Dobra - nr. 10 MARILE Marta Indig- SPERANÞE...

„ªase „ªase milioane milioane

de perechi de perechi de ochi de ochi

mã priveau”mã priveau”La 1 martie 2005 se stingea din viaþã,

la New York, la vârsta de 77 ani, Peter ZviMalkin, fostul agent Mossad, care l-a cap-turat pe criminalul de rãzboi AdolfEichmann.

PPaagg.. 1100

Purim 5765Purim 5765

Lumea a devenit mai sãracãA mai plecat un titan. Cu adâncã

tristete am primit cu toþii trecereala cele veºnice a SuveranuluiPontif, Papa Ioan Paul al II-llea.

Întreaga noastrã comunitateeste alãturi de fraþii creºtini în aces-te momente de mare tristeþe.

COMITETUL DE CONDUCERE ALCOMUNITÃÞII EVREILOR ARAD

RESPECT PE CEICARE CAUTÃ

ADEVÃRUL, DAR...RReessppeecctt ppee cceeii ccaarree ccaauuttãã

aaddeevvããrruull,, ddaarr nnuu ppoott ffii ddee aaccoorrddccuu cceeii ccaarree pprreettiinndd ccãã ll-aauu ggããssiitt!!

C1M1Y1B1 C1M1Y1B1

Publicaþie acomunitãþiievreilor din

AradApare de câteori ne permit

posibilitãþiile...

AAnnuull IIIIII,, nnrr.. 55,,aapprriilliiee 22000055

SSee ddiissttrriibbuuiiee ggrraattuuiitt..

Donaþii în vederea susþinerii

publicaþiei seprimesc la sediul

comunitãþii, str. Tribunul

Dobra - nr. 10

SHEMA ISRAEL, ADONAI ELOHEINU, ADONAI EHAD!ASCULTÃ ISRAEL, DOMNUL E DUMNEZEUL NOSTRU, DOMNUL E UNUL!

Foarte mulþi dintre noini-ll amintim cu multãdragoste pe Dr. Iosif Sin-ger, „Jozsi Bácsi” al nostru,reputat medic arãdean,care în anii de pensie aactivat ca medic al co-munitãþii noastre. O parte

dintre noi o cunoaºtem peJudith, fata lui, care trãieºteîn Arad, dar mult mai puþiniîl cunosc pe Ivan, bãiatul

lui, academician, somi-tate mondialã, care lo-cuieºte la Bucureºti.

MARILESPERANÞE

Mereu ºi mereu, gândindu-ne la situaþiafraþilor noºtri din Israel, revine obsesiv între-barea: când va fi pace în Þara Sfântã?

PPaagg.. 22

PPaagg.. 22

O PERSONALITATEISTORICÃ

AAmmiinnttiirrii ddeesspprree lleeggeennddaarruull pprriimm-rraabbiinn DDrr.. NNiiccoollaaee SScchhöönnffeelldd

PPaagg.. 99

PPaagg.. 44

MMaarrttaa IInnddiigg-LLeeooppoolldd

- O viaþã exemplarã -Pentru unii arãdeni, numele ei este cunoscut. În anii trecuþi, în

presa localã, despre ea ºi opera ei au apãrut o serie de articoleelogioase. S-a scris ºi în presa centralã. Totuºi, din pãcate, pentrumajoritatea ardenilor acest nume este complet necunoscut. ppppaaaagggg.... 3333

ppppaaaagggg.... 6666--7777 pag. 12

ppppaaaagggg.... 3333

Avem ºi noi academicienii noºtri...

IIaattãã ccãã ddiinn nnoouu aammssppuuss ppoovveesstteeaa EEsstteerreeii,, aalluuii MMoorrddeecchhaaii ººii aa ttuuttuurroorrcceelloorr ccaarree nnuu ººii-aauu pplleeccaattccaappuull îînn ffaaþþaa HHaammaanniilloorr..AAmm ssppuuss-oo ccuu ccrreeddiinnþþaa ccããnniiccii uunn HHaammaann nnuu vvaa rreeuuººiissãã ddiissttrruuggãã ppooppoorruull eevvrreeuu,,ddeeooaarreeccee îînnttoottddeeaauunnaa ffiiiiiiººii ffiicceellee aacceessttuuiiaa vvoorr ººttii ssããaappeerree ccuu ddeemmnniittaattee ººiiccuurraajj ccaauuzzaa ddrreeaappttãã aaIIssrraaeelluulluuii..

DDDDIIIIVVVVEEEERRRRTTTTIIIISSSSMMMMEEEENNNNTTTT

Respect pe cei care cautãadevãrul, dar nu pot fi deacord cu cei care pretind cãl-aau gãsit! Aceastã parafrazarea unei butade auzite cândva,nu mai ºtiu unde, reprezintãpoziþia pe care o adopt con-stant în varii situaþii. Cred cãcei mai periculoºi indivizi suntcei care se cred depozitariiadevãrului absolut, deoarecedin rândurile acestora s-au ridi-cat întotdeauna duºmanii liber-tãþii persoanei cât ºi ai spiri-tului. Convingerea oarbã înstãpânirea adevãrului absolutalimenteazã ºi fundamentalis-mul care, dus la extrem, „legi-timeazã” criminalul terorism.

Un aspect al fundamenta-lismului, evident mai puþinagresiv, dar deopotrivã dãunã-tor progresului omenirii estedogmatismul religios, absolu-tizarea propriei religii, nunumai în relaþia cu alte religii cichiar cu ea însãºi.

Am ferma convingere cãorice religie meritã tot respec-tul, cum acelaº respect secuvine fiecãrui om care are ocredinþã. În acelaº timp, amconvingerea cã forma deexprimare a credinþei-mã referla ritual-care în mod cert s-acristalizat într-un îndelungatproces istoric- este ceva per-fectibil ºi care se cere adaptatmereu contemporanitãþii.

Referindu-mã la religiilemonoteiste, este evident cãfundamentul, care se poateatribui originii Divine, a fostpãstrat, dar, în timp, s-au pro-dus mereu adãugiri care, înmod cert, erau inspirate depercepþia realitãþii în luminacunoºtinþelor vremii respec-tive. Gândindu-ne doar la fap-tul cã cele trei mari religiimonoteiste: iudaismul, creºtin-ismul ºi islamul recunosc exis-tenþa aceluiaº unic Creator,devine evident faptul cã tot ce

s-a adãugat acestui început ºiconstituie diferenþierea întrereligii, este urmarea unei anu-mite evoluþii istorice ºi nu maipoate fi considerat ca fiind deinspiraþie Divinã. Mai mult, s-aajuns la diferenþieri în cadruluneia ºi aceleiaº religii, cum arfi la noi, evreii, diferenþa întreortodoxi ºi reformiºti (numiþi înArdeal „Neologi”) sau, lacreºtini, între ortodoxi, greco-catolici, romano-catolici, refor-maþi, etc.

Din convingerea sincerã cãceeace ne apropie pe toþi estemult mai important decâtceeace ne diferenþiazã, iniþiemºi respectiv participãm lamulte manifestãri ecumenice.ªi acest simplu fapt contribuiela menþinerea, în oraºul nostru,a unor foarte bune relaþiiinteretnice ºi interconfesio-nale.

Cantonându-mã în „ogra-da” noastrã, cea a evreilor arã-deni, în contextul temei pro-puse, mi se pare oportun a neaminti de rabinul reformatorAaron Chorin, o puternicã per-sonalitate, care prin realizãrilesale a ajuns un model alepocii, fiind apreciat deo-potrivã de proprii enoriaºi câtºi de ceilalþi locuitori aiAradului. Deoarece nu am ca-lificarea necesarã, nu îmi per-mit a face o apreciere a acti-vitãþii acestei personalitãþi ºi mãlimitez la a cita din discursulþinut de Aaron Chorin în anul1819, în apãrarea reformei:

“Am fost solicitat sãmenþionez dacã învãþãturileTalmudului permit:

1. Sã eliberãm liturgianoastrã de cele adãugate ulte-rior (doar Cerul ºtie când ºi decãtre cine au fost adãugate) ºisã le readucem la simplitatealor primarã.

2. Sã spui rugãciunileunuia într-uun limbaj intelegibilîn þara sa, astfel încât inimacelui care se roagã sã poatã ºtice spun buzele.

3. Sã oficiezi serviciul cuacompaniament de orgã, astfelca armonia ºi ordinea, careacum lipsesc în sinagogilenoastre, sã poatã fi reintro-duse.

4. Sau, dacã asemeneaschimbãri sunt interzise dincauza principiului:“obiceiurilelui Israel au forþa Torei“

Sincer, nu am putut laprima vedere sã adun curajpentru a face publicã odeclaraþie despre asta…dar,dupã o maturã chibzuinþã,motivaþia mea a revenit: Dece, m-aam gândit, trebuie caadevãrul sã rãmânã þinut în frâudeoarece oamenii slabi nu-llpot suferi? Trebuie ca soarelesã-ººi ascundã lumina deoarecebufniþa nu o poate suporta? ªiastfel, am declarat cã nu enumai permis, ci e chiar obli-gatoriu de a elibera ritualulrugãciunii de cele adãugate,de a oficia Serviciul în limbaînþeleasã de enoriaºi, de a-llacompania cu muzicã ºi cân-tec”.

***Deºi, la vremea respectivã,

Aaron Chorin a introdus, print-re altele, rugãciunile în limbaoficialã a þãrii, în timp s-arevenit la oficierea serviciuluireligios doar în limba ebraicã.

Noi am încercat sã citimanumite pasaje în limba româ-na, dar unii coreligionari maivârstnici au argumentat carugãciunea trebuie spusã înlimba bibliei. Întrebare cãtrecititorii noºtrii: e bine, nu ebine?

Pentru a avea o scurtãprivire asupra tematicii refor-mei, am introdus în pag. 8 arti-colul “CUM A ÎNCEPUT

REFORMA LA EVREI”. Conþi-nutul acestui articol este alcã-tuit din materialele docu-mentare publicate de cãtre“Uniunea Mondialã pentruIudaismul Progresiv”

Cum am afirmat chiar laînceputul acestui articol, nusunt de acord cu cei care secred depozitari ai adevãruluiabsolut. Evident, nu mã con-sider o excepþie ºi cu toate cãsunt un adept al reformelor,

am ºi eu o serie de îndoieli. Înacest context, invit pe toþi ceicare considerã cã pot exprimao opinie pertinentã privindnecesitatea introducerii refor-melor, modul de introducere,persoanele menite a le intro-duce, etc., sã ne scrie. Toateopiniile care vor fi susþinute cuargumente vor fi publicate fãrãnici un fel de modificare.

IONEL SCHLESINGER

22 SHALOM aapprriilliiee 22000055

Mereu ºi mereu, gândindu-nne lasituaþia fraþilor noºtri din Israel, revineobsesiv întrebarea: când va fi pace înÞara Sfântã? Deºi evenimenteleultimelor decenii nu prea au fost denaturã sã ne apropie de un rãspunsmulþumitor, în prezent existã oarecariºanse spre un real progres. Este evi-dent cã numai soluþii de compromisrezonabile, care sã rãspundã intereselorreale ale pãrþilor implicate în conflict,vor putea duce la o pace stabilã. ªansaoferitã de instaurarea noii conduceriPalestiniene, care, cel puþin la moduldeclarativ, doreºte cãutarea ºi gãsireaacelor compromisuri este realã, dardatoritã multor influenþe aleatorii, areun grad mare de incertitudine. Esteproblematicã, în primul rând,stãpânirea situaþiei interne de cãtreconducerea Palestinianã, ºtiut fiind cãexistã destule organizaþii teroriste carenu se supun nici unei autoritãþi ºi carenu renunþã la „idealul” lor de a distrugeStatul Israel. Trebuie sã avem încredereîn capacitatea conducãtorilor Israeluluide a gestiona situaþia ºi de a folosi lamaxim, în interesul obþinerii unei pãcijuste ºi durabile, toate posibilitãþileoferite de schimbarea conduceriiPalestiniene. Dar, complexa problema-ticã a unei soluþionãri de duratã nudepinde doar de factorii locali, ci are ºi

o importantã componentã internaþio-nalã. Din ce în ce mai mult se con-tureazã necesitatea ralierii a cât maimulte state la susþinerea eforturilor depace. Din pãcate, deseori atitudineaunor importante state e marcatã deteama pierderii unor privilegii obþinuteîn lumea arabã, drept care de multe oriacestea adoptã poziþii ambigue sauuneori chiar de condamnare a acþiunilorde rãspuns ale Israelului, fãrã a lua po-ziþie hotãrâtã de condamnare a acþiu-nilor organizaþiilor teroriste. Desigur, oasemenea atitudine încurajeazã pe fun-damentaliºtii islamici ºi devine astfel opiedicã în calea eforturilor de compro-mis. Cum am arãtat ºi în numãrul trecutal publicaþiei noastre, existã, spre cin-stea lor, multe conºtiinþe europene,care îºi manifestã îngrijorarea faþã de oastfel de atitudine. Un asemenea ana-list este ºi Matthias Dapfner, directorexecutiv al „Axel Springer AG”, care apublicat în cotidianul „Die Welt” un ful-minant articol, întitulat: „Europa,numele tãu e laºitate” (citiþi articolul dinpag.10). Existã însã prestigioase publi-caþii, care în numele unei aºa zise„corectitudini politice” se preteazã la a-i alinta pe teroriºti cu denumirea de„activiºti” ºi „militanþi” Într-un amareseu, jurnalistul Steven Plaut, profesorla Universitatea din Haifa, evidenþiazã

modul „original” în care aceste publi-caþii diferenþiazã subiectele (citiþi dinpag. 11 articolul „Cum sã fii un activist”).

