Hidrografia Dobrogei de Sud

Capitolul 1:Aspecte generale ale Dobrogei de Sud

Limite si așezare:Dobrogea de Sud este o componentă a Dobrogei,fiind localizată în sud-estul României și reprezintă o regiune de platformă tipică,cu altitudini medii ce nu depășesc 150 m.Se desfășoară la sud de Podișul Casimcei,în partea de est si vest limitele au caracter morfohidrografic și se desfășoară de-a lungul falezei Mării Negre,respectiv falezei abruptului dunărean.Limita sudică este dată de granita cu Bulgaria,fiind situată în limitele Podisului Prebalcanic(figura 1.1).

Dobrogea de Sud are o atitudine absolută ce scade de la 200 m pe dreapta vaii Casimcea,până la sub 50 m în largul culoarului transversal al văii Carasu (în prezent canalul Dunăre-Marea Neagă).Spre sud-vest,altitudinea crește ajungând la 200 m,în apropierea graniței de stat cu Bulgaria.

Figura 1.1.Poziția geografică în cadrul României a Dobrogei de Sud

Sursa harții:Teză doctorat-„Potențialul bioclimatic al Podișului Dobrogei de Sud”,doctorant Elena Grigore,București 2011

Capitolul 2.Cadru geologic

Podișul Dobrogei de Sud se suprapune integral Platformei Moesice,cu soclu cristalin,acoperit de formațiuni depuse în ciclul de sedimentare:Cambrian-Westfalian,Permian-Triasic,Bathonian superior-Mastrichtian,Eocen-Oligocen și Badenian superior-Romanian(Ionesi,1994)

Soclul platformei sud-dobrogene,alcătuit din gnainse,granitice și șisturi cristaline mezometamorfice de vârstă Proterozoic inferior sau Arhaic(Mutihac,Ionesi,1974),este îmbucătățit într-un sistem de tip horst-graben.Depozitele aflate la zi au poziție cvasi orizontală sau slab monocinală rezultată din largi bombări(anticlinorii,sinclinorii,domuri de platformă),faliile la zi fiind o excepție.

Sub raportul petrofizic la zi predominate sunt depozitele loessoide(90%)urmate de calcare,manocalcare(7% la zi,75% la baza loessului ),gresii,conglomerate,nisipuri,pietrișuri și argile.

2.1.Evoluția paleogeografică

Evoluția paleogeografică a început în proterozoicul inferior după orogeneza sveco-kareliană.În acest lung interval de timp,cele mai importante intervale de modelare subaeriana sunt cele ce au urmat marilor cicluri de sedimentare.Pentru argumentarea trăsăturilor reliefului actual,sunt importante urmatoarele etape:

-etapa din Cambrian inferior,ulterioară mișcarilor din orogeneza assyntică,mișcări când s-a definitivat aranjamentul structural al soclului cristalin mezo- si ankimetamorfic (în blocuri tip horst-graben);

-etapa Carbonifer superior-Permian inferior,de peneplenizare și de reactivare a sistemului de blocuri;

-etapa Triasic superior-Jurasic mediu (prima parte),cand au fost îndepartate prin eroziune o parte din formațiunile ciclului depozițional anterior;

-etapa Senonian superior-Paleocen,de sculptare a suprafețelor acumulative depuse anterior,suprafețe frecvent exondate în regresiunile ce au afectat mari teritorii din Dobrogea de Sud în Barremian,Apțian,Albian si Turonian;

-etapa Eocen superior-Miocen inferior,ulterioară ciclului de depozite marine epicontinentale(gresii calcaroase,calcare grezoase etc.) depuse în prima parte a Eocenului;

-etapa post-Sarmațian,de carstificare și modelare a reliefului actual.

În Ponțianul superior și în Dacian,lacul din Câmpia Română înaintează ușor(1-10 km lățime)peste partea sud-vestică a Podișului Dobrogei din Sud și generează „terasa lacustră”(Brătescu,1928),cu pătrundere mai adâncă pe gurile unor văi preexistente( în principal văile care astăzi se varsă în limanuri).

În timpul depunerii argilelor rosii(Pleistocen inferior),podișul este intens pedimentat,mai ales,pe marginea dunăreană și cea maritimă,suprafețele netezite asociindu-se într-un nivel de bordură,sub formă de prispă(prispa dunăreană,Mihailescu,1966),deseori,cu pătrundere adânca în văi.La marginea podisului către Câmpia Română,în prelungirea nivelului de bordură s-au format glacisuri acumulative.

