Ministerul Educației al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Științe Economice

Catedra Administrarea afacerilor

Referat

“ Conceptul de rată a dobănzii şi tipologia

ratelor dobînzii”

Efectuat: Dubceac Ştefan Anul II, grupa-BA1301 Verificat: Şestacovscaia Angela Doctor, conferenţiar universitar

Chișinău 2015

Cuprins

1. Conceptul de dobîndă2. Tipologia ratelor dobînzii3. Bibliografie

1. Conceptul de dobîndă

Dobanda poate fi definita ca reprezentand o forma de remunerare a creditului de

catre debitor, pentru folosirea capitalului imprumutat. Astfel, dobanda poate fi privita ca

„pret” al capitalului imprumutat si poate fi analizata atat ca marime absoluta, cat si in

marime relativa (sub forma de rata procentuala). Notiunea de dobanda dateaza din anul

1700 i.e.n. cand in Mesopotamia era reglementata activitatea economica prin stabilirea

unor procente din imprumut in cazul unor produse agricole sau metale pretioase. Pana

in secolul al XVIII-lea termenul utilizat a fost camata pentru a desemna pretul

imprumuturilor, si ulterior a fost inlocuit cu termenul de dobanda.

Asupra dobanzii si rolul acesteia s-au formulat mai multe acceptiuni, astfel:

       conceptul clasic (David Ricardo, Alfred Marshall) – abordeaza dobanda

ca fiind influentata de rata profitului ce se poate obtine prin folosirea

capitalului sau ca pret care trebuie platit pentru folosirea capitalului, pret

stabilit ca echilibru intre cererea de capital si stocul de capital oferit de

piata;

       conceptul neoclasic (Irving Fischer) – defineste dobanda ca

reprezentand pretul banilor in momentul actual, exprimat in functie de un

termen viitor;

       conceptul Keynesist – defineste dobanda ca o recompensa, pentru

renuntarea la lichiditati pe o anumita perioada de timp. Potrivit aceleiasi

conceptii, rata dobanzii poate fi un instrument de influentare a volumului

de investitii si de combatere a recesiunii si somajului.

O contributie importanta la analiza dobanzii si a semnificatiei economice a

acesteia au avut-o reprezentantii Scolii Austriece, dintre care Bohm-Bawerek se

remarca prin lucrarea „Dobanda si Capitalul: un parcurs critic al teoriei economice”.

Ideea de baza sustinuta de acesta poate fi formulata astfel: „dobanda este o calitate

fireasca a capitalului, se formeaza fara epuizarea capitalului initial, si se produce

independent de activitatea personala a capitalului avand o durata eterna de constituire”.

2. Tipologia ratelor dobînzii

2.1. Formele dobanzii

Diversitatea activitatii economice, precum si tipologia creditorilor si

debitorilor

antreneaza diferite forme ale dobanzii. Exista mai multe criterii in functie de

care se face

analiza tipurilor de dobanzi.

2.1.1. Formele dobanzii in sens larg

Sensul larg al dobanzii decurge din intelgerea functiilor specifice ale

intreprinzatorului

comparativ cu cele ale proprietarului de capital banesc (profit versus

dobanda).

Formele dobanzii in sens larg sunt, de regula, urmatoarele:

• dobanda pe piata monetara – se aplica imprumuturilor pe termen scurt,

imprumuturilor contractate intre banci (intre bancile comerciale si banca de

emisiune)

• dobanda de referinta (dobanda de politica monetara)2. Dobanda de

referinta a BNM se calculeaza ca medie, ponderata cu volumul tranzactiilor,

intre dobanda la depozitele atrase de BNM si vanzarile reversibile de titluri

de

stat efectuate de aceasta in luna anterioara celei pentru care se face

anuntul.

• dobanda perceputa la operatiunile de scontare a efectelor de

comert –

taxa de scont comerciala (taxa privata a scontului). Aceasta taxa este

dobanda la care bancile comerciale sconteaza cambiile prezentate de

intreprinzatori, si la care se acorda credite acestora.

In conditii normale, rata dobanzii perceputa de banca centrala este mai mica

decat rata dobanzii incasate de bancile comerciale. Prin manevrarea

dobanzii

de referinta, banca centrala poate actiona asupra volumului creditelor in

economie, asupra balantei de plati externe, asupra atragerii de capitaluri

straine.

