helestee etc. Pretul unei astfel de procesari este la 25% din pretul clasic al arderii. Unul din avantajele importante ale cresterii ramelor este si imbogatirea solului prin introducerea acestora in pamant pe terenuri degradate, iazuri de decantare etc. S-a constatat ca 1.000 de rame produc 600gr de humus pe zi pe mp. Hibridul rosu de California se foloseste intensiv pentru pescuitul sportiv, reprezinta o hrana extraordinara pentru pasarile de casa (care ajung foarte rar la proteinele naturale pe care le contin ramele) si se foloseste cu mare succes pentru intretinerea oricarui tip de gazon (din parcuri si stadioane). Importanta sa in agricultura este majora, produsele crescand mult mai repede, mai mari si mai sanatoase. Din rame se obtine faina proteica de cea mai buna calitate care se foloseste ca adaos in toate concentratele ce se administreaza animalelor. Hibridul rosu de California, politica de stat in SUA si Japonia Datorita avantajelor pe care cresterea ramelor le aduce agriculturii, padurilor si in general mediului inconjurator, Guvernul SUA a format un fond de dezvoltare al acestei activitati prin care subventioneaza Lumbricultura cu 40% mijloace nerambursabile si 60% cu dobanda de numai 4,5%. De asemenea pentru stimularea cresterii padurilor, Agentia de impadurire a achizitionat de 1 mil $ rame pe care le-a imprastiat prin paduri. Aceste doua actiuni ale Guvernului SUA au stimulat activitatea de crestere a ramelor, insa piata nici in ziua de astazi nu este saturata deoarece acestea se cauta din ce in ce mai mult; descoperindu-se insusiri tot mai noi ale acestora. Spre exemplu Japonia, a cumparat o cantitate enorma de rame, respective 125 tone (1 rama=1 gram), dupa care Guvernul SUA a impus un embargo la exportul acestora. Japonia, prin achizitionarea acestei cantitati enorme de rame a rezolvat in intregime problema deseurilor de celuloza care poluau mediul inconjurator. Se estimeaza ca industria nipona de celuloza si hartie cheltuia circa 250 mil $ pentru ecologizare. Astazi chiar are si avantaje materiale, deoarece ramele transforma deseurile de celuloza in humus, acesta reprezentand un ingrasamant de inalta calitate. Din pacate, in Romania lumbricultura este aproape inexistenta, doar doi-trei mici importatori si crescatori abordand aceasta activitate simpla, dar extrem de importanta. De implicarea autoritatilor nici nu poate fi vorba. Surse folosite la documentare:

Gajenje glista lumbricultura - de Milutin Mitrovic

Poljoprivredni List (Revista Agriculturii-Serbia)

site-ul www.redwormcomposting.com/

documentare postate pe youtube.com http://stiri.rol.ro/content/view/142624/4/

Rosii, lungi, subtiri, cu niste dungi galbene, aproape insesizabile, pe spate. Ceea ce nu este insa deloc insesizabil - ba, dimpotriva, te trasneste pe loc - este mirosul ramelor de balegar.

Si daca o casoleta cu 100 de rame miroase asa, imaginati-va cum trebuie sa fie aerul intr-o ferma de rame.

a��Intr-adevar, mirosul e partea cea mai grea de suportat in afacerea cu rame", ne confirma primele impresii olfactive Petru Diaconita, ieseanul care i-a convins pe cei de la Registrul Comertului ca a��producator de rame" e o meserie in toata puterea cuvantului.

De profesie chimist, angajat ca portar la filiala din Iasi a Academiei Romane, pasionat iremediabil de pescuit si crescator a��semiprofesionist" de rame. Aceasta este cartea de vizita a lui Petru Diaconita, din Iasi, un afacerist cel putin ciudat. Unic pana acum in Romania, desi, pe Internet, ofertele de la profesori in ale a��fermelor de rame" se insiruie la un singur clic.

a��Mi-am luat si eu teapa cu ofertele astea pe Internet. Iti vand un curs din care nu afli mare lucru. Oricum, nu e suficient pentru a te apuca de o asemenea afacere", ne spune Petru. De ce crescator a��semiprofesionist"?

a��Ca sa aiba rame, orice pescar poate pune o roaba de balega de cal intr-o rasadnita de 3 mp, sa ude pana cand fermenteaza si sa puna niste rame. Varianta cu adevarat profesionista, insa, presupune hale industriale, clocitoare din plastic, asa cum am vazut eu in Olanda sau in Ungaria, unde din cresterea ramelor se scot milioane de euro", ne explica Petru.

Este ceea ce incearca ieseanul sa faca din afacerea inceputa cu doi ani in urma, cand, in comuna Baia din Suceava, barbatul a a��colonizat" 3.000 de metri patrati cu rame de balegar. La un metru cub de compost, obtine 10.000 de rame, iar o casoleta cu 100 de rame se vinde cu 3 lei, fara TVA.

a��In acest moment, sunt bucuros ca imi asigur inca un salariu pe luna din afacerea cu rame. Dar potentialul este urias. Vreau sa-mi extind afacerea printr-un proiect cu fonduri de la Uniunea Europeana, dar lucrurile merg destul de greu, din pricina birocratiei".

Cine are nevoie de rame? Pescarii, fireste. Iar la ramele rosii de balegar trag o multime de pesti a��pasnici", de la caras si crap pana la rosioara si biban. Iar asta nu e singura calitate a ramelor neplacut mirositoare. Pamantul curatat de ele este perfect pentru culturi de legume. a��Pamantul de la rame contine 14% humus, in conditiile in care humusul din cel mai fertil sol este in proportie de numai 3,5%", ne lamureste ieseanul, proprietarul unei afaceri pe cat de urat mirositoare, pe atat de ecologica si de profitabila.

Cum se cresc ramele?

Pentru cei 3.000 m2 cat masoara ferma lui Petru Diaconita, barbatul cumpara de la satenii din Baia balega de cal in valoare de 70 de milioane de lei vechi pe an. Se pune balegarul in rasadnite si se uda pana la saturatie. Se lasa pana fermenteaza, se aduga ramele si se mentine o umiditate crescuta in rasadnita. Iarna, ramele hiberneaza. Primavara, depun coconi, iar ramele noi ajung la maturitate sexuala in 6 luni. In fiecare saptamana se face recoltarea, iar ramele nu trebuie tinute la o temperatura mai mare de 25 de grade Celsius, pentru ca se degradeaza foarte repede.

http://www.recolta.eu/ferma-de-rame-a-suceveanului-petre-diaconita/

Suceveanul Petre DiaconiŃa deŃine singura crescătorie din Ńară şi susŃine că afacerea e serioasă de la „două hectare de râme în sus”.