În Pleistocenul mediu,Dobrogea de Sud rămâne ușor ridicată față de Câmpia Română și Marea Neagră,motiv pentru care argilele roșii se conservă pe mai departe.Apele de pe latura de vest se organizează în sisteme mai mari decât cele de azi.Acestea avansau până către centrul Bărăganului.

În Pleistocenul mijlociu și superior,în timpul formării depozitelor leossoide și a solurilor fosile,pe un fond general de ridicare,văile se adâncesc.Văile de pe latura de est se lungesc (în conditiile regresiunii wṻrmiene),iar cele din vest se scurtează prin retezarea sectorului lor inferior de către Dunăre.În Holocen,țarmul Mării Negre se instalează la poziția actuală,cea mai avansată către uscat,situație care explică lipsa teraselor marine;fundul văilor se înalță prin aluvionare și apar limanurile.Odata cu creșterea presiunii umane,în Dobrogea de Sud se ivesc numeroase forme de relief antropic,unele din ele impunându-se în peisaj.

Capitolul 3.Relieful

Ca reflex al litosferei și structurii,pe placa de calcare sarmatice,în condițiile unui climat secetos,se dezvoltă un relief structural și carstic:aria endoreică(polia) Mereni-Amzacea (din Podișul Negru Vodă),bazinete de confluență(Murfatlar,Poarta Albă,Peștera),depesiuni-golf(Cernavodă,Rasova,Oltina etc.)

Dobrogea de Sud are o structură geologică mai unitară,de platformă,fiind alcătuită din calcare sarmațiene,nisipuri,gresii,marne și argile miocene și pliocene pe care se dezvoltă interfluvii sub formă de poduri largi.

Un peisaj cu totul original se conturează în prezent în lungul văii Carasu,care face obiectul unor importante intervenții antropice(canalul Dunăre-Marea Neagră,sistemul de irigații Carasu etc.).

În relief se impun,pe de-o parte,interfluviile plate,cu lățimi de zeci de kilometri în centrul și care cad altimetric mai lin spre nord și est și brusc către nord-vest și vest.Al doilea aspect îl introduce văile care sunt evazate la obârșii

și care în aval se adâncesc treptat (cele mari creează un fel de canioane în leoss și în placa de calcar) și se lărgesc căpătând uneori și caracter depresionar.Versanții la văile mari se termină prin glacisuri.

În Dobrogea de Sud se disting urmatoarele subunitați:Podișul Medgidiei,mai fragmentat,cu diferențieri locale de peisaj în funcție de relief și expoziție;Podișul Negru Vodă,arie endoreină,Podișul Dobrogei maritime,cu sensibile influențe ale climatului maritim;Podișul Oltinei,mai înalt,fragmentat de văi cu aspect de canion(figura1,2).

Figura 1.2.Subunitațile de relief componente ale Dobrogei de Sud

Sursa harții:Teză doctorat-„Potențialul bioclimatic al Podișului Dobrogei de Sud”,doctorant Elena Grigore,București 2011

3.1.Tipuri genetice de relief

3.1.1.Relief fluviatil

Văile,râpele si depresiunile de obârșie prezintă în Podișul Dobrogei de Sud unele particularități.Ele detin 65% din Podișul Oltinei și 30% din Podișul Negru Vodă.Primele două subunități apar mai fragmentate,de unde și aspectul colinar sau chiar deluros,pe când în Podișul Negru Vodă,domină suprafețele cvasi-orientale(aspect moștenit de la suprafața inițială).

Văile principale care se orientează spre Dunăre sau spre mare,de obicei prin intermediul limanurilor,pornesc din aria cumpenei principale Dunăre –mare.La obârșie au aspect evazat,dar la mică distanță se adâncesc repede,versanții evitandu-se clar și cu pante crescând până la verticală către vărsare.

Văile îmbracă forme și mărimi diferite în raport cu roca și structura.Unele sunt simetrice(în Podișul Medgidiei,ex.Țibrinu,Carasu).

Versanții sunt drepți,în trepte (terase structurale și de surpare),convecși-concavi,deseori sprijiniți pe glacisuri leossoide.Când acestea din urmă sunt retezate de eroziunea fluviatilă sau de abraziune lacustră,forma rămasă lasă impresia unor terase.

Fundul văilor,foarte netede(ceair),pe aproape tot traseul,contrastează cu versanții abrupți scluptați în calcare și leoss.În lungul unor văi apar și baraje proluvio-coluviale,care fac ca scurgerile să se dezorganizeze generând înmlăștiniri și lacuri:Plopeni,Negrești,Stupina.

Văiugile apar pe interfluvii și pe versanții prelungi acoperiți cu leoss.Au forma de covată și trec pe nesimțite în câmpul limitrof.De cele mai multe ori moștenesc relieful preleossian.

