Doar o pagină de jurnal…

15 iunie 2014: o zi ca o pagina de jurnal plină. Cu soare la început dar și cu ploaie binefăcătoare ce spală multe și pune pe fețe zîmbete de mulțumire. Peste toate s-a simțit binecuvântarea lui Dumnezeu adusă de apropiere între oameni, rugăciuni, liturghie și mâini arhierești. Pe scurt e vorba de pelerinajul organizat de Parohia Bohotin la sfințirea Bisericii Sf Arhangheli din satul Dumbrava Deal de către IPS Mitropolit Teofan urmat de cuprinderea unei salbe de mănăstiri din zonă: Bistrița, Văratic și Agapia. Sau pe scurt totul s-ar cuprinde în cuvintele unui participant: ”Nu credeam că va fi așa!”

Pentru mine, ca preot paroh și ca tată de familie a însemnat o împlinire frumoasă. Enoriașii care au mers în pelerinaj i-am simțit mai aproape și am putut să-i văd altfel; au lăsat în urmă toate problemele lor și pur și simplu s-au bucurat să fie împreună și să se roage împreună. Am avut ocazia să-mi reunesc familia pentru puțin timp, îmbrățișându-mi soția și copiii după un ce un timp îndelungat am fost despărțiți și am fost alături de familia unui bun prieten alături de mine în momente de bucurie sau de încercare: părintele Ciubotaru Lucian.

Revăzând filmul întămplărilor de la capăt, pot spune că emoțiile au început înainte de evenimentul propriu-zis. Fiind de trei luni doar într-o parohie nouă, cu probleme misionare, am dorit să măresc apropierea de enoriași, să le ofer ocazia de a se desfășura într-un cadru diferit și să participe la evenimente care dau sentimentul de împlinire duhovnicească: sfințirea unei biserici și vizitarea unor mănăstiri. Nu știam câtă încrederea mi se va acorda și nici câți se vor înscrie așa că până în ultimul moment au fost emoții. Vârsta înaintată a unor doritori i-a împiedicat să vină, alții erau nehotărâți, alții nu m-au văzut foarte des în afara slujbelor de la biserica așa că numărul de douăzeci și trei a fost acum mulțumitor.

Traseul a fost stabilit în funcție de evenimentul sfințirii: biserica Sf. Arhangheli Dumbrava Deal, comuna Săvinești, Mănăstirea Bistrița, pentru a ne ruga la icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana, Mănăstirea Văratec și Văratic pentru a vedea modul de organizare foarte eficient al unor mănăstiri cu tradiție la care se adaugă măiestria și simțul frumosului deținut de maicile de aici.

Plecarea a fost fără probleme, majoritatea celor înscriși venind în fața bisericii Sf Nicolae din Bohotin la microbuzele trimise de Centrul de pelerinaj Sf. Cuvioasa Parascheva din Iași care a dat dovadă de profesionalism și de amabilitate asigurând toate condițiile. Nici nu am simțit când am ajuns pentru că șoferii cunoșteau perfect drumul și ne-au putut da îndrumări pertinente în acest sens.

Jumătate din eveniment putem spune că s-a petrecut la Biserica Sf Arhangheli Dumbrava Deal. Bucuria cea mai mare pentru cei douăzeci și ceva de bohotineni a fost faptul că au primit binecuvântarea IPS Mitropolit Teofan și au participat la slujba de sfințire a bisericii trecând prin sfântul Altar unde au fost miruiți de către preotul lor paroh. Slujba arhierească cu un sobor impresionant de preoți a întregit apoi bucuria duhovnicească. Pentru mine personal bucuria a fost mărită atât de binecuvântările arhierești primite cât și de întâlnirea cu un bun prieten aflat la ceas de împlinire și mare bucurie, părintele Marius Lucian Ciubotariu cu care am împărțit multe în cuprinsul anilor de seminar și de facultate. Apoi împlinirea bucuriei a fost când am văzut trecând prin Altar mai întâi pe doamna mea, cum îi spun eu, Alina, cu băiatul Teodor și apoi am văzut-o fugind spre mine pe micuța dar scumpa mea fiică, Cristina, veniți cu bunicii lor, părinții soției deci și ai mei.

Fiori au trecut apoi când am primit Sfântul Trup al Mântuitorului Hristos din mâna arhiereului meu, Inaltpreasfințitul Părinte Teofan și m-am împărtășit într-o atmosferă de evlavie într-un sobor de douăzeci de preoți. Figuri de preoți, prieteni, foști colaboratori sau colegi m-au invitat apoi într-o atmosferă prietenească simțind că Biserica există datorită legăturii dintre noi. După agapa frățească noi, grupul din Bohotin, am avut ocazia să primim sfaturi de întărire în credință de la Părintele nostru Mitropolit. Sfaturile s-au întipărit adânc în suflete bohotinenilor prezenți încât pot mărturisi că în

drum spre mănăstiri au urmat discuții despre cum pot împlini cuvintele ce au reprezentat o adevărată misiune primită. Fotografiile au imortalizat momentul și fiecare din cei prezenți și-a dorit să aibă o astfel de amintire.

După ce mi-am luat rămas bun de la familia mea, soția cu copiii și părinții întorcându-se în zona Botoșanilor, microbuzele noastre, ale bohotinenilor au plecat mai departe să împlinim pelerinajul nostru prin vizitarea mănăstirilor. Bistrița a uimit cu aspectul de cetate medievală dar și cu liniște ce impunea respect. Icoana Sfintei Ana pe sub care am trecut a produs o sfială în rândul celor prezenți. Nu mai văzuseră o astfel de icoană a maternității. La Văratec ordinea și frumusețea florilor întregeau atmosfera duhovncească. Închinarea la moaștele sfântului Iosif ne-a arătat că împlinirea eforturilor sale de a junge cât mai aproape de Dumnezeu se poate vedea prin frumusețea mănăstirii actuale, deși s-au împlinit de-a lungul timpului și vremurile de pustietate și restriște profețite de acest sfânt cu darul înainte vederii.

Mănăstirea Agapia a fost mai mult decât vederea picturilor impresionante ale celebrului Nicolae Grigorescu, recent înnoite. Pentru noi cei din Bohotin a reprezentat și reîntregirea unei familii chiar dacă pentru scurt timp. Din grupul nostru făcea parte și o mamă care nu și-a văzut fiica de cinci ani, aceasta fiind călugărită aici de mai mult timp.Revederea și îmbrățișarea dintre mama Margareta și măicuța Benedicta a fost cu adevărat emoționantă pentru tot grupul. Nu știu ce și-au spus după atâta timp, dar știu că Margareta mi-a repetat până la Mănăstirea Agapia de câteva ori: ”Am s-o văd!”.

O ploaie binefăcătoare a întregit pelerinajul nostru, marcând și emoțiile prezente. ”Ce bine dacă ne-ar însoți ploaia aceasta. Am avea nevoie de ea la Bohotin, căci ar avea nevoie de ea și pământul de la noi!”. Aceste cuvinte au fost spuse de câțiva pelerini din grupul nostru parcă voind să ducă mai mult cu ei din experiența zilei. Poate că nu ar putea fi un epilog mai bun al unui pelerinaj scurt dar consistent în experințe și emoții.

Pr Andrei Iulian