EUROPA ªI ROMÂNIA - elibrariescolara.ro · În fine, din punct de vedere complex se evidenþiazã...

I. EUROPA ªI ROMÂNIA

ELEMENTE GEOGRAFICE DE BAZÃ

GeografieGeografie

4

SPAÞIUL ROMÂNESC ªI SPAÞIUL

EUROPEAN

Cât de mare este Europa? Europa are o suprafaþã micã în comparaþie cu

celelalte continente ale Terrei, iar populaþia sa este relativ redusã numeric.

Spaþiul european se impune însã prin caractere geografice bine conturate,

care se referã atât la componenta fizicã a mediului, cât ºi la societate.

Continentul se întinde între latitudinile nordice de 36° ºi 71° ºi între longitu-

dinile de 10°V ºi 68°E, dar teritorii care aparþin geografic ºi politic de Europa

se gãsesc ºi dincolo de aceste coordonate.

Diversitatea spaþiului european. Spaþiul european este definit prin capa-

citatea sa de a reuni trãsãturi naturale ºi antropice extreme de diverse.

Oceanul Atlantic, Oceanul Arctic ºi Marea Mediteranã delimiteazã vestul, nor-

dul ºi sudul continentului. Þãrmurile sale crestate, cu numeroase mãri

semiînchise ºi golfuri, imprimã o notã distinctã peisajului. Pe de altã parte,

Harta fizicã ºi politicã a Europei

2%

10%dintre locuitorii planetei trãiesc

în Europa

din suprafaþa

Terrei este ocu-

patã de Europa

Europa ºi România - Elemente geografice de bazã

55

Europa posedã câteva lanþuri montane impunãtoare (Pirinei, Alpi, Carpaþi),

care îºi lasã amprenta asupra regiunilor limitrofe. Continentul este strãbãtut de

câteva fluvii de mari dimensiuni (Volga, Dunãrea), dar ºi de fluvii care

influenþeazã decisiv peisajul regional ºi local (Sena, Pad, Tamisa). Din punct

de vedere climatic, cea mai mare parte a teritoriului are o climã temperatã,

clima rece manifestându-se doar în extremitatea sa nordicã. Nuanþele

continentale ºi maritime, precum ºi lanþurile montane impun diferenþieri

climatice semnificative. Solurile, fauna ºi vegetaþia au o diversitate fireascã,

impusã de celelalte elemente fizico-geografice, dar ºi de contextul socio-

economic.

Degradarea mediului natural. Mai mult decât în alte continente,

activitãþile antropice au modificat profund mediul geografic european. Po-

pularea timpurie, densitatea mare a populaþiei ºi intensificarea pronunþatã a

activitãþilor industriale, începutã în secolul al XVIII-lea ºi ajunsã la apogeu în

secolul al XX-lea, au fãcut ca suprafaþa ocupatã în prezent de areale naturale

sã fie foarte restrânsã la nivelul continentului. Dupã peste douã milenii de

populare susþinutã, dupã mai multe decenii de agriculturã intensivã ºi industri-

alizare acceleratã, în anii 1980 ºi 1990, paralel cu extinderea U. E., au fost

luate mãsuri ferme de stopare a degradãrii mediului natural. În prezent, circa

6% din suprafaþa continentului este inclusã în areale protejate de IUCN.

Eterogenitate culturalã. Din punct de vedere antropic, continentul

european este caracterizat prin eterogenitate. Peste 40 de state, oraºe

multimilionare ºi aºezãri rurale cu doar câþiva locuitori, ºapte grupuri

lingvistice principale, mai multe culte religioase, trãsãturi culturale complexe,

provenind din diferite colþuri ale planetei, îºi gãsesc astãzi locul în Europa.

Diversitatea tradiþionalã a continentului nu a împiedicat niciodatã identificarea

sa cu un tot unitar, bine închegat din punct de vedere geografic.

România, o Europã la scarã redusã. România se încadreazã perfect în

acest context. Din foarte multe puncte de vedere, spaþiul românesc poate fi

considerat o Europã în miniaturã. Pe un teritoriu relativ restrâns sunt reunite

elemente naturale ºi socio-culturale de o varietate comunã de obicei unor

suprafeþe mult mai mari. Poziþia geograficã suprapusã pe contactul mai multor

unitãþi geologice, manifestarea atât a influenþelor climatice oceanice, cât ºi a

celor continentale, prezenþa lanþului carpatic, vecinãtatea Mãrii Negre ºi cursul

inferior al Dunãrii sunt elementele naturale majore care determinã nivelul de

complexitate al acestui spaþiu.

Mediul fizico-geografic românesc. Graniþele actuale ale României includ

unul dintre cele mai complexe lanþuri montane din Europa (Munþii Carpaþi), dar

ºi unul dintre cele mai vechi areale montane (Munþii Mãcin). Un fluviu de mare

importanþã internaþionalã (Dunãrea) ºi râuri cu semnificaþie regionalã aparte

(Tisa, Mureº, Prut) definesc acest spaþiu din punct de vedere hidrografic. Tot

la acest capitol trebuie remarcatã proximitatea Mãrii Negre ºi dezvoltarea la

gurile de vãrsare ale Dunãrii a unei delte extinse, una dintre cele mai

importante zone umede ale continentului. Climatic, România se gãseºte sub

influenþa aceloraºi centri barici care determinã evoluþiile meteorologice la

scarã europeanã, ceea ce face ca diversitatea climaticã sã fie comparabilã.

IUCN = The International

Union for the Conservation of

Nature and Natural Resources.

Principalele grupuri lingvistice

europene sunt: romanic,

germanic, slav, uralic, altaic,

baltic ºi celtic. La acestea se

adaugã unele limbi care nu pot

fi încadrate în niciunul dintre

ele: greaca, albaneza, basca etc.