Este meritorie implicarea unor orga-nizaþii neguvernamentale în efortul deîncetare a conflictului. În acest sensmeritã evidenþiat apelul lansat peInternet de cãtre organizaþia „StandWith Us”, care militeazã pentru unviitor sigur al Israelului, cãtre ºefii prin-cipalelor state ale lumii. În acest apel(citiþi din pag. 11 articolul „Comunitateainternaþionalã...) se insistã asupra obli-gaþiei comunitãþii internaþionale de a-ºifolosi puterea moralã ºi practicã în sen-sul ajutorãrii conducerii Palestiniene larealizarea unei guvernãri responsabileºi a pãcii cu Israelul.

În ianuarie 2005 a avut loc osesiune specialã a ONU consacratãcomemorãrii a 60 de ani de la elibe-rarea lagãrului de la Auschwitz. Fãcândparcã o trimitere la situaþia din zilelenoastre ºi la pasivitatea celor care evitãsã acþioneze la timpul oportun, mi-nistrul de externe al Israelului a arãtatcã exterminarea brutalã a oamenilor nua început cu arme sau tancuri, ci cucuvinte care i-au înfãþiºat pe evrei cailegitimi ca ceva subuman. Cu aceastãocazie, mulþi vorbitori au rostit frazememorabile, care, în mãsura în care au

fost sincere, denotã o abordare încura-jatoare a problemelor Israelului. Astfel,ministrul de externe german a spus:„Pentru þara mea, Holocaustul înseam-nã o ticãloºie moralã absolutã, o negarea tuturor faptelor civilizate, fãrã prece-dent sau asemãnare” ºi a dat asigurãricã Germania va sprijini întotdeaunaIsraelul, deoarece „preocuparea pentrupacea ºi securitatea sa ºi a cetãþenilorsãi va rãmâne întotdeauna o constantãa politicii externe germane”. Atrãgândatenþia auditoriului asupra responsabi-litãþilor curente, Elie Wiesel, laureat alPremiului Nobel Pentru Pace a spus:„dacã lumea ar fi ascultat, am fi pututpreveni ce s-a întâmplat în Dafur,Cambodja, Bosnia, Ruanda. Noi ºtim cãpentru morþi este prea târziu. Pentru ei,abandonaþi de D-zeu ºi înºelaþi deumanitate, victoria a venit prea târziu.Dar nu este prea târziu pentru copiii deastãzi, ai lor ºi ai noºtri”...Apoi, dupã unmoment de dramaticã tãcere, cu toatecamerele TV aþintite asupra sa, ElieWiesel a întrebat retoric: „Dar oare vaînvãþa lumea vreo-datã?”

Cu deosebitã preocupare, dar ºi cusperanþa într-un rãspuns favorabil, neîntrebãm ºi noi, mereu ºi mereu: fi-vapace în Þara Sfântã?

I. SCHLESINGER

MARILE SPERANÞE

RREESSPPEECCTT PPEE CCEEII CCAARREE CCAAUUTTÃÃ AADDEEVVÃÃRRUULL,, DDAARR......

Moise, ulei ppe ppânzãã - Marta Indig - Leopold

Foarte mulþi dintre noi ni-ll amintimcu multã dragoste pe Dr. Iosif Singer,„Jozsi Bácsi” al nostru, reputat medicarãdean, care în anii de pensie a activatca medic al comunitãþii noastre. Oparte dintre noi o cunoaºtem pe Judith,fata lui, care trãieºte în Arad, dar multmai puþini îl cunosc pe Ivan, bãiatul lui,academician, somitate mondialã, carelocuieºte la Bucureºti. Într-o recentapãrutã carte, întitulatã „Academicieniioriginari din judeþul Arad”, a distinsuluiprofesor Liviu Mãrghitan, se face o binedocumentatã prezentare a vieþii ºioperei celor douãzeci ºi unu depersonalitãþi care constituie aceastãelitã, dintre care cel mai tânãr este chiarcel mai sus pomenit. Cu amabilapermisiune a domnului Mãrghitan,redãm mai jos extrase din capitolulreferitor la Ivan Singer:

„Fiul lui Iosif Singer, Ivan, s-a nãscutîn data de 14 noiembrie 1929. Mamacopilului, pictoriþã, ca majoritateaartiºtilor plastici, iubea în aceiaºimãsurã pictura ºi muzica. Dorind sã îidea micului bãiat o educaþie pe mãsurapretenþiilor unei familii de intelectuali,pe când acesta a împlinit cinci ani, afost iniþiat în tainele cântatului la pian.Rezultatele orelor de muzicã au datsperaþe mamei cã Ivan ar putea sãdevinã un remarcabil muzician. Astfel,Ivan, deºi a ajuns elev al liceului „MoiseNicoarã”, a optat pentru conservatoruldin Budapesta, unde a studiatvioloncelul. Cu toate rezultatele

promiþãtoare ca violoncelist, în anul1947 a pãrãsit studiile muzicale.Ultimele douã clase de liceu le-a fãcutla Cluj. A reuºit ca într-un singur ansã susþinã examenele claselor aVII-a ºi a VIII-a, promovândtotodatã ºi testele baca-laureatului. În toamna lui 1947a intrat student la Facultateade Matematicã-Fizicã dincadrul universitãþii clujene. Cuun an înainte de absolvireafacultãþii, datoritã rezultatelorexcepþionale obþinute laexamene ºi colocvii, fiind la unnivel de cunoºtinþe mult maielevat decât restulstudenþilor din acelaºan de studii, în 1950a fost numit în postulde preparator, primatreaptã a oricãreicariere universitare. Ab-solvent de facultate în anul1951, a obþinut încadrarea caasistent, începând cu 1 octombrie1951. Din 1953 a fost doctorand, cuscoatere din activitatea didacticã, fiindsalarizat pânã la obþinerea titlului dedoctor în matematici. A ocupatprogresiv funcþii tot mai înalte, iar înanul 1970 i s-a acordat titulatura deDoctor Docent ºi a continuat sã-ºidesfãºoare activitatea la Institutul deMatematicã al Academiei Române.Importanþa aparte a activitãþii sale deînalt specialist în matematici a avut unlarg ecou în lumea ºtiinþelor exacte. Ca

urmare, a fost solicitat, în calitate de„visiting professor” sã facã expuneri ºisã þinã cursuri la o seamã de universitãþidin Marea Britanie, Canada, Italia,

Germania, Statele Unite aleAmericii, etc. Prestigiul sãu

ºtiinþific a ajuns într-atât demare pe plan internaþionalîncât a fost onorat cu dem-nitatea de „ConferenþiarPrincipal” în cadrul Con-ferinþei Regionale a FundaþieiNaþionale de ºtiinþe a SUA

(fiind unicul originar din Aradcare a obþinut o atât de înaltã

apreciere ca matema-tician). Reviste de

s p e c i a l i t a t e ,deosebit de pres-tigioase, dar ºi

exigente în ale-gerea colaboratorilor,

ºi-au inclus în sumar ma-teriale semnate de ma-

tematicianul originar din Arad.Contribuþiile sale aparþin analizeifuncþionale ºi teoriilor aproximãrii,optimizãrii, º.a., domenii de mareprofunzime în ºtiinþele matematice denivel foarte ridicat. Este autor al „teorieigenerale a celei mai bune aproximãri înspaþii vectoriale normate”, arecontribuþii însemnate la dezvoltareadescoperirilor savantului polonezBanach, a adus puncte noi de vederereferitoare la teoria problemelor deoptimizare duale, precum ºi la analizaconvexã abstractã. Ivan Singer ºi-a

adus contribuþia la formularea maimultor teorii matematice care n-au fostcunoscute pânã la el, a aflat soluþiiîndelung cãutate de numeroºimatematicieni de marcã din mai multestate ale lumii. A introdus înmatematicã o nouã noþiune, aceea de„diferenþã generalizatã”. Nu puþinedintre contribuþiile sale matematicepoartã denumirea de „teoreme ale luiSinger”. Tot lui i se datoreazã intro-ducerea noþiunii de ortogonalitate înspaþii lineare normate, denumitã„Ortogonalitatea Singer”. Multiplelesale rezultate matematice de vîrf suntpreluate, utilizate ºi dezvoltate încuprinsul a 150 de cãrþi ºi monografii ºiîn mai mult de douã mii de articoleelaborate de peste 1200 de autorispecialiºti în matematicã superioarã dinîntreaga lume ºtiinþificã.

Reputatul matematician nãscut înArad a fost ales în data de 12 martie1992 membru corespondent alAcademiei Române ºi în prezent esteunul dintre cei mai activi academicieniai Secþiei de ªtiinþe Matematice”.

Mulþumindu-i ºi pe aceastã caledomnului Mãrghitan pentru con-simþãmântul dat utilizãrii textului dinlucrarea domniei sale, închei prin aadresa ilustrului nostru confrate IvanSinger cele mai bune urãri, invitându-lsã viziteze comunitatea noastrã, undeva gãsi cu siguranþã mulþi prietenidornici sã-i vorbeascã, dar ºi sã audiezeexpuneri despre viaþa ºi activitatea sa.

I. S.

33SHALOMaapprriilliiee 22000055

Pentru unii arãdeni, numeleei este cunoscut. În anii trecuþi,în presa localã, despre ea ºiopera ei au apãrut o serie dearticole elogioase. S-aa scris ºiîn presa centralã. Totuºi, dinpãcate, pentru majoritateaardenilor acest nume estecomplet necunoscut. Cât deregretabil este acest fapt, sepoate deduce chiar ºi dinsimpla încercare de a descrieaceastã complexã persona-litate cu câteva cuvinte ºi

noþiuni-cheie: arãdeancã, cumare dragoste faþã de „mamasa nãscãtoare”-România, cumare dragoste faþã de „mamasa adoptivã”-Israel, admi-ratoare ºi ilustratoare a poezieilui Eminescu, pictor derenume mondial, manechin deo frumuseþe ºi delicateþe ieºitedin comun, suflet nobil,propovãduind dragostea ºitoleranþa religioasã, caracterintegru care nu admitecompromisuri morale, lup-

tãtoare pentru cauza poporuluievreu. ªi nu am reuºit sã spuntotul. Eu însumi am aflatdespre ea relativ recent, ºi pemãsurã ce primeam mai multeinformaþii, mi se întãreaconvingerea cã este obliga-toriu ca publicaþia noastrã sãconsacre spaþiu unui do-cumentar despre aceastã atâtde distinsã personalitate. Prie-tena ei din copilãrie, doamnaViorica Neagu, precum ºifostul ei coleg de ºcoalã

domnul Bujor Buda mi-auvorbit despre ea ca om,prieten, artist. La rugãminteamea, însãºi Marta (fie-miîngãduit sã o apelez atât defamiliar) mi-a trimis un bogatmaterial scris ºi ilustrat despreviaþa, opera ºi sentimentelesale. Bogãþia ºi valoareamaterialelor astfel adunate m-au determinat sã renunþ laideia de a publica un singurarticol-chiar foarte întins-deoarece este inadmisibil ca o

temã atât de generoasã sã fieexpediatã prin comprimare. Caurmare, am considerat cã esteoportun a insera integral ma-terialul autobiografic al Marteipe parcursul numerelor ur-mãtoare ale publicaþiei noas-tre. Ca introducere, toateilustraþiile (mai puþin foto-grafiile) din prezentul numãrsunt reproduceri dupã picturileMartei.