Reducerea dobanzii de referinta antreneaza o reducere corespunzatoare a

dobanzilor bancare, stimuleaza activitatea productiva si initiativa de a

investi.

• dobanda aplicata intreprinderilor de catre banci si alte institutii

financiare.

Ea consta din dobanda bancara de baza (dobanda de refinantare) plus un

agio, plusul respectiv fiind stabilit in functie de tipul de credit si de situatia

economica a debitorului

• dobanda aplicata intre intreprinzatori se refera la dobanda practicata

la

vanzarea marfurilor pe datorie (creditul comercial)

• dobanzi corelate ca marime pentru remunerarea diferitelor forme de

plasament pe termen scurt si mediu, dobanzi pentru depozitele la vedere si

la

termen consituite la banci, la casele de economii

• dobanzi pe piata obligatiunilor, tipice pentru plasamentele pe termen

lung

• dobanda practicata pentru titluri guvernamentale si alte efecte de

comert

emise de societati comerciale

• dividendul sau alte forme de remunerare procentuala pentru actiunile

detinute la societatile pe actiuni.

Alte forme ale dobanzii in functie de nivelul la care se practica se

concretizeaza in:

• dobanda la creditul de licitatie - se determina in cadrul sedintelor de

licitatie, saptamanal, ca urmare a cererii si ofertei de capital. Stabilirea

nivelului minim de pornire a licitatiei revine bancii centrale. Factorii care

influenteaza aceasta dobanda sunt:

o suma obtinuta sub forma de credit

o termenul de rambursare

• dobanda la creditul lombard este dobanda aferenta creditelor acordate

de

banca centrala bancilor comerciale sub forma de refinantare. Se stabileste

zilnic la nivelul bancii centrale, poate fi modificata fara preaviz si se plateste

lunar, in ultima zi a lunii pentru toate creditele aferente lunii respective.

Prezinta cel mai ridicat nivel, cu scopul de a descuraja bancile sa apeleze la

acest tip de credite.

• dobanda la rezervele minime obligatorii are un nivel foarte scazut

comparativ cu rata dobanzii pe piata si imbraca atat forma dobanzii

bonificate cat si a unei dobanzi penalizatoare pentru neindeplinirea

rezervelor minime

obligatorii.

2.2.2. Dobanda activa – dobanda pasiva.

Din punct de vedere al bancii, se disting:

• dobanda bonificata (dobanda pasiva)

• dobanda perceputa (dobanda activa).

Dobanda pasiva reprezinta nivelul dobanzii cu care sunt remunerate

disponibilitatile

banesti ale celor care si-au constituit depozite bancare. In general, dobanda

bonificata este mai scazuta decat dobanda perceputa la credite.

Factorii care influenteaza nivelul acestei dobanzi sunt:

• rata inflatiei

• dobanda de referinta

• ratele dobanzilor practicate de celelalte banci comerciale.

Dobanda activa exprima dobanda incasata de banci de la clientii care

beneficiaza de

creditele acordate.

Factorii de influenta ai acestei dobanzi sunt:

• erodarea monetara

• nivelul cheltuielilor cu operatiunile bancare

• gradul de risc

• profitul bancar

• rezerva minima obligatorie.

Rata dobanzii active reprezinta nivelul procentual la care banca da cu

imprumut o

suma de bani (venituri).

Rata dobanzii pasive reprezinta nivelul procentual la care banca ia cu

imprumut o

suma de bani (cheltuieli).

2.2.3. Dobanda nominala – dobanda reala

Odata cu trecerea la economia de piata rolul dobanzii a fost reconsiderat si

pus in

legatura cu rata inflatiei.

Din punct de vedere al relatiei existente intre rata dobanzii si rata inflatiei,

se

realizeaza distinctia intre dobanda nominala si dobanda reala.

Rata reala a dobanzii, cea care exprima cresterea puterii de cumparare

actuale, se

obtine dupa ajustarea ratei nominale prin inflatie. Corelatia dintre cele

doua rate se

realizeaza prin expresia cunoscuta sub denumirea “efectul Fisher”:

(1+ i) = (1+ r)(i +π ), unde notatiile au urmatoarea semnificatie:

i – rata nominala a dobanzii

r – rata reala a dobanzii

π - rata inflatiei.