Coordonatele extreme ale

teritoriului României

Conform Institutului Naþional de

Statisticã, suprafaþa României

este de 238.391 kmp, iar

numãrul de locuitori era la

1 iulie 2004 de 21,6 milioane.

Geografie

6

Geografie

Pe fondul unui tip climatic unic (temperat continental), se regãsesc aici nuanþe

de continentalism (Podiºul Moldovei, Podiºul Dobrogei), influenþe oceanice

(Câmpia ºi Dealurile de Vest), mediteraneene (sud-vestul þãrii), baltice (nordul

Podiºului Moldovei) ºi pontice (litoralul Mãrii Negre), precum ºi climate

azonale (Carpaþi). Implicit, solurile cunosc o varietate deosebitã, iar înveliºul

biogeografic este definit de intersecþia mai multor zone ºi etaje de vegetaþie

(zona stepei, a silvostepei, a pãdurilor de stejar etc.).

Unitate ºi diversitate social-economicã în România. Pe teritoriul Româ-

niei convieþuiesc în prezent peste 18 grupuri etnice, vorbind peste 15 limbi ºi

declarându-se adepþi ai mai multor culte religioase sau atei. Populaþia este

relativ uniform rãspânditã, dar se disting atât areale cu densitãþi foarte mari

(Bucureºti ºi reºedinþele de judeþ), cât ºi areale cu densitãþi mici (Delta

Dunãrii, Munþii Carpaþi). În România se gãseºte unul dintre primele zece oraºe

europene ca numãr de locuitori (Bucureºti). Din punct de vedere economic,

România are resurse naturale complexe ºi semnificative (teren agricol,

pãdure, diverse minereuri, potenþial eolian ºi radiativ), dar ºi o infrastructurã

insuficient de adaptatã la cerinþele europene actuale.

Complexitatea fizico-geograficã ºi socio-culturalã a Europei face ca

manifestãrile fenomenelor naturale ºi antropice sã aibã uneori efecte negative

grave asupra mediului înconjurãtor ºi societãþii, mergând pânã la pierderi

semnificative de vieþi omeneºti. Atât în Europa, cât ºi în România, hazardele

naturale ºi tehnologice reprezintã un element care se impune a fi luat în

considerare în orice strategie de dezvoltare durabilã pertinentã.

ELEMENTE FIZICO-GEOGRAFICE

DEFINITORII ALE EUROPEI ªI

ALE ROMÂNIEI

RELIEFUL MAJOR

Categorii de relief major. Relieful unui spaþiu geografic poate fi clasificat

în mai multe categorii distincte. În funcþie de altitudine, relieful Europei se des-

fãºoarã pe mai multe trepte. Dupã genezã, se disting mai multe tipuri de relief.

În fine, din punct de vedere complex se evidenþiazã câteva unitãþi majore de

relief. Aceleaºi categorii de relief major caracterizeazã ºi teritoriul României.

Treptele altitudinale majore. Relieful european include trei trepte

altitudinale majore: munþi, dealuri ºi podiºuri ºi câmpii. Diferenþierea dintre

cele trei trepte este relativã, în aceastã clasificare a reliefului intervenind ºi

criteriul structurii geologice. De exemplu, Meseta spaniolã este un podiº cu

altitudini care urcã pânã la 600-700 m, în vreme ce areale considerate

montane au altitudini asemãnãtoare.

Principalele confesiuni

religioase din România. În

2002, cei mai mulþi cetãþeni s-au

declarat ortodocºi (86%),

romano-catolici (4,7%) ºi

reformaþi (3,2%), iar cei mai

puþini au declarat cã sunt atei

sau fãrã religie (0,2%).

Dezastrele ºi tehnologia.

Datoritã nivelul ridicat de

dezvoltare socio-economicã,

Europa face parte dintre

regiunile în care dezastrele

naturale genereazã mai degrabã

pagube materiale decât victime

omeneºti, al cãror numãr este în

general, destul de redus.

Relief emers ºi relief submers.

Celor trei trepte altitudinale care

caracterizeazã relieful emers al

Europei li se adaugã relieful

submers. Din punct de vedere

juridic, apele teritoriale naþio-

nale se extind pânã la 12 mile

marine de la linia þãrmului.

Relieful submers european nu

coboarã pe aceastã distanþã la

mai puþin de -200 m.


77

Cele trei trepte altitudinale pot fi întâlnite pe tot continentul. Totuºi, partea

sudicã a Europei este caracterizatã de altitudini mai mari, treapta montanã,

dealurile ºi podiºurile ocupând suprafeþe extinse, în vreme ce câmpiile ºi

podiºurile joase dominã pãrþile nordice ºi sudice ale continentului. La nord de

paralela de 50°N, treapta montanã este reprezentatã doar de Munþii

Scandinaviei, Munþii Urali, Munþii Metaliferi ºi Sudeþi ºi de masivele montane

din Arhipelagul Britanic ºi din Islanda.

Dealurile ºi podiºurile europene se gãsesc în proximitatea treptei montane

(Subcarpaþii, Podiºul Bavariei) sau se individualizeazã în mijlocul unor

suprafeþe mai joase (Platoul Central Rus, Platoul Volgãi).

Mai mult de 50% din suprafaþa continentului este ocupatã de treapta cea

mai joasã de relief, câmpiile. Se adaugã alte câmpii, mai puþin extinse, precum

Câmpia Panonicã, Câmpia Românã ºi Câmpia Padului. Cele mai întinse sunt

Câmpia Europei de Est ºi Câmpia Nord-Europeanã. Un loc special în peisaj îl

deþin câmpiile ºi regiunile joase litorale, rãspândite de-a lungul coastelor.

Marile unitãþi de relief ale Europei

Cele mai mari altitudini din

Europa se gãsesc la sud de

paralela de 500

N, în vârfurile

Elbrus, din Caucaz (5.642 m), ºi

Mont Blanc, din Alpi (4.807 m).