I. S.

Avem ºi noi academicienii noºtri...

Marta Indig-LLeopold- O viaþã exemplarã -

Autoportret

Malul Mureººului - Marta Indig - Leopold


„Aºtept rãspunsul. Vãdoresc, Dumneavoastrã ºiîntregii Comunitãþi a Evreilordin Arad, sãnãtate ºi un Pesachfericit” Cu aceste cuvinte seîncheie scrisoarea ce am pri-mit-o din partea venerabiluluidomn ANAVI ÁDÁM dinTimiºoara. Scrisoarea însoþea osculpturã. Întâmplãtor,recent am avut onoareaºi plãcerea de a-l întâl-ni la Timiºoara per-sonal pe acest tânãrde 96 de ani, aflatîntr-o formã fizicã ºiintelectualã de invidi-at. Redau, fãrãcomentarii, extrase dinscrisoarea domniei sale:

„Sculptura, reprezen-tând chipul unui tânãr, estecreaþia lui Win-dholz Peter,care, la datarealizãrii aces-teia, trebuia sãfi avut 17-118 ani. Probabil cãreprezintã un contemporan deal lui, al cãrui nume nu îmi este

cunoscut. Sculptura este dinghips ºi din punct de vedereartistic este o creaþie valo-roasã. Iatã de ce consider justi-ficatã atragerea în acest caz aComunitãþii Evreilor din Arad:În primãvara anului 1944, într-o sâmbãtã, când, conform obi-ceiului, se plimbau pe MalulMureºului mai mulþi tineri

evrei, printre care ºiWindholz Peter, ei auobservat pe drum ocutie de sardinii. Dinjoacã, Peter a lovit cupiciorul acel obiect,care a explodatsfãrâmându-ii ambelepicioare. Pãrinþii aufãcut totul ca sã-llsalveze, dar nu aureuºit. Dupã câteva zilede chinuri, Peter s-aa

stins din viaþã.Cutia „desardele” nu aajuns întâm-plãtor în caleatinerilor care,

de regulã, se plimbau peacolo. Probabil cã a fostamplasatã de vre-oo grupare

fascistã. Din aceastã cauzã, jertfalui Peter nu trebuie sã treacã înneuitare. Cu atât mai mult, cã înpersoana lui Windholz Peter afost curmatã viaþa unei promiþã-toare personalitãþi artistice”

În continuarea scrisorii,Domnul Anavi dezvãluie faptulcã într-o perioadã el a fostangajat de cãtre Dr. Windholz,cunoscut medic arãdean, caeducator al celor doi fii, Tamassi Peter, pe perioada concedi-ului soþilor Windholz. Maiapoi, între anii 1940-1942, ceidoi tineri i-au fost elevi laLiceul Evreiesc din Timiºoara.Mulþi ani de atunci înainte, acontinuat sã pãstreze relaþiicordiale cu familia. Laînceputul anilor 60, familiaWindholz se pregãtea sã emi-greze în America. Atunci, soradoamnei Windholz, cunoscândaceste relaþii de prietenie, adãruit sculptura domnuluiAnavi. ªi iatã rugãmintea cemi-a fost adresatã de domniasa:

„Domnule Preºedinte, ru-gãmintea mea este sã pãstraþimemoria acestui tânãr martirevreu arãdean ºi sã aºezaþicreaþia sa într-uun loc demn,corespunzãtor”

Cutremurãtoare rândurileacestui venerabil OM, atât princonþinut cât ºi prin însuºi

demersul acestuia, consideratde el ca o importantã misiunepe care o are de îndeplinit.

Impresionantul monumentfunerar al lui Windholz Peter seaflã pe o alee principalã a cimi-tirului vechi neolog evreiescdin Arad, fapt care a fãcut sãtrec de multe ori pe lângã el.Fãrã sã cunosc în amãnuntistoricul tragicului eveniment,de fiecare datã mã înfiora gân-dul la nemãrginita durere,încrustatã în stâncã, a pãrinþiloracelui tânãr.

Stimate domnule AnaviÁdám, anunþându-vã cã sculp-tura în cauzã ºi-a gãsit locul deonoare la centrul comunitar alcomunitãþii noastre, vã rog sãprimiþi acest modest articol carãspuns la admirabilul dum-neavoastã demers. Curecunoºtinþã, dorindu-vã multãsãnãtate ºi viaþã lungã,

IONEL SCHLESINGER

P.S.: La rugãmintea mea,Dl. Prof. Dr. Francisc Schnei-der, vechi admirator al Dvs., aavut amabilitatea sã ne trans-mitã un scurt portret, pe care îlgãsiþi la pag. 8

Lumea a devenit mai sãracãA mai plecat un titan. Cu adâncã tristete am primit cu toþii trecerea la cele

veºnice a Suveranului Pontif, Papa Ioan Paul al II-lea. Personalitate care a mar-cat în mod hotãrâtor istoria lumii, Sanctitatea Sa a reprezentat ºi pentru noi,evreii, un model de moralitate ºi de conºtiinþã. A fost cel mai aprig militantpentru apropierea tuturor celor cu credinþã în unicul Creator. Vaticanul a sta-bilit legãturi diplomatice cu Israelul, cu scopul de a termina definitiv cuurmele celor 2000 de ani de ostilitate între creºtini ºi evrei. Prin gestul istoricde a vizita Marea Sinagogã din Roma, a devenit primul Pontif care a intratvreo-datã într-o casã de rugãciune evreieascã. A cerut scuze evreilor pentru

persecuþiile la care aufost supuºi dea-lungultimpului de cãtrecreºtini. Întreaga noas-trã comunitate estealãturi de fraþii creºtiniîn aceste momente demare tristeþe.

COMITETUL DE CONDUCEREAL COMUNITÃÞIIEVREILOR ARAD

2266 mmaarrttiiee 22000000:: PPaappaa iinnttrroodduuccee uunn mmeessaajj îînn ZZiidd,, ccoonnþþiinnâânnddtteexxttuull rruuggããcciiuunniiii pprriinn ccaarree ssee cceerree iieerrttaarree ppeennttrruu ssuuffeerriinnþþeelleeccaauuzzaattee eevvrreeiilloorr

SSaannccttiittaatteeaa SSaa,, rruuggâânndduu-ssee llaa ZZiidduull PPllâânnggeerriiii

STIMATE DOMNULE ANAVI…

JJeerruussaalleemm MMaarrttaa IInnddiigg - LLeeooppoolldd

MMoonnuummeennttuull ffuunneerraarr aall lluuii WWiinnddhhoollzz PPeetteerr


S-au împlinit 60 de ani dela eliberarea Auschwitzului. S-au strâns ºefi de state ºisupravieþuitori ai Holocaus-tului, pentru comemorare. Ainoºtri cu ei. Eu fiind nãscutã în1950, m-a ferit Cel de Sus de oasemenea experienþã, daravem în familie , ca toþi evreii,atât martiri cât ºi supra-vieþuitori. La capitolul martiriaº aminti toþi unchii, mãtuºileºi veriºoarele mamei-au trãit înBihor, Ardeal ºi Maramureº.Am de la unul din veriºori obatistã albã din mãtase, cu bor-dura din dantelã crem.

Dintre supravieþuitori aºvrea sã amintesc surorileAusländer, Kati ºi Edit. ªtiudespre ele ce mi-a povestitmama: erau duse dintr-unlagãr în altul, în timp ce frontulse apropia tot mai mult.Soldaþii care le pãzeau au decissã se debaraseze de tot trans-portul. Le-au pus sã sape unºanþ adânc, le-au aliniat pemarginea ºanþului ºi le-aumitraliat. Mãtuºile mele s-auînþeles sã se arunce în ºanþînainte sã le atingã gloanþele.Kati a reuºit neatinsã, pe Editau împuºcat-o în genunchi. Aucãzut în ºanþ ºi au aºteptat.Frontul fiind aproape, soldaþiinu au mai verificat dacã exis-tau supravieþuitori, ci au ple-cat. Atunci, Kati a luat-o pesora sa Edit în spinare ºi a por-nit înspre frontul apropiat, însãnu destul de aproape. Fiindiarnã ºi frig, iar Edit fiind mareºi grea, a ajuns prea târziupentru a mai putea face cevapentru picioarele Editei:medicii sovietici i le-au ampu-tat pe amândouã, deasupragenunchilor. I-au dat niºte pro-teze grele, din lemn, ataºatede coapse cu curele din piele.

Invalidã fiind, dupã ce arevenit la Oradea, Edit s-amãritat cu un alt supravieþu-itor, pe nume Weisz, cãruia îipierise în lagãr soþia ºi doicopii. Împreunã au fãcut doicopii, pe Vera, nãscutã în 1949ºi pe Pityu, nãscut prin 1954.Edit gãtea, îºi îngrijea gos-

podãria, avea servici. La eiacasã era întotdeauna foartemultã mâncare. Tãiau gâºte,fãceau ciocolatã de casã. Fiindla ei în vacanþã, am vãzut cumse proceda cu ciolentul, cumduceau femeile oalele cucapacul legat cu sfoarã la bru-tar, pentru ca acestea sã fie

þinute în cuptor, pe fiecare oalãcu o etichetã cu numele fami-liei. Edit a murit la începutulanilor 60’. Dupã moartea ei,soþul ºi copiii au emigrat înIsrael ºi le-am pierdut urma. PeKati, care s-a mãritat ºi ea dupãrãzboi, nu ºtiu cum o chema,dupã soþ. Doar cã se ocupau cu

fãcutul ºi vânzarea deîngheþatã. Au emigrat ºi ei. Înochii mei, surorile Ausländersunt eroine. Nu numai pentrumodul în care au supravieþuitci ºi pentru cã, dupã rãzboi,dupã Holocaust, au reuºit sã-ºicreeze o familie, sã aibe oviaþã. EVA BUCUR

Citez din rechizitoriul nr.1836/12 aprilie 1952 alParchetului Tribunalului Arad: „...contra inculpatuluiSebestin Ioan de ani 72...originã socialã burghez(comerciant)...în prezent deþinut la PenitenciarulArad...a comis urmãtorul fapt: Inculpatul în scop de asabota realizãrile regimului de Democraþie Popularã,lovind astfel în reforma monetarã ºi în interesele cla-sei muncitoare, a deþinut fãrã autorizaþia Bãncii deStat în scop de speculaþiune 3 bancnote de 100 dolariUSA precum ºi 1352 buc. monezi din aur a diferitelorþãri...ºi pentru a nu le ceda Bãncii de Stat ºi a nu figãsite le-a îngropat în pãmânt sub coteþul de gãini lao adâncime de 1,30m, unde au fost gãsite deorganele Miliþiei”. Vãzând acest citat, orice om con-temporan normal, care nu a trãit acele timpuri, arcrede cã este vorba despre o ficþiune, eventual de unteatru absurd. Din pãcate noi, cei nãscuþi în anii 30’,am „beneficiat” din plin de crunta realitate a uneiepoci de o incredibilã duritate ºi stupiditate, ºi anumeepoca aºa zisã a „dictaturii proletariatului”. Dintremultiplele aspecte ale abuzurilor acelei epoci de tristãamintire, doresc sã arat doar câteva „eroice” acþiuniîndreptate împotriva avutului, dar ºi a sãnãtãþii sauchiar a vieþii celor consideraþi „burghezi”.

Vreau sã relev faptul cã mulþi evrei au primit cusperanþã sosirea Armatei Roºii ºi odatã cu ea a ide-ologiei comuniste, care în teorie suna foarte frumos.În realitate, cum s-a adeverit foarte curând, urmândinstrucþiunile poliþiei secrete sovietice, organelerepresive ale noii orânduiri au muncit cu mult zelpentru a distruge moral ºi fizic pe cei care erau con-sideraþi duºmani: persoanele realizate economic-ziºiburghezi- intelectualii de marcã-ziºi decadenþi-ne maivorbind de cei cu credinþã în D-zeu, categorisiþi print-re „reacþionari”. Evident, foarte mulþi evrei din Aradfãceau parte dintr-una din categoriile de mai sus.