Atunci când nu este la pescuit, Petru DiaconiŃa e în spatele casei părinteşti şi, de dimineaŃă până seara târziu, are grijă de râme. Sătenii din comuna suceveană Baia s-au minunat când au aflat că vecinul lor şi-a înfiinŃat, pe 3.000 de metri pătraŃi, nu o fermă de vaci sau de porci, ca tot omul, ci una de râme. Unde mai pui la socoteală că i-a dat peste cap şi pe cei de la Registrul ComerŃului, care nu ştiau unde să-i înregistreze afacere, aşa că l-au trecut la „ferme mixte şi alte animale”.

Dacă unora la provoacă repulsie, pentru Petru râma e obiectul muncii, o adevărată afacere şi, dincolo de orice, a început să devină o pasiune. Secretul fermei, pe care îl ştie doar el, stă în dozarea cu atenŃie a umidităŃii, „răscolirea stratului vegetal” şi prezenŃa unei bacterii, altfel râma pleacă.

Marfa se transportă cu aer condiŃionat

Acum are gânduri de extindere. Pentru că „treaba asta devine serioasă de la două hectare de râme în sus”. Şi-a cumpărat teren şi vrea să-şi mute ferma din grădina părinŃilor pe un câmp din apropiere.

„Din păcate, iarna e un punct mort pentru mine, trebuie să le Ńin în hibernare, să nu îngheŃe. Trebuie să pun platformă mai groasă, pentru că stau în zonă de munte şi ajunge temperatura şi până la -26 de grade C. Dacă aş fi putut să accesez nişte fonduri europene, mi-aş fi construit o clădire şi aş fi cumpărat o culegătore de râme. Se găseşte în Ungaria şi costă vreo 7.000 de euro”, explică fermierul.

Până acum a investit aproximativ un miliard de lei vechi şi aproape tot profitul l-a reinvestit. Cea mai importantă achiziŃie e Loganul cu aer condiŃionat, primordial la transportul mărfii.

„Am comenzi de la mai multe magazine din zona Moldovei, dar şi din Ńară. Am primit oferte şi din străinătate, dar din cauza distanŃei mi-ar fi foarte greu să le onorez.”

http://www.agenda.ro/news/news/16945/afacere-de-criza-fermele-de-rame.html

Specialistii in vermicultura sustin ca humusul de rama este unul dintre cei mai buni fertilizatori, deoarece contine concentratii inalte de bacterii benefice si alte microorganisme, stimulenti biologici activi pentru plante.

"Practic, orice posesor de ferma zootehnica, cu o investitie minima si cu o tehnologie buna se poate transforma in producator de fertilizanti, fungicide sau insecticide, prin infiintarea unei ferme de rame.

In plus, astfel isi rezolva pentru totdeauna si problema dejectiilor animaliere pe care ferma le produce si care dau din ce in ce mai multa bataie de cap", arata specialistii in vermicultura citati de lumeasatului.ro.

Metodele aplicate in vermicultura se bazeaza pe capacitatea biologica a ramelor de a folosi ca hrana materii organice provenite din diverse surse - dejectii animale, resturi de culturi vegetale, reziduuri de la industria carnii si de la industria de vinificatie, deseuri de incubatie -, transformandu-le in biohumus, denumit vermicompost, cu o valoare fertilizanta deosebita.

Potrivit specialistilor citati, infiintarea unui metru patrat de o asemenea ferma costa circa 100 dolari si produce aproape 400-600 litri de humus anual, timp de 20 de ani.

In conditiile in care achizitionati humusul de rama cu un pret de 1,8 lei/litrul, costul de producere a extractului necesar pentru o suprafata de 1.000 mp este de 1 leu! Costul instalatiei de producere a extractului necesar acestei suprafete este de circa 50 lei, iar durata ei de folosire este de 20 ani.

Extractul lichid de humus de rama se produce din humusul ramei din specia Eisenia foetida.

In activitatea de vermicultura se folosesc si rame din alte specii, cum ar fi: Lumbricus rubellus, Dendrobaena veneta, hibridul rosu de California. Humusul de rama obtinut are proprietati diferite in functie de specia de rama folosita.

http://www.pescuitul.ro/ps/page.php/id/rame/nav/1/

Rama, indiferent de specie, a fost si este o momeala clasica in pescuitul recreativ - sportiv.

Desi la ora actuala ramele pot fi cumparate „de-a gata”, pentru un pescar pasionat, care sta „la curte”, infiintarea unei crescatorii proprii insemna un real castig pe multiple planuri: economie de bani, rame disponibile la orice ora, reciclarea ecologica a deseurilor vegetale din gospodarie si nu in ultimul rand obtinerea unui „subprodus” respectiv pamant pentru flori (compost), care va fi mult apreciat de „consoarte”.

Nu intentionez sa prezint o metoda ultra stiintifica, costisitoare si care necesita multa munca, cele descrise mai jos se bazeaza in mare parte pe experienta proprie, subsemnatul beneficiind de o astfel de „crescatorie” multi ani, cu rezultate uimitoare.

Ce crestem

Este foarte important ca in crescatoria nostra sa inmultim specia Lumbricus rubellus, care este ruda apropiata cu rama de pamant (Lumbricus terestris).

Numita de unii „rama de litiera” sau „rama de frunzar” ea este cunoscuta de pescarii vorbitori de engleza, sub diverse denumiri: Driftworm, Garden Worm, Angle Worm sau Leaf Worm;

Unde o gasim, cum arata, ce avantaje are

Lumbricus rubellus este un locuitor al solului si in special al frunzarului, la degradarea careia contribuie in mare masura. Asadar, intr-o zi frumoasa de primavara - vara, dupa o ploaie, facem o excursie intr-o padure de foioase unde vom cauta in stratul de frunze moarte de pe sol (litiera) si mai ales intre frunzele maronii, umede si lipite intre ele, un numar cat mai mare de rame. Daca vom cauta in zonele mai putin circulate, daca avem putin noroc si suntem atenti, pe un metru patrat putem gasi pana la 100 de exemplare. Le vom aduna fara a le indeparta de pe frunzele pe care le-am gasit si fara sa uitam sa adunam si 1 - 2 saci de frunzar din aceasi zona (sursa de hrana pentru inceput).

Rama de frunzar seamana mult cu rama de pamant. Are un aspect lucios, de culoare purpurie sau rosu-maronie, pe partea ventrala culoarea fiind mai deschisa. Lungimea corpului este de 6 - 12 cm, cu o grosime medie de 4 - 6 mm. Apartine de viermii inelati si poseda

o formatiune specifica perioadei de maturitate sexuala numita clitelum, care reprezinta o ingrosare tegumentara cu rol in reproducere (v. fig. 1 si 2). Aceasta formatiune are, impreuna cu alte caractere, un rol important in recunoasterea ei, deoarece indivizii speciei Lumbricus rubellus poseda clitelum numai pe partea dorsala a corpului. Daca se face o observatie la lupa, se constata ca ea se afla situata pe inelele 26-33, caracter propriu speciei respective.