Cât de extinse sunt marile

câmpii? Câmpia Europei de Est

are o suprafaþã de aproximativ

4.000.000 kmp, fiind cunoscutã ºi

sub numele de Câmpia Rusã.

Câmpia Nord-Europeanã include

pãrþi din Franþa, Belgia, Olanda,

Germania, Danemarca, Polonia,

þãrile baltice, Belarus ºi Rusia.

Geografie

8

Geografie

Unitãþile tectono-structurale. Evoluþia geologicã a continentului, în

relaþie cu elementele structurale ºi petrografice, a imprimat peisajului

caracteristici distincte, care permit delimitarea unor unitãþi majore de relief:

Unitãþile de relief pe structuri precambriene ocupã cea mai mare parte a

jumãtãþii estice ºi se dezvoltã fie pe Scutul Baltic (Podiºul Norrland, Câmpia

Finlandei), fie pe Platforma Est-Europeanã (Câmpia Europei de Est).

Unitãþile de relief pe structuri caledonice se gãsesc în partea de nord-vest

a continentului. Structurile cutate caledonice se reflectã în relief prin munþi cu

altitudini reduse, datorate eroziunii îndelungate (Munþii Scandinaviei, Munþii

Scoþiei). În unele regiuni, structurile cutate originale au fost acoperite de

depozite care au generat câmpii de acumulare, cum este cazul în nord-vestul

Câmpiei Nord-Europene.

Unitãþile de relief pe structuri hercinice sunt rãspândite din Peninsula

Ibericã ºi sudul Marii Britanii pânã în extremitatea esticã a Europei ºi au

aspect de podiºuri sau munþi joºi. Meseta spaniolã, Podiºul Central Francez,

Podiºul Boemiei, Munþii Ural fac parte din aceastã categorie. Acolo unde

structurile hercinice au fost puternic erodate ºi acoperite ulterior de depozite

sedimentare, au luat naºtere câmpii de acumulare. Jumãtatea de vest a

Câmpiei Nord-Europene se gãseºte aproape integral pe fundament hercinic.

Unitãþile de relief pe structuri alpine sunt rezultatul ultimei orogeneze care

a marcat Europa ºi sunt reprezentate în principal de lanþul montan care ocupã

mare parte din sudul continentului, incluzând Munþii Pirinei, Alpi, Carpaþi,

Balcani ºi Caucaz. Tot din categoria unitãþilor de relief pe structuri alpine fac

parte ºi unele câmpii de acumulare (Câmpia Padului, Câmpia Panonicã).

Tipuri genetice de relief. Un alt criteriu de clasificare a reliefului are la

Domeniile geologice ale Europei


9

bazã factorii genetici care determinã trãsãturile dominante ale acestuia. Dupã

acest criteriu, se disting în Europa mai multe tipuri de relief, care se pot

completa ºi juxtapune: structural, petrografic, vulcanic, glaciar, litoral, fluvial

etc.

Trãsãturile reliefului României. Pe teritoriul României se reunesc toate

formele, treptele ºi tipurile de relief care se întâlnesc ºi la nivelul continentului.

Treptele de relief sunt distribuite relativ proporþional, iar tipurile genetice

conferã o remarcabilã varietate peisagisticã, favorizatã ºi de prezenþa unor

unitãþi majore de relief formate pe structuri geologice de vârste foarte diferite.

Modul în care sunt dispuse principalele forme de relief, concentric ºi în

trepte care scad spre interiorul ºi exteriorul þãrii, este determinat de

dispunerea centralã ºi de forma circularã a Carpaþilor.

Treptele reliefului României. În România se pot diferenþia urmãtoarele

trepte de relief:

Treapta montanã include munþii înalþi (peste 1.800 m), mijlocii (1.200-1.800

m) ºi joºi (sub 1.200 m). Cea mai mare parte a acestei trepte include Munþii

Carpaþi, la care se adaugã Munþii Mãcin.

Dealurile ºi podiºurile au, în general, altitudini de 300-500 m, dar pot trece

ºi de 1.000 m (Mãgura Mãþãu din Subcarpaþii Getici are 1.018 m, Dealul

Bicheº din Subcarpaþii Transilvaniei are 1.080 m). Treapta dealurilor ºi podi-

ºurilor mãrgineºte arcul carpatic atât la interior (Depresiunea colinarã a

Transilvaniei), cât ºi la exterior (Subcarpaþii, Podiºul Moldovei, Podiºul Getic,

9

Munþi cu altitudini de câmpie.

Dupã altitudine, anumite

sectoare din Munþii Mãcin sunt

mai joase chiar decât unele

areale de câmpie; având în

vedere structura ºi geneza lor,

Munþii Mãcin fac parte totuºi

din treapta reliefului montan.

Harta fizicã a României

Geografie

10

Geografie

Dealurile de Vest). Podiºul Dobrogei este singura unitate care aparþine acestei

trepte de relief, fãrã sã aibã contact direct cu Carpaþii, geneza sa fiind

distinctã.

Treapta de câmpie are altitudinile cele mai mici, pe teritoriul României

dezvoltându-se trei astfel de unitãþi de relief: Câmpia Românã, Câmpia de

Vest ºi Delta Dunãrii.

Relieful submers care mãrgineºte litoralul Mãrii Negre are pante reduse în

dreptul Deltei Dunãrii, unde alimentarea cu sedimente este asiguratã de

Dunãre, ºi coboarã rapid la sud de Capul Midia, în dreptul Podiºului Dobrogei.