Iatã una din faptele de arme ale acestor vajnici„luptãtori pentru comunism”: dupã 1945, la primelealegeri libere s-a votat un guvern de largãreprezentare democraticã. În campania electoralã s-au tipãrit multe afiºe. Proprietarul unei tipografii, unevreu, a tipãrit conform comenzilor primite, afiºepentru toate partidele, fapt care nu i-a fost iertat.Tovarãºul Cacinã, ºeful Securitãþii din Arad, a reuºit ca

la primul interogator sã-i smulgã mustaþa, dreptpedeapsã cã acesta a tipãrit afiºe ºi pentru Þãrãniºti.Sioniºtii erau ºi ei consideraþi duºmani. În „serviciul”lor s-a pus aºa zisa „dubã neagrã”, care îi ridica pe ceiîn cauzã cu precãdere la orele 2-3 din noapte. Laieºirea din dubã, celor arestaþi li se puneau ochelarinegri, apoi erau duºi în beciurile securitãþii. Aici, urmaun „tratament” inuman de câteva zile, menit sã le dis-trugã moralul, apoi erau duºi, cu aceiaºi faimoºiochelari negri care le obturau vederea, în faþa MãrieiSale, ofiþerul anchetator. Acesta vroia ca ei doar sãsemneze o declaraþie dinainte pregãtitã, atrãgându-leatenþia cã oricum, el are metode de „convingere”. ªinu minþea. Majoritatea celor care nu l-au crezut, auieºit din acea detenþie doar în cosciug. Securitateaavea certificate de deces în alb. De asemenea trata-mente au avut parte Dr. Nicolae Schönfeld, rabinulneolog al comunitãþii, Dr. I.Haber, Iosif Wohlberg,Lala Schwarz ºi mulþi alþii al cãror nume nu mi-l maiamintesc. La începutul acesor rânduri aminteam derechizitoriul lui Ioan Sebestin. Apoi, un caz aparte afost cel al lui Weinberger Aron, arestat în 1952 ºiacuzat de sabotare a regimului democrat popular,deoarece nu a predat statului aurul pe care îl deþinea.Deoarece acesta a rezistat „tratamentului deînmuiere” obiºnuit, a fost supus unui tratament maispecial: aºa zisa carcerã. O încãpere de 1mp, cu apãpe jos, întuneric beznã, fãrã posibilitate de odihnã.Dupã câteva sãptãmâni, ne mai putând rezista,

Weinberger Aron a cedat, a predat aurul ºi a fost eli-berat. Din pãcate, ca urmare a suferinþelor îndurate, lacâteva luni de la eliberare a fost nevoie sã i seamputeze ambele picioare ºi la scurt timp dupãaceasta a decedat. (Soþia ºi fiul acestuia trãiesc azi înmare dificultate materialã ºi încã nu au reuºit sãredobândeascã bunurile confiscate de comuniºti).

Toþi cei scãpaþi din aceste „anchete” au pãrãsitulterior România, plecând în Israel, marcaþi psihic darºi fizic de lunile petrecute în calitate de „oaspeþi” aiSecuritãþii. Lupta pentru eliminarea celor realizaþieconomic a fost dusã cu asemenea succes, încât, înfinal, falimentul economic al Socialismului Victorios afost rãsunãtor. Locul celor din clasele de mijloc, nufoarte bogaþi, dar care ºi-au realizat bunãstarea mate-rialã prin muncã cinstitã ºi utilã societãþii, a fost luat deimpostori ºi profitori semianalfabeþi. Dictatura prole-tariatului a dus la pauperizarea unor ºi mai largi pãturiale populaþiei, creindu-se o relativã bunãstare doarpentru noua oligarhie roºie. Ca urmare a situaþiei dinþarã, din cei peste 12.000 de evrei câþi locuiau laArad în anul 1945, 95% au emigrat. ªi de aici se vedecã alegaþia „evreii au adus comunismul” nu are niciun temei. Este foarte adevãrat cã mulþi evrei au fostcomuniºti, majoritatea din convingere, dar, cumrezultã din cifrele de mai sus, imensa lor majoritate apreferat sã plece din þarã dupã ce s-au convins deceeace a însemnat „noua societate” în realitate.

ALEXANDRU KOHN

UUrrggiiaa RRooººiiee

MementoMemento

Holocaust - Marta Indig - Leopold


Purim Iatã cã din nou am spus povestea Esterei, a lui Mordechai ºi a tuturor celor care nu ºi-au plecat capul în faþa Hamanilor. Am spus-o cu credinþa cã

nici un Haman nu va reuºi sã distrugã poporul evreu, deoarece întotdeauna fiii ºi ficele acestuia vor ºti sã apere cu demnitate ºi curaj cauza dreaptã aIsraelului. La serbarea care a avut loc în sala restaurantului nostru riual, alãturi de membri comunitãþii noastre au participat, ca ºi de altã datã, reprezen-tanþi ai autoritãþilor locale precum ºi a celorlalte culte religioase din Arad. Ne-am bucurat sã-i salutãm în mijlocul nostru pe Stragea Cristian-Dimitrie,prefect al Judeþului Arad, Tiberiu Dekany, Viceprimar al Municipiului Arad, P.S. Pãrinte Episcop Dr. Timotei Seviciu, preoþi ai bisericilor Romano-Catolice, Greco-Catolice, Evangheliste, Luterane, pe senatorul Vasile Dan Ungureanu, reprezentanþi ai mass-media. Ineditul spectacol pregãtit de tine-rii noºtri (12-70 ani) a fost unul deosebit, atât prin conþinut cât ºi prin modul de prezentare. Alãturi de „trupa” obiºnuitã, pregãtitã de Szilard Pusztai,ne-a surprins cu o poezie proprie domnul Mendel, iar domnul Mandl a dat citire unei colecþii de glume cu ºi despre evrei. Revenind la „trupã”: ca înfiecare an, tinerii s-au pregãtit sârguincios ºi au reuºit sã susþinã un program total diferit de cele devenite de acum „clasice”, abandonând stilul obiºnuitºi pãstrând doar ideia cã în aceastã zi trebuie oferit ceva vesel, distractiv ºi nu neapãrat sobru. În consecinþã ºi atmosfera din salã a fost pe mãsurã,veselia a fost „ca de Purim” ºi fiecare participant a putut simþi cu adevãrat cãldura acestei Comunitãþi. Colecþia de instantanee de mai jos ilustreazã grãi-tor atmosfera serbãrii.


5765


Anavi Ádám la 96

Am scris 96, fãrã sã specific cã estevorba de ani, pentru cã Anavi Ádámdegajã tinereþe ºi vitalitate , cu o mobili-tate ºi creativitate care-l caracterizeazãde când îl cunosc, de ºase decenii, caprofesor de filosofie la Liceul Israelit dinTimiºoara.

Era de atunci un poet ºi un dramaturgcunoscut în limba maghiarã. S-a nãscutla 26 februarie 1909 la Turda, cu debutliterar în 1934 ºi editorial în 1940. Dinvasta sa operã, multe traduse înromâneºte, îmi permit sã menþionezdoar câteva: Adevãrul bãtrânilor (1940),Pornesc în zori (1935), Eticã ºi ciberne-ticã (1970), Confruntãri (1988), Soldatulºi Iguana (1995). Sunt remarcabile dis-tihurile - balade vesele densificate, dincare prezint câteva ºi în traducerea luiZ.Turi:

L-a piºcat ºi, mândru a strigat: „Curge-n mine sânge de-mpãrat!”

(Ploºniþa lui Napoleon)

N-ai multe zile!- am inventatViermele de beton armat

(Sfârºitul culturii de beton)

Explozia e fiinþa mea – asta înþeleg,Dar, oare, cum aº putea rãmâne

întreg?(Dilema bombei)

Te mãnânc – De tine mi-e drag,Pe cinstea mea de antropofag

(La propriu)

Simptom: “Dragostea noastrã e nemurire!”Diagnozã: E infantilism în iubire.

(Simptom ºi diagnozã)

L-am întâlnit ºi am discutat cu fostulºi pentru totdeauna profesorul meu,evocând repetatele aniversãri. Ladespãrþire l-am întrebat:

- Domnule profesor, mai fugiþi dupãtramvai?!. Mi-a rãspuns în maniera sacaracteristicã :

- Nu, dragul meu, nu mai fug dupãtramvai, alerg dupã femei.

Urmãtorul reportaj îl voi scrie la cen-tenar!

PPrrooff.. DDrr.. FFrraanncciisscc SScchhnneeiiddeerr

Toate caracterele în paginile Bibliei Ebraice sunt prezen-tate ca fiinþe umane, cu toate defectele ºi virtuþile lorexpuse la vedere. Perioada biblicã, acoperind mai mult deo mie de ani de istorie scrisã, urmãreºte evoluþia unuirãspuns mereu mai complex ºi creator la aceastã con-cepþie. Existã trei teme majore care neântrerupt animãviaþa evreiascã:

Prima, e tradiþia despre Moise, dãtãtorul de legi, care atransformat o comunitate de sclavi într-o comunitateliberã, cu o structurã legislativã extraordinarã. În contextullumii antice, inovaþiile religioase biblice sunt senzaþionale.Ideia a rezultat din Tora datã unui popor strâns într-unlegãmânt de credinþã în Unicul D-zeu. Tora nu a putut fidatã unui popor de sclavi. Comandamentele (Mitzvot) caretrateazã obligaþiile etice ºi rituale ale evreilor nu au nici ovaloare dacã acestea nu sunt liber asumate.

A doua temã este credinþa cã D.zeu cere un comporta-ment just ºi etic ºi cã universul nu este indiferent la faptelebune ºi rele. Profetul Amos, în secolul VIII î.e.a. a prezen-tat o viziune radicalã a justiþiei sociale, care a validat prac-tica ritualã. Acþiunile rituale care erau în contradicþie cuetica nu erau admise.

În secolul VI î.e.a. profetul Deutero-Isaiah a proclamatviziunea unui D-zeu universal. Când evreii s-au întors dinexilul babilonian, Ezra scribul a dãruit poporului sãu un Toracare a fost coerent ºi care a purtat în sine promisiuneabinecuvântãrii.

Cea de a treia temã e la fel de radicalã. Chiar dinprimele capitole ale tradiþiei biblice este clar cã fiinþeleumane sunt privite ca parteneri ai lui D-zeu în procesulcreaþiei. Acest concept e denumit în Ebraicã Tikkun Olam.Fiinþele umane au capacitatea de a lua decizii morale ºi noitrebuie mereu sã alegem între bun ºi rãu. Anii noºtri pot filimitaþi, dar consecinþele faptelor noastre trãiesc veºnic,într-un univers în care nimic nu se pierde.

Calendarul evreiesc, ciclul de viaþã evreiesc, ritmulrugãciunilor eveieºti pãstreazã identitatea noastrã ºi pro-funzimea sufletelor noastre. Iudaismul încorporeazã oîntreagã reþea de valori istorice evreieºti. Noi credem cãfiecare dintre noi este creat dupã chipul divinitãþii. Noiavem voinþã liberã. Noi credem cã sufletele noastre au fostdate pure de cãtre Creator. Iudaismul ne învaþã cã noi tre-buie mereu sã alegem între bine ºi rãu ºi cã rãsplata uneifapte bune este o altã faptã bunã. Noi suntem parteneri cuD-zeu în construirea unei lumi mai bune. Noi înþelegem cã

justiþia, pacea, dragostea ºi libertatea sunt valorile spiri-tuale fãrã de care lumea în care trãim se va ofili ºi va muri.Aceste valori spirituale sunt la fel de importante pentru noica ºi aerul pe care îl respirãm. Cum pot sã ºtie evreii cumsã se poarte? Întrebându-se singuri dacã modul de acþiuneales va contribui pozitiv la viaþa spiritualã a comunitãþiievreilor cât ºi a comunitãþii lãrgite. Existã peste trei-sprezece milioane de evrei în lume ºi alegerile noastreindividuale pot fi toate diferite, dar tradiþia ne-a dat oextraordinarã structurã prin care noi putem sã alegemmodul de formare a vieþilor noastre.

Istoria evreilor este povestea con-tinuitãþii, creativitãþii ºi diversitãþii reli-gioase bazate pe o revoluþionarãînþelegere a naturii ºi unversului.Tradiþia ne învaþã cã Biblia (în EbraicãTanach) nu a început cu povestea luiAbraham, primul evreu, sau Moise,marele învãþãtor, ci cu Adam ºi Eva îngrãdina Eden, cu Noe ºi cu potopul,cu turnul din Babel, cu gelozia lui Cainºi uciderea lui Abel, tocmai din cauzãcã destinul uman a fost vãzut ca oaventurã comunã a oamenilor detoate rasele ºi credinþele.