Cresterea ei a fost studiata si perfectionata in scopul obtinerii compostului, in intreprinderile de bio-reciclare a deseurilor vegetale. Spre deosebire de rama comuna (de pamant) prezinta urmatoarele avantaje:

o traieste la suprafata solului, sau aproape de suprafata; o este mai putin sensibila fata de lumina, datorita pigmentarii puternice; o se hraneste predominant cu resturi vegetale in descompunere; o devine matura reproductiv la aprox. 179 de zile; o logevitatea variaza intre 682 - 719 zile; o depune 79 - 106 coconi /an /individ; o iarna hiberneaza in sol, in mici caverne globulare, la mica adancime (40 - 50 cm); o primavara revine la suprafata in stratul de frunzar; o daca are hrana suficienta nu migreaza; o prin consumarea resturilor vegetale, genereaza un compost de culoare

neagra-bruna, de buna calitate.

Din punct de vedere al pescarului sportiv, nu sunt de neglijat urmatoarele aspecte:

o tegumentul fiind relativ gros, sta bine pe carlig; o rezista mult in apa, inclusiv in apa sarata, fiind viabila si la 3-4 grade celsius; o nu are miros neplacut, iar prin intepare sau rupere, nu elimina acel

lichid puternic mirositor caracteristic ramei de balegar; o tinut in pamantul in care a crescut, poate fi pastrat in frigider sau la temperatura

camerei, cateva saptamani.

Metoda de crestere

Cautam in curte (gradina) un loc umbros si relativ ferit de curenti de aer (preferabil langa un zid, gard, etc.) unde construim din scanduri sau cu zidarie usoara (BCA) un „tarc” direct pe pamant. Dimensiunile sunt la alegere, dar recomandabil este un volum de aprox. 2 mc, cu o inaltime de 0,7 - 0,8 m.

Spatiul rezultat se imparte transversal in doua, printr-un perete despartitor din scanduri distantate intre ele la 1 - 2 cm. Depozitam in unul dintre spatii frunzarul si ramele adunate in padure, dupa care udam usor „crescatoria” si totul este gata.

Logica celor doua spatii este simpla: vom incepe cresterea ramelor in unul dintre ele, iar cand acesta se va umple cu compost (pamant organic) vom incepe depozitarea resturilor vegetale in spatiul alaturat, ramas gol. Ramele vor migra spre sursa de hrana iar compostul rezultat, poate fi utilizat in gradina. Prin utilizarea alternativa a celor doua spatii, crescatoria poate functiona un numar mare de ani.

Ce vom face in continuare ? practic mai nimic. Vom avea doar grija ca in aceasta incinta sa depozitam toate resturile vegetale din gospodarie, provenite in cursul anului, respectiv: iarba cosita; frunzele si lastarii de vita de vie

(daca nu a fost recent stropita cu pesticide); frunzele pomilor fructiferi, cazute toamna; toate frunzele si tulpinile legumelor etc. Dintre speciile de foioase sunt preferate in primele saptamani dupa moarte, frunzele de cires si de par, dintre speciile furajere trifoiul rosu, iar dintre resturile de legume, frunzele de ceapa. Numai frunzele de fag sunt consumate nedegradate, imediat dupa cadere.

Atentie ! nu se vor depozita aici frunzele de nuc, tulpinile si frunzele de rosii si cartofi.

Dintre resturile menajere, pot fi adaugate cojile de legume, fructe, produsele cerealiere. Deosebit de utile sunt cojile de oua zdrobite sau macinate fin, ele constituind un important aport de calciu.

Daca este foarte cald, sau nu a ploat de mult, vom uda periodic „crescatoria” avand grija ca surplusul de apa sa se scurga in sol sau prin peretii de scandura. În general este de preferat sa mentinem o usoara umiditate si o reactie neutra sau slab alcalina in crescatorie, deoarece daca solul devine acid ramele raman mult mai mici, iar in caz de uscaciune excesiva ele se retrag in sol. Trebuie stiute de semenea urmatoarele: Lumbricus rubellus rezista la temperaturi limita cuprinse intre 2 si 30 gr. celsius, temperatura optima fiind de 18 - 22 gr. Sub 10 grade adultii nu mai formeaza coconi iar ritmul de crestere a formelor tinere scade. Crescatoria se acopera cu o bucata de nailon de culoare inchisa sau un covor uzat, pentru a pastra umezeala, a tine mustele la distanta si sa impiedicam evadarea ramelor din noul lor mediu de viata. Acestea vor fi la inceput foarte active (mai ales noaptea), dupa acomodare insa se vor grupa in stratul cu umezala optima, unde se vor si inmulti. O aglomerare excesiva a ramelor intr-un spatiu

restrans indica faptul ca ceva nu este in regula: prea multa umezeala, mediu prea uscat, prea acid, prea cald, prea rece, prea compactat sau lipsa de aer, in ultimele doua cazuri fiind necesara afanarea masei vegetale. Daca toate conditiile de viata sunt intrunite, ramele se vor inmulti din primavara pana in toamna. Desi sunt organisme hermafrodite, ramele se inmutesc exclusiv pe cale sexuata, prin alaturarea a doi indivizi si schimb reciproc de spermatozoizi. Dupa acuplare fiecare individ va secreta la nivelul clitelum-ului o substanta numita albumina, din care se va forma coconul. Acesta are forma rotunda, culoare alba, si contine cate 8 - 10 oua, din care dupa eclozare supravietuiesc de regula 3 - 4 exemplare. Pe durata maturarii oualor, in aprox. 3 saptamani (functie de temperatura), coconul se mareste si isi schimba culoarea, devenind galben, maro si rosu in ultima etapa, cand are marimea unui sambure de strugure. La eclozare ramele tinere au culoare alba cu nuante roz.

Ramele au, in sol si in afara solului, numerosi dusmani naturali. Multe rame sunt mancate in sol de cartite, soareci, gandaci si larvele acestora, iar la suprafata solului cad adeseori prada pasarilor.

Daca depozitam in crescatorie o cantitate mare de fructe stricate, riscam o inmultire excesiva a „musculitei de otet” (Drosophila melanogaster) care nu dauneaza ramelor, dar ne poate deranja prin numarul mare de indivizi. În acest caz putem folosi o capcana simpla, realizata dintr-o sticla de plastic, astfel: in zona de mijloc a sticlei, cu un cui subtire, incalzit, facem numeroase gauri; turnam in sticla suc de fructe, bere sau vin acrit, adaugam 2 picaturi de sapun lichid si inchidem sticla cu dopul sau. Gaurile vor fi suficient de mari pentru ca musculitele sa intre in sticla atrase de hrana, dar nu vor mai gasi calea de iesire, sfarsind inecate in lichidul din interior

.