Evoluþia tectonicã face ca pe teritoriul ocupat astãzi de România sã se

individualizeze patru unitãþi tectonice, fiecare dintre ele fiind diviziuni ale

unitãþilor europene. Cea mai veche dintre acestea, unitatea reliefului dezvoltat

pe structuri precambriene, de platformã, include Podiºul Moldovei, Câmpia

Românã, partea sudicã a Podiºului Getic ºi Podiºul Dobrogei de Sud. Unitãþile

de relief pe structuri caledonice ºi hercinice ocupã suprafeþe mult mai mici. Din

prima categorie face parte doar Podiºul Dobrogei Centrale, în timp ce relieful

dezvoltat pe structuri hercinice se gãseºte numai în Munþii Mãcin. Cea de-a

patra unitate tectonicã este amplasatã pe structuri alpine. În aceastã categorie

intrã Munþii Carpaþi, Subcarpaþii, Depresiunea colinarã a Transilvaniei,

Dealurile ºi Câmpia de Vest ºi Podiºul Mehedinþi.

Tipuri de relief. Structura geologicã, constituþia petrograficã ºi alþi factori

de mediu au condus la diferenþe regionale ºi locale semnificative în cadrul

treptelor ºi unitãþilor majore de relief, individualizându-se astfel mai multe tipuri

de relief. În România, acestea au, în general, un caracter azonal, putând fi

întâlnite în toate regiunile. De exemplu, relieful structural este bine reprezentat

în Podiºul Dobrogei Centrale (horsturi ºi grabene), dar ºi în Depresiunea

colinarã a Transilvaniei (domuri, cueste) ºi în Carpaþi (depresiuni tectonice).

Relieful petrografic defineºte în mare parte Munþii Banatului (relief carstic), dar

apare ºi în Podiºul Dobrogei de Sud (relief pe loess), în Subcarpaþi (relief pe

argile ºi marne) sau în Munþii Mãcin (relief granitic). Relieful glaciar apare doar

în Carpaþi, la altitudini mari. Relieful vulcanic este specific lanþului de munþi din

vestul Carpaþilor Orientali. Relieful de acumulare caracterizeazã Delta Dunãrii

ºi mare parte din relieful submers, dar se dezvoltã ºi de-a lungul tuturor

cursurilor de apã. La rândul sãu, relieful de eroziune are tot un caracter azonal

(vãi ºi versanþi din Carpaþi ºi din Subcarpaþi, unele areale din litoralul sudic).

Atât relieful european, cât ºi cel din România, sunt caracterizate printr-o

complexitate deosebitã, mai ales dacã avem în vedere suprafaþa redusã a

Europei faþã de celelalte continente, ºi a României la nivelul Europei. Aceastã

complexitate genereazã o serie de aspecte pozitive (varietate de peisaj,

resurse diverse), dar este ºi un factor care favorizeazã manifestarea unor

fenomene naturale potenþial producãtoare de pagube materiale ºi pierderi de

vieþi omeneºti (hazarde naturale).

Superlative vulcanice europene.

Succesiunea munþilor Oaº-

Gutâi-Þibleº-Cãlimani-Gurghiu-

Harghita este cel mai lung lanþ

vulcanic din Europa.

Hazarde europene.

În Europa se gãsesc mai mulþi

vulcani activi situaþi în apropie-

rea unor regiuni populate,

alunecãrile de teren produc

Uniunii Europene pagube în

valoare de peste 35 mld. de euro

anual, iar þãrmurile continen-

tului sunt monitorizate atent din

cauza temerilor privind acce-

lerarea proceselor de eroziune.

Delta Dunãrii – o câmpie?

Din punct de vedere

geomorfologic, Delta Dunãrii

este o câmpie aluvialã aflatã în

fazã incipientã de formare.

Podiºul Dobrogei Centrale,

cunoscut ºi sub numele de

Podiºul Casimcei, este cel mai

vechi teritoriu românesc. Este

limitat de Falia Peceneaga-

Camena la nord ºi de Falia

Capidava-Ovidiu la sud.


11

CONDIÞII CLIMATICE GENERALE ALE

ROMÂNIEI ÎN CONTEXT EUROPEAN

CLIMA EUROPEI

Caracterele generale ale climei Europei sunt determinate de aºezarea

sa pe Glob ºi de raporturile dintre uscat ºi mãrile ºi oceanele limitrofe.

Desfãºurarea în latitudine a continentului face ca partea cea mai mare a

teritoriului sã fie caracterizatã de o climã temperatã, iar extremitãþile nordice

ale Peninsulei Scandinave ºi Rusiei sã aibã climã rece. La rândul ei, distanþa

faþã de suprafeþele acvatice semnificative nuanþeazã clima Europei.

Cea mai mare parte a continentului are un climat temperat, manifestãrile

excesive ale unor elemente climatice (temperaturã, precipitaþii, vânt etc.)

având, în general, un caracter restrâns în spaþiu ºi timp. Caracterul moderat

al climei Europei, care a favorizat popularea intensã ºi dezvoltarea unor civi-

lizaþii diverse, se datoreazã mai multor cauze. Printre cele mai importante se

numãrã:

a) direcþia generalã a circulaþiei atmosferei dinspre vest, oceanul având

rolul de moderator climatic;

b) configuraþia þãrmurilor, care face ca distanþele pânã la mare sã fie relativ mici;

c) prezenþa Curentului Golfului.

Toate acestea fac ca, pentru latitudini similare, clima Europei sã fie mai

blândã decât cea nord-americanã. În acealºi timp, circulaþia generalã

predominant vesticã ºi dispunerea de-a lungul paralelelor a unor lanþuri

muntoase (Pirinei, Alpi, Carpaþi) îngreuneazã avansarea aerului rece polar

spre sud ºi a celui tropical spre nord.

Centrii barici principali. Europa se gãseºte sub influenþa mai multor

centri barici principali, aceºtia reprezentând factori genetici

semnificativi pentru vremea ºi clima continentului. Aceºtia

sunt: anticiclonul azoric, ciclonul islandez, ciclonii

mediteraneeni, anticiclonul est-european, anticiclonul

scandinav, anticiclonul nord-african ºi ciclonul arab. O

influenþã semnificativã, mai ales în sezonul rece, o are

Oscilaþia Nord-Atlanticã.