Se poate spune cã reforma aînceput la evrei odatã cu Iudaismul.Legenda spune cã Abraham, primulevreu, ºi-a luat familia ºi ºi-a pãrãsitþara natalã cãutând o viaþã eliberatã devenerarea zeilor pãgâni. Moise, dãtã-torul de legi, a transformat o comuni-tate de sclavi într-o comunitate liberãcu o structurã legislativã extraordi-narã. În contextul lumii antice, inovaþi-ile Biblice sunt uluitoare. Amos, însecolul 8 îea, a proclamat cu fermitateo viziune radicalã a justiþiei socialecare a sfidat organizarea religioasã avremii sale. Cuvintele sale au fost pãs-trate de cei ce i-au urmat. ProfetulIsaiah a fost primul care a proclamatviziunea Dumnezeului universal. EzraScribul a editat tradiþiile antice alepoporului sãu. Autorul Cãrþii lui Job aluptat cu problema diavolului într-unmod fascinant ºi neconvenþional.

În vremurile post-biblice, învãþatulHillel nu a ezitat sã adopte ºi sã mo-difice legea scrisã ºi a editat faimosulsãu edict care a schimbat modul încare a fost þinut anul sabatic.

Când Romanii au distrus mareleTemplu din Jerusalim în anul 70, rabi-

nul Yohanan ben Zakkai a permis casinagoga sã-i ia locul, ºi a proclamatcã rugãciunea a luat locul ofrandelorde sacrificiu.

Confruntat cu consecinþele distruc-tive a douã revolte împotriva Romei,Judah Prinþul a cutezat sã formulezeLegea Oralã în scris, alcãtuind Mishna.Mai târziu, marele filozof medievalMaimonides a codificat Talmudul ºi aîncercat sã reconcilieze teoria filo-zoficã greacã cu tradiþia iudaicã.

Dupã secole de crude discriminãriºi persecuþii continue, evreii din multeþãri europene au fost eliberaþi de cãtrespiritul noii ere a iluminismului.Revoluþia Francezã a proclamat “liber-tate, egalitate, fraternitate” ºi, dupãdoi ani de dezbateri amare, au extinsaceste percepte ºi asupra evreilor.Emanciparea din ghetou a fost un pro-ces lung ºi dureros care a cauzatrenunþarea la iudaism a multor evrei.Iudaismul reformist a fost rãspunsulcreativ a unei întregi comunitãþi, cãtreo lume modernã, emancipatã.Reforma, deseori destul de radicalã, afost una din cãile în care evreii auîncercat sã facã faþã schimbãrilor soci-ologice ºi istorice rezultate din eman-ciparea civilã ºi economicã. Aceasta înnici un caz nu a fost o reacþie negân-ditã la libertate.

Reformatorii de la începutul seco-lului 19 s-au concentrat pe schim-bãrile liturgice ºi au editat cãrþi derugãciune. Ei au îndepãrtat referirile larestaurarea cultului sacrificial, laînvierea fizicã a morþilor ºi la venirealui Mesia. Accentul a fost plasat pedecor. Muzica coralã, acompaniatã deorgã a fost curând introdusã.

Predica þinutã în limba uzualã aoamenilor a fost inovaþia cea mai dis-cutatã. Aºezarea separatã a femeilor afost abolitã gradual ºi “Confirmarea” avestit sosirea epocii ritualului pentrufete ºi bãieþi. Rabinii au început sãstudieze la universitãþi ºi sã primeascã,pe lângã instrucþia tradiþionalã, ºi opregãtire academicã laicã. Aceasta le-a permis sã comunice cu comunitãþilelor într-un mod modern ºi acceptabildin punct de vedere intelectual.Iudaismul liberal European s-a rãspân-dit curând în America de Nord, undea devenit mai puþin tradiþional.

Mulþi dintre evreii din Europa cen-tralã care au emigrat în anii 1850, aufost din punct de vedere politic liber-ali, dornici sã pãrãseascã umbreleEuropei reacþionare. De la sfârºitulsecolului 19, “ªtiinþa Iudaismului” areflectat dezvoltarea percepþieievoluþiei istoriei ºi a învãþãturii biblice.

În Europa ºi în Statele Unite s-auînfiinþat seminarii rabinice neortodoxeºi nefundamentaliste. S-au format aso-ciaþii rabinice naþionale ºi schimbãrileîn practica religioasã au fost aprobate.Ca o reacþie, evreii care au refuzat sãschimbe modul lor de rugãciune aufost denumiþi “ortodoxi”.

În prezent, lumea evreiascã constãdintr-un caleidoscop de credinþe,miºcãri ºi organizaþii care variazã de laultraortodox la secular. Miºcareaneortodoxã din România ºi Ungaria s-a denumit “neologã”, iar în diasporavorbitoare de Englezã s-a denumit“Reform”, “Liberal”, “Conservativ”,“Reconstrucþionist”. Pentru a face faþãacestei diversitãþi, se utilizeazã destermenul generic “Iudaism Progresiv”.

CUM A ÎNCEPUT REFORMALA EVREI?

Cuvintele „reformator” ªi „iudaism” nu se contrazic!

Cântarea Cântããrilor - Marta Indig - Leopold

Dragul meu prieten, ing.Ionel Schlesinger, preºedin-tele Comunitãþii Evreieºti dinArad, mi-a transmis un articolînchinat rabinului Dr. NicolaeSchönfeld, scris, cu ocaziaîmplinirii a zece ani de la tre-cerea în eternitate, de vechiulºi merituosul prieten comun,Dr. Thomas Gordon.

Deoarece l-am cunoscut,stimat ºi iubit în mod deosebitpe Miklós Schönfeld, dinpartea cãruia m-am bucurat, larându-mi, de apreciere, am

cedat imediatrugãminþii D.lui

i n g .

Sch les ingerde a scrie o micã

rememorare, la intersecþiadintre foileton ºi eseu, despreiubitul nostru prim-rabin.

Iatã de unde vine titlul:dintr-o predicã, din cadrulunor servicii religioase ºi edu-caþionale pentru tineret, de laînceputul deceniului cinci, laSinagoga Neologã. DoctorulSchönfeld spunea atunci,adresându-ni-se, aºa: „Seara,când luminile lumeºti pãlesc,când zgomotele târguluiamuþesc, iar iureºul zilelorrãmâne, estompat ºi el, înafara locului meu de rugãci-une, ne adresãm cu pietateÞie, Dumnezeul nostru:binecuvânteazã poporul luiIsrael, sfinþeºte ziua deSâmbãtã”. Cerea astfel, impli-cit, favoarea graþiei divine pen-tru noi, vlãstarele omeneºti aleComunitãþii. Tot Dumnealuine-a dat sã înþelegem cã egreu sã fii evreu ºi ne-a îndem-nat sã nu ne uitãm aparte-nenþa. ªi aºa, ne spunea cu o

undã de amãrãciune în glas,ne-o vor aminti alþii, ne vorface s-o simþim, mai devremesau mai târziu. Atunci ne vomda singuri seama, cine sun-tem, de unde venim, încotrone îndreptãm, ce avem defãcut. Erau frumoase, înãlþã-toare seri închinate rugãciunii,întovãrãºite de cântec ºi mu-zicã de orgã, în plin coºmarcomunist, înainte ºi dupãmoartea dictatorului Stalin.

Pãrinþii mei, stabiliþi în Araddin 1932 ºi doctorulSchönfeld, stabilit ca ajutor deprim-rabin, apoi titularîncepând din anul 1939, s-aucunoscut bine ºi s-au stimatreciproc. Atunci când, în1948, imediat dupã urgiaHolocaustului care ne-a deci-mat familiile, am ajuns sã-lcunosc pe primul rabin la o orãde religie, la care l-a înlocuitpe Domnul Kahan, eu fiindelev al liceului MoiseNicoarã, m-au impresionatseriozitatea, erudiþia, multi-lateralitatea culturii lui.

Am fost lãudat de dân-sul (o scriu cu mândrieacum) pentru o lucraread-hoc, cu tema „Ceînseamnã sã fii evreu”,scrisã în adolescenþã. Etema la care meditez deatunci încoace ºi mã voicãzni, în anii rãmaºi, sãajung la un rezultatacceptabil. ªi prezentaevocare este, într-un fel, un

fragment al acelei lucrãri.„Tura mare”, adicã par-

curgerea înnot a bucleiMureºului, performanþã meri-torie imediat dupã Bar-Mitzva,în compania omului de lumeDr. Schönfeld ºi a altor adulþi,a fost pentru mine o mare re-compensã. Mult mai târziu, în1959, am avut în modnescontat ocazia sã mã înhamla un efort mult mai serios alã-turi de Dr. Schönfeld la o sin-istrã „turã mare” în lagãrelecomuniste. Ambii eram deþi-nuþi politici, el pentru activi-tate sionistã, ia eu pentru pre-supusã nedenunþare de nicio-datã rostite discuþii duºmã-noase la adresa comunismuluidin România.

Într-adevãr, mi-a spus tatamai târziu, Miklós i-a sprijinit,cu acþiuni curajoase, colectede pachete, mâncare ºiîmbrãcãminte, atât pe ceiinternaþi în Transnistria înlagãrele morþii (tatãl meu fiindîntre primii arestaþi) cât ºi pesioniºtii grupaþi în jurul doc-torului Haber Laci.

Dr. Schönfeld, arestat pen-tru a doua oarã în 1959, eli-berat în primãvara lui 1960datoritã presiunilor externe,codeþinutul ºi protectorul meuîn cea mai sãlbatecã, mai crun-tã detenþie, mi-a dãruit ladespãrþire o batistã coloratã pecare o pãstrez de atunci ºi oam chiar ºi acum cu mine la

vizita ce o efectuiez la Arad.A doua zi dupã eliberarea

mea, m-a vizitat împreunã cusoþia sa ºi mi-a propus, sur-prinzãtor, sã funcþionez ca (ºi)cantor plãtit al Comunitãþii! Câtvoi trãi, voi regreta faptul cã,din sfialã, i-am respins pro-punerea. Viaþa mea ar fi luat oaltã întorsãturã.

Pentru a aduce o notã deumor, cuvenitã într-o scriereevreiascã, iatã un fel de flash-back la anii detenþiei:

Lucram alãturi de Dr.Schönfeld în agriculturã, laprãºitul porumbului, când ni s-a adus, cu un car cu boi,nesubstanþiala mâncare deprânz. Lumea s-a repezit, lih-nitã de foame, la butoiul cupricina, pãzit de gardieni.Dupã ceremonia-nu totdeaunalipsitã de nonviolenþã-aîmpãrþirii mesei, ºedeam,împreunã cu MiklósSchönfeld, Pali Blumenfeld ºiBeni Steiner, cu gamelele detinichea pline cu zeamã, lamarginea ºanþului, în praf, cubucata de mãmãligã în mânã.La un moment dat, Schönfeldrupe tãcerea ºi spune textual:„ªtii, Ivan, m-aº resemna detoate cele, dar faptul cã tre-buie sã ne consumãm masa înastfel de condiþii mãscârbeºte!”

Dupã ce ambii am revenitîn Aradul nostru drag, ne-amrevãzut foarte des, pânã laemigrarea familiei Dr.Schönfeld-Dr. Agi Sugár înIsrael. În ajunul plecãrii sale,mi-a fãcut cadou o carte deversuri, mai ales traduceri dinJehuda Halevi, marele clasic.Când neuitatul nostru coleg degeneraþie, medicul ºi scriitorulªtefan Zicher, arãdean ºi el, ascris înaintea morþii sale, înultima lui carte, despre JehudaHalevi, citindu-l, m-am gânditla Miklós ºi la darul lui.

Prima mea soþie ºi cu mineam fost singurii care i-au con-dus pe Agi ºi pe Miklós lagarã, în ultimul lor epizodromânesc. Am plâns, ne-amîmbrãþiºat, ne-am dorit reve-derea „anul viitor la Jerusalim”.Dar, în cele din urmã, în 1996,când am ajuns în Israel pentruîntâlnirea arãdenilor, amrevãzut-o doar pe Agi, iubitulmeu prieten, învãþatul, meritu-osul prim-rabin fiind dejaintrat în eternitate...