Pentru a avea o „crescatorie” eficienta vreme indelungata, trebuie sa avem grija de doua aspecte: sa asiguram permanent sursa de hrana si sa nu extragem o cantitate excesiva de rame, periclitand astfel perpetuarea populatiei.

http://ghidpescuit.ro/atelier-pescuit/nade-momeli-pescuit/cresterea-ramelor-rosii-pentru-pescuit/

Ramele rosii pe care dorim sa le crestem sunt de doua feluri. Primele se pare ca sunt Dendrobaena Veneta , celelalte Eisenia foetida. Amandoua sunt rosii, amandoua se folosesc cu succes la pescuit.

Ce mananca? Celuloza, modificata in intestinele ierbivorelor sau de catre mucegaiuri si bacterii. Eu le cresc in galeti de var lavabil, cat mai mari, neaparat cu capacele originale perforate cu cateva sute de gauri de 2-3 mm.

Se recomanda ( nu de catre mine, de alti oameni mai destepti si cu mai multa experienta) sa se aseze pe fundul galetilor( recipientilor) bucati mici de carton grofat( carton rupt cu mana), umezite, cativa centimetri( vre-o 5-10).

Acela va fi stratul ce se numeste ” pat” , in care se vor refugia ramele cand au nevoie. Deasupra patului se aseaza mancarea. Ce mananca ramele, am mai spus, celuloza. Adica compost, adica balegar de cal sau vaca, care a stat in soare, s-a oxidat, s-a inegrit si s-a transformat partial in pamant.

Am recoltat balegarul de pe unde au pascut animalele, daca nu era uscat l-am lasat sa se usuce ( prin uscare dispare mirosul dezagreabil), apoi l-am pus la soare, in saci de palstic, cu multa apa.

Conditiile de transformare a balegarului in compost sunt: caldura, umiditate ridicata( nu excesiva),aerisire. Cand e descompus, dupa 2-3 saptamani de ” tratament” , mirosul pe care il simtiti e cel de pamant . Acum se poate folosi la hrana ramelor sau la fel de bine la gradinarit.

Cateva cuvinte despre rame. Nu suporta sub nici o forma soarele, caldura peste 30 grade, frigul sub 1 grad, lipsa umiditatii. Deci, un beci ( totusi e cam frig in beci), o magazie adapostita sau o gramada mare de tot de balegar, stropita den belsug cu apa.

Cum se inmultesc? Pot si singure, dar mai bine la gramada. Daca le vedeti stranse in ghem, lasati-le in pace, sunt pe drumul cel bun. Se inmultesc prin depunerea unui ou de 2-3 mm, cafeniu, din care iese o singura rama. Bine ca aceste oua apar cu frecventa de unul la 2-3 saptamani.

Cresc destul de repede, daca nu ma insel ating maturitatea sexuala in max 6 luni, ciclul complet de viata intinzandu-se la 2-5 ani. De mancat mananca bine, hranirea fiind puternic influentata ( ca de altfel metabolismul) de temperatura mediului in care traiesc. Sub 10 grade devin lente, sub 5 devin inerte, sub 1 grad mor.

Mananca cu atat mai bine cu cat este mai cald( pana in 30 grade). Cat mananca? MULT! cu cat sunt mai multe, cu atat mai des trebuie hranite. Cum se face hranirea? In recipientul pe care il folositi, dati la o parte pamantul folosit( cat mai adanc), in spatiul creat introduceti compostul nou.

Compostul e consumat atunci cand are consistenta nisipoasa, de fapt cand e format din granule de 1-2 mm, rezultat al hranirii ramelor.Nu uitati sa adaugati apa, totusi pamantul nu trebuie sa fie cleios sau mlastinos, adica sa balteasca apa. Pentru asta, o gaura mica sau o taietura fina in fundul galetii e de real folos.

Intr-un vas mai incapator, se poate lucra mai bine la schimbarea pamantului. Se aduna tot pamantul ( si ramele intr-o parte a vasului) in spatiul liber se indeasa compostul nou. Ramele vor avea grija singure sa migreze in restaurantul astfel creat. Dupa 3 saptamani se scoate pamantul ” granulat”, in care au stat ramele pana atunci.

Aceasta este versiunea html a fişierului http://www.maia.gov.md/ftp/2006/Proiecte/reg9.doc. G o o g l e generează automat versiuni html ale documentelor căutate pe Web.

Anexa

la ordinul Ministerului

Agriculturii şi Industriei

Alimentare al R.Moldova

nr.___ din _____________

REGLEMENTAREA TEHNIC Ă

„VIERMICOMPOST (BIOHUMUS)”

I DOMENIUL DE APLICARE

1 Prezenta Reglementare tehnică stabileşte cerinŃe obligatorii de calitate, de prezentare şi etichetare, care trebuie respectate la producerea şi/sau comercializarea îngrăşămîntului organic obŃinut prin viermicultivare (viermicompostului).

2 CerinŃele obligatorii prescrise în prezenta Reglementare tehnică nu se aplică îngrăşămintelor organice obŃinute prin utilizarea altor tehnologii.

II TERMINOLOGIE

3 În sensul prezentei Reglementări tehnice, termenii folosiŃi se definesc după cum urmează:

bioconversia – prelucrarea industrială a deşeurilor organice prin utilizarea metodelor biologice în scopul obŃinerii îngrăşămintelor organice, gazului biologic şi substanŃelor proteice;

coprolite – degecŃiile viermiculturii constituite din partea organică şi minerală a deşeurilor prelucrate;

data ambalării – data în care produsul este plasat în recipientul în care el va fi vîndut sau livrat;

deşeuri organice – deşeurile din agricultură, industria prelucrătoare şi gospodăria comunală utilizate în procesul bioconversiei;

lot - orice cantitate de produs, omogenă după indicii calitativi şi însoŃită de certificat de calitate;

substrat – componentul ecologic de bază a deşeurilor organice, care constituie mediul nutritiv pentru viermicultură;

„testul 50 de rîme” – testul prin care se determină calitatea substratului cu ajutirul a 50 rîme, plasate într-un anumit vas. Dacă pe parcursul a 24 ore ele păstrează starea activă, atunci substratul este bun pentru viermicultură;

viermicultivare – prelucrarea (bioconversia) prin viermicultivare (utilizînd în calitate de biotransformator rîmele) a diverselor tipuri de deşeuri organice cu obŃinere a îngrăşămintelor organice (viermicompostului);

viermicultura – comunitate biocenotică complexă limitată de biotipul ecologic în componenŃa biocenozei în care mai conveŃuiesc şi alte organisme, dar rolul principal îi revine rîmelor;

viermicompost – îngrăşăminte organice cu indici calitativi superiori obŃinute prin viermicompostarea deşeurilor organice.