Nivelul ratei de dobanda reala este influentat de o serie de factori:

• presiunea fiscala in economie

• deficitul bugetar

• cursul de schimb

• balanta comerciala si de plati.

Inregistrarea unei dobanzi reale pozitive este rezultatul practicarii unor

dobanzi

inalte in termeni nominali, ceea ce semnifica, de asemenea, credite scumpe

si investitii

nerentabile.

Dobanda real negativa se manifesta atunci cand rata nominala a dobanzii

nu

acopera rata inflatiei. Astfel de dobanzi ii avantajeaza pe debitori si conduce

la scaderea increderii populatiei in moneda nationala.

2.2.4. Dobanda simpla – dobanda compusa

Din punct de vedere al perioadei pe care se acorda creditul si al capitalizarii

dobanzii

se poate face distinctia intre dobanda simpla si dobanda compusa.

• Dobanda simpla se calculeaza in cazul in care perioada analizata este

mai

mica de un an, iar dobanda nu este capitalizata.

• Dobanda compusa se practica atunci cand perioada de creditare sau de

depunere este mai mare de un an, iar dobanda este reinvestita la fiecare

scadenta.

2.2.5. Dobanda bruta – dobanda neta

Se mai calculeaza rata bruta si rata neta a dobanzii.

Dobanda bruta este cea calculata inainte de deducerea unui impozit la

sursa sau a

impozitului anticipat.

Dobanda neta decurge din dobanda bruta, prin corectarea acesteia cu rata

taxelor si

a impozitelor.

2.2.6. Dobanda de baza

In tarile cu economie de piata consolidata s-a conturat o rata de baza a

dobanzii, un

nivel focalizator al multiplelor niveluri ale acestei marimi relative. Aceasta

rata poate fi

considerata acea rata fixata de catre o banca in conditii medii date, care

apoi serveste ca termen de referinta pentru calcularea celorlalte rate in jurul

celei de baza.

2.2.7. Dobanda medie

Pentru analiza consolidata a dobanzilor la nivelul intregului portofoliu de

active si

pasive, se calculeaza dobanzile medii. Acestea se pot studia pe structura

valutara, in functie de tipul debitorului, in functie de durata ramasa din

active sau din pasive (durata pana la data maturitatii), in functie de

performanta financiara a debitorului.

Dobanda medie se calculeaza ca medie ponderata.

2.3. Formele dobanzii asociate creditului bancar

Marimea ratei dobanzii difera in functie de natura operatiunilor de creditare,

de

durata imprumutului, de aspectele cantitative si calitative ale creditului.

Se disting astfel urmatoarele forme ale dobanzii la creditul bancar:

2.3.1. Dobanda fixa – dobanda variabila – dobanda mixta

Diferenţa majoră dintre cele două tipuri de dobândă este reprezentată de

modificarea

sau nu a nivelului acesteia pe parcursul perioadei de rambursare a creditului.

Dacă dobânda fixă rămâne neschimbată până la lichidarea creditului,

dobânda fluctuantă se modifică în funcţie de indicii monetari

interni/internaţionali şi de politica de pe piaţa bancară.

Dobânda variabilă. Principalul atu al dobânzii fluctuante este constituit de

faptul că

ajustarea costului împrumutului se face în funcţie de tendinţele de pe piaţă.

In cazul unei evolutii descendente a dobanzilor pe piata, cand clientul

opteaza pentru o dobândă variabilă, pe parcursul perioadei de rambursare

poate beneficia de reducerea nivelului acesteia.

Dobânda fixa. Cel mai mare avantaj al dobânzii fixe este posibilitatea

eşalonării

plăţilor în timp şi a modelării bugetului propriu. Creditele cu dobanda fixa

ofera clientului

posibilitatea de a cunoaste inca de la inceput toate costurile pe care le are

un credit pe toata durata sa de viata. La capitolul dezavantaje se înscrie

menţinerea unor costuri ridicate în condiţiile scăderii pe piaţă a dobânzilor.

Singura solutie pentru a-si reduce costul

imprumutului va fi refinantarea.