Harta sinopticã. Serviciile meteorologice naþionale

monitorizeazã permanent evoluþia vremii de pe continent,

cu ajutorul unei tehnologii care include sisteme satelitare

de observaþie, radare, staþii terestre ºi senzori plasaþi pe

geamanduri meteorologice. Pe baza datelor recepþionate

în flux continuu, se realizeazã hãrþi sinoptice de sol sau

pentru diferite înãlþimi. Acestea conþin informaþii despre

starea vremii la un moment dat (temperaturã, presiune,

nebulozitate, vânt etc.) ºi se utilizezã pentru prognoze pe

termen scurt.

11

Oscilaþia Nord-Atlanticã

reprezintã fluctuaþia diferenþei

de presiune dintre Depresiunea

Islandezã ºi Maximul Azoric ºi

are efecte asupra condiþiilor

meteorologice de pe tot

continentul european.

În Insulele Britanice,

temperatura medie a lunii

noiembrie 2006 a fost de 7.5-

10oC, în timp ce în America de

Nord, la aceleaºi latitudini, a

fost cu 2.5oC mai micã.

Explicaþi aceastã diferenþã. Care

este factorul principal care o

determinã?

Harta sinopticã deasupra Europei

Geografie

12

Geografie

Tipurile de climã. Existã mai

multe criterii ºi sisteme de

clasificare ºi delimitare a tipurilor

de climã. Harta de mai jos prezintã

tipurile de climã care pot fi întâlnite

în Europa, dupã clasificarea

Koeppen. În funcþie de influenþa

dominantã, în Europa se disting

climate marine (oceanice) ºi

climate continentale. Climatele

continentale ocupã mare parte din

jumãtatea esticã a continentului, în

timp ce la sud ºi la vest de arcul

carpatic, climatele maritime sunt

dominante.

Cantitãþile medii multianuale

de precipitaþii în Europa

Tipurile de climat ale Europei


13

CLIMA ROMÂNIEI

Teritoriul ocupat de România este supus unor influenþe climatogene

complexe. În acest spaþiu se manifestã cu intensitãþi variabile mai mulþi factori:

poziþia pe Glob, circulaþia generalã a maselor de aer, distanþa faþã de

suprafeþele acvatice extinse ºi prezenþa arcului carpatic.

Temperatura aerului urmãreºte îndeaproape treptele de relief de pe

teritoriul României, fiind considerabil influenþatã de altitudine ºi de orientarea

versanþilor. La rândul sãu, configuraþia reliefului favorizeazã sau împiedicã

pãtrunderea maselor de aer în anumite regiuni, cu reflectare ºi în trãsãturile

termice ale acestora. De asemenea, prezenþa unor suprafeþe acvatice

semnificative ºi extinderea pe latitudine fac ca teritoriul României sã fie

caracterizat printr-o varietate termicã pronunþatã.

Cele mai mari temperaturi medii multianuale se înregistreazã de-a lungul

vãii Dunãrii ºi pe litoral. Altitudinile reduse, amplasarea în sudul þãrii, accesul

mai uºor al maselor de aer tropical ºi mai dificil al celor provenind din nordul

continentului, precum ºi caracterul moderator termic al suprafeþelor acvatice

conduc la delimitarea unei fâºii cu temperaturi medii multianuale mai mari de

11°C în lungul Dunãrii, în Deltã ºi pe litoral. Izoterma de 11°C pãtrunde în

Câmpia Românã pânã la 50-60 km depãrtare faþã de Dunãre.

Izotermele sunt dispuse concentric în jurul arcului carpatic. Izoterma de

10°C este la limita dintre câmpii ºi podiºuri, iar spaþiul montan este delimitat

de izoterma de 6°C. Acestea sunt limite generale, existând ºi abateri

determinate de condiþii locale. La altitudini de peste 2500 m, temperaturile

medii multianuale sunt foarte apropiate de 0°C sau sunt chiar negative.

În timpul anului, temperaturile au o evoluþie asemãnãtoare în toate

regiunile þãrii. Maximele se înregistreazã în luna iulie, depãºind 20°C în

majoritatea regiunilor. Cu excepþia litoralului, minimele au valori negative ºi se

înregistreazã în luna ianuarie. Trebuie remarcat faptul cã în regiunile montane

înalte ºi pe litoral, atât maxima, cât ºi minima sunt decalate cu o lunã (maxima

se produce în august, iar minima în februarie).

13

Temperatura medie anualã a aerului (1961-2005)

Regimul anual al temperaturii aerului. În ce lunã se

înregistreazã valoarea maximã? Dar cea mininimã? Lunile

coincid la toate cele cinci staþii?

Geografie

14

Geografie

Precipitaþiile. Repartiþia precipitaþiilor atmosferice pe teritoriul României

este influenþatã de relief (prin altitudine, masivitate ºi orientarea versanþilor),

gradul de continentalism (distanþa faþã de ocean) ºi proximitatea Mãrii Negre.

Cele mai reduse cantitãþi anuale de precipitaþii cad în Delta Dunãrii ºi pe

litoralul adiacent (sub 400 mm). Cauza acestor cantitãþi reduse o reprezintã

conjugarea acþiunii factorilor care influenþeazã formarea precipitaþiilor: relieful

este jos, masele de aer oceanic ajung aici cu greu ºi deja secãtuite

de umezealã, iar Marea Neagrã, deºi este un important rezervor de

umiditate, favorizeazã destrãmarea norilor, fiind mai rece în timpul

zilei decât uscatul.

În sudul Podiºului Moldovei, estul Câmpiei Române ºi Podiºul

Dobrogei, cantitãþile medii multianuale nu depã-ºesc 500 mm. Cele

mai mari cantitãþi de precipitaþii cad în regiunile montane, maximele

înregistrându-se la Stâna de Vale (1652 mm) ºi Iezer (1252 mm).