III GRUPELE DE PRODUSE DIN

DOMENIUL REGLEMENTAT

4 Prezenta Reglementare tehnică stabileşte cerinŃe obligatorii de calitate, prezentare şi etichetare, cărora trebuie să se conformeze produsul obŃinut în rezultatul bioconversiei deşeurilor organice prezentat în tabelul

nr.1:

Tabelul nr.1

PoziŃia tarifară din Codul NM MD Denumirea produsului

310100000 Îngrăşăminte de origine animală şi vegetală

IV CERIN łELE ESENłIALE

5 Producătării încadraŃi în producerea viermicompostului sînt obligaŃi să asigure utilizarea bunelor practici, să întreprindă măsuri performante pentru realizarea calităŃii, formelor de prezentare şi etichetare corespunzătoare a produsului.

6 Calitatea produsului presupune asigurarea respectării şi conformării cerinŃelor prescrise, igienei sanitare pe întreg procesul tehnologic de producere, de la materia primă pînă la produsul final.

7 Calitatea şi inofensivitatea trebuie obŃinute şi monitorizate prin sisteme de management al producŃiei şi prin metode, care să asigure o tratare sistematică a pericolelor potenŃiale şi să prezinte informaŃii referitor la identificarea întreprinderii, echipei de producere, data fabricării, lotul de produs, cantitatea produsă, tipul şi calitatea produsului.

8 Producătorii viermicompostului trebuie să asigure menŃinerea înregistrărilor, referitoare la identificarea produsului timp de 3 ani şi după caz să ofere dovezi documentare ale respectării cerinŃelor de calitate prescrise în prezenta Reglementare tehnică.

9 Managerii şi personalul tehnico-administrativ trebuie să cunoască destul de bine cerinŃele prescrise, cărora trebuie să corespundă produsul final, să aibă o viziune clară despre potenŃialele riscuri şi să poată lua măsuri corespunzătoare de prevenire, să asigure monitorizarea şi supravegherea pe tot lanŃul procesului tehnologic.

10 Amplasarea gospodăriilor pentru viermicultivare trebuie efectuată în conformitate cu prevederile expuse în actele normative în vigoare.

11 Producătorul după caz, trebuie să ofere dovezi documentare despre autorizarea construcŃiei şi amplasarea gospodăriei pentru viermicultivare în modul stablit.

12 La amplasarea gospodăriei pentru viermicultivare trebuie luate în consideraŃie următoarele condiŃii :

-să fie ferită de acŃiunea cîrtiŃelor, guzganelor, păsărilor, şerpilor, broaştelor, furnicilor;

-să fie distanŃată de zonele în care există pericolul de inundare.

-zona pentru depozitarea şi păstrarea deşeurilor organice se amplasează în partea joasă a terenului cu scopul de a împedica scurgerea surplusului de apă în timpul ploilor sau topirii zăpezii în zona de producere a viermicompostului;

-apa, care se scurge din zona de păstrare a deşeurilor organice, poate fi colectată în şanŃuri (gropi) speciale şi folosită ulterior la stropirea deşeurilor organice supuse fermentării;

-în gospodăriile mari suprafaŃa acestor zone trebuie să permită depozitarea a cca 1,0-1,2 mii tone de deşeuri organice pregătite pentru viermicultivare;

-zona de producere a viermicompostului ocupă partea principală a teritoriului;

-în această zonă se localizează sectoarele, secŃiile pentru viermicultivare, resursele de apă şi încăperea unde se plasează viermicompostul după colectare, pînă la pregătirea lui pentru utilizare şi/sau comercializare;

-pentru viermicultivare se recomandă sectoare cu lăŃimea de 1 m şi lungimea de 50 m, practicîndu-se sectoare perechi. DistanŃa dintre 2 sectoare trebuie să constituie 1 m, iar dintre 2 sectoare-perechi - 4,0-4,5 m. Fiecare sector, convenŃional se împarte în secŃii cu dimensiunele 1,0 x 2,0 m;

-gospodăriile pentru viermicultivare pot fi organizate atît în încăperi cît şi la aer liber;

-în sectoare înaintea plasării deşeurilor organice se aştern paie, rumeguş sau alte deşeuri vegetale;

-substratul plasat în sectoare se acoperă cu paie sau rogojini din stuf pentru a micşora evaporarea - vara şi al feri de îngheŃuri iarna.

13 În gospodăriile pentru viermicultivare utilajul şi echipamentul tehnologic trebuie plasat în aşa mod ca să asigure practicile de bună igienă pe tot lanŃul tehnologic.

14 Echipamentul şi recipientele utilizate în procesul bioconversiei deşeurilor organice trebuie să corespundă cerinŃelor stipulate în actele normative în vigoare.

15 Aprovizionarea cu apă poate fi efectuată din diverse surse (fîntînă, rîu, izvor, bazin acvatic articicial etc.).

16 Gospodăriile pentru viermicultivare trebuie să fie dotate cu mijloace de transport, lopeŃi, hîrleŃe, furci, inventar pentru stropire, mănuşi, halate, salopete, cizme de gumă.

17 Gospodăriile pentru viermicultivare trebuie să fie dotate cu aparate de măsurat şi control al greutăŃii, temperaturii, umedităŃii, acidităŃii active şi altor indici ce influenŃează calitatea materiei prime şi produsului final.

18 Aparatele utilizate pentru controlul parametrilor calităŃii trebuie să corespundă prevederilor actelor normative şi legislative în vigoare.

19 Personalul din gospodăriile pentru viermicultivare care vine în contact atît cu materia primă cît şi cu produsul final, trebuie să respecte regulile stabilite de Organul central de specialitate al administraŃiei publice în domeniul ocrotirii sănătăŃii, care se referă la :

-respectarea regulilor de igienă în timpul lucrului;

-igiena personală şi folosirea corespunzătoare a spaŃiilor social-sanitare;

-igienă echipamentului de protecŃie;

-educaŃia sanitară igienică.

20 ActivităŃile desfaşurate în cadrul gospodăriilor pentru viermicultivare trebuie să conducă la :

-prelucrarea completă a deşeurilor organice;

-reanimarea şi ameliorarea solurilor;

-obŃinerea îngrăşămintelor organice ecologice cu acŃiunea îndelungată;

-sporirea producŃiei culturilor agricole;

-protecŃia mediului ambiant (anexa nr.3).

21 Produsul obŃinut (viermicompostul) pentru acces pe piaŃă trebuie să corespundă cerinŃelor de calitate, formelor de prezentare, de prevenire şi informare a consumatorului prescrise de prezenta Reglementare tehnică.

22 Viermocompostul trebuie să fie produs în baza instrucŃiunilor tehnologice elaborate şi adoptate, care vor indica denumirea concretă şi calitatatea produsului.