Pe langa imprumuturile cu dobanzi fixe si variabile, tot mai multe banci au

introdus si

credite cu dobanzi mixte: Rata dobanzii este fixa pentru o perioada

initiala de 1 – 5 ani, iar ulterior aceasta se transforma intr-una variabila. De

regula, dobanda stabilita la inceputul perioadei de creditare este situata sub

media pietei, insa ulterior este posibil ca banca sa-si recupereze discountul

oferit initial prin practicarea unor dobanzi mai ridicate dupa expirarea

perioadei in care dobanda este fixa.

2.3.2. Dobanda standard – dobanda negociata

Dobanda standard reprezinta dobanda stabilita conform reglementarilor

interne ale

fiecarei banci. Aceasta depinde de tipul creditului acordat, performanta

financiara a clientului, perioada de acordare a imprumutului si valuta

creditului.

In functie de indicatorii economico-financiari care caracterizeza situatia

clientului, de

volumul platilor efectuate de acesta prin banca, de eventualele dificultati

intampinate in

derularea activitatii curente, se pot negocia niveluri scazute ale ratei

dobanzii (dobanda

particulara). Aceste diminuari sunt acordate tinand seama de nivelurile de

competenta

stabilite de normele interne (de exemplu, o negociere de dobanda poate fi

aprobata de

conducerea unitatilor teritoriale, de Comitetul de Credite din centrala bancii

sau de Consiliul de Administratie).

2.3.3. Dobanda la creditele in lei – dobanda la creditele in valuta

In functie de structura valutara a creditelor acordate, banca stabileste

niveluri diferite

ale dobanzii: dobanzi distincte pentru creditele in lei si pentru creditele in

valuta.

2.3.4. Dobanda curenta – dobanda majorata – dobanda restanta

In functie de starea curenta a creditului, dobanda poate lua urmatoarele

forme:

• Dobanda curenta. Serviciul datoriei asociat creditului este 0, toate ratele

sunt

rambursate la timp, nu exista obligatii restante. Dobanda se pastreaza la

nivelul initial stabilit in contractul de credit.

• Dobanda majorata. Clientul inregistreaza intarzieri la plata obligatiilor

scadente. Aceasta dobanda se percepe la soldul curent al creditului din

momentul (sau dupa o anumita perioada reglementata intern) trecerii in

conturile de restanta a datoriilor neachitate.

• Dobanda restanta. Reprezinta dobanda penalizatoare percepuTa la

soldul

restant al creditului, din momentul inregistrarii acestuia in conturile de

restanta.

• Dobanda creditelor din extrabilant. Creditele neperformante sunt

sterse din

bilantul bancii si inregistrate in evidenta extrabilantiera, acest lucru se

realizeaza atunci cand serviciul datoriei atinge 360 de zile. Dobanda

calculata la soldul acestor credite

reprezinta dobanda extrabilantiera.

2.3.5. Dobanda anuala efectiva (DAE)

Dobanda anuala efectiva exprima sub forma procentuala costul total al

unui credit.

Acesta este un concept implementat pentru a permite consumatorilor sa

compare usor costul creditelor.

Pentru a intelege rolul DAE in compararea costurilor creditelor, vom analiza

un caz

concret. Daca intregul cost al creditului ar fi format doar din dobanda, atunci

DAE ar fi egala cu rata dobanzii. In realitate, bancile percep o serie intreaga

de comisioane, care fac dificila compararea creditelor. Daca o banca acorda

un credit, care are o rata a dobanzii de 10% si un comision initial de 3%, in

timp ce alta practica o dobanda de 11%, cu un comision lunar de 0,1%,

aplicat la soldul curent al creditului, costurile celor doua credite nu sunt

comparabile.

Rolul DAE este tocmai de a aduce la acelasi numitor comun toate costurile

unui

credit. Mai precis, DAE transforma si comisioanele aferente unui imprumut

sub forma unei dobanzi.

3. Bibliografie

http://www.creeaza.com/afaceri/economie/finante-banci/Dobanda-si-rata-

dobanzii293.php

chrome-extension://oemmndcbldboiebfnladdacbdfmadadm/http://www.univath.ro/pdf/

tematica_licenta/Curs_Creditare_bancara_2.pdf