Râpele sunt caracteristice Podișului Dobrogei de Sud,aici având cea mai mare frecvență din țară.Apar izolate sau asociate în mari sisteme torențial-sufozionale,îndeosebi pe malul Dunarii,în jurul limanurilor,în lungul Vaii Carasu etc.Au forma unor mici canioane,brodate cu cele mai diverse forme(coloane prismatice,trepte de prabușire,hrube,poduri suspendate,toate cu o viată efemeră).

Depresiunile de obârșie se găsesc în numar mare la contactul cu Podișul Casimcei.Ele s-au dezvoltat,mai ales,pe seama șisurilor verzi,mai slabe la eroziune.Alte depresiuni de obârșie se întalnesc la sud la Valea Carasu.Câteva au apărut prin captarea unor polii (Amzacea,Mereni,Lanurile etc).

3.1.2 Relieful carstic

Este repreentat de doline,polii,peșteri și avenuri,care sunt prezentate îndeosebi,în Podișul Negru Vodă,aria Mangalia și aria Hârșova-Băltăgești.Aceste forme nu au totuși,o răspândire prea largă în raport cu extensiunea calcarului.Poliile rămân între cele mai caracteristice din țară,fiind largi,în majoritatea lor fără scurgere (în polia Negru Vodă apare lacul Gârlău).Dolinele,fiind mult mai mici și mulate,ca și poliile de leoss,si-au pierdut mult din infățișare,motiv pentru care,deseori,sunt confundate cu crovurile.

Peșterile,puține la număr,sunt scurte și fără concrețiuni,în schimb,podelele lor,deseori sunt pardosite cu un strat gros de praf,apărut din alterarea calcarului în condițiile climatului arid(Peștera,Limanu,Dumbrăveni).

Avenele sunt și mai ușor de urmărit.Se cunosc câteva pe văile Sevendie,Stupina.Multe din acestea au fost,probabil,acoperite de aluviuni.

Cu toată răspândirea largă a leossului,crovurile sunt ca și inexistente.Numărul redus a fost explicat prin cantitatea foarte redusă a precipitațiilor,caracterul lor torențial și drenajul extern mult mai bun,în comparație cu Câmpia Bărăganului.

3.1.3.Relieful lacustru

Este reprezentat prin falezele lacustre,ce se întalnesc în jurul limanurilor din lungul Dunării.Sunt sculptate în depozite cretacice,sarmațiene (calcare),pliocene (nisip,pietriș,argilă) și în depozite leossoide,din care cauză aspecul este diferit.Multe din ele nu mai evoluează sub acțiunea abraziunii lacustre,lacurile fiind secate sau reduse antropic ca suprafață (Ramadon,Cochirleni etc.).În multe locuri sunt brodate cu abrupturi,râpe sau la anumite niveluri se vad văi suspendate.

3.1.4.Relieful de nisipuri

Este caracteristic,atât litoralului (plajele),cât și în vestul podișului,în lungul Dunării,la gura unor limanuri (Vederoasa).

Sub acțiunea unor vânturi frecvente,dar neregulate ca direcție și cu intensitate diferită,a apărut un câmp de dune neordonate,frecvent cu formă ovală,până la 3 m înălțime.Ele sunt,în generral,fixate prin culturi.Nisipurile provin din lunca Dunării.

3.1.5 Relieful antropic

Se remarcă printr-o serie de forme vechi(gorgane,valuri de pământ),dar si recente (agroterase,canale de irigații,Canalul Dunăre-Marea Neagră).

Particularitățile reliefului permit ca în Podișul Dobrogei de Sud să se individualizeze următoarele unități de ordin inferior:Podișul Carasu,Podișul Oltinei,Podișul Cobadinului și Podișul Mangaliei.

Capitolul 4.Clima

Din punct de vedere climatic,Podișul Dobrogei de Sud se află sub influența ciclonilor mediteraneeni și pontici,ca și a anticiclonilor continentali euro-asiatici.În consecință,clima este temperat continentală,cu vădite influențe submeditertraneene în sud-vest,dar mai ales continentale semiaride în rest,ușor moderate spre periferiile dinspre Dunăre și Marea Neagră (influențe danubiene și pontice).

Prin specificul climatic și topoclimatic,Podișul Dobrogei de Sud se încadrează în etajul climatic de câmpie (datorită altitudinilor reduse 70-250 m).Cea mai importantă caracteristică,ca de altfel pentru toată Dobrogea,o constituie gradul mare de ariditate(indicele de ariditate Emm.de Martonne fiind <20 în jumatatea estica și >20 în cea vestică),pus în evidență de frecvența mare a fenomenelor de uscăciune și secetă.Indicii cantitativi ai principalelor elemente climatice reflectă întru totul,acest lucu(nebulozitate redusă,valori mari ale insolației și radiație solare,temperaturi ridicate,precipitații reduse,deficit mare de umezeală,vânturi uscate etc.).