23 Materiile prime utilizate la producerea viermicompostului trebuie să corespundă următoarelor cerinŃe :

-umeditatea deşeurilor organice să constituie 73-80%;

-să nu conŃină impurităŃi solide (pietre, metal, lemn, sticlă, etc);

-aciditatea activă (pH-ul) nu trebuie să depăşească 6,8-7,5 unităŃi;

-substratul nutritiv trebuie să fie compus din materialul de bază (dejecŃii solide de bovine, cabaline, porcine, iepuri, ovine, păsări sau din diversele lor combinaŃii) şi pînă la 30% de adaosuri – paie semifermentate, resturi organice din legumicultură, turbă, fecale, deşeuri din industria de prelucrare a cărnii, laptelui, industria hîrtiei etc;

- conŃinutul de azot amoniacal în substratul nutritiv iniŃial trebuie să constituie 10-20 mg/kg;

-conŃinut de metale grele în substratul nutritiv iniŃial nu trebuie să depăşească : cupru – 5,0; zinc – 40,0; cobalt – 2,0; plumb – 100,0; cadmiu – 2,5; nicel – 50,0; bor – 100,0; mangan – 100,0 mg/kg (în substanŃă uscată);

24 Perioada de fermentare a dejecŃiilor organice, utilizate în calitate de substrat, variază în dependenŃă de tip : dejecŃiile de bovine – 6-7; de cabaline – 5-6; de ovine – 3-4; de porcine – 9 -10, de păsări – 11-13 luni.

25 DejecŃiile de iepure poate fi utilizate în stare proaspătă (dacă n-au fost în contact cu urina) sau după 6-7 luni de fermentare.

26 Doza virmicompostului încorporată în sol constituie 3-6 tone la un hectar. În dependenŃă Viermicompostul să clasifică în funcŃie de doza încorporată în sol :

-clasa I – încorporarea dozelor obişnuite;

-clasa II – încorporarea în doze mai mici;

-clasa III – încorporarea o dată la 5 ani a dozelor mai mici decît cele normale.

27 Valorile indicatorilor fizico-chimici ale viermicompostului trebuie să corespundă mărimelor prezentate în anexa nr.1.

28 Viermicompostul se produce pentru livrare şi/sau comercializare cu ridicata şi/sau cu amănuntul.

29 Viermocompostul se livrează şi/sau comercializează ambalat sau în vrac nemijlocit în mijloacele de transport.

30 Viermicompostul destinat pentru comercializare se ambalează în pungi şi/sau saci de polietilenă, care trebuie să fie închişi în modul, care să evite uscarea viermicompostului pe perioada de păstrare.

31 Viermicompostul se livrează în vrac nemijlocit în mijloacele de transport, în cazul cînd este utilizat pentru încorporarea directă în sol, fără a fi păstrat în depozit.

32 CondiŃiile de ambalare pot fi specificate în contractul de livrare, în limita prevederilor prezentei Reglementări tehnice şi prevederilor legislaŃiei în vigoare.

33 Viermicomposul destinat comercializării se ambalează în ambalaje cu masa netă care oscilează între 1 şi 25 kg.

34 Încăperile destinate pentru depozitarea viermicompostului trebuie să fie uscate, ferite de precipitaŃii atmosferice, cu umiditatea relativă a aerului maximum de 75%.

35 Termenul de utilizare şi/sau comercializare a viermicompostului, dacă să respectă cerinŃele sus-expuse este nelimitat.

36 Producătorul garantează sub propria responsabilitate corespunderea indicilor de calitate a viermicompostului prescrise în prezenta Reglementare tehnică, pe parcursul terminului de comercializare, în cazul respectării condiŃiilor stabilite pentru depozitare.

37 Viermicomposul destinat comercializării trebuie să fie etichetat şi marcat în mod obligatoriu în conformitate cu cerinŃele actelor legislative şi normative în vigoare şi trebuie să conŃină cel puŃin următoarea informaŃie :

-inscripŃia „Fabricat în Moldova”;

-denumirea Ńării reproducătoare;

-denumirea produsului;

-denumirea întreprinderii producătoare;

-adresa, telefonul;

-masa netă;

-data încărcării;

-numărul lotului;

-data expedierii;

-numărul certificatului de calitate;

-semnătura persoanei responsabile.

38 Verificarea indicilor de calitate, formelor de prezentare, marcarea şi etichetarea se efectuează de producător în conformitate cu regulile stabilite în actele normative în vigoare :

-masa netă şi corectitudinea etichetării se determină în fiecare lot;

-umeditatea, acciditatea activă, substanŃa organică, conŃinurul azotului total, fosforului, potasiului, calciului, magneziului, nitrocompuşilor, florei bacteriene patogene se determină în fiecare lot.

39 Prelevarea probelor şi determinarea indicilor de calitate, formelor de prezentare şi etichetare se efectuează în conformitate cu regulile şi metodele de analiză stabilite în actele normative şi legislative în vigoare.

40 Viermicompostul neconform prezentelor cerinŃe nu poate fi plasat pe piaŃa de desfacere în scopul utilizării.

V EVALUAREA CONFORMIT ĂłII PRODUSULUI

41 Viermicompostul se acceptă spre comercializare doar dacă este conform cerinŃelor esenŃiale prescrise în capitolul IV al prezentei Reglementări tehnice.

42 Conformitatea viermicompostului se certifică de către un laborator de încercări acreditat şi desemnat în activitatea de încergare a îngrăşămintelor organice în modul stabilit.

43 Lista laboratoarelor de încercări se publică de către Organismul NaŃional de Asigurare a ConformităŃii Produselor, în Monitorul oficial al Republicii Moldova şi se actualizează după necesitate.

44 Pentru iniŃierea procedurilor de certificare, producătorul prezintă cererea în laboratorul de încercări preferat, împreună cu alte acte necesare.

45 Încercările pentru verificarea corespunderii produsului cerinŃelor prescrise în prezenta Reglementare tehnică se efectueză în conformitate cu regulile şi metodele stabilite în standardele corespunzătoare (anexa nr.2).

VI CERINłELE SPECIFICE PRIVIND

SUPRAVEGHEREA PIEłEI

46 AutorităŃile responsabile pentru activitatea de supraveghere şi control privind respectarea cerinŃelor esenŃiale de inofensivitate şi calitate pentru viermicompost prescrise în prezenta Reglementare tehnică sînt: Inspectotatul Ecologic de Stat şi Centrul Republican de Pedologie Aplicată.

47 Controlul şi supravegherea constă în verificarea actelor de însoŃire a fiecărui lot furnizat spre comercializare sau livrare, precum şi rezultatele analizelor de laborator privind încadrarea lor în cerinŃele esenŃiale prescrise în prezenta Reglementare tehnică, de inofensivitate şi calitate.