În timpul anului, precipitaþiile atmosferice înregistreazã un maxim

în lunile mai-iulie, în timp ce cantitãþile cele mai mici se produc în

sezonul rece. În regiunile în care influenþa mediteraneanã este mai

pronunþatã, precipitaþiile cãzute în timpul iernii pot atinge valori

comparabile cu cele din lunile cele mai ploioase. Astfel, la Timiºoara,

cantitãþile din decembrie sunt, în medie, cu numai 5-10 mm mai

reduse decât cele din aprilie-mai.

Una dintre problemele cele mai grave, care poate

avea consecinþe dramatice asupra planetei, este

schimbarea climei. Elementele climatice sunt supuse

unor variaþii permanente, cu diferite cicluri temporale

(zilnic, lunar, anual, decenial, secular, geologic). Schim-

barea climei unei regiuni este un proces îndelungat,

care presupune modificãri majore ale elementelor

climatice, cum ar fi dispariþia sau apariþia unor

anotimpuri, schimbarea regimului termic anual etc.

Spaþiul geografic în care se gãseºte România a fost

afectat în ultimii 10-20 de ani de evoluþii climatice spec-

taculoase. Ca medie pe þarã, anii 1997, 1998, 2000 ºi

2003 au fost cei mai calzi din istoria mãsurãtorilor mete-

orologice, iar anul 2005 s-a remarcat prin cantitãþi de

precipitaþii record în multe regiuni. ªi cantitãþile de preci-

pitaþii au avut o tendinþã ascendentã, dar anii 1992 ºi

2000 au fost anii cu cele mai puþine precipitaþii dupã 1950.

Evoluþia viitoare a climei se realizeazã cu ajutorul

modelelor climatice elaborate la nivel global. Aceste

modele converg cãtre ideea cã în secolul al XXI-lea, teri-

toriul României va fi supus unor creºteri de temperaturã

în toate anotimpurile, în timp ce precipitaþiile atmosferice

vor fi mai abundente în lunile de iarnã ºi mai reduse vara.

Consecinþele asupra mediului înconjurãtor ar putea fi

dramatice.

Variabilitatea ºi tendinþa de evoluþie a cantitãþilor anuale

de precipitaþii la Bucureºti - Filaret

Regimul anual al precipitaþiilor atmosferice.

Analizaþi evoluþia cantitãþilor lunare de

precipitaþii de-a lungul anului la cele patru staþii

meteo. Care sunt lunile cu cele mai mari ºi

respectiv cele mai mici valori?

Cantitãþi medii multianuale de precipitaþii (1961-2005)


15

HIDROGRAFIA – ASPECTE GENERALE

HIDROGRAFIA EUROPEI

Apele curgãtoare. Reþeaua de ape curgãtoare a continentului prezintã

anumite inegalitãþi în ceea ce priveºte densitatea vãilor ºi volumul de apã

transportatã, produse în cea mai mare mãsurã de diferenþele de climã ºi de

relief. Configuraþia continentului, cu þãrmuri foarte crestate ºi dispunerea

marilor unitãþi de relief au influenþat puternic aspectul reþelei de râuri ºi

lungimea lor.

Majoritatea fluviilor ºi râurilor Europei îºi varsã apele în Oceanele Arctic ºi

Atlantic ºi în mãrile învecinate, astfel încât cea mai mare parte a continentului

se încadreazã în categoria regiunilor exoreice. Oceanul Arctic colecteazã

apele de pe 14% din suprafaþa continentului, principalele fluvii afluente fiind

Dvina de Nord ºi Peciora.

15

Principalele fluvii ºi lacuri ale Europei

Cea mai mare regiune

endoreicã a continentului nostru

este sud-estul Câmpiei Est-

Europene, drenatã de apele care

se varsã în Marea Caspicã

(Volga, Ural).

Geografie

16

Geografie

Oceanul Atlantic, inclusiv Marea Mediteranã, Marea Neagrã, Marea

Nordului ºi Marea Balticã, adunã apele de pe 65% din teritoriul continentului.

Cele mai importante fluvii care se varsã în Atlantic sunt: Tejo, Duero, Loara,

Sena, Tamisa, Rin, Elba, Oder ºi Vistula. Principalii afluenþi ai Mãrii

Mediterane sunt Ebru, Ron ºi Pad, iar ai Mãrii Negre - Dunãrea, Nistru, Nipru

ºi Don. Restul de 21% reprezintã teritoriul cu scurgere endoreicã (fãrã

legãturã cu Oceanul Planetar).

Regimul anual al scurgerii este influenþat semnificativ de regimul anual al

precipitaþiilor ºi temperaturii. În zona climatului oceanic, regimul scurgerii este

relativ echilibrat, datoritã unei mai mari uniformitãþi a distribuþiei precipitaþiilor

în toate anotimpurile. Se remarcã totuºi debite mai mari iarna ºi la începutul

primãverii, când ºi precipitaþiile sunt mai bogate. Alimentarea cu apã a acestor

râuri este predominant pluvialã. Râurile care parcurg zone cu climat

continental au un regim de scurgere cu ape mari la sfârºitul primãverii ºi

începutul verii, alimentarea lor fiind nivo-pluvialã. Regimul mediteranean se

caracterizeazã prin ape mici vara (se poate ajunge pânã la secare, în cazul

râurilor autohtone) ºi ape mari iarna, uneori cu viituri puternice. Alimentarea se

face aproape exclusiv din ploi. Râurile tributare bazinului arctic se alimenteazã

din zãpezi, având cele mai mari ape primãvara, la topirea acestora. O parte

din an, acestea sunt afectate de îngheþ, durata fenomenului crescând de la

sud cãtre nord, spre zonele de vãrsare.