4.1.Caracteristicile principalelor elemente climatice

4.1.1.Temperatura medie anuală

Temperatura medie anuală este de peste 11O C spre Dunăre și litorall și mai mica de 11O C în porțiunea central continental (Adamclisi și Medgidia,10,8O C).În semestrul rece al anului(din octombrie până în aprilie),temperaturile medii lunare sunt mai ridicate în sectoarele periferice,influențelor danubiene și pontice,decât în cel central datorită influențelor continentale,iar în cel cald (din mai până în septembrie),invers,situație care reflectă modul de încălzire și de răcire a suprafeței active,dependent de caracteristicile fizice ale apei și uscatului.

Media lunii ianuarie este de circa …-2O C spre latura dunăreană(Cernavodă,-1,7O C),<0O C spre cea maritimă (Murfatlar, -0,9O C),crescând treptat de la vest la est,ajungând pe litoralul de sud al Mării Negre,pozitivă (Mangalia,0,1O C).

Temperatura minimă poate scădea sub...-24O C spre vest (-24,6O C (luna februarie)la Cernavodă) și spre est (-25,2O C (luna ianuarie),la Mangalia) și sub -33O C în porțiunea centrală (-33,1O C la Basarabi).

Media lunii iulie este <22O C spre est,sub influența moderatoare a Mării Negre (Valu lui Traian 21,9O C) și >22O C spre vest (Cernavodă 22,2O C),crescând dinspre periferiile de est și vest spre uscat:Mangalia 21,7O C,Valu lui Traian 21,9O C,Basarabi 22,2O C,Murfatlar 22,4O C).

Temperatura maximă a aerului poate crește la peste 38O C spre litoral și >42O C spre Dunăre,punându-se foarte bine în evidență,influența suprafețelor de apă limitrofe,unde frecvența timpului senin este mai mare și,deci,insolația mai mare.

Capitolul 5.Hidrografia

În Podișul Dobrogei de Sud,sub influența condițiilor climatice semiaride și a unui relief cu caracter tabular,fragmentat de văi puternic mecandrate se configurează o rețea de ape subterane în diferite depozite geologice,o serie de organisme hidrografice de suprafață,tipice prin regimul lor de scurgere cu caracter intermitent,și cateva limanuri de natură fluviatilă sau maritimă.

5.1.Apele subterane

Se află răspandite,atat în stratele acvifere freatice,cat și sub forma apelor de adancime care circulă prin golurile și fisurile calcarelor.

Stratele acvifere freatice prezintă,de regulă,areale discontinui și le întalnim cantonate în aluviuni recente,în depozite deluvio-proluviale,în leoss,în nisipuri apțiene,depozite leossoide,calcare cretacice,calcare sarmațiene etc.Originea apelor este de natură vadoasă(provin din precipitații,care sunt reduse cantitativ:400-500mm) și din condensarea vaporilor în porii rocilor.Din orizontul acestor strate acvifere apar izvoare,mai ales,la contactul dintre baza versanților și luncile organismelor fluviatile,ca și depozitele cretacice,din placa sarmatică sau din depozitele pliocene,care pot să aforeze la baza leossului.Debitul lor este foarte variabil,dar scăzut,iar apa are caracteristici fizico-chimice necorespunzătoare,fapt ce infulențează consumul necesar de apă al populației.Rocile au,în general un grad mare de carbonatare,fapt ce duce la antrenarea apei freatice într-o circulație de tip carstic,clastocarstic și sufozional.

Chimistul apei freatice se carcterizează prin predominarea caționilor de calciu(20-200 mg/l),magneziu(5-80mg/l) și a anonilor de cloruri.Duritatea apelor variază între 1 l și 40 grade germane,fiind considerate dure și foarte dure și au gust sălciu,ori sărat-amar.

Apele cu densitatea cea mai mare se află cantonate la baza loessului.În funcție de mineralizarea și reacția lor chimică,aceste ape sunt moderat alcaline,avand ph care variază între 7,1-8,5.Frecvența cea mai mare o au apele neutre și ușor alcaline (Phul 7,1-7,4),situate in loess și în creta senoniană.