Ultim ºi surprinzãtor epi-zod: la o nuntã evreiascã de ritortodox la Augsburg, înBavaria, l-am întâlnit pebãtrânul rabin Roth, o maresomitate mondialã. Originardin Baia Mare, i-a fãcut plãceresã vorbeascã cu mine în limbamaghiarã. Venind vorba deArad, ºi l-a amintit imediat peMiklós Schönfeld ºi m-a rugatsã vorbesc despre el. Iatã acesteseu drept rãspuns.

Ivan Waldmann

99SHALOM aapprriilliiee 22000055

Rabinul Nicolae Schönfeld asosit la Arad de tânãr, în 1939,dupã absolvirea InstitutuluiRabinic din Budapesta, unde adobândit calificarea de rabin ºitotodatã a obþinut doctoratul înfilozofie, filologie semiticã ºiistorie.

Iniþial a îndeplinit funcþia derabin ajutãtor, apoi în 1941,dupã decesul rabinului ºef dr.Ludovic Vágvölgyi, a fost alesrabin ºef al comunitãþii neologedin Arad.

ªi-a început cariera pre-dând Tanachul, istoria evreilorºi limba ebraicã. În anul 1941 adevenit principalul iniþiator,fondator, apoi director al liceu-lui evreiesc din Arad.

În timpul rãzboiului a reuºitsã transmitã ajutoare evreilorarãdeni aflaþi în diferite lagãrede muncã. Celor deportaþi înTransnistria le-a trimis pacheteconþinând alimente, îmbrã-cãminte ºi medicamente. Aajutat pe cei refugiaþi prinTurda din Ardealul de Nord, încadrul acþiunilor de evadareorganizate de KösselMordechaj.

În perioada celor zece zilede ocupaþie maghiarã dinseptembrie 1944, nu a fugitdin oraº. A fost cooptat înSfatul Evreiesc. A purtat trata-tive cu comandantul maghiar.A reuºit sã amâne predarea lis-tei evreilor arãdeni, evitândastfel concentrarea acestora încetate ºi exterminarea lor.Aceastã amânare de douã zilea salvat evreimea arãdeanã demoartea sigurã. În ultimele zileale ocupaþiei maghiare a fostascuns de cãtre episcopul orto-dox al Aradului, AndreiMagheru.

Dupã terminarea rãzboiuluia ajutat pe cei scãpaþi dinlagãrele de muncã. Cei cares-au întors bolnavi au fostinternaþi ºi trataþi în aºezã-mintele comunitãþii.

Dr. Schönfeld a fost mem-bru al lojii Or din Arad al B’neiBritului ºi vicepreºedinte al fili-alei din Arad al Congresuluimondial Evreiesc.

A predat tinerilor învãþã-turile Sionului. Din aceastãcauzã, în 1953 a fost arestat ºicondamnat la trei luni deînchisoare. În 1957 s-a însuratcu medicul pediatru dr. SugárAgneta. Din aceastã cãsãtories-a nãscut unica sa fiicã, Amira-Estera.

În Sinagogã a þinut adeseoripredici în spirit sionist. În 1959a fost din nou arestat. Lainterogatoriu a fost bãtut,schingiuit. Tribunalul militar l-a

condamnat la doi ani muncãforþatã, din care o parte apetrecut-o la canalul Dunãre-Marea Neagrã. A fost eliberatîn septembrie 1960.

În 1961, împreunã cufamilia, a fãcut Alia,stabilindu-se laK i r y a tMotzk in .A i c i ,

Agne taa deschisun cabinetpediatric, iarNicolae a fost anga-jat la liceu, unde a predatTanachul. În 1975 s-a pensio-nat, apoi s-au mutat la Haifa.

Nicolae a activat la Facul-tatea de Istorie a Universitãþiidin Haifa, colaborând cu profe-sorii Vago Bela ºi Asher Kohenla cercetãrile legate de perioa-da Holocaustului.

A fost membru în condu-cerea Hitachdut Ole Hungariaºi preºedinte al unei loje dinMotzkin, apoi din Haifa a B’neiBritului. Cu ocazia sãrbãtorilorsusþinea expuneri de un inaltnivel.

Prin dispariþia sa, comuni-tatea evreilor arãdeni a pierduto mare personalitate. A dispusde un mare bagaj decunoºtinþe, a fost un excelentorator, a avut calitãþi de dascãlde excepþie. Elevii, discipoliilui, se gândesc la el curecunoºtinþã. Întreaga evreimearãdeanã îi cinsteºte memoriacu respect.

Dr. Thomas Gordon

O PERSONALITATE ISTORICÃLLaa 1100 iiuulliiee 22000044 ss-aauu îîmmpplliinniitt zzeeccee aannii ddee llaa zziiuuaa ccâânndd,, îînn cciimmiittiirruull ddiinn HHaaiiffaa,, IIssrraaeell,, aa ffoosstt ccoonndduuss ppee uullttiimmuull ddrruumm cceell ccee aa ffoosstt uunnuull ddiinn cceellee mmaaii

aalleessee ppeerrssoonnaalliittããþþii aallee eevvrreeiimmiiii aarrããddeennee,, rraabbiinnuull ººeeff ddrr.. NNiiccoollaaee SScchhöönnffeelldd.. ÎÎnn aacceesstt ccoonntteexxtt,, rreeddããmm mmaaii jjooss,, îînn ttrraadduucceerree,, eexxttrraassee ddiinn aarrttiiccoolluull ssccrriiss ccuuaacceeaassttãã ooccaazziiee ddee pprriieetteennuull nnoossttrruu DDrr.. TThhoommaass GGoorrddoonn ddiinn HHaaiiffaa ((ppuubblliiccaatt îînn zziiaarruull „„UUjj KKeelleett””)),,

pprreeccuumm ººii eesseeuull ssccrriiss ddee aalltt pprriieetteenn,, IIvvaann WWaallddmmaannnn,, ddiinn WWeeiiddeenn::

Zece ani de la Zece ani de la decesul fostului rabindecesul fostului rabin

ºef al Aradului, ºef al Aradului, Dr. Nicolae SchönfeldDr. Nicolae Schönfeld

„Seara, când pãlesc „Seara, când pãlesc luminile lumeºti...”luminile lumeºti...”

Amintiri despre legendarul prim-rabin Dr. Nicolae Schönfeld

Fottoggrraffieedee

pee taabloull de aabsolvviirre aa priimmeeii prroommooþþiii aa LLiiceeu

luuiiEEvv

reeiie

sccA

rraadd


La 1 martie 2005 se stingeadin viaþã, la New York, la vârs-ta de 77 ani, Peter Zvi Malkin,fostul agent Mossad, care l-acapturat pe criminalul derãzboi Adolf Eichmann.

Peter Malkin s-a nãscut înPolonia, a crescut în mandatulBritanic în Palestina ºi la 12 ania fost recrutat sã lupte în cadrulHaganah, forþa subteranãevreiascã. A devenit specialistîn explosivi ºi a fost cunoscutca maiestru al deghizãrii. Mulþiani el a pozat în pictor itiner-ant. Deasemenea, a devenitexpert în arte marþiale.

În timp, a servit ca ºef deoperaþiuni pentru Mossad,agenþia de informaþii israe-lianã. Cea mai faimoasã faptã asa a fost rãpirea lui Eichmannîn 11 mai 1960. Eichmann,principalul arhitect al Holo-caustului nazist, care a inventattermenul „soluþia finalã”, afugit în Argentina în anii 50. El

a folosit un pseudonim, a trãitîntr-o suburbie a BuenosAiresului ºi a lucrat liniºtit la ouzinã Mercedes-Benz.

Malkin a sosit în Argentinacu un comando de elitã, avândmisiunea de a-l captura peEichmann ºi de a-l scoate dinþarã fãrã a atrage atenþiaautoritãþilor argentiniene. A dusmisiunea la îndeplinire în odstrãlucit. Mai târziu, povestindunui prieten momentul captu-rãrii, el a spus:”Au fost ºasemilioane de perechi de ochicare mã priveau...Trebuia sãreuºesc!”

În memoriile sale, „Eichmannîn mâinile mele” (1990) Malkindescrie toatã acþiunea de cap-turare ºi transport clandestin allui Eichmann în Israel, pentru a fijudecat.

Iatã o relatare tulburãtoarea unui dialog pe care l-a avutcu Eichmann în timp ce acestaera în custodia lui, privind

moartea unui nepot al sãu înPolonia: „bãiatul surorii mele,tovarãºul meu de joacã favorit,a avut exact vârsta fiului tãu.Tot blond ºi cu ochi albaºtri,exact ca fiul tãu. ªi tu l-aiomorât” i-a spus Malkin luiEichmann. Acesta l-a privit,sincer nedumerit, a aºteptat unmoment sã vadã dacã maiurmeazã ceva clarificãri, apoi aspus: „Da, dar el a fost evreu,nu-i aºa?”

Peter Malkin a luat parte lamulte operaþiuni antiteroriste,a contribuit la capturarea unorspioni, dar nu a omorât nicio-datã pe nimeni. El strângeainformaþii. Dupã pensionare, els-a mutat în USA ºi s-a dedicatpicturii, dar ºi-a pãstrat„forma” dând consultaþii par-ticulare în metode de con-traterorism. Memoriile sale aufost turnate în filmul de tele-viziune „Omul care l-a cap-turat pe Eichmann”, care a fost

difuzat pe canalul de cablu TNT.A fost unul din oamenii

care ºi-au petrecut toatã viaþa

activã în anonimat, slujind cucredinþã ºi devotament cauzapoporului evreu.

Henry Broder scria zilele trecute în Welt amSonntag, „Europa, numele tãu de familie este împã-ciuitorism”. E o frazã ce nu þi-o poþi scoate din cap,deoarece este atât de teribil de adevãratã.

Împãciuitorismul a costat viaþa a milioane de evreiºi neevrei în timp ce Anglia ºi Franþa, aliaþi atunci, aunegociat ºi au ezitat prea mult înainte de a realiza cãHitler trebuie înfrânt, nu legat cu acorduri ºtirbe.

Împãciuitorismul a legitimizat ºi stabilizat comu-nismul în Uniunea Sovieticã, apoi în Germania de Est,apoi în tot restul Europei de Est, unde pentru decadeîntregi, o guvernare inumanã, opresivã ºi criminalã afost glorificatã ca o alternativã ideologic corectã latoate celelalte posibilitãþi.

Împãciuitorismul a schilodit Europa când geno-cidul fãcea ravagii în Kosovo, ºi deºi noi aveam dova-da absolutã a masacrelor în curs, noi, Europenii amdezbãtut ºi am dezbãtut ºi am dezbãtut, ºi încã maidezbãteam când în fine Americanii au venit încãodatã în Europa, din cealaltã parte a globului, ºi aufãcut treaba noastrã, pentru noi.

Decât sã protejeze democraþia în OrientulMijlociu, împãciuitorismul european, camuflat înspatele cuvântului neutru „echidistanþã”, acum nureacþioneazã la atentatele sinucigaºe comise în Israelde cãtre fundamentaliºtii Palestinieni.

Acum întâlnim o formã deosebit de grotescã aîmpãciuitorismului...Cum a reacþionat Germania laviolenþa crescândã a fundamentaliºtilor islamici înOlanda ºi în altã parte? Propunând cã noi trebuie sãavem o „sãrbãtoare musulmanã” în Germania.

Aº dori sã fi glumit, dar nu este aºa. O mare partedin guvernul German, ºi dacã e sã dãm crezare son-dajelor ºi a poporului German, crede cã înfiinþareaunei sãrbãtori oficiale de stat musulmane ne va scuticumva de urgia islamiºtilor fanatici. Asta îmiaminteºte de britanicul Neville Chamberlain, care flu-tura caraghiosul tratat semnat de Adolf Hitler ºideclara europeana „pace în vremea noastrã”.

Ce altceva trebuie sã se întâmple înainte ca pub-licul European ºi conducerea sa politicã sã priceapã?Este pe drum un fel de cruciadã, o cruciadã deosebitde perfidã, constând din atacuri sistematice alemusulmanilor fanatici, îndreptate asupra civililor,împotriva societãþii noastre Vestice libere ºi deschise,cu intenþia de a distruge complet civilizaþia vesticã.

Este un conflict care foarte probabil va dura multmai mult decât oricare din marile conflicte militaredin ultimul secol-un conflict dirijat de un inamic carenu poate fi îmblânzit de „toleranþã” ºi „adaptare” ci,din contra, va fi încurajat de asemenea gesturi, cares-au dovedit a fi, ºi aºa vor fi privite mereu de isla-miºti, ca semne de slãbiciune.