Lacurile sunt numeroase dar, comparativ cu alte continente, numãrul

lacurilor de dimensiuni foarte mari este redus. De exemplu, într-un clasament

al celor mai întinse 30 de lacuri ale planetei, doar trei sunt din Europa: Ladoga,

Onega, Vänern (toate trei lacuri glaciare).

Lacurile de origine glaciarã au o mare rãspândire pe continent, ele fiind

foarte variate prin modul de formare (în circuri ºi vãi glaciare: Bucura,

Zãnoaga, Blanc; în fiorduri: Hornindals; de baraj morenaic: Como, Garda,

Maggiore; de piemont: Geneva, Boden, Zürich, Neuchatel).

Varietatea lacurilor europene nu se opreºte aici. Existã astfel lacuri

tectonice (Balaton, Caspica, acestea fãcând parte din categoria lacurilor

Râul

Lungimea

(km)

Suprafaþa

bazinului (kmp)

Debit mediu

la vãrsare (mc/s)

Volga 3 530 1 360 000 7 300

Dunãrea 2 860 805 300 6 460

Ural 2 428 213 000 475

Nipru 2 200 504 000 1 670

Don 1 870 422 000 935

Peciora 1 807 322 000 4 180

Nistru 1 352 72 100 380

Rin 1 320 224 000 2 200

Elba 1 165 145 800 711

Vistula 1 068 198 500 1 054

Principalele cursuri de apã ale Europei

(dupã P. Gâºtescu, 1990)

Analizaþi comparativ datele din

tabelul alãturat, explicând

diferenþele de debit dintre

cursurile de apã cu lungimi

comparabile.

Tipuri de regimuri de scurgere.

(debite medii, mc/s)

Neretva (tipul mediteranean)

Sena (tipul oceanic)

Activitate independentã. Scrieþi

un scurt eseu având ca titlu

“Încãlzirea globalã - un

fenomen real?”. Ce consecinþe

ar putea avea încãlzirea globalã

pentru þara noastrã?


17

relicte), lacuri vulcanice (fie de crater, cum sunt Sf. Ana, Godivelle d’en Huat;

fie de tip maare, în regiunea Eifel-Germania, în Islanda sau Italia), lacuri

formate în depresiuni carstice (în doline ºi polii: Shkoder – Albania, Plitvice –

Croaþia, sau pe formaþiuni de sare ori gips), în depresiuni eoliene, în

depresiuni de tasare. Sunt numeroase ºi lacurile de origine fluviatilã (lacuri de

luncã, lacuri în delte, limanuri) ºi cele litorale (lagune – Razim, Ijssel ºi limanuri

– Taºaul). Lacurile antropice, în special cele hidroenergetice, sunt de multe ori

remarcabile prin întindere: Rîbinsk, Volgograd, Þimleansk, Porþile de Fier.

Gheþarii. Încãlzirea climei în Holocen, dupã glaciaþiunea cuaternarã, a dus

la restrângerea considerabilã a suprafeþelor ocupate cu gheþari. În prezent se

gãsesc gheþari pe insulele nordice (Svalbard, Franz Josef, Islanda, Jan

Mayen), unde pot coborî pânã la nivelul mãrii, dar ºi în Alpi, Pirinei, Caucaz,

Alpii Scandinaviei ºi Ural, la altitudini diferite, în funcþie de latitudinea munþilor.

Gheþarul Aletsch, aflat în Alpii Elveþiei, a fost înscris de UNESCO, în 2001,

pe lista Patrimoniului mondial, împreunã cu zona alpinã înconjurãtoare

(Jungfrau - Aletsch - Bietschhorn). Zona include cel mai mare gheþar de vale

de pe continent ºi un peisaj deosebit, cu forme glaciare tipice (vãi, circuri,

vârfuri, morene), florã ºi faunã alpine. “Aºadar, prezintã un interes ºtiinþific

important în contextul istoriei glaciare ºi al proceselor în curs, mai ales prin

raportare la schimbãrile climatice” (site-ul UNESCO). Pe baza observaþiilor

realizate de Serviciul de Supraveghere Mondialã a Gheþarilor, se apreciazã cã

în 2005 limita acestui gheþar s-a retras cu 2600 m faþã de anul 1880, cea mai

mare vitezã de retragere fiind înregistratã dupã 1980 (30%). Aceleaºi studii

aratã cã, din cei 91 de gheþari alpini observaþi, 84 se retrag ºi niciunul nu

avanseazã.

17

Lacul Como (Italia), un lac glaciar de baraj morenaic

Apele minerale ºi turismul.

Apariþia la suprafaþã a

numeroase ape subterane

minerale a determinat

valorificarea lor balnearã ºi

turisticã de timpuriu, Europa

având foarte multe staþiuni

balneare de îndelungatã tradiþie

(Vichy, Aix-les-Thermes,

Karlovy-Vary, Baden-Baden,

Aachen etc.).

Argumentaþi:

Poate fi retragerea gheþarilor

alpini un indicator al încãlzirii

globale?

Geografie

18

Geografie

HIDROGRAFIA ROMÂNIEI

Unitãþile acvatice ale României sunt Dunãrea, râurile interioare, lacurile,

mlaºtinile, apele subterane ºi apele marine adiacente litoralului românesc.

Râurile, tributare în totalitate Mãrii Negre, aparþin bazinului hidrografic al

Dunãrii, cu excepþia celor de pe latura esticã a Podiºului Dobrogei, care se

varsã în lacurile litorale ºi ale cãror bazine reprezintã doar 2% din suprafaþa

þãrii. Configuraþia reþelei de râuri este determinatã de dispunerea concentricã

ºi în trepte a marilor unitãþi de relief. Astfel, generalizat, în exteriorul arcului

montan, râurile au cursuri orientate divergent, radiar, iar în interior convergent.

Densitatea reþelei hidrografice scade de la munte spre câmpie, fiind

influenþatã de cantitatea de precipitaþii ºi de evaporaþie, dar ºi de

permeabilitatea rocilor.