Stratele acvifere de adancime sunt datorită arealului mare ocupat de calcare mezozoice,de depozitele miocene și pliocene,care au grosimi foarte mari,reprezintă fisuri și goluri,unde au loc o intensă circulație a apelor subterane,atat pe verticală cat si pe orizontală.Debitul lor este mare și s-ar presupune că ar veni dintr-o circulație a apelor dunărene și către Marea Neagră prin calcare apțiene.

5.2.Apele de supafață

Raurile sunt alcătuite dintr-o rețea cu caracter divergent,tributară Dunări(în proporție de 72%),Mării Negre(23%),și ariilor semiendroreice (5%).Multe din organismele hidrografice sunt denumite derele și seluri dartorită regimului lor hidrologic.cu scurgere intermitentă.Raurile și paraiele tributare Dunări drenează bazine hidrografice ce totalizează o suprafață de 4054 km2(fără spațiile interbazinale).Bazinul cu suprafața cea mai mare îl are raul Urluia (1346 km2),și cuprinde buna parte din Podișurile Negru Vodă și Oltinei.Bazinul cel mai mic îl deține Stupina (24 km2).Pe langă aceste areale bazinale se mai află înca 11 bazine de forma unor palete și cu cei mai numeroși afluenți în cursul superior.

Raurile principale care se drenează cele 13 bazine hidrografice insumează o lungime de 850km.Cel mai important rau este Carasu,devenit astazi canal navigabil.Restul organismelor fluviatile au lungimi mai mici și cațiva dintre ele se varsă în limanurile Dunării.(Tabelul 3.7A).

Densitatea medie a rețelei hodrografice este foarte mică (0,23 km/km2).Sunt si bazine ce au densitatea mai mică între 0,18-0,22 hm/km2 (Baciu,Peștera Țibrin,Seimeni,Dunărea),și bazinele cu o densitate ceva mai mare între 0,24 și 27km/km2 (Calachioi,Carasu,Canaraua Feți,Negureni) (Tabelul 3.7).

Organismul fluviatil cu cea mai mare importanță hidrologică aparține raului Carasu pe albia căruia sa amenajat canalul Dunăre-Marea Neagră.Inaugurarea oficială a avut loc pe 26 mai 1984.Lucrările acestui canal au durat 8 ani (1976-1984),iar traseul lui ține de la Cernavodă,pană la noul port,Constanța-Sud Agigea pe o lungime de 64,4 km.La nivel normal apele au o adancime 7m și o lațime între 70-90m.Legătura cu Dunărea și Marea Neagră se face prin două ecluze gemene,cu o lungime de 310m și lățime 25m.De-a lungul lui sau construit trei porturi comerciale(Cernavodă.Medgidia,Basarabi),și este traversat de 6 poduri rutiere și feroviare.

Raurile de pe flancul Dunărean se caracterizează printr-o alimentare pluvio-nivală și un regim hidrologic în care curgerea apelor are un caracter intermitent.La ploi torențiale pe derele și pe selurile dobrogene ,se pot produce viituri neprevăzute.

Rețeua hidografică tributară Mării Negre are lungimi și suprafețe bazinale mult mai mici,în comparație cu rețelele tributară Dunării.Toate organismele fluviatile se varsă în limanuri maritime și au lungimi cuprinse între 7-30 km(tabelul 3.7 B).Cateva din ele au scurgere permanent (Valea Dereaua și Valea Hagieni-Albeti),doar cu debit de apă foarte mic.Bazinele de recepție au un areal foarte restrans,între 39 și 160 km2 și o densitate a rețelei ce variază între 0,11-0,17km/km2.

5.3.Lacurile

Se afla situate pe malul drept al Dunării în Podișul Oltinei și litoralul Mării Negre,între Capul Midia și granița de stat Bulgaria.

Toate aceste lacuri sunt considerate limanuri,întrucat s-au format prin bararea găurilor de varsare a afluenților secundari,cu aluviunile aduse de Dunăre sau de curentul litoral al Mării Negre(tabelul 3.8).

Limanurile fluviatile de pe malul drept al Dunări se află dispuse între Cernavodă și Ostrov.Ele au forma sinuasă,deoarece se întind pe spațiul văilor înecate cu apă.Prezintă o suprafață ce oscilează de la cația km2(Limanul Baciu),pană la 21,9 km2,(Limanul Oltina) ce adancimi ale apei ce variază între 0,8m (Limanul Barleanu) și 1,7 m(Limanul Bugeac denumit și Garlița).Coeficientul suprafeței lacustre are valori scăzute (tabelul3.8),fapul ce se reflectă în regimul de alimentare a apei.

Lungimea și lațimea luciului de apă sunt variabile (între 0,5-7,5km).Toate unitațile lacustre intră în categoria lacurilor cu apă dulce și se încadrează în tipul lacurilor cu apă bicarbonatată calcică și magneziană.