Doar doi recenþi preºedinþi americani au avutcurajul necesar pentru anti-împãciuitorism: Reagan ºi

Bush. Noi ºtim cã Reagan a lichidat Rãzboiul Rece,eliberând jumãtate din poporul German din aproape50 de ani de teroare ºi sclavie virtualã. ªi Bush, spri-jinit doar de social democratul Blair, acþionând dinconvingeri morale, a recunoscut pericolul rãzboiuluiislamic împotriva democraþiei. Locul sãu în istorie vafi evoluat dupã trecerea unui numãr de ani. În acesttimp, Europa stã în spate, în colþul multicultural,învãluitã într-o carismaticã auto-liniºtire, în loc sãapere valorile societãþii liberale ºi sã fie un atractivcentru de putere pe acelaº teren de joc ca ºi ade-vãratele mari puteri, America ºi China.

Din contra, noi europenii ne prezentãm, în con-trast cu acei „americani aroganþi” ca ºi campionimondiali ai „toleranþei”, ceeace pânã ºi ministrul deinterne al Germaniei, Otto Schily a criticat pe dreptcuvânt. De ce? Deoarece noi suntem aºa de morali?Mi-e teamã aceasta este mai ales deoarece suntemaºa de materialiºti, aºa de lipsiþi de o busolã moralã.

Pentru politica sa, Bush riscã cãderea dolarului,

uriaºe creºteri ale datoriei naþionale ºi o masivã ºidurabilã împovãrare a economiei americane-deoarece, spre deosebire de aproape toþi europenii,Bush a înþeles care este miza: literalmente totul!

În timp ce criticãm pe „prãdãtorii baronicapitaliºti” din America deoarece ei par a fi prea si-guri de prioritãþile lor, noi apãrãm timid sistemul nos-tru de bunãstare socialã. Stai departe de el! Poatedeveni costisitor! Noi mai degrabã vom discutareducerea sãptãmânii noastre de lucru de 35 ore, sauasigurarea stomatologicã, sau cele 4 sãptãmâni ale

noastre de vacanþã plãtitã...Sau ascultãm la TV preo-tul predicând despre nevoia de „a întinde mânateroriºtilor. A înþelege ºi a ierta”

În aceste zile, Europa îmi aminteºte de o femeiebãtrânã, care, cu mîinile tremurânde îºi ascunde fre-netic ultimele ei bijuterii atunci când observã cã unspãrgãtor forþeazã casa vecinului.

Împãciuitorism? Europa, numele tãu e laºitate!

„ªase milioane de perechi „ªase milioane de perechi de ochi mã priveau”de ochi mã priveau”

- rreellaattaarree dduuppãã mmaatteerriiaalleellee aappããrruuttee îînn „„WWaasshhiinnggttoonn PPoosstt““ ººii llaa „„BBBBCC NNeewwss““ -

Europa, numele tãu e laºitateEuropa, numele tãu e laºitate(Comentariu de Matthias Dapfner)

1111SHALOM aapprriilliiee 22000055

Stimate D.le Preºedinte ºi D.le Prim Ministru

Acestea sunt timpuri în-tunecate în istoria conflictuluiIsraeliano-Palestinian. Israelieniiau fost atacaþi zilnic, incitãrileguvernãrii Palestiniene la urã ºi lauciderea evreilor continuã, iaractele teroriste împotrivaisraelienilor-copii sau soldaþi-sunt sãrbãtorite ca acte de ero-ism. Palestinienii obiºnuiþi, larândul lor, trãiesc într-o constan-tã fricã de bandele ºi „forþele desecuritate” rãtãcitoare ºi demãsurile defensive pe careIsraelul este forþat de a le luapentru a-ºi proteja populaþia deatacurile teroriste.

Având în vedere continuaopoziþie a conducerii Pales-tiniene la desfiinþarea grupãrilorteroriste, la încheierea incitãrii, larenunþarea revendicãrilor nejustefaþã de Israel ºi la recunoaºtereafãrã echivoc a dreptului istoric ºilegal de existenþã al Israelului caun stat evreiesc, este tot maievident faptul cã, conducereaPalestinianã nu a are voinþa saudeterminarea politicã pentru aîncheia rãzboiul împotrivaIsraelului. Din pãcate, a devenitclar cã anterioara conducerePalestinianã niciodatã nu a

intenþionat în mod real sãîncheie conflictul ºi existã semnecã noua conducere va continuaaceastã politicã distructivã, înpofida vorbelor goale desprereformã.

Cu toate acestea, noi credemcã apariþia unei noi conduceriPalestiniene poate fi un punct decotiturã pozitiv, dacã-ººi numaidacã-ccomunitatea internaþionalãîºi va asuma un rol energic.Chemãm comunitatea inter-naþionalã sã foloseascã aceastãoportunitate ºi sã conlucreze cunoii leaderi Palestinieni pentru aschimba modelul distructiv alproastei guvernãri, al extremis-mului ºi a incitãrii anti-IIsrael ºipentru a construi o pace dura-bilã. Noi vã solicitãm sã:

Declaraþi faptul cã acteleteroriste constituie violareaimoralã, inacceptabilã a tuturorlegilor internaþionale ºi o crimãîmpotriva umanitãþii ºi cã voratrage mãsuri punitive dinpartea comunitãþii inter-naþionale.

Declaraþi cã negocierile depace ºi „rezistenþa armatã” nupot merge niciodatã mânã înmânã.

Solicitaþi ca noua condu-cere Palestinianã sã încetezeimediat încitãrile la ucidereaevreilor ºi a Israelienilor precum

ºi minciunile incendiare desprepolitica ºi acþiunile Israelului.Pacea nu va veni niciodatã întimp ce conducerea Palestinianãpropagã cultura morþii ºi a urii.

Daþi greutatea moralã ºiasistenþa practicã a voastrã noiiconduceri Palestiniene, astfel caaceasta sã poatã dezarma,reabilita sau aresta pe teroriºtii alcãror extremism continuatsaboteazã toate iniþiativele depace.

Ajutaþi noua conducerePalestinianã sã elaboreze oguvernare onestã, responsabilãºi sã instituie reforme financiarecare sã ducã la o economie via-bilã, iar ajutorul extern sã fiefolosit pentru a ajuta poporulPalestinian, în loc sã fie folosit lauciderea Israelienilor.

Solicitaþi ca ºcolile Palestini-ene sã educe pace, nu rãzboi ºica Statul Israel sã fie recunoscutîn manualele ºcolare ºi pe hãrþi.

Solicitaþi ca noua condu-cere Palestinianã sã recunoascãdreptul Israelului de a exista caun stat evreiesc în cadrul unorfrontiere apãrabile ºi sã renunþela pretenþiile sale nelegitimeasupra Israelului.

Exerctaþi presiuni asupranoii conduceri Palestiniene ca

aceasta sã declare cã pacea cuIsraelul nu este o înfrângere cimai degrabã o victorie pentruambele pãrþi.

Marea Britanie ºi Franþa aufost implicate în OrientulMijlociu de la sfârºitul secolului19, iar Statele Unite din 1945.Aceste naþiuni au încercat sãducã autodeterminare, demo-craþie ºi drepturi umane þãrilorglobului dupã cel de al II-learãzboi mondial. Ele au învãþat cãsingurul drum cãtre pace estecompromisul ºi respectulreciproc.

Chemãm conducãtorii inter-naþionali sã ia o poziþie fermã,istoricã, astfel ca acest conflict alsecolului 20 sã poatã fi in sfârºitsoluþionat. Israelienii doresc ºisperã la o pace durabilã cuPalestinienii, iar Palestinieniiobiºnuiþi doresc o viaþã maibunã. Doar intervenþia voastrãpoate da Autoritãþii Palestinieneîncrederea ºi puterea de aaccepta compromisul ºi pacea,iar poporului Palestinian ºansade a construi o puternicã soci-etate civilã. Contribuþia voastrãnu este antiarabã sau antipales-tinianã, ci este vitalã pentrupacea ºi prosperitatea Arabã,Palestinianã ºi Israelianã în se-colul 21.

1. Uciderea oamenilor te face un ucigaºsau un terorist. Dar, dacã cei uciºi sunt evrei,atunci, tu eºti un activist. Tu poþi fi deaseme-nea un militant.

2. Sã pilotezi avioane cu reacþie înclãdiri te face un terorist. Dar, încercarea dea doborâ avioane civile care aterizeazã înIsrael te face un activist.

3. Amplasând mari bombe în trenuri laMadrid te face un teroriat, dar plasareabombelor în autobuzele Israeliene pline cucopii te face un activist.

4. Aruncând în aer un club de noapte înIndonezia, devii un terorist. Dar omorând înmasã copii Israelieni devii un activist.

5. Trãgãtorii care doboarã oameni nevi-novaþi în Virginia sunt teroriºti. Trãgãtoriicare doboarã evrei în West Bank suntactiviºti.

6. Cei care încearcã sã loveascã cumaºina soldaþi sunt în general teroriºti,exceptând situaþia când soldaþii loviþi suntevrei

7. Aruncând pietre asupra civililor deviiun criminal sau poate chiar terorist, ºi dacãfaci asta de pe o pasarelã din California veifi încarcerat. Dar, arucând aceleaºi pietre înIsrael, devii un activist sau poate profesor laUniversitatea Columbia

8. Negarea Holocaustului te face rasistsau fascist, exceptând cazul cã eºti un arab,caz în care te face un moderat, cel puþindacã negi Holocaustul într-o englezã gra-matical corectã.

9. Dacã te ascunzi dupã copii când tragicu arma cãtre soldaþi, devii un laº ºi unrãufãcãtor, în afarã de cazul cã eºti unPalestinian

10. Ucigând copii devii o fiarã ºi poate unnazist, în afarã de cazul cã aceºti copii suntevrei, caz în care eºti un activist cu reven-dicãri legitime.

11. Terorismul din 9-11 ºi 3-11 nu a avutcauze sau revendicãri care sã-l susþinã, daractivismul din Orientul Mijlociu care ucide înmasã Israelieni are, din cauza insensibilitãþiiIsraeliene ºi deoarece Palestinienii se simtocupaþi.

12. Când Bosniaci ºi Albanezi au fostuciºi în masã, acestea au fost crime derãzboi. Când evreii sunt uciºi în masã, astaeste consecinþã a insensivitãþi lor ºi, desigureste activism reactiv.

13. Când Americanii au asasinat con-ducãtorii Al –Qaida sau Talibani oriunde i-augãsit, asta a fost parte a rãzboiului globalcontra terorismului. Când Israelul a omorâtconducãtori teroriºti, asta a fost un obstacolîn calea pãcii ºi activism nejustificat.

14. Când SUA a încarcerat sute deteroriºti la Guantanamo Bay fãrã judecatã,aceasta a fost din cauzã cã respectivii erauteroriºti. Când Israelul încarcereazã pe cei ceau ucis în masã evrei, aceasta înseamnã sub-minarea procesului de pace.

15. Trãgând proiectile de mortierã înzone civile în Balcani te face un criminal derãzboi. Trãgându-le din Gaza în caseleevreieºti, devii militant, sau poate unactivist.

MM UU LL ÞÞ UU MM II RR IIªªii ddee aacceeaassttãã ddaattãã þþiinneemm ssãã mmuullþþuummiimm

ddrraaggiilloorr nnooººttrrii pprriieetteennii VVeerraa ººii GGeeoorrggeeHHiilllliinnggeerr ddiinn LLooss AAnnggeelleess ººii AAlleexx TTeelllleerr ddiinnSSaann FFrraanncciissccoo,, ccaarree aauu ccoonnttiinnuuaatt ssãã nnee sseemm-nnaalleezzee oo sseerriiee ddee aarrttiiccoollee ccee aauu ccoonnttrriibbuuiitt îînnmmoodd ssuubbssttaannþþiiaall llaa ddooccuummeennttaarreeaa nnooaassttrrãã..