Regimul scurgerii este determinat de poziþia geograficã ºi deci de

caracteristicile continentale ale climei, cu ape mari de primãvarã (40 - 50% din

volumul scurgerii anuale) ºi cu cele mai mici ape la sfârºitul verii ºi începutul

toamnei. Viituri se pot produce în orice anotimp, dar cele mai puternice sunt

cele din perioada topirii zãpezilor. Pe acest fond general se contureazã

anumite diferenþieri ale regimului hidrologic în funcþie de treapta de relief

(regim carpatic, pericarpatic ºi danubiano-pontic) ºi de nuanþele climatice. De

exemplu, regimul carpatic include mai multe tipuri de regim: carpatic vestic,

transilvan, estic, de la curburã, meridional (Geografia României I, 1983).

Râurile din România au fost împãrþite în mai multe grupe hidrografice, în

funcþie de poziþia geograficã, de principalii colectori ºi de regimul scurgerii:

grupa de nord-vest (Iza, Viºeu, colectate de Tisa), grupa de vest (Someº,

Criºuri, Mureº, Bega, colectate ºi ele de Tisa), grupa de sud-vest (Timiº, Nera,

Caraº, Cerna, colectate direct de Dunãre), grupa de sud (Jiu, Olt, Vedea,

Argeº, Ialomiþa, tributare Dunãrii), grupa de est (Siret, Prut - se varsã în

Dunãre), grupa de sud-est (Casimcea, Slava, Teliþa, Taiþa, care se varsã în

lacurile litorale).

Râul

Lungimea

cursului (km)

Suprafaþa

bazinului

(kmp )

Debitul mediu

multianual

la vãrsare sau la

ieºirea din þarã (mc)

Mureº 761 27 890 179

Prut 742 10 990 110

Olt 615 24 050 180

Siret 559 42 890 222

Ialomiþa 417 10 350 44,5

Someº 376 15 740 121

Argeº 350 12 550 70,5

Jiu 339 10 080 93

Principalele râuri din România.

Explicaþi de ce râurile cu cele mai lungi

cursuri (Mureº, Prut) sunt depãºite ca debit de

unele râuri mai scurte, precum Siret ºi Olt.

Regimul scurgerilor unor râuri

din România. Analizaþi

comparativ regimul anual al

debitelor redate în graficele de

mai jos.

Someº (la Dej)

Ialomiþa (la Slobozia)


1919

RÂ

UR

IL

E

ªI

LA

CU

RIL

E

RO

MÂ

NIE

I

Geografie

20

Geografie

Lacurile, circa 3450, destul de numeroase pentru climatul continental, au

în general suprafeþe mici ºi sunt foarte variate, în funcþie de genezã. Peste

60% dintre lacuri sunt naturale. Varietatea lor geneticã este subliniatã de

tabelul de mai jos. În categoria lacurilor antropice (artificiale) se înscriu lacurile

de acumulare (Porþile de Fier, Ostrovu Mare pe Dunãre, Izvorul Muntelui pe

Bistriþa, Vidraru pe Argeº, Vidra pe Lotru, Stânca-Costeºti pe Prut), iazurile ºi

heleºteele (Dracºani, Cefa, Geaca).

Apele subterane. Formarea apelor subterane este influenþatã nu numai

de factorii climatici, ci ºi de structura ºi permeabilitatea rocilor, ceea ce face ca

rãspândirea lor sã fie inegalã. Cele mai mari rezerve de apã subteranã le deþin

regiunile de câmpie ºi de podiº, în timp ce regiunile

montane, deºi au cea mai mare contribuþie la

alimentarea stratelor freatice, sunt sãrace din acest

punct de vedere (exceptând desigur depresiunile,

vãile ºi zonele carstice). În urma prospecþiunilor

fãcute, se apreciazã cã în România, volumul apelor

freatice îl depãºeºte pe cel al apelor de adâncime.

În momentul de faþã este certificatã existenþa a

peste 2000 de izvoare ºi acumulãri de ape minerale,

cele mai numeroase fiind în depresiunile intracar-

patice (în special în Carpaþii Orientali) ºi depresiunile

submontane. Predominã cele clorosodice, sulfuroase-

sulfatate ºi cele carbogazoase. Unele izvoare au ape

termale, puse în valoare în câteva staþiuni renumite,

precum Bãile Herculane ºi Bãile Felix.

Treapta majorã de relief Tipuri genetice de lacuri naturale ºi exemple

Munte

- glaciare: Bucura, Zãnoaga, Bâlea, Capra, Gâlcescu, Lala

- vulcanic: Sf. Ana

- de baraj natural: Lacul Roºu - Bicaz

- în depresiuni carstice: Vãrãºoaia

- pe masive de sare: Ocna ªugatag

Deal ºi podiº

- între valuri de alunecare

- în depresiuni carstice: Zãton

- pe masive de sare: Ursu, Telega, Ocnele Mari

- limanuri fluviatile: Oltina, Bugeac

Câmpie

- limanuri fluviatile: Snagov, Cãldãruºani, Amara

- în depresiuni de tasare (pe loess): Ianca, Movila Miresii

- între dune de nisip: Belia

- de luncã: Bistreþu, Brateº

Litoral

- lagune: Razim, Sinoie, Siutghiol

- limanuri maritime: Taºaul, Techirghiol, Mangalia

- lacurile din deltã (fluviatile): Fortuna, Gorgova, Lumina, Puiu

Rãspândirea principalelor tipuri genetice de lacuri pe trepte de relief

Lacul Bâlea

EUROPA ªI ROMÂNIA - elibrariescolara.ro · În fine, din punct de vedere complex se evidenþiazã...

Documents

Transcript of EUROPA ªI ROMÂNIA - elibrariescolara.ro · În fine, din punct de vedere complex se evidenþiazã...