Tabelul 3.7

Raurile și bazinele tributate Dunării și Mării Negre

A.

Nr.crt. Denumirea bazinului F.(km2) Denumirea raului

Lungimea(km2)

Lungimea raurilor din bazin

D (km/km2)

1. Garla 196 Galația 13,4 49,1 0,252. Canaraua Feti 192 Canaraua Feti 12,6 48,0 0,253. Negureni 344 Negureni-V. 27,6 91,6 0,274. Urluia 1346 Urluia 98,0 223,0 0,235. Baciu 294 Baciu 39,0 57,5 0,206. Peștera 257 Peștera 26,0 52,2 0,217. Carsu(Dunăre-

M.Neagră716 Canal 64,4 182,4 0,25

8. Tibrin 236 Tibrin 41,0 49,0 0,209. Seimeni 120 Seimeni 22,0 22,0 0,1810. Dunărea 148 Dunărea-

Crucea22,0 32,0 0,22

11. Stupina 24 Stupina 12,0 12,0 0,5012. Calachioi 33 Calachioi 8,0 8,0 0,2413. Chichirgeaua 148 Chichirgeaua 17,2 23,2 0,18

Total suprafata bazine 4057 403,2 850,0 3,18Sursa:Date calculate

B.

1. Techirghiol 160 Dereaua(Amzarcea) 7,5 20,3 0,122. Tatlageac 144 Tatlageac 11,5 16,5 0,113. Mangalia-Albești 278 Haginei-Albești 24,5 30,5 0,114. Agigea 39,2 Agigea 5,0 7,0 0,175. Costești 621,2 Costești 56,3 74,3 0,12

Total 1142,4 104,8 148,6Sursa:Date calculate.

Tabelul 3.8

Elementele morfometrice ale lacurilor din Podișul Dobrogei

Lacul Suprafața lacului (f)(km2)

Supr.baz.(F) (km2)

Coef.supraf.LacustreK=f/F

Adancimea(m)

Lungimea lacului (km)

Lățimea lacului (km)

Bugeac(Garlița)

15,9 196 0,08 1,71 7,5 3

Oltina 21,9 192 0,11 1,70 6 3,7Marleanu 7,7 344 0,02 0,8 3,5 2,1Vederoasa 5,3 942 0,005 2 6 2,7Baciu 2,92 286 0,01 1 5,5 1Cochirleni 3,12 240 0,01 1 4,1 1,2Siutghiol 1,9 71,65 0,1 17,05 7,5 4,2Techirghiol 11,65 160 0,07 9,7 7 4,4Costinești 0,07 21,25 0,003 0,35 0,57 0,19Tatlageac 1,38 144 0,0009 2,5 3,07 1,15Mangalia 3,11 245 0,0004 13 6,5 0,8Agigea 0,65 39,2 0,016 0,7 0,8 0,8

Sursa:Breier,Gaștescu(1969)

Limanurile maritime își extind bazinul de alimentare în Podișul Dobrogei de Sud.Au suprafața ceva mai redusă decat a limanurilor fluviatile,în schimb,adancimea apelor este cu mult mai mare.Cu excepția lacului Siutghiol,singura lagună cu apă delce de pe litoral care aparține tipului hidrochimic bicarbonatat sodic,toate celelalte unitați lacustre se încadrează în categoria lacurilor clorosodice (Breie,1976).

Temperatura medie anuală a apelor variază între 10,8 și 20O C (Techirghiol),valorile maxime absolute au atins,însă,valori mai mari de 30O C (Tatlageac,30,4O C la 27.VI.1963).

Lacurile dulci de pe malul dunărean s-au transformat în importante unitați de producție piscicolă,iar cele de pe litoralul Mării Negre,în factori curativi naturali,ca și în obiective turistice de interes național și internațional.

5.4.Rolul apelor torențiale asupra modelării reliefului actual din Dobrogea de Sud

Indiferent de numele sub care sunt cunoscute (șuvoaie,seluri),apele torențiale din Dobrogea de Sud,prin forța de care dispun,contribuie substanțial la modelarea reliefului actual.

În Dobrogea de Sud sunt putine terenuri afectate de torențialitate atat de puternic încat să nu poată fi valorificate.În schimb,o pondere ridicată revine regiunilor cu aluvionăi intense.