48 Viermicompostul neconform cerinŃelor prescrise de prezenta Reglementare tehnică , urmează a fi retras de pe piaŃă din propria iniŃiativă a deŃinătorului acestuia sau în temeiul dispoziŃiei scrise de organul abilitat în controlul de supraveghere de Stat.

49 Litigiile apărute în urma aplicării prezentei Reglementări tehnice se soluŃionează în modul stabilit, pe cale de judecată.

VII DISPOZI łII FINALE

50 Prezenta Reglementare tehnică întră în vigoare la expirarea a 6 luni de la data publicării.

Anexa nr.1

Tabelul 1

Indicii de calitate ai viermicompostului

(biohumusului)

Valori admisibile Nr.

d/r

Indici standardul intenaŃional al calităŃii

viermicompostului rezultatele cercetărilor

proprii

min. max. min. max.

1. Umiditatea, % 30 40 40 50

2. SubstanŃa organică,%

20

30

30

40

3. Aciditatea activă

(pH)

6,5

7,5

6,5

8,7

4. Azot total, % 0,9 1,0 0,7 3,0

5. Fosfor (P2O5), % 0,8 1,5 0,8 2,5

6. Potasiu (K2O), % 0,8 1,0 1,2 2,5

7. NitraŃi, mg/kg - - 0,2 22,4

8. Calciu, % - 4,0 0,42 3,8

9. Magneziu, % - 1,0 0,50 2,50

10. Fier, % - - 0,50 2,50

11. Floră bacteriană

nepatogenă, colonii

-

2x10¹²

2x10¹²

3x12¹²

http://www.recolta.eu/humusil-ingrasaminte-organice-pentru-legumicultura/

Anul acesta, in luna mai, ministrul agriculturii, Ilie Sarbu, a primit vizita unei delegatii din judetul Olt. In cadrul intrevederii s-a analizat posibilitatea dezvoltarii unui proiect privind producerea de ingrasaminte organice (humusil) folosite in agricultura ecologica.

S-a luat în calcul posibilitatea infiintarii unei statii pilot, in parteneriat public-privat, la Slatina, pentru prelucrarea gunoaielor de la herghelia din localitate, administrata de RNP-Romsilva.

• Citeste mai mult despre rolul Humusului in gradini. • Afla care au fost rezultatele unui experiment cu HUMUSIL in cultura de tomate, in Teleorman

Produsul final rezultat in urma prelucrarii este un ingrasamant organic pur ecologic – HUMUSIL, care contribuie la cresterea rezistentei plantelor la imbolnaviri, avand calitati fungicide si bactericide. Totodata, Humusil limiteaza patrunderea nitratilor si a azotului din sol in plante si fructe.

Ce este humusil?

HUMUSIL este un ingrasamant natural obtinut prin descompunerea materiei organice, cu ajutorul microorganismelor si a viermilor inelati din sol (rame). Procesul de crestere a ramelor mai este numit si

viermicultura.

Viermicultura

Viermicultivarea este o metoda biologica de prelucrare a deseurilor organice cu ajutorul viermiculturii (ramelor), aflam de la Larisa Cremeneac, cercetator in cadrul Institutului National pentru Zootehnie si Medicina Veterinara din Republica Moldova. Ea se bazeaza pe capacitatea biologica a ramelor de a folosi in calitate de hrana diverse genuri de deseuri organice din agricultura, industria alimentara, de la abatoare, industria lemnului, deseurile menajere, transformindu-le in ingrasaminte organice pretioase – biohumus (biocompost, viermicompost).

Un rol special apartine deseurilor acumulate in localitatile rurale,care se caracterizeaza prin continutul in ele a unei parti considerabile de substante organice extrem de pretioase pentru agricultura. In localitatile rurale o pondere mare in volumul deseurilor organice o au cele animaliere. Din lipsa de mijloace pentru evacuarea deseurilor si necunoasterea consecintelor depozitarii lor in apropierea surselor de apa, in ograzile proprii, locuitorii de la sate contribuie la poluarea apelor freatice si a solurilor cu compusi ai azotului (nitriti, nitrati, nitozoamine si amoniac), bacterii patogene si alte toxine.

In legatura cu aceasta este necesar de mentionat ca prelucrarea deseurilor organice menajere, din agricultura si din diverse ramuri ale industriei, este o problema actuala si de perspectiva.

Una dintre caile de solutionare a acestei probleme este viermicultura, care este un bun transformator al deseurilor organice in biohumus. In calitate de transformator al deseurilor organice serveste rama, Hibridul rosu de California, care foloseste in procesul de nutritie diverse genuri de deseuri organice, care au trecut etapele procesului de fermentare. Durata perioadei de fermentare depinde de tipurile dejectiilor folosite in calitate de substrat nutritiv pentru rame. Pentru dejectiile vitelor mari cornute perioada de fermentare alcatuieste 5 – 7 luni, cailor – 5 – 6, ovinelor – 3 – 4, porcinelor – 10 – 11, pasarilor – 14 – 16 luni.

Dejectiile iepurilor pot fi folosite in calitate de substrat nutritiv imediat dupa colectare, fiind supuse stropirii abundente, in caz daca contin o cantitate sporita de urina. Un substrat excelent pentru rame este cel care contine celuloza. In calitate de celuloza pot servi paiele, deseurile vegetale si rumegusul din lemn (cu exceptia celui obtinut din lemnul speciilor de conifere). Aceste adaosuri sunt amestecate cu dejectiile in proportie de 1:3 si sunt supuse procesului de fermentare pentru a regla nivelul aciditatii active si continutului de azot amoniacal. Activitatea vitala a ramelor este asigurata de anumite conditii ale substratului nutritiv (temperatura, aciditare, umiditate, cantitatea azotului amoniacal).

Temperatura optima pentru prelucrarea normala a substratului nutritiv de catre rame constituie + 20… + 25 grade. La temperatura de + 14… +18 grade are loc oprimarea activitatii de reproducere, iar la +7… + 12 grade ramele nu se inmultesc, iar la temperaturi mai scazute ele cad in hibernare. Cresterea sau scaderea esentiala a temperaturii influenteaza negativ atat asupra reproducerii cat si asupra gradului de prelucrare a deseurilor organice. O importanta deosedita pentru activitatea normala a ramelor are umiditatea substratului nutritiv, care trebuie sa constituie 70 – 80 % (adica, atunci cand se strange in pumn, apa sa curga printre degete). Micsorarea nivelului umiditatii conduce la scaderea greutatii corporale si activitatii de prelucrare a substratului.

O alta conditie, care influenteaza procesul de prelucrare a deseurilor organice, este mentinerea aciditatii active (pH), care trebuie sa constituie 7 – 8 unitati. Devierea aciditatii active a substratului nutritiv cu o unitate de la cea optima nu provoaca schimbari esentiale, in modul de viata si activitate a ramei.