CCoolleeccttiivvuull ddee rreeddaaccþþiiee::NNooeemmii RReecckkeerrtt,, EEvvaa BBuuccuurr SSeebbaassttiiaann,, AAlleexxaannddrruu KKoohhnn,, IIoonneell SScchhlleessiinnggeerr,,

Grafician: Constantin Muticã,Imagine ºitehnoredactare: Cãlin Pãscuþiu

Telefon004/0257/281310

[email protected]

Comunitatea internaþionalã trebuie sã-ºi foloseascã putereamoralã ºi practicã în sensul ajutorãrii conducerii

Palestiniene la realizarea unei guvernãri responsabile ºi a pãcii cu Israelul

Cum sã f i i un act iv istCum sã f i i un act iv ist„Manual pentru CNN, BBC, LA Times, Washington Post”

ConsilierulGeneraluluiWashington

Consilierul financiar ºi asistentul ge-neralului Washington a fost un bãrbatevreu, cu numele de Haim Salomon. Întimpul iernii friguroase la Valley Forge,când soldaþii americani erau îngheþaþi ºimureau de foame, Haim Salomon a fostcel care a trimis evrei în America ºiEuropa pentru a aduce bani ca ajutorpentru soldaþii aflaþi în dificultate ºi ast-fel a schimba cursul istoriei. Fãrã acestajutor, armata continentalã a luiWashington ar fi pierit înainte de a-i fi

putut învinge pe Britanici ºi soartaColoniilor Americane ar fi fost cu totulalta. Dacã privim vulturul de pe dosulbancnotei de un dolar, putem observacã stelele de deasupra capului vulturuluisunt înscrise într-o stea cu ºase colþuri.Dacã întoarcem vulturul cu capul în jos,putem observa cã aripile au o configu-raþie care aminteºte Hanukia. Ambelesimboluri au fost incluse la insistenþelelui George Washington, care a spus cãniciodatã nu va uita poporul evreu ºi ce

a fãcut acesta în interesul Americii.ªi acesta este marele sigiliu alStatelor Unite ale Americii!

LOGICÃEINSTEINIANÃ

La un banchet, decanul universitãþii Harvardl-a intrebat pe Einstein: ”Cum se face cãGermania, o naþiune care s-a numãrat printrecele mai liberale în domeniul artelor ºi ºtiinþei, aputut sã se lase inºelatã de antiintelectualismulfilosofiei naziste?” Einstein a dat urmãtorulrãspuns: ”Poporul german a fost înzestrat cu treilucruri: cinste, inteligenþã ºi nazism. DarCreatorul a decretat cã un neamþ nu poate pose-da decât douã din cele trei lucruri. De aceea, unneamþ care e cinstit ºi nazist, nu poate fiinteligent. Dacã e inteligent si nazist, nu poate ficinstit, iar dacã e cinstit si inteligent, nu poate finazist”

1122 SSHHAALLOOMM aapprriilliiee 22000055

C12B12

C12B12C12B12

Când te-ai nãscut, tu ai plâns ºi toþi cei din jurul tãu au zâmbit. Trãieºte-þi viaþa astfel, încât, atunci când vei muri, tu sã fii singurul

care va zâmbi ºi toþi cei din jurul tãu sã plângã.

TRADIÞIAÎn timpul unui Serviciu Divin la o veche sinagogã, când se

spunea Kaddish,jumãtate din enoriaºi s-au ridicat în picioare ºijumãtate au rãmas ºezând. Cei ºezând au început sã strige la cei înpicioare, ca aceºtia sã se aºeze, iar cei în picioare strigau la cei careºedeau, sã se ridice. Rabinul, care oficia, nu a ºtiut cum sã pro-cedeze. Enoriaºii i-au propus sã consulte un coreligionar de 98 deani, internat la un cãmin de bãtrâni ºi care era unul din fondatoriisinagogii. Rabinul s-a deplasat la acel cãmin cu câte un reprezen-tat din cele douã grupuri ale comunitãþii. Cel ai cãror adepþi se ridi-cau la rugãciune, l-a întrebat pe bãtrân: „Este tradiþia ca sã se steaîn picioare pe timpul rugãciunii?” Bãtrânul i-a rãspuns: „Nu, aceas-ta nu e tradiþia”. Cel ai cãrui adepþi ºedeau, l-a întrebat pe bãtrân:„Este tradiþia sã se ºeadã pe timpul Kaddishului?” Bãtrânul arãspuns: „Nu, aceasta nu este tradiþia”. Rabinul i-a spus bãtrânului:„Dar, enoriaºii se ceartã tot timpul, fiecare susþinând cã el aredreptate” Bãtrânul l-a întrerupt, exclamând: „ACEASTA ESTETRADIÞIA!”

ZIDULUn femeie reporter a plecat în Israel ca sã scrie despre

conflictul de acolo. Ea cãuta ceva emoþionant ºi pozitiv.Ceva ca omul din Sarajevo care ºi-a riscat viaþa cântând zil-nic la violoncel în piaþa oraºului. La Jerusalim a auzitdespre un bãtrân evreu care mergea la la Zidul Plângerii sãse roage, de douã ori pe zi, zi de zi, de multã, multã vreme.

Aºa cã ea s-a dus la Zid sã-l caute pe bãtrân, ºi iacãtã-l! L-aurmãrit cum se roagã ºi dupã 45 de minute, când acesta s-a îndreptat spre plecare, ea s-a apropiat de el. „RebbecaSmith, CNN News. Domnule, de când veniþi la ZidulPlângerii sã vã rugaþi?” „De aproape 50 de ani” „Pentru cevã rugaþi?” „Pentru pace între evrei ºi arabi. Pentru ca sãînceteze toatã aceastã urã. Pentru ca, copiii noºtri sã creascãîn siguranþã ºi prietenie” „Ce simþiþi dupã ce faceþi asta de50 de ani?” „Ca ºi cum aº vorbi la un nenorocit de perete!”

SECRETULEVREIESC

Preºedintele Bush a fost foartecurios cum de evreii ºtiu dinainte totce face el. El a convocat CIA ºi FBI ºile-a cerut sã afle ce se întâmplã.Dupã o sãptãmânãmã, aceºtia aurevenit ºi au spus, „DomnulePrºedinte, evreii au ceva numitShabbat ºi ei se întâlnesc la sinagogãºi aici este un cod. Ei ºed, ei seroagã, ºi este un cuvânt care e cheiaacestui secretu: „NU?” Când unulspune celuilalt „NU?” celãlalt îispune totul... tot ce este nou!”

Bush a hotãrât sã se convingãsingur. Serviciile secrete l-au îmbrã-cat ca pe un Hassid ºi l-au învãþat sãciteascã de la dreapta la stânga dinSiddur. În Shabbat, Bush s-a dus lasinagogã ºi s-a aºezat în spatele unuiom religios. A aºteptat un moment,apoi a spus: „Nu?” Omul i-arãspuns: „Pstttt! Bush e în salã!”

Super Fiinþa: Hello. M-ai chemat?Eu: Sã te chem? Nu, cine e acolo?Super Fiinþa: Aici este Super Fiinþa. Þi-am auzit

rugãciunile, aºa cã am hotãrât sã dialoghez.Eu: Eu mã rog. Asta mã face sã mã simt bine. De

fapt acum sunt foarte ocupat. Sunt în toiul a ceva.Super Fiinþa: De ce eºti ocupat? ªi furnicile sunt

ocupate...Eu: Nu ºtiu. Dar nu pot gãsi timp liber. Viaþa a

devenit agitatã. Tot timpul e orã de vârf.Super Fiinþa: Desigur. Activitatea te face ocupat.

Dar productivitatea îþi dã rezultate. Activitatea con-sumã timp. Productivitatea îl elibereazã.

Eu: Înþeleg. Dar tot nu-mi pot imagina. Fiindcãveni vorba: eu nu m-am aºteptat sã mã suni la con-vorbiri pe Messenger!

Super Fiinþa: Bine, eu am vrut sã rezolv lupta tapentru timp, prin a-þi lãmuri niºte lucruri. În aceastãerã a „Netului” am vrut sã te contactez prin mediulcu care eºti acomodat.

Eu: Spune-mi, dece a devenit viaþa acum atât decomplicatã?

Super Fiinþa: Înceteazã sã analizezi viaþa. Doartrãieºte-o. Analiza este cea ce o complicã.

Eu: De ce suntem noi mereu nefericiþi?Super Fiinþa: Ziua ta de astãzi este ziua de mâine

pentru care te-ai îngrijorat ieri. Eºti îngrijoratdeoarece tot timpul analizezi. Îngrijorarea a devenitla tine obiºnuinþã. Din cauza asta nu eºti fericit.

Eu: Dar cum putem noi sã nu ne facem griji,când sunt atâtea incertitudini?

Super Fiinþa: Nesiguranþa este inevitabilã, darîngrijorarea e opþionalã.

Eu: Dar este atâta durere…Super Fiinþa: Durerea e inevitabilã, dar a suferi

este opþional.Eu: Dacã suferinþa este opþionalã, dece oamenii

buni suferã întotdeauna?Super Fiinþa: Diamantul nu se poate ºlefui fãrã

abraziune. Aurul nu se poate purifica fãrã foc.Oamenii buni trec prin încercãri, dar nu trebuie sãsufere. Cu aceastã experienþã viaþa lor devine maibunã, nu mai amarã.

Eu: Vrei sã spui cã asemenea experienþe suntfolositoare?

Super Fiinþa: Da. Oricând, experienþa este unprofesor dur. Îþi dã întâi testul ºi apoi lecþia.

Eu: Dar totuºi, de ce trebuie sã trecem noi prinaemenea teste? De ce nu putem fi fãrã probleme?

Super Fiinþa: Problemele sunt niºte piedici careau scopul de a oferi lecþii benefice pentruîmbunãtãþirea tãriei mentale. Tãria interioarã vinedin zbatere ºi rezistenþã, nu cînd nu ai probleme.

Eu: Cinstit, în mijlocul atâtor probleme, nuputem ºti încotro ne îndreptãm.

Super Fiinþa: Dacã te uiþi în afarã, nu vei ºtiîncotro te îndrepþi. Priveºte în interior. Privind înafarã, visezi. Privind în interior, devii conºtient.Ochii asigurã vedere. Inima asigurã pãtrundere.

Eu: Uneori, a nu reuºi repede pare sã doarã maimult decât deplasarea în direcþia corectã. Ce tre-buie sã fac?

Super Fiinþa: Succesul este în mãsura în caredecid alþii. Satisfacþia este în mãsura cum e decisãde tine. A cunoaºte drumul ce îl ai de parcurs îþi dãmai multã satisfacþie decât conºtiinþa faptului cã eºti

pe drum. Lucreazã cu busola. Lasã pe alþii sãlucreze cu ceasul.

Eu: În vremuri grele, cum sã rãmâi motivat?Super Fiinþa: Totdeauna sã priveºti cât de

departe ai ajuns, ºi nu cât de departe trebuie sãmergi. Totdeauna sã socoteºti binecuvântãrile decare ai parte, nu ceeace îþi lipseºte

Eu: Ce te surprinde privitor la oameni?Super Fiinþa: Când ei suferã, ei întreabã: “dece

eu?” Când prosperã, ei niciodatã nu întreabã „deceeu”. Toþi doresc sã aibe adevãrul de partea lor, darpuþini vor sã fie de partea adevãrului.

Eu: Uneori mã întreb cine sunt, dece sunt aici.Nu pot gãsi rãspunsul.

Super Fiinþa: Nu încerca sã afli cine eºti, darhotãreºte cine vrei sã fii. Înceteazã sã cauþi motivulpentru care tu eºti aici. Creazã-l. Viaþa nu e un pro-ces al descoperirilor ci un proces al creaþiei.

Eu: Cum pot obþine ce e mai bun în viaþã?Super Fiinþa: Priveºte trecutul tãu fãrã regrete.

Trateazã prezentul tãu cu încredere. Pregãteºte-tepentru viitor fãrã fricã.

Eu: O ultimã întrebare. Uneori simt cã rugãciu-nile mele nu primesc rãspuns.

Super Fiinþa: Nu existã rugãciuni fãrã rãspuns.Eu: Mulþumesc pentru aceastã minunatã conver-

saþie. Sunt atât de mulþumit sã încep ziua cu o nouãorientare.

Super Fiinþa: Bine, pãstreazã credinþa ºi aruncãfrica. Nu crede îndoielilor tale ºi îndoieºte-te deceeace ºtii. Viaþa este un mister care trebuiedescifrat, nu o problemã care trebuie rezolvatã.Viaþa este minunatã dacã ºtii cum sã o trãieºti.

CCCC OOOO NNNN VVVV EEEE RRRR SSSS AAAA ÞÞÞÞ IIII EEEE CCCC UUUU .... .... ....

Dobra - nr. 10 MARILE Marta Indig- SPERANÞE...

Documents

Transcript of Dobra - nr. 10 MARILE Marta Indig- SPERANÞE...