Instalarea și dezvoltarea organismelor torențiale s-a produs,în general,pe locul vechilor păduri sau pășuni degradate prin intervenția conștientă sau inconștientă a omului.Degradarea vegetației naturale a însemnat în condițiile climei continentale excesive din Dobrogea de Sud ,momentul de declanșare a uni întrg șir de procese.Astfel,scurgerea apelor neorganizate și a celor organizate s-a intensificat.Solurile,lipsite de covorul protector și de pasla radăcinilor,au început să-și piardă treptat din orizonturi,iar uneori au dispărut împreună cu roca mamă pe care s-au format (ex:pe văile Mngaliei,Dumbrăveni-Olteni).La randul ei,erodarea orizonturilor superioare a facilitat și mai mult procesul scurgerii organizate pe versanți.

Procesul de modificare a echilibrului natural a început în Dobrogea de Sud,cel putin pentru anumite sectoare (zona Mangalia,Harsova),cu mult mai devreme decat în alte puncte din țară.Acest proces,mergand în pas cu istoria zbuciumată a Dobrogii,a cunoscut perioade de activare și de stagnare a eroziunii.Perioadelor de activitate socială pașnică le-au corespuns faze de activitate a eroziunii,sau de pregătire a condițiilor de activizare ulterioară a acesteia,dimpotrivă,perioadelor de restriște le-au fost specifice înțelenirea naturală a terenurilor și slabirea eroziunii terenurilor în pantă.

Eroziunea,inundarea,sau colmatarea stăzilor sunt înregistrate și în alte centre populate din Dobrogea de Sud.Cele mai frecvente apar în localitățile situate pe văi.În cadrul acestora multe din construcțiile vechi sau noi,prin poziția lor,îngreunează avacuarea rapidă a apelor.Urmările sunt,de multe ori,devastroase.De exemplu la 1 iulie 1965,în urma unei ploi puternice,au fost avariate,din cauza selului care s-a format,mai multe clădiri în comunele în comunele:Dunăreni și Rasova.Consecințe asemănătoare au avut și ploile din 1937 și de la 10 iunie 1964 asupra localitații Peștera.

Pentru diminuarea fenomenului de torențialitate se impune,în primul rand,ca măsurile preconizate de agrotehnica înaintată să fie respectate cu strctețe ,deoarece campul,am putea spune,reprezintă adevăratul bazin de alimentare al torenților,chiar și în cazul unor pante mai mici de 5O.

Capitolul 6.Vegetația

În Podișul Dobrogei de Sud,vegetația predominantă este cea de stepă.Doar în sectorul sud-vestic se află o serie de păduri cu compoziție floristică variată.

Vegetația destepă se întalnește pe suprafețe mici și este foarte degradate prin pășunat excesiv.Cea mai mare parte a acesteia însă,a fost înlocuită de culturi agricole.Astăzi,pajiștile Dobrogei de Sud sunt răspandite pe terenuri improprii agriculturii,adică:versanți cu înclinare mare,terenuri unde roca apare la zi,ori terenuri afectate de diferite procese geomorfologice actuale.Speciile ierboase întalnite sunt:pelinița(Artemisia pontica),obsiga(Bromus arvensis),troscotul (Polyonum aviculare),bărboasa (Botriochloa ischaemum).

Pădurilese află în partea sa de sud-vest.Conform Hărții Ruse din 1835,această porțiune mai înaltă a Dobrogei de Sud,era împădurită în proporție de 75%,aici extinzandu-se porțiunea nordică a Codrilor Deliormanului.Defrișările făcute în ultimii ani de dominație otomană au făcut ca în perioada 1880-1886,în PodișulDobrogei de Sud-Vest să nu mai existe decat un număr de circa 70 trupuri de pădure,la ora actuală numărul lor scăzand la 30-35,trupuri de diferite mărimi,cele mai multe avand suprafețe cuprinse între 5 ha și 100 ha.Doar 9 trupuri de pădure au suprafețe ce variază între 300 ha și 600 ha.

Capitolul 7.Fauna

Cea mai mare parte a regiunii este caracterizată printr-o faună de stepă.Mamiferele cele mai reprezentative sunt rozătoarele:popandăul (Spermophilus citellus),șoarecele de camp (Microtus arvalis),șobolanul cenușiu (Rattus norvegicus),șobolanul de camp (Apodemus agrarius).Numai în vestul Podișului Dobrogei de Sud se întalnește șoarecele răsăritean de camp (Microtus rossiaemeridionalis).La Valul lui Traian a fost semnalat un rozător rar:șoarecele săritor de stepă (Sicista subtilis).

Dintre păsări amintim:fasa de camp (Anthus campestris),ciocarlia de camp (Alauda arvensis),prepelița (Coturnix cournix).

Dintre reptile amintim:țestoasa (Testudo graeca ibera),șoparla de camp (Lacerta agilis chersonensis).La Agigea a fost identificată țestoasa cu coadă (Emys orbicularis),iar la Murfatlar și Negru Vodă specia Ablepharus kitaibelii fitzingeri.