Sporirea aciditatii pana la 5 – 6 unitati si lipsa aeratiei in substratul nutritiv conduce la micsorarea numarului de indivizi tineri si a greutatii corporale a ramelor mature.

Pentru a regla nivelul aciditatii active a substratului nutritiv pina la nivelul optim se recomanda la cel cu mediu acid de adaugat creta sau var, iar la cel bazic – sol cu aciditatea marita sau turba. Cantitatea de azot amoniacal, dupa ce s-a terminat procesul de fermentare, trebuie sa oscileze de la 4,0 pina la 17,0 mg/kg.

Tehnologia virmicultivarii nu este un proces copmlicat, daca se iau in consideratie conditiile expuse mai sus. In procesul viermicultivarii trebuie sa se respecte urmatoarele etape:

a) pregatirea substratului nutritiv; b) formarea parcelelor, lojelor, sectoarelor, gramezilor; c) plasarea in substrat a ramelor si transferarea lor pe parcursul procesului bioconversiei in sectoare noi; d) colectarea biohumusului si pregatirea lui pentru utilizare sau pastrare.

Substratul nutritiv de baza poate fi alcatuit din dejectiile animalelor, dupa fermentare. Dejectiile care nu au fost supuse fermentarii (cu exceptia celor de iepure) nu pot fi folosite in calitate de substrat nutritiv. Dupa fermentare substratul nutritiv este supus analizelor chimice. Daca aceasta nu este posibil, atunci pentru a determina calitatea substratului nutritiv se foloseste testul “50 rame”, care consta in urmatoarele: intr-o lada se plaseaza o cantitate anumita de substrat nutritiv, pregatit pentru viermicultivare (3-5kg), in care se plaseza 50 rame mature.

Dupa 24 ore indivizii sunt numarati si se determina starea lor fiziologica. Daca toate ramele sunt vii si active, atunci substratul nutritiv poate fi folosit in procesul de viermicultivare. Atunci cand ramele au parasit substratul sau sunt pasive, pregatirea substratului trebuie continuata, pana la momentul cand rimele nu vor parasi mediul de trai. A doua etapa a tehnologiei viermicultivarii este formarea lojelor si sectoarelor in care se plaseaza substratul nutritiv.

Pentru gospodariile mari, dimensiunile sectoarelor constituie 1 m latime si 50 m lungime, in care grosimea substratului nutritiv trebuie sa fie de 25 – 35 cm (vara) si 35 – 45 cm (iarna). Sectoarele se impart in loje, dimensiunile constituind 1 m latime si 2 m lungime. Asadar, un sector este alcatuit din 25 loje.

Sectoarele pot fi situate la suprafata solului, pe suprafete asfaltate, putin inclinate, sau pe suprafete de pe care a fost inlaturat stratul afanat. Sectoarele de asemenea se pot situa in santuri cu adancimea de 40 – 50 cm, betonate, avand aceleasi dimensiuni. Inainte de plasarea substratul nutritiv pe fundul sectorului se asterne un strat de 5 cm paie. Pentru gospodariile mici (particulare sau de fermieri) se pot practica gramezile de dejectii (gunoi de grajd, baligar), care au fost supuse fermentarii, cu latimea 1 m, iar lungimea 2 si mai multi metri.

Grosimea substratului nutritiv nu trebuie sa depaseasca 50 cm. Intr-o loja trebuie sa fie plasat pana la 1 tona de substrat nutritiv. Alegerea locului pentru viermicultivare joaca un rol important in procesul de prelucrare a deseurilor organice. Locul ales trebuie sa fie situat intr-o zona accesibila pentru a folosi deseurile organice, sa fie putin inclinat pentru a da posibilitate apei de a se scurge in timpul stropitului si ploilor abundente. Daca conform testului “50 rame” substratul este calificat benefic pentru viermicultivare, in el se plaseaza ramele.

Inainte de plasarea ramelor substratul se stropeste abundent. Plasarea ramelor se efectueaza ziua, deoarece sub influenta luminii ele se ascund repede in substrat. Pe parcursul procesului tehnologic de prelucrare a deseurilor organice trebuie de tinut cont de respectarea cerintelor expuse mai sus. Daca intr-o loja au fost plasate 30 – 100 mii indivizi, atunci procesul de prelucrare dureaza 6 luni.

Dupa prelucrarea completa a substratului nutritiv, este necesara reamplasarea ramelor in loje noi. Acest proces decurge astfel: timp de 14 zile nu se da hrana suplimentara, dupa care de-alungul lojei (sectorului) se adauga substratul nutritiv, pe centru. Ramele se incadreaza in acest substrat nutritiv si se inlatura impreuna cu el, plasandu-se in alte loje (gramezi) cu substrat nutritiv.

Aceasta operatie se repeta de 3 – 4 ori pana cand este inlaturata cea mai mare parte din populatia de rame. Biohumusul obtinut este uscat, cernut si ambalat in saci din polietilena sau este administrat in stare bruta pe campuri. Pe parcursul a 6 luni, cat dureaza procesul de prelucrare, substratul trebuie permanent stropit. Stropirea trebuie efectuata dimineata sau seara, cand diferenta de temperaturi nu este mare.

In perioada calda a anului (din martie pana in octombrie) in sectoarele sau lojele noi hrana suplimentara se adauga regulat, o data la 2 saptamani, prima administrare a ei fiind efectuata la o luna dupa plasarea ramelor. In perioada rece a anului, sectoarele, lojele sau gramezile de deseuri organice in care se afla veirmicultura se acopera cu paie, rogojini sau panza de sac.

Dintr-o tona de deseuri organice pe parcursul a 6 luni se pot obtine 500-600 kg de biohumus. In conditiile climaterice din Moldova tehnologia viermicultivarii poate fi practicata la aer liber si formarea sectoarelor noi poate fi efectuata de doua ori, in lunile aprilie si octombrie.

Scopul principal al viermicultivarii este prelucrarea completa a deseurilor organice, obtinerea biohumusului si ameliorarea situatiei ecologice.

In calitate de directie auxiliara este obtinerea adaosului proteic pentru ratia de hrana a animalelor.

Asadar, tehnologia propusa poate fi aplicata in orice tip de gospodarii (ferma, gospodarii particulare si de fermieri), nu necesita cheltuieli mari si poate fi organizata in aer liber.”

Alte website-uri:

http://www.wormcomposting.ca/getting-started/

http://www.redwormcomposting.com/category/videos/

http://www.worms.com/raising-earthworms.html

http://carolsearthwares.com/Redworm_Facts.htm

http://www.powen.freeserve.co.uk/Guides/WormCom.htm

http://www.wormdigest.org/

http://yucky.discovery.com/flash/worm/pg000102.html

http://www.wormcity.co.uk/