Amfibienii reprezentativi sunt:broasca de pămant brună (Pelobates fuscus) și broasca de pămant siriacă (P.syriacus balcanicus).

Și în pădurile din sud-vestul Podișului Dobrogei de Sud,fauna este variată.Cei mai mulți căpriori se întalnesc în arealul Negureni-Tudor Vladimirescu.În numeroase exemplare se întalnește cerbul,cele mai multe fiind în pădurile dintre Dumbrăveni-Băneasa-Carvăn.

Capitolul 8.Solurile

Învelișul de sol este influențat puternic de climatul arid,de relief în mare parte domol,de materialul parental constituit predominant din loess,precum și de vegetația de stepă și de apele subterane situate la adancime relativ mare.Ca urmare a unei omogenități a factorilor pedogenetici,solurile fac parte doar din doua clase:cea a molisolurilor și a solurilor neevoluate,tipurile de sol fiind dispuse sub formă de fașii,în concordanță cu dispunerea precipitațiilor caracteristici ale reliefului (fig.3.29)

8.1.Molisolurile

Sunt reprezentate printr-un număr mare de tipuri și subtipuri,între cele mai răspandite numărandu-se solurile bălane,cernoziomurile carbonatice și cernoziomurile tipice,alături de care apar,insular,cerniziomuri cambice și rendzine.

Solurile bălane ocupă supafețele orizontale și slab înclinate din vestul podișurilor Carasu și Oltinei,ce nu depășesc 150 m altitudine,desfășurandu-se sub formă de fașii de diferite lățimi,paralele cu văile Dunării și Carasu.Ele s-au format pe loess,cu apa freatică cuprinsă între 10 și 20 m adancime.

Cernoziomurile carbonatice sunt mult mai extinse și dețin areale mari în partea centrală a podișurilor Carasu și Cobadinului,precum și în sudul podișurilor Oltinei și Mangaliei.Acestea s-au dezvoltat pe culmile și versanții domoli,cuprinși între 150 și 180 m altitudine,avand ca material parental loessuri și argile,iar apa freatică fiind la adancimi sub 20 m.

Cernoziomurile tipice apar doar în sud-vestul podișurilor Oltinei și Cobadinului,în timp ce cerniziomurile vermice ocupă suprafețe mult mai mari,desfașurandu-se sub forma unor fașii largi orientate nord-sud în estul podișurilor Carasu,Cobadinului și Mangaliei.Ambele subtipuri s-au format pe loess și se întalnesc pe cele mai înalte culmi,cuprinse între 180-200 m.

Cernoziomurile cambice dețin suprafețe mult mai mici în sud-vestul Podișului Oltinei,în apropierea de graniță cu Bulgaria.Subtipul lor cernoziomurile cambice vermice sunt,însă mult mai extinse,sub forma unei fașii prelungi,orientată nord-sud,în nord-estul Podișului Cobadinului și ca areale mici,în Podișul Mangaliei,dispersate în cuprinsul cernoziomurilor vermice.

Rendzinele dețin supafețele cele mai mici dintre molisoluri,apărand insular pe substratele calcaroase din nord-estul Podișului Cernavodă și sud-estul Podișului Carasu,precum și pe cele din partea central-sudică a podișurilor Cobadin și Mangalia.

8.2.Solurile neevoluate

Sunt puțin numeroase,în cadrul lor remarcandu-se regosolurile și erodisolurile,solurile aluviale și aluvial-coluviale,precum și solurile afectate intens prin excavații sau formate pe deponii(materiale reziduale transportate la distanță).

Regosolurile și erodisolurile se întalnesc cu precădere pe versanții puternic înclinați ai văilor afluente Dunării (Crucea,Țibrinu,Carasu,Urluia,Valea Negurilor,Canaraua Fetii).Ele s-au format exclusiv pe loess din cauza eroziunii exercitate de precipitațiile cu caracter torențial,favorizate de energia mare a reliefului și de substratul fragil.

Solurile aluviale apar doar în lunca Văii Carasu,în timp ce solurile aluvial-coluviale se întalnesc pe fundul văilor afluente Dunării și în jurul lacurilor de pe dreapta fluviului,unde stratul acvifer,aproape de suprafață,le conferă o fertilitate ridicată.

De-a lungul canalelor Dunăre-Marea Neagră și Poarta Albă-Năvodari-Midia apar soluri afectate intens prin excavații sau formate pe depuneri,ca urmare a lucrărilor care au însoțit construirea acestor doua magistrale fluvio-maritime.